TRAUMATOLOGIE

1. Traumatismele închise
1.1. Contuzia
Reprezintă strivirea sau zdrobirea ţesuturilor cu păstrarea integrităţii pielii sau
mucoaselor şi rezultă în urma traumatizării prin corpuri contondente neascuţite
Simptome
După intensitatea şi întinderea leziunilor se deosebesc:
-contuzii superficiale (gradul I) - interesează pielea şi ţesutul subcutanat cu
apariţia de echimoze sau sufuziuni (evidente la animalele cu piele nepigmentată)
şi edem inflamator la locul traumatizării; contuziile decubitale se pot complica cu
necroze sau gangrene cutanate iar când traumatismul acţionează repetitiv pot
surveni proliferări degenerative (calozităţi);
-contuziile profunde afectează fasciile, aponevrozele, vasele cu formare de
hematoame (contuzii de gradul II) sau striviri şi rupturi musculare, entorse,
luxaţii, fracturi (contuzii de gradul III). Tabloul clinic este dominat de durere,
tulburări funcţionale deformarea regiunii, tumefacţie inflamatorie. Fenomenele
inflamatorii diminuă treptat, culoarea pielii depigmentate devine galben-verzui
prin degradarea hemoglobinei iar la palpaţie se remarcă uneori uşoară induraţie
(în special la bovine) sau zone de fluctuenţă.
Când survin complicaţii septice simptomele se pot înscrie în tabloul clinic al abcesului,
flegmonului sau gangrenei gazoase.
Diagnosticul se stabileşte pe baza anamnezei şi a tabloului morfoclinic.
Prognosticul este favorabil în contuziile superficiale şi rezervat în cele profunde.
Tratamentul
Contuzia superficială: repausul regiunii, medicaţie antiinflamatorie locală (comprese
cu apă rece, acetat bazic de plumb, Burow) timp de 3-4 zile, cu sau fără administrare generală
de analgezice-antiinflamatorii (Algocalmin, Finadyn). Dacă tumefacţia persistă se recurge la
rubefacţie cu tinctură de iod, alcool camforat, Veyxat (gel).
Contuzia profundă: iniţial medicaţie similară celei din contuzia superficială la care
se adaugă infiltraţii perifocale cu procaină (0,5%), antibiotice (penicilină) şi hidrocortizon
sau preparate comerciale care conţin atât antibiotice cât şi antiinflamatorii (Ex.
Merisolone).Când nu există tendinţa spre retrocedare după 4-5 zile se trece la rubefacţie la
animalele mici şi la vezicaţie la cele mari. La cazurile la care se suspectează complicaţii
septice se impune terapia cu antibiotice sau chimioterapice pe cale generală. Când s-au
format colecţii purulente se va urma protocolul terapeutic de la abces sau flegmon, iar când
evoluţia tinde spre fibroscleroză, se va recurge la terapie colagenolitică cu tripsină, sau
alfachimotripsină (Vexy with Enzymes, N-tetraciclină, neomicină, prednisolon, tripsină,
chemotripsină, papaină) şi/sau la reacutizarea procesului inflamator prin rubefacţie sau
vezicaţie.
Clinica şi terapeutica contuziilor profunde (gradul III) vor fi prezentate în cadrul
patologiei ţesuturilor.

1.2. Hematomul
Este o acumulare de sânge în ţesuturi sau organe , ce apare consecutiv ruperii pereţilor
vasculari şi continuă să se dezvolte până când presiunea din spaţiul dislocat este egală sau mai
mare decât aceea din spaţiul vascular comunicant.
Este mai frecvent întâlnit la cabaline, carnivore, suine, bovine şi localizat în regiuni bogat
vascularizate şi mai expuse traumatizării.
Apariţia este favorizată de fragilitate vasculară şi de tulburări de coagulare.
Clasificare-criterii
a) după volum: mici, mari, voluminoase (5-100 ml la animalele mici, 1-3 l la cele
mijlocii şi 5-10 l la cele mari);
b) după localizare: superficiale (subcutanate, submucoase), profunde (subfasciale,
intra- şi intermusculare) şi cavitare;
c) după regiunea afectată: cerebrale, toracale abdominale;
d) după evoluţie şi în raport de vasul afectat: stagnante în hemoragiile venoase şi active
şi pulsative în cele arteriale;
e) după modul de dispersare a sângelui: circumscrise şi difuze.

