ANATOMIA ALTE DOCUMENTE

PIELII ACIZI NUCLEICI

Sistemul excretor
biologie
PROIECTUL UNITǍŢII DE
ÎNVǍŢARE : MAMIFERE
FUNCTIILE DE NUTRITIE IN SERIA
ANIMALA
ANATOMIA PIELII DIGESTIA
ANATOMIA PIELII - STRUCTURA
Pielea îndeplineste si functia de PIELII
homeostzie (echilibru interior), schimburi Activitatea biologica a acizilor grasi
de substante cu mediul si functie Apa in organismul uman
imunologica, având o serie de mecanisme Analiza microbiologica
de adaptare la mediu, suportând cel mai Altoirea
bine pH-ul 5,5.

Veritabil învelis impemiabil,

pielea este un organ complex,
multistratificat. Ea contituie o barie 15115v2113p ra care se opune actiunii agentilor
externi de natura fizica (lovire, taire, zgâriere, expunere la soare), chimica (produse
toxice) sau bacteorologica (patrunderea bacteriilor).

Ea pastreaza de asemenea apa în organism. Pielea este cel mai mare organ al
corpului uman. La un corp adult suprafata pielii este de 1,5-2 m2 si reprezinta 15% din
greutatea totala a corpului. Grosimea sa variaza de la 0,5 la 5 mm, în functie de regiunile
pe care le acopera si în functie de solicitarile la care este expusa. Este foarte fina pe
ploape si foarte groasa pe talpa picioarelor.

Rolul multifunctional al pielii este reflectat prin multitudinea de celule ce se

gasesc în tesuturile ei. Un centimetru patrat de piele umana contine 200 de nervuri, 10
fire de par si muschi microscopici, 100 glande sudoripare, 15 glande sebacee, 3 vase de
sânge, 12 receptori de caldura si 2 receptori de frig precum si 25 receptori sensibili la
presiune. Împreuna cu parul si unghiile, pielea se mai numeste tegument, sau sistem
tegumentar.

STRUCTURA PIELII

Pielea are o structura compusa din 3 straturi, fiecare în parte având rolul lui.
Cele 3 straturi sunt: Epiderm, derm si hipoderm.

Epidermul este alcatuit din cinci straturi de celule suprapuse, denumite din
profunzime spre suprafata : bazal sau germinativ, spinos, granulos, lucidum si cornos.
 Toate straturile provin din stratul germinativ, ale carui celule, pe masura ce se
multiplica sunt impinse spre suprafata, schimbandu-si necontenit forma si structura.

Stratul extern cornos al epidermei este format din 20-30 de randuri de celule
moarte. Aceste celule sunt asezate unele peste altele, asemenea unor tigle, de aceea pielea
se intinde cu usurinta in timpul miscarii. In fiecare zi, mii de celule se desprind de pe
piele, dar aceasta nu se uzeaza, fiindca celulele moarte sunt inlocuite in permanenta cu
altele noi.

Dermul este constituit dintr-un tesut conjunctiv lax, format din trei componente
principale: substanta fundamentala, fibrele conjunctive si celulele conjunctive.

Substanta fundamentala are o structura amorfa si este formata dintr-un amestec

de mucopolizaharide, proteine, saruri minerale si apa.

Fibrele conjunctive sunt de trei feluri: colagene, elastice si reticulare, dispuse sub
forma de retea.

Celulele conjunctive situate in substanta fundamentala si in ochiurile retelei

conjunctive sunt celule fixe si celule mobile provenite din vasele sangvine.

Ţesutul conjunctiv are rol de legatura, sustinere, hranire, depozit, reglare si

aparare impotriva infectiilor. In derm se mai gasesc vase sangvine, formatiuni nervoase,
foliculi pilosebacei si glande sudoripare.

Tot în derm se gasesc si foliculii pilosi si glandele sebacee care se dechid in

foliculi. Cele din urma produc o substanta densa, grasoasa -sebumul, care se infiltreaza in
permanenta la suprafata pielii, ca substanta lubrifianta a parului si pielii. Fara acest
unguent, pielea s-ar usca si s-ar descuama, nu ar rezista mult timp la solicitarile zilnice.
La fiecare folicul pilos se ataseaza cate un muschi horipilator. Daca ne este frig sau ne
speriem, acesti muschi se contracta, iar firele de par si pielea se ridica; se formeaza asa-
numita piele de gaina.

