Lucru individual

la disciplina Administraţia publică centrală

Numele Cobilas Prenumele Dionisie

an. 1 , gr. 122, Specialitatea Administratie Publica, Data 15.01.2022

Analiza autorităţii APC de specialitate Serviciul Fiscal de Stat.

1. Cadrul legal ce reglementează organizarea şi funcţionarea autorităţii

administraţiei publice centrale de specialitate alese
Articolul 14.Autorităţile administrative din subordinea ministerelor
(1) Pentru asigurarea implementării politicii statului în anumite subdomenii sau sfere din
domeniile de activitate care îi sînt încredinţate unui minister, în subordinea acestuia pot fi create
autorităţi administrative cu forma de organizare juridică de agenţii, servicii de stat şi de inspectorate
de stat.
(2) Autorităţile administrative din subordinea ministerelor sînt persoane juridice de drept
public.
(3) Agenţia este o structură organizaţională separată în sistemul administrativ al unui minister,
care se constituie pentru exercitarea funcţiilor de gestionare a anumitor subdomenii sau sfere din
domeniile de activitate a ministerului.
(4) Serviciul de stat este o structură organizaţională separată în sistemul administrativ al unui
minister, care se constituie pentru prestarea serviciilor publice administrative (de înregistrare de
stat, de eliberare a actelor necesare pentru iniţierea şi/sau desfăşurarea afacerii şi în alte domenii).
(5) Inspectoratul de stat este o structură organizaţională separată în sistemul administrativ al
unui minister, care se constituie pentru exercitarea funcţiilor de supraveghere şi control de stat în
subdomenii sau în sfere din domeniile de activitate a ministerului.
(6) Autorităţile administrative din subordinea ministerelor pot fi organizate ca servicii publice
desconcentrate, dispunînd de un organ central şi de subdiviziuni teritoriale.
(7) Autoritățile administrative din subordinea ministerelor se constituie, se reorganizează și se
dizolvă de către Guvern, la propunerea ministrului. Prevederile art. 10 alin. (2)–(13) se aplică în
mod corespunzător şi faţă de autorităţile administrative din subordinea ministerelor şi a altor
autorităţi administrative centrale.
Articolul 15. Particularităţile de organizare şi funcţionare a autorităţilor administrative din
subordinea ministerelor
(1) Misiunea, funcţiile de bază, atribuţiile principale, drepturile generale şi alte chestiuni
privind organizarea activităţii autorităţilor administrative din subordinea ministerelor se stabilesc, în
conformitate cu prevederile prezentei legi, ale altor acte legislative şi normative, în regulamentele
privind organizarea şi funcţionarea acestora aprobate de Guvern.
(2) În chestiunile ce ţin de realizarea propriei misiuni, autorităţile administrative din subordinea
ministerelor dispun de autonomie decizională, cu excepţiile stabilite prin lege.
(3) Ministrul anulează actele administrative ale autorităţilor administrative din subordinea
ministerului emise cu încălcarea legislaţiei sau pe motive de inoportunitate.
 (4) Guvernul aprobă metodologia de calculare a tarifelor, nomenclatorul serviciilor şi
cuantumul tarifelor pentru serviciile prestate persoanelor fizice şi juridice de către autorităţile
administrative, cu excepţia cazurilor în care aceasta ţine de competenţa Parlamentului, în
conformitate cu Legea nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de
întreprinzător.
(5) Autoritatea administrativă din subordinea ministerului este condusă de către director, numit
în funcţie publică şi eliberat sau destituit din funcţie publică, în condiţiile legii, de către ministru,
dacă altfel nu este stabilit prin actele legislative speciale. Inspectoratul de stat este condus de către
un șef cu statut similar cu cel al directorului autorității administrative din subordinea ministerului.
(6) Directorul autorităţii administrative din subordinea ministerului:
a) exercită conducerea autorităţii administrative;
b) coordonează şi controlează activitatea subdiviziunilor teritoriale ale autorităţii administrative în
cazul creării acestora;
c) poartă răspundere personală, în faţa ministrului, pentru realizarea misiunii şi îndeplinirea
funcţiilor autorităţii administrative;
d) organizează sistemul de management financiar şi control, precum şi funcţia de audit intern în
autoritatea administrativă;
e) stabileşte atribuţiile directorului adjunct/directorilor adjuncţi ai autorităţii administrative;
f) semnează actele pe chestiunile ce ţin de competenţa autorităţii administrative;
f1) numeşte în funcţii publice, modifică, suspendă şi încetează raporturile de serviciu ale
funcţionarilor publici din autoritatea administrativă, inclusiv ale celor cu statut special, în condiţiile
Legii nr. 158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public şi,
respectiv, în condiţiile legilor speciale;
f2) angajează şi eliberează din funcţie personalul contractual în condiţiile legislaţiei muncii;
g) conferă grade de calificare funcţionarilor publici, acordă stimulări şi aplică sancţiuni disciplinare
colaboratorilor autorităţii administrative în condiţiile legii;
g1) aprobă sau modifică statul de personal și schema de încadrare ale autorității administrative în
limitele fondului de retribuire a muncii şi ale structurii și efectivului-limită stabilite de Guvern;
g2) aprobă regulamentele subdiviziunilor interne ale autorității administrative;
h) exercită alte atribuţii corespunzător cu funcţiile atribuite autorităţii administrative, în
conformitate cu prevederile actelor legislative speciale ce reglementează relaţiile în subdomeniile
sau în sferele de activitate încredinţate acesteia.
7) Directorul autorităţii administrative din subordinea ministerului este asistat de unul sau de mai
mulţi adjuncţi, numărul cărora se stabileşte de Guvern, la propunerea ministrului.
8) Directorul adjunct este numit în funcţie publică şi eliberat sau destituit din funcţie publică de
către ministru, la propunerea directorului autorităţii administrative, dacă altfel nu este stabilit prin
actele legislative speciale.

