ANATOMIE

COSMETICĂ
Organizarea materiei vii

2
 CELULA
Este unitatea morfofuncţională şi genetică a organizării materiei vii.
„Morfo-” = morfologie - structură , Genetică = transmiterea caracterelor ereditare,
“moştenirea”
Structura celulei:
- la exterior – membrana celulară (structura “păroasă”)
- interior – citoplasma cu organite celulare (albastrul )
- central - nucleul (culoare mov)

Proprietăţile celulei:
- proprietăţi generale :- metabolismul (hrană)
- diviziunea (înmulţire)
- proprietăţi specifice:
- excitabilitatea (celula nervoasă)
- contractilitatea (celula musculară)
- activitate secretorie (celula glandulară)

Exemple de celule: ovulul = celula sexuală feminină

3
 ŢESUTUL
Este o structură formată din celule similare ca şi structura, care îndeplinesc în organism
aceiaşi funcţie.

Clasificarea ţesuturilor:

1. Ţesutul epitelial – formează: - pielea, mucoasele (ex. mucoasa bucala), glandele (ex.
glanda sebacee).
2. Ţesutul conjunctiv – formeată – structurile de *umplere*, fibrele, ţesutul adipos
(*grasimea*), cartilajele, osul.
3. Ţesutul muscular – formează – muşchiul scheletic, muşchiul cardiac (miocardul),
muşchiul neted (ex. În stomac).
4. Ţesutul nervos – nervii, structurile nervoase.

PIELEA
Este organul receptor ce înveleşte corpul la exterior, având rol în protecţie şi excreţie.

Straturile pielii:

4
 Funcţiile pielii:
 protecţie (faţă de agenţi fizici, chimici, infecţioşi)
 senzaţie (rece-cald, vibraţie, atingere, durere)
 imunitate şi secreţie (vitamina D3)
 homeostazie (păstrarea unui echilibru hidric şi electrolitic)
 depozit (sebum)
 termoreglare (reglarea temperaturii corpului).

Anexele pielii:
Sunt structuri anexate organului cutanat ce îndeplinesc diferite funcţii.
1. Firul de păr: este un filament ce ia naştere din foliculii dermici. Are rol în reglarea
temperaturii (funcţie mai evidentă la mamifere), protecţie (ex. a ochilor de către gene,
sprâncene), senzaţie (ex. gene). La ora actuală se pune accent pe creşterea părului, pe
tipul de păr şi pe îngrijirea acestuia.

2. Unghia: este o structură dură care acoperă faţa dorsală a porţiunii terminale a degetelor
(falange). Are rol în estetică, în protecţia falangei terminale şi a ţesuturilor înconjurătoare
de injurii (rănire), în creşterea preciziei mişcărilor delicate ale degetelor, în senzitivitate,
apărare şi instrument (ex. pentru scoaterea unei aşchii).
Structura unei unghii:

5
3. Glanda sudoripară: produce SUDOAREA, care reprezintă excreţia toxinelor. Este
alcătuită din apă+ cloraţi+odorizanţi+uree. Are rol in termoreglare, reglând temperatura
corpului prin perspiraţie (evaporare apă). Transpiraţia este stimulată de stări de tensiune
şi greaţă, şi inhibată de temperaturi scăzute.

4. Glanda sebacee: produce SEBUM= substanţă uleioasă, ceroasă, nemirositoare, format din
lipide, ceară şi debriduri (resturi) celulare cu rol în protecţie şi oferă impermeabilitate
părului şi pielii.

6
 ANATOMIA FEŢEI
A. Viscerocraniu (oasele feţei):

B. Musculatura feţei:

7
C. Musculatura gâtului (cervicală):

8
 OCHIUL UMAN
Ochiul uman este un organ care reacţionează la lumină. Ca și organ de simţ conştient,
ochiul permite vederea. Celule cu conuri şi bastonaşe din retină permit percepţia conştientă a
luminii, inclusiv diferenţierea culorilor şi percepţia adâncimii.
! Ochiul uman poate distinge aproximativ 10 milioane de culori.

Structura ochiului:

Culoarea ochiilor
Este un caracter fenotipic (o trăsătură fizică), fiind determinată de cantitatea şi tipul de
pigmenţi din iris. La ochiul uman, variaţile de culoare sunt atribuite eumelaninei produsă de
melanocitele (celule specializate în secreţia de pigment) din iris.
Modificările de culoare (luminare sau întunecare) ale ochilor, pot apărea în timpul pubertăţii,
copilărie, a sarcinii, şi, uneori, după traumatisme grave (cum ar fi heterocromia), explicând
aceste modificări prin intermediul reacţiilor chimice şi hormonale ale organismului.

