,CAP.

III TIPURILE DE TEN

CAP.III. 1 Vârstele tenului

Tenul nostru trece prin 3 etape de vârsta și transformare, în special în funcție de modificările
hormonale din organism.
 Prima vârstă a tenului este între 0-25 de ani. În aceasta perioada tenul este considerat
tânăr, iar daca organismal este sănătos echilibrul între asimilație si dezasimilație va fi
perfect. Pielea este netedă, cu porii cât mai mici, catifelată, elastic, are luciu ușor și
culoare rozalie în zona pometilor. Excepția poate apărea în perioada pubertății când
destul de mulți adolescenți sunt afectați de acnee(predominant cei care au tenul gras), din
cauza dezechilibrelor hormonale care pot avea loc în organism.
 Cea de-a doua varsta a tenului este cuprinsă între 25-40-45 de ani. Începanad cu 25-27 de
ani începem să pierdem din acidul hialuronic, scade sinteza de colagen și elastină, iar
durata ciclului de regenerare celulară crește. În consecință pielea începe să se
deshidrateze, își pierde din elasticitate, apar liniile fine. Totuși dacă organismal este
sănătos, în prima jumătate a celei de-a doua vârstă, trăsăturile se aseamănă destul de mult
cu cele din prima. Abia spre sfărșitul perioadei, încep să se accentueze aceste
trăsături(riduri, deshidratare, etc.).
 A treia vârstă a tenului este strâns legată de intrarea la menopauză. Pielea suferă
modificări dramatice: se deshidratează, devine flască, apar ridurile. Aceasta devine mai
subtire și din această cauză este mai predispusă la hiperpigmentații, iar capilarele devin
mai vizibile. Toate aceste procese sunt ireversibile.

CAP.III.2 Tenul normal

Tenul normal reflectă o stare de sănătate bună a organismului și un echilibru perfect intre
procesul de asimilație și dezasimilație. Pielea are textura fină, suprafaţă suplă şi netedă,
catifelată, curață, fără comedoane, chiste, existând un echilibru perfect între secreţia de sebum şi
gradul de hidratare. Are o consistenţă elastică deoarece ţesutul conjunctiv de susţinere este dens
şi fibrele de colagen şi elastină sunt de bună calitate. Foarte puţini adulţi au acest tip de piele, ea
fiind mai frecvent întâlnită înainte de pubertate.
Îngrijire :
 demachierea se va face de două ori pe zi utilizând un lapte demachiant, apă şi loţiune
tonică uşoaă (non alcoolică sau cu o concentraţie scăzută de alcool) pentru a îndepărta
urmele de machiaj rămase, praful și impuritățile care se depun pe parcursul unei zile. Se
poate face demachiere și dimineața, dar nu este obligatoriu.
 utilizarea unei creme hidratante de noapte pentru a menţine echilibrul şi nivelul de
hidratare al pielii, şi cremă hidratantă de zi (cu fotoprotecţie solară) utilizată înainte de
aplicarea machiajului.
 fotoprotecţia solară joacă un rol foarte important în menţinerea tinereţii şi frumuseţii
 pielii, indiferent de anotimp.
 realizarea unui tratament facial o data pe lună.
 efectuarea unei exfolieri o data pe săptămână(se evită exfoliantul foarte abraziv daca
tenul este sensibil).

CAP.IV TULBURĂRI ÎN METABOLISMUL LIPIDELOR

CAP.IV. 1 Tenul alipic(uscat)

Este caracterizat printr-o hiposecreție a glandelor sebacee.