2. Scurt istoric al evoluţiei autorităţii administraţiei publice centrale de

specialitate alese
Serviciul Fiscal de Stat este autoritatea publică, împuternicită să administreze impozitele, taxele şi
alte plăţi în interesul statului.
Misiunea Serviciului Fiscal de Stat este de a asigura administrarea fiscală prin crearea de condiţii
contribuabililor pentru conformare la respectarea legislaţiei şi monitorizarea procesului de
conformare, aplicarea uniformă a politicii şi reglementărilor în domeniul fiscal.Prin Hotărârea
Consiliului de Miniștri al RSSM nr.68 din 7 martie 1990 a fost aprobată crearea inspectoratelor
fiscale de stat orășenești și raionale, pentru prima dată în istoria Republicii Moldova, în sistemul
Ministerului Finanţelor au fost create inspectorate fiscale de stat cu următoarea structură:
Inspectoratul Fiscal de Stat al Ministerului Finanţelor, ca subdiviziune interioară a Ministerului;
inspectoratele fiscale de stat teritoriale care se aflau în subordonarea administrativă a
Inspectoratului Fiscal de Stat al Ministerului Finanţelor.
Din 1 iulie 1990, inspectoratele fiscale și-au început activitatea,in Republica Moldova este aplicată
propria legislație fiscală, ținând cont de specificul economiei și interesele naționale bugetare.
Pentru prima dată, Serviciul, ca sistem unic de organe fiscale, a fost instituit prin Legea nr.876-XII
din 22 ianuarie 1992 cu privire la Serviciul fiscal de stat. Sistemul în cauză, întrunea Inspectoratul
Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor şi inspectoratele fiscale de stat teritoriale
subordonate Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, toate avînd statut de persoană juridică şi fiind
finanţate din bugetul de stat.
Au fost adoptate Legea nr.1198-XII din 17 noiembrie 19992 privind bazele sistemului fiscal și
Legea nr.1214-XII din 2 decembrie 1992 privind impozitul pe beneficiul întreprinderilor.
Prin Ordinul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr.30-c din 24 martie 1993, reieșind din
legislația în vigoare la acel moment, a fost reorganizat Inspectoratul Fiscal de Stat pe or.Chișinău,
iar subdiviziunile structurale ale acestuia, create anterior în unitățile administrativ-teritoriale ale
orașului: Botanica, Buiucani, Centru, Ciocana și Rîșcani, au fost legalizate și unificate într-o
singură entitate juridică.
Întru executarea Decretului Președintelui Republicii Moldova nr.189 din 8 noiembrie 1993 cu
privire la impozitul pe bunuri mobiliare, a fost emisă Hotărârea Guvernul Republicii Moldova
nr.311 din 18.05.1994 cu privire la aprobarea modului de evaluare a bunurilor imobiliare
impozabile;
A fost adoptată Legea nr.1529-XII din 22 iunie 1993 cu privire la impozitul rutier;
Au fost adoptate Legea nr.264-XIII din 8 noiembrie 1994 cu privire la taxa pe valoarea adăugată și
Legea nr.nr.347-XIII din 27 decembrie 1994 cu privire la accize.
Întreprinderile agricole au început să plătească un impozit funciar unic, care includea şi impozitele
imobiliar şi rutier, plătite anterior separat.
•Prin Hotărârea Guvernului nr.684 din 10 decembrie 1996 a fost creat Inspectoratul Fiscal de Stat
pe UTA Găgăuzia.
•Prin Hotărârea Parlamentului nr.1165-XIII din 24 aprilie 1997 a fost adoptată Concepția reformei
fiscale.
•Principalele obiective ale reformei fiscale ce s-a înfăptuit în Republica Moldova au constat în
sporirea încasărilor bugetare necesare pentru finanţarea programelor de stat şi dezvoltarea sferei
serviciilor, în stimularea dezvoltării economice şi redistribuirea veniturilor între diferite pături ale
populaţiei.
•Prin Hotărârea Guvernului nr.612 din 30 iunie 1999 a fost aprobată structura organizatorică a
Serviciului Fiscal de Stat.
•Prin Hotărârea Guvernului nr.1736 din 31 decembrie 2002 cu privire la reglementarea activităţii
organelor Serviciului Fiscal de Stat a fost aprobat Regulamentul privind organizarea și funcționarea
organelor Serviciului Fiscal de Stat și efectivul-limită.
•Prin Hotărârea Guvernul nr.786 din 30 iunie 2003 a fost aprobată noua structură organizatorică a
Serviciului Fiscal de Stat, cu aplicare din 1 iulie 2003.
•A fost aprobată Strategia de dezvoltare a Serviciului Fiscal de Stat pentru anii 2006-2010 prin
Hotărârea Guvernului nr.1208 din 10 octombrie 2006 şi a fost iniţiată reforma patentei de