Make-up-ul şi ochiul
Folosirea produselor cosmetice pot produce:
1. Rănirea corneei: ex. Periuţa de la rimel sau creionul de ochi pot zgâria din greşeală
corneea). De foarte multe ori, asemenea zgârieturi se pot infecta, ducând la formarea unui
ulcer corneean. Leziunile la nivelul corneei sunt foarte dureroase şi solicită intervenţie
medicală de urgenţă.

2. Contaminare – Infecţie. Toate produsele cosmetice conţin conservanţi care inhibă apariţia
bacteriilor din produs. Cu toate aceste precauţii luate de firmele producatoare, în contact
cu pielea, periuţa de la mascara sau creionul se pot contamina cu bacterii care trăiesc pe
suprafaţa corpului nostru. Unele persoane chiar pot să contacteze diferite tipuri de
conjunctivită, ca urmare a contaminării cosmeticelor sau a aplicatorului de la rimel.

9
 3. Reacţii alergice:

Măsuri speciale pentru purtătoarele de lentile de contact!

Există o predispoziţie la eroziune a corneei sau la ulcer corneean daca lentilele nu sunt
potrivite sau dacă se strecoară firicele de praf între lentilă şi ochi. De asemenea, lentilele se pot
contamina uşor cu reziduri şi cu bacterii din produsele cosmetice. În acest caz, trebuie luate
simple măsuri de siguranţa:
1. Se aplică lentilele de contact înaintea machiajului şi se scot înainte te demachere.
Spalarea mâinilor înainte de atingereai lentilei este un lucru esenţial.
2. Aplicarea machiaj se face cât mai departe de ochi posibil. Ex. rimelul ar trebui sa fie
aplicat numai la vârful genelor.
3. Produsele cosmetice trebuiesc înlocuite la fiecare trei sau patru luni.
4. Orice rană la ochi din timpul aplicării machiajul, necesită consultarea unui medic
oftalmolog pentru examinare.

Anexele ochiului
A. SPRANCENELE sunt fire de păr ce acoperă arcadele orbitale, având rol în:
- protecţia ochiului de pătrunderea apei, sudorii, detritusurilor celulare (mătreaţă).
- expresia facială umană – COMUNICARE
- protecţia ochiului de lumina solară
- identificare.
B. GENELE sunt fire de păr ce se găsesc la marginea liberă a pleoapei superioare şi
inferioare a ochiului. Au rol în:
- protecţia ochiului de detrisuri celulare
- senzaţia la atingere, anunţând prezenţa unui obiect în apropierea ochiul – reflex de
clipire. !Cresc in 7-8 saptamani, daca sunt smulse.

10
 NASUL UMAN
Este un organ cu numeroase functii:
1. Funcţia olfactivă este slab dezvoltată, în comparaţie cu celelalte vieţuitoare.
În atmosfera înconjurătoare sunt aproximativ 30.000 substanţe olfactive, dintre care omul
percepe 10.000 şi este capabil să recunoască aproximativ 200. Această capacitate
olfactivă depinde de starea de saţietate sau de foame a omului, fiind mai crescută în faza
de foame şi mai redusă în faza de saţietate (de plin).
2. Funcţia respiratorie
Respiraţia fiziologică se realizează pe cale nazală. În timpul unei respiraţii normale
nazale, aerul atmosferic inspirat suferă 3 modificari: încălzire, umidificare şi purificare.
Încălzirea aerului se datorează circulaţiei sanguine foarte bogate la nivelul foselor, unde
constant se remarcă o temperatură de 31-34° C, indiferent de temperatura atmosferică.
Umidificarea se realizează prin evaporarea apei din secreţia nazală. Purificarea aerului se
datorează filmului de mucus.
3. Funcţia de protecţie a nasului, se realizează prin sistemul mucociliar al mucoasei nazale.
4. Funcţia reflexă a nasului este demonstrată, acesta fiind un organ reflex important având
legături cu plămânii, inima, cu aparatul genital.
5. Funcţia fonatorie este demonstrată prin participarea la alcătuirea consoanelor: m,n,g etc.,
precum şi în realizarea timbrului vocii.
Nasul se deschide posterior în faringe, acesta fiind structura comună a căii digestive şi
respiratorii.

