Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Corecția Sunetului Z
Corecția Sunetului Z
După ce copilul a învățat să pronunțe corect sunetul „S” , putem trece la pronunția corectă a
sunetului „Z”, acesta primindu-se deja mai simplu.
În pronunția sunetelui „Z” poziția aparatului articulator (buzele, maxilarul inferior, limba, vălul palatin
) este aceeași ca și la sunetul „S”, numai că vîrful limbii se sprijină puțin mai jos de incisivi, pe
alveole. Coardele vocale sunt închise și vibrează, astfel simțindu-se o senzație de gîdilat pe vîrful
limbii. Suflul de aer este puțin mai slab decît pentru sunetul „S”.
De obicei, dacă copilul a reușit să pronunțe corect sunetul „S”, defectele de pronunție a sunetului „Z”
sunt înlăturate concomitent.
imitînd zâmbetul.
Limba este lată, acoperind cu marginile sale laterale arcadele dinților superiori, vîrful limbii se
sprijină la baza incisivilor inferiori, pe alveole. Pe mijlocul limbii trebuie să se realizeze jgheabul
longitudinal.
Pentru corectarea sigmatismului, se recomandă exersarea pronunției sunetelor cu dinții strîns uniți.
Ulterior se trece la pronuntia normală, sub control vizual al poziției limbii în oglindă. Dislalicul
însușește relativ rapid pronunția corectă a unor sunete izolate, dar este dificilă introducerea lor în
vorbire.
Automatizarea sunetelor siflante în vorbire este un proces de lungă durată, eșalonat pe anumite
etape.
Sunetul „Z” se combină mai greu cu vocala „A”, deoarece aceasta din urmă are o poziție diferită a
limbii și a buzelor, și un unghi mai mare a maxilarelor, și se primește mai ușor cu sunetele „E” și „I”,
deoarece se aseamănă poziția de pronunție.