. .

P-42 -
UNIVERSITATEA „REGELE FERDINAND I" CLTJJ-SIBIU

ANUARUL
INSTITUTULUI DE ISTORIE NAŢIONALĂ
PUBLICAT

DE

IOAN LUPAŞ
, DIRECTORUL INSTITUTULUI

X
19 4 5

S I B I U
TIPOGRAFIA .CARTEA ROMÂNEASCA PIN CLUJ"
1 9 4 5
 Pentru volumul IX al acestui „ A n u a r " încheiasem cuvântul
introductiv, semnat în Sălişte la 2 5 Iulie 1 9 4 4 , cu speranţa că-i
va fi dată Institutului nostru în scurtă vreme putinţa de a să­
lăşlui din nou în imobilul său clujan, pe care în cunoscutele
împrejurări critice a fost nevoit să-l părăsească în Septemvrie
1940. Speranţa aceasta părea sortită să se apropie de realizare
în ritm cu mult mai accelerat de cum sar fi putut întrezări în
clipa, când ea văzuse lumina tiparului, în vârtejul unor împre­
jurări excepţional de vitrege, create prin alarmele cotidîane ale
războiului aerian. Sub presiunea lor s'a văzut Direcţiunea In­
stituitului nevoită să-şi disperseze biblioteca şi materialul didac-
tic-ş0inţîfic jyarte în subsolul Bibliotecii Mitropolitane din edi­
ficiul Academiei Teologice Andreiane din Sibiu, parte în loca­
lul „Reuniunii Economilor" din Sălişte (Strada Bucureşti) în
cursul lunei Mai 1944.
Cu prilejul „dispersării" la Sălişte sau bucurat membri
Institutului de solicitudine deosebită din partea D-lui General
Constarkin Negoescu, prefectul de atunci al judeţului Sibiu,
care le-a pus de repetate ori la dispoziţie vehicolele necesare
la transportarea cărţilor $ a mobilierului de trebuinţă pentru
continuarea activităţii ştiinţifice, chiar şi în cursul celor patru
luni de „dispersare".
Urmând la 23 August 1944 actul salvator al tânărului nos­
tru Suveran, Regele Mihai I, care prin gestul personal, de atâta
hotărâre şi înţelepciune, a dat o strălucită dovadă Că înţelege
să poarte cu vrednicie numele eroicului său înaintaş dela 1600,
pe frontul transilvan au luptat împreună trupele române cu
cele sovietice într'un iresistibil avânt de vitejie reuşind să des­
chidă, prin sacrificiile lor, dispreţuitoare de moarte, dramul Clu­
jului (la 11 OcHomvrief.
IV PREFAŢA

înainte de a putea să pornească pe drumul acesta, o întoar­

cere precipitată la Sibiu a fost de neînlăturat, în urma ordinu­
lui de evacuare forţată a Sălişţei în zilele de 22—23 Septemvrie,
când cu mari dificultăţi au putut fi aduse cărţile şi aşezate din
nou în localul din Strada Universităţii Nr. 20. In lipsă de vehi-
cole şi de timp, mobilierul a rămas însă în localul „Reuniunii
Economilor" până în ziua de 22 Octomvrie, când a putut fi adus
cu un autocamion, obţinut prin bunăvoinţa D-tui General Gheor-
ghe Lipovan, prefectul judeţului Sibiu.
După izgonirea cutropitorilor fiitlerişti şi horlthyşti din
Transilvania s'ar fi putut crede, că orice obstacol din calea în­
toarcerii la Cluj a dispărut. Din partea Direcţiunii sau şi fă­
cut pregătirile necesare pentru această întoarcere în speranţa
să-şi poată începe Institutul de Istorie Naţională noua perioadă
de activitate ştiinţifică clujană în ziua de l i Noemvrie 1 9 4 4 la
împlinirea tocmai a unui sfert de veac delà data, când apro­
piata lui înfiinţare fusese anunţată numerosului auditor întru­
nit în Sala Nr. IV din edificiul central al Universităţii, ta o lec-
ţiune inaugurală despre „Factorii istorici ai vieţii naţionale
t omâneşti".
Împrejurările vremii, încă neaşezate, au zădărnicit însă
pmiectul acesta. Festivitatea aniversară, cu prilejul împlinirii
celui dintâi sfert de veac de existenţă şi activitate ştiinţifică a
Institutului nostru, s'a ţinut deci la Sibiu în ziua de Duminecă
4 Februarie 1945, cu un serviciu divin în Catedrala Mitropoli­
tană pentru odihna sufletească a Ctitorului regal şi cu dările
ûe seamă, al căror text e publicat la sfârşitul prezentului volum.
Această festivitate, prezidată de Rectorul Universităţi,
profesorul Dr. Alexandru Borza, în Sala Simion Bărmxţiu, a
oferit subsemnatului prilej potrivit spre a rosti colegilor şi
studenţilor săi cuvântul de rămas bun, după o activitate univer­
sitară de 25 ani, dintre cari 19 l a c a t e d r a d e Istoria m o d e r n ă a
Românilor şi Istoria Transilvaniei şi după desfiinţarea acesteia
(1938), încă 6 and la c a t e d r a ide Istoria R o m â n i l o r (1938—1944).
In sensul dispoziţiunilor legale despărţirea de catedră nu
ar ti trebuit să aibă drept consecinţă şi plecarea deţa cârma
 PREFAŢĂ V

Institutului. Cu toate acestea ţinând seamă de anume împreju­

rări, cu data de azi am încredinţat conducerea Institututui, prin
delegaţie, în sensul articolului 5 din Regulament, fostului meu
elev şi actual coleg: profesorului Dr. loan Moga, suplinitorul
catedrei de Istoria Românilor.
In clipa despărţirii simt o necesitate sufletească de a ex­
prima vii mulţumiri, în primul rând, colegului Alex. Lapedatu
pentru tot ajutorul, ce a binevoit şi a fost în stare să-l dea Institu­
tului nostru deta 1920—1938, apoi distinşilor mei foşti elevi
0. Boitoş, D. Braharu, I. Breazu, N. Comşa, I. Crăciun, M. Dan,
A. Decei, Al. Doboşi, C. Gollner, K. Horedt, H. Klima, R. Kvtt-
schera, M. Macrea, Ş. Martin, I. Moga, El. Mureşian-Triteanu,
1. Muşlea, Al. Neamţiu, V. rfetea, Şti. Pascu, I. O. Podea, D.
Prodan, C. Rudneanu, I. 1. Russu, V. Scurtu, B. Surdu, T. Trâp-
cea, V. Vătăşianu, Gh. Vinulescu, M. Vlasiu, cari parte prin
colaborarea lor la publicaţiunile Institutului, parte prin devo­
tamentul lor mi-au dat numeroase dovezi de alipire sufletească
în toate împrejurările, în deosebi în vălmăşagul marilor dificul­
tăţi, întâmpinate şi înfruntate împreună, în vârtejul îzbeliştilor
deslănţuite asupra noastră după dictatul dela Viena.
Plecarea lor la Cluj nu va mai putea să întârzie mult timp.
Regretând că deocamdată nu pot să-i însoţesc şi eu în drumul
acesta de întoarcere victorioasă, le exprim cele mai bune urăfî
pentru reluarea activitiţii la Institut în condiţiuni, cari sper să le
dea posibilitatea de a munci, în al doilea sfert d e v e a c cu ace­
eaşi stăruinţă, cu acelaş entusiasm şi cu aceleaşi roade îmbel­
şugate din cursul întâiului sfert, izbutind să aducă contribuţfuni
de sporită valoare la progresul istoriografiei române.

Sibiu, 31 Martie 1945.

1. LUPAŞ
 CUPRINSUL

STUDII

1« Lupaş, Fazele istorice în evoluţiunea constituţio­

nală a Transilvaniei 1—54
I. Moga, Voevodatul Transilvaniei. Fapte şi interpre­
tări istorice 55—148
Ştefan Pascu, Contribuţiuni documentare la istoria
Românilor în sec. XIII şi X I V 149—220

MISCELLANEA

T. Bălan, Eudoxiu Hurmuzachi şi colecţia lui de do­

cumente 223-256
Mihail P. Dan, Ştiri privitoare la Mihai Viteazul în
câteva broşuri germane contemporane . . 256—290
Ioan Domşa, Referinţele lui Giorgio Tomasi despre
Transilvania şi Ţările Române 290—324
Coriolan Petrann, Biserica reformată din Sighet şi
bisericile de lemn din Maramureş . . . . 324—333
Marina Lupaş-Vlasiu, Contribuţiuni documentare
la relaţiunile dintre Italia şi Transilvania în
secolul al X V M e a 334-343
Coriolan Petranu, Biserica S f Nicolae din Braşov
şi odoarele ei . . . . . 344—348
Dr. Liâ Dima, Paşaportul sanitar din 1809 al unui
comerciant din Macedonia 348 — 349
Alexandru Neamţiu, Un capitol din relaţiile Ţării
Româneşti cu Transilvania in veacul al XVI-
 lea. Relaţiile lui N e a g o e B a s a r a b cu Sibiul
(1512—1521) . 350-376
Ştefan Pascu, O c o n s c r i p ţ i e dela 1 7 7 3 376-391
I. Lupaş, Historia militans 392—393

DĂRI DE SEAMĂ

Şt. Bezdechi, C r o n i c a inedită dela Blaj a protosin-

ghelului Naum Râmniceanu (de I. Lupaş) . 397—398
G. Popa-Lisseanu, Dacia în a u t o r i i clasici. V o i . I. A u ­
torii latini clasici şi p o s t c l a s i c i ; V o i . II. A u t o r i i
g r e c i şî bizantini (de / . Crăciun) . . . . 398—404
Dr. Thirring Gusztâv, M a g y a r o r s z â g n e p e s s e g e II. J o -
z s e f k o r â b a n (de D. Prodari) 404—410
Juhâsz Lajos, A p o r t i o t o r t e n e t e 1 5 2 6 - 1 6 4 8 . J o b b â g y -
gazdâlkodâsunk egysege es az adoegyseg
(de D. Prodan) 410—412
Octavian Beu, L ' e m p e r e u r Joseph II et la r e v o l t e d e
"Horia (de D. Prodan) 412-414
Octavian Beu, B i b l i o g r a f i a r ă s c o a l e i lui H o r i a (de D.
Prodan) . . . . . . 414-422
Mihai Sânzianu, R e v o l u ţ i a lui H o r i a în r a p o a r t e l e am­
b a s a d o r i l o r r e g e l u i S a r d i n i e i (de D. Prodan) 422—423
Ion Const. Chiţimia, C r o n i c a Iui Ş t e f a n cel M a r e . V e r ­
s i u n e a g e r m a n ă a lui S c h a e d e l (de / . Lupaş) 423—424
Mihail Popescu, O r a ş e şi cetăţi din T r a n s i l v a n i a (de
—.—) • . . " . " . . * . 424-425
Teodor Bodogae, Despre cunoştinţele teologice ale
p r e o ţ i l o r - r o m â n i de acum 2 0 0 d e ani. Sem­
nificaţia unui m a n u s c r i s (de — . —) . . . 425—427
S. D r a g o m i r , S t u d i i şi d o c u m e n t e p r i v i t o a r e la R e v o ­
luţia Românilor din Transilvania în anii
1 8 4 8 - 4 9 . V o i . II (de Şt. Pascu) . . . . 427—430
P. P. Panaitescu, M i r c e a cel B ă t r â n (de ŞL Pascu) . 430—436
E. Hodoş, S c r i s o r i (de Şt, Pascu) . . . . . . . 436—43y
— O viaţă de luptă, suferinţă şi n ă d e j d e (de
Şt. Pascu) 436—439
 — L i t e r a t u r a zilei (de Şt. Pascu) 436—439
• — Cercetări. Probleme şcolare confesionale (de
Ş^. Pascu) ........... 436—439
F a c t o r i i t r a n s i l v a n i ai Unirii. 6 c o n f e r i n ţ e p e n t r u co­
memorarea unui sfert de veac dela Unirea
din A l b a - I u l i a (de Şt.
t Pascu) 439-441
Ioan Bianu şi Dan Simonescu, B i b l i o g r a f i a r o m â n e a s c ă
veche, 1 5 0 8 - 1 8 3 0 . T o m . IV (de / . Crăciun) 441—445
Ştefan Pasca, Unitatea românească prin r e l i g i e (de ,
/, Crăciun) 445—448
M o n o g r a f i a j u d e ţ u l u i T â r n a v a - M a r e (de / . Crăciun) 448—453
Judeţul Târnava-mică. Schiţă monografică (de / . C.) 453—454
G. I. Brătianu, L e problème de la continuité daco-
r o u m a i n e (de Mihail P. Dan) 454 - 464
Emile Petrovici, L a p o p u l a t i o n d e la T r a n s y l v a n i e au
XI-ème s i è c l e (de Mihail P. Dan) . . . 464—466
N. N. P e t r o v s k i j , B o g d a n C h m ë l n i c k y (de Mihail P.
Dan) 466—473
Ştefan Pascu, Istoria T r a n s i l v a n i e i (de M. L. V.). . 473—475
K o n r a d Müller, Siebenbürgische Wirtschaftspolitik
unter Maria Theresia. Nach d e n A k t e n des
S t a a t s r a t s ( 1 7 6 1 — 1 7 7 3 ) (de R. Kutschera) . 475-478
A l . Iordan, B i b l i o g r a f i a scrierilor lui V . A Urechia
(de Teodor Onişor) 418—482
Mahai Costăchescu, D o c u m e n t e m o l d o v e n e ş t i dela Ş t e -
făniţă V o e v o d ( 1 5 1 7 — 1 5 2 7 ) (de B. Surdu) 482-485
S t u d i i şi d o c u m e n t e b ă n ă ţ e n e de i s t o r i e , a r t ă şi et­
nografie, prezentate de Ion S t o i a - U d r e a (de
B. Surdu) 485—491
In amintirea lui C o n s t a n t i n G i u r e s c u la d o u ă z e c i de
ani d e l a m o a r t e a lui ( 1 8 7 5 - 1 9 1 8 ) (de M.L.V.) 491-494
N.. Iorga, C o n f e r i n ţ e şi p r e l e g e r i . V o i . I. (de M. Lu-
paş-Vlasiu) . 494—496
Revista Istorică, 1 9 4 2 - 1 9 4 3 (de / . Crăciun) . . . 496—499
Revista A r h i v e l o r , 1 9 4 2 — 1 9 4 3 (de I. C.) . . . . 499-501
A r h i v e l e Olteniei, 1 9 4 2 (de / . C.) 501-502
Hrisovul, 1 9 4 2 (de / . C.) 502-505
Cercetări Istorice, 1 9 4 3 (de Şt. P.J 505—508
Revue historique du Sud-Est européen, 1 9 4 1 — 1 9 4 3 (de
M. P. Dan) 508-515
Scriptum, B u l e t i n bibliologic, 1 9 4 3 (de / . Crăciun) . 515—52 L
I. Moga, V o e v o d a t u l M a r a m u r e ş u l u i . P r o b l e m e isto­
rice şi chestiuni d e m e t o d ă ştiinţifică . . 522 — 576
TABLA NUMELOR 5 7 7 - 608

INSTITUTUL DE ISTORIE NAŢIONALĂ DIN CLUJ—SIBIU

1920-1945
Şedinţa comemorativă din ziua de 4 Februarie 1945

AL Borza, L a a n i v e r s a r e a unui s f e r t d e v e a c dela în­

t e m e i e r e a Institutului d e Istorie Naţională din
Cluj 611-614
I. Lupaş, R e g e l e F e r d i n a n d I — ctitor şi b i n e f ă c ă t o r
al instituţiunilor culturale-ştiinţifice . . . 615—6.19
I. Moga, C o n t r i b u ţ i a m e m b r i l o r Institutului de I s t o r i e
N a ţ i o n a l ă la i s t o r i o g r a f i a r o m â n ă în p r i m u l
s f e r t de v e a c ( 1 9 2 0 — 1 9 4 5 ) . . . . . . 620—633
I. Crăciun, Publicaţiunile Institutului de I s t o r i e Na­
ţională din C l u j — S i b i u şi colaboratorii lor
dela 1 9 2 0 — 1 9 1 5 . C u o bibliografie a publi-
caţiunilor . . . , 634-706
Ştefan Pascu, M e t o d a de m u n c ă ştiinţifică la Institu­
tul d e Istorie Naţională din C l u j - S i b i u în
p r i m u l s f e r t de v e a c ( 1 9 2 0 — 1 9 4 5 ) . . . . 707—713
Septimiu Martin, O r g a n i z a r e a Institutului d e Istorie
N a ţ i o n a l ă din C l u j — S i b i u în cel dintâi s f e r t
de V e a c , 1 9 2 0 - 1 9 4 5 . . . 714-720
I. Lupaş, C u v â n t de î n c h e i e r e 721 - 7z3
Legea pentru organizarea şi funcţionarea Institutului . 724
Regulamentul Institutului 725—728
STUDII
 FAZELE ISTORICE
.IN
EVOLUŢIUNEA CONSTITUŢIONALĂ A TRANSILVANIEI

de I. L U P A Ş

I.

Necesitatea unui criteriu propriu, transilvan, pentru cercetarea

trecutului acestei Ţări.

C u t o a t e că istoriografia Transilvaniei a p u t u t înregistra

o r e s p e c t a b i l ă s e r i e d e studii t i p ă r i t e în d i f e r i t e limbi, lipseşte
p â n ă în timpul de f a ţ ă o î n c e r c a r e de sinteză c u p r i n z ă t o a r e a
trecutului ei reoglindit în chip realistti, cercetat şi c o o r d o n a t d u p ă
criterii i z v o r î t e din însăşi fazele de evoluţiune politică, reli­
gioasă şi culturală-econoinică a acestei Ţ ă r i , In c e l e mai m u l t e
cazuri treeultul t r a n s i l v a n a p a r e e x a m i n a t şi, în p a r t e , d e f o r ­
m a t prin p r i s m a u n o r criterii străine, împrumutate de obiceiu
sau a d a p t a t e calapOadelor arhicunoscute ale isltoriei ungaro-
austriace. Fiind ţ a r a Transilvaniei înglobată, î m p o t r i v a voinţii
m a j o r i t ă ţ i i c o v â r ş i t o a r e a locuitorilor ei, timp îndelungat, în o r ­
ganismul politic a l M o n a r h i e i habsburgice, istoriografia a u s t r i a -
c ă - g e r m a n ă , p r e c u m şi cea t r a n s i l v a n ă - s ă s e a s c ă - m a g h i a r ă şi, în
p a r t e , chiar cea românească, lipsite d e un d i s c e r n ă m â n t critic mai
circumspect, s'au grăbit să î m p a r t ă trecutul Transilvaniei d u p ă
criteriul dinastic, enumerând în ordine cronologică seria m e m b r i l o r
din diferitele dinastii, c a r i s'au p e r i n d a t v r e m e l n i c l a c â r m a V o e v o -

Conferinţă rostită Ia „Cercul Juridic Transilvan" din Braşov, 19.

II. 1 9 4 4 .
datului şi Principatului t r a n s i l v a n sau la a c e e a a Regatului ungar.
Aceste dinastii nu a v e a u însă nimic comun cu p ă t u r i l e adânci
şi largi a l e populaţiei d e baştină, p e c a r e s'a sprijinit dealungul
v e a c u r i l o r fiinţa S t a t u l u i transilvan- Nici a u t o r u l celei mai r e ­
cente î n c e r c ă r i de sinteză a istoriei transilvane, apărute în
cursul anului 1 9 4 3 în limba g e r m a n ă l a Budapesta, Leipzig şi
Milano, iru s'a putut emancipa, de sub p o v a r a învechitului ca­
l a p o d maghiarocentric, ci încearcă din nou s ă forţeze trecutul
t r a n s i l v a n , ca într'un p a t a l lui P r o c r u s t e s , în limitele a c e l o r a ş i
epoci a l e istoriei u n g a r e : T r a n s i l v a n i a înainte d e cucerirea m a ­
ghiară, Transilvania sub Arpadieni (985—1301), Transilvania
în e p o c a A n j o u e ş t i l o r şi a Huniadeştilor (1301—1540) ş. a.
1
m. d. ).
Istoria oricărei întocmiri de stat e s t e însă cu totul a l t c e v a
decât succesiunea cronologică a dinastiilor • sau a s t ă p â n i t o r i l o r
vremelnici. D a c ă istoriografia m a g h i a r ă şi cea austriaca s'au
v ă z u t n e v o i t e s ă a c c e p t e criteriul dinastic d r e p t temelie a cer­
c e t ă r i l o r şi Studiilor menite să r e î n v i e trecutul c e l o r două ţ ă r i ,
e x p l i c a ţ i u n e a se g ă s e ş t e în faptul, că a t â t într'o ţ a r ă cât şi în
c e a l a l t ă dinastia habsburgică a fost v e a c u r i d e a r â n d u l chiagul
c a r e strângea l a o l a l t ă într'o a r t i f i c i a l ă u n i t a t e politică a t â t e a e l e ­
m e n t e etnice centrifugale, p e c a r i nu a u izbutit să le cucerească

*) Eugen Horvâth, Die Geschichte Siebenbürgens. Budapest, Leip­

zig, Milano., p. 3, 10, 29: „Siebenbürgen vor der ungarischen Land­
nahme; Siebenbürgen unter den Arpaden 895—1301; Das Zeitalter der An-
jous und Hunyadis 1301—1540. usw. Decât această î m p ă r ţ i r e e r a mai apro­
piată de adevărul istoric al specificului transilvan aceea, pe care o for­
mulase înainte cu 8 8 de ani f o s t u l p r o f e s o r al A c a d e m i e i de D r e p t . din Si­
biu Friedrich Schuler-Libloy în cunoscuta sa publicaţiune Siebenbürgische
Rechtsgeschichte ( a p ă r u t ă î n I-a e d i ţ i e la 1 8 5 5 , i a r în ed. I l - a la 1 8 6 7 ) , dând
această periodizare a desvoltării istorico-juridice transilvane: /. Siebenbür­
gen vereinigt mit Ungarn 1002—1526 oder 1540; II. Siebenbürgen unter
eigenen Nationalfürsten 1540—1696; III. Siebenbürgen unter österreichischem
Scepter 1696—1848 (mit d e r K r o n e v o n U n g a r n i n Personalunion wieder ve­
r e i n i g t , p . 1 8 ) . A u t o r u l acestei p u b l i c a t u l u i n u u i t ă să sublinieze şi a d e v ă r u l
ca T r a n s i l v a n i a e r a un teritor indivizibil (Siebenbürgen ein unteilbarer Ge­
bietsteil, p . 2 5 ) , în c a r e popxÜatiunea română avea „superioritate numerică ne­
contestată".
 sufleteşte, deci să le asimileze nici germanismul dominant din
A u s t r i a , cu a t â t mai puţin maghiarismul i n t o l e r a n t d e l a c â r m a
pretinsului R e g a t „milenar-apostolic".
Există două feluri de a concepe, de a cerceta şi înfă­
ţişa trecutul. Unii se mulţumesc s ă - i cunoască învălişul ex­
terior, e n u m e r â n d seria dinastiilor şi a evenimentelor în suc­
cesiune. A l ţ i i îşi dau silinţa să pătrundă în miezul lucru­
rilor, în r o s t u l f e l u r i ţ i l o r factori personali şi impersonali, din
a c ă r o r tainică l u c r a r e iau n a ş t e r e şi se înfiripează proce­
s e l e istorice d e d u r a t ă . Cei dintâi a c c e p t ă metoda istoriei de
suprafaţă, cei din u r m ă o caută p e a c e e a a istoriei de adân-
Umi, c a r e este, f ă r ă îndoială, ou m u l t mai anevoie de cerce­
t a t şi de l ă m u r i t d e c â t cea dintâi. P e r s o n a l i t ă ţ i l e şi evenimen­
t e l e d e s u p r a f a ţ ă pot fi cunoscute, a n a l i z a t e şi î n f ă ţ i ş a t e cu
graiul sau în scris mai cu înlesnire, c â t ă v r e m e procesele tai­
nice din a d â n c u r i , d e l a temeliile vieţii de stat, nu se l a s ă tot
a t â t de. r e p e d e surprinse şi descifrate, fiind a d â n c i m i l e ascunse
uneori sub v ă l u l uitării sau acoperite de lespedea t ă c e r i l o r mi­
lenare.
Istoriografia de până acum a păcătuit tocmai printr'o
superficializare şi artificializare neadmisibilă, p r i v i n d trecutul
T r a n s i l v a n i e i ca dintr'un avion, d u p ă e x p r e s i u n e a unui cunoscut
2
istoric b u d a p e s t a n într'un studiu t i p ă r i t în limba e n g l e z ă ) şi
neizbutind să v a d ă mai m u l t dintr'însul d e c â t s u p r a f e ţ e l e în­
ş e l ă t o a r e , a c o p e r i ş u r i l e lipsite a d e s e o r i d e contact organic cu
t e m e l i i l e acestui t r e c u t mai m u l t d e c â t milenar.
M u l t înainte de a fi e x i s t a t o M o n a r h i e a u s t r o - u n g a r ă şi
înainte d e a fi fost p l ă s m u i t mitul pretinsei „ C o r o a n e S a c r e "
a t r i b u i t e f ă r ă nici o d o v a d ă istorică acceptabilă chiar celui din­
3
tâi r e g e ungar, lui Ş t e f a n zis cel Sfânt ), Ţara transilvană
— „Terra ultrasilvana" — e r a o r e a l i t a t e istorică-politică de
n e s d r u n c i n a t nu numai în clipa, când fusese sortită a lua cel

2
) The Historical Claim to Transilvania, 1935.
3
) Cf. I. L u p a ş , Der Mythos der „heiligen Stephans Krone" und das sie
benbärgische Problem. Bukarest 1 9 4 3 , p. 196—201.
dintâi contact n e d o r i t cu descălecătorii lui A r p a d , ci şi mai
t â r z i u în toată d e s f ă ş u r a r e a r e l a ţ i u n i l o r s e c u l a r e a l e Voevoda-
fcului, mai t â r z i u a l e Principatului şi a l e M a r e l u i P r i n c i p a t t r a n ­
silvan, cu p u r t ă t o r i i menţionatei coroane.
M e t o d a istoriei de s u p r a f a ţ ă , obişnuită s ă sacrifice trecu­
tul Transilvaniei u n o r constante p r e o c u p ă r i şi t e n d i n ţ e p r o f a n e
exclusiv maghiaro- sau habsburgocenltrice, nu m a i corespunde
postulatelor ştiinţifice serioase. Ea se cere deci înlocuită cu
m e t o d a istoriei d e adâncimi, m e t o d ă cu a t â t mai a d e c v a t ă c o n c e p -
ţiunilor actuale, cu cât e mai respectuoasă p e n t r u a d e v ă r u l obiec­
tiv şi p e n t r u r e a l i t ă ţ i l e etnice, cari a u contribuit l a d e s f ă ş u r a r e a
evoluţiunii constituţionale-politice, s t r ă b ă t u t e de S t a t u l t r a n s i l ­
v a n din veacul al I X - l e a p â n ă în a doua j u m ă t a t e a veacului a l
X I X - l e a . In sensul acestei concepţiuni m o d e r n e nu mai poate fi
admis l a p e r i o d i z a r e a istoriei t r a n s i l v a n e criteriul dinastic, d e c i
un c r i t e r i u e x t e r n cu totul superficial, ci t r e b u e adopitat ca
„fundamentum divisionis" un criteriu organic-intern, c a r e să n u
fie î m p r u m u t a t d e l à nici u n a din istoriografiile vecine, ci să
r e z u l t e în chip firesc din însăşi n o t e l e caracteristice a l e trecu­
tului acestei Ţ ă r i , deci din specificul transilvan. Criteriul orga­
nic-structural cere să fie cercetate cu atenţiunea cuvenită mai
a l e s f o r m e l e specific individuale, p e cari l e - a u înregistrat f a z e l e
istorice p r i n c i p a l e în e v o l u ţ i u n e a Transilvaniei, ca individuali­
t a t e oonstituţională-politică esenţial deosebită de a c e e a a fostu­
lui R e g a t ungar. S ă fie deci înfăţişat t r e c u t u l t r a n s i l v a n în p r o -
*pria sa haină, care-1 v a p r i n d e mai bine şi-1 v a a r ă t a în chip
mai realist, mai a p r o p i a t de a d e v ă r u l istoric, decât o r i c a r e tdin-
t r e criteriile de împrumut şi de p r o v e n i e n ţ ă s t r ă i n ă .
In stadiul a c t u a l a l cunoştinţelor istorice, cu p r i v i r e la t r e ­
cutul Transilvaniei, a p a r e ca p i a t r ă de h o t a r veacul a l I X - l e a
al e r e i creştine, p e n t r u motivul că de atunci se găsesc menţio­
n a t e în i z v o a r e n a r a t i v e cele mai vechi formiaţiuni de stat î n
cuprinsul teritoriului d i n t r e C a r p a ţ i şi Tisa. A c e s t e menţiuni
istorice a p a r a p o i d e l à începutul veacului X I I înainte sporite
şi confirmate p r i n i z v o a r e documentare, indicând cu precisiune
şi noul n u m e de Ţară transilvană ( T e r r a ' u l t r a s i l v a n a ) , nume c a r e a
eliminat cu totul din graiul obştesc vechia numire a Daciei su­
perioare.
F a z a p r e m e r g ă t o a r e ducatelor şi Voevodatuliui t r a n s i l v a n ,
<aiprinzând un lung r ă s t i m p de c â t e v a milenii, cu obişnuitei»
« u b î m p ă r ţ i r i (Dacia p r e r o m a n ă , r o m a n ă şi p o s t r o m a n ă ) , u r m e a ­
z ă a fi p r e ţ u i t ă ca o fază prenatală a Statului transilvan, cu­
n o s c u t din i z v o a r e l e e v u l u i mediu, m o d e r n şi contemporan.
In chipul a c e s t a se î n f ă ţ i ş e a z ă evoluţiunea constituţională
•a Transilvaniei p e r c u r g â n d u r m ă t o a r e l e stadii sau faze istorice
principale:
1. Faza prenatală a Statului transilvan cuprinde ştirile
<ce p o t fi culese din r e z u l t a t e l e c e r c e t ă r i l o r istorice, filologice şi
arheologice, r e l a t i v e l a s o a r t a Daciei şi a locuitorilor ei, până
« p r e j u m ă t a t e a a doua a veacului al IX-lea. A c e a s t a f a z ă p r e ­
natală constitue un fel de preistorie sau protoistorie tran­
silvană.
2. Faza ducatelor şi a Voevodatului transilvan (veacurile
Î X — X V I ) , a c ă r e i î n f ă ţ i ş a r e p o a t e fi l ă m u r i t ă în temeiul infor-
maţiunilor oferite d e o p o t r i v ă de isvoare istorice narative, ca
şi de a l t e l e de v a l o a r e d o c u m e n t a r ă cari, deşi a p a r ceva mai
târziu, a u totuşi d a r u l d e a putea să l ă m u r e a s c ă şi s t ă r i politice
a n t e r i o a r e apariţiei lor, oferind a c e a s t ă l ă m u r i r e n u ca o ştir­
bire, ci ca o completare a informaţiunilor culese din is-
-voarele n a r a t i v e .
3. Faza Principatului şi a Marelui Principat trggsilvan, cu
două subdiviziuni:
A ) T r a n s i l v a n i a în l e g ă t u r ă politică cu P o a r t a din Constan-
tinopol sub suzeranitate otomană, veacul X V I — X V I I , şi
B) T r a n s i l v a n i a în l e g ă t u r ă cu V i e n a i m p e r i a l ă , sub su­
premaţie austriacă, veacul X V I I I — X I X , r i d i c a t ă în timpul c â r ­
muirii M ă r i e i Teresia la rangul de „Marele Principat al Tran­
silvaniei" (1765). Deosebirea î n t r e aceste două subdiviziuni
iese deplin l a i v e a l ă din felurimea şi bogăţia i s v o a r e l o r isto­
rice, cari înfăţişează suzeranitatea otomană ca fiind mult
mai respectuoasă decât supremaţia austriacă faţă de în­
săşi fiinţa autonomă a Statului transilvan. Deaceia s'a
putut desvolta Transilvania sub seculara ocrotire a Sulta­
nului din Constantinopol — ca şi Muntenia, ca şi Moldo­
va, — în mai l a r g ă l i b e r t a t e d e c â t sub a ş a zisa protecţiune
p ă r i n t e a s c ă a ,,Sacratissimei M a j e s t ă ţ i " vieneze. I s'a oferit c h i a r
p r i l e j să a i b ă în cursul răsboiului de treizeci d e ani r o l însem­
n a t în coaliţiunea antihabsburgică a s t a t e l o r e u r o p e n e protes­
tante. R o l u l acesta a fost în s t a r e să-1 îndeplinească însă numai
sprijinită p e a l i a n ţ e l e sale, încheiate d e r e p e t a t e ori cu Ţ a r a
R o m â n e a s c ă şi cu M o l d o v a . V i a ţ a constituţională, c a şi politica
e x t e r n ă a Transilvaniei din f a z a ocrotirii otomane a fost p r i n c i -
p i a r ostilă Regatului u n g a r şi p e r m a n e n t î n d r u m a t ă s p r e cul­
t i v a r e a bunelor r e l a ţ i u n i d e reciprocitate cu Ţ ă r i l e r o m â n e din
Sudul şi R ă s ă r i t u l C a r p a ţ i l o r . Mai târziu însă prepotenţa
habsburgică-vieneză a r e u ş i t să izoleze T r a n s i l v a n i a d e aceste
d o u ă ţ ă r i şi să o t r a n s f o r m e într'o provincie de margine, cu
scop de a o e x p l o a t a p e n t r u i n t e r e s e a d e s e o r i cu totul s t r ă i n e
de a l e locuitorilor ei autohtoni. P r i n compromisul dualist aus-
tro-ungar dela 1 8 6 7 fiind sacrificată însăşi e x i s t e n ţ a Statului
t r a n s i l v a n , istoria evoluţiunii s a l e constituţionale e c u r m a t ă brusc.
D a r simultan nu a u p u t u t fi desfiinţate şi f o r ţ e l e vii, componente­
le lui etnice r o m â n e ş t i şi saxone, cari în toate domeniile vieţii
publice şi-au continuat, cu m i j l o a c e felurite, lupta împotriva
unui organism d e stat neconsimţit d e ele, total s t r ă i n şi ostil
f a ţ ă d e fiinţa l o r etnică, p e c a r e exponenţii a ş a zisei „idei de
stat u n i t a r naţional-maghiar" se c ă s n e a u prin atâtea riscate
opintiri de Sisif s'o contopească în maghiarism.

II.

Faza prenatală a Statului transilvan.

