Consideratiuni generale privind notiunea de persoana juridica

În lipsa unei definiţii legale a persoanei juridice, în literatura de specialitate au fost formulate mai
multe definiţii pentru acest subiect de drept. Doctrina noastră actuală, defineşte faptul că, persoana
juridică este subiectul colectiv de drept, adică un colectiv de oameni care, întrunind condiţiile cerute
de lege, este titular de drepturi subiective şi obligaţii civile. În ce ne priveşte, vom desemna prin
noţiunea de persoană juridică entitatea (ansamblul de elemente umane şi materiale) care,
îndeplinind condiţiile prevăzute de lege, este titulară de drepturi şi obligaţii.
Noţiunea de persoană, în sens juridic, este mai largă decît aceea de om sau de individ. Calitatea de
persoană şi, implicit, de subiect de drept este recu¬noscută în mod abstract şi neoamenilor, adică
persoanelor juridice. Persoanele juridice sunt un produs al raporturilor dintre oameni sau, altfel
spus, un in¬strument juridic de realizare a scopurilor acestora. Pentru a face un subiect de drept,
altul decît omul, jurisprudenţa a recurs la o ficţiune a legii, inventînd şi punînd în circuit un
mecanism juridic util, denumit mai întîi persoană morală, ulterior persoană juridică.
Conform Codului Civil, art. 55, alin. 1, persoană juridică este organizaţia care are un patrimoniu
distinct şi răspunde pentru obligaţiile sale cu acest patrimoniu, poate să dobîndească şi să exercite în
nume propriu drepturi patrimoniale şi personale nepatrimoniale, să-şi asume obligaţii, poate fi
reclamant şi pîrît în instanţă de judecată.
În literatura juridică sunt analizate o serie de teorii referitor la persoana juridică:a ficţiunii, a
proprietăţii colective, a patrimoniului de afectaţiune, a realităţii concrete, a instituţiei, a realităţii
tehnice, a statului socialist,a directorului, a realităţii sociale, a colectivului, instituţională.