Cauze interne: predispoziția congenitală(moștenirea genetică), lipsa anumitor vitamine, stress-
ul,etc.
Cauze externe: utilizarea necorespunzătoare a produselor cosmetice, expunerea neprotejată la
soare sau la temperature extreme, etc.
Palpare: piele rugoasă, aspră, lipsită de elasticitate, care poate apărea la orice vârstă,
datorită pierderii sau diminuării filmului hidro-lipidic de suprafaţă. Acest tip de piele este fragil.
Vizual: piele brăzdată de linii fine și chiar riduri, pot apărea descuamări, aspect tern.
Tenul alipic se irită uşor, evidenţiind incapacitatea pielii de a reţine apa, precum şi producţie
insuficientă de sebum la nivelul glandelor sebacee. Este foarte sensibil la schimbările climatice şi
de temperatură, devenind mai uscat în timpul iernii, precum şi după expunerea la ultraviolete, aer
condiţionat, etc.
Îngrijire :
 îndepărtarea machiajului şi a impurităţilor este foarte importantă pentru acest tip de
ten, utilizând un demachiant cremos, care nu va deshidrata tenul, precum şi un
demachiant special pentru zona din jurul ochilor.
 utilizarea unei soluţii tonice non alcoolice, urmată de spălarea feţei cu apă de faţă din
abundenţă.
 utilizarea unei creme de noapte dense, compacte, care să menţină apa în ţesuturi şi să
împiedice deshidratarea tenului. Utilizarea unei creme speciale pentru zona din jurul
ochilor.
 utilizarea unei creme hidratante în timpul zilei, înainte de aplicarea machiajului.
toprotectecţie solară SPF >= 30.
 suplimente nutritive pe bază de ulei de peşte şi vitamina E, dietă bogată în fructe,
legume, iaurt.
 hidratare corespunzătoare (consum de apă plată, ideal 2 litri pe zi).
 Efectuarea unui tratament facial o data la două, trei săptămâni sau măcar o data pe
lună.

CAP.IV.2 Tenul gras

Este caracterizat de o hipersecreție a glandelor sebacee, adică acestea produc mai mult sebum
decât este necesar. Tenul gras este de 2 tipuri : ten gras uleios și ten gras asfixic.

CAP.IV.2.1 Tenul gras uleios

Este caracterizat de o scurgere liberă a sebumului prin pori, ceea ce face mai mic ricul să apară
acneea.
Cauze interne: predispoziție congenitală, dereglări hormonale, tulburări nervoase.
Cauze externe: consum excesiv de grăsimi nesănătoase, utilizarea produselor cosmetic
necorespunzător(crème prea grase, etc.).
Palpare: piele groasă, unsuroasă, prezența granulațiilor neregulate.
Vizual: aspect lucios, uleios, pori dilataţi, culoare gălbuie, prezintă comedoane (puncte negre,
albe). Acest ten are aspect de coajă de portocală.

Îngrijire :
 curăţarea feţei de câteva ori pe zi (2-3 ori) utilizând un gel de curățare care să reducă
secreția de sebum, apoi utilizarea unei loţiuni tonice pentru a complete procesul de
curățare;
 utilizarea unei creme cu efect matifiant, în special vara;
 efectuarea unui gomaj(în cazul în care tenul nu este sensibil) o dată pe săptămână sau
a unui exfoliant enzimatic(potrivit și în cazul în care tenul este sensibil) de două ori
pe săptămână;
 utilizarea măștilor pe bază de argilă sau kaolin pentru curățarea porilor;
 evitarea deshidratării excesive deoarece în acest caz glandele sebacee vor produce
mai mult sebum;
 suplimente cu vitamina A, B6, zinc, seleniu, care controlează producţia de sebum, și
previn inflamația;
 Efectuaria unui tratament de curățare o dată la trei săptămâni sau o lună, în funcție de
nevoile tenului;
 o dietă alimentară săracă în grăsimi, evitarea stresului fizic şi psihic.