Implicaţii medicale
1. Inspirarea de corpi străini: întâlniţi mai frecvent la copii.
2. Rinita = inflamaţia mucoasei nazale, ce se manifestă cu rinoree (curge nasul), strănut,
obstrucţie nazală, prurit nazal (mâncărime).
3. Devierea de sept nazal, cu obstrucţie nasală uni, sau bilaterală.

11
 BUZELE UMANE
Sunt o parte a corpului, ce marginesc orificiul oral.
Pielea buzelor conţine 3-5 straturi celulare, este foarte subţire în comparaţie cu pielea
feţei care are până la 16 straturi. Conţine mai puţine melanocite (celule producătoare de
pigment), din această cauză, vasele de sânge devin vizibile, ceea ce duce la coloraţia roşie.
Buzele reprezintă graniţa dintre pielea feţei, şi mucoasa bucală.
Pielea buzelor nu este păroasa, şi nu are glande sudoripare sau sebacee. Prin urmare, nu
are stratul de protecţie al uleiurilor, care menţin pielea netedă, inhibând agenţii patogeni, şi
reglementând căldura. Din aceste motive buzele se uscă frecvent.

Funcţiile buzelor:
1. Ingestia alimentelor, prinderea alimentelor, introducerea în cavitatea bucală, sucţiune,
închiderea tractului aero-digestiv (al gurii).
2. Articularea cuvintelor în comunicarea verbală şi în utlizarea instrumentelor de suflat.
3. Organ tactil foarte sensibil la atingere, căldură şi rece. Important în procesul de explorare al
copiilor mici.
4. Zonă erogenă. Buzele= expresia vizibila a fertilităţii, senzualitate si sexualitate.
5. Expresia facială - sunt exprimate emoţii, ca zâmbetul, încruntarea.

Afecţiuniile buzelor:
1. Malformaţii congenitale: ex. Gura de lup.

2. Cianozarea buzelor (învineţiere) – ex. la frig, în boli cardiace.

3. Edemul buzelor (umflare) – ex. reacții alergice.
4. Herpesul labial (al buzei).

12
 5. Cancer labial.

Patologia pielii – afecţiuni dermatologice

A. Modificări de coloraţie:
1. Hiperpigmentaţii (culoare în exces) - localizate: ex. efelide (pistrui)
- generale: ex. masca gravidică, cloasmă

2. Depigmentări (lipsă culoare) localizate: ex. vitiligogeneralizate; ex. albinism

13
B. Leziuni hipercrome
- Pigmentaţii hemosiderice (depunere de fier)
- Pigmentaţii dismetabolice (disfuncţii ale metabolismului grăsimiilor).

C. Eriteme (coloraţia în roşu a pielii)

1. infecţii tegumentare = culoare intensă; ex. infecţie streptococică.

2. infecţii parazitare; ex. scabie.

3. exanteme = eritem generalizat
4. pete vasculare; ex. Telengiectazi (dilataţia vaselor de suprafaţă).
Hemangioame (tumori vasculare benigne)

14
D. Deşeuri cutanate
1. Cicatrice (ţesut de regenerare)
2. Vergeturi (atrofia pielii – involuţie)

Fazele de vindecare a plăgiilor (răniilor)

O rană este definită ca o ruptură a ţesutului într-o măsură mai mare sau mai mică, care
poate afecta pielea, mucoasa şi organele. Vindecarea se realizează printr-un proces complex şi
dinamic, în care materialul este degradat (faza catabolică) şi apoi sintetizat din nou (faza
anabolică). Vindecarea presupune trei etape: inflamare, proliferare apoi regenerare.
Tratamentul plăgiilor:
• Majoritatea sângerărilor pot fi oprite prin aplicarea unei presiuni
directe (se apasă pe zonă), ridicarea zonei lezate poate fi utilă,
de asemenea.
• Curăţarea cu apă şi săpun poate ajuta la scăderea riscului de
infecţie bacteriană.
• Aplicarea de creme cu antibiotice (ca bacitracin) şi pansament
steril ajută la evitarea infectării plăgii şi pierderea de lichide prin
plagă până la formarea unei cruste.
Tratamentul cicatricilor:

1. PREVENIREA cicatricilor imediat dupa rănire. Vitamina K este un foarte bun coagulant,
iar o dieta bogata in vitamina K include: sparanghel, varza, ceai verde, oua si soia. In
cazul unei taieturi usoare, protejati leziunea cu un plasture.
2. MASAJUL poate preveni contracţia cicatricii. Masajul regulat previne uscaciunea,
crăparea sau durerea la nivelul cicatricii. Pentru a efectua masajul folosiţi uleiuri şi
loţiuni.
3. Atunci când leziunea distruge epidermul, dermul continuă să producă celule, fapt ce
poate duce la ridicarea ţesutului. Acest lucru se poate preveni prin aplicarea PRESIUNII
PE RANĂ.
4. TRATAMENT CHIRURGICAL poate îmbunătăţi aspectul sau chiar îndepărta de tot o
cicatrice. De obicei se recomanda să se aştepte câteva luni sau chiar un an până la
aplicarea acestui tratament, deoarece cicatricile pot deveni aproape invizibile în timp.
Există riscul ca după o intervenţie chirurgicală cicatricea să se formeze din nou.

15
Infecţiile herpetice
Sunt infecţii cu virusurile herpetice, cele mai comun întâlnite fiind herpesul labial
(produs de virusul herpetic simplu) şi herpesul genital (produs de virusul herpetic 2).
Calea de transmitere: contact direct cu leziunile/ transplacentar (de la mamă la făt).
Factorii Favorizanţi : infecţii, radiaţii solare, stres, surmenaj, stări febrile, stări gripale,
ciclul menstrual, medicamente.
Simptomatologie: senzaţie de arsură, prurit (mâncărime), eritem (roşeaţă), vezicule–
eroziuni postveziculare + adenopatie locală (umflare ganglioni).

 Primoinfectia = primul contact cu virusul se întâlneşte între 6 luni-5 ani şi se manifestă:

1. Inaparent (fără simptome);
2.Gingivostomatita (herpes gingival);
3. Herpes cutanat.

 Herpes recidivant ( virusul deja existent în corp se reactivează în condiţii de surmenaj).

Se manifestă prin evoluţie-remisie spontană în 1-2 săptămăni. Ex. Herpesul labial.

 Virusul varicelo-zosterian produce la primul contact varicela (vărsatul de vânt), iar la

recadere -Zona Zoster (vezicule ce urmăresc un traiect nervos= extrem de dureros).
Tratament: creme de Aciclovir, Pudre antipruriginoase (împotriva mâncărimilor),
antiinflamatoare.

Infecţiile micotice (cu fungi = ciuperci)

Candidoza cutaneo-mucoasă
Factorii favorizanţi şi predispozanţi:
- diabet
- malnutritie (lipsă aport aimentar adecvat)
- corticoterapie (terapie prin îngheţ)
- antibioterapie prelungita, citostatice
- transpiraţii excesive
- anticoncepţionale, spermicide
- profesii – mediul cald şi umed.
Simptomatologie:
Eritem – bine delimitat
Depozit alb – consistenţă cremoasă, aderent de tegument

16
Prurit – violent .
Ex. StomatităCheilită angulară = descuamare buze.
Tratament : Ketoconazol, Flucoconazol, Stamicin, Nistatin, Bicarbonatul de sodiu,
albastrul de metilen.

Infecţii bacteriene
A. Streptodermii
Simptomatologie:
- bule, fisură, edem, cruste melicerice
- eriteme, vezicule, granulaţie, ulceraţie.
Aspectul streptodermiilor cu diferite localizări.
Tratament: antibiotic – peniciline, eritromicina, antiinflamatoare.

B. Stafilodermii
Agent etilogic: Stafilococ auriu
Simptomatologie: pustule, vegetaţii, nodozităţi.
Ex. FURUNCUL = nodul centrat de o pustulă + durere
Furunculul antracoid = perifoliculită – interesarea mai multor folicului pilosebacei (ai
firului de păr).
Furunculoza = succesiune de furuncule timp de luni, ani de zile
- factori favorizanţi: igiena precară, malnutriţie, deficite imune.
TRATAMENT: antiseptice (Betadina), antibiotice–tetraciclina, neomicina,
antiinflamatoare, excizie chirurgicala, electrocauterizare.

