7:contul bancar acreditivul

Contabilitatea decontărilor prin conturi la bănci se realizează prin grupa de conturi 51 „Conturi la
bănci” care se desfăşoară pe conturile:

511. Valori de încasat

    5112. Cecuri de încasat

    5113. Efecte de încasat

    5114. Efecte remise spre scontare

512. Conturi curente la bănci

5121. Conturi la bănci în lei

5124. Conturi la bănci în valută

5125. Sume în curs de decontare

518. Dobânzi

5186. Dobânzi de plătit

5187. Dobânzi de încasat

519. Credite bancare pe termen scurt

    5191. Credite bancare pe termen scurt

5192. Credite bancare pe termen scurt nerambursate la scadenţă

5198. Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen scurt

Contabilitatea acreditivelor se realizează cu ajutorul conturilor din grupa 54 „Acreditive” care

se desfăşoară pe conturile:

541 „Acreditive”

5411 „Acreditive în lei”

5412 „Acreditive în valută”

542 „Avansuri de trezorerie”

Acreditivele reprezintă disponibilităţile băneşti ale unei întreprinderi, virate într-un cont
distinct la dispoziţia unui furnizor şi sunt destinate achitării obligaţiei faţă de acesta, pe măsura
livrării mărfurilor, executării lucrărilor sau prestării serviciilor, după caz, reprezentând o garantare a
plăţii obligaţiilor.

Dacă cumpărătorii nu dispun de suficiente disponibilităţi băneşti, acreditivul se poate

constitui la cererea acestora şi din credite bancare pe termen scurt. După deschiderea acreditivului,
banca cumpărătorului comunică acest lucru băncii furnizorului, împreună cu condiţiile în care el se
realizează.

Acreditivul poate fi deschis în lei sau în valută.

Înregistrarea în contabilitate a operaţiilor de constituire şi utilizare a acreditivului se

realizează cu ajutorul contului 541 „Acreditive”.

Contul 541 „Acreditive”, cont sintetic de gradul I, care se dezvoltă în alte două conturi
sintetice de gradul II, astfel:

5411 „Acreditive în lei”;

5412 „Acreditive în valută”.

Avansurile de trezorerie sunt sume puse la dispoziţia administratorilor sau altor salariaţi din
unitate în vederea aprovizionării cu materiale, efectuării unor cheltuieli de protocol, reclamă şi
publicitate, a unor cheltuieli de transport, deplasări, detaşări, servicii de poştă şi telecomunicaţii s.a.

Avansurile pot fi acordate în lei sau în devize. În cazul în care se acordă în devize, la
decontarea lor pot să apară diferenţe de curs valutar favorabile sau nefavorabile, care se
înregistrează în contabilitate.

Reflectarea în contabilitate a acestor operaţii se face cu ajutorul contului:

542 „Avansuri de trezorerie”

- după conţinutul economic este un cont de creanţe

- după funcţia contabilă este un cont de activ.

Operaţiile de transferuri de disponibilităţi băneşti între conturile de la bănci, precum şi între

conturile de la bănci şi casieria întreprinderii se înregistrează prin contul 581 „Viramente interne”. În
debitul contului se înregistrează sumele virate dintr-un cont de trezorerie în alt cont de trezorerie; în
creditul contului se înregistrează sumele intrate într-un cont de trezorerie dintr-un alt cont de
trezorerie. De regulă, contul nu prezintă sold.

Folosirea contului se explică prin aceea că între momentul depunerii pe bază de borderou la
bancă a ordinului de plată şi documentelor justificative privind transferul efectiv de sume între conturile
de trezorerie şi consemnarea lor în extrasul de cont poare interveni un anumit interval de timp. În
acest interval de timp, operaţiile se înregistrează prin contul 581 „Viramente interne”.

Un al doilea motiv este cel al delimitărilor acelor operaţii care fac obiectul înregistrării în mai
multe registre distincte conduse pentru fiecare cont de trezorerie, precum şi evitarea contabilizării
fără risc a dublei folosiri a viramentelor de disponibilităţi dintr-un cont de trezorerie la alt cont de
trezorerie.

8:Casa ,avansul de trezorerie si alte valori de trezorerie :descriere conturi functionare

 Operaţiile de încasări şi plăţi în numerar se realizează prin casieriile societăţilor comerciale
în limita unui anumit plafon.