Simptome
Hematomul superficial circumscris – colecţie bine delimitată apărută imediat după
traumatism, la locul acestuia, se dezvoltă repede devenind staţionară în hemoragiile venoase
şi pulsatilă în cele arteriale;
- la palpaţie crepitaţie discretă în zona centrală se poate sesiza fluctuenţă mai ales la cal
şi animalele mici la bovine coagulul este ferm şi ocupă toată masa hematomului, localizările
subperiostale, testiculare şi auriculare sunt dureroase.
Hematomul superficial difuz se însoţeşte de modificări mai reduse de volum
exprimându–se după două trei zile prin modificări de culoare ale tegumentului.
In hematoamele mari se remarcă tulburări hemodinamice compensatorii şi anemie.
Evoluţia hematoamelor se face prin resorbţia părţii lichide şi apoi a coagulului prin
activitatea proteolitică şi fagocitară a leucocitelor.
Remanierea inflamatorie, a cărei consecinţe este delimitarea unei membrane de ţesut de
granulaţie ce circumscrie coagulul, poate îmbrăca la bovine caracter proliferativ.
Complicaţii:
1. prin volum – poate produce şoc hipovolemic,
2. prin infectare – abces sau flegmon.
Diagnosticul
-uşor de precizat în formele superficiale circumscrise – morfoclinic şi evolutiv
-dificil în formele profunde – Rx, ecografie, puncţie.

Diagnostic diferenţial faţă de abcese, flegmoane, tumori, hernii prin apariţie rapidă,
caracterul crepitant la palpaţie.
Prognosticul – favorabil în formele superficiale, rezervat în cele profunde.
Tratamentul
– hematoame superficiale stagnante mici –în primele ore medicaţie antiflogistică
locală;
medii – se poate recurge la puncţie şi evacuare cu
introducerea în cavitate de antibiotice şi hidrocortizon şi aplicare de pansament uşor
compresiv;
mari – rubefacţie cu tinctură de iod şi stimularea
hemostazei fiziologice;
- hematoame mari active – deschidere , hemostază chirurgicală (ligatură) sau sutură
vasculară
 Dacă după 10 – 12 zile nu s-a realizat resorbţia se recurge la evacuarea conţinutului iar
în caviate se introduc substanţe fibrinolitice (tripsină sau alfachimotripsină) sau unguente cu
hialuronidază (Lasonil, în hematoamele mici).
- se va asigura drenaj eficient şi se va proteja regiunea prin pansament.
Când capsula nu are tendinţă de resorbţie se vor introduce substanţe iritante (tinctură de
iod, sulfat de cupru) sau se va îndepărta chirurgical.

1.3. Chistul traumatic (seromul, chistul serosangvinolent)

Este o colecţie limfo-sero-sangvinolentă apărută ca urmare a acţiunii tangenţiale a
agenţilor traumatici,mecanici pe suprafaţa pielii imprimându–i acesteia o mişcare de translaţie
faţă de planul subiacent se creează astfel un spaţiu de clivaj între cele două planuri în care se
acumulează lichidul.
Simptome
-tumefacţie bine circumscrisă cu fluctuenţă caracteristică, colecţia de lichid
este sub tensiune redusă deplasabilă dintr-o parte în alata a cavităţii dând senzaţia
de val iar în repaus se acumulează decliv, regiunea este puţin dureroasă, uneori
este prezent şi edemul inflamator.
Diagnosticul – morfoclinic diferenţial faţă de hematom abces tumoră hernie.
Prognosticul – favorabil la bovine poate evolua spre celulită fibroplastică.
Tratamentul
-formele recente – puncţie evacuatoare şi pansament compresiv
-în cazul recidivelor sau formele vechi (la două trei zile de la apariţia) – rubefacţie
cu tinctură de iod 8 – 12 zile dacă nu se produce resorbţia drenaj decliv, antisepsia
cavităţii terapie enzimatică când se constată tendinţa de proliferare a capsulei.

2. TRAUMATISMELE DESCHISE (PLĂGILE)

Includ traumatismele soldate cu întreruperea continuităţii pielii sau mucoasei.