întreprinzător. Acestea au constituit unele din importantele realizări ale Serviciului Fiscal de Stat, în
partea ce ţine de ridicarea nivelului de deservire a contribuabililor, simplificarea şi dezvoltarea
continuă a procedurilor de administrare fiscală.
•În scopul extinderii capacităților electronice, prin Hotărârea Guvernului nr.1065 din 19 septembrie
2008 a fost fondată Î.S. „Fiscservinform” care a devenit administrator al datelor Serviciului Fiscal
de Stat.
•În baza Ordinului Ministerului Finanțelor nr.7 din 25 ianuarie 2010 a fost aprobată noua structură
organizatorică a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat și, respectiv, modificată structura
personalului care, în urma evaluării angajaților, a stabilit locul de muncă al fiecărui funcționar
fiscal. În corespundere cu prevederile Ordinului Inspectoratul Fiscal Principal de Stat nr.61 din
10.02.2010, a fost modificată structura organizatorică a inspectoratelor fiscale de stat teritoriale,
principalele schimbări fiind înregistrate în structura IFS mun. Chișinău și IFS pe UTA Găgăuzia,
prin dizolvarea oficiilor fiscale, iar în locul acestora s-au creat direcțiile administrare fiscală:
Botanica, Buiucani, Centru, Rîșcani și Ciocana, respectiv, direcțiile administrare fiscală: Comrat,
Vulcănești și Ceadîr-Lunga.
•Prin Hotărârea Guvernului nr.1141 din 16 decembrie 2010 a fost aprobat Planul de dezvoltare a
Serviciului Fiscal de Stat pentru anii 2011-2015. Conștientizînd necesitatea schimbărilor, Serviciul
Fiscal de Stat și-a propus următoarele priorități de dezvoltare în reformarea administrării fiscale: i)
reformarea cadrului legislativ, organizațional şi instituțional; ii) modernizarea modalității de
abordare a conformării contribuabililor; iii) eficientizarea utilizării tehnologiilor informaționale în
administrarea fiscală; iv) eficientizarea managementului resurselor umane.
•Prin Hotărârea Guvernului nr.500 din 1 iulie 2014 cu privire la aprobarea stemei, drapelului, culorii
corporative și a Regulamentului de utilizare a stemei, drapelului și culorii corporative a Serviciului
Fiscal de Stat, Serviciul Fiscal de Stat s-a ales cu semne distinctive individuale și cu deviza „În
serviciul contribuabilului”
•A fost aprobată Strategia de dezvoltare a Serviciului Fiscal de Stat pentru anii 2016-2020 de către
Colegiul Ministerului Finanțelor la data de 3 august 2016. Prioritățile de dezvoltare stabilite pentru
anii 2016–2020 rezidă în:i) consolidarea managementului schimbării; ii) implementarea reformei
instituționale; iii) implementarea reformei operaționale; iv) Contribuirea la procesul de integrare
europeană; v) modernizarea tehnologiilor informaționale.
•Urmare adoptării Legii nr.281 din 16.12.2016, au fost efectuate amendamente la Codul fiscal, prin
stabilirea statutului Serviciului Fiscal de Stat în calitate de o singură persoană juridică, responsabilă
de asigurarea procesului de administrare fiscală, care își exercită atribuțiile funcționale pe întreg
teritoriul Republicii Moldova, cu punerea în aplicare din 1 aprilie 2017.
•Anul 2017 a fost un an crucial pentru activitatea Serviciului Fiscal de Stat, fiind marcat de o
reformă complexă a autorității fiscale care a generat realizarea unui șir de acțiuni menite să
perfecționeze activitatea în domeniul administrării fiscale. Serviciul Fiscal de Stat este creat prin
reorganizarea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat și absorbirea în acesta din urmă a 35 de
inspectorate fiscale de stat teritoriale.
•Începând cu 1 aprilie 2017,Serviciul Fiscal de Stat și-a început activitatea în calitate de entitate de
administrare fiscală unitară, capabilă să realizeze cele mai ambițioase obiective determinate de
evoluțiile macroeconomice și interesele naționale.
Prin Legea nr.49 din 23 martie 2018 au fost operate modificări la Codul de procedură penală
(în vigoare de la 1 octombrie 2008) prin care Serviciul Fiscal de Stat a fost investit cu atribuții de
constatare a infracțiunilor prevăzute la articolele 241 – 242, 244, 2441, 250 – 253, 3351 din Codul
penal.
În acest sens, a fost creată Direcția control și constatarea infracțiunilor, care întreprinde un
complex de acțiuni premergătoare urmăririi penale, precum reținerea făptuitorul, ridicarea
corpurilor delicte, solicitarea informațiilor și documentelor necesare pentru constatarea infracțiunii,
citarea persoanelor și altele.