Contabilitatea mijloacelor băneşti aflate în casieria unităţilor patrimoniale şi a mişcării

acestora ca urmare a încasărilor şi plăţilor efectuate în numerar se ţine distinct în lei şi în devize cu
ajutorul contului 531 „Casa”, desfăşurat pe două conturi sintetice de gradul II, respectiv 5311 „Casa
în lei” şi 5134 „Casa în devize”.

Contul 5311 „Casa în lei” şi contul 5314 „Casa în valută” sunt conturi de activ, care ţin
evidenţa numerarului în lei sau în valută existent la casieria unităţii, precum şi a încasărilor şi
plăţilor efectuate în numerar.

Contul 532 „Alte valori” este un cont de activ, care ţine evidenţa altor valori de trezorerie, precum:
timbre fiscale, timbre poştale, bonuri valorice de combustibil, bilete de călătorie, tichete de masă
etc.

Contabilitatea acreditivelor se realizează cu ajutorul conturilor din grupa 54 „Acreditive” care

se desfăşoară pe conturile:

541 „Acreditive”

5411 „Acreditive în lei”

5412 „Acreditive în valută”

542 „Avansuri de trezorerie”

Acreditivele reprezintă disponibilităţile băneşti ale unei întreprinderi, virate într-un cont
distinct la dispoziţia unui furnizor şi sunt destinate achitării obligaţiei faţă de acesta, pe măsura
livrării mărfurilor, executării lucrărilor sau prestării serviciilor, după caz, reprezentând o garantare a
plăţii obligaţiilor.

Dacă cumpărătorii nu dispun de suficiente disponibilităţi băneşti, acreditivul se poate

constitui la cererea acestora şi din credite bancare pe termen scurt. După deschiderea acreditivului,
banca cumpărătorului comunică acest lucru băncii furnizorului, împreună cu condiţiile în care el se
realizează.

Acreditivul poate fi deschis în lei sau în valută.

Înregistrarea în contabilitate a operaţiilor de constituire şi utilizare a acreditivului se

realizează cu ajutorul contului 541 „Acreditive”.
 Contul 541 „Acreditive”, cont sintetic de gradul I, care se dezvoltă în alte două conturi
sintetice de gradul II, astfel:

5411 „Acreditive în lei”;

5412 „Acreditive în valută”.

Avansurile de trezorerie sunt sume puse la dispoziţia administratorilor sau altor salariaţi din
unitate în vederea aprovizionării cu materiale, efectuării unor cheltuieli de protocol, reclamă şi
publicitate, a unor cheltuieli de transport, deplasări, detaşări, servicii de poştă şi telecomunicaţii s.a.

Avansurile pot fi acordate în lei sau în devize. În cazul în care se acordă în devize, la
decontarea lor pot să apară diferenţe de curs valutar favorabile sau nefavorabile, care se
înregistrează în contabilitate.

Reflectarea în contabilitate a acestor operaţii se face cu ajutorul contului:

542 „Avansuri de trezorerie”

- după conţinutul economic este un cont de creanţe

- după funcţia contabilă este un cont de activ.

5:impozitul pe profit :mod de calcul ,decontare,cont functionalitate

Impozitul pe profit e plătit de contribuabili – persoane juridice române pe profitul

impozabil obţinut din orice sursă, atât din România cât şi din străinătate; persoane juridice străine
care desfăşoară activitatea printr-un sediu permanent în România, persoane juridice care
desfăşoară activitatea în România ca partener într-o asociere ce nu dă naştere unei persoane
juridice pentru venituri realizate în activitatea desfăşurată în România.

Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi
cheltuieli, efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile
neimpozabile la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. Mărimea impozitului se stabileşte în
principiu prin aplicarea cotei de 16 % asupra profitului impozabil. Percepţii: B.N.R. 80%, zona
libera 5%, jocuri de noroc 5% din venit.

Baza de calcul e calculată astfel:

Rezultat impozabil = rezultatul contabil + cheltuieli nedeductibile – deduceri fiscale.

Cheltuielile nedeductibile sunt acele cheltuieli ce nu se iau în consideraţie la calculul

impozitului pe profit şi sunt:

 Cheltuieli cu impozitul pe profit

 Amenzi, penalităţi, confiscări, majorări
 Cheltuieli de protocol peste limita legală
 Cheltuieli de sponsorizare peste limita legală, perisabilităţi peste limita legală
Cheltuieli înregistrate în contabilitate care nu au documente justificative
Cheltuieli cu lipsa în gestiune
Cheltuieli cu TVA aferentă bunurilor, avantaje în natură acordate salariaţilor dacă valoarea
acestora nu a fost impozitată prin reţinerea la sursă
 TVA aferentă cheltuielilor nedeductibile
 Cheltuieli cu primele de asigurare care nu privesc activele corporale sau necorporale
 Cheltuieli cu dobânzile ce depăşesc limita legală
 Alte cheltuieli conform legii.
Deducerile fiscale reprezintă venituri neimpozabile şi alte elemente care diminuează
rezultatele fiscale, precum :