Clasificarea persoanelor juridice

Persoanele juridice sunt extrem de numeroase şi variate, diferenţiindu-se prin activitatea
desfăşurată, varietatea scopurilor şi intereselor a căror realizare şi satisfacere a generat crearea unui
nou subiect de drept.
Persoanele juridice pot fi clasificate în funcţie de mai multe criterii. În continuare vom prezenta
clasificările care prezintă, importanţă practică.
a)Prima şi cea mai importantă clasificare este aceea care distinge persoanele juridice. În funcţie de
domeniul dreptului de care aparţin putem clasifica persoanele juridice de drept public şi de
drept privat. Sunt persoane juridice de drept public acelea care desfăşoară activităţi în domenii
de interes public, îndeplinind, în principiu, activităţile care cad în sarcina statului şi a autorităţilor
publice locale. În dreptul civil, de cele mai multe ori, însă, statul nu participă la raporturi juridice în
nume propriu, ci prin intermediul diferitelor sale organe sau instituţii. El poate avea această calitate
în raporturile juridice care privesc dreptul de proprietate asupra bunurilor din domeniul său privat
sau public.
Cea de a doua categorie este cea a persoanelor juridice de drept privat. Prin intermediul lor se
urmăreşte desfăşurarea de activităţi pentru satisfacerea unor interese personale sau colective. Din
această categorie fac parte societăţile comerciale, societăţile agricole, asociaţiile (profesionale,
culturale, sportive, religioase etc.), fundaţiile precum şi cooperativele (de producţie, de credit, de
consum, agricole, forestiere etc.). Importanţa acestei clasificări constă în regimul juridic aplicabil.
Constituirea, funcţionarea şi condiţiile participării la viaţa juridică sunt stabilite (pentru persoanele
de drept public) prin norme aparţinînd ramurilor de drept public: constituţional, administrativ, fiscal
etc., iar pentru persoanele de drept privat prin norme de drept privat, în special de drept civil şi
comercial.
b)După scopul lor. Persoanele juridice se pot împărţi în persoane care urmăresc un scop patrimonial
(societăţi comerciale, regii autonome, cooperaţii etc.) şi persoane cu scop nepatrimonial (organele
statului, partide, sindicate, fundaţii, asociaţii etc.). Trebuie precizat însă că, în principiu, şi
persoanele cu scop nepatrimonial pot organiza unele activităţi anexă aducătoare de profit, care să fie
utilizat în atingerea scopului lor nepatrimonial. Distincţia între persoanele juridice cu scop
patrimonial şi cele fără scop patrimonial rezidă în faptul că în cazul primelor prin activitatea
desfăşurată se urmăreşte obţinerea de profituri directe pentru asociaţi (sau asociat), pe cînd în cazul
celorlalte eventuale cîştiguri obţinute rămîn afectate activităţii nepatrimoniale desfăşurate şi
scopului nepatrimonial urmărit de persoana juridică.
În literatura juridică sunt analizate diverse clasificări ale persoanelor juridice. Unele se referă la
toate persoanele juridice, altele numai la unele categorii. Codul civil conţine cîteva criterii de
clasificare, inclusiv în funcţie de domeniul dreptului de care aparţin, de scopul persoanelor juridice,
de drepturile pe care le au fondatorii (membrii, asociaţii) faţă de persoana juridică constituită, de
naţionalitatea persoanei juridice.
Potrivit art.57 din Codul civil, persoanele juridice sunt de drept public şi de drept privat care, în
raporturile civile, sunt situate pe poziţii de egalitate. La baza acestei clasificări se pune
raţionamentul legiuitorului de a arăta expres subiectele considerate persoane juridice de drept
public, iar privitor la cele de drept privat indicînd numai categoriile lor.
Dacă promovează, protejează şi realizează un scop general, al întregii colectivităţi (al tuturor
cetăţenilor din ţară sau al locuitorilor unei localităţi), persoana juridică aparţine domeniului public,
iar dacă promovează un interes particular, al fondatorilor (asociaţilor, membrilor sau al unei
categorii de persoane determinate sau determinabile), persoana juridică aparţine domeniului privat.
Persoana juridică de drept public. Potrivit art.58 din Codul civil, sunt persoane juridice de drept
public: statul; unităţile administrativ-teritoriale; organele de stat împuternicite prin lege să exercite o
parte din funcţiile Guvernului; organele de stat împuternicite prin actele autorităţilor publice
centrale, să exercite o parte din funcţiile Guvernului dacă această posibilitate este prevăzută expres
de lege.
Statul este o persoană juridică de drept public, participă la raporturile reglementate de legislaţia
civilă pe principiul egalităţii. Altfel spus, statului nu îi sunt aplicabile dispoziţiile cu privire la
constituirea, reorganizarea, dizolvarea şi lichidarea persoanelor juridice. Atribuţiile statului ca
persoană juridică sunt exercitate de organele sale în limitele competenţei lor. Organele statului,
potrivit Constituţiei, sunt numite autorităţi publice. Capacitatea civilă a statului se manifestă în
exterior prin Guvern şi organele centrale de specialitate ale statului. Organe centrale de specialitate
ale statului sunt ministerele, care conduc domeniile încredinţate şi care sunt responsabile de
activitatea acestora.
Unităţile administrativ – teritoriale sunt persoane juridice deosebite, deoa¬rece acestora, ca şi
statului, nu le sunt aplicabile normele ce reglementează statutul juridic al persoanelor juridice
private. Faptul rezultă din dispoziţiile art.58 alin.(4) din Codul civil, care stabileşte că articolele ce
se referă la persoa-nele juridice din Codul civil nu sunt aplicabile persoanelor juridice de drept
public. Prin urmare, nici unităţilor administrativ-teritoriale nu li se aplică dispoziţiile cu privire la
constituirea persoanelor juridice, la reorganizarea, dizolvarea şi lichidarea lor.
Capacitatea juridică a unităţii administrativ-teritoriale o exercită autorită¬ţile administraţiei publice
locale, adică consiliile şi primarii, în conformitate cu competenţa stabilită prin lege.
Prin legi speciale, au fost funda¬te persoane juridice care îndeplinesc anumite funcţii publice,
contribuie la exercitarea puterii executive în stat, dar nu sunt structuri ale Guvernului şi nu se
subordonează lui. Astfel de persoane juridice sunt:
-Banca Naţională a Moldovei, al cărei mod de constituire şi funcţiona¬re este reglementat prin
Legea nr.548/1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei. Legea stabileşte, la art. l, că Banca
Naţională este persoană juridică publică autonomă şi este responsabilă faţă de Parlament. Ea
stabileşte, supra¬veghează şi promovează politica monetară şi valutară în Republica Moldova.
-Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, care a fost constituită în te¬meiul Legii nr.192/1998
privind Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, este persoană juridică şi autoritate a administraţiei
publice, efectuează reglementa¬rea, supravegherea şi controlul pieţei valorilor mobiliare şi al
activităţii participanţilor la ea, fiind învestită cu putere de decizie, de interdicţie, de intervenţie, de
control şi de sancţionare disciplinară şi administrativă. Autoritatea Comi¬siei Naţionale se extinde
pe întreg teritoriul Republicii Moldova.
-Curtea de Conturi, care a fost constituită prin Legea nr.312/1994 privind Curtea de Conturi, este
organul suprem de control financiar în stat, persoană juridică şi exercită controlul asupra modului
de formare, de administrare şi de folosire a resurselor financiare publice, precum şi asupra modului
de gestiune a patrimoniului public.