În conformitate cu art.2741 din Codul fiscal, este creat Consiliul de soluționare a disputelor din
cadrul SFS. Componența Consiliului a fost aprobată prin Ordinul SFS nr.449 din 4 septembrie
2018. Consiliul examinează contestațiile depuse de către persoana care contestă acte administrative
prin care s-a stabilit o obligație fiscală în sumă de peste 500 mii lei – pentru persoane juridice și
peste 250 mii lei – pentru persoane fizice, asigurându-se, astfel, integritatea și imparțialitatea în
tratarea contribuabilului.
La data de 27 ianuarie 2018 a fost lansat Ghișeul Unic de Raportare Electronică – platformă
care oferă posibilitatea de raportare centralizată către mai multe instituții publice. Ghișeul Unic
include formulare de raportare electronică către Ministerul Finanțelor, Serviciul Fiscal de Stat, Casa
Națională de Asigurări Sociale, Compania Națională de Asigurări Medicale, Biroul Național de
Statistică.
Prin Hotărârea Guvernului nr.7 din 18 ianuarie 2019 a fost aprobat Regulamentul privind
procedura de emitere a soluției fiscale individuale anticipate. În conformitate cu art.1361 alin.(1)
din Codul fiscal, Serviciul Fiscal de Stat emite soluția fiscală individuală – actul administrativ în
vederea soluționării cererii unei persoane fizice și/sau persoane juridice care desfășoară activitate de
întreprinzător referitoare la aplicarea legislației fiscale asupra unei (unor) situații și/sau tranzacții
viitoare specifice.
Prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr.188 din 31 decembrie 2019 a fost aprobată Strategia de
dezvoltare a Serviciului Fiscal de Stat pentru anii 2020 – 2023. Prioritățile trasate de SFS pentru
următorii patru ani prevăd: (1) Dezvoltarea instituțională; (2) Consolidarea procesului de deservire
și evidență a contribuabililor; (3) Consolidarea managementului conformării voluntare și forțate; (4)
Modernizarea tehnologiilor informaționale.
La data de 28 februarie 2020 a fost lansat în exploatare industrială SIA ,,Stingerea obligației
fiscale de către perceptorii fiscali din cadrul SCITL – versiunea 2.0”. Prin acest sistem s-a optimizat
procesul privind organizarea și evidența obligațiilor fiscale aferente impozitelor și taxelor pe
bunurile imobiliare, precum și plenitudinea calculării și încasării la buget a impozitului pe bunurile
imobiliare de la persoanele fizice-cetățeni și gospodăriile țărănești (de fermier), cât și a altor
impozite și taxe administrate de către serviciile de colectare a impozitelor și taxelor locale.
•

3. Informaţie statistică referitor la activitatea autorităţii administraţiei publice

centrale de specialitate alese

4. Impactul reformei administraţiei publice centrale asupra autorităţii centrale

de specialitate alese.
Guvernul Republicii Moldova și-a asumat angajamentul să continue eficientizarea administrației
publice pentru a oferi cetățenilor servicii la cel mai înalt nivel în conformitate cu practicile
democrațiilor europene. Acest angajament este reflectat în Strategia de reformă a administrației
publice pentru anii 2016-2020. Documentul propune o abordare etapizată, care se bazează în mod
progresiv pe acțiunile anterioare de reformare. Actuala strategie este elaborată după 11 ani de la
lansarea primelor inițiative de reformă în domeniu în anul 2005, care au contribuit la dezvoltarea
instituțiilor din Republica Moldova. Reprezentanți atât ai societății civile, cât și ai partenerilor de
dezvoltare au confirmat că unele aspecte ce țin de reorganizarea Guvernului, reformarea serviciului
public, managementul financiar și eficientizarea procesului decizional au fost realizate. Cu toate
acestea, fără un document strategic și asistență în domeniu pe parcursul ultimilor ani, efectele
ciclului precedent de reformă a administrației publice sunt infime, reducându-se constant. Au
rămas încă multe lucruri care trebuie îmbunătățite, iar societatea, pe bună dreptate, are așteptări tot
mai mari de la administrație. Strategia de reformă a administrației publice propune o abordare nouă
și mai practică. În procesul de modernizare a modului de funcționare a administrației publice,
schimbările inițiale au ținut aproape exclusiv de mecanismele interne ale Guvernului la nivel
central. În continuare, Strategia va avea în vizor extinderea componentelor reformei în
administrația publică locală, ale cărei capacități în domeniu necesită a fi consolidate .În comparație
cu ciclul de reformare anterior, Strategia de reformă a administrației publice este:
• Axată mai mult pe cetățean - reformele nu mai sunt axate exclusiv pe funcționarea internă a
birocrației, ci au scopul să eficientizeze modul de acordare a serviciilor de către
administrație cetățenilor, inclusiv aspectele ce țin de amplasare, cost, viteză și satisfacția
clienților;
• Mai comprehensivă - aceasta nu se mai limitează doar la autoritățile publice centrale, ci
vizează și autoritățile publice locale;
• Mai coordonată - procesul de monitorizare și supraveghere la nivel central se axează pe
prioritățile și sinergia între domenii și presupune termene mai stricte și indicatori
verificabili.
Un aspect important al Strategiei este că va contribui la implementarea Acordului de Asociere RM-
UE, prin realizarea cerințelor ce țin de capacitățile administrative necesare implementării plenare a
angajamentelor asumate prin acest Acord, astfel încât să fie atins principalul obiectiv economic și
politic al Republicii Moldova de a deveni membră cu drepturi depline a Uniunii Europene.
Scopul Strategiei de reformă a administrației publice este de a dezvolta capacitatea generală de
management în sectorul public, în vederea accelerării dezvoltării și integrării în UE. Pentru a atinge
obiectivele pe termen mediu prevăzute în Strategia Națională de Dezvoltare ”Moldova 2020” și
Acordul de Asociere RM-UE, instituțiile administrației publice trebuie să devină nu doar mai
competente în domeniile prioritate, dar și mai capabile să planifice, să aloce resurse și să realizeze
acțiuni complexe, combătând, în același timp, managementul defectuos și corupția.
Piina la momentul de fata strategia de implimentare a reformei APC a fost indeplinita partial, acest
lucru a generat si schimbari la nivel de institutii subordonare ministerelor la fel ca Serviciul Fiscal
de Stat,datorita noilor implimentari serviciile inspectoratului fiscal au devenit mai accesibile spre
exemplu prin introducerea declaratiei rapide ce permite cetatenilor sa beneficieze de un serviciu
electronic performant si util, deasemenea trasparenta la nivelul acestei institutii a sporit, la fel
datorita reformei legile elaborate anterior la momentul de fata sunt mai usor de urmat.
 5. Structura (organigrama) autorităţii administraţiei publice centrale de
specialitate alese.