Sume folosite pentru constituirea şi majorarea rezervelor legale 5% din profitul anual până
la 20% din capitalul social
 Pierderea fiscală din anii precedenţi
 Dividendele primite de la altă persoană juridică română
 Veniturile rezultate din anularea, recuperarea datoriilor care au fost considerate cheltuieli
nedeductibile, prin provizioanele pentru care nu s-a admis deducerea
 Diferenţele favorabile de valoare a titlurilor de participare înregistrate ca urmare a
încorporării rezervelor, beneficiilor, primelor de emisiune, ori prin compensarea creanţelor
de la societăţi la care se deţin participaţiile.
Notă! În cazul bunurilor produse de către contribuabili şi livrate pe baza unui contract de
vânzare cu plata în rate se poate opta pentru înregistrare a valorii ratelor la venituri la termenele
scadente prevăzute în contract.

Cheltuielile corespunzătoare sunt deductibile la acelasi termen scadent, proporţional cu

valoarea ratei înregistrate în valoarea totală a contractului. Opţiunea se face în momentul luării
bunului şi nu se poate reveni asupra ei.

Pentru determinarea profitului impozabil, contribuabilii sunt obligaţi să întocmească un

Registru de evidenţă fiscală, care are 100 file şi care trebuie numerotat, şnuruit, parafat şi
înregistrat la organul fiscal teritorial.

Pierderea fiscală din anii precedenţi se acoperă trimestrial din profitul fiscal, odată cu
calcularea şi înregistrarea impozitului pe profit.

Pierderea contabilă se recuperează din profitul contabil în următorii 5 ani consecutivi.

Decontarea impozitului pe profit se efectuează pe bază declaraţiei de impunere până la

data de 25, inclusiv a primei luni a trimestrului următor. Pentru trimestrul IV plata se face până la
25 ianuarie inclusiv a anului următor şi suma calculată este egală cu impozitul calculat şi cumulat
pe lunile octombrie şi noiembrie, iar pe luna decembrie se calculează şi virează o sumă egală cu
cea pe noiembrie, urmând să se efectueze regularizarea pe baza datelor din bilanţ.

Operaţiile de compensare sau restituire se reglează cumulat de la începutul anului.

Contabilitatea sintetică foloseşte pentru înregistrarea în contabilitate a impozitului pe

profit contul 441 „ Impozitul pe profit / venit”.

- după continutul economic este cont de datorii fiscale

 - după funcţia contabilă este cont bifuncţional.
10:lucrari de inchidere a exercitului financiar

Documentele de sinteză şi raportare contabilă ce se întocmesc periodic (semestrial şi anual)

pun în evidenţă, într-o manieră sintetică, finală şi completă, totalitatea aspectelor privind
patrimoniul, situaţia financiară şi rezultatele unităţii.

Din această cauză, întocmirea acestora constituie un proces complex care se caracterizează
printr – un şir de lucrări, unele din ele având un caracter preliminar sau pregătitor ce preced lucrările
de elaborare propriu-zisă a documentelor de sinteză.

Rolul acestor lucrări pregătitoare este de a verifica, pregăti şi confrunta datele contabilităţii,
astfel încât ele să reflecte cât mai fidel realitatea.

Aceste lucrări pregătitoare constau din:

Verificarea datelor contabilităţii curente în vederea depistării eventualelor operaţii

economice care au fost omise a se înregistra în contabilitate. Prin această verificare se urmăresc două
aspecte:

 Dacă toate aspectele economice au fost înregistrate în contabilitatea curentă

urmărindu-se dacă pentru toate operaţiile s-au întocmit documente justificative şi dacă acestea s-
au înregistrat în contabilitate.
 Dacă s-au efectuat toate înregistrările de regularizare a conturilor referitoare la:
 repartizarea diferenţelor de preţ aferente ieşirilor de stocuri de materii prime,
produse etc.;
 descărcarea gestiunii pentru produsele şi mărfurile ieşite din gestiune;
 repartizarea cheltuielilor efectuate în avans şi care sunt scadente în perioada
respectivă;
 delimitarea în timp a veniturilor;
 constituirea sau anularea provizioanelor, inclusiv reajustarea acestora, dacă este
cazul, prin suplimentări sau anulări parţiale;
 închiderea conturilor de cheltuieli şi venituri la sfârşitul perioadei prin contul 121
“Profit şi pierdere”.
 stabilirea diferenţelor de curs valutar pentru disponibilităţile existente la încheierea
exerciţiului în conturile de trezorerie;
 determinarea conversiilor de activ sau pasiv pentru creanţele şi obligaţiile în valută.
Documentele oficiale folosite pentru finalizarea încheierii exerciţiului financiar sunt situaţiile
financiare. Pe baza acestora se asigură o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului, a situaţiei
financiare cât şi a rezultatului obţinut.

