Rolul Noului Management Public în reformarea administraţiei

La ora actuală, modelul tradiţional de abordare a administraţiei publice devine unul nepotrivit
pentru sectorul public, astfel apare necesitatea efectuării unei schimbări majore în cadrul
autorităţilor publice, prin intermediul căro- ra ar putea i implementate și dezvoltate valorile de bază
ale noului management public (NMP).
Abordarea conducerii în sectorul public, în general, și în domeniile integrate în acesta, în special, a
cunoscut după anul 1990 mai multe forme de exprimare. Pollitt a numit în 1990 noul
curent„managerialism”; Hood prezenta în 1991 conţinutul unei noi abordări numite „noul
management public”; Lan și Rosenbloom prezentau în 1992 dintr-o perspectivă speciică „orientarea
către piaţă a administraţiei publice”. În același an, Barzelay a reunit punctul său de vedere sub
titulatura„paradigma postbirocratică”, pentru ca imediat să apară reacţia din partea lui Osborn și
Gaebler exprimată ca „guvernarea antreprenorială”. [2 p. 332]
Chiar dacă există această varietate de forme de exprimare, la o analiză a conţinutului NMP se
constată puncte de vedere comune, acceptate unanim de ţările dezvoltate, principalele componente
ale acestuia fiind:
- adaptarea stilului de management din sectorul privat; - atenţia deosebită acordată fundamentării și
realizării obiectivelor; - introducerea indicatorilor de performanţă pentru măsurarea gradului de
realizare a obiectivelor fundamentale și individuale; - accentul pus pe responsabilitatea individuală
a managerilor publici pentru realizarea obiectivelor; - creșterea gradului de autonomie și lexibilitate
managerială; - integrarea în gîndirea managerială a celor „3E”, însemnând economie, eicienţă și
eicacitate; - orientarea către piaţă și deplasarea centrului atenţiei de la modul de desfășurare a
proceselor asupra gradului în care, prin rezultatele oferite, nevoile sociale sunt satisfăcute; -
introducerea disciplinei și controlului în utilizarea resurselor; - optimizarea tehnologiei
informaţionale; - dezvoltarea concurenţei și a dreptului la alegere etc. Deci, noul management
public reunește valori care deplasează accentul de la administraţia publică tradiţională la
managementul public, orientându-și conţinutul spre managerialism. Modelul tradiţional de
organizare și furnizare a serviciilor publice, bazat pe principii ca ierarhia birocratică, planiicarea
administrativă, centralizarea deciziei, con- trolul direct și independenţa economică, sunt înlocuite cu
un management al serviciilor publice bazat pe o relaţie directă cu piaţa, provenind din cultura
capitalistă.
O analiză atentă a lucrărilor, care abordează conceptual noul management public, sugerează că
aceasta nu reprezintă un tot omogen, ci reunește mai degrabă o serie de elemente, care adesea se
suprapun, reprezentând tendinţe ale reformei managementului public în ţările OECD. Astfel, Hood
(1991) identiică șapte direcţii de reformă propuse de NMP, și anume :
1. Management professional.
2. 2. Indicatori de performanţă şi standarde explicite.
3. 3. Controlul outputurilor.
4. 4. Dezagregarea serviciului public şi fragmentarea în agenţii specializate.
5. 5. Introducerea competiţiei în sectorul public.
6. 6. Stiluri speciice de conducerea managementului privat.
7. 7. Disciplină în utilizarea resurselor.
Globalizarea principiilor și practicilor managementului public face parte dintr-un proces de
schimbare, determi- nat de evoluţiile economiei mondiale în care producţia este internaţionalizată,
iar capitalurile circulă liber între ţări. Reformele structurale și instituţionale au devenit inevitabile,
contextul internaţional, precum și revoluţia informatică a facilitat un schimb de know-how-uri în
domeniul guvernării politice, astfel iind posibilă utilizarea de către guverne a experienţelor altor ţări
pentru a-și deini propriile opţiuni politice.