Hipodermul este constituit din tesut gras(tesut adipos)sub forma de lobuli

delimitati de septuri fibroase provenite din derm. Aceste fibre conecteaza derma de
organele aflate dedesubt, de exemplu muschii. Acest depozit de grasime este si un strat
izolant ce functioneaza ca un termoizolator. In caz de necesitate, organismul poate folosi
acest depozit de grasime si ca sursa de energie. Daca cineva manaca prea mult, excesul
de grasime se depune sub piele. Sub stratul adipos, se gasesc muschii, ganglionii
limfatici, precum si principalii nervi si vase sangvine.

Reînnoirea pielii
 Cum am precizat anterior, sub epiderma, in stratul germinativ, celulele se afla
intr-o continua diviziune. Celulele nou formate sunt apoi incarcate cu o proteina
rezistenta, cheratina, care determina cheratizarea celulelor. Pe masura ce iau nastere
celule noi pe dedesubt, cele cheratinizate vor fi impinse spre exterior. Timpul necesar
unei celule sa ajunga din stratul bazal pana in stratul cornos si sa se elimine este evaluat
la 26-28 zile. Aceasta fiind durata ei de viata. Celulele moarte se desprind de piele sub
forma unor solzisori abia vizibili. Un om in timpul vietii pierde sub aceasta forma
aproximativ 18 kilograme de piele.
Glandele pielii

Pielea este inzestrata cu glande a caror secretie se varsa pe suprafata pielii. Acest
glande indeplinesc functii importante

Glandele sebacee

La fiecare folicul pilos este anexata o glanda sebacee, situata in mai superficial
fata de glanda sudoripara. Produsul lor, numit sebum, este format dintr-o substanta de
secretie grasoasa, pe care celula o colecteaza din grasimile din sange si care face ca firele
de par si epiderma sa fie impermeabile.
Sebumul se elimina prin spatiul dintre par si teaca lui. El are rolul de a lubrifia parul si
tegumentele.

Cand secretia acestor glande ete insuficienta, pielea devine uscata, iar atunci cand
este exagerata da nastere la seboree.

Glandele sebacee stau sub influenta glandelor sexuale. Aparitia seboreei coincide
cu aparitia pubertatii.

Glandele sudoripare

Spre deosebire de glandele sebacee, acestea se gasesc pe toata suprafata pielii, in

adancul dermei, formate dintr-o aglomerare de tubulete intortocheate (canale sudoripare),
avand rolul indispensabil in reglarea temperaturii corporale fiind mai numeroase si mai
dezvoltate in anumite regiuni. Secretia glandelor sudoripare poarta numele de sudoare.

Aceasta este un lichid limpede putin sarat, cu miros caracteristic, care variaza de
la individ la individ. Este bogat in saruri minerale si acizi volatili. In cazuri de
imbolnavire, poate contine uree si zahar. Secretia glandelor sudoripare se varsa continuu
la suprafata pielii, totusi este imperceptibila. Transpiratia in timp ce se evapora, ne
raceste corpul. Glandele sudoripare pe perioada unei zile produc 600-800 de ml de
transpiratie. In zilele foarte calduroase insa, putem evapora chiar si 2 litri de sudoare.

Un om are in total in jur de 3 milioane de glande sudoripare, greutatea totala

atigand 100 de grame. Exista destul de multe glande sudoripare pe fata, subrat, in palma,
si in talpa. In palma de exemplu, gasim 350 glande sudoripare pe centimetru patrat, in
timp ce in dosul palmei doar 200.
 Transpiratia ne ajuta si la apucarea unor obiecte cu suprafata neteda.

Terminatiile nervoase libere

Receptioneaza excitatiile tactile, termice, dureroase, presionale si vibratorii. Sunt

situate în toate straturile pielii.