Situaţiile financiare reprezintă documente contabile de sinteză prin care sunt comunicate
informaţii comune necesare majorităţii utilizatorilor. Aşa cum se arată în Cadrul general IASC,
aproape toţi utilizatorii consumă informaţii necesare luării de decizii economice pentru:

a) a hotărî când să cumpere, să păstreze sau să vândă o investiţie de capital;

b) a evalua răspunderea sau gestiunea managerială;

c) a evalua capacitatea întreprinderii de a plăti şi de a oferi alte beneficii angajaţilor săi;

 d) a evalua garanţiile pentru creditele acordate întreprinderii;

e) a determina politicile de impozitare;

f) a determina profitul şi dividendele ce pot fi distribuite;

g) a elabora şi utiliza date statistice despre venitul naţional;

h) a reglementa activitatea întreprinderilor.

Lucrările preliminare sunt denumite lucrări de închidere a exerciţiului, fiind structurate

1
astfel :

1. Stabilirea balanţei conturilor înainte de inventariere.

2. Inventarierea generală a patrimoniului.

3. Contabilitatea operaţiilor de regularizare privind:

a) diferenţele de inventar;

b) amortizările;

c) provizioane pentru deprecieri;

d) provizioane pentru riscuri şi cheltuieli;

e) diferenţele de conversie şi diferenţele de curs valutar;

f) delimitarea în timp a cheltuielilor şi veniturilor.

4. Stabilirea balanţei conturilor după inventariere.

5. Determinarea rezultatului exerciţiului şi distribuirea profitului sau finanţarea pierderii.

6. Redactarea bilanţului contabil.

9:cheltuieli si venituri :

Contabilitatea cheltuielilor se ţine pe feluri de cheltuieli, după natura lor, astfel:

a) cheltuieli de exploatare, care cuprind:

 cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile; costul de
achiziţie al obiectelor de inventar consumate; costul de achiziţie al materialelor
nestocate, trecute direct asupra cheltuielilor; contravaloarea energiei şi apei
consumate; costul mărfurilor vândute şi al ambalajelor;

 cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi, redevenţe, locaţii de

gestiune şi chirii; prime de asigurare; studii şi cercetări; cheltuieli cu alte servicii
executate de terţi (colaboratori); comisioane şi onorarii; cheltuieli de protocol,
1
reclamă şi publicitate; transportul de bunuri şi personal; deplasări, detaşări şi
transferări; cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii, servicii bancare şi altele;

 cheltuieli cu personalul (salariile, asigurările şi protecţia socială şi alte

cheltuieli cu personalul, suportate de entitate);

 alte cheltuieli de exploatare (pierderi din creanţe şi debitori diverşi;

despăgubiri, amenzi şi penalităţi; donaţii şi alte cheltuieli similare; cheltuieli
privind activele cedate şi alte operaţii de capital etc.).

b) cheltuieli financiare, care cuprind: pierderi din creanţe legate de participaţii; cheltuieli
privind investiţiile financiare cedate; diferenţele nefavorabile de curs valutar; dobânzile privind
exerciţiul financiar în curs; sconturile acordate clienţilor; pierderi din creanţe de natură financiară şi
altele;

Clasa 6 „Conturi de cheltuieli" cuprinde următoarele grupe de conturi:

60 „Cheltuieli privind stocurile”

61 „Cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi”

62 „Cheltuieli cu alte servicii executate de terţi”

63 „Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate”

64 „Cheltuieli cu personalul”

65 „Alte cheltuieli de exploatare”

66 „Cheltuieli financiare”

68 „Cheltuieli cu amortizările, provizioanele şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de

valoare”

69 „Cheltuieli cu impozitul pe profit şi alte impozite”

Grupele de la 60 la 65 formează cheltuielile de exploatare.

