Analizatorul

Cutanat
Autor: Volcovschi Arina
Ce este si ce
reprezinta pielea

Pielea (cutis) constituie un înveliș neîntrerupt care se continuă la nivelul marilor

orificii (gură, nas, etc.) cu o semimucoasă (parțial cheratinizată) și care, în
interiorul cavităților respective, devine o mucoasă propriu-zisă. Pielea
reprezintă o suprafață receptorie extrem de vastă, care asigură o sensibilitate
diversă, protejează corpul de leziuni mecanice și microorganisme, participă la
secretarea unor produse finale ale metabolismului și îndeplinește de asemenea
un important rol de termoregulație, execută funcțiile de respirație, conține
rezerve energetice, leagă mediul înconjurător cu tot organismul.
 Structura analizatorului tactil.
Epidermul:
Epidermul este alcătuit dintr-un epiteliu stratificat și pavimentos,
cornificat, celulele sale fiind în permanență regenerare.
Stratul spinos:
Stratul spinos este situat imediat deasupra celui bazal, din care
provine. În mod normal, el este alcătuit din 6-15 rânduri de celule
poliedrice, care pe măsură ce urcă spre suprafață devin tot mai
turtite
Stratul bazal:
Stratul bazal (sau generator) este cel mai profund, fiind în contact
cu membrana bazală.
Stratul granulos:
Stratul granulos este situat deasupra celui precedent, fiind compus
din 1-5 rânduri de celule turtite. Caracteristica lor e abundența
granulațiilor citoplasmatice de keratohialină. Formează o barieră
care împiedică pierderea apei.
Stratul lucid:
Stratul lucid numit și stratul cornos bazal e format din celule bogate
în glicogen, eleidină și grăsimi. Acest strat este ultimul strat vital al
epidermului, care împreună cu stratul cornos profund constituie
așa-numita "bariera epidermică" (barieră față de apă, substanțele
chimice și microorganisme).
 Dermul constituie scheletul nerezistent conjunctivo-fibros al pielii. El este
separat (și totodată reunit) de epiderm prin membrana bazală.
DERMUL
Membrana bazală
Membrana bazală este alcătuită dintr-o împletire de fibre epidermice și dermice.
Ea îndeplinește o funcție de filtru selectiv, pentru substanțele provenite din
derm și care servesc la nutriția epidermului, dar constituie și a doua „barieră"
pentru substanțele ce ar putea pătrunde din epiderm.

Straturile
Dermul este compus din două straturi. Stratul superficial subepidermic cuprinde
papilele dermice și o zonă subțire situată sub ele. El este denumit strat
subpapilar și se caracterizează prin elemente fibrilare gracile, elemente celulare
mai numeroase, substanța fundamentală mai abundentă și o vascularizație și
inervație bogată (plexuri subpapilare). Stratul profund numit dermul propriu-zis
sau corionul este mult mai gros, este mult mai rezistent și e compus
preponderent din fibre colagenice, elastice și reticulare.Pielea este 7% din
greutatea corporala.

Celulele
Celulele sunt prezentate de fibroblaști, fibrociți, histocite, mastocite, limfocite
și plasmocite cu specificul lor funcțional.

Substanța fundamentală
Substanța fundamentală afară de mucopolizaharide acide e bogată în apă,
conține săruri (mai ales sodiu și calciu), proteine, glicoproteine și lipoproteine,
glucoză (care la acest nivel are o concentrație identică cu cea din plasmă, în
timp ce în epiderm este redusă la 1/3).
 Hipodermul este stratul care separă pielea de straturile subiacente.
El este alcătuit din lobuli de celule grase (lipocite) conținând
trigliceride, cu rol de rezervă nutritivă și de izolator termic și
mecanic. Acești lobuli sunt separați prin septe conjunctive, în care
se găsesc vase și nervi. O structură tegumentară mai deosebită este
linia apocrină. Ea se întinde de la axilă, în regiunea mamelonară și
coboară convergent lateral spre perineu. Este alcătuită din
aglomerări celulare clare ce, structural, se apropie de celulele
glandulare mamare. În această accepțiune glanda mamară poate fi
privită ca o glandă apocrină enormă cu o structură corelată cu
funcția sa secretorie. Între modalitatea secretorie a glandei mamare
și glandele apocrine sunt relații apropiate, în sensul că:celulele
secretă un conținut bogat de proteine;tipul celular secretor se
caracterizează prin „decapitarea" polului secretor al celulelor
glandulare.Hipodermul este stratul care separă pielea de straturile