CAP.III.2.2 Tenul gras asfixic

Fiziologic pielea respire absoarbe oxigen(plămâni și sânge) și elimină dioxid de carbon. Tot
cee ace încetinește sau împiedică aceste procese produce asfixie cutanată. Cauzele care pot
determina asfixia cutanată sunt:
Cauze interne:
 descuamarea incompletă de pe piele a celulelor cornoase moarte;
 hipersecreția glandelor sebacee( excesul de sebum);
 sebumul uscat în pori(acoperă foliculul pilosebaceu);
 hipersecreția glandelor sudoripare( depunerea sărurilor rezultate în urma transpirației în
orificiile canalelor excretoare(pori);
 circulația sanguină încetinită care împiedică aportul de oxigen către piele;
Cauze externe:
 folosirea de produse cosmetic necorespunzătoare tipului de piele,
 curățarea insuficientă a pielii.
Toate aceste cauze pot provoca asfixia tenului gras(în cazuri mai rare a celui uscat).
Palpare: pielea prezintă granulații neregulate, aspră, groasă.
Vizual: se remarcă prezența comedoanelor, uneori a papulelor, pustulelor, chisturilor, culoare
cenusie, piele grasă.
Îngrijire:
  curățarea de 2 ori pe zi cu un gel de curățare pentru a elimina secreția de sebum;
 aplicarea unei loțiuni tonice pentru completarea procesului de curățare;
 folosirea în sezonul rece a unei crème/ser cu acizi din fructe, seara pentru a reduce
hiperkeratinizarea;
 aplicarea de crème sau seruri antiinflamatoare sau pentru reducerea numărului
eventualelor leziuni acneice;
 realizarea de exfolieri enzimatice o data sau de două ori pe săptămână pentru reducerea
stratului de celule moarte keratinizate;
 efectuarea de tratamente cosmetic de curățare la recomandarea esteticianului.

De obicei asfixia cutanată duce la apariția acneei. Foliculul pilosebaceu este plin de sebum,
deci de lipide, iar îngroşarea sebumului duce la scăderea nivelului de oxigen în foliculul
pilosebaceu.
Pe peretele canalului folicului pilosebaceu exista resturi de celule moarte care sunt eliminate cu
ajutorul sebumului în momentul eliminării la suprafața pielii. Din cauza îngroșării sebumului
acestea nu mai sunt eliminate. Toate cauzele asfixiei cutanate duc la blocarea porilor si în final la
inflamarea foliculului și apariția acneei. Indiferent de cauzele apariției acneei blocarea porilor și
inflamarea folicului este nelipsită.
În imaginile de mai jos este prezentată anatomia foliculului pilosebaceu, precum și etapele
formării leziunilor acneice.

Inflamarea foliculului are loc treptat, de aceea este foarte important ca persoanele afectate să
înceapă să respecte o rutină strictă de îngrijire a pielii.
Capitolul CAP.III.2.3 Acneea
Acneea este o afecţiune a epidermei apărută ca urmare a unei hipersecreţii a glandelor
sebacee şi caracterizată prin inflamație la nivelul tegumentului, care se manifestă prin apariția
punctelor negre, albe, a pustulelor, papulelor și chiar chisturi și noduli în cazuri mai grave.
Acneea este o maladie a foliculului pilosebaceu și apare la nivelul feţei, cefei, toracelui, regiunii
superioare a spatelui, a umerilor.
Papulele -sunt leziuni inflamatorii cu diametru mai mic de 5 mm care au aspectul unor mici
ridicături roşiatice. În mod frecvent se transformă în pustule
Pustulele -sunt leziuni superficiale sau profunde, ce conţin puroi. Spontan sau în urma presării,
aceste leziuni se pot rupe lăsând în unele cazuri cicatrici
Nodulii-sunt leziuni roşii-violacee profunde de cel puţin 5 mm, alcătuite din puroi şi sebum.
Nodulii dispar, dar lasă cicatrici
Chisturile -sunt leziuni inflamatorii care rezultă din alcătuirea mai multor noduli
Acneea afectează, preponderent, adolescenţii, ca urmare a intensei activităţi hormonale
specifice pubertăţii. De asemenea, cazurile de acnee sunt foarte răspândite în cazul indivizilor
care prezintă hipersecreţie a glandelor sebacee. Aşadar nu numai adolescenţii se confruntă cu
această problemă, ci poate afecta şi copiii şi bătrânii în egală măsură. De obicei, acneea începe să
îşi facă apariţia la pubertate. De cele mai dese ori persistă o perioadă îndelungată, dar nu este
exclus ca unele persoane să se confrunte cu această problemă timp de 10-20 de ani. Aproximativ
25% dintre adolescenţii care suferă de acnee în adolescenţă, nu vor scăpa de ea nici după ce vor
împlini 25 de ani. Cauzele sunt greu de desluşit, dar sunt din ce în ce mai frecvente situaţiile în
care femeile la 20, 30 sau chiar 40 de ani se confruntă cu acneea pentru prima dată. Uneori se
poate întâlni chiar şi la noii născuţi.

