Sunteți pe pagina 1din 2

Argument

În contextul societăţii de azi, personalităţile complexe şi dinamice integratoare trebuie să


dovedească o permanentă adaptare la schimbările inevitabile, specifice ritmului alert al evoluţiei
socio-culturale. Astfel se avansează noi provocări educaţiei, care trebuie să ia în considerare
forţa esenţială a emoţiilor în propulsarea pozitivă pe orbita existenţială, în rezolvarea rezonabilă
a situaţiilor vieţii, emoţiile oferind energie şi susţinere motivatoare.
Profesiunea didactică se distinge de toate celelalte profesiuni prin specificul ei social,
acela de a realiza un permanent transfer de cultură, de cunoştinţe, de experienţe din care noile
generaţii să extragă ceea ce le facilitează existenţa. Pentru ca acest transfer să fie eficient este
necesară o abordare completă şi complexă care să integreze şi cultura emoţională, aflată la
intersecţia dintre psiho-afectivitate şi ştiinţă.
Totodată, permanentele schimbări din învăţământul românesc solicită personalităţi
puternice, inteligente, bine pregătite, apte să organizeze şi să conducă procese educaţionale în
manieră competentă, creatoare şi promotoare ale valorilor culturii.
Conceptul de cultură emoţională integrează calităţi şi capacităţi emoţionale,
comunicative, reglatorii personale ce asigură conştientizarea, acceptarea şi reglarea stărilor şi
sentimentelor proprii şi ale altora şi determină gradul de productivitate a activităţii, succesul
interacţiunilor interpersonale şi dezvoltarea personală.
Într-o lume complexă, echilibrul afectiv, capacitatea de a relaţiona, cooperarea,
autoafirmarea devin competenţe din ce în ce mai importante, deoarece emoţiile necontrolate,
negative generează blocaje, disconfort, în timp ce o manageriere pozitivă a vieţii emoţionale, cu
empatizare conduce la creşterea fluxului comunicării, a motivaţiei sociale, dezvăluind strânse
legături între cultura emoţională şi performanţa individuală în adaptarea la schimbări.
Investigaţiile asupra dimensiunilor culturii emoţionale au ilustrat aptitudini sociale,
competenţe interpersonale, maturitate psihologică şi conştiinţă emoţională.
O atenţie sporită se alocă competenţelor emoţionale, abordate ca metacompetenţe, care
determină şi explică mecanismul de acţionare a persoanelor în situaţii diverse, modul în care-şi
foloseşte propriile capacităţi pentru a-i înţelege pe cei din jur şi pentru autocontrol afectiv.
Lucrarea este structurată pe patru capitole. În primul capitol, Instituția școlară și
formarea centrată pe competențe, se face o prezentare a școlii ca și organizație socială, și se

1
prezintă în ultimele două subcapitole competențele cheie ale elevilor și competențele
profesional-didactice ale cadrelor didactice.
Câteva Repere teoretice ale comunicării didactice bazate pe valorile culturii
emoţionale, sunt date în cel de-al doilea capitol al lucrării, care cuprinde definiri şi precizări
terminologice privind cultura emoţională, prezintă corelaţia dintre comunicarea didactică și
cultura emoţională, precum și importanţa culturii emoţionale pentru raporturile comunicative
şcolare.
Capitolul 3, intitulat Corelația dintre competențele emoționale ale cadrului didactic și
competențele cheie ale elevilor, prezintă factorii de risc în dezvoltarea competenţelor
emoţionale şi sociale și câteva strategii de optimizare a relaţiei profesor-elev.
Ultimul capitol și cel mai important constituie partea aplicativă a acestei lucrări și
reprezintă o Microcercetare psihopedagogică, cu tema Impactul competențelor emoționale ale
cadrului didactic asupra competențelor cheie ale elevilor, cu toate etapele pe care le impică o
astfel de microcercetare: proiectarea acesteia și realizarea propriu-zisă.
Lucrarea se încheie cu câteva Concluzii care au rezultat în urma realizării acestei lucrări
și a microcercetării psihopedagogice.
Profesia didactică din perspectiva competenţelor emoţionale este specială, deoarece
reprezintă o adevărată artă, aceea de a modela cât mai frumos personalităţi inteligente. De modul
în care copiii sunt dezvoltaţi din punct de vedere emoţional depinde eficienţa întregii lor
activităţi, rezultatele, succesul şi performanţa în viaţa lor socială.
Spectrul larg de sentimente şi emoţii transmise nemijlocit de profesor îi va ajuta pe elevi
şi, implicit, pe adulţii de mai târziu, în a-şi defini şi satisface propriile trebuinţe emoţionale,
nevoile de a fi receptivi la trăirile celorlalţi, asigurându-şi o existenţă în armonie şi echilibru.

S-ar putea să vă placă și