1. In faza p r e n a t a l ă , din a l e c ă r e i r ă m ă ş i ţ e ieşite la i v e a l ă

p r i n c e r c e t ă r i d e o r d i n istoric, filologic şi arheoiogic încearcă
specialiştii reconstituirea câte unui aspect a l vieţii p r e - şi p r o -
toistorice, se constată că regiunea cuprinsă în a r c u l c a r p a t i c şi
numită mai târziu T r a n s i l v a n i a a v e a o populaţiune r e l a t i v d e n -
să, capabilă să contribue l a înfiriparea şi continuitatea unei
apreciabile civilizaţiuni p o p u l a r e , cu l a r g ă r ă s p â n d i r e , încă din
epoca zisă de p i a t r ă . In c e a u r m ă t o a r e , în e p o c a bronzului, a
putut împlini regiunea t r a n s i l v a n ă un r o l important, a v â n d l a
îndemână considerabile cantităţi de a r a m ă , a u r şi a r g i n t pen­
tru p r e g ă t i r e a obiectelor d e lux, puse în ciroulaţiune şi spre
câmpia din A p u s şi s p r e cea din Miazăzi şi R ă s ă r i t , d e u n d e
trebuiau să-şi p r o c u r e locuitorii munţilor cerealele necesare
p e n t r u h r a n a vieţii.
Specialişti în m a t e r i e a u e x p r i m a t opinia, că chiar cu două
milenii înainte d e e r a creştină se poate constata o î n f l o r i r e a
comerţului cu obiecte artistice de bronz, în special cu v a s e p r e ­
gătite în cuprinsul Daciei, c a r e atinsese prin p r o d u s e l e ei o
situaţiune dominantă în a c e a s t ă p a r t e a Europei. C e r c e t ă r i a r -
heologocie r e c e n t e au scos la i v e a l ă ,,în Tesalia epocei de p i a t r ă "
r ă m ă ş i ţ e de i m p o r t artistic făcut în regiunea a c e a s t a a t â t din
4
Transilvania, c â t şi din M o l d o v a ) . C a r p a ţ i i nu ridicau deci nici
atunci, cum n'au putut să formeze nici mai târziu, v r e o piedică
impenetrabilă în calea circulaţiunei v a l o r i l o r d e p e amândouă
l a t u r i l e lor.
L a î n t r e b a r e a , cărei r a s e a p a r ţ i n e a u locuitorii Daciei din
epoca pietrii cioplite şi a b r o n z u l u i ? — î n v ă ţ a ţ i străini (ca Schu-
chadt, P i t t a r d ) şi români (ca A n d r i e ş e s c u , Iorga, P â r v a n ) a d m i t
deopotrivă, c ă ei nu puteau fi decât ascendenţii c e l o r cari a u primit
mai târziu din p a r t e a scriitorilor antichităţii greoo-romane nu­
mele de Geţi sau Daci. Ei e r a u , p r i n u r m a r e , oamenii acestui
pământ de darnică şi bună ocrotire, la a d ă p o s t u l căruia au
reuşit să-şi întemeieze a ş e z ă r i trainice, sate şi o r a ş e potrivite s ă
le a p e r e t r a i u l ameninţat a d e s e o r i de p r ă d a l n i c e n ă v ă l i r i s t r ă i n e .
A l ţ i specialişti se limitează a l ă s a în g r i j a v i i t o a r e l o r c e r ­
cetări sarcina de a dovedi, d a c ă cei mai vechi locuitori ai T r a n ­
silvaniei e r a u în a d e v ă r Geţii sau Dacii (arieni) de seminţie
tracică, precum sunt amintiţi mai târziu, d u p ă ce fierul ca m e -

4
) I. A n d r i e ş e s c u , Artele în timpurile preistorice la noi. Bucureşti, 1 9 3 9 ,
p. 1 3 . K i m o n G r u n d m a n n , Import dunărean în Tesalia epocii de piatră. Atena,
1934.
tal mai uşor ide p r e l u c r a t decât bronzul începuse a fi încetăţenit
şi în a c e s t e regiuni (sec. I X — V I I a. Chr.) deschizând o epocă
nouă, c a r e în d e s v o l t a r e a omenirii coincide cu epoca istorică.
2. Ivindu-se de aci înainte şi i z v o a r e istorice scrise, din
cuprinsul l o r r ă s a r informaţiuni mai sigure cu p r i v i r e la elemen­
t e l e de b a z ă a l e populaţiunii t r a n s i l v a n e de mai târziu. L a He-
rodot, p ă r i n t e l e istoriografiei, s'a p ă s t r a t ş t i r e a că pe lângă
râul M u r e ş locuiau A g a t i r ş i i , socotiţi ca o seminţie de Sciţi t r a -
cizaţi, cu t o a t e c ă ei a p a r ca a d v e r s a r i a i Sciţilor. C â n d aceştia
se a p r o p i a r a de ei cu gândul să l e i n v a d e z e ţ a r a , A g a t i r ş i i n'au
î n t â r z i a t să a l e r g e l a h o t a r e , s p r e a-şi a p ă r a moşia respingând
p e n ă v ă l i t o r i . V ă z â n d aceasta, Sciţii s'au oprit l a h o t a r e l e A g a -
tirşilor cari „nu c e d a r ă " ( 5 1 2 a. C h r . ) . M a i t â r z i u aceşti vechi
locuitori din regiunea muntoasă s'au contopit în populaţiunea
daco-getă, c a r e a v e a o întindere geografică şi o a d â n c i m e isto­
rică i m p u n ă t o a r e nu numai în cetăţuia C a r p a ţ i l o r , ci şi în câm­
pia Dunării, s p r e c a r e păsitbrii şi plugarii ei r o i s e r ă din munţi.
C u r ă d ă c i n i a d â n c înfipte în a r c u l carpatic, a c ă r u i confi-
guraţiune geografică nu e r a lipsită de însuşirile n e c e s a r e unuii
c e n t r u de stabilizare etnică, Dacogeţii au fost în s t a r e s ă resiste
n u m e r o a s e l o r invaziuni (cimeriene, scitice, persice, macedonene,
celtice, romane) f ă r ă s â se fi l ă s a t v r e o d a t ă dislocaţi cu totul
din cuprinsul pământului strămoşesc, p e care-1 s t ă p â n e a u nu
numai ca p ă s t o r i de turme, ci şi ca agricultori legaţi d e glie.
P e l a j u m ă t a t e a veacului I-iu a. C h r . în zilele lui B u r e -
bista — „cel dintâi şi cel mai m a r e d i n t r e regii T r a c i l o r " —
Dacia luase proporţiuni vaste, întinzându-şi g r a n i ţ e l e de din­
colo de C a r p a ţ i i nordici, din P ă d u r e a Hercinică, p â n ă l a S u d de
5
Balcic şi spre R ă s ă r i t p â n ă la O l b i a ) . R e z u l t a t e l e s ă p ă t u r i l o r
dela Costeşti şi d e l a G r ă d i ş t e a Muncelului (Sudul Transilva­
niei) a r a t ă că, în epoca d e s t r ă l u c i r e a eroismului idaco-getic
centrul Imperiului e r a în S u d u l Transilvaniei, u n d e vechile ce­
t ă ţ i de p ă m â n t şi de lemn de p e culmile m u n ţ i l o r a u fost înlo­
cuite subt Burebista cu cetăţi de p i a t r ă , în f o r m a u n o r con-

5
) Wilhelm W e b e r , Aus Rumäniens Frühzeit. B u k a r e s t , 1 9 2 4 , p. 3 8 .
strucţiuni m o n u m e n t a l e dând d o v a d a u n o r „mari putinţe teh­
n i c e în ceiace p r i v e ş t e a d u c e r e a d e l à m a r i d e p ă r t ă r i a unui m a ­
t e r i a l a t â t d e greu, cum este andezitul, şi l a p u n e r e a lui în lucru
6
cu deosebită dibăcie la această m a r e î n ă l ţ i m e " ) . P r i n a u t o r i t a t e
ş i energie i m p u n ă t o a r e a reuşit Burebista să f r â n g ă p a r t i c u l a ­
rismul Getodacilor, unindu-i p e toţi sub c â r m a s a şi ducându-i
l a s t r ă l u c i t ă b i r u i n ţ ă în l u p t a c o n t r a Celţilor. C ă z â n d însă vic­
tima unei conspiraţiuni politice, u n i t a t e a Daciei e s t e din nou
s f ă r â m a t ă d e ambiţiunile c r ă i ş o r i l o r lacomi d e s t ă p â n i r e . E a nu
a. m a i p u t u t fi r e f ă c u t ă p â n ă în zilele lui Decebal, c a r e „înţe­
l e g e a să impună şi d u ş m a n i l o r şi a l i a ţ i l o r lui, n u numai prin
s t r ă l u c i r e a c a l i t ă ţ i l o r s a l e sufleteşti, ci şi p r i n t r ' u n e x t e r i o r im-
presionant, în p r i m u l r â n d p r i n t r ' o c a p i t a l ă demnă de m ă r e ţ i a
7
p l a n u l u i , p e c a r e v r o i a să-1 î n f ă p t u i a s c ă " ) . î m p o t r i v a acestei
c a p i t a l e se î n d r e p t a r ă a t a c u r i l e î n v e r ş u n a t e a l e legionarilor r o ­
mani în cursul expediţiunilor lui Traían, izbutind anevoie să
s t r ă b a t ă „ s p r e locurile mai î n a l t e a l e m u n ţ i l o r şi p r i n multe
primejdii, cuprinzând deal după d e a l , p â n ă au a j u n s la c a p i t a l a
Daciei", cum scrie istoricul r o m a n Dio Cassius. Decebal însă
i m a p u t u t fi p r i n s d e viu. S p r e a evita p r i m e j d i a ruşinii d e a
fi p u r t a t p e c ă i l e Romei, să sporească triumful învingătorului
T r a í a n , acest R e g e a l M u n ţ i l o r a p r e f e r a t să-şi curme cu p r o ­
p r i a sa a r m ă viaţa, trecând astfel p r i n m o a r t e Ia nemurire. S c e ­
na de p e Columna lui T r a í a n a r a t ă — cum scrie R o b e r t o P a r i -
beni — pe c a v a l e r i i romani, cari s a r de pe cai p e n t r u a împiedeca
gestul sinucigaşului, a v â n d ei ordin să-1 ducă viu, d a r nu so­
8
sesc la t i m p ) .

3. S u b s t r a t u l etnic de continuitate m i l e n a r ă a l populaţiunii

autohtone geto-dace a fost t r a n s f o r m a t , în p a r t e , p r i n intensiva
o p e r ă de colonizaţiune r o m a n ă a Daciei Traiane. N u a putut fi
însă î n l ă t u r a t cu d e s ă v â r ş i r e din v i a ţ a şi d e s v o l t a r e a u l t e r i o a r ă
a acestei Ţări, a v â n d r ă d ă c i n i adânci în p ă m â n t u l ei şi dove-

6
) D. M. Teodorescu, Cetatea dacă delà Grădiştea Muncelului, Cluj
1 9 3 2 , p. 2 1 .
7
) Idem, ibidem. Cf. şi studiul lui loan 1. Russu, Decebal, în revista
Transilvania din Sibiu, 1 9 4 1 .
8
) Cf. R e v i s t a „Transilvania" din S i b u , 1 9 4 3 , p. 7 3 2 .
dindu-se a fi fost de o (tenacitate cu totul excepţională. Recente
cercetări arheologice, ca aceia dela Râşnov (lângă Braşov) şi
din alte regiuni ale Transilvaniei, au scos în ultimul timp l a
iveală dovezi concludente pentru simbioza daco-romană, de­
monstrând că populaţiunea băştinaşă a ştiut să se adapteze con-
diţiunilor de viaţă impuse de stăpânirea romană, fără să fi dat
însă cu totul uitării tradiţiunile propriei sale civilizaţiuni stră­
9
vechi ). Elemenitul dacic s'a afirmat ca o realitate etnică în sta­
re să supravieţuiască cele mai felurite invaziuni şi dominaţiuni
străine.
Iscusita administraţiune romană a Daciei Traiane a con­
tribuit esenţial la înlesnirea şi desăvârşirea acestei simbioze
a elementului etnic, cucerit, cu cel stăpânitor. La adăpostul le­
giunilor romane, timp dte peste un veac şi jumătate, a putut lua
desvoltarea Daciei avânt deosebit în toate domeniile vieţii pu­
blice şi particulare, izbutind să realizeze un progres necunos­
cut până atunci de populaţiunea ei şi neatins, multe veacuri
de-arândul, nici mai târziu. .Colonizarea şi penetraţiunea r o ­
mană în Dacia — cum arată istoricul englez R. W . Seton-Watson
— „a fost mai treptată, mai prelungită şi mai efectivă decât cum
s'a crezut de către autorii mai vechi. O naţiune nouă şi tran­
sformată (naţiunea daco-romană) era în formaţiune, când Im­
10
periul Roman a început să decadă" ).
Aparatul administrativ roman şi puterea armată a legiu­
nilor s'a retras însă din Dacia Traiană (271), pe care împă­
ratul Aurelian o cedase Goţilor „federaţi", urmărind scopul
de a întări cât mai bine graniţa dunăreană a Imperiului. îm­
preună cu funcţionarii şi cu armata s'au retras, fireşte, şi lo­
cuitorii oraşelor, cari erau în stare s'o facă dispunând de mij­
loacele necesare şi nesimţindu-se legaţi sufleteşte dte brazda pă­
mântului dacic. Nu s'au putut retrage însă păturile mai sărace

9
) M i h a i l M a c r e a , Cumidava, Sibiu 1 9 4 3 , p. 2 8 , cf. şi Const. D a i r o v i c i .
La problème de la continuité en Dacie, în Revue de Transylvanie, Cluj, VII»
1940, p. 3—72 şi idem, Siebenbürgen im Altertum, Bukarest, 1943, p.
114—115.
1 0
) cf. Anuarul Inst, de Ist. Naţ. Cluj, vol. V I , p. 5 6 6 .
ale populaţiunii urbane, precum nici ţărănimea atât de strâns
legată de glia strămoşească, încât nici una dintre numeroasele
invaziuni anterioare nu o putuse clinti din aşezările ei stră­
vechi. „In regiunile rămase fără stăpân s'au strecurat, — cum
11
observă istoricul Altheim ) — neamuri de pe la graniţă, luând
locul păturilor superioare romane, cari au plecat". Mulţimea
sătenilor agricultori şi economi de vite, cu temeinice rosturi
de gospodărie, oricât de sever a r fi fost ordinul de evacuare,
nu putea fi înduplecată să-şi părăsească locurile de adăpost şi
de trai sigur, spre a se muta în locurile necunoscute din Sudul
Dunării, unde şi posibilităţile de hrană şi cele de adăpostirc
erau cu mult mai reduse. A p a r e deci acceptabilă afirmaţiunea
italianului Carlo Tagliavini că Dacii au continuat să vieţuiască
mai departe.în ţara lor, cum procedară mai târziu şi alte po­
poare „ca Italienii, Galii, Iberii, cari rămaseră totuşi pe lo­
curile lor, când asupra regiunilor respective s'au revărsat bar­
1
barii" *). Contactul dintre un ţărm al Dunării şi celălalt nu a
fost însă întrerupt prin retragerea legiunilor şi oficialităţilor ad­
ministrative. Dimpotrivă, el a continuat dând astfel posibilita­
tea să supravieţuiască în Nordul fluviului civilizaţiunea răsă­
rită din menţionata simbioză daco-romană. A r e dreptate pro­
fesoral Alf Lombard dela Universitatea din Lund (Suedia) su­
bliniind ca „un adevăr recunoscut de toată lumea" faptul că
„a existat şi există totdeauna în regiunea numită România,
13
un caracter roman pronunţat" ). Nu se depărtează de calea a d e ­
vărului istoric nici profesorul Kurt Huber dela Universitatea din
1
München, care în cea din urmă scriere a sa *) ţine să constate
că dăinuirea poporului dacoromân în Carpaţi, ne aminteşte în
mod surprinzător soarta „vechilor popoare de păstori de origine

1 5
0 Franz A l t h e i m , „Soldaten-Kaiser", Frankfurt a M., p . 1 0 3 .
1 2
) Cf. „Anuarul Institutului de Istorie Naţională", Cluj-Sibîu, vol. IX,
p. 4 0 7 — 4 0 8 .
l s
) Cf. r e v i s t a „Svensk Tidskrift" din S t o c k h o l m , 1 9 4 2 şi Revista Fun­
daţiilor Regale din B u c u r e ş t i (Oct. 1 9 4 2 , p . 107—109).
1 4
) O recenzie a cărţii „Zur Geschichte der Rumänen", de I. L u p a ş T

Sibiu, 1 9 4 3 .
celto-ilirică din regiunea A l p i l o r . Dealtfel Dacii mai au, ca t r ă ­
s ă t u r ă comună cu aceste p o p o a r e , î m p r u m u t a r e a limbii latine
d e l à colonizatorii lor". P r o f e s o r u l Emil Gamillscheg d e l à Uni­
v e r s i t a t e a d i n B e r l i n confirmă deasemeni, p r i n r e z u l t a t e l e cer­
cetărilor sale, a d e v ă r u l istoric r e l a t i v la continuitatea daco^
r o m a n ă în Munţii A p u s e n i ai Transilvaniei, socotind regiunea
16
a c e a s t a , d r e p t „ţară de temelie a românismului" ).
4. Civilizaţiunea d a c o - r o m a n ă a r ă m a s e x p u s ă distrugerii
în cursul îndelungatei şi înltiunecatei epoci aimigraţiunii popoa­
r e l o r . Nu a u putut fi însă nimicite toate vestigiile ei, p ă s t r a t e
d e p o p u l a ţ i u n e a autohtonă care, i n f i l t r a t ă succesiv cu sporadice
elemente de e f e m e r e colonizaţiuni sau invaziuni germane şi tu­
ranice, a continuat să vieţuiască n e î n t r e r u p t în teritoriul acesta.
S t ă p â n i r e a G o ţ i l o r a fost p a r ţ i a l ă şi de scurtă d u r a t ă , i a r a
G e p i z i l o r , fiind mai dăinuitoare, p a r e să fi l ă s a t o a r e c a r i urme
de ordin limbistic şi toponomastic, precum şi de ordin a r h e o ­
logic, cum este tezaurul descoperit în localitatea b ă n ă ţ e a n ă S â n -
nicolaul M a r e , cu inscripţiunea r e l a t i v ă l a Bouila, jupanul Ti­
sei de jos. fiul lui Boutaul, jupanul din Tagroga (Transnistria).
D a c ă d e s c i f r a r e a textului din a c e a s t ă inscripţiune, d a t a b i l ă din
a 2 - a j u m ă t a t e a veacului IX, e s t e exactă, a r fi o d o v a d ă că
exista în acest timp chiar o l e g ă t u r ă de ordin f a m i l i a r î n t r e
16
c â r m u i t o r u l d e l à Nistru şi cel d e l à T i s a ) .
V a l u r i l e din R ă s ă r i t a l e p o p o a r e l o r de stepă au fost efe­
m e r e cu e x c e p ţ i u n e a B u l g a r i l o r şi a M a g h i a r i l o r . Nici Hunii, nici
A v a r i i , nu a u putut să p ă t r u n d ă în t r a i u l intim a l autohtonilor,
a c ă r o r v i a ţ ă t r a d i ţ i o n a l ă a d ă i n u i t aci, şi în timpul domina-
ţiunilor turanice, f ă r ă discontinuitate. Cum nu a u putut fi dis­
locaţi din a ş e z ă r i l e l o r s t r ă v e c h i în I-ul mileniu a. Chr., oricât
de numeroase şi v i o l e n t e invasiuni s'au a b ă t u t a s u p r a lor, tot
a s t f e l nu a u fost în s t a r e să-i d e s r ă d ă c i n e z e nici în I-ul mile-

1 5
) E. Gamillscheg, „Über die Herkunft der Rumänen', B e r l i n , 1 9 4 0 , p. 1 2 :
„das eigentliche Kerngebiet, das Ausstrahlungsgebiet des Rumänentums".
1 6
) I. Lupas, „Epocile principale in Istoria Romänilor", ed. II, Cluj
1938, p. 3 8 — 3 9 .
niu p. Chr. n ă v ă l i r i l e deslănţuite a s u p r a Daciei T r a i a n e , d u p ă
ce teritoriul ei a fost p ă r ă s i t de vulturii romani.
Din veacul V I înainte Dacoromânii a u t r ă i t în simbioză
cu e l e m e n t e de origină s l a v ă , cari sub c â r m a j u p a n i l o r şi a c n e -
zilor m ă r u n ţ i , a u p ă t r u n s pe îndelete în regiunile Daciei de odi­
nioară. O simbioză r o m â n o - s l a v ă , de d u r a t ă mul t i s ecul ară, e r a
menită să influenţeze d e o p o t r i v ă şi p e unii şi p e alţii. U r m e l e
acestei influenţe s'au p ă s t r a t în numirea vechilor instituţiuni
de d r e p t românesc, precum şi în limba şi în toponomia Daciei
de odinioară. Vechiul Apulum a devenit în graiul poporului
băştinaş Bălgradut de azi; Ampetlum s'a primenit în Zlatna
(dela sl. z l a t o = a u r ) ; Abrudul însă, fiind a ş e z a t mai la munte,
unlde n'au putut p ă t r u n d e e l e m e n t e l e s l a v e l a fel ca l a şes, a
fost în s t a r e să-şi p ă s t r e z e vechia n u m i r e din timpul Dacilor,
cum şi-o p ă s t r e a z ă şi Crişurile şi Mureşul, câtă vreme râul
s p r i n ţ a r din C a r p a ţ i şi-a p ă s t r a t numai la munte vechia n u m i r e
de Repede, i a r la şes a devenit Bistriţa (ceiace în slavoneşte e
tot r e p e d e ) .
După ce a r ă m a s Dacia lipsită de ocrotirea Imperiului,
în cuprinsul h o t a r e l o r ei s'a a f i r m a t v r e m e îndelungată p a r t i ­
cularismul tradiţional, sfâşiindu-i teritoriul în n e n u m ă r a t e o r -
ganizaţiuni dealungul v ă i l o r mai largi sau mai înguste. Un cu­
vânt al S c r i p t u r i i spune că ,,cei ce n'au s t ă p â n i r e , se risipesc
ca frunzele". In lipsa unei stăpâniri p r o p r i i cu p u t e r e a de a
dispune a s u p r a întregului p ă m â n t strămoşesc, s'au f o r m a t deci
în timpul simbiozei s l a v o - r o m â n e , probabil în cursul v e a c u r i l o r
V I I I — I X , m ă r u n t e l e cheneziate şi voivodate, de e x i s t e n ţ a că­
r o r a face a m i n t i r e cronicarul anonim, când povesteşte despre
p ă t r u n d e r e a cetelor lui A r p a d în p ă m â n t u l t r a n s i l v a n , găsind
aci Români şi S l a v i , sub comanda lui Gelu Românul. I a r în B a ­
n a t aminteşte, p e l â n g ă Blacii lui G l a d , şi p e Cumani şi p e B u l ­
gari, a c ă r o r s t ă p â n i r e politică în Nordul D u n ă r i i e s t e însă con­
17
t e s t a t ă ) sau a d m i s ă c a ,,o t r a d i ţ i e istorică, c ă r e i a numai pen-

1 7
) A u r e l Decei, „Românii din veacul al IX-lea până în anul XHI-lea",
Cluj, 1 9 3 9 , p. 5 9 — 6 1 . Cf. şi K . H o r e d t , O contribuţie la istoria epocii pre-
tru scurt timp şi l a lungi i n t e r v a l e i-a corespuns o r e a l i t a t e po­
18
l i t i c ă ) . Din simbioza s l a v o - r o m â n ă s a u a l e s cu câştig de cau­
-
ză, d u p ă cum e r a firesc să se întâmple, tot băştinaşii Daciei
"Traiane, izbutind ei să a b s o a r b ă în p r o p r i a l o r fiinţă etnică,
p â n ă în veacul XII, e l e m e n t e l e s l a v e din a r c u l carpatic.
Procesul de formaţiune a poporului r o m â n se îndeplinise
înainte de totala absorbire a e l e m e n t e l o r slave, d u p ă cum a r a t ă
graiul românesc, a c ă r u i ţ e s ă t u r ă intimă s'a p ă s t r a t în forme
de m o ş t e n i r e latină, f ă r ă să fi p u t u t ele c ă d e a în desuetudine
în cursul îndelungatei cohabitaţiuni slavo-române. A fost spo­
r i t n u m a i v o c a b u l a r u l graiului românesc cu un n u m ă r însemnat
de e l e m e n t e slave. P a r e deci e x a g e r a t ă a f i r m a ţ i u n e a că nu a r
p u t e a fi v o r b a de p o p o r r o m â n decât d u p ă ce Dacoromânii au
reuşit să asimileze şi p e S l a v i . „Sigiliul l a t i n i t ă ţ i i ' a fost a t â t
d e viu şi a t â t de p r o f u n d — scrie R o b e r t o Paribeni — încât
t r e c e r e a v e a c u r i l o r şi î n t â m p l ă r i l o r s c h i m b ă t o a r e nu a u fost în
19
s t a r e să-1 desfiinţeze" ).
5, Timpul formaţiunii poporului r o m â n coincide şi cu p ă ­
t r u n d e r e a creştinismului în Dacia, u n d e a u putut fi descoperite
p â n ă a c u m monumente d a t a b i l e din cursul veacului I V p. C h r .
A c e a s t a nu e x c l u d e însă e x i s t e n ţ a a l t o r monumente similare şi
mai vechi, din cari nu s a u p ă s t r a t resturi sau, d a c ă s a u p ă s t r a t ,
nu a u ieşit încă l a i v e a l ă .
O inscripţiune latină descoperită în centrul Transilvaniei,
20
l a B i e r t a n şi p ă s t r a t a în Muzeul B r u k e n t h a l din S i b i u ) , pre­
zintă v a l o a r e deosebită, întrucât dovedeşte existenţa unei po-
pulaţiuni creştine cu graiu latin în cuprinsul Daciei, chiar după
-menţionata r e t r a g e r e a legiunilor şi oficialităţilor r o m a n e din
această provincie.

natale a Voevodatului transilvan, în Anuarul Inst, de Ist. Naţ. Cluj-Sibiu, voi.

I X , p. 430—448.
l s
) Gh. I. B r ă t i a n u , „Bulgarin de dincolo de Dunăre in izvoarele bi­
zantine". Omagiu lui I. L u p a ş , B u c u r e ş t i , 1 9 4 3 , p. 1 3 2 .
19
,) Transilvania, Sibiu 1 9 4 3 , p. 7 3 2 .
2 0
) K u r t H o r e d t , Eine lateinische Inschrift des 4. Jahrhunderts aus Sie­
benbürgen, S i b i u , 1 9 4 1 , p. 5 : „Ego Zenovius votum posui".
 C u v â n t u l biserică, d e r i v a t din forma latină (nu din greces­
cul basilika, din c a r e a r fi r e z u l t a t în limba r o m â n ă „ v ă s ă l i c ă " ) ,
s'a putut s t r e c u r a în graiul românesc numai d e l à j u m ă t a t e a v e a ­
cului I V înainte, d u p ă ce n u m e r o a s e basilici, folosite mai în-
nainte ca p a l a t e de justiţie, fuseseră c e d a t e pe seama creştini­
l o r ca l ă c a ş u r i de trebuinţă p e n t r u s ă v â r ş i r e a cultului divin.
21
U n filolog s u e d e z ) cercetând originea cuvântului s l a v p e n t r u
biserică, a j u n g e l a concluziunea că „crkva" a r putea fi un deri­
v a t din românescul (bi) ser (i) ca, de u n d e a r r e z u l t a că R o ­
mânii a v e a u biserici c l ă d i t e înainte de cohabitaţiunea lor cu
S l a v i i , cari a u împrumutat delà ei cuvântul acesta. •
Este deci lipsită de temei p ă r e r e a unui istoric r u s (Go-
lubinski), c a r e a f i r m a s e c ă Românii a r fi primit creştinismul
d e l à B u l g a r i s p r e finea veacului IX, înainte însă de a fi a j u n s
în contact cu Maghiarii. D a r tot e l se contrazice a d m i ţ â n d că
„primele începuturi ale creştinismului a u fost s e m ă n a t e între
R o m â n i încă din veacul al IV-lea".
Românii s'au născut creştini, neivindu-se l a ei nici decum
t r e b u i n ţ a să fie trecuţi cu sila prin a p a botezului, cum a u fost
trecuţi Bulgarii (sec. IX) din p o r u n c a hanului l o r Boris, Ruşii
din a cneazului V l a d i m i r cel M a r e (sec. X ) , sau Maghiarii din a
regelui Ş t e f a n — zis cel S f â n t (sec X I ) .
Românii a p a r deci, în Sudestul e u r o p e a n , ca unicul popor
•care a primit de bună voie Evanghelia lui Christos, fiind î n d r u ­
maţi s p r e ea din p r o p r i e pornire, f ă r ă nici o siluire din p a r t e a
v r e u n e i căpetenii politice.
D e s p r e organizarea bisericească în Ţ a r a t r a n s i l v a n ă întâia
a m i n t i r e d a t e a z ă d e l à 9 5 0 , când trei i s v o a r e bizantine a r a t ă că
episcopul J e r a t e i u , c a r e fusese hirotonisit l a Constantinopol d e
c ă t r e p a t r i a r h u l Teofilact, a j u n s în T r a n s i l v a n i a a r fi isbutit s ă
r ă s p â n d e a s c ă p r i n t r e M a g h i a r i creştinismul. L a fel e a t e s t a t ă în
Cetatea M u r e ş u l u i (Cenadul de mai târziu) existenţa organizării

2 1
) C u n a r G u n a r s o n , Das slawische Wort fur Kirche. Upsala, 1 9 3 8 , Cf.
ţi Colubinski, Privire scurtă asupra istoriei bisericilor ortodoxe-bulgară, sâr­
bă şi română, t r a d . de G h . C a r a i c o v e a n u , Iaşi, 1 8 7 9 , p . 1 6 .
bisericeşti r ă s ă r i t e n e înainte de a fi p ă t r u n s elemente m a g h i a r e
în regiunea Banatului. P e l a 1 2 3 4 numeroşi M a g h i a r i şi Teutoni
din regatul Ungariei, f ă c â n d u - s e un p o p o r cu Valahii, „ d i s p r e -
ţuiau pe episcopul catolic a l Milcoviei, c a r e locuia ca un s m e ­
22
r i t p r e o t în T r a n s i l v a n i a ) , şi p r i m e a u sf. t a i n e d e l a nişte e p i s -
copi de rit grecesc, răsăritean. Populaţiunea românească au­
tohtonă e r a deci, în arcul carpatic, în s t a r e să influenţeze nu­
mai pe cale firească, prin presiunea n u m ă r u l u i s ă u covârşi­
tor, elementele colonizate în Transilvania atrăgându-le spre
daitinele şi p r a c t i c e l e s a l e religioase, d u p ă cum sub r a p o r t a d ­
m i n i s t r a t i v a putut să dea, prin m o d e s t e l e sale organizaţittni în
scaune de judecată; p r i l e j coloniştilor secui şi saşi de a-şi în­
tocmi şi ei c â t e o „constifuţiune scăunală" (Stuhlverfassung),
constând şi l a unii şi l a alţii din câte „7 scaune" ca unităţi po­
litice, a d m i n i s t r a t i v e şi judecătoreşti, cuprinse la olaltă sub
a u t o r i t a t e a c â t e unui comite. „ D e p a r t e să n e fi dat Saşii organi­
zaţia l o r — scria N. Iorga — p r o p r i a l o r organizaţie a fost de-
calchiată, copiată d u p ă organizaţia p r i m i t i v ă a Românilor, pe
2 3
cari i-au găsit în a c e s t e p ă r ţ i " ) . I a r e l e m e n t e l e maghiare, tot
a ş a de puţin numeroase ca şi cele săseşti ( d e s p r e c a r e scria
preotul G e o r g P o l n e r Ia 1 4 9 3 : perpauci Saxones sumus in istis
partibusj, a u p u t u t fi organizate şi e l e în 7 comitate, zise u n ­
gureşti.
Deasupra m e n ţ i o n a t e l o r unităţi a d m i n i s t r a t i v e „scăunale"
şi „comitatense" se ridică, s p r e a dăinui în tot cursul evului
mediu,tradifionala organizaţiune voevodală, identică în Tran­
silvania cu cea din Muntenia şi cu cea din Moldova.

2 2
) Cf. Anuarul Inst, de Ist. Naţ. C l u j - S i b i u , v o i . V I I I , p. 4 8 6 .
2 S
) N. Iorga, Istoria Românilor din Ardeal fi Ţara Ungurească, vol. I.
B u c u r e ş t i , 1 9 1 6 , p. 3 9 — 4 0 . Cf. şi Hans C o n n e r t , Die Stuhlverfassung im Sze-
kierlande und auf dem Königsboden bis zum Ende des 15 Jahrhunderts. Ein
Vergleich — S i b i u , 1 9 0 6 , p. 1 2 şi I. Moga, Marginea, Ducatul Amlaşului şi
Scaunul Solistei, în Omagiu lui I. Lupaş. Bucureşti, 1 9 4 3 , p. 5 6 9 .
 III.
Faza Voevodatului transilvan.

1. Nu p o a t e fi t r e c u t cu v e d e r e a a d e v ă r u l , ce r e z u l t ă cu de­
p l i n ă c l a r i t a t e — fiind v o r b a d e începuturile vieţii şi organi-
z a ţ i u n i l o r d e s t a t a l e poporului r o m â n — din t o a t e i n f o r m a -
ţiunile isHorice cunoscute p â n ă în timpul d e f a ţ ă , a n u m e c ă
documentele î n f ă ţ i ş e a z ă V o e v o d a t u l t r a n s i l v a n cu o vechime
de un veac! şi j u m ă t a t e , i a r cronicile chiar cu una d e trei v e a ­
curi şi j u m ă t a t e mai a d â n c ă , decât aceia a V o e v o d a t u l m u n t e a n
din S u d u l C a r p a ţ i l o r .
Deşi c u p r i n s ă m a i t â r z i u în g r a n i ţ e l e politice a l e Regatului
ungar, T r a n s i l v a n i a evului mediu a r ă m a s dealungul v e a c u r i l o r
separată d e acesta, t r ă i n d u - ş i v i e a ţ a ei a p a r t e într'o t r a d i ţ i o ­
n a l ă organizaţiune voevodată, p â n ă în v e a c u l X V I , a p o i c a
Principat sub s u z e r a n i t a t e o t o m a n ă şi, în sfârşit, ca Mare Prin­
cipat sub s u p r e m a ţ i e habsburgică ( 1 7 6 5 — 1 8 6 7 ) .
S ' a e v i t a t m u l t ă v r e m e c e r c e t a r e a a m ă n u n ţ i t ă a originii
V o e v o d a t u l u i t r a n s i l v a n , mulţumindu-se cei mai mulţi cerce­
tători, să spună în termeni vagi, că elementul maghiar ar fi
dat acestei Ţări cea dintâi organizaţiune de stat, sau chiar că
însuşi Voevodatul transilvan ar fi fost o creaţiune a Regatu­
lui ungar.
S e ştie însă că, l a începutul organizării s a l e politice-ad-
ministrative, Regatul ungar a d o p t a s e modelul german al comi­
tatelor şi nici decum p e a l v o e v o d a t u l u i d e veche s t r u c t u r ă spe­
cific românească. C â r m u i r e a m a g h i a r ă a s t ă r u i t să î n r ă d ă c i n e z e
însă şi în teritoriul Transilvaniei organizaţiunea comitatensă, d a r
întâmpinând aci r e s i s t e n ţ a s e c u l a r ă a vechii organizaţiuni v o e -
v o d a l e româneşti, a b i a a reuşit să înjghebeze înainte d e i n v a -
ziunea mongolă de la 1 2 4 1 un comitat d e g r a n i ţ ă la S o l n o c —
pe drumul de penetraţiune din Ungaria, în Nord-Vestul Transilva­
niei — , apoi un al doilea comitat l a graniţa r ă s ă r i t e a n ă , în f r u n t e
cu corniţele Secuilor şi un a l 3 - l e a l a graniţa sudică în f r u n t e cu
corniţele Saşilor. E r a u a c e s t e comitate, organizate sub _ d i r e c t a
a u t o r i t a t e r e g a l ă , tot a t â t e a posturi menite să înlocuiască şi să
2
ştirbească treptat puterea tradiţionalei organizaţiuni voevodale
din Transilvania.
Tendinţa de a-i emancipa pe aceşti reprezentanţi ai autorită­
ţii regale de sub jurisdicţiunea voevodului transilvan, putea fi
dusă la îndeplinire însă numai când se întâmpla să fie acesta o
personalitate mai puţin însemnată şi mai lipsită de îndrăsneală în
relaţiunile sale cu regele Ungariei. Când se simţea în putere şi era
om de ispravă, voevodul transilvan nu se credea obligat să ţină sea­
mă, cu orice preţ, de restricţiunile ce-i impunea cutare decret r e ­
gal, ci continua să-şi exercite atribuţiunile administrative, ju­
decătoreşti şi militare în tot cuprinsul Transilvaniei, fără a se
lăsa prea mult stânjenit de prezenţa vreunui comite dintre cei
amintiţi. Dimpotrivă, numeroase dovezi arată că voevodul Tran­
silvaniei îşi asuma adeseori şi titlul şi jurisdicţiunea comiţilor,
pe cari intenţiunea regală vroia să-i ştie independenţi de auto­
ritatea voevodală şi supuşi numai coroanei ungare.
In timpul din urmă, într'o recentă sinteză de Istorie Un­
gară, s'a afirmat că Voevodatul Transilvaniei ar fi fosb creat
de însuşi primul rege al Ungariei Ştefan (zis cel Sfânt), în
forma unui „comitat de graniţă", la cârma căruia nu a reuşit să
aşeze însă un comite ci, silit de împrejurări, a încuviinţat per­
petuarea vechiului voevod.
In sprijinul acestei afirmaţiuni nu a putut fi adusă până
în timpul de faţă absolut nici o dovadă, după cum probabil nu
va putea fi adus nici de aci înainte vreun argument acceptabil
în sprijinul ipotezei formulate de un cercetător dela Sibiu (Georg
E. Miiller), care susţine, fără nici un temeiu, că originea acestei
organizaţiuni voevodale a r trebui căutată undeva prin Germa­
24
nia ).
Mai aproape de adevăr este însă cercetătorul german Her-
bert Schbnebaum din Leipzig, care în publicaţiunea sa despre
„Structura politică şi bisericească a Transilvaniei până la inva-

2 4
) G. E. M ü l l e r , Die mittelalterlichen Verfassungs- und Rechtseinrich­
tungen der Rumänen des ehemaligen Ungarns. Sibiu, 1 9 3 8 .
 25
ziunea Tătarilor" ), consideră organizaţiunea a c e a s t a c a specific
transilvană („etwas specifisch siebenburgisches"). Numai în pri­
v i n ţ a titlului de v o e v o d r i s c ă ipoteza, că a r fi de origină bi­
zantină, s t r e c u r â n d u - s e în T r a n s i l v a n i a l a a n u l 1 1 7 6 p r i n v o e -
v o d u l Leustachius, a f i r m a t i v de n e a m italian, c a r e l u p t â n d cot
la cot cu trupele î m p ă r a t u l u i bizantin M a n u e l I Comnen, a r fi
aidius ca o reminiscenţă din timpul serviciului său în a r m a t a Bi­
zanţului, acest titlu ostăşesc şi a r fi isbutit să-1 i m p u n ă pen­
t r u v e a c u r i l e u r m ă t o a r e căpeteniei politice a Transilvaniei.
Este a d e v ă r a t că însuşi a u t o r u l consideră a c e a s t ă ipoteză
a sa ca o presupunere îndrăsneaţă (eine kiihne V e r m u t u n g ) . Ş i
e firesc.
Precum n u se v a putea dovedi nici o d a t ă c ă organizaţiu­
nea v o e v o d a l ă a Ţ ă r i i Româneşti şi a M o l d o v e i a r fi de a l t ă
provenienţă decât aceea demonstrată în studiul slavistului
Ioan Bogdan, fost p r o f e s o r la U n i v e r s i t a t e a din Bucureşti, des­
p r e „Originea Voevodatului la Români", tot a ş a d e puţin se
p o a t e c ă u t a începutul V o e v o d a t u l u i t r a n s i l v a n a i u r e a d e c â t în-
tr'o obârşie comună cu a celui din Sudul şi cu a celui din Răsă­
ritul Carpaţilor. El a fost o r g a n i z a t în T r a n s i l v a n i a p e vechi te­
meiuri trainice, cu mult înainte de a fi pătruns elementele ma­
ghiare în teritoriul dintre Car păţi şi Tisa.
A l t f e l , ce i n t e r e s a r fi p u t u t a v e a R e g a t u l u n g a r să-şi c r e -
ieze aci o organizaţiune separatistă, c a r e s ă fie în s t a r e a-i îm­
piedeca, veacuri d e a r â n d u l , consolidarea în a c e a s t ă regiune c a r ­
p a t i c ă ? F a p t u l că nume de voevozi t r a n s i l v a n i s e găsesc amin­
t i t e prin documente încă dela începutul veacului a l Xll-lea
( 1 1 0 3 , 1 1 1 1 şi 1 1 1 3 ) , că d i n t r e e l e nu lipsesc nici nume v ă d i t
româneşti ca Leucă-Voevod şi Poşa-Voevod, e s t e o d o v a d ă că
aceşti voevozi n u p u t e a u fi d e c â t continuatorii şi urmaşii v e ­
chilor „duci" amintiţi în cronica Notarului anonim din veacul a l
X l l - l e a ca unii, cari s a u împotrivit c e t e l o r lui A r p a d , c â n d a c e s t e a
a u încercat să t r e a c ă prin B a n a t u l lui Glad sau p r i n C r i ş a n a