Conturile de cheltuieli sunt asimilate conturilor de activ. Se debitează cu cheltuielile

efectuate în cursul lunii. Se creditează la sfârşitul lunii prin transferarea cheltuielilor asupra
rezultatului exerciţiului, adică prin preluarea acestora în debitul contului 121 „Profit şi pierdere”.

Contabilitatea cheltuielilor privind stocurile

Contabilitatea acestor cheltuieli se realizează cu ajutorul conturilor din grupa 60 „Cheltuieli

privind stocurile” care evidenţiază fie consumul fie descărcarea gestiunii

 Veniturile exprimă bogăţia dobândită din activitatea desfăşurată, respectiv resursele obţinute,
 fiind constituite, în principal, din valorile primite sau de primit pentru bunurile vândute, lucrările
executate şi serviciile prestate.
 În cadrul procesului de creare a veniturilor se delimitează momentele:
 producţia ca etapă a realizării bunurilor şi serviciilor în cadrul obiectului principal de activitate al
unei entităţi;
 facturarea sau vânzarea pe credit comercial ca fiind transferul dreptului de proprietate de la
furnizor la client;
 încasarea, etapa în care bunurile şi serviciile vândute se transformă în bani;
 încorporarea (decontarea) este momentul în care veniturile absorb cheltuielile.

 Definiţia veniturilor include atât venituri din activităţile curente, cât şi câştiguri din orice alte
surse. Veniturile din activităţile curente se pot regăsi sub diferite denumiri, cum ar fi vânzări,
comisioane, dobânzi, dividende, redevenţe şi chirii.

 Câştigurile reprezintă alte elemente care corespund definiţiei veniturilor şi pot apărea sau nu ca
rezultat al activităţii curente a întreprinderii. Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor
economice şi, din acest punct de vedere, nu diferă ca natură de venituri. Prin urmare, în acest cadru
general câştigurile nu sunt privite ca elemente separate.

 Câştigurile includ, de exemplu, sumele rezultate în urma ieşirii activelor pe termen mediu şi lung.
Definiţia veniturilor include totodată şi câştigurile nerealizate, de exemplu, cele rezultate din
reevaluarea titlurilor de plasament şi cele rezultate din creşterea valorii contabile a activelor pe
termen lung. Prezentarea câştigurilor în contul de profit şi pierdere se realizează, de obicei,
distinct, deoarece cunoaşterea existenţei acestora este importantă pentru procesul decizional.
Câştigurile sunt prezentate, de regulă, la valoarea netă, exclusiv cheltuielile aferente.

 Veniturile pot fi utilizate pentru achiziţionarea de active sau pentru creşterea valorii diferitelor
tipuri de active, cum ar fi numerarul, creanţele, bunurile şi serviciile primite în schimbul bunurilor
şi serviciilor furnizate. Veniturile pot rezulta, de asemenea, din lichidarea datoriilor.

 Contabilitatea financiara reflecta veniturile in raport cu natura lor economica, prin gruparea
acestora in :

 Venituri de exploatare – sunt sume incasate sau de incasat, care provin din urmatoarele activitati:
vanzarea produselor, marfurilor,lucrari executate , servicii prestate, variatia(cresterea/scaderea)
soldului productiei stocate la sfarsituk lunii fata de soldul existent la inceputul lunii, productia de
imobilizari din productie proprie, subventii de exploatare ptr. acoperirea diferentelor de pret, ptr.
acoperirea pierderilor,venituri din despagubiri,amenzi,penalitati,donatii,active cedate, etc.
 Financiare – venituri din imobilizari financiare, din investitii financiare cedate, din investitii pe
termen scurt, diferente favorabile de curs valutar, dobanzi incasate sau de incasat, sconturi obtinute
de la furnizori, alte venituri financiare.
 Extraordinare – subventii pentru dezastre naturale, daune pretinse de detinatorii de polite in urma
producerii de calamitati, etc.

Clasa 7 “ Conturi de venituri”cuprinde urmatoarele grupe de conturi :

70 “ Cifra de afaceri”
71 “ Variatia stocurilor”
72 “ Venituri din productia de imobilizari”
74 “ Venituri din subventii de exploatare”
75 “ Alte venituri din exploatare”
76 “ Venituri financiare”
77 “ Venituri extraordinare”
78 “ Venituri din provizioane”

 Conturile de venituri sunt asimilate conturilor de Pasiv.

 Se crediteaza cu veniturile realizate in cursul lunii.
 Se debiteaza la sfarsitul lunii prin transferarea veniturilor asupra rezultatului exercitiului, adica
prin preluarea acestora in creditul contului 121 “Profit si pierdere”.