DIRECTOR
DIRECTOR DIRECTOR DIRECTOR
ADJUNCT ADJUNCT ADJUNCT

Direcția audit intern Direcția securitate internă Direcţia evidenţă și Direcţia generală
și anticorupție informaţii fiscale metodologie proceduri
fiscale

•Direcția generală •Direcția generală •Publicația Periodică •Direcția generală control

deservire fiscală recuperare creanțe „Monitorul Fiscal
FISC.MD”

•Direcția generală •Direcția proceduri de •Direcția gestionare •Direcția generală

antifraudă insolvabilitate bunuri confiscate conformare
•Direcția generală •Direcţia achiziții publice și •Direcţia contestaţii
administrare contribuabili gestionare patrimoniu
mari
•Direcţia management •Direcția generală •Direcţia generală
organizațional expertiză juridică metodologia impozitelor și
taxelor
•Direcția cooperare și
schimb de informații
•Direcția gestionare
documente
•Direcţia dezvoltare
informațională
•Direcția economie și
finanțe
•Direcția management
resurse umane
 6. Organizarea şi funcţionarea serviciilor publice desconcentrate ale autorităţii
administraţiei publice centrale de specialitate alese (dacă există)
Conform Articolul 31 din legea 98 privind administratia publica centrala de specialitate
Serviciile publice desconcentrate ale/din subordinea ministerului şi a altei autorităţi administrative
centrale
1) Pentru asigurarea îndeplinirii funcţiilor sale şi pentru a oferi populaţiei serviciile publice de care
sînt responsabile, ministerul sau altă autoritate administrativă centrală poate avea servicii publice
desconcentrate pe care le administrează în mod direct, precum şi servicii publice desconcentrate în
subordine care se constituie în calitate de structuri organizaţionale separate.
2) Constituirea, reorganizarea sau dizolvarea serviciilor publice desconcentrate, stabilirea structurii
şi efectivului-limită ale acestora ţin de competenţa Guvernului și se efectuează la propunerea
ministrului sau a directorului general, dacă actele legislative speciale nu prevăd altfel.
3) Serviciile publice desconcentrate se amplasează pe teritoriul unităţilor administrativ-teritoriale şi
pot fi grupate zonal.
4) Serviciilor publice desconcentrate administrate în mod direct de ministere şi de alte autorităţi
administrative centrale nu li se atribuie statut de persoană juridică.
5) Serviciile publice desconcentrate din subordinea ministerelor şi a altor autorităţi administrative
centrale dispun de personalitate juridică. În cazurile stabilite expres de actele legislative speciale, au
statut de persoană juridică independentă organul central şi subdiviziunile teritoriale ale serviciilor
publice desconcentrate.
5) În cazul în care subdiviziunile teritoriale ale serviciului public desconcentrat dispun de
personalitate juridică, conducătorul serviciului public desconcentrat poate delega unele competențe,
inclusiv de administrare a funcției publice și a funcționarilor publici, conducătorilor subdiviziunilor
teritoriale respective. Atribuțiile conducătorului subdiviziunii teritoriale cu personalitate juridică se
vor stabili în regulamentul de organizare și funcționare a autorității administrative din subordinea
ministerului sau a altei autorități administrative centrale, aprobat de către Guvern.
6) Regulamentele privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice desconcentrate,
administrate în mod direct de ministere sau alte autorități administrative centrale, se aprobă de către
ministru sau de către directorul general, cu excepţia cazurilor în care aceasta ţine de competenţa
Guvernului, în temeiul actelor legislative speciale.
7) Regulamentele privind organizarea şi funcţionarea subdiviziunilor teritoriale ale serviciilor
publice desconcentrate din subordinea ministerelor sau a altor autorități administrative centrale,
precum și structura acestora se aprobă de către conducătorul serviciului public desconcentrat în
cauză în baza unui regulament-tip aprobat de către ministru sau de către directorul general.
8) Conducătorii serviciilor publice desconcentrate se numesc în funcţia publică şi se eliberează sau
se destituie din funcţia publică, în condiţiile legii, de către ministru sau de către directorul general.
În cazurile stabilite expres de lege, numirea în funcţia publică şi eliberarea sau destituirea din
funcţia publică a conducătorilor serviciilor publice desconcentrate ţin de competenţa Guvernului, la
propunerea ministrului sau a directorului general.