2 5
) H. Schönebaum, Der politische und kirchliche Aufbau Siebenbür­
gens bis zum Tatareneinfall. Leipzig, 1 9 3 8 .
lui Menumorut, spre a p ă t r u n d e în Ţ a r a t r a n s i l v a n ă s t ă p â n i t ă
de Românul Gelu (Gelou quidam BlachusJ. Este deci î n d r e p t ă ­
ţită concluziunea că, în lumina d o v e z i l o r istorice cunoscute
p â n ă în timpul d e f a ţ ă , concentrarea măruntelor voevodate ro­
mâneşti dintre Carpaţi şi Tisa într'unul singur, în marele Voe-
vodaf al Transilvaniei, a trebuit să fie determinată tocmai de-
necesitatea de a-şi apăra Ţara, încercând să o p r e a s c ă l a grani­
ţ e l e ei a p u s e n e invaziunea cetelor lui A r p a d .
2, Maghiarii, p ă t r u n z â n d în T r a n s i l v a n i a , a u găsit aci o veche
organizaţiune, identică în structura ei cu cea specific românească
din ţările surori: Muntenia şi Moldova. Intre Voevodatul Tran­
silvaniei şi a l M o l d o v e i sau a l Munteniei nu există nici o d e o ­
sebire d e esenţă, numai u n a d e grad, î n t r u c â t cel dintâi a fost
silit d e î m p r e j u r ă r i să r ă m â n ă cu Regatul ungar în s t r â n s e l e ­
gături timp mai îndelungat decât cele două din u r m ă . Veacuri
dearăndul Regatul ungar nu a fost însă în stare să înlocuiască
ori să desfiinţeze organizaţiunea voevodală transilvană. Dimpo­
trivă, organizaţiunea a c e a s t a s'a putut a f i r m a p e l a începutul
veacului al X l V - l e a cu mai m u l t ă a m p l o a r e d e c â t a Regatului
ungar, sfâşiat în l u p t e l e p a r t i d e l o r g r u p a t e în j u r u l d i f e r i ţ i l o r
p r e t e n d e n ţ i l a tron. A c e s t e l u p t e s'au d e s l ă n ţ u i t cu deosebită
î n v e r ş u n a r e î n d a t ă d u p ă stingerea dinastiei A r p a d i e n e ( 1 3 0 1 )
— unica dinastie d e p r o b a b i l ă origine etnică m a g h i a r ă , toate
câte a u m a i u r m a t la c â r m a R e g a t u lu i u n g a r fiind de origină
franeeză-italiană ca A n j o u e ş t i i , sau g e r m a n ă ca dinastiile de
Luxemburg şi d e Habsburg, sau r o m â n ă ca dinastia Huniadeşti-
lor, sau polonă ca a Iagelonilor, sau s l o v a c o - g e r m a n ă ca a Z a -
poleştilor.
S l ă b i r e a Regatului a r p a d i a n 1-a a j u t a t p e v o e v o d u l t r a n s i l ­
van Ladislau ( 1 2 9 1 — 1 3 1 5 ) să d e v i n ă a r b i t r u al situaţiunei p o ­
litice din Ungaria, l u â n d l a sine însăşi coroana zisă ,,a S f â n t u ­
lui Ş t e f a n " şi întinzânidu-şi, d u p ă cum p r e c i z e a z ă un document
dela 1 3 0 9 , s t ă p â n i r e a a s u p r a unui teritoriu considerabil „din­
coace şi dincolo de p ă d u r e " , a ş a dar, p â n ă l a Tisa.
E r a cel dintâi p r i l e j de v ă d i t ă î n ă l ţ a r e a V o e v o d a t u l u i t r a n ­
s i l v a n d e a s u p r a Regatului ungar. Nu însă şi cel din u r m ă . P e
l a sfârşitul aceluiaşi secol s'a învrednicit T r a n s i l v a n i a s ă a i b ă
sub c â r m a destoinicului voevod Stibor (1395—1414) o situa-
ţiune destul de bună şi de respectată, în unele î m p r e j u r ă r i
mai sigură chiar decât aceea a regelui ungar Sigismund de
Luxemburg. A c e s t voevod Stibor stăpânea şi regiunea slova­
2 8
c ă dealungul r â u l u i V a g ) .
Misiunea istorică, îndeplinită de T r a n s i l v a n i a în veacul a l
X V - l e a , în v r e m e a domniei voevodului Iancu Huniade, cu n e t ă ­
găduit folos p e n t r u c r e ş t i n ă t a t e , este un a r g u m e n t de v a l o a r e
decisivă p e n t r u a demonstra fiinţa şi propria ei organizare
s t a t a l ă . Din acest f a p t r e z u l t ă în mod neîndoios c ă Ţ a r a t r a n s i l ­
v a n ă , prin eroicul V o e v o d r ă s ă r i t din p ă m â n t u l şi din sângele
poporului ei de baştină, se ridicase mai p r e s u s d e Regatul un­
gar, p e c a r e intrigile m a g n a ţ i l o r c e r t ă r e ţ i îl î m p i e d e c a s e r ă timp
îndelungat să-şi f a c ă deplin datoria în lupta de a p ă r a r e a c r e ş ­
tinătăţii. Nici unul dintre regii Ungariei nu a r e u ş i t să se înalţe
v r e o d a t ă în istoria c r e ş t i n ă t ă ţ i i la o însemnătate atât de co­
v â r ş i t o a r e ca a c e e a a v o e v o d u l u i t r a n s i l v a n Iancu Huniade, care
prin numeroasele-i biruinţe asupra T u r c i l o r şi-a întemeiat o
faimă r ă s p â n d i t ă în toate ţ ă r i l e europene, fiind socotit pretu­
tindeni ca „cel- mai viteaz atlet al lui Christos". A ş a îl numise
P a p a C a l i x t III, într'o s c r i s o a r e din 2 4 A u g u s t 1 4 5 6 fab unico
Christi fortissimo athleta lohanne Vayvoda), cum u r m a să-1 nu­
mească, ceva mai târziu, şi P a p a S i x t I V pe Ş t e f a n cel M a r e ,
voevodul Moldovei.
O elocventă d o v a d ă a încrederii d e s ă v â r ş i t e şi a legătu­
rilor prieteneşti dintre Iancu Huniade şi t a t ă l lui Ş t e f a n , Bogdan
a l II-lea, voevodul Moldovei, o f e r ă scrisoarea trimisă d e a c e s t a
l a 11 Februarie 1450, din oraşul Roman, l a a d r e s a lui Huniade,
e x p r i m â n d u - i d o r i n ţ a ca „Ţara domniei mele şi Ţara domniei
tale una să fie".. /").

2 8
) Cf. I. L u p a ş , Das Woiwodat Siebenbürgen im 12. und 13. Jahrhun­
dert, şi „Stiborius Vaivoda Transilvanus, ac fluvii Vag Dominus perpetuus",
î n v o l u m u l Zur Geschichte de Rumänen, S i b i u , 1 9 4 3 , p. 5 9 şi 1 1 5 .
2 T
) Idem, Realităţi istorice în Voevodatul Transilvaniei din sec. XII—-
- X V / , î n Anuarul Inst, de 1st. Nap. C l u j , v o l . V I I , p. 6 9 .
 Şi, în realitate, U N A a u fost Ţ ă r i l e r o m â n e din C a r p a ţ i
s t r ă j u i n d c r e ş t i n ă t a t e a în l u p t a ei d e a p ă r a r e î m p o t r i v a S e m i -
lunei, în cursul veacului a l X V - l e a , ca şi în v e a c u r i l e u r m ă t o a r e .
P â n ă în A u g u s t 1 4 5 6 , R o m â n u l din Hunedoara, ca B a n a i
S e v e r i n u l u i ca V o e v o d a l Transilvaniei şi, c â ţ i v a ani, ca Gu­
v e r n a t o r a l Ungariei, fusese comandantul cel mai t e m u t a l l u p ­
t ă t o r i l o r creştini î m p o t r i v a Semilunei.
Mulţimea biruinţelor lui a s u p r a T u r c i l o r s'a încheiat atunci
cu s t r ă l u c i t a izbândă d e l à B e l g r a d , a c ă r e i faimă umpluse de
bucurie ţ ă r i l e creştine. Isbucnind ciuma în t a b ă r ă , a căzut şi
Huniade victimă înfricoşatei molime. P o t r i v i t ultimei lui dorin­
ţe, r ă m ă ş i ţ e l e - i trupeşti, t r a n s p o r t a t e în Transilvania, au fost
a ş e z a t e s p r e odihna de veci în C a t e d r a l a din A l b a - I u l i a .
Pământul Ţării de naştere şi glasul sângelui îl chemau deci aca­
să pe neînvinsul erou al neamului românesc şi al întregei creş­
tinătăţi . . . .
A r m a smulsă de secerea morţii din m â n a lui Huniade, la
11 August 1 4 5 6 , fu ridicată în p r i m ă v a r a anului u r m ă t o r —
1 4 A p r i l i e 1 4 5 7 — s p r e a fi p u r t a t ă a p r o a p e o j u m ă t a t e de veac,
cu e g a l ă vrednicie, de c ă t r e a l t R o m â n : Ştefan cel Mare, Dom­
nul Moldovei.
Este, f ă r ă îndoială, un neperitor titlu de glorie pentru
neamul românesc, că p r i n aceşti doi fii ai săi şi prin nenumăraţii
luptători, cari sub comanda l o r şi-au v ă r s a t sângele pentru
a p ă r a r e a crucii lui Christos, a reuşit să împiedece p u t e r e a S e ­
milunei în veacul a l X V - l e a şi să întârzie drumul ei d e triumf
spre inima Europei C e n t r a l e , s p r e V i e n a cea a m e n i n ţ a t ă , mai
târziu, şi ea de a v â n t u l cuceritor a l Turcilor.
Unul dintre cei mai serioşi istorici maghiari, Iulîu P a u l e r ,
a f i r m a s e că înantaşii lui Huniade au fost, mai presus de orice
îndoială, Români, dar el nu mai era nici trupeşte, nici sufle­
teşte, Român. Este v ă d i t ă intenţiunea d e a e x p r o p r i a istoriei
r o m â n e a c e a s t ă necontestată glorie, spre a o t r e c e în folosul a l ­
tei istorii, p r e a obişnuită să se îmbodobească adeseori cu pene
străine, A r fi d e prisos a mai stărui a s u p r a a d e v ă r u l u i e x p r i m a t
în cuvântul p o p u l a r „sângele a p ă nu se face". E de a j u n s a s p u n e
că însuşi P a p a Pius al II-lea, contemporanul lui Huniaide, v e ­
d e a l u c r u r i l e cu mult mai c l a r decât istoricul din v e a c u l a l X I X -
lea, scriind în una din căţile sale d e Istorie a Europei aceste cu­
v i n t e de d r e a p t ă p r e ţ u i r e şi p e n t r u e r o u şi p e n t r u neamul din
sânul c ă r u i a se ridicase: „Ioan Huniade, al cărui n u m e întunecă
p e a l celorlalţi, nu a sporit a t â t de m u l t g l o r i a Maghiarilor, cât
pe a Românilor, din coapsele c ă r o r a s'a născut". (Johannes
Huniades, cujus nomen caeteros obnubilat, non tam Hungarorum,
8
quam Valachorum, ex quibus natus est, gloriam auxitf ).
Umanistul italian Galeotto Marzio, unul d i n t r e curtenii cei
mai a p r o p i a ţ i ai regelui M a t i a Corvinul, deci în m ă s u r ă să cu­
noască r e l a ţ i u n i l e lui familiare, scrie că Italienii numeau p e t a ­
tăl lui Matia „Ioan Românul", şi că acesta d e câteori se a f l a în
tratative cu trimişi d e a i Papei, c a r i v o r b e a u latineşte, nu făcea
apel la a l t i n t e r p r e t în a f a r ă d e fiul său. D o v a d ă , cât d e puţină
încredere putea să a c o r d e V o e v o d u l Ioan din Hunedoara sfet­
nicilor săi p i s m ă t a r e ţ i şi r â v n i t o r i să-i surpe tronul.
A u mai a v u t şi a l ţ i i d i n t r e fiii neamului românesc p r i l e j
să se î n a l ţ e p â n ă l a t r e a p t a de voevozi ai T r a n s i l v a n i e i şi după
Ioan Huniade, ca d e p i l d ă Bartolomeu Dragfi, unul dintre des­
cendenţii voevodului r o m â n m a r a m u r e ş a n Dragu, sau mai târziu,
în veacul u r m ă t o r , f ă g ă r ă ş a n u l Ştefan Mailat şi hunedoreanul
Francisc Chendi (Cândea), sau în veacul XVII principele
Acaţiu, originar din B â r c e a M a r e (jud. H u n e d o a r a ) , dle unde-i
d e r i v ă şi numele de Barciai (Bârceanul). Sub cârma acestor
voevozi, T r a n s i l v a n i a pornise pe calea de a se desface cu totul
din l e g ă t u r i l e politice cu Regatul u n g a r în descompunere, cău-
tându-şi ca şi ţ ă r i l e surori, Muntenia şi M o l d o v a , putinţa de
a f i r m a r e p r o p r i e la a d ă p o s t u l suzeranităţii turceşti.
3. Locuitorii Transilvaniei, după ce aduseseră nenumărate
sacrificii în luptele pentru apărarea creştinătăţii sub steagurile
încărcate de glorie ale voevodului Ioan Huniade, — în timpul
domniei fiului său, regele M a t i a Corvinul, a v â n d serioase moti­
v e de nemulţumire f a ţ ă de politica lui, o r i e n t a t ă în m ă s u r ă e x -
cesivă s p r e A p u s , î n c e p u r ă a se simţi p ă r ă s i ţ i de acest fiu a l
Transilvaniei. Ei a ş t e p t a u a j u t o r şi a p ă r a r e din p a r t e a lui Ş t e ­
fan cel M a r e , Domnul Moldovei şi neînfricatul „atlet al lui
Christos".
Secuii luptau adesea sub steagurile lui moldovene, fiind
mai bucuroşi să-i dea lui dijma, ide bună voie, decât să o achite
p e cea s t o a r s ă peste voia lor, de c ă t r e organele stăpânirii lui
Ş t e f a n Bathori. Nemulţumirea S e c u i l o r e s t e e x p r i m a t ă într'un
memoriu, pe c a r e fruntaşii l o r îl î n a i n t a s e r ă l a 1 4 9 3 lui V l a ­
dislav al H-lea, regele Ungariei, aducându-i l a cunoştinţă că
numeroşi oameni de ai lor, n e mai p u t â n d r ă b d a prigonirile voe-
vodului Ş t e f a n Bathori, s'au refugiat în M o l d o v a şi în Ţara
Românească s p r e a-şi c ă u t a aci a d ă p o s t şi ocrotire, oferindiu-se
ca iobagi ai s t ă p â n i t o r i l o r din a c e s t e p ă r ţ i . Din v r e m i l e de pri­
goană secuiască trebuie să fi l u a t n a ş t e r e locuţiunea concluden­
tă: „roadem graniţa română" (răgjuk az olăh hatârt), ceiace
v r e a să spună că, ne mai putând r ă b d a asupririle, Secuii e r a u
gata s ă r o a d ă cu dinţii graniţa d i n t r e T r a n s i l v a n i a şi Ţările
române, s p r e a-şi c ă u t a în cuprinsul a c e s t o r a a d ă p o s t mai priel­
nic decât cel din teritoriul t r a n s i l v a n .
Saşii din Braşov, î m p ă r t ă ş i ţ i la 1 4 7 2 prin decretul lui Ş t e ­
fan cel M a r e de i m p o r t a n t e privilegii comerciale, cu c â ţ i v a ani
mai târziu, i se a d r e s a u cu toată î n c r e d e r e a trimiţându-i la
S u c e a v a o scrisoare plină de î n c r e d e r e şi de rugăminţi, c a r e zu­
grăvesc îndeajuns s t a r e a l o r sufletească: „Multă sănătate şi
s l u j b ă — scriau căpeteniile l o r — aducem înainte de toate M ă ­
riei Tale. Parcă ai fi fost ales şi trimis de Dumnezeu pentru
cârmuirea şi apărarea Transilvaniei. Turcii păgâni vin s p r e ţinu­
tul nostru şi s p r e cele trei scaune secuieşti d u p ă p r a d ă . P e n t r u
aceea cu mare dor şi dragoste T e r u g ă m p e M ă r i a Ta, să faci
b u n ă t a t e să te a p r o p i i d e a c e a s t ă Ţ a r ă , s p r e a o feri de acei
29
Turci nespus de c r â n c e n i " ) .
In ceasuri de p r i m e j d i e gândul elementului săsesc transil­
v a n nu se î n d r e p t a deci s p r e capitala Regatului ungar, ci s p r e
c a p i t a l a Moldovei, spre S u c e a v a , unde-şi a v e a r e ş e d i n ţ a Ş t e f a n
c e l M a r e şi de u n d e îşi a ş t e p t a u ei s a l v a r e a .
Dacă acestea e r a u sentimentele de î n c r e d e r e a l e Saşilor
f a ţ ă de Ş t e f a n cel M a r e p r i v i n d s p r e el ca s p r e un ocrotitor,
„trimis de Dumnezeu p e n t r u a p ă r a r e a şi c â r m u i r e a T r a n s i l v a ­
niei", nu pare n e c e s a r a mai stărui să l ă m u r i m în chip deosebit
că astfel de sentimente nu puteau lipsi nici din sufletul R o m â ­
nilor, prin sânge, p r i n credinţă, p r i n a s p i r a ţ i u n i şi prin limbă
mult mai a p r o p i a ţ i , decât compatrioţii lor Saşi, d e gloriosul
domnitor al Moldovei.
4. înstrăinarea sufletească î n t r e V o e v o d a t u l t r a n s i l v a n şi
Regatul ungar, după cum r e z u l t ă din numeroase dovezi, nu e r a
în jumătatea a doua a veacului al X V - l e a mai mică de cum fusese
la începutul veacului al X I V - l e a , î n d a t ă d u p ă stingerea dinas­
tiei arpadiene. Dimpotrivă, e a sporise în a ş a m ă s u r ă , încât să
p o a t ă servi ca temelie p e n t r u o totală separaţiune politică a
Transilvaniei de Ungaria, s e p a r a ţ i u n e pe oare a contribuit s'o
g r ă b e a s c ă regimul d e s t r ă b ă l a t a l c e l o r doi regi din familia Iage-
l o n i l o r ( V l a d i s l a v al II-lea şi Ludovic a l I I - l e a ) , s p r e a putea
îi dusă a p o i l a îndeplinire prin l o v i t u r a de g r a ţ i e a p l i c a t ă R e ­
gatului u n g a r de c ă t r e oştirea turcească în l u p t a d e l à sfârşitul
lui A u g u s t 1 5 2 6 .
In altfel de î m p r e j u r ă r i d e c â t acelea, sub p o v a r a şi neo­
r â n d u i a l a c ă r o r a se p r ă b u ş e a Regatul ungar, a r fi l u p t a t şi tru­
p e transilvane, muntene şi moldovene, a l ă t u r i de ostile Unga­
riei, cunï se întâmplase adeseori în trecut, izbutind să pună
s t a v i l ă , nu o d a t ă , r e p e t a t e l o r ofensive turceşti.
C u f o r ţ e m i l i t a r e înmănunchiate e l e a r fi fost p o a t e în s t a r e
s ă î n l ă t u r e , şi în l u p t a d e l à Mohaci, p r i m e j d i a a t â t d e a m e n i n ­
ţ ă t o a r e p e n t r u Regatul ungar. Dar pe câmpul de înverşunată
bătălie nu s'au putut zări atunci fluturând nici steagurile mun­
tene şi moldovene, nici ale oştirii transilvane, care comandată
de voevodul s ă u Ioan Zapolia, potrivise astfel l u c r u r i l e , încât să
nu sosească la timp pe câmpul de luptă.
U r m a r e a îndelungatei agonii politice a Regatului decăzut
şi a catastrofei m i l i t a r e delà Mohaci a fost desfacerea Transit-
vaniei din legăturile politice de până atunci şi o nouă organiza­
r e a ei, sub aripile suzeranităţii turceşti, ca Principat cu totul
independent de Coroana ungară.
Această nouă situaţiune era menită să aducă Principatul
transilvan cu Muntenia şi cu Moldova în legături mai strânse
decât fuseseră cele din timpul Voevodatului, după cum era de
altfel o veche dorinţă a locuitorilor din Ţara transilvană.
însuşi organizatorul acestui Principat, Gheorghe Marti-
nuzzi, — descendent din tată croat şi din mamă italiană — , a
lăsat despre această dorinţă obştească, o convingătoare dovadă în
scrisoarea sa din toamna anului 1542, comunicând cu vădită
îngrijorare Arhiepiscopului din Kalocsa că: „de multă vreme
se frământaseră Ardelenii cu gândul să se desfacă de acest re­
gat al Ungariei, ca după exemplul Moldovei şi al Munteniei, să
se supună Turcului". Exprima în acelaş timp teama că „ei nu
30
vor întârzia" să facă pasul acesta ).
Deasemeni, în acelaş an, scria Petru Perembsky — secre­
tarul polon al văduvei regine Isabela — că pătrunzând Petru
Rar^ş, Domnul Moldovei, cu oştirea sa în cuprinsul Transilvaniei,
nu a întâmpinat piedeci.. . fiind Ţara aceasta locuită de Români,
cari „din cauza identităţii limbii lor, sau alăturat cu uşurinţă
Moldovenilor".
însuşi Sultanul Soliman cel Măreţ se temea că cele trei
ţări: Transilvania, Muntenia şi Moldova, încăpute sub suzera­
nitatea Porţii otomane, se vor închega cu timpul, într'o singură
Ţară (omnia haec regna in unum coirent).
Toate aceste prevederi, întemeindu-se pe nesdruncinate
realităţi etnice şi sufleteşti, nu au putut împiedeca desfăşurarea
firească a închegării celor trei ţări carpatice la sfârşitul veacului
al XVI-Iea, sub o cârmuire politică românească.
Astfel s'a dat lui Mihai Viteazul, eroul delà Călugăreni
(1595), delà Sibiu (1599) şi delà Hotin (1600) putinţa, să des­
chidă, cu sabia lui fulgerătoare, drum nou pentru viitoarea des-
voltare politică a neamului românesc.
 IV.

Faza Principatului şi a Marelui Principat transilvan.

A) Faza suzeranităţii otomane.

1. S i t u a ţ i u n e a c r e a t ă prin s f ă r â m a r e a Regatului u n g a r m e ­
dieval în u r m a înfrângerii suferite de oştirea sa în lupta cu
Turcii, la 2 9 . V I I I . 1 5 2 6 , a făcut cu putinţă să a j u n g ă P r i n c i ­
patul Transilvaniei cu M u n t e n i a şi cu M o l d o v a în legături mai
s t r â n s e decât fuseseră cele d i n timpul Voevodatului. însuşi or­
ganizatorul acestui Principat, G h e o r g h e Martinuzzi, s'a simţit
îndemnat să a r a t e l a 1 5 4 2 că e r a o veche dorinţă a locuitorilor
Transilvaniei să fie, deopotrivă cu Muntenii şi cu Moldovenii,
sub ascultarea Turcului.
Din punct d e v e d e r e constituţional-politic ridicarea Ţării
transilvane la rangul d e P r i n c i p a t însemna un vădit progres
f a ţ ă de situaţiunea ei din f a z a m e d i e v a l ă a V o e v o d a t u l u i . C â t ă
v r e m e în e v u l mediu voevozii Transilvaniei e r a u instituiţi de
r e g e l e ungar, c a r e putea s ă - i r e v o a c e oricând, a c e a s t ă neplă­
cută d e p e n d e n ţ ă politică a d i s p ă r u t în j u m ă t a t e a a doua a v e a ­
cului X V I , d u p ă ce sultanul S o l i m a n Magnificul a s i g u r a s e prin
j u r ă m â n t p e l o a n Sigismund, fiul lui l o a n Zapolia, de întreaga
sa protecţiune, cu singura condiţiune să trimeată f ă r ă întâr­
ziere tributul a n u a l a t â t el cât şi urmaşii săi. î m p l i n i t ă exact
condiţiunea aceasta, T r a n s i l v a n i a putea să-şi a l e a g ă în l i b e r t a t e
principele, căruia S u l t a n u l îi î m p ă r t ă ş e a r a t i f i c a r e a solemnă t r i -
miţându-i insemnele domniei ca şi c â r m u i t o r i l o r munteni şi mol­
doveni. Actul acesta, î n t ă r i t cu jurământ, a rămas temeiul
relaţiunilor politice a l e Transilvaniei cu P o a r t a o t o m a n ă până
la d e c l a r a ţ i u n e a din Sibiu (9 M a i 1 6 8 8 ) , prin c a r e e l e a u l u a t
sfârşit s p r e a fi înlocuite cu supuşenia habsburgică — a u s t r i a c ă .
La adăpostul ocrotirii turceşti s'a putut d e s v o l t a T r a n s i l ­
vania mai liber şi m a i dleplin decât sub a p ă s a r e a coroanei un­
gare. A p e r s e v e r a t însă în g r e ş a l a de a p e r p e t u a ca temeiu a l
vieţii sale constituţionale faimoasa Uniune încheiată la 1437
1
între r e p r e z e n t a n ţ i i celor trei naţiuni privilegiate (Nobili , Secui
şi Saşi), — Uniune din oare a rămas exclusă tocmai naţiunea
de baştină a Transilvaniei: Românii, cărora nici sub raport po­
litic nici sub cel religios, nu li s'a recunoscut în cursul veacu­
rilor următoare, decât calitatea de „toleraţi" în propriul lor
pământ strămoşesc.
2. Sub raport religios a înregistrat istoria Transilvaniei în
jumătatea a doua a veacului al XVI-lea împestriţarea ţării cu
cele trei nuanţe confesionale protestante (luteranism, calvinism
şi unitarism), cărora dietele transilvane le-au încuviinţat dreptul
de cetăţenie declarându-le, alături de catolicism, religiuni re-
cepte (admise), câtă vreme Românii fuseseră ameninţaţi cu
expulsare din Ţară, dlacă se vor împotrivi să accepte nuanţele
de reforme protestante, proclamate succesiv prin oamenii dela
cârma Ţării transilvane, ca religiuni dominante.
Pe la 1570 fizionomia policonfesională a Transilvaniei era
croită în liniile ei directive. Trecerea dela o confesiune la alta
devenise un fenomen frecvent în viaţa transilvană. Nu lipsesc
nici dovezile relative la trecerea unor catolici sau protestanţi
31
în sânul bisericii româneşti ortodoxe ).
Curentul de reformă religioasă a făcut şi printre Românii
Transilvaniei oarecari cuceriri. Ele au rămas însă la suprafaţă
şi de scurtă durată. Proiectata stârpire a unor datini şi practici
religioase străvechi a fost zădărnicită prin tradiţionalismul a-
dânc înrădăcinat în sufletul poporului român. O grăitoare do­
vadă a luptei dintre Scriptură şi Tradiţie s'a păstrat în memoriul
scris de preotul protestant Andrei Mathesius, jeluindu-se că
în preajma sărbătorilor Crăciunului credincioşii săi nu au altă
grijă mai mare decât să înveţe a cânta colinde româneşti. Toa­
te încercările lui de a-i abate dela această rătăcire, citându-le
texte din Biblie, erau zadarnice, rămânând ei pe lângă ce ,,au
32
pomenit" din bătrâni ). Dar nu numai jos, în păturile populare,
se afirma o puternică influenţă a tradiţionalismului românesc.
Ea pătrundea şi în sferele mai înalte, până la curtea principelui

3 1
) I. L u p a s , Zur Geschichte der Rumänen, Sibu, 1 9 4 3 , p .239.
3 2
) Idem, ibidem.
t r a n s i l v a n , cum a r a t ă cazul din p r i m ă v a r a a n u l u i 1 6 2 6 , când l a
strălucitul o s p ă ţ a l cununiei lui G a v r i i l B e t h l e n cu E c a t e r i n a
de B r a n d e n b u r g în C a ş o v i a (Kosice) s'a d a n s a t — cum a r a t ă
isvorul g e r m a n contemporan — un m i n u n a t dans r o m â n e s c —
38
„tanzten auf wallachisch, w u n d e r l i c h g e n u g " ) . C a z u l s'a r e -
pe+at şi cu 2 1 de ani mai târziu, c â n d însuşi contele P a u l E s z t e r -
hâzi m ă r t u r i s e ş t e în memoriile s a l e c ă , c e d â n d stăruinţii î m p ă r a ­
tului F e r d i n a n d III, a consimţit să danseze în cursul dietei d e l a
34
1 6 4 7 în B r a t i s l a v a ( P o j o n ) , şi dansul r o m â n e s c ) .
Nu e s t e deci de m i r a r e că un poet t a l e n t a t ca Martin
Opitz, fost p r o f e s o r l a Academia înfiinţată de G a v r i i l Bethlen
în A l b a - I u l i a ( 1 6 2 2 ) , a v â n d p r i l e j să cunoască limba şi datinile
Românilor, s'a simţit îndemnat să scrie v e r s u r i entusiaste des­
p r e ei, înfăţişându-i ca pe un p o p o r mai închegat în v i a ţ a uni­
t a r ă decât celelate n e a m u r i latine din A p u s :

„ P e cât de puţin e l e se unesc-

P e - a t â t de unit e p o p o r u l românesc,
In fiece colibă cu p a i e - a c o p e r i t ă
Un sânge nobil spune, că limba moştenită
Şi azi e t o t aceeaşi, că datinile sânt
P ă s t r a t e cu credinţă, c a l v o s t r u î m b r ă c ă m â n t
Şi jocul chiar e m a r t o r , c'aveţi t r u p i n ă veche
Un joc, c a r e n f r u m s e ţ ă abia-şi a f l ă pereche.

D a r ce să zic a c u m a d e f e t e l e r o m â n e ?
Modeste, d a r cu spirit, p e buza l o r p u ţ i n e
C u v i n t e - a p a r , cu t o a t e c ă ştiu cugeta m u l t :
3 5
Decât să t o t vorbească, mai b u c u r o a s e - a s c u l t " . . . ) .
*
3 3
) Eugen Trauschenfels ( Eine Leichen — und eine Hochzeitsfeier am
siebenburgischen Fiirstenhofe, Braşov, 1 8 7 6 , p .27.
3 4
) „Azzal kellett ez olâh tânczot is j ă r n o m " . Cf. T. Brediceauu, His-
toire de la musique romaine en Transylvanie, în v o l u m u l p u b l i c a t de Inst. de
Istorie Naţională din C l u j sub t i t l u l La Transylvanie. Bucarest 1 9 3 8 , p. 5 6 7 .
3 5
) După traducerea română publicată de Gh. Coşbuc, în Tribuna din
Sibiu, 1 8 8 5 , n - r i i 107—113.
 Şcoala şi literatura română a putut înregistra un vădit pro­
gres sub influenţa reformei religioase, în deosebi în importan­
tele centre culturale româneşti ale Sibiului şi Braşovului. Afir-
maţiunea că întreg progresul acesta s a r reduce la împrumuturi
din literatura maghiară, tot atât de incipientă şi ea, nu este
acceptabilă, întrucât după justa observaţiune a italianului Ro-
berto Fava: „aceasta nu putea să împrumute altora ceiace nici
39
ea nu avea" ).
Progresul realizat de celelalte elemente etnice transilvane
în domeniul literaturii şi educaţiunii nu putea să lase nepăsă­
tori nici pe Români. Cu toate că ei nu beneficiau nici de spri­
jinul Statului, nici de al oraşelor încărcate de bogăţii, cum erau
cele săseşti, au propăşit în chip impunător prin tipăriturile ro­
mâneşti, care dela Catehismul din Sibiu (1544) până la Biblia
din Bucureşti (1688), au dat o întreagă literatură bisericeascâ-
naţională, ca şi prin organizarea câtorva şcoli ca cele din Bra­
şov, Caransebeş, Lugoj, Haţeg, Sălişte, Geoagiu şi Făgăraş.
Dintre ele mai cunoscută este vechea şcoală din Braşov, reor­
ganizată pe la 1570, când avea două secţiuni, corespunzând una
gradului de învăţământ primar, iar a doua celui de învăţământ
secundar. Prin stăruinţele luminatului protopop Mihai, contem­
poranul şi omonimul lui Mihai Viteazul, s'au putut strânge din
colecte benevole, dela neguţătorii braşoveni şi dela „blagoces-
tivii voevozi şi cinstiţii boeri din Ţara Românească", sumele
necesare, ca la 1597, în locul clădirii „scăzute" prin vechime,
37
să poată fi construit aci un nou edificiu de p i a t r ă ) .
3. In scurta domnie transilvană (1599—1601) a lui Mihai
Viteazul, istoricul oficial Gaspar Bojtinus dela curtea princi­
pelui Gavriil Bethlen, vedea împlinirea unei legi a destinului
inevitabil finevitabilis tatorum lex), pe care nu-1 poate schimba

3 e
) R o b e r t o F a v a , La questione romena. P a r m a , 1 8 9 4 , p. 5 5 . ,,La cul­
t u r a m a g i a r a c h ' e r a essa p u r e in quel t e m p o allo stato puramente rudimen­
t a l e , n o n p o t e v a d a r e agli a l t r i q u a n t o m a n c a v a lei stessa".
3 7
) N. S u l i c ă , Cea mai veche şcoală din cuprinsul României întregite.
B u c u r e ş t i , 1 9 3 7 , şi A u r e l A . M u r e ş i a n u , Clădirea şcoalei româneşti din Braşov
< 1 5 9 7 ) , în Anuarul Inst. de Ist. Naţ. Cluj, voi. IV, p. 1 9 5 .
nici o î m p o t r i v i r e omenească. Această vijelioasă stăpânire a
contribuit să intensifice l e g ă t u r i l e Transilvaniei cu Muntenia şi
cu M o l d o v a , aducând şi însemnate înlesniri, v o t a t e în dieta
t r a n s i l v a n ă din 1 6 0 0 p e n t r u s a t e l e româneşti, chiar l a s t ă r u i n ţ a
lui Mihai Vi t e a z u l . El nu e r a lipsit, cum s'a crezut m u l t ă
vreme, de înţelegerea situaţiunii poporului român din Ţara
aceasta, situaţiune pe c a r e se silea s'o î n b u n ă t ă ţ e a s c ă . I se a d u ­
sese chiar învinuirea de a fi u m p l u t cu Români p ă m â n t u l T r a n ­
silvaniei, c a r e „mai înainte h r ă n e a şi îngrijea" numai pe fiii n a ­
ţiunilor privilegiate. U r a n e s t ă p â n i t ă împotriva Românilor s'a
deslănţuit în t â r g u l Huedinului (jud. C l u j ) , unde s'a s ă v â r ş i t în-
tr'o Duminecă din luna A u g u s t ( 1 6 0 0 ) o î n f i o r ă t o a r e cruzime,
fiind t ă i a ţ i în timpul serviciului divin 1 8 0 de dorobanţi dintre
ostaşii lui Mihai şi unii din ei chiar îngropaţi de vii, după cum r e ­
l a t e a z ă cronicarul contemporan Szamoskozi. C u 3 4 0 de ani mai
târziu, la 1 0 S e p t e m v r i e 1 9 4 0 , în aceeaşi localitate a fost ucis
în cele mai cumplite chinuri protopopul A u r e l Munteanu, de
c ă t r e descendenţii c e l o r cari î n g r o p a s e r ă d e vii pe dorobanţii
lui Mihai Vi t e a z u l .
Dacă a c e t W a l l e n s t e i n a l Românilor, cum îl numeşte isto­
ricul ceh Macurek pe Mihai, nu a r fi căzut victimă intrigilor ge­
neralului Gheorghe B a s t a şi asasinatului politic de pe C â m p i a
Turzii la o v â r s t ă , când abia împlinise 4 3 d e ani, s o a r t a u l t e ­
r i o a r ă a Ţ ă r i l o r române, deci şi a Transilvaniei, putea s ă fie
cu totul a l t a decât cea î n f ă ţ i ş a t ă în i s v o a r e l e istorice a l e v e a ­
cului X V I I .
Chiar după tragica s u r p a r e a acestei stăpâniri, Transil­
vania, Muntenia şi M o l d o v a , au r ă m a s în cele mai s t r â n s e legă­
turi, a v â n d toate trei în ultima i n s t a n ţ ă acelaş stăpân, p e S u l ­
tanul din Constantinopol, aceiaşi o r i e n t a r e politică şi acelaş
destin istoric. Ceice puteau să p ă t r u n d ă mai a d â n c r e a l i t ă ţ i l e
etnice şi sufleteşti, e r a u în s t a r e să-şi dea seama, că ele se
sprijineau — şi de-o l ă t u r e a C a r p a ţ i l o r şi de c e a l a l t ă — pe
nesguduita temelie a aceluiaşi e l e m e n t etnic autohton.
4. In cursul veacului X V I I , când î m p r e j u r ă r i l e de ordin
politic european a l e războiului de 3 0 ani au f ă c u t cu putinţă să
se creeze un fel de „suveranitate transilvană", aceasta era de
colorit ortodox-calvin având rolul unui factor politic cu desă­
vârşire ostil tradiţionalei suveranităţi maghiare, plăsmuită şi
propagată exclusiv cu mijloacele cunoscute ale catolicismului
prin mitul „Sacrei Coroane".
Profesorul Emeric Lukinich dela Universitatea din Bu­
dapesta, prezentând la Congresul istoric din Varşovia un tratat
despre „ideile politice dirigente în Principatul Transilvaniei",
era nevoit să recunoască tradiţionala înstrăinare a Transilva­
niei de către Ungaria, sprijinindu-şi această recunoaştere pe
cuvântul unuia dintre cei mai neaoşi cronicari maghiari, Mihail
Cserei, un povestitor talentat, care dintr'o puţin prielnică expe­
rienţă istorică ţinea să tragă pentru compatrioţii săi transilvani
învăţătura şi sfatul de a nu se mai întovărăşi niciodată cu cei
din Ungaria, căci o asemenea însoţire nu poate fi decât grozav
38
de păgubitoare pentru propriile lor interese ).
Nu pe temeiuri străine şi cu sprijinul Regatului ungar s'a
desvoltat Principatul transilvan în cursul veacurilor XVI—XVII,
cum s'a afirmat de atâtea ori în chip greşit, ci pe propriile sale
temeiuri moştenite din epoca Voevodatului, cu ajuorul princi­
patelor din Sudul şi Răsăritul Carpaţilor, cu sprijinul ocrotirii
turceşti şi în continuă vrăjmăşie cu Regatul Ungariei, încăput
sub sceptrul habsburgic. In lupta contra Habsburgilor s'a pu­
tut ridica Transilvania, în zilele lui Gavriil Bethlen şi Gheorghe
Râkoczi I, la un rol important în politica europeană, participând
cu forţele sale armate la războiul de 30 de ani în calitate de
factor utilizat cu îndemânare de coaliţiunea statelor protes­
tante. Rolul acesta a putut să-1 îndeplinească Transilvania însă
numai cu prealabila încuviinţare a Suzeranului din Constanti-
nopol şi cu ajutorul efectiv al permanentelor legături de alianţă
ce încheiase cu Muntenia şi cu Moldova. Iar când Bethlen se
gândea la convertirea Românilor din Transilvania spre cal-
vism şi la o eventuală reînoire a Daciei în forma unei ţări pro­
testante, patriarhul Chirii Lukaris nu întârzia să-1 sfătuiască

') Cf. I. L n p a ş , Zur Geschichte der Rumänen, p. 369.

prin scrisoarea sa din 2. IX. 1 6 2 9 , a nu încerca un astfel de
proiect, p r o d u c ă t o r de „ î n t ă r â t a r e sufletească" şi cu n e p u t i n ţ ă
de înfăptuit din pricina legăturilor de sânge şi de simţiri, cari t r ă ­
iesc „în mod tainic d a r cu a t â t mai p u t e r n i c între Românii din
Ţara Transilvaniei şi între cei din Ţara Munteniei şi a Moldo­
36
vei" ).
5. Cu domnia lui Mihail A p a f i începe declinul Principatului
transilvan, independent de coroana Ungariei. A p a f i însuşi ex­
p r i m a s e temerea că vecinul s ă u din S u d u l C a r p a ţ i l o r , Ş e r b a n
V o d ă Cantacuzino, v r e a să p ă ş e a s c ă „pe u r m e l e lui Mihai V o d ă "
trimiţând solie la V i e n a şi strângând oşti să i n t r e în T r a n s i l ­
vania ( 1 4 . III. 1 6 8 6 ) .
Nici urmaşul lui Ş e r b a n , chibzuitul Constantin Brâncovea-
nul, nu e r a s t r ă i n de gândul să-şi întindă stăpânirea asupra
Transilvaniei, d u p ă ce tronul acesteia devenise v a c a n t în p r i ­
m ă v a r a anului 1 6 9 0 , d u p ă m o a r t e a lui A p a f i . El proiecta s ă - ş i
m ă r i t e o f a t ă d u p ă principele Filip d e Liechtenstein, p e n t r u ca
l - a r fi l ă s a t în locul său l a c â r m a Ţ ă r i i Româneşti, p e n t r u ca
dânsul să ia în p r i m i r e tronul Transilvaniei. D a c ă î m p r e j u r ă ­
rile nu-i p e r m i t e a u să-şi înfăptuiască proiectul a c e s t a p r i n v r e o
izbândă ostăşească r ă s u n ă t o a r e , ca a l e înaintaşului său dela
1600, el nu p r e g e t a să încerce a netezi c a l e a unei e v e n t u a l e r e a ­
lizări lente, p r i n m i j l o a c e de o r d i n dinastic, diplomatic, sufle­
tesc, cultural şi economic, f ă u r i n d proiecte m a t r i m o n i a l e ca cel
amintit, cumpărându-şi case în B r a ş o v şi întinse domenii în Ţ a r a
Oltului, clădind biserici româneşti l a S â m b ă t a şi l a F ă g ă r a ş , ofe­
40
rind şi celei r e f o r m a t e m a g h i a r e ) din această localitate din u r ­
mă o însemnată contribuţiune în bani, cum oferise şi Mitropoliei
ortodoxe t r a n s i l v a n e daruri a n u a l e şi moşia M e r i ş a n i l o r ( A r g e ş ) ,
s o a j u t e ca p e una ce se î n v ă l u i a — cum scrie B r â n c o v e a n u în-
tr'un hrisov a l său din 1 6 9 8 — ca o „corabie" în b ă t a i a v a l u r i l o r
41
potrivnice ).