În ceea ce privește modul de pătrundere a NMP, acesta a variat de la ţară la ţară, de la un sector la
altul, de-a lungul timpului. Perioada celor mai agresive implementări a fost cea de la începutul
anului 1980 pâna la sfârșitul secolului. Multe ţări au parcurs distanţe mari în ceea ce privește
realizările în domeniul noului management public, înglobând toate ingredientele descrise în
deiniţiile acestuia și implementându-le de-a lungul a peste două decenii. Marea Britanie și Noua
Zeelandă sunt cele mai elocvente exemple, iind urmate de Australia. Statele Unite ale Ame- ricii au
constituit, de asemenea, un agent reformator puternic, în special, la nivel central și local. Astfel, s-a
remarcat o tendinţă globală de imitare, dezvoltările și reformele ce au avut loc în statele anglo-
saxone beneiciind de foarte multă atenţie din partea întregii lumi.
Deși harta cu privire la extinderea operaţională a NMP este neuniformă, exista o dovadă clară a
raspândirii sale masive. În unele ţări, tehnicile și formele noului management public sunt încă în
extindere, în altele însă ele au fost parţial inversate, astfel, în ţările în curs de dezvoltare, au fost
adesea transferate principii de management sau noi modalităţi de măsurare a performanţelor
economice fundamentale sau ale sectorului public.
Experienţa ţărilor dezvoltate sugerează că introducerea de agenţii executive presupune existenţa
unui sistem credibil pentru monitorizarea controlului asupra inanţărilor și sistemului de furnizare a
serviciilor. Acolo unde aceste sisteme de control sunt slabe, subdezvoltate sau lăsate la voia
întâmplării, conduita nu poate i veriicată, iar prin introducerea unei și mai mari lexibilităţi
manageriale se poate ajunge doar la un comportament arbitrar și corupt. Daca raportăm subiectul
acestui articol la coordonatele administraţiei publice din Republica Moldova, pot i identi- icate
multe schimbări ce trebuie iniţiate de către managerii publici în cadrul unui process de durată,
coerent, amplu și sistematic de transformare a managementului public și care constituie o nevoie
urgentă de transformare, fără de care niciuna dintre insituţiile publice din Republica Moldova nu
poate merge bine înainte.
Avantajele promovării și implementării conceptelor NMP în sistemul administrativ autohton sunt
vizibile la mai multe niveluri, și anume:
a) la nivel de sistem, conform NMP, orice acţiune iniţiată de autorităţile publice parcurge 4 etape:
1) analiza şi prognoza – informaţia se obţine prin intermediul sistemelor informatice și se
referă la cerere, concurenţă, resurse, inovaţii;
2) planiicare – care este descentralizată și focalizată,
3) implementare – cu axarea pe comportamentul organi- zaţional și pe managementul
resurselor umane;
4) control – în termenii noului management public, acesta reprezintă un mod de apreciere a
responsabilităţii, feedback-ului și adaptării;
b) la nivelul resurselor umane, avantajul clar al NMP este că el se bazează pe motivaţia internă;
c) la nivel organizaţional, deciziile sub egida NMP sunt motivate economic, bazate pe necesităţile
pieţei. Acest aspect poate i un avantaj faţă de actualul sistem din Republica Moldova, unde în
practică deciziile sunt puternic determinate politic, deși ar trebui fundamentate și formulate de
manageri publici profesioniști.
În abordarea schimbărilor necesare în administraţia publică din Republica Moldova este extrem de
necesară con- știentizarea tipului de logică ce stă la baza schimbărilor sectorului public și a direcţiei
înspre care este orientată re- forma, iind necesară și o voinţă politică vizibilă, coerentă și fermă în
direcţia reformei administrative, care presupune anumite coordonate fundamentale:
- separarea funcţiilor politice de cele administrative; - crearea și consolidarea unui corp al
funcţionarilor publici profesioniști și neutri din punct de vedere politic;