 Cropusculii Meissner(M) sunt stimulati de atingeri fine. Se gasesc la nivelul

papilelor dermice.
 Cropusculii Ruffini(R) receptioneaza excitatiile pentru senzatia de cald,
tractiunile si deformatiile. Sunt situati în derm si hipoderm.
 Cropusculii Puccini(P) sunt stimulati de miscari slabe, rapide si de intensitate
mica. Sunt situati în hipoderm, muschi, tendoane si articulatii.
 Cropusculii Krause receptioneaza excitatiile pentru senzatia de rece. Sunt mai
numerosi la nivelulmâinilor si fetei (în derma).
 Discurile Merkel sunt stimulate de atingeri puternice, se adapteaza lent si partial.
Sunt situate în epiderma.

Corpusculii Meissner.

In derma se gasesc si diferite terminatiuni nervoase : acestea vor transmite la

creier excitatiile ce provoaca simtul tactil. Excitatiile dure a se gasesc si diferite
terminatiuni nervoase: acestea vor transmite la creier excitatiile ce provoaca simtul tactil.
Excitatiile dureroase sunt preluate de terminatiile nervoase care se ramifica in epiderma.
In portiunea superioara a dermei se gasesc receptorii tactili, sau asa numitii corpusculi
Meissner, care percep presiunile usoare.

Corpusculii Ruffini si Krause.

Ceva mai adanc sunt situati corpusculii Ruffini care percep caldura, respectiv
corpusculii Krause, responsabili de perceperea frigului.

Corpusculii Vater-Puccini

Spre marginea inferioara a dermei se gasesc corpusculii Vater-Puccini, care au

rolul de a percepe presiunile puternice.

Daca aceste terminatiuni nervoase trimit o informatie catre creier, sub efectul unor
excitatii dureroase, presiune, sau caldura, acesta va actiona muschii corespunzatori, de
exemplu pentru a retrage mana din apropierea unui foc.

Sunt muschi speciali, atasati la cate un folicul de par. Atunci cand se contracta firele de
par se indreapta. Astfel intra mai mult aer, iar izolarea se imbunatateste(mai ales la
animalele cu par, pene sau blana.
 Muschii piloerectori

Sunt muschi speciali, atasati la cate un folicul de par. Atunci cand se contracta
firele de par se indreapta. Astfel intra mai mult aer, iar izolarea se imbunatateste(mai ales
la animalele cu par, pene sau blana.

Foliculii de par

Sunt tuburi lungi si inguste, fiecare continand cate un fir de par. Parul creste, pe
masura ce se adauga noi celule la baza, din celulele care captusesc foliculul. Celulele mai
vechi mor atunci cand se formeaza cheratina in interiorul lor.

Receptorii pentru durere sunt terminatii ale fibrelor nervoase din tesutul celor mai
multe organe interne si din piele (in epiderma si in partea de sus a dermei). Ei sunt
receptorii care trimit impulsuri atunci cand orice stimulare devine excesiva. Astfel se
genereaza senzatia de durere.

Plexurile din par sau plexurile de la radacina parului sunt grupuri speciale de
terminatii ale fibrelor nervoase. Fiecare formeaza o retea in jurul unui folicul de par si
este un receptor, adica trimite impulsuri nervoase la creier, atunci cand se misca firul de
par.

FUNCŢIILE PIELII
 functia de aparare, împidica patrunderea unor agenti patogeni în organism
(bacterii, substante toxice, radiatii)
 functia termoregulatoare la mentinerea unei temperaturi constante a corpului,
pentru evitarea supraîncalzirii reduce temperatura prin exaporarea evaporarea apei
din sudoare, la o temperatura scazuta pentru reducerea pierderii temperaturii
corporale, firele de par prin Musculus arrector pili se zbârlesc pielea având
aspectul de piele de gâsca.
 functia de aparare fata de razele ultraviolete la animale aceasta functie e
realizata de blana sau pene, la om stratul cornos stratum corneum absoarbe si
reflecta cam 50% din radiatii, absorbirea radiatiilor se realizeaza prin pigmentul
din piele melanina producând bronzarea pielii, la o expunere extrema la aceste
radiatii se poate produce cancerul de piele.
 pielea ca rezervor de celule embrionare aceasta functie este folosita de chirurgie
în transplantari.
 functia imunologica a pielii este realizata de celulele Langerhans din piele.
 functia de organ de simt este una din functiile de comunicare a pielii cu mediul
înconjurator, aceasta fiind îndeplinit de receptorii:
o de durere (fiind pâna la 200/cm2),
o de presiune (corpusculii Vater-Pacini),
o termoreceptorii (corpusculii Krause),
o receptorii la întindere (corpusculii Ruffini),
 o receptorii tactili sunt mai desi la buze, degete, limba, sfârcul mamelei,
organele genitale externe (corpusculii Meissner si celulele Merkel).