3 9
) I. Lupaş, Documente istorice tiansilvane, vol. I, C l u j , 1 9 4 0 , p. 1 7 8 .
4 0
) Cf. Anuarul Institutului de Istorie Naţională, Cluj, vol. VII, p-
619—620.
4 1
) I. L u p a ş , Documente istorice transilvane, v o l . I, p. 4 6 2 .
 B) Faza supremaţiei habsburgice.

1. Declinul tot mai v ă d i t a l f o r ţ e l o r otomane a contribui tv

la sfârşitul veacului X V I I , să accelereze lunecarea P r i n c i p a t u ­
lui t r a n s i l v a n din situaţiunea d e semiindependenţă politică, la
c a r e izbutise a se î n ă l ţ a în cursul acestui veac, s p r e o s u p r e ­
maţie austriacă, lacomă să-1 e x p l o a t e z e p e n t r u interese adese­
ori cu totul s t r ă i n e de a l e locuitorilor săi. A d e v ă r a t că în clipa,
c â n d p ă t r u n s e s e în T r a n s i l v a n i a v e s t e a d e s p r e î n f r â n g e r e a oşti­
l o r turceşti a l e lui K a r a M u s t a f a sub zidurile Vienei, s'a gă­
sit un scriitor (în Cohalm) gata să izbucnească în cuvinte de
bucurie ca acestea: „cătuşele s'au risipit, libertatea a sosit".
( S t r i c k ist entzwei und w i r sind f r e i ) . D e c e p ţ i a obştească nu
a întârziat însă, căci penetraţiunea a u s t r i a c ă u r m a să se anun­
ţe şi în cuprinsul Transilvaniei ca şi aiurea, prin cunoscuta
treime d e crainici d e o p o t r i v ă d e primejdioşi: ofiţerul împără­
tesc, agentul fiscal şi c ă l u g ă r u l iezuit, de m r e j i l e căruia a v e a u
motiv să se t e a m ă nu numai locuitorii autohtoni — toţi credin­
cioşi ai bisericei o r t o d o x e — ci şi numeroşii protestanţi tran­
silvani, obişnuiţi mai înainte cu o situaţiune privilegiată. O vi­
guroasă r e a c ţ i u n e catolică nu a î n t â r z i a t să se r e v e r s e cu nemi­
luita a s u p r a lor, r ă p i n d u - l e cu a j u t o r u l puterii a r m a t e bise­
ricile, întemniţându-i şi prigonindtu-i cu deosebită pasiune. în­
v ă ţ a t u l englez Edmund Chisthull, c ă l ă t o r i n d l a 1 7 0 2 prim T r a n ­
silvania, scrie în a m n i t i r i l e sale că mulţi d i n t r e locuitorii acestei
Ţ ă r i „având o înfăţişare de tristeţă solemnă, îşi l u a u r ă m a s bun
4 2
p a r ' c ă a r fi fost în ajunul martiriului. . . ) . C u sau f ă r ă voia
ei, T r a n s i l v a n i a u r m a să simtă în curând binefacerile protec-
ţiunei creştine-vieneze.
S e înţelegea la V i e n a că într'o ţ a r ă ca aceasta nu se v a
putea î n r ă d ă c i n a î n d e a j u n s s t ă p â n i r e a a u s t r i a c ă numai în te­
meiul dreptului de cucerire cu sabia şi cu tunul. O cucerire
m a i trainică a r fi fost menită să fie a c e e a a sufletelor cari,
p r i n s e în m r e j i l e catolicismului, să-şi p o a t ă oferi întreagă f o r ­
ţ a m o r a l ă în o p e r a de consolidare a stăpânirii î m p ă r ă t e ş t i în

4 2
) Cf. I. L u p a ş , Zur Geschichte Aer Rumdnen, S i b i u , 1 1 9 4 3 , p. 2 2 1 .
 a c e a s t ă Ţ a r ă de graniţă, dându-i a p a r e n ţ a unei consacrări de
origine mai î n a l t ă , decât cucerirea m i l i t a r ă , de origină d i v i n ă .
In scopul convertirii la catolicism a unui cât mai m a r e n u m ă r d e
fii a i Transilvaniei, a fost înfiinţat azilul de o r f a n i (orfano-
trofiul teresian) din Sibiu, adăogându-se, p r i n disposiţiune îm­
p ă r ă t e a s c ă la fondurile acestei instituţiuni, î n t r e a g ă a v e r e a r ă ­
masă din agonisita fostului episcop o r t o d o x Dionisie Novaco-
vici, decedat fără testament. Despre Institutul acesta de ca­
r a c t e r misionar catolic îşi permitea iezuitul Delpini p r o f e ţ i a că
v a fi în stare să r ă s t o a r n e la p ă m â n t , în curs de 5 0 d e ani, în­
treg luteranismul din o r a ş e l e şi b r e s l e l e săseşti a l e T r a n s i l v a ­
niei. U r m ă r i l e a u a r ă t a t însă, cât de slab fusese d a r u l profetic
43
al iezuitului Delpini ).
D a c ă nici S a ş i i nu au reuşit să fie cu totul cruţaţi de u r ­
mările propagandei habsburgo-catolice, cu a t â t mai mult au
a v u t de p ă t i m i t Românii, desbinaţi p r i n a c e a s t ă p r o p a g a n d ă în
d o u ă t a b e r e ostile, dintre c a r e cea o r t o d o x ă a reuşit să iasă to-
- tuşi biruitoare, mulţumită energiei, v i r i l i t ă ţ i i şi tenacităţii sen­
timentului naţional, de oare a u dat numeroase dovezi ţăranii
Transilvaniei — dovezi, d u p ă opinia istoricului englez R. W.
S e t o n - W a t s o n , f ă r ă egal în istoria a l t o r n e a m u r i din Europa.
P r i n t r ' o sistematică operă de c o n v e r t i r e , cu a j u t o r u l bi­
sericii şi a l şcolii, n ă d ă j d u i a înainte d e t o a t e politica vieneză
s ă p o a t ă învinge mai târziu orice î m p o t r i v i r e din p a r t e a po-
pulaţiunii, c a r e nu se p l e c a tocmai u ş o r poruncilor venite de
sus, dela Curtea împărătească. E r a însă deosebit de stărui­
toare acţiunea cârmuitorilor din centrul Imperiului, spre a-şi

4 3
) „Pater Delpini hat sich als ein schlechter Prophet e r w i e s e n " —•
scrie Emil Sigerus în monografia sa asupra Sibiului din vechime „Vom
alten Hermanstadt", 3, Folge-Sibiu, 1 9 2 8 , p. 3 1 .
R. W . S e t o n - W a t s o n , Transylvania. A. Key Problem, O x f o r d , 1 9 4 3 , p.
5. „ F o r most of the c e n t u r y the orthodox flock was left a without Biliops
and w i t h an a l t a g e t h e r i n a d e q u a t e s u p p l y of c l e r g y and this indecd was onc
of the main reasous of the main reasous of the backwardness of t h e Rou-
m a n i r a n s in the u r n e t e e n k c e n t u r y . B u t t h e y h e l d o u t g r i m l y against all disad-
v a n t a g e s , and s h o w e d an astonishing v i r i l i t y and t e n a c i t y of n a ţ i o n a l feeling,
such as has n o t its egual in E u r o p e " .
impune directivele şi voinţa de a uniformiza, pe cât i e r t a u î m ­
prejurările, t o a t e ţ ă r i l e strânse l a o l a l t ă sub p a j u r a bichefală.
2. S u b r a p o r t politic succesul obţinut de Habsburgi la 1688,,
prin a n e x a r e a Transilvaniei, a l e cărei vechi legiuiri şi datini
p r o m i t e a diploma leopoldină d e l à 1 6 9 1 s ă l e r e s p e c t e (în r e a ­
litate însă e r a u adeseori nesocotite), cât şi p r i n aceia a Ba­
natului şi a Olteniei l a 1 7 1 6 , l e - a trezit în chip firesc s p e r a n ţ a
într'un imperialism capabil şi de a l t e cuceriri viitoare. E r a la
ordinea zilei lozinca „Österreich über Alles".
T r a n s i l v a n i a trebuia să t r e a c ă p r i n t r ' o îndelungată criză
de a d a p t a r e înainte de a fi fost şi e a îngenunchiată sub p o v a r a
acestei lozinci. î n c e r c a r e a r e v o l u ţ i o n a r ă a lui F r a n c i s e R â k o c z i
II de a surpa regimul habsburgic i - a sfâşiat populaţiunea în cursul
unui răsboi civil de 8 ani, c a r e s'a t e r m i n a t cu triumful î m p ă ­
ratului delà Viena (1711). Abia după m o a r t e a lui Râkoczi
(1735) a putut să u r m e z e a d a p t a r e a Transilvaniei l a regimul
habsburgic într'un r i t m mai a c c e l e r a t . C u t o a t e că dietele ei
r ă m ă s e s e r ă în fiinţă şi sub acest regim, h o t ă r â r i l e l o r nu m a i
puteau să aibe v a l o a r e a de mai înainte, C u r t e a din V i e n a în-
l ă t u r â n d u - l e sau modificându-le p o t r i v i t cu p r o p r i i l e s a l e in­
terese. Titlul de principe a l Transilvaniei s'a a d ă o g a t la în­
suşi titlul î m p ă r a t u l u i din V i e n a . P e n t r u cârmuitorul t r a n s i l v a n
se proiectase un simplu titlu d e funcţionar s u p e r i o r : d i r e c t o r
general (cum era mai târziu în Oltenia: O b e r d i r e k t o r ) . A c e s t a
nepufându-se însă încetăţeni, a fost înlocuit cu cel d e guverna­
tor, încrederea cercurilor vieneze în fiii Transilvaniei fiind
a d e s e o r i f o a r t e r e d u s ă , c â r m a guvernului t r a n s i l v a n e r a încre­
d i n ţ a t ă când unor generali comandanţi ca W a l l i s , Buccow, Ha-
dâk, O'Donell ş. a., când unui a g r e a t e p i s c o p catolic ca A n t o n
B a j t a i , de dragul c ă r u i a proiectase M a r i a Teresia să ridice epis­
copatul Transilvaniei l a demnitatea de „Daciae Primatus". O
singură excepţiune săsească se iveşte în p e r s o a n a luteranului
Samuil Brukenthal, c a r e fiind destul d e iscusit s p r e a se înfige
în graţiile crăiesei M a r i a Teresia, a putut s ă guverneze T r a n ­
silvania t i m p d e 12V2 ani (VIL 1 7 7 4 — I . 1 7 8 7 ) însă cu condiţiu-
n e a de a nu împiedeca r ă s p â n d i r e a catolicismului în Ţ a r a aceasta.
 Un moment însemnat, l a a p a r e n ţ ă , a p u t u t înregistra Ţ a r a
T r a n s i l v a n i e i l a 2. X I . 1 7 6 5 fiind î n ă l ţ a t ă l a rangul unui Mare
Principat, din p r o p r i u l îndemn al M ă r i e i Teresia, care ţinea
să-şi motiveze generositatea reamintind serviciile a d u s e d e lo­
cuitorii acestei Ţ ă r i în lupta 'de a p ă r a r e a creştinătăţii. Transil­
v a n i a ,, a d a t adeseori p r e a v ă d i t e dovezi de v i r t u t e , încât p e
d r e p t a fost numită înainte luptătoare a creştinătăţii împotri­
v a T u r c i l o r " (Reipublicae ChrisHanae contra Turcas propugna-
culum). Subliniind în textul decretului c ă T r a n s i l v a n i a „nu este
supusă nici unui alt regat", ci e cârmuită după p r o p r i i l e ei
legi şi instituţiuni, spune M ă r i a Teresia că „din p r o p r i u îndemn"
şi „din deosebita ei b u n ă t a t e " f a ţ ă d e a c e a s t ă Ţ a r ă , „ca suprem
-arbitru şi din plenitudinea puterii sale a a f l a t p o t r i v i t s'o în-
n a l ţ e mai p r e s u s de a l t e provincii a l e Imperiului; cu cel mai
deplin efect: la demnitatea şi titlul de Mare Principat, ca să
nu-i lipsească nimic din s t r ă l u c i r e a şi magnificenţa, de c a r e se
45
Tjucură a l t e provincii de sub s t ă p â n i r e a n o a s t r ă " ) . C a n c e l a r u l
aulic deatunci, contele G a v r i i l Bethlen, încercând să introducă
în stema M a r e l u i P r i n c i p a t a l Transilvaniei crucea dublă ca
simbol a l legăturii acestei Ţ ă r i cu Ungaria, a întâmpinnat r e -
sistenţa categorică a cancelarului K a u n i t z , c a r e e r a convins că
un astfel de simbol a r indispune locuitorii Transilvaniei. In
faţa M ă r i e i T e r e s i a s'a v ă z u t nevoit să recunoască însuşi Beth­
len, c ă în T r a n s i l v a n i a se găsesc f o a r t e puţini, c a r e să d o r e a s c ă
a l i p i r e a acestei Ţ ă r i la Ungaria, aşa de puţini, încât opinia lor
46
nici nu poate fi luată în considerare ), Vechea independenţă
t r a n s i l v a n ă se a f i r m a cu p u t e r e şi în regiunile limitrofe ( C r a s -
na, Chioar, Z a r a n d , M a r a m u r e ş ) , pe c a r e dietele Transilvaniei
nu voiau nici idecum s ă le cedeze Ungariei. D e altfel, o r i e n t a r e a
s t r ă v e c h e a acestor „ p ă r ţ i a d n e x e " s p r e T r a n s i l v a n i a este e x ­
plicabilă prin consideraţiuni de ordin geopolitic, întrucât în­
t r e a g ă r e ţ e a u a de d r u m u r i practicabile se î n d r e a p t ă din Câm­
pia Tisei mai m u l t spre T r a n s i l v a n i a decât s p r e U n g a r i a : din

') J o s . B e n k o , Magnus Transylvania e Principatus, voi. 1, p. 3 8 .

') H o m a n - S z e k f u , Magyar Tortenet, V I , p. 4 5 2 .
3 4 drumuri de câmp a l e acestei regiuni numai 1 2 sunt orientate-
17
spre Vest, iar 22 spre Est şi Sudesr ).
3. Sub raport finandar-economic Ţara Transilvaniei era
c e r c e t a t ă cu deamănuntul, spre a-i descoperi toate i z v o a r e l e de
venit, imposabile în folosul vistieriei. Saşii, cari n ă d ă j d u i s e r ă
sprijin efectiv din p a r t e a cârmuirii vieneze, au rămas adânc
decepţionaţi v ă z â n d că aceasta nu v r e a să ţină seamă de t r a ­
diţionalul l o r monopol comercial, ci îi l a s ă în -voia întâmplării,
s ă p o a r t e — cum v o r şti — l u p t a de concurenţă cu neguţători
armeni, greci şi evrei, strecuraţi m e r e u prin t â r g u r i l e transil­
vane. M e r i t ă a p o i subliniat faptul, că industria casnică româ­
nească, îndeosebi a p i u a r i l o r p r o d u c ă t o r i de p ă n u r ă p e n t r u h a i ­
ne de p u r t a t , e r a în s t a r e să se a f i r m e cu v i g o a r e f ă c â n d se­
r i o a s ă c o n c u r e n ţ ă fabricilor de postav a l e breslaşilor saşi din
Sibiu. S a u p ă s t r a t r a p o a r t e oficiale din anul 1 7 6 9 cuprinzând
tânguirile a c e s t o r a î m p o t r i v a celor cari c u m p ă r a u p ă n u r a piua­
rilor români, r e d u c â n d astfel putinţa de a desface m a r f a bres­
laşilor. C a mijloc p o t r i v i t p e n t r u c u r m a r e a acestui n e a j u n s ei
cereau să fie r e s t r â n s ă p r o d u c ţ i a p i u a r i l o r români ,şi — dacă
v a fi posibil — s ă fie opriţi Saşii din T r a n s i l v a n i a a mai p u r t a
tundră românească. („Dass denen Sachsen die wallachische
4 8
Z u n d r a zu tragen v e r b o t e n wurde") ).
Iată deci i n d u s t r i a ţ ă r a n i l o r români producând deajuns
nu numai p e n t r u a c o p e r i r e a p r o p r i i l o r trebuinţe de îmbrăcă­
minte, ci prisosindu-i chiar şi p e n t r u înţolirea ţ ă r a n i l o r saşi.
Soarta iobagilor s'a înrăutăţit în mare măsură în cursul
veacului XVIII. Sub stăpânire austriacă arendatorii străini,
strecuraţi în cuprinsul Transilvaniei, nu mai respectau vechile
obiceiuri locale, ci dijmuiau f ă r ă c r u ţ a r e tot ce găseau l a casa
bietului ţăran-iobag. C ă t a n e l e î m p ă r a t u l u i , încartiruite prin sate,
îşi b ă t e a u joc de ţ ă r a n i , m a l t r a t â n d u - i în diferite chipuri, în­
cât mulţi îşi p ă r ă s e a u v e t r e l e strămoşeşti s p r e a porni în pri-

17
) Revue de Transylvanie, Cluj, \9Z6^ p. 179.
4 S
) I. Moga, Politica economică austriacă şi comerţul Transilvaniei în
veacul al XVIII-lea, în Anuarul Inst. de Ist. Naţ. Cluj, VII ( 1 9 3 6 — 3 8 ) , p_
1 3 3 , n. 2.
begie peste munţi. Prigonirile de ordin religios, i z v o r â t e din
p r o p a g a n d a catolică, sporeau m o t i v e l e de n e m u l ţ u m i r e şi nu­
m ă r u l c e l o r gata a se d e s ţ ă r a . Nici regimentele de graniţă, în­
fiinţate în zilele M ă r i e i T e r e s i a anume cu scop de a împiedeca
d e ş e r t a r e a Ţ ă r i i t r a n s i l v a n e de locuitorii ei băştinaşi, nu e r a u
în s t a r e să-i u r m ă r e a s c ă p e toate potecile ascunse prin v ă i l e
munţilor, pe unde sute şi mii de familii izbuteau să se refugieze
s p r e Ţ a r a R o m â n e a s c ă şi s p r e M o l d o v a .
L a 1 7 8 3 cerând C u r t e a din V i e n a informaţiuni r e l a t i v e l a
numărul ţ ă r a n i l o r refugiaţi din T r a n s i l v a n i a în Principate, a
putut afla că peste 11.000 (unsprezece mii) familii trecuseră
49
în Ţ a r a R o m â n e a s c ă şi se a ş e z a r ă a c o l o ) . Nu numai din T r a n ­
silvania p r o p r i u zisă, ci şi din Câmpia Aradului au alungat
persecuţiunile religioase catolice considerabile m a s s e de Sârbi
şi Români ortodocşi (30.000) s p r e Rusia, colonizând a c o l o regiu­
nea numită „ S e r b i a Nouă" (1751—1752). P r i n t r e ei se gă­
seau şi locuitori din 8 comune a r ă d a n e cu m a j o r i t ă ţ i româneşti.
Populaţiunea r o m â n e a s c ă d e l a g r a n i ţ a de V e s t a p a r e în sta­
tisticile v e a c u l u i X V I I I ca element autohton, dispunând de in­
contestabilă s u p e r i o r i t a t e numerică şi economică. Din 164 co­
mune a r a d a n e e r a u 137 curat româneşti, 23 cu populaţiune ro­
mânească în majoritate; localităţi curat maghiare nu e r a u de­
cât 4, c u r a t germane / , c u r a t sârbeşti / . I a r în 2 7 localităţi m i x t e
se găseau 6 9 % locuitori români, 1 8 % sârbi, 8 % maghiari şi
50
5% germani ).
Cei ce nu puteau să plece, izbucneau adeseori în r ă s c o a l e

4 9
) Cf. Hacquet's, Neueste physikalisch-politische Reisen in den Jahren
1789—9 und 90 durch die dazischen und sarmatischen oder nördlichen Kar­
pathen II. Teil. Nürnberg 1 7 9 1 , pag. 117—118: „ . . . hat die vielen Deser­
t e u r s bei d e r P f o r t e r e k l a m i e r t e , den B e r i c h t e r h a l t e n , dass m a n schon über
11.000 Familien aus Siebenbürgen in dem Gebiete der Walachei entdeckt
habe. Nun w i e v i e l e sind nach S e r b i e n , in die M o l d a u u. s. w. ausgewandert.
Gewiss ist es, dass die Schuld von dem Verlust so vieler Unterthanen der
österreichischen Monarchie, an der untergeordneten Regierung und haupt­
sächlich an den Adel liegt".
5 0
) Cf. G. Ciuhandu, Romänii din Cämpia Ardealului de acum douä
veacuri. A r a d 1 9 4 0 p. 2 5 6 — 3 2 0 .
 sângeroase. Nu a fost v e a c în ţ o a l ă istoria Transilvaniei, a t â t
d e însângerat de r ă s c o a l e ca tocmai acest v e a c a l XVIII-lea.
Nu a r ă m a s e l e m e n t etnic t r a n s i l v a n s ă nu fi încercat a se r ă s -
cula împotriva regimului habsburgic. începutul 1-a făcut ele­
mentul săsesc c u r ă s c o a l a d e l à B r a ş o v ( 1 6 8 9 ) , s p r e a continua
cel maghiar, sub comanda lui F r a n c i s e Râkoczi ( 1 7 0 3 — 1 7 1 1 ) ; cel
sârbesc şi românesc în frunte cu P e r o Seghedinaţ delà Pecica
(Arad 1 7 3 5 ) ; cel secuiesc delà 1 7 6 4 . P e l a mijlocul veacului
a p r o a p e n'a r ă m a s sat românesc să nu se fi r e v o l t a t . L a 1 7 5 7
a izbucnit r ă s c o a l a din Mocod ( N ă s ă u d ) ; l a 1 7 6 3 cea din Zagra,
cu s f ă r â m a r e a în r o a t ă a moşneagului Todbran; l a 1 7 7 4 c e a din
S ă l i ş t e cu î m p u ş c a r e a m a i m u l t o r ţ ă r a n i fruntaşi, i a r cu 1 0 ani
mai târziu r ă s c o a l a M o ţ i l o r din Munţii A p u s e n i , izbucnită în
toamna anului 1 7 8 4 şi t e r m i n a t ă în F e b r u a r i e 1 7 8 5 cu sdro-
birea c ă p e t e n i i l o r în r o a t a d e l à B ă l g r a d (Alba-Iulia).
In schimbul f r e c v e n t e l o r n e a j u n s u r i de ordin financiar şi so-
cial-economic, regimul habsburgic a contribuit l a progresul cul­
t u r a l al Transilvaniei, c a r e s'a primenit esenţial printr'o înfă­
ţ i ş a r e mai civilizată a oraşelor, p r i n biserici şi a l t e c l ă d i r i mo­
numentale în diferite centre, precum şi p r i n t r ' o solidă operă
d e înfiinţare şi o r g a n i z a r e a şcoalelor d e felurite categorii. Pe
lângă şcoalele săteşti a l e R o m â n i l o r şi pe l â n g ă cele moşte­
n i t e din epoca reformei religioase, veacul a l X V I I I - l e a a putut
înregistra deschiderea şcoalelor din B l a j ( 1 7 5 4 ) şi a celor din
regiunea n o r d i c ă t r a n s i l v a n ă , înfiinţate în l e g ă t u r ă cu regimen­
tul II de g r ă n i ţ e r i năsăudeni, p r e c u m şi a c â t o r v a m a i r ă s ă r i t e
în teritoriul regimentului I din S u d u l Ţării. C a o însuşire l ă u ­
dabilă a u n o r a d i n t r e ofiţerii a c e s t o r regimente trebuie amin­
tit interesul l o r deosebit p e n t r u munca, c e se d e s f ă ş u r a în cu­
prinsul a c e s t o r şcoli româneşti. A s t f e l , de exemplu, despre co­
lonelul K r a y s'a p ă s t r a t informaţiunea că a v e a obiceiul să cer­
ceteze pe şcolari şi să-i premieze cu bani, s p r e a-i îndemna să
51
î n v e ţ e cu s p o r ) .

51
) Siebenburger Zeitung din Sibiu publică un raport din Orlat (28.
IV. 1 7 8 6 ) l ă u d â n d pe acest colonel, care a vizitat şcoala nemţească, a exa-
 Imperialismul habsburgic ciocnindu-se chiar în cuprinsul
T r a n s i l v a n i e i cu a n u m e influenţe a l e ţarismului rusesc, în cer­
c u r i l e vieneze începuse încă din veacul X V I I I a se furişa t e a m a
d e o e v e n t u a l ă d e s m e m b r a r e a Monarhiei. In astfel de î m p r e ­
jurări problema Transilvaniei se înfăţişează în condiţiuni cu
a t â t mai dificile, cu cât sporea atracţiunea, pe c a r e o e x e r c i t a u
P r i n c i p a t e l e r o m â n e a s u p r a m a j o r i t ă ţ i i locuitorilor ei, contopiţi
cu cei de peste munţi p r i n t r ' o nesdruncinată comunitate de sân­
ge, de limbă şi d e credinţă. Nici r e p e t a t e l e cereri maghiare
p e n t r u u n i r e a Transilvaniei cu Regatul ungar nu putea să-i lase
indiferenţi pe diriguitorii politicei austriace. Astfel de cereri
întâmpinară explicabilă î m p o t r i v i r e şi l a 1 7 4 1 şi cu o j u m ă ­
tate de v e a c mai târziu, când dieta c l u j a n ă începuse a cere
sgomotos u n i r e a aceasta, p e c a r e Saşii din B r a ş o v o socoteau
45
î n s ă f o a r t e păgubitoare — „höchst n a c h t e i l i g " ) , pentru i n t e r e ­
s e l e lor. Unii d i n t r e membrii dietei t r a n s i l v a n e din C l u j luând
contact cu dieta u n g a r ă din B r a t i s l a v a - P o j o n , s p r e a proceda
d e comun a c o r d la soluţionarea acestei p r o b l e m e politice, indis­
p u n C u r t e a din V i e n a în a ş a m ă s u r ă , încât Leopold II nu ezită
a respinge votul dietei clujene cu m o t i v a r e a că se simte legat
prin j u r ă m â n t să r e s p e c t e constituţiunea şi legile Transilvaniei.
A ş a a luat fiinţă articolul de lege VII din 1791, în sensul c ă ­
r u i a Transilvania, deşi cârmuită de c ă t r e r e g e l e Ungariei, îşi
p ă s t r e a z ă totuşi caracterul de „ Ţ a r ă independentă" (cum se
p r e c i z e a z ă şi prin decretul din 2. X I . 1 7 6 5 ) fiind obligată prin
dispoziţiunile „Sancţiunii P r a g m a t i c e " s ă se a p e r e împreună cu
celelalte ţ ă r i a l e Monarhiei. L a fel m ă r t u r i s e a mai târziu şi
succesorul lui Leopold, F r a n c i s c II că „nu va admite niciodată
53
unirea Transilvaniei cu Ungaria ).

m i n a t elevii d ă r u i n d celor mari câte un sfanţ, i a r c e l o r mici câte o groşiţă —

„durch die Bank".
5 2
) F r . T e u t s c h , Geschichte der Siebenbürger Sachsen, vol. II, Sibiu, 1 9 2 4 .
5 3
) Ibidem vol. III, p. 88: „wenn ein kleiner Körper sich m i t einem
grösseren v e r e i n i g t , so verliert der Kleinere dabei gemeiniglich. In eine Ve­
reinigung Siebenbürgens mit Ungarn werde ich nie einwiligen". 0 declara-
raţiune identică făcuse l a 1 8 6 1 şi î m p ă r a t u l F r a n c i s c Iosif I, p e n t r u a o da
 L a dieta c l u j a n ă din 1 7 9 1 s'a ivit şi p r o b l e m a românismului
54
t r a n s i l v a n într'o f o r m ă cu m u l t mai a c u t ă ) , de cum fusese e a
p r e z e n t a t ă l a dietele sibiene din 1 - a j u m ă t a t e a veacului X V I I I
de c ă t r e episcopul Inochentie Klein, c a r e n'a reuşit să-şi v a d ă
înfăptuit proiectul d e a fi î n ă l ţ a t ă naţiunea r o m â n ă l a r a n g
politic-constituţional deopotrivă cu cele trei naţiuni t r a n s i l ­
v a n e privilegiate. De a s t ă d a t ă n u e r a însă v o r b a despre ce­
r e r e a unui singur episcop, d e s p r e c a r e membrii dietei ştiau că
nu p o a t e r e p r e z e n t a î n t r e a g ă naţiunea sa, î n t r u c â t cei mai: nu­
meroşi fii a i ei se î m p o t r i v e a u categoric să-1 considere d r e p t
căpetenia l o r bisericească. Ci se înaintase Curţii din Viena,,
i a r prin aceasta se transmisese dietei din C l u j un v a s t şi impu­
nător memoriu, — numit mai t â r z i u de c ă t r e duşmanii po­
porului r o m â n Supplex Libellas Valachorum — în numele tutu­
r o r claselor sociale româneşti din Transilvania, cari se p r e z e n ­
t a u în d e p l i n ă s o l i d a r i t a t e dovedind astfel cât d e superficială
rămăsese d e s b i n a r e a sufletească uneltită de politica vieneză,
a t â t de s t r ă d a l n i c ă în n ă z u i n ţ a de a c r e a două naţiuni v a l a c h e :
1. unită şi 2. neunită. A c e a s t ă n e a ş t e p t a t ă s o l i d a r i t a t e politică
românească înspăimântase aşa de m u l t a r i s t o c r a ţ i a m a g h i a r ă
t r a n s i l v a n ă , încât un tipic r e p r e z e n t a n t a l ei, baronul W e s s e -
lényi, s'a grăbit s'o c o m p a r e cu un „ m a r e incendiu" menit să
a r d ă vechile şi n e d r e p t e l e temelii ale constituţiunii t r a n s i l v a n e
din 1 4 3 7 . G u v e r n a t o r u l Gheorghe Bânffi, pornind d e l à p r e s u ­
punerea greşită, că principalul v i n o v a t p e n t r u a c e a s t ă acţiune
politică r o m â n e a s c ă a r fi fost episcopul o r t o d o x d e l à Sibiu G h e -

totul u i t ă r i i mai t â r z i u , când a consimţit să fie desfiinţat Statul transilvan.