7. Controlul activităţii autorităţii administraţiei publice centrale de specialitate

alese

Controlul activitatii autoritatii administratiei publice centrale de specialitate si anume a

inspectoratului fiscal de stat este efectuat cu regularitate de catre ministerul in subordinea
caruia activeaza si de catre curtea de conturi Auditul a fost efectuat la Inspectoratul Fiscal
Principal de Stat, Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău, Direcția generală
administrarea marilor contribuabili și 9 inspectorate fiscale de stat teritoriale (IFS Ialoveni,
IFS Strășeni, IFS Călărași, IFS Orhei, IFS Nisporeni, IFS Hîncești, IFS Taraclia, IFS Leova
și IFS Soroca).
Examinînd rezultatele auditului și audiind Raportul prezentat, precum şi explicaţiile
persoanelor cu funcţii de răspundere prezente în şedinţa publică, Curtea de Conturi a
constatat în Raportul de audit au relevat că Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a
întreprins unele acțiuni în vederea îmbunătățirii procesului de administrare a taxei pe
valoare adaugate , totodată încă persistînd unele rezerve.
Totodată, auditul relevă următoarele nereguli și carențe:
creșterea continuă a restanțelor aferente taxei pe valoarea adăugată au însumat 488,9 mil.lei
, care, din cauza insuficienței măsurilor de încasare a acestora de către organele Serviciului
Fiscal de Stat, pot crea situații cu o probabilitate mare de nerecuperare la buget;
neconformitatea formării și raportării supraplăților la capitolul taxei pe valoarea adăugată,
fapt ce a determinat micșorarea sumelor calculate, diminuarea restanțelor și îmbunătățirea
nivelului de executare a indicatorilor planificați în sumă de 37,8 mil.lei;
nefuncționalitatea unor elemente ale sistemului de management și control intern la
înregistrarea agenților economici în calitate de plătitori de taxă pe valoarea adăugată, ceea
ce a condiționat: depășirea termenului legal de înregistrare în calitate de plătitor de taxă pe
valoarea adăugată; diverse modalități de emitere a deciziei privind înregistrarea agentului
economic în calitate de plătitor de taxă pe valoarea adăugată; neanexarea în dosarul
contribuabilului a copiei certificatului de înregistrare ca plătitor de taxă pe valoarea
adăugată;
nerespectarea cerințelor cadrului legal care reglementează procesul de anulare a înregistrării
contribuabilului ca plătitor al taxei pe valoarea adăugată, ceea ce a cauzat neinformarea
acestuia de către organele Serviciului Fiscal de Stat despre necesitatea calculării taxei pe
valoarea adăugată aferentă stocului de mărfuri şi mijloacelor fixe, la procurarea cărora taxa
pe valoarea adăugată a fost trecută în cont;
nefuncționalitatea unor elemente de control intern și imperfecțiunea cadrului legal au
condiționat: abordarea diferită a administrării facturilor fiscale restituite de către agenții
 economici anulați ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată; eliberarea de către organele
Serviciului Fiscal de Stat a facturilor fiscale agenţilor economici în data anulării
înregistrării în calitate de plătitori de taxă pe valoarea adăugată sau în termene apropiate
datei de anulare; emiterea facturilor fiscale de către contribuabilii anulați ca plătitori de taxă
pe valoarea adăugată altor agenți economici plătitori de taxă pe valoarea adăugată, ceea ce a
permis acestora trecerea în cont a taxei pe valoarea adăugată; neaplicarea amenzilor
agenților economici care nu s-au conformat cadrului legal și nu au înregistrat facturile
fiscale eliberate cumpărătorului în Registrul general electronic al facturilor fiscale; lipsa
unei evidenţe prompte a tranzacţiilor efectuate de agenţii economici plătitori de taxă pe
valoarea adăugată în vederea depistării de către organele Serviciului Fiscal de Stat a
evaziunii fiscale şi pseudoactivităţii de întreprinzător, care au impact negativ asupra
încasărilor la BPN etc.