17
 Dermatozele alergice cuprind o serie de afecţuni cutanate produse prin *sensibilizarea*
organismului la anumite sunbstanţe din mediul intern sau extern. Fiecare persoana reacţionează
diferit la contactul cu alergenii (substanţe cu capacitate de a produce un răspuns imediat din
partea organismului).
TRATMENT:
1. Identificarea şi îndepartarea alergenului
2. LOCAL: comprese, paste, creme cu dermocorticoizi
3. GENERAL: antibiotice – în formele suprainfectate
Corticoterapie
Antihistaminice
PUVA terapie (cu ultraviolete A)
4.REGIM HIPOALERGIC

Sindromul seboreic
Este o disfuncţie a glandelor pilo-sebacee produsă prin secreţie excesivă de sebum.
Cauza: necunoscută. Pot fi incriminaţi factori genetici, hormonali, emoţionali.

Acneea
Este caracterizată prin seboree şi alterarea keratinizării în foliculii piloşi. E frecventă,
apare la pubertate şi regresează la adult. Factorii determinanţi: genetici, hipersecreţie sebacee,
tulburări de keratinizare, inflamatie foliculara (Propionibacterium acnes).
Factorii favorizanţi: perioada premenstruală, transpiraţia, stresul, ocupaţia (expunere
praf/căldură), dietă (carnea de porc).
Localizare: faţă (90%), spate (60%), torace anterior
Ex. acneea indusă de factori externi: acnee cosmetica, acnee profesionala la uleiuri, la
clor, erupţii date de medicamente.
Tratament:
 Preventiv
 Curativ: topic (local) pentru forme uşoare sau sistemic pt
forme medii/severe.
 Alte metode: expunere la ultraviolete, dermabraziune.

18
Acneea rozacee
Este o afecţiune cutanată cronică, manifestată prin episoade inflamatorii cu placarde
eritematoase, teleangiectazii localizate la nivelul obrajilor. Apare la femeie dupa 30-40 ani
Factorii incriminați: alimentari (mai ales in asociere cu afecţiuni digestive),
farmacologici, infecţioşi, climatici, imunologici, vasculari (deficit de reglare a circulaţiei
venoasecutanate faciale), psihologici (e mai frecventă la deprimaţi şi nevrotici).
Tratament: mixturi,geluricuantibiotic, isotretinoin. Regim alimentar mese mici si dese,
evitarea alimentelor fierbinţi, condimentelor, alcoolului, fumatului. Teleangiectaziile se tratează
prin crio-terapie, electrocoagulare.

19
Tumori cutanate
Tumori Benigne = creşterea necontrolată a celulelor, care este însă localizată, bine
delimitată, dar care poate perturba prin compresie sau “stânjenire” a funcţiei organului. Au risc
scăzut de metastazare (răspîndire la distanţă).
Tumori Maligne (cancer) = creşterea necontrolată care este răspândită atât local cât şi la
distanţă (metastaze), distrugând structural şi funcţional ţesuturile şi organele. Exemple: Nevul
epidermic = aluniţe, tumori benigne. Proprietăţi: bine delimitate, culoare uniformă, lipsa
modificării în dimensiune (creşteri).

Cheloidul = cicatrice postoeratorie cu caracter benign.

20
 Tumori vasculare: hemangiomul – caracter benign

Tumori maligne (cancer). Melanom malign – transformarea neviilor.

Proprietăţi: asimetrie, margini neregulate, creştere în dimensiune cu aspect de invazie,

culoare neuniformă. Apar frecvent dupa 40-50 ani, au o agresivitate extremă, speranţa de viaţă
fiind de aproximativ 5 ani de la diagnostic. La femei apare pe gambe, la bărbaţi pe torace.

Factorii de risc: genetici, traumatici, imunodepresia, fotoexpunere excesivă. Apare pe

leziuni melanice (pigmentare) preexistente, de ex. nevul tegumentar.

21
 Boli transmisibile
A. Pediculoza pubiana (lăţeii)
Este o boală cu transmitere sexuală.
Localizare: genitală, perigenitală – coapse, torace adomen, axilă, mustăţi, gene,
sprâncene.
Transmitere: direct, contact sexual, indirect îmbrăcăminte, lenjerie.
Simptomatologie: mancărime, papulo-vezicule, pete albastre cenuşii – abdomen şi
coapse, dureri musculare. – febră, rigiditate.
Tratament: regiunea păroasa se rade, se tratează toţi partenerii sexuali. Lindan, sol Xilol,
Sol piretrina. Se face baie generală, lenjeria se ţine în sac de plastic 5 zile cu DDT.

