Cum s-a trecut, plap�nda, amintirea

Iubirii noastre, tocmai ca o floare

Ce-ntr-un pahar �si pl�nge stralucirea
Uitata-n coltul mesei, unde moare.

Nu-i nimeni �n odaia t�njitoare.

Oglinda-n podini si-a holbat privirea.
Perdelele lungi tin calea catre soare ...
Paianjenii si-au �ntrerupt urzirea.

Privindu-se �n cupa ofilite,

Din miezul vested foile m�hnite
Se rup, treptat, cu-o muta iroseala

Pic�nd domol �n umbra linistita ...

Si floarea amintirii, parasita,
Se scutura petala cu petala

�n apa vremii veche si clocita.