Care sunt factorii care cauzează apariţia acneei?

 Hipersecreţia glandelor sebacee - glandele sebacee sunt localizate în profunzimea

epidermei. Fiecare dintre ele este "conectată" cu un canal strâmt, numit folicul, unde se
află un fir de păr. Glandele acestea produc o secreţie uleioasă, cunoscută sub denumirea
de sebum, care se răspândeşte spre suprafaţa pielii prin intermediul foliculilor, pe care îi
lubrifiază - acţiune exercitată şi asupra porţiunii de epidermă ce înconjoară fiecare
folicul în parte. Fiecare folicul are o deschidere externă (la suprafaţa epidermei), care se
numeşte por. Dimensiunea glandelor sebacee este variabilă, cele mai mari fiind asociate
cu porii vizibili ai pielii. Glandele sebacee sunt stimulate de hormoni pentru a secreta
sebum – în special de către hormonii masculini care se numesc hormoni androgeni (care
se găsesc şi în organismul femeii, dar, firesc, în proportie mult mai mică decât în cazul
bărbaţilor). Aceşti hormoni sunt produsi de ovare, respectiv testicule. De asemenea, atât
în organismul femeii, cât şi al bărbatului, hormonii androgeni sunt produşi şi de glandele
suprarenale. În perioadele marcate de stres, aceste glande secretă o cantitate mai mare de
hormoni androgeni, cauzând şi hipersecreţia glandelor sebacee. La pubertate, glandele
sebacee sunt hiperactive, ca urmare a modificărilor de ordin hormonal care au loc în
organism.
 Infecţia bacteriană - cu toate că acneea nu este provocată de o infecţie bacteriană,
bacteriile înrăutăţesc situaţia. Bacteria “Propionibacterium acnes” se găseşte în mod
normal la suprafaţa pielii, acţionând ca o barieră de protecţie a pielii faţă de alte bacterii
dăunătoare. Atunci când secreţia de sebum este "captivă" în foliculi, aportul de bacterie
“Propionibacterium acnes” creşte la nivelul porului blocat. Bacteriile dăunătoare produc
o serie de compuşi chimici care atacă epiderma, provocănd inflamaţii şi agravând
iritaţiile.
Inflamaţia pielii este însoţită de simptome precum: înroşire, stare de discomfort şi
fierbinţeală la nivelul epidermei. Inflamaţia apare ca urmare a încercării sistemului
imunitar de a respinge o substanţă străină - în cazul de faţă fie bacteriile, fie
componentele iritante produse de acestea.
 Dereglările hormonale caracteristice perioaprezente în alte perioade.dei pubertății, dar și
 Asfixia cutanată
Aceşti patru factori contribuie la blocarea porilor, ceea ce se manifestă prin apariţia
punctelor negre, respectiv albe, a pustulelor (cunoscute sub denumire de coşuri) şi a chisturilor.