B. Sifilisul (Luesul)
Contaminare: direct cu leziunea indirect : obiecte, toaletă.
Clinic: Sifilisul primar = nedureros se vindecă spontantegumentul;
-secundar = răspîndit pe tot Şancrul sifilitic
-terţiar = afectează sistemul nervos
Tratament: penicilină, Moldamin.

22
C. Gonorea - Blenoragie
Este prima boală ca şi frecvenţă, cu transmitere sexuală. Nu dă imunitate (la fiecare
contact cu bacteria are loc apariţia bolii).
De 3 ori mai frecventă la bărbaţi, manifestându-se zgomotos.
Sexul feminin – frecvent asimpotomatice (lipsă simptome).
Contaminare: direct- prin contact sexual, indirect (lenjerie) – rar.
Tratament: Penicilina, Kanamicina, Fluorochinolone.

D. Hepatita
1.Virusul Hepatic A (HVA) – produce hepatita A, sau boala *mâinilor murdare*.
Transmitere: fecal-oral, contact direct cu perosoana bolnavă,ingestie alimente, sau apă
contaminată, parenteral. Contagiozitate mare, receptivitate generală .
Simpotomatologie: icterul, urini hipecrome, scaune decolorate, prurit,
hepatosplenomegalie.
Vindecare spontană (de la sine) - 6 luni.
Prevenţie: vaccin.

2. Virusul Hepatic B – produce hepatita B

Transmitere: sânge, contact sexual, de la mamă la făt, tatuaje, piercing.
= una dintre cele mai răspândite infecţii de pe glob.
Exista forme acute şi cronice. Formele cronice au tendintă de a evolua spre cancer
hepatic.
Simpotomatologie: nespecifică.
Vindecare sub tratament cu antivirale.
Risc crescut de a deveni purtator (persoană care nu are boala, dar are este însă infectata,
putând astfel transmite).
Prevenţie: vaccin cu o protecţie de aproximativ 8 ani.

E. Infecţia HIV (virusul imunodeficienţei umane)

Sunt înregistrate 45 de milioane de persoane afectate (pandemie – cu raspândire în
întreaga lume). Virusul HIV are capacitatea de a dezorganiza şi distruge progresiv sistemul
imunitar. Are o variabilitate foarte crescută, ceea ce îl face greu de identificat.
Transmitere: -sanguină, sexuală, verticală (lapte, secreţii
cervico-vaginale, adică de la mamă la fât).
Prevenţie: evitarea contactelor sexuale întâmplătoare,
utilizarea măsuriilor de protecţie sexuală, respectarea
normelor de igienă şi protecţie a muncii.

SIDA = sindromul imunodeficienţei dobândite Reprezintă ansamblu de manifestări infecţioase

sau tumorale legate de depresia marcată a imunităţii celulare, produsă de virusul HIV.

23
Ex. Candidoză bucală Sindromul Kaposi

F. Gripa
Agent etiologic: virusul gripal (influenza şi parainfluenzae)
Contagiozitate şi variabiliate foarte crescute. Receptivitate universală.
Transmitere: contact cu persoane infectate sau cu picăturile Pfluger (din strănut sau
tuse) – direct sau indirect.
Simptomatologie: frison, febră, mialgii (dureri musculare), cefalee, astenie marcata
(senzaţie de oboseală), manifestări respiratorii.
Tratament: simptomatice (pentru febră, dureri,etc.) şi antivirale.
NU ANTIBIOTICE (nu este o infecţie bacteriană).
Prevenţie: vaccinare, evitare aglomeratii,întărirea sistemului imunitar.

24
 Metode de protecţie
Respectaţi reguliile de igienă şi protecţie a muncii:

1. Spalaţi-vă pe măinii între clienţi.

2. Lucraţi cât mai steril posibil. Folosiţi produse de unica folosinţă, iar unde nu este
posibil dezinfectaţi cu grijă.

3. Evitaţi contactul direct cu produse ale corpului (sânge, puroi, urină, sebum).
Folosiţi mănuşi sau tampoane de tifon în acest sens.

4. Înlocuiţi cearceafurile frecvent de pe mesele din salon. Sterilizaţi-le prin spălare la

temperaturi ridicate şi prin călcare.

5. Înlocuiţi frecvent şi produsele cosmetice, respectând de asemenea normele de

depozitare ale acestora.

6. Cele mai utile metode de dezinfecţie sunt căldura uscată (ex. flambarea) şi umedă
(ex. fierberea).

7. Utilizaţi produse de dezinfectare a tegumentelor ( ex. spirt).

25