Cf. In amintirea lui Constantin Giurescu. Bucureşti 1 9 4 4 , p. 3 7 7 : „Was die
Union mit Ungarn anbelangt, so kann ich Sie, meine Herren, versichern, dass
ich diese Union nie gestatten werde'...
**) I. Lupaş, Contribuţiuni la istoria politică a Românilor transilvani
1780—7792 î n Studii, conferinţe si comunicări istorice vol. I ,Bucureşti 1 9 2 8 ,
p. ; Idem, Die politischen Bestrebungen der Rumänen Siebenbürgens in den
Jahren 7190—1792, în volumul Zur Geschichte der Rumänen. Sibiu, 1 9 4 3 ,
p. 4 5 1 — 4 7 7 , şi Z e n o v i e P â c l i ş a n u , Luptele politice ale Românilor din Tran­
silvania din 7190—1792, în Analele Academiei Române, Memoriile Secţiei
Istorice, Bucureşti, 1 9 2 3 .
r a s i m A d a m o v i c i , n'a î n t â r z i a t a c e r e C u r ţ i i din V i e n a r e v o c a ­
r e a lui, i a r mai t â r z i u s t ă r u i a (29. IV. 1 7 9 4 ) să fie l u a t e m ă ­
suri poliţieneşti, oprind pătrunderea gazetelor româneşti în
Transilvania, u n d e ,,p r e a periculoasele idei a l e libertăţii f r a n ­
ţuzeşti" — perniciosissima G a l i c a n a e licentiae principia —
ameninţau să se r ă s p â n d e a s c ă f o a r t e r e p e d e .
D i n t r e Românii t r a n s i l v a n i şi bănăţeni, trecuţi p r i n şcoli mai
înalte, cei mai mulţi nu-şi puteau găsi în Ţ a r a n a t a l ă teren de
activitate, p o t r i v i t cu p r e g ă t i r e a lor, fiindcă nu se puteau a d a p ­
ta impetuosului curent de m a g h i a r i z a r e cu orice p r e ţ , curent c a r e
se a v â n t a s e p â n ă l a 1 8 4 2 s p r e gândul unei toitlale maghiarizări
55
a Transilvaniei în r ă s t i m p d e 1 0 a n i ) . Deaceia se refugiau
în Ţ a r a R o m â n e a s c ă şi în M o l d o v a , devenind aci r ă s p â n d i t o r i i
ideii de libertate şi unitate n a ţ i o n a l ă - p o l i t i c ă a t u t u r o r R o m â ­
n i l o r din cele t r e i ţ ă r i carpatice, a c ă r o r evoluţiune istorică
s'a d e s f ă ş u r a t v e a c u r i d e a r â n d u l în a c e l a ş ritm tradiţional. L a
1 0 . X I I . 1 8 3 8 agentul polon W o r o n i t z (cu pseudonimul german
5 8
C a r o l W e r n e r ) comunica principelui A d a m C z a r t o r y s k y ) , con­
ducătorul emigraţiunii polone din anii 1830—1856, că „ideia
unirii tuturor populaţiuniilor române sub unul şi a c e l a ş guver­
n ă m â n t se a n u n ţ ă ca o idee dominantă în Ţara Românească,
fiind puternic răspândită ideia aceasta de către Românii din
Transilvania, cari, asupriţi de A u s t r i e c i şi de Unguri ca nişte
„ p a r i a în p r o p r i a lor ţ a r ă " — t r e c munţii a f i r m â n d u - s e ca e l e ­
mente folositoare şi valoroase... Nu f ă r ă motiv s'a scris d e s p r e
un „naţionalism mesianic", p r o p a g a t şi r e a l i z a t de c ă t r e R o ­
mânii Transilvaniei şi ai Banatului, eminenţi patrioţi devotaţi
în serviciul ideii de unitate n a ţ i o n a l ă - p o l i t i c ă a ţ ă r i l o r locuite
de dânşii.
Pentru a contrabalansa tendinţele r e l a t i v e la desfacerea
Transilvaniei din organismul politic a l Monarhiei austriace, a l ă -

5 5
) I. Lupaş, Misslungener Versuch einer totalen Madjarisiereung Sie­
benbürgens im Jahre 1842. Bukarest, 1943.
5 e
) P. P. Panaitescu, Planurile lui Ioan Câmpineanu pentru unitatea
naţională a Românilor, în An. Inst, de Ist. Naţională, Cluj, vol. III, p~
63—106.
turi de curentul maghiarizării forţate., pornise şi un pretins cu­
r e n t liberal-democratic, menit să trezească în sufletul Români­
l o r s p e r a n ţ a unor largi d r e p t u r i constituţionale-politice. Amă­
girea însă n'a izbutit a secera victime româneşti, î n d a t ă ce s'a
putut a f l a cât d e scump e r a p r e ţ u l . B a r o n u l Nicolae Wesse-
l é n y i nu ezitase a m ă r t u r i s i într'o c a r t e a sa, tipărită în limba
maghiară la Bucureşi (Balitéletekrôl 1 8 3 1 p. 2 3 2 — 3 ) , că so­
coteşte f o a r t e n e c e s a r să fie î m p ă r t ă ş i t ă ţ ă r ă n i m e a r o m â n e a s c ă
t r a n s i l v a n ă de d r e p t u r i numai cu condiţiunea „să devină aevea
maghiară . . . contopindu-se prin limbă şi datini". Pentru o fă­
r â m ă de d r e p t u r i de ordin teoretic, i se cerea deci sacrificarea
celor mai sacre comori moştenite d e l à p r o t o p ă r i n ţ i i dacoromâni.
5. Liberalismul democratic, a f i ş a t în p r e a j m a şi în cursul
m i ş c ă r i l o r r e v o l u ţ i o n a r e din 1 8 4 8 de c ă t r e cârmuitorii Ungariei,
nu e r a decât o iluziune deşartă. Atitudinea dictatorului Lu­
dovic Kossuth, sufletul acestor mişcări, îndeosebi f a ţ ă de R o ­
mânii Transilvaniei şi de S â r b i i din Banat, s'a a f i r m a t ca fiind
total lipsită de simţ politic, ameninţându-i pe cei dintâi cu ex­
6 7
terminarea ), iar celor din urmă ripostându-le violent, la
sfârşitul unei convorbiri cu fruntaşii l o r : ne v o m încrucişa să­
biile (wir w e r d e n un.sere Degen k r e u z e n ) .
Dieta u n g a r ă delà P o j o n , d e p ă ş m d u - ş i s f e r a d e activitate,
a v o t a t la începutul lui A p r i l i e 1 8 4 8 , o lege p r i v i t o a r e l a unirea
Transilvaniei cu Ungaria. A d m i t e şi istoriografia m a g h i a r ă că,
deşi a p a r e n t M a r e l e P r i n c i p a t a l Transilvaniei se a f l a în ca-

5 7
) Köväri Lâszlo, Okmănytăr az 1848—49-iki erdelyi esemenyekhez (Maga­
zin d o c u m e n t a r la e v e n i m e n t e l e transilvane din 1848—49, p. 8 8 — 9 1 ) : „nincs
t ö b b e i r g a l o m , benniink n e m ellensegre, h a n e m egyenes k i i r t o k r a fognak t a l â l n i "
( n u m a i este m i l ă , î n noi n u v o r găsi a d v e r s a r i , ci d e a d r e p t u l exterminatori).
Această ameninţare u r m ă r e a scopul v ă d i t de a intimida pe R o m â n i , Kossuth
însuşi p u t â n d să-şi dea seama că nu v a fi în s t a r e să e x t e r m i n e majoritatea
populaţiunei d i n t r e Tisa şi C a r p a ţ i , m a j o r i t a t e a v ă z u t ă c l a r de c ă t r e t o ţ i călă­
torii. Germanul economist Elsner, publicândn-şi impresiile de călătorie în
r e v i s t a Ausland d i n T ü b i n g e n la 1 8 3 6 , s c r i a : „ S o wie man Grosswardein ver­
tatst, findet man die Walachen als Mehrheit der Bevölkerung", iar în vol.
Beschreibung der Erde (Stuttgart 1 8 4 3 ) se subliniază deasemeni: „Der Zahl
nach übertreffen die Walachen die Magyaren bei Weitem".
d r e l e Regatului ungar, î n t r e aceste două ţ ă r i exista numai uniu­
ne nominală, nu însă r e a l ă , întirucât T r a n s i l v a n i a nu fusese nici­
58
odată deplin încorporată la Ungaria ). Spre a contribui să
împiedece ameninţătoarea unire a Transilvaniei cu Ungaria,
t a l e n t a t u l publicist Daniil Rotlh, într'un studiu a l său a p ă r u t
la Sibiu în M a i 1 8 4 8 , sfătuia p e compatrioţii săi saşi, să f a c ă
î m p r e u n ă cu Românii cauză comună, a v â n d el convingerea că
în scurtă v r e m e se v a înfiinţa o M o n a r h i e d a c o r o m â n ă sub co­
r o a n a A u s t r i e i şi fiind sigur că Saşii se v o r putea înţelege mai
59
bine cu Românii decât cu Maghiarii i n t o l e r a n ţ i ) .
L a j u m ă t a t e a lunei M a i 1 8 4 8 s'a d e s f ă ş u r a t sub preşedin­
ţia t â n ă r u l u i episcop A n d r e i Saguna din Sibiu şi a colegului
său Ioan Lemeni din B l a j , A d u n a r e a Naţională de p e Câmpia
Libertăţii — o puternică manifestaţiune politică, unică până
atunci în a n a l e l e transilvane — a masselor p o p u l a r e româ­
neşti din a c e a s t ă Ţară. Punctul culminant a fost c u v â n t a r e a
preotului — profesor Simion B ă r n u ţ i u , c a r e dlintr'o lungă î n ş i r a -
r e a e x p e r i e n ţ e l o r seculare, p r i v i t o a r e la îndelungata l u p t ă a în-
naintaşilor pentru pământul şi n u m e l e r o m â n e s c înţelegea să
t r a g ă concluziunea categorică de a îndemna p e toţi fiii n e a m u ­
lui la l u p t ă p e n t r u limbă şi naţionalitate, sfătuindu-i să l e a p e r e
ca „lumina ochilor", căci f ă r ă naţionalitate nu poate să existe
nici libertate, nici lumină, nici progres, ci pretutindeni numai
lanţuri, întuneric şi amorţire, naţionalitatea fiind „libertatea
n o a s t r ă cea din u r m ă şi limanul mântuirei n o a s t r e viitoare".
Mulţimea zecilor de mii de ţ ă r a n i , ţinuţi p r i n a u t o r i t a t e a
c o v â r ş i t o a r e a lui Ş a g u n a în e x e m p l a r ă ordine şi disciplină a
j u r a t credinţă „Naţiunii române", î m p ă r a t u l u i şi P a t r i e i . Insu-

5 8
) Szilágyi F e r e n c , Az erdélyi unió. Tbrténelmi rajz, Pest, 1861. Şi l a
alţi istorici maghiari e subliniat a d e v ă r u l , că T r a n s i l v a n i a istorică nu a con­
stituit o singură ţară cu U n g a r i a şi că obiceiurile, d r e p t u r i l e şi legile celei
d i n t â i nu e r a u i d e n t i c e cu ale celei din u r m ă .
58
) Von der Union und nebenbei ein Wort über eine mégliche dakoro-
manische Monarchie unter Oesterreichs Krone. Sibiu. Mai 1 8 4 8 . „ S t r e b e n die
Dakoromanen nach gänzlicher politischer Unabhängigkeit unter eingenen
s o u v e r a i n e n F ü r s t e n , so schlagen sie eine f a l s c h e Bahn ein. Ohne Siebenbür-
f l e ţ i t ă de duhul v r e m i l o r desrobitoare, nu a mai p o r n i t pe calea
t r a d i ţ i o n a l ă a petiţiunilor l a Tron, ci s'a p r o c l a m a t ea însăşi
naţiune i n d e p e n d e n t ă d e celelalte naţiuni t r a n s i l v a n e , f o r m â n -
du-şi un p r o g r a m de 1 6 puncte cu postulatul cardinal a l i n d e ­
pendenţii sub r a p o r t politic şi bisericesc, p r o t e s t â n d cu anticipa-
ţiune î m p o t r i v a o r i c ă r e i uniri a Transilvaniei cu Ungaria, când
e a s'ar vota, d u p ă cum e r a de p r e v ă z u t , în d i e t a d e l a C l u j , f ă r ă
consimţământul Românilor — „de nobis sine nobis . - . " .
In a d e v ă r , l a sfârşitul lui M a i 1 8 4 8 , dieta t r a n s i l v a n ă con­
v o c a t ă l a C l u j de g u v e r n a t o r u l Iosif Teleki, f ă r ă p r e a l a b i l a în­
c u v i i n ţ a r e a C u r ţ i i din Viena, s'a deschis într'o atmosferă de
agitaţiune t e r o r i s t ă , e x p r i m a t ă p r i n lozinca: „unire sau moarte"
şi a v o t a t u n i r e a Transilvaniei cu Ungaria. Legea v o t a t ă , deşi
obţinuse a p r o b a r e a slăbănogului m o n a r h F e r d i n a n d (pentru U n ­
garia a l V - l e a , p e n t r u T r a n s i l v a n i a al I I - l e a ) , nu a putut fi
t r a n s f o r m a t ă în r e a l i t a t e politică din cauza izbucnirii răsboiului
civil, c a r e a d e s l ă n ţ u i t furtuna patimilor, pricinuind m u l t e sufe­
r i n ţ e şi cruzimi în T r a n s i l v a n i a a n i l o r 1 8 4 8 — 4 9 . C o n d u c ă t o r u l

gen würde ihr Reich eine höchst ungeschickte geographische Lage erhalten
und schon um deswillen keinen Halt haben, mit Siebenbürgen würde die­
ses Reich vortreffliche, abgerundete, feste Gestalt erhalten (p. 4 0 — 4 1 ) . Die
Union mit Ungarn w a r f ü r die Sachsen stets eine Quelle des Unheils. Wir
müssen, es ist gesagt w o r d e n , w o l l e n w i r die U n i o n m i t U n g a r n verhindern,
mit der walachischen Nation gemeinschaftliche Sache machen, (p. 4 2 ) . Acest
postulat de a face cauză comună cu Românii în lupta de apărare contra
pericolului maghiarizării, îl subliniase şi mai târziu spre sfârşitul sec. XIX
publicistul Lutz Korodi, în Kronstädter Zeitung, scriind despre chestiunea
naţionalităţilor ca despre „cea mai arzătoare problemă în Ungaria" (Die
brennendste Frage in Ungarn): „...wir stehen doch nicht ganz allein im
Kampfe. Unsere rumänischen Mitbürger sind in derselben Lage wie wir.
Mögen w i r auch n i c h t in allen F r a g e n einig v o r g e h e n , der Kampf um unsere
Sprache, u n s e r Volkstum f i n d e t uns auf gemeinschaftlichem Boden. Die G e f a h r
d e r langsamen, a b e r systematischen Entnationalisierung d r o h t uns a l l e n ; d a h e r
wird Einer durch des Anderen mannhaftes Auftreten ermutigt werden. Man
g e b e uns das R e c h t auf u n s e r e S p r a c h e ganz und v o l l w i e d e r . G e s c h i e h t das
a b e r n i c h t b a l d , so mag m a n sich n i c h t w u n d e r n , w e n n d e r S t a a t u n a u f h a l t s a m
rseiner innern Fäulnis entgegengeht und beim geringsten Stoss von aussen
m o r s c h in sich zusammenbricht".
 principal al R o m â n i l o r a fost, în v â r t e j u l acestor furtuni r e v o ­
luţionare, t â n ă r u l a d v o c a t A v r a m Iancu „mare prefect gene­
r a l " care, ca un a l doilea Decebal, a reuşit a se împotrivi cu
i z b â n d ă r e p e t a t e l o r atacuri î n d r e p t a t e de r e v o l u ţ i o n a r i i maghiari
sub comanda lui Hatvani, K e m e n y şi V a s v â r i c o n t r a R o m â n i l o r
din Munţii A p u s e n i , L a l u p t a d e l a M ă r i ş e l ( 1 8 4 9 ) au partici­
p a t şi cete de femei c o m a n d a t e de P e l a g h i a Roşu,
R a p o a r t e l e m a r t o r i l o r contemporani v o r b e s c d e s p r e A v r a m
Iancu în termeni elogioşi, înfăţişându-1 î m p r e s u r a t de „iubirea
n e m ă r g i n i t ă " a poporului român, obişnuit s ă v a d ă în p e r s o a n a
lui p e „mântuitorul său" şi să-1 numească „Regele Munţilor",
în f a ţ a c ă r u i a trebuiau să se închine toţi locuitorii T r a n s i l v a ­
90
niei ).
6. P a r a l e l cu l u p t e l e p u r t a t e în T r a n s i l v a n i a sub iscusita
comandă a m a r e l u i p r e f e c t general Iancu, u r m a u şi s t ă r u i n ţ e l e
de ordin diplomatic a l e lui Şaguna, Ioan Maiorescu, Eudoxiu Hur-
81
muzachi ) şi A n d r e i Mocioni, cerând prin memoriul d e l a 2 5 F e ­
b r u a r i e 1 8 4 9 , unirea şi independenţa n a ţ i o n a l ă a t u t u r o r Români­
lor din Transilvania, B a n a t şi Bucovina, d e o c a m d a t ă în c a d r e l e în­
găduite de î m p r e j u r ă r i l e d e atunci, f ă r ă a c ă u t a să se desfacă
din vechile l e g ă t u r i cu Imperiul hahsburgic. I a r în A p r i l i e 1 8 4 9
acelaş Şaguna, î m p r e u n ă cu r e p r e z e n t a n ţ i i S l o v a c i l o r , C r o a ţ i l o r
şi S â r b i l o r , cerea guvernului central d e l a Viena, î n v o i r e a d e a
se p u t e a organiza p e temeiuri naţionale, f ă r ă să mai a i b ă l e ­
g ă t u r ă cu guvernul maghiar. Nu sosise încă v r e m e a p e n t r u îm­
p l i n i r e a a c e s t o r postulate d e ordin constituţional-politic.
D u p ă p o t o l i r e a m i ş c ă r i l o r r e v o l u ţ i o n a r e din anii 1848—49,
a u r m a t absolutismul de u n deceniu, T r a n s i l v a n i a a v â n d u - ş i gu­
v e r n a t o r i pricepuţi, numiţi de t â n ă r u l î m p ă r a t F r a n c i s c Iosif I,
d i n t r e cei mai destoinici generali ai săi.

8 0
) In versuri germane cari circulau prin oraşele transilvane în anul
1848, se spunea cu v ă d i t ă aluzie la R e g e l e Munţilor: „Und zwingt dich —
der dem Hause Halisbiirg eigen — Vor einem neuen Dezebal das Knie zu
beugen...". An. Inst, de Ist. Naţ. C l u j , v . I I I , p. 4 6 .
G 1
) T. B ă l a n , Eudoxiu Hurmuzachi şi memoriul Romanilor ardeleni din
Jebr. 1849. Cernăuţi, 1 9 4 3 .
 La începutul erei de e x p e r i m e n t ă r i constituţionale cârmui-
torii Ungariei se a m ă g e a u cu s p e r a n ţ a că v o r izbuti s ă pună
în a p l i c a r e legea din 1 8 4 8 r e l a t i v ă l a unirea Transilvaniei şi să
înduplece p e Români a-şi trimite r e p r e z e n t a n ţ i l a dieta u n g a r ă
din 1 8 6 1 . S'au înşelat însă în a ş t e p t ă r i l e lor. Luminatul pu­
blicist şi l u p t ă t o r politic Iosif Hodoş scria într'un memoriu a l
s ă u din a c e s t an, că T r a n s i l v a n i a v a continua s ă fie, cum a
fost şi în trecut, ţ a r ă i n d e p e n d e n t ă de Ungaria, neexistând în­
tre aceste două ţ ă r i a l t r a p o r t decât cel i z v o r î t d i n faptul că
„cine domneşte aici în c a l i t a t e de rege, domneşte acolo în ca­
l i t a t e d e m a r e principe", că legea din 1 8 4 8 s'a v o t a t f ă r ă în­
v o i r e a Românilor, cari f o r m e a z ă două treimi din populaţiunea
t r a n s i l v a n ă şi a r fi monstruos, c a minoritatea să decreteze şi
să i m p u n ă legi m a j o r i t ă ţ i i . La fel se e x p r i m a şi A n d r e i Şaguna
într'o scrisoare a d r e s a t ă baronului V a s i l e Pop, că Transilva­
nia v a r ă m â n e a ceiace a fost totdeauna: „ ţ a r ă t r a n s i l v a n ă şi nu
v a fi învoită niciodată să se t r a n s f o r m e în ţ a r ă ungurească"!
I a r A l e x . P a p i u - I l a r i a n în memoriul său a d r e s a t l a începutul
anului 1 8 6 0 lui C u z a - V o d ă , c r e d e a că se a p r o p i e clipa când
acest domnitor a l P r i n c i p a t e l o r unite să p o a t ă r ă z b u n a cu în­
ţelepciune u c i d e r e a lui Mihai Viteazul şi să e x e c u t e testamen­
tul „celui mai m a r e Domn şi Român, ce a a v u t v r e o d a t ă Dacia
8 2
lui T r a i a n " ) .
T e a m a d e o e v e n t u a l ă mişcare a r m a t ă în S u d u l C a r p a ţ i l o r
neliniştea profund p e cârmuitlorii Monarhiei Habsburgice, de-
terminându-i să caute căi şi mijloace, s p r e a spori î n c r e d e r e a
R o m â n i l o r t r a n s i l v a n i în g r i j a p ă r i n t e a s c ă a î m p ă r a t u l u i dela
Viena. A i c i este de c ă u t a t unul din motivele, c a r e au contribuit
la încuviinţarea dietei transilvane în oraşul Sibiu (1863—1864),
cu m a n d a t precis de a satisface postulatele naţiunii române.
Dieta aceasta, boicotată de r e p r e z n t a n ţ i i aristocraţiei ma­
ghiare şi b a t j o c o r i t ă cu n u m e l e de „scupşUnă. v a l a h ă " , e s t e so­
cotită în timpul din u r m ă de c ă t r e istoriografia m a g h i a r ă ca o
„anticipaţiune timpurie a României Mari".

6 2
) I. L u p a ş , Cum vedea Alex. Papiu-Ilarian la 1860 putinţa de înfăp­
tuirea Daco-romăniei, în Studii, conf. şi corn. ist. V o i . I I I , Sibiu, 1 9 4 3 .
 Legile v o t a t e atunci p e n t r u egala îndreptăţire a naţiunii
şi limbii române, p r e c u m şi a confesiunilor ei religioase, a u a v u t
o s o a r t ă destul de t r i s t ă . C u t o a t e că fuseseră sancţionate din
p a r t e a S u v e r a n u l u i , a u r ă m a s f ă r ă v a l o a r e p r a c t i c ă fiind a b r o ­
gate în v a r a anului 1 8 6 7 , când a fost desfiinţat şi simulacrul d e
dietă cluj ană, care f ă r ă s ă fi ţinut s e a m ă de protestul R o m â ­
n i l o r şi a l S a ş i l o r , a recunoscut ca lege v a l a b i l ă a r t i c o l u l v o t a t
în M a i 1 8 4 8 , p e n t r u unirea Transilvaniei cu Ungaria, articol
prin care, d u p ă cum constatau deputaţii saşi în opinia l o r se­
paraţia, fusese sguduit din temelie dreptul public al Transil­
vaniei. P r i n decretul regal d e l a 2 5 . XII 1 8 6 5 dieta aceasta fiind
a m â n a t ă „sine die", se p r e t i n d e a că i se îmbie Transilvaniei
p r i l e j să-şi trimită r e p r e z e n t a n ţ i s p r e a participa la dieta în­
coronării dela Budapesta. Nouile a l e g e r i a u p r o d u s a d â n c ă a m ă ­
r ă c i u n e în c e r c u r i l e româneşti şi săseşti. Intr'un e d i t o r i a l p u ­
blicat l a 9. III. 1 8 6 6 în ziarul săsesc din Sibiu se î m p ă r t ă ş e a
candidaţilor de deputaţi t r a n s i l v a n i sfatul să nu participe d e ­
cât la încoronarea lui Francisc Iosif I, p r o t e s t â n d contra ori­
c ă r e i legislaţiuni comune cu Ungaria, deoarece p r i n o astfel d e
legislaţiune comună două treimi din Transilvania a r fi expuse
primejdiei de a-şi v e d e a interesele şi destinele îndrumate de
c ă t r e o m a j o r i t a t e ungureană, c a r e — p r e c u m se ştie — n u a r e
nici o cunoştinţă cu p r i v i r e l a relaţiunile şi necesităţile Ţării
Transilvane. O transiţiune s p r e unirea definitivă cu Ungaria
trebue combătută din toate p u t e r i l e („ist mit a l l e n K r ä f t e n zu
widerstehen").
D a c ă resistenţa deputaţilor t r a n s i l v a n i nu ş i - a r atinge sco­
pul şi o siluire nu a r mai putea fi e v i t a t ă , ei t r e b u e să p ă r ă s e a s c ă
în n u m ă r cât mai m a r e p a r l a m e n t u l din B u d a p e s t a şi să se
î n t o a r c ă a c a s ă " r Dealtfel se ivise în cercurile săseşti ideia unei
p a s i v i t ă ţ i politice germano-române chiar f a ţ ă de însăşi dieta
c l u j a n ă , convocată la sfârşitul anului 1 8 6 5 cu scopul de a î n ­
m o r m â n t a fiinţa de stat a Transilvaniei, A u t o r u l sas G u i d o v o n
Baussnern se întreba: „oare să nu aibe Românii şi Saşii dreptul d e
a observa f a ţ ă de dieta c l u j a n ă aceiaşi atitudine negativă, pe
c a r e o a d o p t a s e r ă Maghiarii f a ţ ă ide cea sibiană...? Românii şi
Saşii — socotea B. — a r p u t e a să obţină prin pasivitate ceiaoe
guvernul, indus în e r o a r e de tainice influenţe maghiare, n u v r e a
să l e încuviinţeze ; în ce a r consta p a s i v i t a t e a lor, e f o a r t e uşor
de spus, întrucât a r trebui numai să ia e x e m p l u de l a p r o c e ­
63
deul M a g h i a r i l o r ) .
P a s i v i t a t e a nu a putut fi o b s e r v a t ă însă nici f a ţ ă de dieta din
C l u j , nici f a ţ ă de cea din B u d a p e s t a . Saşii a u înţeles a se a d a p ­
ta mai r e p e d e situaţiunii schimbate. Românii, d u p ă o a r e c a r i ezi­
t ă r i l a început, a u p r o t e s t a t l a 1 8 6 8 , prin pronunciamentul de la
Blaj, contra desfiinţării autonomiei t r a n s i l v a n e , i a r p r i n con­
ferinţele delà M i e r c u r e a ( 1 8 6 9 ) şi d e l à Sibiu ( 1 8 8 1 ) a u p r o c l a ­
m a t p a s i v i t a t e a ca tactică politică f a ţ ă de p a r l a m e n t u l d i n Bu­
d a p e s t a dăinuind epoca pasivităţii p â n ă l a 1 9 0 5 .
7. începutul dualismului austro-ungar coincide cu desfiin­
ţ a r e a S t a t u l u i t r a n s i l v a n , cu eliminarea lui de pe h a r t a politică
a Europei şi cu a n e x a r e a lui f o r ţ a t ă , î m p o t r i v a voinţei catego­
rice a c o v â r ş i t o a r e i m a j o r i t ă ţ i a locuitorilor lui români şi saşi,
l a Regatul ungar. Fără ajutor habsburgic, maghiarismul prin
propria sa forţă nu ar fi fost niciodată în stare să desfiinţeze
Statul transilvan. P r i n acest n e a ş t e p t a t succes a reuşit atunci
politica b u d a p e s t a n ă să încalece politica vieneză, înduplecând
p e F r a n c i s e Iosif I, a cărui s t ă r u i n ţ ă p e r s o n a l ă a p r e g ă t i t t r a n -
sacţiunea delà 1 8 6 7 , să a d m i t ă şubredul temeiu dé compromis
politic-dualist, menit să s t r e c o a r e germenele disoluţiunii în o r ­
ganismul istovit de b ă t r â n e ţ ă a l Monarhiei habsburgice. A c e a s t ă
transacţiune dualistă a u s t r o - u n g a r ă d a c ă a p ă r e a l a 1 8 6 7 ca o
necesitate istorică, a devenit în scurtă v r e m e , d u p ă expresiunea

6 3
) G. v o n B a u s s n e r n , Die siebenbürgische Frage eine Waltfrage. Sibiu,
1865, p. 16—17. „...sollten etwa die Rumänen und Sachsen nicht auch das
Recht besitzen, dem Klausenburger Landtag gegenüber dieselbe negative
Stellung einzunehmen, welche die U n g a r n dem H e r m a n n s t ä d t e r L a n d t a g gege­
nüber behaupteten?... nun darum können die Rumänen und Sachsen durch
Passivität erreichen, was ihnen die R e g i e r u n g , von magyarische Schleirchern
beeinflusst und irre geführt, nicht verergönnt hatte; worin ihre Passivi­
tät bestehen soll, ist sehr l e i c h t gesagt, in dem sie n u r die Magyaren zum
Muster nehmen mögen".
istoricului austriac Heinrich Srbik, o adevărată nenorocire a
Monarhiei habsburgice.
Problema transilvană a rămas însă nerezolvată în timpul
cârmuirii dualiste, a cărei legitimitate nu a fost niciodată re­
cunoscută din partea populaţiunii majoritare a acestei Ţări. Ro­
mânii din Transilvania, constituind împreună cu cei din Banat,
Crişana şi Maramureş în conferinţa dela Sibiu (Mai 1 8 8 1 ) un
partid naţional, s'au oţelit prin aprige lupte de resistenţă îm­
potriva metodelor de opresiune şi desnaţionalizare, practicate
de guvernele budapestane. Luptele lor politice au reuşit să tre­
zească viu interes în opinia publică europeană mai ales prin
aşa numita „mişcare memorandistă" din ultimul deceniu al vea­
cului XIX, care a produs un puternic curent de ostilitate faţă
de toate aşezămintele Statului ungar, în. deosebi faţă de orga­
nele justiţiei, cari s'au grăbit să condamne la zeci de ani tem­
niţă de stat pe toţi membrii comtietului naţional român, pentru
că îndrăsniseră a răspândi textul Memorandului politic înaintat
de o numeroasă delegaţiune (1892) lui Francisc Iosif I. Acesta
însă, die teama guvernului budapestan, nu a cutezat să primească
delegaţiunea, nici să desfacă plicul, în care se găsea Memoran­
dul, întemniţările ziariştilor şi conducătorilor români au urmat
apoi cu tot mai multă înverşunare până în preajma răsboiului
mondial. Guvernele din Budapesta aveau un dar cu totul ex­
cepţional de a se face odioase nu numai Românilor, ci şi Sa­
şilor şi Secuilor din Transilvania. In deosebi prin răsboiul va­
mal ( 1 8 8 5 ) , provocat imprudent prin închiderea graniţei spre
România, pricinuindu-se pagube mari industriei şi comerţului,
numeroase familii de Saşi s'au simţit îndemnate să treacă mun­
ţii, spre a-şi căuta o posibilitate de existenţă în Sudul Carpa-
ţilor. La fel au emigrat şi mulţi Secui (29.465 de locuitori din
jud. Ciuc, Trei-Scaune, Oşorhei şi MureşTurda, şi-au scos pa­
şaport în anii 1 8 8 8 — 1 8 9 0 ) . Istoricul Szâdeczky arată că spre
sfârşitul veacului XIX aproximativ 1 0 0 . 0 0 0 de Secui au emigrat
în Regatul român. Nu lipseşte nici istoriografiei maghiare cu­
rajul de a recunoaşte adevărul că prin unirea Ungariei cu Tran­
silvania s'a pricinuit acesteia din urmă „în curs de 50 de ani,
cu mult mai multă pagubă decât folos". ( M â l n â s s y Odon, Ma-
gyarorszâg oszinte t'ortenete = Isltoria sinceră a Ungariei).
Românii şi-au continuat lupta fără ş o v ă i r e aliindu-se şl
cu e l e m e n t e etnice sârbeşti şi slovace, spre a forma î m p r e u n ă
un p a r t i d a l naţiunilor asuprite, p a r t i c i p â n d şi l a luptele p a r l a ­
mentare (1905—1918), fără să fi r e u ş i t însă a îndupleca pe
guvernanţii Ungariei să-şi domolească metodele de opresiune
economică şi tendinţele de m a g h i a r i z a r e . A ş a se e x p l i c ă a v â n ­
tul, cu c a r e au p a r t i c i p a t voluntarii Transilvaniei şi ai Banatu­
lui, în cursul războiului mondial, l a l u p t ă c o n t r a Ungariei. Pă­
r ă s i n d t a b e r e l e ruseşti, unde fuseseră i n t e r n a ţ i ca prisonieri d e
răsboi, ei a u trecut în c a d r e l e a r m a t e i r o m â n e a d u c â n d acesteia
— d u p ă expresiunea generalului Ioan V l ă d e s c u — „cea mai b u n ă
î m p r o s p ă t a r e şi împuternicire a v i r t u ţ i l o r ostăşeşti... ştiind bine,
că ei nu v o r p u t e a să cunoască a l t ă c a l e decât: biruinţa sau
moartea. A c e s t a e r a sufletul ce anima pe A r d e l e n i i veniţi la
64
8. V I . 1 9 1 7 în c a d r e l e oştirii r o m â n e ) .
După încheierea primului răsboi mondial în toamna a n u ­
lui 1 9 1 8 , T r a n s i l v a n i e i i_a fost d a t ă posibilitatea unei reaşe­
z ă r i fireşti în c a d r e l e S t a t u l u i român. P e temeiul principiului
de a u t o d e t e r m i n a r e etnică a r fi putut r e v e n d i c a atunci locui­
torii Transilvaniei reînfiinţarea vechiului l o r S t a t autonom, sa­
crificat p r i n t r a n s a c ţ i u n e a austtro-ungară d e l a 1 8 6 7 . Este deopo­
t r i v ă semnificativ şi concludent faptul, că în iresistibila p o r n i r e
de entusiasm, pricinuit de bucuria de a fi izbutit să scape de j u ­
gul opresiunii maghiare, dintre locuitorii r o m â n i sau saşi ai T r a n ­
silvaniei nu i-a trecut nimănui p r i n gând să c e a r ă o astfel de
reînfiinţare. D i m p o t r i v ă , a t â t Românii în m e m o r a b i l a lor A d u ­
n a r e Naţională dela A l b a - I u l i a ( 1 . X I I . 1 9 1 8 ) , c â t şi Saşii p r i n
cea d e l a M e d i a ş (8. I. 1 9 1 9 ) , şi Şvabii din B a n a t p r i n cea d e l a
Timişoara ( 1 0 . V I I I . 1 9 1 9 ) şi-au rostit în cuvinte r ă s p i c a t e v o i n ţ a
de a se uni cu Regaitul României. A c e s t a e r a unicul răspuns
demn, pe c a r e conducătorii români şi saşi ai m a j o r i t ă ţ i i t r a n -

6 4
) C o p i a No. 3 4 1 4 din 1 7 . V I I I . 1 9 1 7 . C a r t . m i l i t a r B. 3 .
silvane au ştiut să-1 dea celor ce înmormântaseră Statul lor au­
tonom sub lespedea compromisului dualist austro-ungar,

* * *

Numai prin completa reintegrare a Transilvaniei în cadrele

Statului Român se poate repara nedreptatea săvârşită la 30.
85
VIII. 1940 ) prin dictatul delà Viena. Deschizând din nou ca­
lea unei desvoltări politice normale în Sud-Estul european, rea­
şezând România în graniţele etnice delà 1918, i se v a da acestei
sentinele a civilizaţiunei europene putinţa să-şi îndeplinească,
în orice împrejurări, misiunea sa istorică ce a înţeles şi înţelege
să-şi asume cu toate riscurile şi sacrificiile impuse de situaţiu-
nea sa în una din regiunile cele mai pândite de frecvente ame­
ninţări şi primejdii.
Este subliniat în vremea din urmă şi de către specialişti
germani adevărul că numai prin stăpânirea teritoriului tran­
silvan îi poate fi garantată României situaţiunea şi forţa de re-
sistenţă necesară spre a-i da putinţa să-şi împlinească misiunea
96
de interes general european ).
Nedreptatea făcută României prin sfâşierea capricioasă a
p,ăniântului transilvan în urma dictatului delà Viena, apare
astfel ca un episod efemer. Majoritatea semnatarilor acestui

8 5
) Cât de d u r e r o s r e s i m ţ i t e au f o s t şi p e n t r u Saşii din Transilvania
consecinţele imediate ale acestui dictat vienez, se v e d e din ceiace publicase
z i a r u l sibian Siebenb. Deutsches Tageblat, la 10 şi 11 Sept. 1940, la loc de
frunte: „Wir Deutschen des betroffenen südosteuropäischen Raumes wollen
offen gestehen, dass die g e t r o f f e n e E n t s c h e i d u n g v o n W i e n auch an unserem
Volkskörper eine überaus schmerzliche Amputation vorgenommen hat..." şi
„ W e i t e K r e i s e u n s e r e r V o l k s g e n o s s e n in dem bei R u m ä n i e n v e r b l i e b e n e n T e i l
S i e b e n b ü r g e n s sind von einem an Verzweiflung grenzenden Kleinmut ergrif­
fen". S u f l e t u l r o m â n e s c , dacă a î m p ă r t ă ş i t o clipă d e s o r i e n t a r e a şi d e s c u r a ­
jarea c o m p a t r i o ţ i l o r saşi, nu a lunecat — slavă Domnului — niciodată pe
povârnişul desnădejdei.
9 6
) Alfred M a l a s c h o f s k y , Rumänien, Berlin, 1 9 4 3 , p. 1 4 : „...erst diese
Verklammerung mit Gebieten jenseits des K a r p a t e n k a m m e s gibt dem Staat
eine Schwerpunktslage und Widerstandskraft, die ihn zur E r f ü l l u n g seiner
gesamteuropäischen Aufgaben fähig macht".
monstruos a c t de inepţie politică n u se m a i a f l ă în timpul de
f a ţ ă pe scena istoriei europene- Unul a m u r i t curând, p r e c u m
se spune, de m o a r t e n a t u r a l ă (Contele C s â k i ) , a l doilea s'a si­
nucis în p r i m ă v a r a a n u l u i 1 9 4 1 (Contele P a u l T e l e k i ) , al t r e i l e a
a fost împuşcat l a V e r o n a în 1 9 4 3 (Contele C i a n o ) . V o r d i s p a r e
şi ceilalţi, d e o d a t ă cu p r ă b u ş i r e a nefastei lor i s p r ă v i din P a ­
latul B e l v e d e r e , l ă s â n d în paginile istoriei contemporane o a m i n ­
tire, cu c a r e n u se v a p u t e a l ă u d a niciodată a ş a zisa „ d i p l o m a ­
ţie de lege nouă". P e n t r u t o a t ă s u f l a r e a românească, din T r a n ­
silvania şi d e pretutindeni, nu p o a t e să e x i s t e în timpul d e f a ţ ă
decât un „Caeterum censeo, dictaturn Vindobonense esse delen-
dum".
 >

VOEVODATUL TRANSILVANIEI*).