Hipoderma subiacente. El este alcătuit din lobuli de celule grase (lipocite)

conținând trigliceride, cu rol de rezervă nutritivă și de izolator
termic și mecanic. Acești lobuli sunt separați prin septe conjunctive,
în care se găsesc vase și nervi. O structură tegumentară mai
deosebită este linia apocrină. Ea se întinde de la axilă, în regiunea
mamelonară și coboară convergent lateral spre perineu. Este
alcătuită din aglomerări celulare clare ce, structural, se apropie de
celulele glandulare mamare. În această accepțiune glanda mamară
poate fi privită ca o glandă apocrină enormă cu o structură corelată
cu funcția sa secretorie. Între modalitatea secretorie a glandei
mamare și glandele apocrine sunt relații apropiate, în sensul
că:celulele secretă un conținut bogat de proteine;tipul celular
secretor se caracterizează prin „decapitarea" polului secretor al
celulelor glandulare.
Aluniţ e – nevul melanocitic
DE ASEMENEA TOTI ATI
OBSERVCAT CA PE CORPUL
VOSTRU SUNT NISTE PICATURI
,SAU CA NISTE DESENE DE
CULOAREA CAFENIE, MARONIE
IN DIVERSE LOCURI A
CORPULUI DUMNEAVOASTRA .
ACELE DUPA CUM NOI
CUNOSTEM ACESTEA SUNT
ALUNELE, CARE SUNT NUMITE
SI NEVUL MELANONIC.
Ce este nevul melanocitic?
Aluniţ a, denumită în termeni medicali nev melanocitic, este
o leziune pigmentară cauzată de excesul de melanină.
Majoritatea oamenilor au între 10 ş i 40 de nevi melanocitici.
Aceş tia sunt, în mare parte, inofensivi ş i sunt de culori
diverse, ce pot varia de la roz deschis până la roş u sau maro
ori chiar negru.
Nevii melanocitici pot fi dobândiţ i pe parcursul vieţ ii sau te
poţ i naş te cu ei – în cel din urmă caz, aceş tia poartă numele
de nevi melanocitici congenitali ş i apar pe piele la vârsta de
1-2 ani. Însă, de cele mai multe ori, aluniţ ele apar ş i se
înmulţ esc în copilărie (în special între vârstele de 2 ş i 10 ani)
ş i adolescenţ ă, dar ş i mai târziu pe parcursul vieţ ii, de
obicei din cauza expunerii neprotejate la razele soarelui.
Persoanele care au pielea mai deschisă la culoare sunt mai
predispuse la apariţ ia aluniţ elor, la fel ş i gravidele sau
persoanele care obiş nuiesc să se expună o perioadă
îndelungată la soare.
NEVUL MELANOCITIC: SIMPTOMESIMPTOMELE NEVULUI MELANOCITIC DIFERĂ ÎN FUNCŢ IE DE TIPUL
ACESTUIA:

Nevul melanocitic: simptomeSimptomele nevului melanocitic diferă în funcţ ie de tipul acestuia:

Nevii congenitali – sunt aluniţ e cu care te naş ti ş i se manifestă prin pete mici, medii sau mari, de culori ş i texturi variate, ce apar în
diverse zone ale corpului
Nevi comuni (tipici) – sunt aluniţ e de regulă rotunde, plate, într-o singură culoare (roz sau maro) cu care te poţ i naş te sau pe care le
poţ i dobândi în copilărie
Nevi displastici (atipici) – aceste aluniţ e sunt benigne, dar pot imita aspectul melanomului: sunt asimetrice, îş i pot schimba culoarea ş i
au margini ridicate. Persoanele care au nevi displastici prezintă un risc mai crescut de a dezvolta melanom.
Nevi albaş tri – aş a cum le spune ş i denumirea, sunt aluniţ e congenitale sau dobândite albastre, gri-albăstrui sau chiar negru-albastru
închis, plate sau uş or ridicate, fiind specifice populaţ iilor asiatice
Nevi Miescher – sunt aluniţ e rotunde, ferme, dar moi la atingere, plate sau uş or ridicate la suprafaţ a pielii, care pot prezenta fire de păr
ş i care apar de regulă pe faţ ă sau pe gât
Nevi Unna – sunt aluniţ e moi maronii, similare celor Miescher, dar care pot avea aspectul unei zmeure ş i care apar cu precădere pe
braţ e, trunchi sau gâtNevi Meyerson – sunt aluniţ e înconjurate de o eczemă în formă de cerc, care provoacă mâncărime ş i iritaţ ii.
Acestea apar mai frecvent la bărbaţ i, în jurul vârstei de 30 de ani.
Nevi cu halou – sunt aluniţ e înconjurate de un inel de tegument depigmentatNevi Spitz – sunt aluniţ e care apar de regulă până la
vârsta de 20 de ani ş i care pot sângera sau supura, fiind deseori confundate cu melanomul
Nevi Reed – au diferite tente de brun, sunt bombaţ i ş i pot fi confundaţ i cu melanomulNevii melanocitici pot fi rotunzi, ovali sau pot
avea forme neregulate ş i culori diferite, putând varia în dimensiune de la câţ iva milimetri la câţ iva centimetri.
Deş i sunt în general inofensivi, nevii melanocitici pot deveni ş i
cancerigeni, în special cei apăruţ i ca urmare a expunerii neprotejate la
razele ultraviolete, favorizând instalarea unei forme grave de cancer al
pielii, respectiv melanomul.

Nevul melanocitic: cauze

Toate aluniţ ele, atât cele congenitale, cât ş i cele dobândite, au ca
principală cauză excesul de melanină – pigmentul care dă culoare pielii,
ochilor ş i părului – într-o anumită zonă a corpului.Responsabile de
această hiperproducţ ie de melanină pot fi: mutaţ iile genelor RAS,
climatul, anumite medicamente (vemurafenib, dabrafenib), moş tenirea
genetică (persoanele care au în familie o rude de gradul I cu multe
aluniţ e vor avea un risc mai mare de a avea simptome similare),
expunerea la soare pe termen lung fără protecţ ie solară, diverse boli
autoimune.

Nevul melanocitic: diagnostic

Nevul melanocitic poate fi diagnosticat doar pe baza simptomelor
relevate la examenul clinic, dar pot fi necesare ş i teste suplimentare
dacă există suspiciuni de melanom sau alt tip de cancer de
piele.Acestea pot consta în: examinarea cu lampa Wood, biopsie
excizională, biopsie „shave” (prin răzuirea aluniţ ei) sau biopsie tip
„punch” (prin perforare).
Nevul melanocitic: tratament
Majoritatea nevilor melanocitici sunt inofensivi ş i nu necesită un
tratament. Cu toate acestea, există situaţ ii când aluniţ a
respectivă este inestetică sau incomodă ş i vrei să scapi de ea. De
asemenea, dacă aluniţ a are potenţ ial cancerigen sau este deja
afectată de celule maligne, cel mai indicat este să te adresezi
medicului pentru cea mai indicată metodă de tratament.De
regulă, nevii melanocitici sunt eliminaţ i prin biopsie „shave” sau
excizională (de preferat), cu anestezie locală. Medicul va
recomanda ulterior examinarea probei cutanate la microscop,
pentru a se asigura că nu există celule tumorale. De asemenea,
aluniţ ele pot fi înlăturate prin electrocauterizare sau diferite
terapii laser, care prezintă avantajul de a nu lăsa cicatrici, aş a
cum este cazul intervenţ iilor clasice.Ţine cont însă că excizia
aluniţ elor pe cale chirurgicală poate lăsa cicatrici, unele chiar
cheloide, inestetice, dar acestea pot fi ameliorate cu unguente
speciale de cicatrizare. În plus, fumatul influenţ ează negativ
procesul de reparare tegumentară, aş a că este indicată
renunţ area la acest viciu.Pentru a reduce riscul de apariţ ie a
aluniţ elor, dar ş i a cancerului de piele, se recomandă folosirea
cremelor cu SPF, evitarea expunerii la soare în intervalul 10-17 în
sezonul cald, purtarea unei pălării, a bluzelor cu mânecă lungă ş i
a pantalonilor lungi, care acoperă bine pielea.