8. Asigurarea transparenţei procesului decizional al activităţii autorităţii

administraţiei publice centrale de specialitate alese
Transparența în procesul decizional presupune accesul larg al cetățenilor, asociațiilor
constituite în corespundere cu legea, altor părţi interesate, la procesul de elaborare şi
consultare a deciziilor ce țin de competența Ministerului Finanțelor, care pot avea impact
social, economic, de mediu, precum și participarea factorilor interesați la procesul
decizional şi asigurarea legitimității, eficacității și responsabilității autorității față de
cetățean.Acesta oferă posibilitatea de a urmări procesul complet a unei decizii de la etapa
de inițiere pînă la etapa finală.Normele de bază care reglementează transparența în procesul
decizional sînt Legea nu 239 din 13 noiembrie 2008 privind transparenta in procesul
decizional,hotarirea guvernului 967 din 9 august 2016, precum şi Regulile interne ce
vizeaza procedurile de informare consultare si participare in procesul decizional.

9. Probleme cu care se confruntă autoritatea administraţiei publice centrale de

specialitate aleasă
Probleme cu care se confrunta cel mai des Serviciul Fiscal de Stat este evaziunea
fiscala, si in acest sens putem defini doua tipuri de fraude ilegala si legala.Frauda
legala, care este o expresie metaforica si ambigua, este utilizata in tarile francofone .
Ea are o dubla semnificatie.
Uneori ea desemneaza subestimarea materiei impozabile prin anumite regimuri
fiscale de favoare, care se produce mai ales in cazul impunerii forfetare. Cel mai
adesea, totusi, frauda legala desemneaza procedeele juridice care permit scaparea de
impozitare fara a incalca legea.
Expresia frauda legala este de fapt sinonima cu cea de evaziune fiscala. Frauda
ilegala, expresie pleonastica, este impusa, practic, de autorii care o folosesc prin
simetrie cu formularea precedenta. Ea desemneaza violarea directa si deschisa a legii
fiscale si nu acopera decat frauda stricto sensu, astfel incat este de preferat utilizarea
formulei frauda fiscala. Frauda fiscala presupune, dincolo de o violare a spiritului
legii si a intentiei legiuitorului, o infractiune directa si deliberata a regulilor impuse
pentru stabilirea si plata impozitului. Astfel, este cazul disimularii materiei
impozabile prin absenta pur si simplu a declaratiei sau prin operatii fictive sau de
creare de societati fictive. Evaziunea fiscala este rezultanta logica a defectelor si
inadvertentelor unei legislatii imperfecte si rau asimilate, a metodelor si modalitatilor
defectuoase de aplicare, precum si neprevederii si nepriceperii legiuitorului a carui
fiscalitate excesiva este tot asa de vinovata ca si cei care provoaca prin aceasta la
evaziune. Cand sarcinile fiscale apasa prea greu asupra unei materii impozabile,
aceasta tinde sa evadeze. Este o specie de "reflex economic" care face sa dispara
capitalurile pe care fiscul vrea sa le impuna prea mult. "Un impozit excesiv pune pe
fuga materia impozabila."
Din punct de vedere al modului cum poate fi savârsita, al raportului care exista între
fenomenul în cauza si legislatia în vigoare, evaziunea fiscala cunoaste doua forme de
manifestare:
• evaziune fiscala licita (realizata la adapostul legii);
• evaziune fiscala ilicita (frauduloasa) sau frauda fiscala.
Din punct de vedere spatial se pot identifica:
• evaziunea fiscala la nivel national;
• evaziunea fiscala internationala.
• În practica, faptele de evaziune fiscala licita, bazate pe interpretarea favorabila
a legii, sunt foarte diversificate, în functie de inventivitatea contribuabilului si
larghetea legii.
Evaziunea fiscala licita este favorizata de:
acordarea unor facilitati fiscale sub forma unor exonerari, scutiri partiale, reduceri,
deduceri, etc.;
acordarea unor scutiri delimitate temporar, în cazul înfiintarii de noi societati
comerciale;
scoaterea de sub incidenta impozitului a veniturilor aferente depozitelor bancare si a
celor provenite din plasamente în obligatiuni emise de stat;
nereglementarea cheltuielilor generale ale societatilor comerciale, aceasta creând
tentatia supra -evaluarii, prin cresterea, nejustificata economic, a acestora;
impunerea veniturilor realizate de anumite categorii de persoane fizice, pe baza unor
norme medii de venit, creeaza conditii pentru contribuabilii care realizeaza venituri
mai mari decât media, sa nu plateasca impozit pentru diferenta respectiva;
exploatarea unor lacune ale legii, etc.
Evaziunea fiscala frauduloasa se prezinta sub urmatoarele forme:
a) evaziunea traditionalã (prin disimulare), care consta în sustragerea, partiala sau
totala, de la plata obligatiilor fiscale, fie prin întocmirea si depunerea de documente
incorecte, fie prin neîntocmirea documentelor cerute de legislatia în vigoare.
Aceasta forma a evaziunii fiscale frauduloase presupune o serie de procedee, printre
care:
– întocmirea unor declaratii fiscale false sau neîntocmirea acestora;
– reducerea intentionata a încasarilor, în scopul reducerii T.V.A. si a profitului
impozabil, prin încasari în numerar fara chitante si vânzari fara factura;
– cresterea voita a cheltuielilor pentru a diminua profitul impozabil;
– producerea si comercializarea de bunuri si servicii în mod clandestin;
desfasurarea unor activitati profesionale recompensate în mod clandestin (la
negru);
– diminuarea valorii mostenirilor primite si a tranzactiilor cu bunuri imobiliare,
etc.
Fraudele fiscale sunt o practica pe larg utilizata la toate procedurile efectuate de
persoanele impozabile astfel formind lacune in bugetul statutului si formind
impedimente pentru functionarea serviciului fiscal de stat.
Fraudele sunt intilnite:
în cazul impozitului pe profit
în cazul taxei pe valoarea adãugatã
în privinþa impozitului pe salarii
în ceea ce priveste accizele
în ceea ce priveste celelalte impozite si taxe datorate bugetului de stat sau bugetelor
locale
10.Soluţii propuse de Dvs.
Primul pas pentru solutionarea unei probleme este recunoasterea acestei probleme,
dupa care ar trebui sa clarificam cauzele din care se produc aceste procedee in
sistemul fiscal,În prezent ,în condiţiile economiei de piaţă ,trecerea tot mai mult de la
proprietatea de stat la proprietatea privată condiţionează creşterea şi diversificarea
numărului de agenţi economici ,adică a potenţialilor contribuabili. Faptul menţionat
şi dezvoltarea rapidă a diferitor relaţii cu caracter economic face dificilă cuprinderea
acestora în limetele legislaţiei fiscale şi creează vaste posibilităţide evaziune fiscala
̆.În general ,cauzele evaziunii fiscale sînt multiple.Putem numi unele din ele ,ţinînd
cont de importanţă şi frecvenţa apariţiei:
sarcinele fiscale exagerate, adică o povară fiscală peste măsură,inechitabilă şi
instabilă (înspecial pentru unele categorii de contribuabili )-aceste cauze pot crea
motive morale de evaziunefiscală a contribuabilului ,care tratează faptele menţionate
ca o exprimare a reprimării (dominării)din partea statului,considerîndu-se ,în acelaşi
timp,în drept de a se împotrivi şi astfel se formează opiniagenerală că „a fura de la
visterie nu se consideră furt”.
In acest sens se simte nevoia de a introducere careva modificari in legislatia fiscala
pentru a reduce presiunea fiscala asupra anumitor categorii de antreprenori, si in
unele cazuri chiar acordarea de facilitati acestora, pentru ca la final intre mediul de
afaceri si cel coordonator (SFS) sa se formeze o relatie de parteneriat efectiv.
Factori de ordin economic:
coraportul dintre cota impozitului şi măsurile de răspundere – contribuabilul compară
consecinţele economice ale achitării impozitului şi aplicării măsurilor de răspundere
pentru neachitare,respectiv,cu cât cota impozitului este mai mare şi măsurile de
răspundere mai mici ,cu atît efectul economic al evaziunii fiscale este mai mare ;
O solutie in acest sens ar fi introducere unor metode nepopulare prin marirea
amenzilor pentru evaziune fiscala pentru anumite categorii de contribuabili, sau
formarea unui dialog pentru a ajunge la un numitor comun.
Starea economică a contribuabilului – cu cît starea economică a contribuabilului este
mai grea cuatît tentaţia la evaziune fiscală este mai mare (în unele cazuri executarea
de către contribuabil atuturor obligaţiilor fiscale poate agrava situaţia economică a
acestuia pînă la nivelul critic şievaziunea fiscală poate deveni unica şansă de
supravieţuire),iar pericolul aplicării măsurilor derăspundere îl afectează mai puţin
decît în cazul contribuabilului care se dezvoltă dinamic şi aplicarea unor asemenea
măsuri îl poate lipsi de perspective evidente.
Pentru solutionarea acestei probleme ar fi binevenita scutirea partiala a
contribuabilului de aplicarea carorva masuri, si de asemenea oferirea suportului
juridic si operational.
insuficienţa măsurilor de propagandă a respectării legislaţiei fiscale(cu caracter
permanent ) şi ca rezultat – insuficienţa educaţiei fiscale a contribuabililor care
constituie o parte componentă aeducaţiei civice.
La moment in spatiul media ruleaza foarte putina informatie despre importanta
impozitelor, din acest punct de vedere majoritatea agentilor economici nu sunt la
curent ca in unele cazuri aceste actiuni pot facilita cresterea exponentiala a cifrei de
afaceri pentru viitor.
Si desigur cea mai acuta problema,clasa politica defectuoasa, din cauza careia si se
formeaza aceasta neincredere a cetatenilor in institutiile de stat, o solutie pentru
rezolvarea acestei probleme la momentul actual nu o putem gasi intrucit aceste
aspecte pot fi corectate doar in cazul in care se duce o lupta crincena impotriva
coruptiei, exista un sistem judecatoresc sanatos,si o democratie adevarata, dar nu cea
mimata pe care o avem la moment.

Nota _________

Semnătura examinatorului ____________