— F a p t e şi i n t e r p r e t ă r i istorice. —

de I. M O G A

I. P Ă R E R I R O M Â N E Ş T I ŞI S T R E I N E .

Intre resultatele importante obţinute de istoriografia r o ­

m â n ă din ultimul sfet de veac, un l c c de frunte îl deţine v o e v o -
datul Transilvaniei ca instituţie a u t o h t o n ă românească cu rol
h o t ă r â t o r în e v o l u ţ i a istorico-politică a acestei provincii. Igno­
r a t ă d e istoriografia n o a s t r ă , greşit i n t e r p r e t a ă sau numai p a r ­
ţial e v i d e n ţ i a t ă de istoricii streini, a c e a s t ă instituţie a fost pen­
tru întâia o r ă p r e z e n t a t ă în rostul ei istoric de profesorul Ion
1
L u p a ş în şedinţa din 2 0 M a i 1 9 3 6 a A c a d e m i e i R o m â n e ) . A u ­
torul a r ă t a cu acel p r i l e j e r o a r e a s ă v â r ş i t ă de r e g r e t a t u l Ion
2
Bogdan în studiul său Originea voevodatuttd la Români ), de a
fi dat a t e n ţ i e numai v o e v o z i l o r m ă r u n ţ i de pe teritoriul fos­
tului regat ungar, t r e c â n d cu v e d e r e a fiinţa v o e v o d a t u l u i t r a n ­
silvan ca cea mai veche organizaţie de acest fel l a Românii din
Nordul Dunării. A n a l i z â n d apoi a m ă n u n ţ i t informaţiile i z v o a r e -

*) L e c ţ i e de inaugurare a catedrei de Istoria Transilvaniei, rostită în

ziua de 1 Decemvrie 1 9 4 2 la Facultatea de F i l o s o f i e şi L i t e r e din C l u j - S i b i u
şi î n t r e g i t ă cu c e r c e t ă r i u l t e r i o a r e .
*) I. L u p a ş , Voevodatul Transilvaniei în secolele XII şi XIII. Analele
Academiei Române. Mem. Secţ. Istorice. Seria III. Tom. XVIII. Bucureşti,
1 9 3 6 — 1 9 3 7 , p. 8 3 — 1 1 4 .
2
) I. Bogdan, Originea voevodatului la Români. Analele Acad. Rom.
Mem. Secţ. Ist. S e r i a I I . Tom. X X I V , p. 191—207.
l o r istorice, a r a t ă c a r a c t e r u l autohton r o m â n e s c al acestui voe-
v o d a t , locul pe c a r e 1-a o c u p a t în i e r a r h i a regatului u n g a r şi ten­
d i n ţ e l e separatiste p e c a r i le-a manifestat f a ţ ă d e coroana u n ­
gară.
Revelatoarea comunicare a istoricului n o s t r u a impresio­
n a t lumea ştiinţifică s t r ă i n ă , impunând istoricilor maghiari la
început o r e z e r v ă p l i n ă de tâlc. M a i târziu apoi, s t ă r u i n d în p ă ­
r e r e a lui Homan B a l i n t — combătută de I. L u p a ş — că v o e -
v o d a t u l Transilvaniei a r fi o c r e a ţ i e a regelui ungar Ş t e f a n I,
d u p ă modelul „ m ă r c i l o r " de g r a n i ţ ă germane, istoricii maghiari
e v i t ă să discute a r g u m e n t e l e academicianului român p r i v i t o a r e
la c a r a c t e r u l autohton şi r o m â n e s c a l acestui v o e v o d a t , m u l ţ u -
mindu-se să susţină, potrivnic m ă r t u r i i l o r istorice, că despre
nici u n a din organizaţiunile politice a f l a t e de Unguri l a d a t a
p ă t r u n d e r i i l o r în T r a n s i l v a n i a nu se poate dovedi că a r fi cu­
p r i n s în e a element etnic românesc şi că v o e v o d u l niciodată
nu s'a a f i r m a t ca e x p o n e n t a l independenţei t r a n s i l v a n e , ci a fost
un funcţionar numit de rege, d e obiceiu din r â n d u r i l e magnaţilor
3
din U n g a r i a ) . A c e l a ş istoric în comentariile ce l e face unui do­
cument din v o l u m u l Documenta historiam Valachorum in Hun-
garia illustrantia usque ad annum 1400*), se ocupă de v o e v o d a -
tul r o m â n e s c din comitatul Bereg şi din M a r a m u r e ş şi plecând
d e l à c o n s t a t a r e a că în regiunea Haţegului şi a S e v e r i n u l u i R o ­
mânii n u a v e a u voevozi, a f i r m ă că a c e a s t a a r constitui un in­
diciu că voevodatul, ca instituţie românească, a fost adus din
M o l d o v a de c ă t r e Românii imigraţi în sec. X I V pe p ă m â n t u l
Transilvaniei.
0 p ă r e r e i n t e r e s a n t ă este cea a istoricului german Her­
bert Schönebaum, c a r e în studiul său Der politische und kir-
cliche Aufbau Siebenbürgens bis zum TartareneinfalP) crede

s
) R e v i s t a „Szăzadok", B u d a p e s t , 1 9 4 0 , p. 2 3 4 .
4
) C u r a n t e E. L u k i n i c h a d j u v a n t e L. Gäldi, ediderunt A. Fekete-Nag^
et L. Makkai. („Etudes sur l'Europe C e n t r e - O r i e n t a l e " , No. 29), Budapest,
1 9 4 1 , L X I + 6 3 6 pp. +1 h a r t ă . Cf. p. 1 7 7 , n o t a 4.
5
) Leipziger Vierteljahrschrift für Südosteuropa. 1 Jahr. No. 1, April
1 9 3 7 , p. 36—37.
că e s t e posibil ca t i t u l a t u r a d e voevod să o fi a d u s în Transil­
vania acel „Leustachius V o y v o d a " care distingându-se în l u p t e l e
p u r t a t e în 1 1 7 6 de oastea î m p ă r a t u l u i bizantin Manuil I, a p r i ­
mit din p a r t e a acestuia titlul de ßoeßoSoc cu c a r e bizantinii
numiau pe conducătorii de oaste maghiari. Deşi istoricul german
c r e d e această ipoteză verosimilă, a d m i t e totuşi că titlul de v o e ­
v o d a r putea fi e x p l i c a t şi pe a l t ă cale, d a r un lucru este sigur
— susţine Schönebaum — a n u m e că acest titlu nu îşi a r e ori­
ginea în T r a n s i l v a n i a .
O atitudine mai r ă s p i c a t ă a l u a t în p r o b l e m a instituţiei v o e -
v o d a t u l l a Români istoricul sas G e o r g E. M ü l l e r în studiul său
Die mittelalterlichen Verfassungs — und Rechtseinrichtungen
der Rumänen des ehemahligen Ungarn*), A u t o r u l face categorică
deosebire între voevozii conducători ai districtelor româneşti,
supuşi autorităţii comiţilor judeţeni şi „guvernatorii T r a n s i l v a ­
niei numiţi de rege, p u r t ă t o r i ai titlului de voevod". P e n t r u
primii, p r e z i n t ă în m a r e m ă s u r ă m a t e r i a l u l utilizat de Bogdan,
o b s e r v â n d d o a r că sfera lor de a u t o r i t a t e e s t e în decadenţă. In
ce p r i v e ş t e v o e v o d a t u l transilvan, însă, a u t o r u l — potrivnic ce­
l o r susţinute de I. Lupaş — f o r m u l e a z ă u r m ă t o a r e l e p ă r e r i :
a) De v r e m e ce organizaţia politică-administrativă a regiu­
nii Severinului, locuită mai a l e s de Români, p o a r t ă numirea de
B a n a t şi nu de V o e v o d a t , înseamnă că numirea de V o e v o d a t
n'a a v u t nici o l e g ă t u r ă cu p r e z e n ţ a unei populaţii româneşti
sau cu a m i n t i r e a ei istorică.
b) Voevozii Ţ ă r i i Româneşti şi ai M o l d o v e i a u fost Domni­
tori independenţi, în timp ce voevozii Transilvaniei, ca locţii­
tori ai regelui, e r a u numiţi sau destituiţi de rege. î n c e r c a r e a
voevodului Ladislau, delà sfârşitul veacului 1 3 şi începutul ce­
lui u r m ă t o r , de a-şi crea din Transilvania un p r i n c i p a t autonom,
n u se lega de v r e - o t r a d i ţ i e sau tendinţă mai veche d e indepen­
denţă, ci a fost p r i l e j u i t ă de luptele p e n t r u t r e c e r e a s t ă p â n i -
rei regatului u n g a r delà dinastia A r p a d i a n ă la dinastia A n g e -

6
) Siebenbürgische Vierteljahrschrift. 61 Jahrg. Ianuar-Iuni 1938, Heft
1 — 2 , pp. 1 — 4 7 .
vină. Această încercare a g u v e r n a t o r u lu i t r a n s i l v a n a r ă m a s
insă f ă r ă u r m ă r i , d e o a r e c e r e g a l i t a t e a m e d i e v a l ă u n g a r ă a fost
destul de puternică p e n t r u a z ă d ă r n i c i r e u ş i t a e v e n t u a l e l o r ten­
dinţe d e i n d e p e n d e n ţ ă a l e g u v e r n a t o r i l o r transilvani.
c) Voevodatul Transilvaniei, a s e m e n e a Banatului Severi­
nean şi B a n a t u l Croaţiei şi Sloveniei, probabil trebuie consi­
d e r a t ca o organizaţie periferică, „ m a r c ă " de g r a n i ţ ă ( M a r k -
grafschaft) a d u s ă de regii Ungariei din G e r m a n i a o d a t ă cu o r ­
ganizaţia comitatensă franconiană şi t r a n s p u s ă a s u p r a guver-
n ă m i n t e l o r p e r i f e r i c e a l e regatului.
d) Cum s e p o a t e constata din cea mai veche pomenire a
voevo/datului transilvan la 11761, — deci pe v r e m e a jregelui
B e l a III — î n t r e b u i n ţ a r e a titulaturei d e „ V o e v o d " p e n t r u gu­
v e r n a t o r u l Transilvaniei în locul vechei numiri de „Principe"
ieşită din uz, trebuie să fi fost o r d o n a t ă chiar d e r e g e l e Bela
7
III ).
F a ţ ă de a s e m e n e a afirmaţii, în c a r e nesocotirea m ă r t u r i i l o r
documentare este înlocuită cu suficienţa unei certitudini isvo-
r â t ă dintr'un fel s t r ă i n de a p r i v i r e a l i t ă ţ i l e etnice şi istorice
din T r a n s i l v a n i a m e d i e v a l ă , se impune o nouă c e r c e t a r e a in­
stituţiei voevodatului, a ş a cum s'a manifestat e a politiceşte pe
teritoriul dela A p u s de C a r p a ţ i .

II. VOEVODATUL TRANSILVANIEI.

1. Originea Voevodatului.

D u p ă informaţiunile documentare cunoscute p â n ă acum, cel

dintâiu d e m n i t a r numit de rege l a conducerea Transilvaniei este
„Mercurius principes ultrasivanus" amintit în anii 1 1 0 3 şi
8 9
1 1 1 3 ) . A m a r ă t a t în a l t ă p a r t e ) că nu a v e m nici un motiv a

7
) Georg E Miiller, op. c. p. 3 1 — 3 2 .
8
) I. L u p a ş , o. c. p. 9 4 .
9
) I. Moga, Românii în Transilvania medievală, în Rev. Transilvania,
An. 1 9 4 1 , No. 3 , p . 1 9 3 şi u r m .
c r e d e că acest „princips" a r fi condus efectiv destinele T r a n s i l ­
vaniei şi că a r ă m a s d o a r ca simplu d e m n i t a r l a curtea r e g a l ă .
D e l a 1 1 1 3 p â n ă l a 1 1 7 6 documentele n u mai cunosc nici un
a s e m e n e a demnitar; la a c e a s t a din u r m ă d a t ă , a p a r e în schimb
10
„Leustachivs Wayvoda Transihaniae" ).
Tăcerea de peste 6 decenii a i z v o a r e l o r istorice privitor
la conducătorii provinciei n o a s t r e n u p o a t e fi î n t â m p l ă t o a r e .
E a ni se p a r e cu a t â t mai semnificativă, cu cât regii Ungariei nu
s'au putut desinteresa de conducerea politică a Transilvaniei,
de v r e m e ce tocmai în acest r ă s t i m p ei colonizează pe Secui şi
p e S a ş i în a c e a s t ă provincie.
A p a r i ţ i a lui Leustachius cu titlul d e v o e v o d şi nu cu cel de
principe, cum 1-a a v u t M e r c u r i u s , este şi el un f a p t h o t ă r â t o r
în evoluţia politică a acestei provincii. S'a a r ă t a t p ă r e r e a ros­
tită de H. Schönebaum că acest titlu de v o e v o d 1-a putut aduce
Leustachius dela Bizantini a i c ă r o r cronicari numiau pe 'condu­
cătorii de oaste unguri cu terminul de ßosßoSo? şi că chiar d a c ă
acest titlu a r putea fi e x p l i c a t p e a l t ă cale, e sigur „Das d e r
Titel nicht aus Siebenbürgen selbst stammt". P ă r e r e a lui H.
Schönebaum nu ese nouă. Vechii istorici ungari plecând dela
faptul că Constantin Porfirogenitul numeşte p e c ă p e t e n i a Un­
11
gurilor cu titlul de v o e v o d ) şi f ă c â n d l e g ă t u r ă cu instituţia
v o e v o d a t u l u i t r a n s i l v a n , a u continuat să numească p e ducii un­
guri în scrierile l o r d r e p t voevozi. L a a c e a s t ă t e n d i n ţ ă s'a r e ­
nunţat însă, de când critica istorică a recunoscut c a r a c t e r u l s l a v
al termenului v o e v o d şi că acest termen, folosit pentru ducii
unguri de Constantin Porfirogenitul, p o a t e constitui fie d o v a d a
1 2
c ă î m p ă r a t u l şi-a cules ştirile prin m i j l o c i r e a unui i z v o r s l a v ) ,

1 0
) Wentzel G., Codex Diplomaticus Arpadianus Continuatus. Tom. VI,
Pest, 1 8 6 8 , p. 4 8 6 .

De Administrando Imperio, Cap. 3 8 .

1 2
) Szabó K á r o l y , Biborban születet Konstantin czászár munkái magyar
torténeti szempontbol ismertetve. (Operele împăratului Constantin Porfiro­
genitul, cunoscute din punct de vedere istoric m a g h i a r ) . Magyar Akadémiai
Értesito, 1 8 6 0 , p. 1 6 2 — 1 6 3 .
 13
fie că termenii slavi se întrebuinţau curent în limba b i z a n t i n ă ) .
T e r m e n u l de v o e v o d nu a r e deci nimic comun cu vechea o r ­
ganizaţie politică a Ungurilor, i a r originea lui s l a v ă — ca şi
evoluţia acestei instituţii la Români într'o f o r m ă p r o p r i e f a ţ ă
14
de cea a S l a v i l o r , d o v e d i t ă de I. B o g d a n ) — a r a t ă că H. Schô-
nebaum numai din n e c u n o a ş t e r e a r e a l i t ă ţ i l o r a putut formula
p ă r e r e a pe cât de categorică p e a t â t de greşită că acest ter­
men nu este băştinaş în T r a n s i l v a n i a .
In u r m a acestor p r e c i z ă r i ni se p a r e l ă m u r i t că părăsirea
titlului de principe pe care Mercurius l-a purtat timp de 12 ani
şi acceptarea de către regele ungar a titlului de voevod pentru
conducătorul politic al Transilvaniei, a însemnat nu numai o
schimbare de titulatură, ci renunţarea la o intenţie şi acceptarea
de nevoie a unei realităţi date.
D a c ă ţinem seama de faptul că tocmai în v r e m e a când M e r ­
curius p u r t a titlul de principe al Transilvaniei, se introducea
în Ungaria o r g a n i z a r e a comitatului d u p ă model german, sun­
tem în d r e p t a p r e s u p u n e că d u p ă a c e l a ş model german s'a în­
cercat a se organiza p e n t r u T r a n s i l v a n i a o m a r c ă de g r a n i ţ ă p r i n
acest M e r c u r i u s . I a r d a c ă l a 1 1 7 6 Leustachius p u r t a titlul de
v o e v o d şi n u de principe şi d u p ă el continuă cu r a r e î n t r e r u p e r i
seria v o e v o z i l o r transilvani, a c e a s t a constitue dovada că or­
ganizarea unei mărci după model german în Transilvania s'a
lovit de existenţa adânc înrădăcinată a voevodatului, care nu
a putut fi desfiinţat şi nici înlocuit.
F ă r ă îndoială că şi în timpul delà 1 1 1 3 p â n ă l a 1 1 7 6 a u
e x i s t a t voevozi în T r a n s i l v a n i a . F a p t u l însă că ei nu sunt amin­
tiţi p r i n t r e demnitarii regali, p o a t e servi d r e p t indicaţie că a u ­
t o r i t a t e a r e g a l ă încă n u dispunea de ei, sau că nu a v e a î n c r e ­
d e r e în aceşti conducători băştinaş a i Transilvaniei, p â n ă ce a
reuşit să-şi impună în fruntea voevodatului un om de î n c r e d e r e

1 3
) Marczali Henrik, Bizanci tortenetirok. (Istoriografi bizantini), în
P a u l e r - S z i l a g y i , A magyar honfoglalăs kutfdi ( I z v o a r e l e i s t o r i c e ale descăleca­
tului unguresc), Budapest, 1 9 0 0 , p. 9 8 .
1 4
) I. B o g d a n , o. c. p. 2 0 3 şi u r m .
în p e r s o a n a lui Leustachius. Deasemenea suntem î n d r e p t ă ţ i ţ i a
bănui că p â n ă la 1 1 7 6 aceşti voevozi băştinaşi şi-au p ă s t r a t a t r i -
buţiunile administrative şi j u d e c ă t o r e ş t i precum şi dorinţa de
s u v e r a n i t a t e deplină, s t ă r u i n d a le a p ă r a f a ţ ă de m ă s u r i l e de
i n s t a u r a r e a a u t o r i t ă ţ i i r e g a l e şi a r e p r e z n t a n ţ i l o r ei în T r a n ­
silvania.
D a c ă v o e v o d a t u l t r a n s i l v a n a r fi fost o c r e a ţ i e r e g a l ă d u p ă
modelul m ă r c i i germane, e l a r fi r e p r e z e n t a t o o r d i n e d e d r e p t
în care coloniştii S a ş ţ i ş i - a r fi a f l a t posibilitatea unei perfecte
încadrări. Corniţele l o r a r fi s t a t sub controlul M a r k g r a f u l u i
(Voevodûlui) t r a n s i l v a n , ca r e p r e z e n t a n t al regelui. Deasemenea,
dacă acest v o e v o d a t ş i - a r t r a g e originea delà ipoteticul stăpâ-
tor a l Transilvaniei G y u l a de p e v r e m e a regelui Ş t e f a n I — cum
încearcă a susţine unii istori unguri — tot a t â t de firesc ar fi
fost ca Secuii să-şi fi a f l a t în a c e s t v o e v o d a t ordinea j u r i d i c ă
specifică seminţiei lor, p ă s t r â n d u - 1 ca p e o instituţie p r o p r i e ,
a ş a cum şi-au p ă s t r a t vechea l o r o r g a n i z a r e politcă-socială de
dinaintea colonizării l o r în Transilvania.
F a p t u l însă că a t â t Saşii cât şi Secuii — d e p a r t e de a a v e a
instituţia v o e v o d a t u l u i — a u primit d e l à rege autonomia lor a d ­
m i n i s t r a t i v ă şi j u r i d i c ă dându-li-se d r e p t conducător câte un
comite numit direct de rege şi anume în aşa fel ca numiţii co­
lonişti să nu fie supuşi autorităţii voevodului transilvan, ci n u ­
mai regelui, constitue d o v a d a că p â n ă l a 1 1 7 6 a c e s t a nu dis­
punea încă de instituţia v o e v o d a t u l u i ca d e un organ executiv
al puterii r e g a l e şi că Voevodatul transilvan reprezenta o ordi­
ne juridică deosebită de cea adusă de Saşi şi de cea moştenită
15
de Secui, deci ordinea juridică autohtonă slavo-română ).

1 B
) S e ştie că „ V o e v o d a " la S l a v i însemna „belii dux". Ungurii pentru
această demnitate au t e r m e n u l de „ v e z e r " , i d e n t i c cu „ v i z i r u l " turcesc. Deo­
sebit de acest vizir ungur pe care Constantin Porfirogenitul îl desemnează
când cu t e r m e n u l de v o e v o d , când cu cel de a r h o n t e , î m p ă r a t u l bizantin mai
cunoaşte la Unguri încă două demnităţi: „gulaş" şi „carhas", despre cari
precizează că nu sunt nume de persoane, ci d e m n i t ă ţ i şi anume judecători,
dintre cari „ g u l a ş " este superior lui „carhas". (De* adm. imp. cap. 4 0 ) . Se
cunosc de asemenea străduinţele regelui Ştefan I şi a urmaşilor lui de a
 Neîncrederea regelui f a ţ ă de a c e a s t ă instituţie este şi mai
v ă d i t ă d a c ă ţinem seama că şi după ce v o e v o d a t u l t r a n s i l v a n
ajunge subordonat coroanei ungare, regele se f e r e ş t e să nu­
mească în fruntea v o e v o d a t u l u i v r e u n t r a n s i l v ă n e a n şi a ş e a z ă
în a c e a s t ă demnitate numai p e r s o n a l i t ă ţ i de seamă din v i a ţ a
publică a regatului ungar, d e obiceiu oameni cu e x p e r i e n ţ ă c â ş ­
tigată în conducerea comitatelor de g r a n i ţ ă şi în B a n a t u l S l a ­
16
voniei ).
A c e s t fapt să-1 atribuim c a r e î m p r e j u r ă n r i i că r e g e l e a v e a
nevoie d e oameni cu e x p e r i e n ţ ă câştigată — cum n ' a r fi aflat
în T r a n s i l v a n i a — p e n t r u ca p r i n t r ' o s t r ă d a n i e lungă şi încor­
d a t ă s ă organizeze v o e v o d a t u l c o r e s p u n z ă t o r n e v o i l o r regatului
u n g a r ? In acest caz, p a r e cel puţin curios faptul că din cei 1 6
voievozi, câţi s'au succedat în timpul dela 1 1 7 6 p â n ă la 1 2 4 1 ,
nici unul n'a a j u n s să s t ă p â n e a s c ă în T r a n s i l v a n i a mai m u l t de
1 — 3 ani, cu e x c e p ţ i a lui P a ş a , care în cel de a l doilea v o e v o -
dat a stat 6 ani, c ă z â n d în l u p t ă cu T ă t a r i i .
Desele schimbări în fruntea voevodatului constitue mai de
grabă o indicaţie că regele evita să creeze dinastii voevodale
pentru ca nu cumva cu timpul acestea să poate deveni rivale
ale puterii regale în Transilvania. Cu a t â t mai m u l t deci tre­
buia să se f e r e a s c ă a numi v o e v o d pe v r e u n localnic care, p r i n
legături f a m i l i a r e şi p r i n sporirea de p r o p r i e t ă ţ i , a r fi fost mai
curând îndemnat s ă facă din v o e v o d a t u l t r a n s i l v a n o s t ă p â n i r e
proprie.

desfiinţa toate aceste reminiscenţe ale organizaţiei ungureşti din vremea

păgână şi a le înlocui cu forme apusene. Dacă voevodatul a r fi corespuns
vreuneia din aceste demnităţi, sau dacă el a r fi supravieţuit vreuneia din
ele, atunci firesc a r fi fost ca regii u n g a r i să fi î n l o c u i t o d a t ă cu instituţia
şi numirea de voevod cu una corespunzătoare apuseană. M e n ţ i n e r e a titlului
de voevod pentru supremul conducător al Transilvaniei dovedeşte însă că
această instituţie nu corespundea nici uneia dintre cele avute de Unguri,
că ea nu este o c r e a ţ i e a r e g i l o r u n g a r i , fiindcă atunci n u i - a r fi d a t o n u ­
mire slavă căriea nu i-a găsit corespondentul apusean nici în limba diplo­
matică, ci era o instituţie autohtonă creştină pe care regii ungari n'au pu­
t u t - o d e s r ă d ă c i n a din solul Transilvaniei.
1 6
) H. Schonebaum, o. c. p . 36—38.
 Aceste consideraţiuni le credem cu a t â t mai m u l t cores­
p u n z ă t o a r e p r e o c u p ă r i l o r r e g a l e de atunci, cu c â t înşişi regii
Ungariei vedeau în voevodatul transilvan posibilitatea unei stă­
pâniri deosebite.

2. Regnum Transilvanum.

S e ştie a n u m e că încă din 1 2 2 6 Bela, fiul lui A n d r e i III a

obţinut s t ă p â n i r e a Transilvaniei pe c a r e a g u v e r n a t - o deosebit
în calitate de ,,rex primogenitus regis Hungariae" cu depline
17
puteri, a v â n d o curte p r o p r i e ) . D u p ă ce a ajuns însă rege a l
Ungariei, deşi n ă v ă l i r e a T ă t a r i l o r produsese m a r i distrugeri în
T r a n s i l v a n i a cari cereau p r e z e n ţ a p e r m a n e n t ă a unui conducă­
t o r cu depline puteri, B e l a I V totuşi nu d ă asemenea puteri
18
discreţionale voevodului ), ci păstrează T r a n s i l v a n i a sub ex­
clusiva sa a u t o r i t a t e , p â n ă l a 1 2 5 7 când, în u r m a s t ă r u i n ţ e l o r
fiului s ă u Ş t e f a n , t â n ă r de 1 8 ani, îi d ă a c e a s t ă provincie. Ş t e ­
fan apoi, folosind titlul de ,,rex primogenitus illustris Ungariae
e t dux Transilvanus" împlineşte atribuţiuni r e g a l e pe teritoriul
19
Transilvaniei ). S p r e deosebire de t a t ă l său însă, Ştefan nu
s'a mulţumit să guverneze T r a n s i l v a n i a în n u m e l e regelui Un­
gariei, ci să domnească întocmai ca într'o ţ a r ă cu s u v e r a n i t a t e
deplină. El pretinde tatălui său să-i cedeze întreg teritoriul
d e l a R ă s ă r i t de Tisa f ă r ă nici un a m e s t e c a l autorităţii r e g a l e
ungare şi reuşeşte să impună această s t ă p â n i r e deosebită cu

1 T
) Cfr. Teutsch-Firnhaber, Urkunderbuch zur Geschichte Siebenbür­
gens W i e n , 1 8 3 7 , p. 4 9 .
1 8
) P ă r e r e a obicinuit acceptată că B e l a IV a r fi dat voevodului Lau-
renţiu depline puteri în Transilvania ca „ea quae sibi viderentur in terra
illa nobis et regno utilia, vice nostra auctoritate ordinaret", este greşită,
de vreme ce d o c u m e n t u l din 2 7 Februarie 1 2 4 3 care cuprinde acest text e
fals ( C f r . K a r â c s o n y i I. A hamis, hibäskeftü es keltezetlen oklevelek jegyzeke
1400-ig (Catalogul documentelor false, cu dată greşită şi nedate până la
1 4 0 0 ) . Budapest, 1 9 0 2 , p. 1 4 .
1 9
) Confirmă privilegii acordate de regii înaintaşi. Cfr. Zimmermann-
Werner, Urkunderbuch zur Geschicte der Deutschen in Siebenbürgen. Band
I. H e r m a n n s t a d t , 1 8 9 2 , p. 8 2 .
f o r ţ a a r m e l o r . P a c e a a p a r e n t ă încheiată în 1 2 6 2 la B r a t i s l a v a
î n t r e B e l a I V şi fiul său Ş t e f a n se rupe la 1 2 6 4 , când B e l a p o r ­
neşte cu oastea să r e s t a b i l e a s c ă autoritatea regalităţii u n g a r e
în Transilvania. Nevoit să se r e t r a g ă întâiu p â n ă la Codlea,
Ş t e f a n r e u ş e ş t e să alunge ostile lui B e l a din T r a n s i l v a n i a şi să
le înfrângă apoi a p r o a p e d e Pesta. P a c e a definitivă d i n t r e t a t ă
şi fiu se încheie a b i a la 1 2 6 9 când B e l a recunoaşte deplina s t ă ­
p â n i r e a lui Ş t e f a n a s u p r a t e r i t o r i i l o r delà r ă s ă r i t de Tisa. D u p ă
victoria din 1 2 6 5 , Ş t e f a n ca „iunior r e x Ungariae, dux T r a n s i l -
20
vanus e t Dominus Cumanorum", dă a c t e de a d e v ă r a t s u v e r a n ) .
Acest regnum Tran&ilvanum a lui Ştefan se suprapunea
voevodului transilvan, care a v â n d aceleaşi tendinţe s p r e suve­
r a n i t a t e p r o p r i e nesocotea privilegiile regale acordate oaspe­
ţ i l o r colonizaţi în a c e s t e regiuni. A s t f e l Saşii din C r i c ă u şi Ighiu
se plâng lui Ş t e f a n că s u f e r ă mari greutăţi din pricina deselor
descinderi a voevodului sau a oamenilor lui în mijlocul l o r şi
prin faptul că îi supune pe n e d r e p t judecăţii vice j u d e c ă torului
voevodal şi l e p r e t i n d e s l u j b e grele. Din acest motiv Ştefan
opreşte pe v o e v o d să f a c ă descinderi în mijlocul S a ş i l o r şi în
nici un fel să nu î n d r ă s n e a s c ă să-i j u d e c e v o e v o d u l sau j u d e c ă ­
2 1
torul s ă u ) . In scaunul v o e v o d a l apoi, Ş t e f a n după ce prin m o a r ­
tea t a t ă l u i său a j u n g e l a 1 2 7 0 r e g e a l Ungariei, a ş e a z ă numai
oameni de î n c r e d e r e cari j u d e c ă şi iau m ă s u r i în numele lui
22
„illustris S t e p h a n u s r e x Ungariae, dominus noster n a t u r a l i s " ) .
Ca rege a l Ungariei Ş t e f a n V nu mai foloseşte t i t u l a t u r a d e
„ d u x Transilvanus", i a r voevodul Transilvaniei este amintit p r i n ­
t r e demnitarii regali, d u p ă banul Slavoniei şi înaintea celui de
S e v e r i n . D e a s e m e n e a e s t e semnificativ faptul că Ş t e f a n recon­
firmă acum în calitate de rege privilegii pe care le acordase
23
„tempore ducatus noştri T r a n s i l v a n i " ) . î n l ă t u r â n d titlul de
dux Transilvanus şi socotind ca nedeplin valabile actele să-

2 0
) Z i m m e r m a n n - W e r n e r , o. c. I, p. 9 7 .
2 1
) Idem, ibidem.
2 2
) Zimmermann-Werner, o. c. I, p. 111—112.
2 3
) Z i m m e r m a n n - W e r n e r , o. c. I, p. 116—117.
v â r ş i t e de el în a c e a s t ă calitate, Ş t e f a n m ă r t u r i s e ş t e voinţa de a
a n u l a tot ce constituia fiinţa lui „regnum Transilvaniae". Te­
meiurile acestui regnum însă e r a u mai adânci, în autonomia v o e -
v o d a t u l u i t r a n s i l v a n şi în t e n d i n ţ e l e spre suveranitate a voe-
vozilor. Orice eclipsă a puterii regale, d e s l ă n ţ u i a aceste f o r ţ e
î n r ă d ă c i n a t e în p ă m â n t u l Transilvaniei,
Timpul p o t r i v i t p e n t r u r e a l i z a r e a acestei s u v e r a n i t ă ţ i v o e -
v o d a l e pe c a r e Ş t e f a n o împiedeca s u p r a p u n â n d u - i - s e ca dux
T r a n s i l v a n u s s'a ivit în v r e m e a domniei a v e n t u r i e r u l u i r e g e L a -
dislau I V Cumanul 1 ( 2 7 2 — 1 2 9 0 ) , când U n g a r i a a fost t e a t r u l
unui necontenit r ă z b o i u civil. A u t o r i t a t e a şi p u t e r e a v o e v o d u l u i
24
creşte ), d a r instabilitatea v o e v o z i l o r d e t e r m i n a t ă d e fluctua-
ţiunile vieţii politice din Ungaria, a î n t â r z i a t procesul de înche­
gare a statului t r a n s i l v a n . A n u m e , p r i n v i a ţ a - i d e s f r â n a t ă în
mijlocul Cumanilor, r e g e l e L a d i s l a u ridicase î m p o t r i v a sa t o a t e
categoriile politice şi bisericeşti din Ungaria, dând p r i l e j u l u n o r
violente l u p t e de p a r t i d . Desele schimbări de voevozi din anii
1278—1284 sunt consecinţa acestor lupte, fiecare v o e v o d r e ­
p r e z e n t â n d p a r t i d u l politic biruitor în a n a r h i a i n t e r n ă a U n g a ­
riei. Unii din ei se socoteau exponenţi ai puterii r e g a l e în T r a n ­
silvania, alţii o ignorau, exercitându-şi a u t o r i t a t e a şi atribuţiile
cu d e l a sine p u t e r e .

3. Voevodatul lui Roland Borş.

1284—1294.

Un a s e m e n e a v o e v o d dornic de a e x e r c i t a puteri depline în

2 5
Transilvania, a fost Roland Borş ( 1 2 8 4 — 1 2 9 4 ) ) .

2 4
) Matei Csâk, credinciosul voevod alui Ladislau IV, judecă, anulează
sentinţe v e c h i şi dă a l t e l e noui ca un a d e v ă r a t s u v e r a n al T r a n s i l v a n i e i . (Cir.
Teutsch-Firnhaber, o. c. p. 102—103). Deasemenea vicevoevodul Nicolae dă
sentinţe în p r o b l e m e grele la 1 2 8 2 , s e n t i n ţ e pe c a r i abia la 1 2 8 5 le confirmă
regele (Cfr. Teutsch-Firnhaber, o. c. p. 129—130). Voevodul Finta ares­
tează la. 1 2 7 9 pe r e g e , mai t â r z i u se impune ca palatin şi apoi din n o u ca
rebel contra regelui.
2 5
) Roland Borş ajunge în scaunul de voevod al Transilvaniei ca ur-
 Deşi oficial recunoştea pe Ladislau Cumanul ca pe „dominus
noster... inclitus r e x Hungariae", voevodul Roland Borş s'a
impus ca un stăpân c a r e putea nesocoti a u t o r i t a t e a regelui un­
28
gar în T r a n s i l v a n i a ) . D e f a p t o p e r a r e a l i z a t ă de el p e n t r u o r ­
ganizarea puterii v o e v o d a l e în T r a n s i l v a n i a e s t e identică cu cea
s ă v â r ş i t ă de L a d i s l a u Cumanul p e n t r u î n t ă r i r e a puterii s a l e r e ­
gale în Ungaria". î n c ă din v r e m e a lui B e l a IV şi Ş t e f a n V, f a ţ ă
de t e n d i n ţ e l e r i v a l e puterii r e g a l e a l e m a r i l o r magnaţi oligarhi,
r e g e l e sprijineşte nobilimea mijlocie r i d i c â n d u - o l a f a c t o r poli­
tic în conducerea regatului, încât dela 1 2 7 7 începând ea p a r t i ­
c i p ă la „Congregaţie generalis regni" c a r e de acum înlocueşte
vechile a d u n ă r i legislative r e s t r â n s e . Ş i în T r a n s i l v a n i a se for­
m a s e o asemenea nobilime mijlocie mai cu seamă d u p ă n ă v ă l i ­
r e a T ă t a r i l o r , când numeroşi nobili din Ungaria, v ă z â n d că a v u t u l
l o r n u p o a t e fi a p ă r a t în câmpie, s'au m u t a t în regiunile p e r i f e r i ­
ce a l é regatului şi mai cu seamă în cetatea de munţi a T r a n s i l v a ­
niei, unde a u pus s t ă p â n i r e cu, d a r mai cu seamă f ă r ă voia rege­
lui, p e . n u m e r o a s e moşii. L u p t e l e dintre B e l a IV şi fiul său Şte_

mare a alianţei încheiate între familia Borş c a r e avea vaste moşii în jude­
ţul Bihor, cu familiile puternice KoszegiGutkeled cari deţineau, îndeosebi
cea dintâi, banatul Slavoniei ca pe un fief politic propriu. Partidul aces­
tor familii reuşeşte să-şi impună guvernarea în Ungaria în urma victoriei
militare obţinute împotriva regelui Ladislau Cumanul deţinând sub exclu­
sivă stăpânire politică atât Slavonia cât şi Transilvania.
2 e
) Saşii din D e j , cu t o a t e că p r i v i l e g i i l e l o r o b ţ i n u t e pe vremea „ba­
nului" transilvan Irineu, le aveau confirmate de Ştefan ca „rex primo-
genitus illustris regis Hungariae et dux Transilvanus" (Zimmermann- Wer-
n e r , o. c. I, p. 8 6 ) , apoi de acelaş Ş t e f a n V ca r e g e , p r e c u m şi de actualul
rege Ladislau Cumanul, se grăbesc a cere confirmarea acestor privilegii şi
dela noul voevod Roland Borş (Zimmermann-Werner, o. c. .p 147) cum o
ceruseră şi dela înaintaşul acestuia ( Z i m m e r m a n - W e r n e r , o. c. p. 146) măr­
turie v ă d i t ă că aceşti oaspeţi ştiau că cei doi voevozi puteau nesocoti obli­
gativitate-: d e c r e t e l o r regale pe teritoriul Transilvaniei. In actul de confir­
m a r e d a t de R o l a n d B o r ş se c u p r i n d e f o r m u l a n e c u n o s c u t ă la v o e v o z i i înain­
taşi şi obicinuită numai în decrete regale: „quod comes de Zonuk qui pro
tempore per nos fuerit constitus" a r ă t â n d că noul voevod t r a n s i l v a n nu ee
m u l ţ u m e a ca în c a l i t a t e de comite t i t u l a r al S o l n o c u l u i să numească un vice
comite ci substituindu-se atribuţiilor regale numia pe comiţii de Solnoc.
î a n V, p r e c u m şi a n a r h i a din v r e m e a lui L a d i s l a u Cumanul au
dat p r i l e j acestei nobilimi să obţină n u m e r o a s e danii de pro­
p r i e t ă ţ i , d a r t o t o d a t ă şi să p u n ă s t ă p â n i r e în mod abuziv pe
p ă m â n t u r i l e r e g a l e şi eclesiastice. De aceste î m p r e j u r ă r i se fo­
losi R o l a n d B o r ş , c a r e a t r a s toate concluziile ce se desprindeau
d i n slăbiciunea puterii r e g a l e şi din individualitatea politică şi
geografică a Transilvaniei, deosebită de cea a regatului ungar,
p e n t r u a închega statul t r a n s i l v a n cu d e p l i n ă suveranitate.
M ă r t u r i a r e a l i z ă r i i acestui stat t r a n s i l v a n o a v e m în do­
cumentul din 8 Iunie 1 2 8 8 , în c a r e „Ladislaus vice v o y v o d a T r a n -
silvanus" d i m p r e u n ă cu t r e i comiţi ca „iudices per regnum
Transilvanum constituti et eidem Ladislai vicevoyvode in asses-
ores", dând u r m a r e ordinului voevodului R o l a n d B o r ş , p o t r i v i t
Tiotărîrei l u a t e „in generaţi convocatione nobilium regni Transil­
vani" p r i v i t o r la litigiul d i n t r e episcopul de A l b a Iulia şi K e -
T n e n y şi Ioan, fiii lui Micula, se d e p l a s e a z ă pe t e r e n p e n t r u a
a ş e z a pe numitul episcop în posesiunea unor p r o p r i e t ă ţ i „juxta
27
sententiam ejusdem Rorandi vayvode" }.