Alţi factori care contribuie la agravarea acneei:

Alimentaţia defectuoasă - persoanele care consumă în mod constant ciocolată, snacks-uri şi, în
general, alimente de tip fast-food sunt mai expuse la apariţia acneei. Pe de altă parte, în urma
unui proiect de cercetare întreprins de o echipă de nutriţionişti din străinătate, s-a ajuns la
concluzia că oamenii a căror alimentaţie zilnică este compusă în principal din fructe, legume,
peşte şi carne slabă nu prezintă simptome specifice acneei. Specialiştii în nutriţie recomandă o
dietă cât mai săracă în grăsimi, cereale, pâine şi dulciuri. Creşterea cantităţii de zahăr la nivel
sanguin, ce survine ca urmare a consumului ridicat de alimente menţionate, are drept consecinţă
stimularea unor modificări hormonale care constituie "avanpremiera" acneei. Un rol important în
apariţia acneei îl constituie factorul ereditar.
Stresul este "responsabil" uneori de apariţia acneei. Modificările de ordin hormonal pot
apărea ca urmare a stresului, iar hormonii sunt cei care stimulează activitatea glandelor sebacee.
Există riscul ca aceste persoane să opteze pentru un tratament impropriu al acneei, tocmai pentru
că nu au detectat adevarata ei cauză, fapt care poate agrava situaţia. Transpiraţia se pare că
înrăutăţeşte starea acneei în 15% din cazuri. De asemenea, umiditatea şi hainele strâmte îi pot
agrava starea.
Produsele cosmetice pot produce iritaţii ale porilor care se umflă şi se blochează. Sunt
recomandate produsele cosmetice care nu conţin uleiuri, dar uneori chiar şi acestea sunt nocive
pentru un ten sensibil.
Este recomandată utilizarea produselor de curăţare antibacteriene, non-uleioase, cum ar fi
masca de argilă care conţine echinacea. Zincul, vitaminele A, B şi E, echinacea şi cimbrul
au efecte terapeutice asupra acneei. Sunt de ferit cremele pentru faţă sau alte produse care conţin
următoarele ingrediente: socetyl stearate, isopropyl isostearate, isopropyl palmitate, isopropyl
myristate şi sodium chloride, deoarece acestea care determină apariţia acneei. Consumul de
multa apă previne cele mai multe dintre problemele pielii. Este de evitat consumul de ciocolată,
alimente prăjite şi zahăr rafinat, dar se recomandă consumul de fructe şi legume. Coşurile nu se
cojesc, deoarece există riscul de a rămâne cu semne pe faţă. De asemenea sunt indicate
suplimente de vitamina B complex şi zinc în fiecare zi pentru a întări rezistenţa pielii. Cel mai
important însă, este ca pielea să fie mereu curate.

CAP.III.2.3.1 Tipuri de acnee

1. Acneea sugarului şi a copilului mic. Este o formă mai frecventă la băieţi, poate apărea
la câteva săptămâni după naştere, fiind tranzitorie, provocată de o reacţie exagerată a
glandelor sebacee.Semnele acestei forme de acnee sunt situate pe pomeţi şi uneori pe
frunte, bărbie. Acneea sugarului şi a copilului mic dispare spontan în câteva săptămâni,
dar poate persista uneori mai multe luni, până la 3-4 ani.
2. Acneea vulgară. Acneea vulgara este o afectiune cutanata cronica, caracterizata de
infundarea si/sau inflamatia deschiderilor la piele ale glandelor sebacee, mai ales in zona
fetei si toracelui, frecventa in randul persoanelor tinere (adolescentilor). 
3. Acneea rozacee (acneea adultului)- descrisă la tenul sensibil la rozacee.

Care sunt cele mai severe forme de acnee?

1. Acneea conglobată. Este o formă de acnee ce apare la adulţi 20-30 de ani. Leziunile
caracteristice sunt papule şi pustule ce dau naştere unor abcese supurante. În urma acestor
leziuni rămân cicatrici profunde din cauza cărora chipul pare "ciupit de vărsat".
2. Acneea fulminans. Este o formă rară de acnee dar cea mai gravă, care îi vizează
înspecial pe bărbaţi. Problemele cutanate sunt însoţite de febră puternică 39-40 grade
Celsius, dureri musculare şi o alterare a stării generale de sănătate.

