Cantec de iarna

de Nichita Stanescu

Esti atat de frumoasa, iarna!

Campul intins pe spate, langa orizont,
si copacii opriti, din fuga crivatului...
imi tremura narile
si nici o mireasma,
si nici o boare,
doar mirosul indepartat, de gheata,
al sorilor.
Ce limpezi sunt mainile tale, iarna!
Si nu trece nimeni
doar sorii albi se rotesc linistit, idolatru
si gandul creste in cercuri
sonorizand copacii
cate doi,
cate patru.

In opera literara Cantec de iarna, scrisa de Nichita Stănescu, putem

observa trăsăturile genului epic, dar si mărcile lexico-gramaticale ale eului liric,
vocea autorului.

Pentru a identifica eul liric, căutăm verbe și pronume la persoanele I și

a II-a, punctuatie expresiva si emotii, sentimente exprimate liber, în mod direct.

Verbe si pronume la persoanele I și a II-a găsim în sintagmele:

“Ești atat de frumoasă, iarna!”

“Ce limpezi sunt mainile tale, iarna!”

“ Îmi tremura narile”

Punctuatie expresiva avem in urmatoarele propozitii:

“Ești atat de frumoasă, iarna!”

“Ce limpezi sunt mainile tale, iarna!”

Autorul se exprima liber, in mod direct, în următorul citat:

“îmi tremura narile”

Trăsăturile genului liric se regasesc in poezie: adresare directă(“Ești

atat de frumoasă iarna!”), prezenta imaginilor dinamice(“ copacii opriti din fuga
crivatului”) și imaginilor olfactive (“imi tremura narile si nicio mireasma, si
nicio boare...mirosul indepartat, de gheata… al sorilor), apariția figurilor de stil
specifice:

- epitet cromatic “albi”

- epitetul “limpezi” atribuit mâinilor de aceasta data, personificand iarna
prin conferirea de însușiri umane unui anotimp
- epitete adverbiale “linistit”, “idolatru”
- personificare “campul întins pe spate”

Mie mi-a placut in mod deosebit aceasta poezie datorita exprimarii

expresive a autorului.