Din acest document reiese deci limpede că la 1 2 8 8 e r a în

fiinţă un ,,regnum Transilvanum" deosebit de regnum Hunga-
riae. In f r u n t e a lui e r a Roland Borş „vayvoda Transilvanus et
comes de Zonuk" cu puteri d e a d e v ă r a t suveran. Vicevoivodul
L a d i s l a u avea atribuţiunile pe cari în Ungaria Ie îndeplinea pa­
latinul, anume e r a locţiitorul voevodului c a şef al puterii j u d e ­
cătoreşti, fiind a j u t a t în e x e r c i t a r e a a t r i b u ţ i i l o r de trei comiţi
ca „judices p e r regnum T r a n s i l v a n u m constituti".
V o e v o d u l , sau în locul lui vicevoevodul, întrunea şi p r e z i d a
o „Congregatio generalis nobilium regni Transilvani", deci o
d i e t ă a ţ ă r i i ; p r i m a cunoscută în T r a n s i l v a n i a .
Se ştie că voevozii Transilvaniei în toate timpurile au în­
deplinit atribuţiuni j u d e c ă t o r e ş t i şi la fel a u e x e r c i t a t a c e a s t ă
sarcină şi vicevoevozii. D a r nici unul n'a a j u n s să p o a t ă realiza
~un regnum T r a n s i l v a n u m cu dietă p r o p r i e deosebită d e cea a

) Teutsch-Firhaber, o. c. p. 144—145.
regatului ungar, a ş a cum a reuşit să realizeze voevodul Ro-
land Borş.
A c e s t regnum t r a n s i l v a n nu se poate c o m p a r a cu cel stă­
pânit de Ş t e f a n V când e r a r e x primogenitus ilustris regis Hun-
g a r i a e et d u x T r a n s i l v a n u s . Regnum T r a n s i l v a n u m a lui Ş t e f a n
s'a constituit l a început prin r e c u n o a ş t e r e a fiinţei politice deo­
sebite a Transilvaniei, peste v o e v o d a t u l c ă r e i a a suprapus insti­
tuţia s u p e r i o a r ă a ducatului, ca singură compatibilă unui fiu
28
de rege ), p e n t r u ca în a c e a s t ă ultimă calitate Ştefan să-şi
e x t i n d ă p u t e r e a şi a s u p r a p ă r ţ i l o r e x t e r i o a r e a l e Transilvaniei
29
a p a r ţ i n ă t o a r e regatului u n g a r p â n ă l a D u n ă r e ) . Dacă, cu t o a t ă
a c e a s t ă d e p ă ş i r e a graniţelor t r a n s i l v a n e , în documente Ştefan
s t ă r u i e să v o r b e a s c ă de regnum t r a n s i l v a n u m sau ducatum t r a n ­
silvanum, o face fiindcă acesta e r a temeiul stăpânirii lui în l u p ­
ta p e n t r u cucerirea C o r o a n e i ungare. R e c u n o a ş t e r a fiiinţei T r a n ­
silvaniei ca i n d i v i d u a l i t a t e politică deosebită e s t e însă numai
provizorie.
Ş t e f a n nu face nimic p e n t r u a f i r m a r e a suveranităţii t r a n s i l ­
v a n e ; din v r e m e a lui nu cunoaştem nici o dietă t r a n s i l v a n ă , i a r
c u r t e a şi-o organizează nu în calitate de d u x Transilvanus, ci
ca r e x j u n i o r Hungariae. O d a t ă a j u n s rege, Ş t e f a n V nu v r e a s ă
ştie de e x i s t e n ţ a unui regnum Transilvanum şi nici să m e n ţ i n ă
titlul de dux Transilvanus, ci voevodului t r a n s i l v a n îi Iasă d o a r
rolul de a a d m i n i s t r a a c e a s t ă p r o v i n c i e în numel regelui. F a ţ ă
de acest c a r a c t e r al stăpânirei lui Ş t e f a n , regnum Transilvanum
al voevodului Roland Borş este un stat autonom cu rădăcini în
instituţia voevodatului transilvan ca o expresie a tendinţelor
acesteia spre suveranitate deplină.

2 S
) T i m ó n Á k o s , Magyar alkotmány- és jogtorténet (Istoria constituţio­
nală şi j u r i d i c ă m a g h i a r ă ) . B u d a p e s t , 1 9 0 6 , p. 116—117.
2 9
) împărţirea aceasta în două a regatului ungar o va menţine din
punct de vedere legislativ Ştefan V şi după ce va ajunge r e g e ; la 1 2 7 1 el
ţine o „Conventio et congregatio omnium nobilium existentium a parte Da­
nului versus orientem . . . pro stătu Regni noştri reformando et justitiam
cuique reddendo" (Cf. M. G. K o v a c h i c h , Supplementum ad Vestigio Comitio*
rum apud Húngaros. Budae, 1 7 9 8 , p. 3 1 ) .
 Această tendinţă a voevodului Roland Borş era firesc să
îie sprijinită de nobilime care participa la Congregatio genera-
lis nobilium regni Transilvaniae şi anume în primul rând de pro­
prietarii unguri, poate şi de unii Secui, dar fără îndoială şi de
acei ,,Saxones praedia tenentes ac more nobilium se gerentes",
pe cari îi vom întâlni în documentele de mai târziu.
Situaţie mai nelămurită faţă de regnum transilvanum a lui
Ronald Borş o aveau însă Secuii şi mai cu seamă Saşii. Privile­
giile colective obţinute prin diploma andreană din 1 2 2 4 — în
temeiul cărora erau scoşi de sub autoritatea voevodală şi puşi în
directă subordonare faţă de rege — nu le puteau apăra faţă de
tendinţa spre depline puteri suverane a lui Roland Borş, decât
cu ajutorul regelui. Ladislau Cumanul însă e r a cu autoritatea
total compromisă şi atât Saşii cât şi Secuii erau îndemnaţi de
factorii politici şi bisericeşti din Ungaria fie să dea sprijin voe­
vodului Roland, fie cu forţele proprii să activeze împotriva
30
regelui ).
In asemenea împrejurări, se pare că Saşii căutau să-şi fău­
rească o autonomie naţională, fără un control direct al regelui.
Din acest motiv între anii 1 2 8 0 — 1 2 9 0 nu mai găsim, amintit nici
un comes Cibiniensis, care obicinuit era numait de rege, ceeace
constitue un indiciu că voiau să obţină dreptul de a-şi alege sin­
guri corniţele. Care era atitudinea lui Roland Borş faţă de o
asemenea autonomie naţională săsească, nu o putem şti; cre­
dem însă că veleităţile de suveranitate deplină a voevodului
n'ar fi putut admite asemenea autonomii. Fapt este că nici dela
Ladislau Cumanul şi nici dela voevodul Roland Borş, Saşii n'au

3 0
) La 1 2 8 2 un document regal vorbeşte despre „Saxones Transilvanos
•qui contra nostram procedere nitebantur majestatem" (Wenzel G. Cod. Ar-
pad. IX, p. 3 3 0 ) , iar la 1 2 8 5 Secuii ajută pe Roland Borş să alunge pe
Tătarii aliaţi ai regelui din T r a n s i l v a n i a . M a i t â r z i u , la 1 2 8 8 , când Ladislau
Cumanul trimise din nou după ajutorul Tătarilor, arhiepiscopului Ladomir
se adresează „.universis nobilibus Ungarorum, Saxonibus, Siculis et Volachis
de Ciliiniensi et Burcia comitatibus T r a n s i l v a n i s " să împiedece pe rege să
intre în l e g ă t u r ă cu T ă t a r i i (Karâcsonyi I., in Szăzadok, an 1 9 1 0 , p. 8 şi
urm),
obţinut nici un act p r i n c a r e să li se recunoască privilegiile d i n
1 2 2 4 . V o e v o d u l le nesocotea.

P e n t r u regnum t r a n s i l v a n u m a lui R o l a n d B o r ş cel d i n t â i a

moment critic s'a p r o d u s în i a r n a anului 1 2 8 8 — 1 2 8 9 şi în l u n i l e
A u g u s t — S e p t e m v r i e a l e anului 1 2 8 9 , când r e g e l e se afla în
T r a n s i l v a n i a . Intâiu venise gonit de armata întregului regat,
31
a f l â n d ocrotire în Ţ a r a Bârsei l a corniţele B r a ş o v u l u i ) , instituit
— se p a r e — de el aici ca u n punct de razim a l puterii r e g a l e
f a ţ ă de pornirile ostile a l e S a ş i l o r şi Secuilor. De aici caută s ă
32
se împace cu episcopia de A l b a I u l i a ) , a l c ă r e i s p r i j i n e r a
preţios. S c ă p a t de s t r â m t o r a r e , în M a i u 1 2 8 9 regele se r e î n t o a r c e
la Buda u n d e se împacă din nou cu clerul ungar, d a r cu t o a t ă
i e r t a r e a obţinută, el nu fu l ă s a t să î n d e p ă r t e z e dela guvern p a r ­
tida K o s z e g i — B o r ş . R e v e n i r e a lui în T r a n s i l v a n i a în A u g u s t 1 2 8 9
p a r e a fi a v u t scopul de a sdruncina situaţia, lui R o l a n d B o r ş ,
un s t â l p al g u v e r n ă r i i acestui p a r t i d . De această p r e z e n ţ ă a r e ­
33
gelui au c ă u t a t să p r o f i t e în primul r â n d Capitlul de A l b a I u l i a )
34 3 5
apoi Saşii din C r i c ă u ) şi Secuii de p e A r i e ş ) . R e c o n f i r m ă r i l e
de privilegii f ă c u t e cu acest prilej opresc pe voevod să mai
calce privilegiile Capitlului d e A l b a Iulia. V e r i f i c a r e a a c e s t o r
d r e p t u r i L a d i s l a u Cumanul a făcut-o prin m ă r t u r i a a „ u n i v e r -
sos v i r o s religiosos, nobiles Ungaros, S a x o n e s et Siculos p a r t í s
36
T r a n s i l v a n i a e " ) . Documentul nu p r e c i z e a z ă că toţi aceştia a r
fi fost întruniţi într'o congrega tio generalis; e s t e însă neîndoiel­
nică p r e z e n ţ a l o r la solemnitatea închinare! p e c a r e regele o
făcu în catedrala episcopală din capitala Transilvaniei. Prin
acest a c t de devoţiune regele a c ă u t a t să-şi recâştige î n c r e d e r e a

3 1
) E. L u k i n i c h , o. c. p. 4 1 .
3 2
) Z i m m e r m a n - W e r n e r , o. c. I, p. 1 5 9 .
3 3
) Z i m m e r m a n n - W i e n e r , o. c. I, p. 1 6 1 si 1 6 3 . T e i i t s c h - F i r n h a b e r , o. c.
p. 1 5 3 .
3 4
) Z i m m e r m a n n - W e r n e r , o. c. I, p. 1 6 2 .
3 5
) Teutsch-Firnhaber, o. c. p. 1 4 7 .
s e
) Z i m m e r m a n n - W e r n e r , o. c. p. 1 6 1 .
f a c t o r i l o r politici şi bisericeşti din Transilvania, în d a u n a a u t o ­
rităţii v o e v o d a l e a lui R o l a n d B o r ş .
Cu toată dorinţa lui Ladislau Cumanul de a îngrădi puterea
voevodală, autoritatea lui Roland Borş a rămas neatinsă; el era
stăpânul necontestat al acestei provincii. Din acest motiv peste
un an, la 1 0 A u g u s t 1 2 9 0 , când P a p a solicită din nou sprijinul
Transilvaniei împotriva lui L a d i s l a u Cumanul recăzut în cunos-
cuta-i r ă t ă c i r e , nu se mai a d r e s e a z ă nobililor unguri, S a ş i l o r ,
S e c u i l o r şi Românilor, cum a f ă c u t - o l a 1 2 8 8 arhiepiscopul L a -
domir, ci „nobili v i r o R o l a n d o Voivode Ultrasilvano, ejusque
37
f r a t r i b u s " ) , cu unui potentat de neînvins.
Mai grea situaţie pentru regnum Transilvanum a lui
R o l a n d B o r ş s'a ivit însă o d a t ă cu m o a r t e a lui L a d i s l a u Cumanul
şi u r c a r e a pe tronul Ungariei a lui A n d r e i III.
S ă t u i de a n a r h i e , clerul şi nobilimea regatului s'au s t r â n s
în jurul t â n ă r u l u i rege, c a r e d u p ă ce fu încoronat la 1 3 Iulie
1290, în S e p t e m v r i e al aceluiaşi a n întruni dieta ţ ă r i i la Buda?
luând t o a t e m ă s u r i l e p e n t r u r e f a c e r e a prestigiului Coroanei, r e ­
c u p e r a r e a posesiunilor r e g a l e î n s t r ă i n a t e în timpul lui L a d i s l a u
Cumanul şi r e o r g a n i z a r e a stării clerului şi nobilimei, cari p r i m i -
38
miră drepturi sporite ).
In Ianuarie 1 2 9 1 A n d r e i III vine în T r a n s i l v a n i a şi la 2 2
F e b r u a r i e 1 2 9 1 dă diploma prin c a r e e x t i n d e h o t ă r î r i l e dietei
39
din Buda şi asupra acestei p r o v i n c i i ) . Din acest important
document s e m n a l ă m unele puncte cari a u o l e g ă t u r ă directă cu
regnum T r a n s i l v a n u m a lui R o l a n d B o r ş . A n u m e se precizează
că în cazul când ţ a r a v a fi a t a c a t ă de duşman, nobilimea rega-

3 7
) Wenzel G. Cod. Arpad. I V , p. 3 6 8 .
3 a
) „Conscriptis libertatibus nobilium regni Hungariae antiquis, inser-
tis etiara quibusdam articulis de novo concesis" ( Z i m m e r m a n n - W e r n e r , o. c.
I, p. 1 9 0 ) .
3 9
) Zimmermann-Werner, o. c. I, p. 1 7 3 şi u r m . G r e ş i t s'a susţinut că
regele a r fi întrunit la 12 Februarie 1291 o dietă la Alba-Iulia. ( C f r . A.
Decei, in Revue de Transylvanie, Tome V I , p. 2 1 7 p r e c u m şi a u t o r i i Kereszi,
Vass, Trausch, citaţi de autor). „Alba" din document nu e Alba Iulia, ci
Szeke6fehervâr-ul din Ungaria, locul de încoronare unde 6'a stab i l i t, într'o
dietă, p u n c t e l e cuprinse în document.
 tului şi Saşii din Transilvania cari deţin predii cu drept nobi­
40
litar ), sunt datori să meargă în ajutorul oastei regale. Apoi
se subliniază că voevoduî Transilvaniei nu are dreptul de a face
popas (descensus) la nobilii din această provincie şi nici la Saşii
din categoria menţionată, precum nici banul Slavoniei nu poate
face popas la nobilimea din părţile Dravei. Deasemenea se pre­
vede ca atunci, când palatinul pleacă în cuprinsul regatului să
ţină judecată, trebue să fie asistat în fiecare provincie de patru
judecători aleşi şi de corniţele parohial. Dacă palatinul a r da
o sentinţă nedreaptă, cei patru judecători în frunte cu corniţele
parolual se vor opune şi vor refera regelui. Despre voevod, ca
reprezentat al puterii regale şi deci având cel puţin atribuţiile
judecătoreşti ale palatinului în Transilvania, nu se face nici o
amintire .Dimpotrivă prin diploma din 22 Februarie 1291 nobi­
limea din Transilvania şi Saşii deţinători de predii cu drept
nobilitar au fost scoşi prin dispoziţiile amintite de sub orice ju­
risdicţie şi autoritate a voevodului transilvan.
Mai erau însă în această provincie colectivităţile etnice-
politice ale Saşilor şi Secuilor, precum şi Românii, despre cari
diploma din 2 2 Februarie 1 2 9 1 nu aminteşte, nici cel puţin ca
având obligaţia de a veni în sprijinul oastei regatului, aşa cum
au făcut-o în trecut. Drepturile şi datoriile acestora faţă de Co­
roană au fost stabilite într'o dietă specială (congregatio) la
11 Martie 1291, pe care Andrei III o ţinu „universis nobilibus,
Saxonis, Siculis et Olachis in partibus Transilvanis apud Albam
41
Iulae pro reformatione status eorundem" ). Cu acest prilej re­
gele reuşi să aducă pe Saşi Secui la necondiţionată supunere
faţă de Coroană, acordându-le drepturi politice-naţionale co­
42
lective ). Astfel dela 1 2 9 1 începând apar din nou comiţii Si­
biului şi ai Secuilor numiţi de rege, iar la dietele regatului ţi-

4 0
) „Saxones Transilvani praedia tenentes et more nobilium se ge­
rentes".
4 1
) Z i m m e r m a n n - W e r n e r , o. c., I, p. 1 7 7 .
4 2
) Rostul prezenţei R o m â n i l o r la această d i e t ă îl v o m lămuri într'un
alt studiu cu titlul: „Dieta t r a n s i l v a n ă din 1 2 9 1 şi descălecatul Ţării Ro­
mâneşti".
 43 14
n u t e în Iulie 1 2 9 2 la B u d a ) şi A u g u s t 1 2 9 8 la P e s t a ) , parti­
cipă r e p r e z e n t a n ţ i i t u t u r o r S a ş i l o r şi Secuilor, a l ă t u r i de clerul,
nobilimea şi de reprezentanţii C u m a n i l o r din regatul ungar.
Reintegrarea Saşilor şi Secuilor din Transilvania in corpu­
rile politice ale regatului ungar şi scoaterea nobilimei transil­
vane şi a Saşilor nobili din această provincie de sub orice juris­
dicţie şi autoritate a voevodatului, însemna desfiinţarea lui reg-
num Transilvanum a lui Roland Borş,
Temându-se de reacţiunea acestuia, regele îi oferi drept
r e c o m p e n s ă funcţiunea de p a l a t i n a s u p r a întregului teritoriu stă­
p â n i t d e Ş t e f a n V ca r e x junior, d e l a D u n ă r e p â n ă la C a r p a ţ i
şi a s t f e l în dieta u n g a r ă din Iulie 1 2 9 2 R o l a n d B o r ş a p a r e ca
„palatinus Ultradanubialis", în t i m p ce r e p r e z e n t a n t politic a l
T r a n s i l v a n i e i e r a fostul vicevoevod, acum „Ladislaus vayvoda
45
Transilvanus" ).
In Octomvrie 1 2 9 3 însă R o l a n d B o r ş se a f l a din nou în
T r a n s i l v a n i a , d a r nu în calitate de „palatinus U l t r a d a n u b i a l i s "
ci cu vechia-i demnitate d e „ v a y v o d a T r a n s i l v a n u s et comes de
Zonuk", impunându-şi a u t o r i t a t e a - i temută. Oaspeţii din Dej
se şi grăbesc să solicite lui R o l a n d B o r ş î n t ă r i r e a dreptului ob­
ţinut d e l a regii L a d i s l a u Cumanul şi A n d r e i III de a ţine târg
liber scutiţi de orice jurisdicţie a slujbaşilor voevodali, i a r R o ­
l a n d le confirmă acest privilegiu, d a r în termeni de a d e v ă r a t
autocrat („banc gratiam duximus conferendam benivole e t f a -
46
vore" etc. ).
Scopul revenirii lui R o l a n d B o r ş în f r u n t e a v o e v o d a t u l u i a
fost f ă r ă î n d o i a l ă r e o r g a n i z a r e a lui regnum T r a n s i l v a n u m c a r e
şi d u p ă m ă s u r i l e l u a t e de A n d r e i III continua să e x i s t e ca o
47
r e a l i t a t e politică î n r ă d ă c i n a t ă în conştiinţa publică ). Pe te-

4 S
) Zimmermann-Werner, o. c. I, p. 192—193.
4 4
1 Z i m m e r m a n n - W e r n e r , o. c. I. p. 2 1 1 .
4 5
) Zimmermann-Werner, o. c. I. p. 1 9 2 .
4 6
) Zimmermann-Werner, o. c. I. p. 1 9 4 .
4 7
) însuşi A n d r e i I I I în diploma din 22 II 1 2 9 1 vorbeşte de „nobiles
regni noştri et predicti Saxones regni Transilvaniae" (Zimmermann-Werner,
o. c. I, p. 1 7 4 r â n d u l 1 7 — 1 8 ) ; la 8 Mai 1 2 9 1 , deci d u p ă m ă s u r i l e cunoscute
meiul acestui regnum a u t o r i t a r u l v o e v o d t r a n s i l v a n înţelegea să
susţină l u p t a d e s l ă n ţ u i t â de numeroşii magnaţi din regat îm­
p o t r i v a acţiunii de revizuire a a v e r i l o r o r d o n a t ă de rege. In
a d e v ă r controlu! s e v e r a s u p r a felului cum s a u achiziţionat p r o ­
p r i e t ă ţ i l e deţinute de nobilime, insistenţa pusă de r e p r e z e n t a n ­
ţii coroanei p e n t r u r e c u p e r a r e a «drepturilor, p r o p r i e t ă ţ i l o r şi
v e n i t u r i l o r regale î n s t r e i n a t e prin abuz, precum şi h o t ă r î r e a die­
tei de a d ă r â m a toate cetăţile nobililor devenite cuiburi de
atacuri banditeşti şi d e rezistenţă î m p o t r i v a puterii regale, a
stârnit o g e n e r a l ă n e m u l ţ u m i r e în lumea a c e s t o r potentaţi. M a i
cu seamă acei magnaţi oligarhi, cari a u a j u n s să stăpânească
j u d e ţ e întregi, nu înţelegeau să r e n u n ţ e la atotputernicia l o r şi
r e v o l t â n d u - s e î m p o t r i v a dispoziţiilor regale, continuau să des-
l ă n ţ u e pretutindeni a c t e l e l o r de violenţă, a t a c â n d în deosebi
p r o p r i e t ă ţ i l e episcopilor şi ale m ă n ă s t i r i l o r .
S e r i a a c e s t o r r e v o l t e a deschis-o v o e v o d u l t r a n s i l v a n R o -
l a n d B o r ş , c a r e î m p r e u n ă cu fraţii săi s t ă p â n e a u o imensă a v e r e
s t r â n s ă pe cale l e g a l ă şi ilegală în j u d e ţ e l e Bihor, Solnoc şi
Dobâca, precum şi numeroase cetăţi c l ă d i t e de ei sau u z u r p a t e
dela alţii. V o e v o d u l a t a c ă posesiunile episcopiei de O r a d e a , con­
strânge pe magistrul Iacob, f r a t e l e episcopului, să se r e t r a g ă cu
o a s t e a în cetatea Feneş, d a r a f l ă între timp că regie însuşi p l e c ă
cu a r m a t a î m p o t r i v a lui, semn că A n d r e i III considera ca cea
mai p e r i c u l o a s ă şi p l i n ă de u r m ă r i politice r e v o l t a f r a ţ i l o r B o r ş .
R o l a n d se grăbi atunci să a c o r d e magistrului Iacob la 2 3
1
M a i 1 2 9 4 un armistiţiu de 1 5 zile, în care timp acesta putea să
se r e t r a g ă cu oastea la O r a d e a , f ă g ă d u i n d u - i că îi v a a p ă r a r e ­
t r a g e r e a ,,atât de Unguri, cât şi de Românii, fie de-ai noştri,
fie de-ai episcopiei, a f l ă t o r i în interiorul sau în a f a r a h o t a r e l o r
Şcimuşului, cari în timpul a c e s t o r conflicte s'au sustras sau nu

ale regelui pentru desfiinţarea acestui regnum sunt pomeniţi ,,comités per
regnum Transilvanum judices" (Teutsch-Firnhaber, o. c. p. 1 6 9 ) , i a r la 2 4
Iunie 1 2 9 1 a r h i e p i s c o p u l de Calocea, c a n c e l a r u l r e g e l u i , se adresează „sacer-
dobitus universis in ducatu Transilvane- constituas" (Teutsch-Firnhaber, o.
c. p. 1 7 1 ) evidentă m ă r t u r i e a fiinţei politice a Transilvaniei distinctă de
cea a r e g a t u l u i u n g a r .
 48
de sub a u t o r i t a t e a episcopiei" ). C u r â n d însă r e g e l e a p ă r u în
f r u n t e a oastei, ocupă cetăţile lui R o l a n d B o r ş , c a r e se r e t r a s e
în cetatea A d o r i a n , d a r şi a c e a s t a căzu l a 6 — 7 S e p t e m v r i e 1 2 9 4
în m â n a regelui. A n d r e i III destitui pe R o l a n d din v o e v o d a t u l
Transilvaniei, a c o r d â n d u - i în schimb a l t e demnităţi p e n t r u a îm­
p ă c a p e acest temut oligarh şi a-1 a v e a d e s p r i j i n într'o v r e m e
când r e v o l t e l e cuprinseră întregul regat.

4. Voevodatul lui Ladislau Borş.

1924—1315.

In locul lui Roland, în f r u n t e a v o e v o d a t u l u i transilvan, d e l a

1 2 9 4 începând se afla fostul vicevoevod, Ladislau, din familia
Borş, c a r e a ridicat p u t e r e a v o e v o d a l ă la un prestigiu neatins
p â n ă atunci, f ă u r i n d din regnum T r a n s i l v a n u m o p u t e r e ce de-
p ă ş i a p e cea a regatului ungar.
Ascensiunea politică şi a c t i v i t a t e a noului v o e v o d este cu­
49
noscută istoriografiei r o m â n e ) . Din e a se desprinde personali­
tatea dominantă a lui L a d i s l a u Borş, c a r e înfruntând voinţa
P a p e i şi a t u t u r o r f a c t o r i l o r politici din regatul ungar, s'a im­
pus ca „ a r b i t r u a l situaţiei politice din acest regat", D e fapt
Ladislau stăpânea regnum Transilvanum cu p u t e r e a unui su­
v e r a n deplin. Tot ce se a f l a p e teritoriul Transilvaniei, cetăţi,
oraşe, domenii regale, saline e t c , e r a u în stăpânirea lui, şi
voinţa-i a u t o r i t a r ă căuta să şi-o impună şi l a conducerea bise^
ricii catolice şi în autonomia c o r p u r i l o r privilegiate 6ari stă­
teau în directă d e p e n d e n ţ ă f a ţ ă d e rege, cum e r a u Saşii. A s t f e l
d u p ă m o a r t e a episcopului P e t r u din A l b a Iulia î n t â m p l a t ă la
2 7 Noemvrie 1 3 0 7 , L a d i s l a u ocupă toate moşiile şi bunurile epis-

4 S
) Wentzel G., Cod. Arpad. X, Budapest, 1 8 7 3 , p. 1 5 3 .
4 9
) P o r A n t a l , Las zio erdely vajda 1291 1315 (Ladislau voevodul tran­
r e v
silvan 1 2 9 1 — 1 3 1 5 ^ în - Erdely Muzeum, 1 8 9 1 ; I. Lupaş, Un voevod al
Transilvaniei în luptă cu regatul ungar. Voevodul Ladislau (1291 1315) în
voi. omagial Fraţilor Alexandru şi loan Lapedatu. Bucureşti, 1 9 3 6 şi în I.
Lupaş, Studii, Conferinţe şi Comunicări istorice, voi. II, Cluj, 1 9 4 0 , p. 33
şi u r m .
copiei. S p r e m a r e a i n d i g n a r e a clerului a ş e a z ă în p a l a t oameni
de-ai lui şi impune c a n d i d a t u r a fiului s ă u la scunul episcopesc
50
v c a n t ) . C a stăpân a l Episcopiei, a p ă r ă „tamquam caput mem­
51
b r a sua" interesele ei în procesul cu S a ş i i ) , a c e s t e a fiind şi in­
t e r e s e l e fiului său c a n d i d a t l a v l ă d i c i e . C u m însă a c e a s t ă can­
d i d a t u r ă întâmpina rezistenţa î n v e r ş u n a t ă a clerului, a r e s t e a z ă
p e canonici, pe cari "îi e l i b e r e a z ă numai p e n t r u ca s t r â n g â n d u - i
în sinod l a 7 I a n u a r i e 1 3 0 8 , să-i silească a primi şi semna actul
d e a l e g e r e şi n u m i r e a fiului său ca episcop, act cetit de însuşi
52
v c e v o d u l Lodislau în ş e d i n ţ ă ) . S t ă p â n , acum, şi p e biserică,
L a d i s l a u B o r ş a v e a p u t e r e nelimitată în v o e v o d a t u l său. Ţine
diete („congregatio generalis . . . cum nobilibus regni a d nos p e r -
53 54
tinentibus") ) şi a r e o a d e v ă r a t ă curte de s u v e r a n ) în cetatea
sa delà Deva.
Prestigiul unic şi p u t e r a politică a v o e v o d u l u i L a d i s l a u ies
însă în e v i d e n ţ ă din atitudinea lui f a ţ ă d e l u p t e l e c a r i s a u d a t
d u p ă m o a r t e a lui A n d r e i III ( 1 4 I a n u a r i e 1 3 0 1 ) , p e n t r u succe­
siunea l a tronul Ungariei. S e ştie a n u m e că V e n c e s l a v (1301—
1 3 0 5 ) r e n u n ţ â n d la tronul Ungariei, a cedat d r e p t u r i l e lui în
f a v o a r e a lui Otto de B a v a r i a ( 1 3 0 5 — 1 3 0 7 ) c a r e , d u p ă ce fu a l e s
şi încoronat rege, îşi v ă z u s t ă p â n i r e a z ă d ă r n i c i t ă de sentinţa
Papei, p o t r i v i t c ă r e i a c o r o a n a fu a t r i b u i t ă candidatului C a r o l
de A n j o u , oprind pe O t t o să p o a r t e titlul de r e g e şi deslegând
pe supuşii lui d e j u r ă m â n t u l de c r e d i n ţ ă făcut. In a c e a s t ă si­
t u a ţ i e critică Otto vine în Transilvania, la Bistriţa. S c o p u l că­
l ă t o r i e i e r a c e r e r e a în c ă s ă t o r i e a ficei voevodului Ladislau, cu
sprijinul căruia O t t o e r a sigur că îşi v a putea p ă s t r a tronul Un­
gariei, cu toate a m e n i n ţ ă r i l e Papei. F ă r ă a ţine seama de o f e r t a
B 0
) T e m e s v â r y I., Erdély kôzépkori pilspôkei (Episcopii T r a n s i l v a n i e i din
Evul Mediu), Cluj, 1 9 2 2 , p. 1 1 2 .
5 1
) Z i m m e r m a n n - W e r n e r , o. c , I, p. 2 4 9 , 2 7 8 .
5 2
) T e m e s v â r y I., o. c , p. 1 1 3 .
53
) Codex diplomaticus domus senioris comitum Zichy. Tom. I, Pest.
1871, p. 1 1 8 .
5 4
) Cf. „Nos comes Iohannes, Judex Curiae Ladislai Wayvode Tran­
silvani" şi „magister P e t r u s , d a p i f e r u s domini W a y v o d e " (Cod. Zichy, I, p.
122).
lui Otto, L a d i s l a u r e f u z ă m â n a ficei sale, a r e s t a pe regele p e ţ i ­
tor şi l u ă la sine c o r o a n a Ungariei. P r i n a c e a s t a voevodul t r a n ­
s i l v a n î n d e p ă r t ă un puternic r i v a l în p e r s o a n a lui O t t o din c a l e a
lui C a r o l d e A n j o u , d a r s e c h e s t r a r e a coroanei, a r a t ă limpede
că n u s p r i j i n i r e a candidatului pontifical a fost planul u r m ă r i t
d e L a d i s l a u B o r ş . C ă s ă t o r i n d u - ş i la 1 3 0 8 fica cu Ş t e f a n U r o ş a l
Serbiei, v o e v o d u l t r a n s i l v a n preconiza o a l i a n ţ ă î n d r e p t a t ă îm­
p o t r i v a lui C a r o l R o b e r t şi a p l a n u r i l o r pontificale p r i v i t o a r e l a
regatul ungar.
P a p a interveni, grăbîndu-se să trimită p e cardinalul G e n ­
tile în Ungaria p e n t r u a consolida situaţia lui C a r o l R o b e r t .
L a 2 7 Noemvrie 1 3 0 8 a c e s t a a şi fost a l e s rege, d a r î n c o r o n a r e a
n u se putut face din pricină că L a d i s l a u B o r ş r e f u z a să r e s t i t u e
c o r o a n a sechestrată dela Otto. G e n t i l e trimite delegaţi la v o e ­
vodul t r a n s i l v a n , d a r nici rugăminţile, nici ameninţările aces­
t o r a nu-1 p u t u r ă îndupleca. In consecinţă C a r o l R o b e r t fu în­
c o r o n a t cu o coroană nouă, sfinţită, d a r actul a fost socotit
ca n e v a l a b i l d a c ă n'a fost s ă v â r ş i t cu coroana regelui Ştefan I.
Rezistenţa voevodului t r a n s i l v a n trebuia deci î n f r â n t ă cu a j u ­
torul factorilor politici ostili voevodului. Delegaţii cardinalului
65 56
p o r n i r ă să împace pe S a ş i ) cu Episcopia din A l b a I u l i a ) şi

5 5
) Saşii nemulţumiţi de perspectiva pierderii procesului lor cu epis­
copia, Ia c o n d u c e r e a c ă r e i a se afla fiul v o e v o d u l u i şi p i e r z â n d u - ş i prin ares­
t a r e a lui Otto s p r i j i n u l n ă d ă j d u i t , în F e b r u a r i e 1 3 0 8 a t a c a r ă C a p i t l u l din A l b a -
Iulia devastând şi terorizând pe preoţi (Zimmermann-Werner, o. c. I, p.
256, 2 8 8 , 2 9 1 ) , după ce mai nainte d i s t r u s e r ă castelele nobililor sprijinitori
ai v o e v o d u l u i a f l ă t o r i în r e g u n i l e l o r . ( Z i m m e r m a n n - W e r n e r , o. c. I, p. 2 7 7 ) .
5 e
) Cu acest p r i l e j Saşii a c u z a r ă pe v o e v o d că p r i n t e r o a r e i-au împie­
decat să-şi r e v e n d i c e d r e p t u r i l e l o r f a ţ ă de E p i s c o p i e şi să ia c o n t a c t cu d e ­
legaţii cardinalului (Zimmermann-Werner, o. c. I, p. 2 4 9 , 2 7 8 ) , i a r la rân­
dul l o r Saşii au fost acuzaţi — în a f a r ă de v i o l e n ţ a săvârşită împotriva Ca-
p i t l u l u i de Alba-Iulia şi de faptul că au j u r a t credinţă lui Otto, — că au
p a r t i c i p a t la oastea acestuia strânsă la Buda şi apoi la S e g h e d i n , că au tri­
mis dela Sibiu delegaţi l a Otto, când se afla la R o d n a şi Ia B i s t r i ţ a , decla­
rând că sunt gata să-1 s p r i j i n e ca rege al U n g a r i e i , chemându-1 să v i n ă în
această calitate la ei, nesocotind textul excomunicării pontificale rostită îm­
p o t r i v a acestuia. ( Z i m m e r m a n n - W e r n e r , o. c. I, p. 2 7 3 — 2 7 4 ) . R e z u l t a t u l cer­
cetării fu t r i m i s apoi Cardinalului Gentile.
a u a j u n s să netezească terenul în acest scop. Ladislau, la r â n d u l
său, convins că nu v a putea obţine confirmarea pontificală pen­
t r u fiul său în scaunul vlădicesc, renunţă la alegerea silnică
f ă c u t ă şi d ă d u l i b e r t a t e p e n t r u o n o u ă alegere, cu condiţia să
fie a l e s un prieten a l lui, altcum nu v a restitui moşiile episco­
5 7
pale ). Capitlul a a l e s pe candidatul indicat de voevod, pe
Benedict (1309—1319).
Ncul episcop, din ordinul cardinalului făcu mari s t ă r u i n ţ e
p e lângă voevod să restitue coroana sechestrată, dar Ladislau
B o r ş refuză orice compromis în această p r i v i n ţ ă . F a ţ ă de in-
transingenţa voevodului, cardinalul recurse la ultima a r m ă : ex­
comunicarea.
La 2 5 D e c e m v r i e 1 3 0 9 actul de e x c o m u n i c a r e fu semnat la
B r a t i s l a v a . C a r d i n a l u l a r a t ă că misiunea lui e s t e de a p ă s t r a şi
întări curăţenia credinţei catolice, ferindu-o de amestecul cu
a l t e credinţe mai cu seamă în regiunile l a cari se r e f e r ă dele­
gaţia sa pontificală. A a f l a t însă că între v o e v o d u l transilvan
şi r e g e l e Ş t e f a n a l Serbiei s a încheiat contract p e n t r u căsăto­
ria ficei voevodului, n ă s c u t ă din părinţii catolici, cu fiul rege­
lui amintit, care este r ă t ă c i t dela d r e a p t a credinţă. Deşi cardi­
nalul i-a trimis r e p e ţ i t e scrisori şi emisari, p r i n c a r e 1-a rugat
să r e n u n ţ e la această căsătorie, Ladislau ,,cu î n c ă p ă ţ i n a r e a
refuzat să-1 a s c u l t e şi cu o d i s p r e ţ u i t o a r e şi t r u f a ş e nesupunere
i-a întors spatele" încheind acea c ă s ă t o r i e şi refuzând să resti­
tue în termenul p r e s c r i s bunurile r e g a l e pe cari hoţeşte le de­
ţine. Aceste fapte — spune cardinalul — trebuesc pedepsite
p e n t r u că altcum „infama impunitate" a voevodului a r îndemna
l a n e s u p u n e r e şi p e a l ţ i nobili din regat şi a r r ă s p â n d i la vii­
t o a r e l e generaţii asemenea p o r n i r i spre îngâmfată în/drăsneală.
Din m o t i v e l e de mai sus deci c a r d i n a l u l p r o n u n ţ ă excomu­
n i c a r e a s u p r a voevodului L a d i s l a u şi a s u p r a v a s a l i l o r , comiţi­
lor, castelanilor, j u z i l o r şi iobagilor, cari îl v o r mai susţine,
lipsindu-i de î n m o r m â n t a r e bisericească.
Din pricina căsătoriei amintite, î m p o t r i v a lui L a d i s l a u se v a
p r o c e d a ca împotriva unui s p r i j i n i t o r a l ereticilor şi duşman al
credinţei şi întreg teritoriul supus lui, ca şi cel a l a d e r e n ţ i l o r ,
s p r i j i n i t o r i l o r şi a celor ce i se v o r supune sau îi v o r da a j u ­
tor, sfat sau înlesnire, ,, a t â t dincolo cât şi dincoace de p ă d u r e " ,
v a fi supus interdicţiei bisericeşti. Deasemenea, de oarece car­
dinalul adese ori 1-a a v e r t i z a t p e v o e v o d să restitue coroana
regatului u n g a r — ceeace L a d i s l a u p â n ă acum a r e f u z a t să facă
— îi pune în v e d e r e să o p r e d e a p â n ă la d a t a de 2 F e b r u a r i e
1 3 1 0 , altfel v a suporta pedepsele p r e v ă z u t e de legile ţării.
C a r d i n a l u l o r d o n ă clerului d e toate categoriile să citească
actul de e x c o m u n i c a r e în biserici în sunet de clopote şi cu can­
d e l e l e a p r i n s e , p â n ă ce v o e v o d u l şi supuşii lui n u se v o r în­
toarce la d a t o r i t ă supunere. T o t o d a t ă p u n e în v e d e r e voevo-
dului Ladislau că, d a c ă se v a supune Bisericei şi v a da satis­
facţie p e n t r u tot ce a făcut, v a fi i e r t a t nu numai de pedepsele
arătate, ci v a fi şi r ă s p l ă t i t cu favoruri din p a r t e a c a r d i n a ­
58
lului ).
A c t u l de excomunicare a produs efectul dorit. Deşi mai
e r a u preoţi în T r a n s i l v a n i a cari nu voiau să respecte excomuni­
58
c a r e a ) , L a d i s l a u Borş, cunoscând din cazurile lui Venceslav
şi Otto consecinţele unei a t a r i a n a t e m e , a cedat şi în ziua de
8 A p r i l i e 1 3 1 0 a semnat la Seghedin actul prin c a r e d e c l a r ă
că ,,ab h o r a e t die antea, domirium K a r o l u m Dei gratia regem
Hungariae recognoscimus e t recipimus în dominum nostrum n a -
t u r a l e m et legitimum" . . . V a restitui deci regelui coroana p â n ă
la 1 Iulie 1 3 1 0 , precum şi minele de a r g i n t din Rodna, apoi co­
mitatele Bistriţa, Sibiu şi cel a l S e c u i l o r p r e c u m şi o r a ş e l e D e j ,
C l u j şi S z e k cu oficiile camerale. Restituirea Coroanei o v a face
însă cu condiţia ca în a c e a zi, c e r e r i l e pe c a r e l e v a înainta să
fie r e s p e c t a t e şi bogat r ă s p l ă t i t e , aşa cum se cuvine din p a r ­
00
tea majestăţii regale ).