În funcție de tipul leziunilor acneice acneea poate fi:

 1. Acneea comedoniană apare cand orificiul de excretie al glandelor sebacee este obstruat
astfel încat sebumul nu mai poate fi evacuat, se acumuleaza in spatele acestui obstacol
ducand la dilatatia foliculului pilosebaceu. Astfel apare ” punguță ” sub piele –
microchistul. Când orificiul este obstruat complet și sebumul nu vine în contact cu
oxigenul vorbim de comedoane închise (punctele albe), iar cand mai există comunicare
cu exteriorul, sebumul în contact cu aerul se oxidează și apar comedoanele deschise
(punctele negre).
2. Acneea papulo-pustuloasă- în acest caz predomină leziunile rosii, proeminente la
suprafața pielii, uneori dureroase la atingere( papule). În anumite situații datorita
înmulțirii propionibacterium acnes care colonizează în mod normal canalul glandelor
sebacee, aceste papule dezvolta un conținut alb –gălbui (pustulule).
3. Acneea nodulo-chistică se caracterizează prin prezența de leziuni severe sub forma unor
noduli rosii localizați mai profund în piele. Pe masură ce se dezvoltă, poate apare ruptura
glandei sebacee, iar sebumul care vine în contact cu țesuturile din jur produce iritația,
inflamația zonei urmată de apariția de cicatrici atrofice inestetice. Aceasta formă de acnee
are o evoluție de obicei îndelungată și de multe ori necesită tratamente sistemice sub
îndrumarea medicului dermatolog.

CAP.IV. Tenul mixt

Pielea mixtă se întâlneşte la persoanele la care fruntea, nasul, bărbia (zona T) au un aspect
strălucitor, gras în timp ce obrajii au o piele fragilă şi fină.
Îngrijire :
 utilizarea unui tratament mixt pentru ten deshidratat şi gras, care să reducă secreţia de
sebum în zonele grase şi să hidrateze zonele uscate. Este importantă menţinerea
echilibrului celor două zone ale tenului, cu evitarea uscării excesive sau a stimulării
suplimentare a secreţiei de sebum în zonele grase;
 utilizarea unui demachiant spumant dimineaţa, care să împiedice apariţia leziunilor
acneice şi a unui lapte demachiant seara, care sa hidrateze zonele deshidratate. Apoi
utilizarea unei loțiuni tonice;
 utilizarea unei creme hidratante la nivelul întregii feţe potrivită tenului mixt;
 utilizarea unui exfoliant o dată pe săptămânăș
 fotoprotecţie SPF >= 30 începând primăvara.

CAP.V TULBURĂRI DE ORDIN VASCULAR-TENUL SENSIBIL

Tenul sensibil nu este un ten de sine staătător, el poate fi combinate cu orice alt tip de ten: uscat,
deshidratat, gras, acneic.
Sensibilitatea pielii se datorează hiperactivităţii sistemului microcirculator capilar dermic, care se
traduce printr-o vasodilataţie însoţită de roşeaţă, senzaţie de căldura, de "tragere" a pielii, de
înţepături, toate acestea generând o stare de discomfort cutanat. Pielea sensibilă este frecvent
întâlnită şi este cel mai fragil tip de piele, fiind predispus la iritaţii frecvente, cu senzaţie de
uscăciune, mâncărime, precum şi alergii la numeroase produse cosmetice. Acest tip de piele are
o textură fină, fiind foarte sensibil la schimbările climatice.

CAP.V.1 Pielea sensibilă intolerantă.