Plaga (rana) reprezintă o soluţie de continuitate în sensul accesibilităţii în organism a
germenilor ceea ce presupune riscul inerent al infecţiilor.
Elemente anatomo–clinice
– margini sau buze – pielea sau mucoasa lezionată,
– pereţi – planurile de separare tisulară
– fundul plăgii – delimitează profunzimea acesteia
– cavitatea şi conţinutul

2.1. Clasificarea plăgilor

a. După condiţiile de producere
- accidentale – de regulă septice
- intenţionate – manopere operatorii
b. După aspectul anatomoclinic
- superficiale – interesează pielea sau mucoasele şi ţesuturile subiacente
- profunde – interesează planurile subaponevrotice şi subfasciale
- penetrante – deschid cavităţi naturale (torace, articulaţii)
- penetrante cu perforaţie – afectează şi viscerele cavităţii
- penetrante şi transfixice – traversează dintr-o parte în alta o regiune
c. După gradul de distrucţie
- simple – distrucţie minimă
- compuse – distrucţia interesează planuri şi ţesuturi diferite
 - multiple şi complicate -când intervine infecţia şi sunt compromise funcţional
regiuni sau organe
d. După natura şi modul de acţiune al agentului vulnerant
- prin înţepare, tăiere, agăţare, contuze sau zdrobire, prin avulsie, arme de foc,
prin muşcătură
e. După timpul scurs
- recente (sub 4-6 ore de la producere)
- vechi sau infectate – după 6 ore de la producere – când plaga devine de regulă
infectată.

2.2. Tabloul anatomoclinic

Elemente comune:
Întreruperea continuităţii planurilor anatomice, hemoragia, durerea şi tulburarea
funcţională

2.2.1. Plăgile prin înţepare – produse accidental prin înţepare cu diverse obiecte
ascuţite sau intenţionat prin injecţii puncţii biopsii.
- mai frecvente la cap, membre abdomen
Clinic – orificiu cutanat redus, puţin hemoragice, uneori puţin dureroase mai ales
în primele ore, pot prezenta potenţial de gravitate extremă când sunt penetrante cu sau fără
perforaţie – necesitată evaluarea cu stabilirea traiectului şi profunzimii.
Cele făcute în scop explorator vor respecta regulile de asepsie şi antisepsie şi tehnica de
lucru.
Plăgile prin înţepare produse de insecte – riscul transmiterii unor infecţii (muşte ,
ţânţari) sau fenomene alergice cu prurit edem local şoc anafilactic sau colaps (viespi, albine).

2.2.2. Plăgile prin tăiere şi secţionare – produse de corpuri sau instrumente cu lame
tăioase.
Clinic- margini şi pereţi regulaţi de formă şi dimensiuni diferite dependent de forma
şi modul de acţiune a agentului vulnerant, grad redus de distrucţie, puternic hemoragice şi
dureroase, cavităţi largi mai ales când tăierea este perpendiculară pe linia de forţă.

2.2.3. Plăgile contuze- produse în aceleaşi condiţii ca şi contuziile cu depăşirea

rezistenţei pielii.
Clinic -margini şi pereţi neregulaţi, devitalizaţi, hemoragie minimă, durere intensă
şi de durată, sunt susceptibile infecţiei şi necrozei.

2.2.4. Plăgile prin avulsie

-mai frecvente la bovine – avulsia coarnelor sau a ongloanelor, posibile şi la cal –
avulsia copitei sau la câine – a unghiilor.
Clinic- margini neregulate cu descoperirea de suprafeţe de ţesut viu, puţin
hemoragice.

2.2.5. Plăgile prin arme de foc – produse accidental sau intenţionat – aspectul
anatomoclinic depinde de agentul cauzal şi forţa de lovire.
Clinic -pot avea caracter exploziv, perforant sau contuzionant.

2.2.6. Plăgi prin muşcătură - produse de mamifere (câine şi pisică cel mai frecvent) şi
reptile – şarpe.
 Tabloul anatomoclinic depinde particularităţile dentiţiei şi comportamentul agresiv:
- produse de câine sunt multiple cu prezenţa amprentei penetraţiei caninilor sau
aspect sfâşiat iar cele produse de pisică - aspect înţepat;
-aspect de plagă contuză – cal;
-aspect sfâşiat – suine.
-produse de viperă -două urme lăsate de colţi înconjurate de eritem şi edem
invadant, creşterea permeabilităţii capilare, modificarea coagulabilităţii, hemoliză,
efecte neurotoxice, şoc-moarte (3–6 zile).

2.3. Diagnosticul general în plăgi

-sunt inconfundabile cu alte entităţi lezionale
-se va stabili caracterul etiopatogenic, gradul distrucţiei, consecinţele imediate şi sau
tardive.

2.4. Prognosticul
- favorabil în plăgile superficiale recente;
- rezervat în cele profunde contuze şi complicate septic;
- rezervat spre grav în cele penetrante toraco-abdominale;
- grav când sunt afectate organe vitale