PIELEA- un indiciu al starii de sanatate

Modificarile de la nivelul pieli pot fi un indiciu al starii noastre de sanatate. Sunt

modificari ce apar la nivelul tegumentului, care se observa dintr-o privire, cum ar fi, de
exemplu, culoarea pielii. O piele extrem de alba a tenului este sugestiva pentru un
sindrom anemic. În acelasi timp, o piele prea rosie a fetei indica o suferinta cardiaca, iar o
coloratie galbena a tegumentelor poate indica o suferinta hepatica. Sunt multe alte
exemple care demonsteaza ca numeroase afectiuni ale organelor interne (ficat, inima,
plamâni, rinichi) se "citesc" la nivelul pielii.

Conf. dr. George Sorin Ţiplica, de la Clinica de Dermatologie 2 din cadrul

Spitalului Clinic Colentina din Bucuresti, spune ca "deseori se întâmpla ca leziunile care
apar pe tegumente sau pe mucoase sa preceada cu câteva luni de zile semnele si
simptomele caracteristice suferintei bolii interne. Explicatia este simpla daca avem în
vedere faptul ca sângele care "scalda" organele interne suferinde preia si diferite
substante chimice care semnalizeaza boala. Odata intrate în sistemul circulator, aceste
substante chimice "semnal" ajung la nivel cutanat, unde pot produce modificari ale
aspectului tegumentar. Dintre numeroasele exemple, ma voi opri asupra unora care sunt
mai frecvente, dar si mai putin cunoscute publicului larg.

De exemplu, hepatitele virale se pot manifesta la nivelul pielii anterioare a

antebratelor sub forma unor mici umflaturi rotunde, cât gamalia de ac, de culoare rosie-
violacee si care produc mâncarimi. Porfiriile hepatice se manifesta la nivel cutanat prin
basici la nivelul mâinilor si aparitia firelor de par pe toata fata, inclusiv pe pometii
obrajilor, sub pleoape. Cancerul din sfera digestiva este uneori asociat cu aparitia pe
pielea trunchiului a numeroase mici tumorete brun-negre cu suprafata neregulata aspra si
friabila care asociaza prurit (mâncarimi). Limfoamele pot determina, înca din stadiile
initiale, aparitia la nivelul pielii a unor leziuni cutanate sub forma de cercuri concentrice
de culoare violacee (ca un semn de tras la tinta).

Cancerul bronsic se poate manifesta la nivel cutanat sub forma unor basici dispuse
pe fond rosu-violaceu cu aparitie dupa traumatisme locale cutanate sau cu aparitie
spontana pe piele". Conf. dr. Ţiplica mai spune ca "unele afectiuni ale tesutului
conjunctiv - colagenozele - care determina suferinte interne multiorganice pot debuta cu
aparitia unei înrosiri a obrajilor comparabile cu aripile unui fluture, cum se întâmpla în
lupusul eritematos. Sclerodermia sistemica, o alta colagenoza, se poate manifesta prin
îngrosarea tegumentului care duce într-o prima faza la diminuarea expresivitatii faciale,
iar daca boala avanseaza, fata capata aspectul lipsit de pliuri de expresie al "icoanelor
bizantine".

Dermatomiozita (colagenoza cu suferinte majore la nivelul sistemului muscular)

poate debuta prin colorarea violacee "în ochelari" a tegumentului din jurul ochilor.
Afectiunile glandelor endocrine au si ele rasunet la nivel tegumentar. De exemplu,
excesul de hormoni sexuali masculini determina aparitia acneei severe. Excesul de
hormoni tiroidieni se poate manifesta la nivel cutanat prin transpiratii abundente, înrosiri
bruste si de scurta durata ale palmelor sau fetei sau prin aparitia de leziuni urticariene".