Pielea intolerantă prezintă o hiperactivitate la factorii externi şi\sau interni (inclusiv de ordin
emoţional sau psihologic). Rolul pielii de barieră este adesea alterat, ceea ce se traduce prin
uscăciune cutanată, formarea scoamelor, roşeaţa, senzaţie de disconfort, de arsură, înţepături. În
toate cazurile este necesar să se calmeze iritaţia, să se restabilească starea de confort cutanat şi
pielea să fie protejată în faţa agresiunilor. Nivelul maxim de sensibilitate cutanată, alergia este o
reacţie de hipersensibilitate imunologică la un alergen anume (un compus al unui produs
cosmetic). Această reacţie se traduce prin senzaţia de arsură, de înţepături sau chiar prurit. Pielea
se usucă, apar scuame fine, eczeme sau eriteme. Pentru a restaura confortul pielii care nu
tolerează nimic este necesar să se caminueze reactivitatea acesteia, să i se refacă bariera cutanată
şi bineînţeles să se suprime orice risc de iritare sau de alergie.

CAP. V.2 Rozaceea

Rozaceea este caracterizată prin roşeaţa obrajilor,

nasului, bărbiei sau frunţii cu perioade în care apar sau
dispar în funcţie de dietă, stres, expunerea la temperaturi
extreme. Netratată la timp, roşeaţa se accentuează şi
devine permanentă, apar capilare vizibile şi erupţii care
imită acneea. Simptomele diferă de la individ la individ
şi în funcţie de gravitate sunt:
 Faza l: o roşeaţă pe obraji şi nas care apare şi
dispare (eritem difuz).
 Faza 2: roşeaţa devine permanentă şi se extinde
la bărbie şi frunte, apar capilare
vizibile(cuperoza).
Cuperoza este o fragilitate capilară. Capilarele se dilată
și devin vizibile la nivelul pielii asemenea unei hărți.
Apare mai întâi în zona pomeților, după care se poate
extinde pe aripile nasulu, frunte, bărbie.
Cauzele aparișiei cuperozei sunt: predispoziția
congenitală, apariția puseelor congestive repetate, lipsa elasticității pereților capilari, expunerea
permanentă la o sursă de caldură(de exemplu bucătarii), expunerea neprotejată la temperature
extreme, vânt, expunerea permanentă la agenți chimici dăunători.
 Faza 3: acneea rozacee: apar erupţii asemănătoare acneei, dar fără comedoane, senzaţie
de iritaţie, piele uscată şi aspră. De asemeni este caracterizată de un eritem general și o
temperature ridicată a pielii pe aceste regiuni. Acneea rozacee seamănă uneori cu acneea
vulgară, diferența dintre acestea două este că în cazul acneei rozacee apar câte două, trei
pustule infectate(cel mai des de mărimea unui vârf de ac), pe când la acneea vulgară
apare o singură pustulă infectată, dar mai mare. Cauzele instalării acneei rozacee sunt
tulburările endocrine și vasomotorii sau tulburări ale tubului digestive.
 Faza 4: umflături ale pleoapelor şi nasului (rinophuma). Această fază este mai rară. De
 regulă se ajunge în faza 4 din cauza consumului excesiv de alcool.
Rolul tratamentului este de a hidrata şi mai ales de a calma. Se vor folosi produse
neiritante, fără alcool, ulei mineral sau parfumuri. Strict interzise sunt produsele cu AHA,
peelingul sau gomajul.
Îngrijirea pielii sensibile
 utilizarea unei loţiuni uşoare pentru curăţare, hipoalergenică (a se evita utilizarea
săpunurilor sau a gelurilor de curățare astringent);
 utilizarea unei creme hidratante hipoalergenice (neparfumate) de noapte şi de zi care să
hidrateze pielea şi în acelaşi timp să acţioneze ca o barieră împotriva agenţilor iritanţi.
 practicarea unui test pentru fiecare produs cosmetic folosit, pentru a evita alergiile.
 utilizarea permanentă a produselor cu fotoprotecţie solară, indiferent de anotimp.

CAP. VI TULBURĂRI ÎN METABOLISMUL APEI

Apa alcătuiește partea fundamentală a plasmei sanguine, a lichidelor interstițiale și a limfei:

are rolde solvent al substanțelor care se absorb prin sânge și limfă și de transpotor al acestora
până la celule și de aici la organele de excreție. De asemeni ajută la producerea reacțiilor chimice
din organism, deoarece toate aceste reacții se produc numai în soluții apoase. Cantitatea de apă
din organism scade pe măsură ce înaintăm în vârstă. Metabolismul apei este reglat de sistemul
nervos și de glandele endocrine(hipofiza, tiroida, suprarenalele și pancreasul).

CAP.VI.1 Tenul deshidrat

Este determinat de deshidratarea (pierderea apei) straturilor superficiale ale pielii. Determină
descuamarea accelerată a pielii şi îmbătrânirea prematură.
Cauze:
 consumul insufiecient de apă;
 utilizarea necorespunzătoare a produselor cosmetic(utilizarea alcoolului în exces)
 tratamentele agresive antiacneice;
 expunerea prelungită la soare, precum şi expunerea la aer condiţionat sau modificările
climatice;
 consumul excesiv de cafea;
 tulburări nervoase sau ale organelor interne
 înaintarea în vârstă;
 oboseală excesivă.

Deshidratarea este de două tipuri: deshidratare superficiala și deshidratare profundă.

Deshidratarea superficială este cauzată cauzelor externe și de obicei este însoțită de un tegument
fin, subțire și de secreția glandelor sebacee(ten alipic). Vântul, soarele puternic, produsele
chimice pot provoca deshidratare superficială. Deshidratarea profundă are loc in profunzimea
pielii- derm și hypoderm, cauzele fiind de ordin intern, din cauza unor tulburări ivite în
metabolismul apei. Aceste tulburări se manifestă prin incapacitatea organismului de a reține apa
în țesuturile cutanate. În acest caz organismal este obligat să procure apa din propriile țesuturi.
Acest lucru presupune un efort suplimentar care duce la diminuarea grăsimilor subcutanate.
În cazul deshidratarii profunde pielea este ridată, obosită, veștejită, pe când la deshidratare
superficială este mai rugoasă, prezintă descuamări și linii fine.

CAP.VII DEREGLĂRI ÎN METABOLISMUL

PROTIDELOR/GLUCIDELOR

Tenul participă la metabolizarea glucidelor și a proteinelor și orice dereglare poate avea

consecințe asupra acestuia.
O dereglare în metabolismul glucidelor duce la creșterea glucozei în transpirație și astfel
straturile superficiale ale pielii se impregnează cu glucide. În consecință pielea devine un mediu
favorabil dezvoltării bacteriilor. În funcție de tulburările metabolice ale proteinelor și glucidelor
se pot deosebi două tipuri de ten: pletoric și cașetic.

CAP.VII.1 Tenul pletoric

Denumirea vine de la cuvântul grecesc ”plethora” și înseamnă surplus. Acest tip de ten este
determinat determinat de un metabolism defectuos al protidelor și glucidelor, la care se adaugă
tulburări ale metabolismului lipidic și hydromineral , astfel aspectul pielii este caracterizat prin
depuneri anormale de substanțe și apă. Pielea este groasă, aspect cărnos, congestionată, este
grasă(cu toate trăsăturile specifice), iar deseori prezintă pilozitate excesivă. Acest ten se ridează
ușor din cauza substanțelor depuse în exces.

CAP.VII.2 Tenul cașetic

Denumirea vine de la cuvântul ”cașexie” c
are înseamnă atrofie generală. În acest caz termenul se referă la diminuarea funcțiilor pielii. Este
cauzată de afecțiuni de ordin intern care influențează funcțiile metabolice ale pielii.
Ca aspect pielea este subțire, uscată ( atât deshidratată cât și alipică), atonă, flască, palidă, aspect
de pergament.