5 8
) Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria Românilor. Voi I, p.
568—571. Cf. şi I. L u p a ş , o. c , în Studii, Conferinţe şi Comunicări istorice,
II, p. 3 7 .
5 9
) T e m e s v â r y I., o. c , p. 1 3 0 .
ß 0
) Z i m m e r m a n n - W e r n e r , o. c., I, p. 295—296.
 C e a n u m e pretenţiuni v a fi ridicat voevodul Ladislau, nu
se poate preciza. E sigur însă că ele n'au fost satisfăcute de
rege. D o v a d a o a v e m a t â t în atitudinea voevodului f a ţ ă de C a -
r o l Robert, cât şi a regelui f a ţ ă de L a d i s l a u B o r ş . A n u m e , cu
toate că semnase a c t u l din 8 A p r i l i e 1 3 1 0 , v o e v o d u l t r a n s i l v a n
lipsea din oastea pe c a r e r e g e l e o p r e g ă t e a în 1 3 1 1 împotriva lui
61
M a t e i Csâk, deşi în e a se a f l a u toţi demnitarii r e g a t u l u i ) . R e ­
gele, la r â n d u l său, căuta să-şi a s i g u r e credincioşi în i n t e r i o r u l
Transilvaniei împotriva voevodului transilvan. Intr'un document
de mai târziu, C a r o l R o b e r t m ă r t u r i s e ş t e că, fiind constrâns
de t u r b u r ă r i l e din regat, s'a v ă z u t nevoit să dea a s c u l t a r e ce­
rerilor făcute de unii a r d e l e n i , scoţându-i d e sub jurisdicţia
62
* voevodului ), fapt care — d u p ă cum însuşi r e g e l e recunoaşte
— constituia o micşorare a autorităţii v o e v o d a l e . M o t i v a r e a r e ­
gelui că a a c o r d a t asemenea scutiri numai constrâns de m i ş c ă ­
rile din r e g a t , este m e n i t ă d o a r să justifice r e v e n i r e a a s u p r a
acestor măsuri, mai târziu. D e f a p t C a r o l R o b e r t după 8 A p r i ­
lie 1 3 1 0 a u r m ă r i t statornic r e d u c e r e a a u t o r i t ă ţ i i v o e v o d a l e şi
prin aceasta nimicirea puterii p e c a r e o exercitase Ladislau
B o r ş . In r ă s t i m p u l d e l a 1 3 1 0 , p â n ă l a 1 3 1 5 când L a d i s l a u fu­
sese destituit din v o e v o d a t , nu m a i avem nici o u r m ă de acti­
v i t a t e a lui d e v o e v o d ; nici o dietă ţinută, nici un a c t dat d e el,
t o a t e actele fiind d a t e fie d e rege fie d e C a p i t l u l de A l b a - I u l i a .
Toate acestea constituesc d o v a d a că prin actul din 8 Aprilie
1310, Ladislau Borş a semnat desfiinţarea puterii lui voevo­
dale neţărmurite în regnum transilvanum.
V o e v o d u l t r a n s i l v a n , fireşte nu se î m p ă c a cu situaţia d a t ă
şi c â n d r e g e l e voi să a ş e z e garnizoane p r o p r i i în c e t ă ţ i l e t r a n ­
silvane, L a d i s l a u s'a împotrivit, fapt c a r e i-a d a t p r i l e j regelui
63
să-1 destitue în 1 3 1 5 din v o e v o d a t ) . C a r o l R o b e r t s e grăbi a c u m
să desfiinţeze m ă s u r i l e l u a t e de Ladislau B o r ş p r i n abuz de
putere, sau p r i n nesocotirea privilegiilor regale preexistente.

6 1
) Homan-Szekfii, Magyar tortenet (Istorie m a g h i a r ă ) , v o i . II, p. 262.
2
) Nagy I., Codex diplomaticus hungaricus Andegavensis. Tom. II, Bu-
dapest, 1 8 8 1 , p. 1 1 8 .
6 3
) Homan-Szekfii, o. c., I I , p. 2 6 3 — 2 6 4 .
 A s t f e l restitue A b a ţ i e i din Egreş unele sate cari „odinioară a u
64
fost ocupate de voevodul L a d i s l a u " ) , apoi d ă d r e p t u l S a ş i l o r
din Mediaş, Şeica şi B i e r t a n să se r e u n e a s c ă cu cei din Sibiu, de
oarece „prin volnicia lui Ladislau, fostul v o e v o d Transilvania, a u
fost s e p a r a ţ i d e comunitatea S a ş i l o r din Sibiu şi ocupaţi, şi
cari de fiul său, tot cu numele Ladislau, voevodul transilvan,
65
potrivnic libertăţii lor, a u fost p â n ă acum stăpâniţi" ). Dea-
semenea, noul voevod, Nicola Pok, o p r e ş t e p e iobagii c e l o r doi
foşti voevozi Ladislau delà folosinţa moşiilor Babuş şi Beud,
6 6
cari sunt a l e comitelui Iacob fiul lui A p a ) , iar r e g e l e restitue
magistrului D o j a moşia P ă n a d din j u d e ţ u l B i h o r care „ d e L a ­
67
dislau fostul v o e v o d silnic fusese o c u p a t ă " ) .
R e v o l t a î m p o t r i v a regelui e r a acum unicul gând al lui L a ­
dislau B o r ş . El se a f l a în strânse l e g ă t u r i cu fostul palatin Iacob
K o p a s z din familia B o r ş , destituit şi el din a c e l e a ş i m o t i v e din
demnitatea ce o ocupa, s t ă p â n u l unui întreg ţinut compus din
j u d e ţ e l e Bihor, Sabolci, S ă t m a r , C r a s n a şi Solnocul Interior,
a v â n d la Nord-Est g r a n i ţ ă Someşul, la N o r d - V e s t Tisa, la S u d
Bereteul, i a r la R ă s ă r i t întinzându-se până la B a i a Mare şi
A l m a ş . A c e s t a organiza r e v o l t a i n t r â n d în l e g ă t u r ă cu p u t e r n i ­
cele familii Kôszegi şi G u t k e l e d , cu M a t e i Csâk, p r e c u m şi cu
Moiş, fiul lui Moiş din T r a n s i l v a n i a . In cazul când r e v o l t a v a
da r e z u l t a t e l e dorite, ei a v e a u candidat la tronul Ungariei pe
A n d r e i , principele de Halici. In a c e l a ş scop şi-au a s i g u r a t spri­
jinul regelui s â r b Ş t e f a n U r o s II şi, — se p a r e — a ş t e p t a u a j u ­
tor şi delà B a s a r a b , domnul Ţ ă r i i Româneşti.
Răscoala începu în p r i m ă v a r a anului 1 3 1 7 . Regele căută
să-şi asigure a l i a ţ i în regiunile u n d e s t ă p â n i r e a lui e r a mai p e ­
riclitată. Şi precum în lupta împotriva lui M a t e i Csâk a v u s e s e
cel mai statornic a j u t o r d e l à S a ş i i din Zips, la fel caută să-şi
consolideze situaţia în S u d u l Transilvaniei, a c o r d â n d la 2 5 M a i

6 4
) Z i m m e r m a n n - W e r n e r , o. c., I, p. 3 0 1 .
e 5
) Z i m m e r m a n n - W e r n e r , o. c., I, p. 315—316.
e 8
) Z i m m e r m a n n - W e r n e r , o. c , I, p. 3 1 7 .
8 7
) Nagy I., Cod Andeg. I, p. 3 8 0 .
1 3 1 7 S a ş i l o r , ceea ce timp de opt decenii n'au reuşit să obţină
d e l a regii Ungariei, a n u m e confirmarea d r e p t u r i l o r cuprinse în
6 8
diploma a n d r e e a n ă din 1 2 2 4 ) .
S i g u r de Saşi, C a r o l R o b e r t trimite p e credinciosul său D o j a
împotriva lui Iacob K o p a s z , c a r e încă în acelaş an, 1 3 1 7 , fu în­
f r â n t la Debreţin. P a l a t i n u l se refugie în cetatea S o l y o m k o un­
de fu a s e d i a t ; Moiş îi v i n e în a j u t o r din T r a n s i l v a n i a d a r f ă r ă
89
r e z u l t a t şi în cele din u r m ă K o p a s z fu prins şi u c i s ) . Anul
u r m ă t o r a c e l a ş D o j a sdrobeşte r ă s c o a l a lui Moiş, fiul lui Moiş
din T r a n s i l v a n i a .
Regele r ă s p l ă t e ş t e acum pe cei ce l-au servit cu c r e d i n ţ ă ,
î n t r e alţii pe Dionisie Elefant, c a r e şi-a l ă s a t familia în captivi­
t a t e a lui Matei C s â k p e n t r u a-1 servi pe rege, a a j u n s în prinsoa­
r e , de unde scăpând a cucerit cetatea V a l c ă u a lui Ş t e f a n şi
cetatea Dergeneh a lui Bekch p r e d â n d u - l e regelui. A c e l a ş Dio­
nisie a mai î n f r â n t p e a l ţ i rebeli şi a cucerit din m â n a lui Iacob
K o p a s z cetatea A d r i a n , p r o p r i e t a t e a f a m i l i a r ă în c a r e la 1 2 9 4
se refugiase şi R o l a n d B o r ş . P e n t r u toate aceste m e r i t e Dionisie
p r i m e ş t e moşiile u n o r rebeli cari au l u p t a t a l ă t u r i de Moiş, fiul
lui Moiş, moşii pe cari l e deţineau p r i n abuz încă din v r e m e a
70
voevodului Ladislau ). Deasemenea regele d ă magistrului To-
ma, comite de Sirmiu, B â c s şi A r a d , d r e p t r e c o m p e n s ă pentru
m e r i t e l e câştigate în l u p t ă contra lui M a t e i Csâk, 2 2 de moşii
in T r a n s i l v a n i a , foste a l e lui A n d r e i fiul lui Ipoci şi sechestrate
idin cauză că s'a a l ă t u r a t acţiunii lui „Ladislau, fost voevod,
principal r i v a l şi necredincios împotriva m a j e s t ă ţ i i n o a s t r e r e ­
71
gale" ). Doja de Debreţin, v o e v o d a l Transilvaniei şi comite
de Solnoc, p e n t r u l u p t e l e victorioase p u r t a t e împotriva lui K o ­
pasz şi Moiş, p r i m e ş t e cetatea U i o a r a dimpreună cu 1 3 sate
a p a r ţ i n ă t o a r e , c a r e fusese sechestrată dela fraţii Ioan, Nicolae
72
şi Iacob, v i n o v a ţ i de r e b e l i u n e ) . A u t o r i t a t e a lui fusese apoi

6 8
) Z i m m e r m a n n - W e r n e r , 0. c., I, p. 322—323.
6 9
) Nagy I., Cod. Andeg. II, p. 217—218.
7 0
) Nagy I., Cod. Andeg. 1, p. 5 2 1 — 5 2 2 .
7 1
) Z i m m e r m a n n - W e r n e r , o. c., I, p. 340—341.
72
) Codex dipl. comitum Zichy. I, p. 171—172.
extinsă şi a s u p r a celor cinci comitate stăpânite odinioară de
73
p a l a t i n u l Iacob K o p a s z ) .
Răsculaţii, înfrânţi, nu se mai pot menţine în T r a n s i l v a n i a
d e cât în cetăţile Ciceu şi Deva, iar în B i h o r în cetatea Leta.
In p r i m ă v a r a anului 1 3 2 1 voevodul D o j a p r e g ă t e a , din ordinul
7 4
regelui, campania împotriva l o r ) . C a s t e l a n u l Ciceului trecuse
<de p a r t e a regelui, fiind i e r t a t şi chiar r ă s p l ă t i t p e n t r u acea­
7 5
s t a ) , i a r corniţele Nicolae, fiul lui P e t r u G e r e n d , a p r e d a t r e ­
gelui cetatea Leta pe c a r e o deţineau ,, fiii lui Ladislau, fostul
voevod, necredinciosul nostru", fiind p e n t r u a c e a s t a i e r t a t de
t o a t e samavolniciile s ă v â r ş i t e în timpul cât a stat a l ă t u r i de fiii
76
lui Ladislau, p â n ă la p r e d a r e a c e t ă ţ i i ) .
Situaţia fiilor lui L a d i s l a u devenise critică. Regele, p r i n t r ' o
e x p e d i ţ i e personal condusă, î n f r â n s e p e Ş t e f a n U r o ş II, cuceri
B e l g r a d u l şi b a n a t e l e Maciva, Ş o şi Ozora, a d i c ă Nordul Serbiei
77
delà D u n ă r e p â n ă la r â u l B o s n a ) . D e a s e m e n e a r e g e l e smulse
cetatea Mehadiei, din m â n a r ă s v r ă t i t u l u i Ioan, fiul banului se­
78
v e r i n e a n T e o d o r ) . In a c e l a ş timp, Ş t e f a n U r o ş II muri la 1 3 2 1 ,
i a r fiul său Ş t e f a n U r o ş III ( 1 3 2 2 — 1 3 3 1 ) schimbase o r i e n t a r e a
politică a t a t ă l u i său, c ă u t â n d a l i a n ţ a cu C a r o l Robert.
P i e r z â n d orice n ă d e j d e de a j u t o r din S e r b i a , fiii lui L a d i s ­
l a u , r ă m a ş i stăpâni d o a r în Deva, nu mai a v e a u a l t ă posibilitate
de a j u t o r decât l a B a s a r a b , domnul Ţ ă r i i Româneşti, Ocuparea
cetăţii Mehadiei de c ă t r e ostile r e g a l e însemna î n t r e r u p e r e a ori­
c ă r o r legături posibile a l e fiilor lui Ladislau, p r i n banatul seve­
rinean, cu domnul Ţ ă r i i Româneşti. Ei se p a r e c ă a u c ă u t a t a l t e
puncte de l e g ă t u r ă prin C a r p a ţ i i Meridionali.
Numai în c a d r u l u n o r asemenea tendinţe n e putem e x p l i c a
textul documentului din 5 A u g u s t 1 3 2 2 , prin c a r e r e g e l e a r a t ă că
în timpul când „Ladislau, fiul fostului v o e v o d t r a n s i l v a n L a d i s -

7 3
) Nagy I., Cod. Andeg. I, p. 6 0 4 , 6 1 1 — 6 1 2 , 631—632.
7 4
) Nagy I., Cod. Andeg. I, p. 6 1 2 .
7 5
) Z i m m e r m a n n - W e r n e r , o. c. I, p. 3 5 4 — 3 5 5 .
7 6
) Nagy I., Cod. Andeg. I I , p. 124—126.
7 T
) Homan-Szekfü, Magyar Törtenet, II, p. 265—266.
7 8
) Nagy I., Cod. Andeg. II, p. 1 5 1 .
Iau, î m p r e u n ă cu fraţii săi, r ă p i ţ i d e îngâmfare, cu î n d r ă s n e a l ă
temerară şi cunoscuta necredinţă, în chip rebel s a u r i d i c a t îm­
p o t r i v a m a j e s t ă ţ i i n o a s t r e , a t a c â n d regiuni din p ă r ţ i l e T r a n s i l ­
vaniei p e cari cu p ă g u b i t o a r e incursiuni şi tiranice d e v a s t ă r i î n
n u m e r o a s e r â n d u r i l e - a u pustiit, ridicând n u m e r o a s e piedeci î n
calea s t r ă d u i n ţ e l o r n o a s t r e " . . . . Nicolae fiul lui C o n r a d de T ă l -
maciu a dat dovezi de neclintită credinţă p e n t r u „înfrângerea,,
umilirea şi e x t e r m i n a r e a pomeniţilor necredincioşi ai noştri" şi
mai cu seamă numitul Nicolae, m ă r t u r i s i n d u - ş i statornicia în
sincera credinţă şi curăţenia gândurilor, a restituit regelui ce­
tatea Salgo, p e c a r e o deţinea împreună cu nouă sate şi a n u m e
Cunţa, A m n a ş , S ă c e l şi O r l a t cu a l t e cinci s a t e româneşti" (Să-
lişte, G a l e ş , V a l e , C a c o v a şi Sibiel), fapt de pe urma căruia
— d u p ă cum însuşi regele m ă r t u r i s e ş t e — „ a r e z u l t a t , în a f a r ă
de s p o r i r e a s t ă p â n i r e i noastre, toată odihna şi liniştea d o r i t ă d e
credincioşii noştri în a c e s t e p ă r ţ i , î m p o t r i v a incursiunilor sau
79
atacurilor neprevăzute a l e adversarilor noştri" ). Raportul di­
r e c t î n t r e a c t i v i t a t e a d e s f ă ş u r a t ă d e Nicolae de T ă l m a c i u împo­
t r i v a acţiunii r e b e l e a fiilor lui L a d i s l a u şi restituirea cetăţii
S a l g o cu cele 9 s a t e în m â n a regelui e s t e evident. F a p t u l că
a c e a s t ă cetate, a l e c ă r e i ruine se v ă d şi azi p e V â r f u l Zidului,
80
d e a s u p r a S i b i e l u l u i ) , închidea una din cele mai importante t r e ­
8 1
c ă t o r i folosite p e n t r u incursiuni m i l i t a r e peste C a r p a ţ i ) , a r a t ă
că „incursiunile sau a t a c u r i l e n e p r e v ă z u t e a l e a d v e r s a r i l o r " des­
p r e cari pomeneşte regele, nu trebuesc r a p o r t a t e numai la a c ­
ţiunea r e v o l u ţ i o n a r ă a fiilor lui Ladislau, în interiorul T r a n s i l ­
vaniei, ci înainte d e toate la incursiunile p e cari B a s a r a b l e - a
făcut, sau p o p u l a ţ i a l o c a l ă şi regele se temea că l e v a face p e s t e
C a r p a ţ i în sprijinul fiilor lui Ladislau. A s e m e n e a incursiuni e r a u
a ş t e p t a t e de v r e m e ce regele î n t r e anii 1 3 2 1 — 1 3 2 3 a trimis l a
B a s a r a b în r e p e ţ i t e r â n d u r i pe M a r t i n fiul lui B u g a r c a r e şi-a

7 9
) Z i m m e r m a n n - W e r n e r , o. c. I, p. 365—366.
8 0
) A . Decei, Cetatea Salgo dela Sibiel (jud. Sibu) în Anuarul Institui­
tului de Istorie Naţională, VIII ( 1 9 3 9 — 1 9 4 2 ) , S i b i u , 1 9 4 2 , p. 299—342.
8 1
) I. Moga, Marginea, Ducatul Amlaşului şi Scaunut Săliştei în „Oma~
gitt profesorului Ioan Lupaş", B u c u r e ş t i , 1 9 4 3 , p. 5 7 7 — 5 7 8 .
împlinit ,,cu c r e d i n ţ ă şi în chip l ă u d a b i l " î n s ă r c i n ă r i l e primi­
8 2
t e ) . S e p a r e că rezultatul obţinut de M a r t i n a fost recunoaşte­
r e a d e c ă t r e B a s a r a b a suzeranităţii ungare, cu p r e ţ u l p ă s t r ă r i i
banatului severinean pe c a r e îl r e v e n d i c a domnul român.

5. Voevodul Toma Szecheny.

Neintervenţiunea lui B a s a r a b în f a v o a r e a acţiunii fiilor lui

L a d i s l a u e r a cu a t â t mai p r e ţ ' c a s ă p e n t r u C a r o l R o b e r t cu cât
n o u l v o e v o d t r a n s i l v a n Toma de Szecheny, om de verificată în­
c r e d e r e a regelui, stârnise o g e n e r a l ă n e m u l ţ u m i r e în Transil­
v a n i a . Nu voia să r ă m â n ă , în ce p r i v e ş t e a u t o r i t a t e a lui v o e v o -
d a l ă , mai p r e j o s decât R o l a n d şi L a d i s l a u B o r ş . C h i a r dacă nu
p u t e a p r e t i n d e o s u v e r a n i t a t e deplină, v o i a ca p u t e r e a lui voe-
v o d a l ă să nu a i b ă nici o î n g r ă d i r e în cuprinsul Transilvaniei.
C u r â n d d u p ă v e n i r e a lui în Transilvania,, Toma convoacă l a 1 8
A p r i l i e 1 3 2 2 dieta ţ ă r i i (congregatio generalis) la T u r d a cu cle­
r u l , nobilimea, Saşii şi Secuii u n d e ţine j u d e c a t ă dând sentinţe
83
în diferite p r o c e s e ) . Cum însă în scutinţele a c o r d a t e d e rege
î n t r e anii 1 3 1 0 — 1 3 2 2 diferitelor p e r s o a n e sau comunităţi din
T r a n s i l v a n i a , scoţându-i de sub jurisdicţia v o e v o d a l ă şi punân-
d u - i în directă s p u n e r e f a ţ ă de rege, Toma îşi v e d e a limitată a u ­
t o r i t a t e a în v o e v o d a t , la 2 5 A p r i l i e 1 3 2 4 obţinu dela rege un im­
p o r t a n t act, prin c a r e Carol Robert, r e v o c â n d toate aceste scu-
tinţe, reaşeză pe Toma şi pe voevozii ce-i vor urma în deplina
lor jurisdicţie, având dreptul să judece în toate pricinile „pre­
cum judecau vechii voevozi din vremea înaintaşilor noştri iluştri
regi ai Ungariei", rezervând! p e seama judecăţii regale numai ca­
z u r i l e r e f e r i t o a r e la p r o p r i e t ă ţ i l e sechestrate p e n t r u a c t e d e înal­
t ă t r ă d a r e şi n e d r e p t ă ţ i l e s ă v â r ş i t e de oameni din Ungaria în
pretenţiile l o r băneşti a s u p r a celor din Transilvania, sau de
84
a c e ş t i a î m p o t r i v a celor din regatul u n g a r ) . A c t u l obţinut a v e a

!
) Nagy I., Cod. Andeg. II, p. 1 5 1 .
') Z i m m e r m a n n - W e r n e r , o. c., I. p. 361—364.
) Zimmermann-Werner, o. c., I, p. 3 2 — 3 8 3 .
repercusiuni mai m a r i decât t e x t u l documentului l a s ă să se v a ­
d ă , de o a r e c e Toma încă din Ianuarie 1 3 2 4 reuşi să obţină şi
85
demnitatea de comite a l S i b i u l u i ) , extinzându-şi astfel a u t o ­
r i t a t e a şi a s u p r a S a ş i l o r . I a r p e n t r u ca nemulţumirea mai v e ­
che a a c e s t o r a s ă p o a t ă fi s t ă p â n i t ă şi să nu p o a t ă primi v r e u n
sprijin d e l à Domnul Ţ ă r i i Româneşti, voevodu^ — la 1 1 A p r i l i e
1 3 2 4 — obţinu delà rege s t ă p â n i r e a cetăţii S a l g o cu satele c a r e - i
86
aparţineau ).
Saşii, înspăimântaţi de p u t e r e a nelimitată a lui Toma de
Szécheny, c a r e le nesocotea privilegiile de curând ( 1 3 1 7 ) con­
f i r m a t e de rege, s'au r ă s c u l a t sub conducerea greavului Henning
din S â n p e t r u . R e g e l e veni în v a r a aceluiaş an în T r a n s i l v a n i a şi
chemă p e Cumani în a j u t o r u l voevodului Toma. In Iunie 1 3 2 4 r e ­
8 7
g e l e e r a lângă cetatea D e v a ) , de unde Toma isgonise pe rebelii
fii ai lui Ladislau, cucerind cetatea; în luna u r m ă t o a r e e r a p e
88
T â r n a v e , i a r în A u g u s t la Sibiu, apoi la O r ă ş t i e ) . Intre t i m p
sosind Cumanii, v o e v o d u l Toma a t a c ă oastea săsească a lui Hen­
ning la Rupea, o sdrobeşte, i a r g r e â v u l r e v o l u ţ i o n a r căzu în l u p ­
t ă . Liniştea fu restabilită în Transilvania, i a r p e n t r u ca Saşii să
nu mai a i b ă motive de nemulţumiri, lui Toma i s'a luat d e m n i t a t e a
d e comite a l Sibiului, dându-i-se în schimb numeroase moşii în
diferitele j u d e ţ e a l e Ungariei.
D e s p r e fiii lui L a d i s l a u nu se mai face a m i n t i r e documen­
t a r ă decât la 1 3 2 9 . A n u m e regele, continuând politica u r m a t ă
p â n ă acum d e a î m p r o p r i e t ă r i în T r a n s i l v a n i a cât mai mulţi
nobili din U n g a r i a cari s a u distins în luptei contra r ă s c u l a ţ i l o r ,
mai cu seamă cei cari a u l u p t a t î m p o t r i v a lui M a t e i Csâk, l a
1 0 A p r i l i e 1 3 2 9 face schimb, primind d e l à Ş t e f a n P o g â n y pro­
p r i e t ă ţ i l e acestuia din judeţul Trencin din U n g a r i a de Nord,
d â n d u - i în schimb a l t e moşii din j u d e ţ e l e Dobâca şi C l u j , se­
chestrate p e n t r u î n a l t ă t r ă d a r e d e l à Moiş fiul lui Moiş şi d e l à

;
) Z i m m e r m a n n - W e r n e r , o. c., I, p. 379, 3 8 1 , 388.
') Z i m m e r m a n n - W e r n e r , o. c., I, p. 3 8 3 — 3 8 4 .
) Z i m m e r m a n n - W e r n e r , o. c., I, p. 3 8 5 .
') Z i m m e r m a n n - W e r n e r , o. c., I. p. 386—387.
fostul voevod Ladislau şi fiii lui. D e s p r e aceştia din urmă
documentul spune că satele şi moşiile le-au fost sechestrate
„din pricina nefastei necredinţe cunoscute, Ia care fusese con­
vertit acel Ladislau voevod care trăeşte şi acum, iar fiii săi,
urmăndu-l în stricăciunea necredinţei, totdeauna sau învrăjmăşit
contra mafestăţii noastre şi şi acum, întovărăşiţi cu alţi necredin­
cioşi şi rivali ai regelui, uneltesc spre aceeaşi necredinţă a tră­
dării şi, făcând incursiuni în posesiunile regate, nu se înfri­
coşează a provoca vaste incendii şi atâta distrugere şi depo-
89
putare încât abia se poate spune prin vorbe" ).
Documentul este în a d e v ă r r e v e l a t o r , B ă t r â n u l v o e v o d L a ­
dislau e r a încă în v i a ţ ă . U n d e s'a putut refugia d u p ă înfrânge­
rea r ă s c o a l e i ? In S e r b i a , din cauza î m p r e j u r ă r i l o r cunoscute nu,
deci numai la B a s a r a b . Intr'un document din 9 Decemvrie 1 3 3 0
regele pomeneşte de Domnul Ţ ă r i i Româneşti ca d e „cunos­
90
cutul r i v a l r e b e l al n o s t r u " ) , cu c a r e se l u p t a s e la P o s a d a . El
trebue să fi fost şi „ r i v a l u l " cu care — d u p ă cum m ă r t u r i s e ş t e
regele în documentul din 1 0 A p r i l i e 1 3 2 9 — fiii lui L a d i s l a u
unelteau t r ă d a r e a şi d e v a s t a u posesiunile regale.
In mod curent se a r a t ă d r e p t cauză a expediţiei lui C a ­
rel R o b e r t î m p o t r i v a lui B a s a r a b , o c u p a r e a Bianatului severi­
nean de c ă t r e Domnul Ţării Româneşti. I. L u p a ş a a r ă t a t însă
că acel care a stăruit la C a r o l R o b e r t să p o r n e a s c ă campania
împotriva lui B a s a r a b , a fost în primul r â n d Toma de S z é c h e n y
v o e v o d u l Transilvaniei. A n u m e Cronicón Pictum Vindobonense,
p r e c i z e a z ă că „ d u p ă ce Regele strânsese oştire numeroasă . . .
el însuşi la îndemânul voevodului transilvan Toma, şi alui Dio-
nisie, fiul lui lancha, s'a dus în luna S e p t e m v r i e prin S e v e r i n , în
ţ a r a lui B a s a r a b , v o e v o d u l V a l a h i l o r . . . ca r e g e l e să alunge din
ţ a r a a c e a s t a p e însuşi B a s a r a b , sau ţ a r a lui să o d e a cel puţin
în s t ă p â n i r e a unuia din apropiaţii săi, cu toate că însuşi prin-

8 9
) Nagy I., Cod. Andeg. II, p. 3 9 4 .
9 0
) I. L u p a ş , Atacul lui Carol Robert, regele Ungariei, contra lui Basa­
rab cel Mare, Domnul Ţării Româneşti, în Studii, conferinţe şi comunicări
istorice, I I , p. 5 4 .
 cipele p l ă t i s e totdeauna cu c r e d i n ţ ă d a r e a cuvenită M ă r i e i S a l e
Regelui. î n d a t ă ce Regele a cuprins S e v e r i n u l şi castrul a c e s ­
tuia, toate cele amintite l e - a p r e d a t lui Dionisie î m p r e u n ă cu
9 1
demnitatea de B a n ) . D u p ă cum cu d r e p t a t e s'a a f i r m a t , cei
doi instigatori ai acestei campanii nenorocite p e n t r u ostile re­
gale u r m ă r e a u fiecare câte o s t ă p â n i r e peste munţi: Dionisie
banatul severinean, iar voevodul Toma domnia Ţării Româ­
92
neşti ).
93
Dionisie e r a m a r e demnitar, stolnicul r e g e l u i ) şi bun cu­
n o s c ă t o r a l î m p r e j u r ă r i l o r din S e v e r i n . D u p ă ce regele smul­
sese la 1 3 2 1 cetatea Mehadiei din m â n a rebelului Ioan, fiul ba­
94
nului Teodor, a ş e a z ă aici castelan pe D i o n i s i e ) , p e n t r u a su­
p r a v e g h e a atitudinea lui B a s a r a b . In a c e l a ş scop, a m văzut, d ă ­
duse regele şi cetatea Salgo, voevodului Toma.
Odată precizate aceste fapte, t e x t u l documentului din 10
A p r i l i e 1 3 2 9 , în c a r e C a r o l R o b e r t se plânge că fiii lui L a d i s l a u
întovărăşiţi cu rivali de-ai regelui fac incursiuni, incendiază,
distrug şi d e p o p u l e a z ă posesiuni regale, nu se poate referi la
banatul Severinului, d e oarece B a s a r a b nu avea motiv să p r ă -
d e z e un teritoriu care îi a p a r ţ i n e a . A c e s t e a t a c u r i n u s'au putut
produce decât în regiunea românească a castelului Salgo —
ducatul A l m a ş u l u i de mai târziu — şi în ţinutul plin de cnezi
români a i cetăţii Mehadiei. Din a c e s t e două importante puncte
strategice trebuia î n d e p ă r t a t ă p u t e r e a r e g a l ă , p e n t r u a înlesni
acţiuni mai m a r i în T r a n s i l v a n i a .
Aceste a t a c u r i periclitau a t â t v e l e i t ă ţ i l e lui Dionisie, cât
mai cu seamă v o e v o d a t u l lui Toma de Szecheny. B ă t r â n u l L a ­
dislau Borş, refugiat la curtea lui B a s a r a b , nu se mai gândea la
o r e v e n i r e în scaunul v o e v o d a l al Transilvaniei. El sprijinea p e
fiul său, tot Ladislau, c a r e p u r t a titlul de v o e v o d t r a n s i l v a n ,
demnitate pe c a r e o socotea ca o d r e a p t ă moştenire din care în

9 1
) I. L u p a ş , o. c, p. 5 0 .
9 2
) C. C. G i u r e s c u , Istoria Românilor. Ed. III. B u c u r e ş t i , 1 9 3 8 , p. 3 6 4 .
9 3
) Nagy I., Cod. Andeg. II ,p. 467, 629.
9 4
) Turchânyi T., Krasso-Szdreny megye tortenete (Istoria judeţului
C a r a ş - S e v e r i n ) , L u g o j , 1 9 0 6 , p. 1 9 8 .
m o d abuziv fusese î n d e p ă r t a t de rege. B a s a r a b , prin n u m e r o a s e l e
incursiuni făcute p e s t e munţi, a r ă t a o h o t ă r â t ă v o i n ţ ă de a a j u t a
pe t â n ă r u l L a d i s l a u să se r e î n t o a r c ă în scaunul voevadal al
Transilvaniei, ceeace p r i m e j d u i a v o e v o d a t u l lui Toma de Sze-
chehy. Din acest motiv deci, v o e v o d u l t r a n s i l v a n s t ă r u i a ca re­
gele să p o r n e a s c ă cât mai n e î n t â r z i a t campania î m p o t r i v a lui
B a s a r a b p e n t r u a î n d e p ă r t a p r i m e j d i a unei coaliţii î n t r e Ţ a r a
R o m â n e a s c ă şi T r a n s i l v a n i a condusă d e t â n ă r u l L a d i s l a u B o r ş .
Numai în lumina acestor f a p t e ne putem e x p l i c a de ce regele
f i x ă d r e p t scop a l expediţiei n u numai c o n s t r â n g e r e a lui B a ­
s a r a b de a se supune a u t o r i t ă ţ i i coroanei u n g a r e — ceeace d u p ă
cum a r a t ă Cronicon Pictum Vindobonense, Domnul Ţării Ro­
mâneşti a şi a c c e p t a t — ci î n d e p ă r t a r e a lui din domnie, pu­
n â n d banatul S e v e r i n u l u i sub conducerea lui Dionisie, i a r Ţ a r a
R o m â n e a s c ă sub cea a lui Toma d e S z e c h e n y .
Nu ştim d a c ă aceasta, o d a t ă a j u n s domn a l Ţ ă r i i R o m â ­
neşti, mai intenţiona sau nu să-şi p ă s t r e z e şi v o e v o d a t u l T r a n ­
silvaniei. P r o b a b i l că nici regele n ' a r fi a d m i s acest cumul şi
nici Toma de S z e c h e n y nu l - a r fi dorit. Ţinând seama ide s t ă ­
ruinţa cu care a impus regelui să r e a ş e z e a u t o r i t a t e a v o e v o d a l ă
în deplinele ei atribuţiuni, apoi de felul arbitrar cum acest
voevod a înţeles să se folosească de p u t e r e a lui j u d e c ă t o r e a s ­
9 5
c ă ) , precum şi d e dorinţa de a-şi e x t i n d e a u t o r i t a t e a şi asu­
p r a autonomiei săseşti, tot a t â t e a f a p t e cari ţinteau la f ă u r i r e a
unei s t ă p â n i r i nelimitate în T r a n s i l v a n i a , suntem în d r e p t să
a f i r m ă m că Toma S z e c h e n y prin a l u n g a r e a lui B a s a r a b din scau­
nul de domnie al Ţ ă r i i Româneşti, u r m ă r e a să a j u n g ă la o
s t ă p â n i r e cu toate atributele suveranităţii, pe c a r e în T r a n s i l ­
v a n i a nu o putea r e a l i z a .
Biruinţa lui B a s a r a b la P o s a d a în anul 1 3 3 0 a s u p r a oştilor
r e g a l e a pus c a p ă t acestor proiecte. Ele r ă m â n totuşi ca p r e ­
1
ţioase mărturii despre tendinţele voevozilor transilvani spre
suveranitate, tendinţe pe cari regii angevini a u reUşit să le ză-«
dărnicească.

:
) Nagy I.. Cod. Andeg. II, p. 617—618.
6. Concluzizuni privitoare la voevodatul transilvan medieval.

Din cele e x p u s e cu p r i v i r e la v o e v o d a t u l t r a n s i l v a n în sec

X I I — X I V , se pot desprinde unele constatări menite a l ă m u r i
caracterul şi tendinţele acestei instituţii.
î n a i n t e de .toate, p r i m e l e m ă r t u r i i documentare d e s p r e v o e -
vozii t r a n s i l v a n i şi atitudinea p e c a r e regele a a v u t - o f a ţ ă de
instituţie n e î n d r e p t ă ţ e ş t e să a f i r m ă m că voevodatul, departe
de a fi o creaţie a regilor unguri, este o realitate politică stră­
veche autohtonă în Transilvania, reprezentând la originea tui o
ordine de drept şi o formă politică de stat româno-slavă, pe
c a r e regii s a u s t r ă d u i t a o modifica după nevoile statului u n ­
gar, d a r n'au p u t u t - o d e s r ă r d ă c i n a din p ă m â n t u l acestei pro­
vincii.
P r i n scoaterea colectivităţilor politice privilegiate, precum
şi a u n o r p a r t i c u l a r i din Transilvania, d e sub a u t o r i t a t e a v o e -
vodului, regii Ungariei totdeauna au mărturisit dorinţa de a mic­
şora puterea voevodală, preocuparea lor de căpetenie fiind —
mai cu seamă pe v r e m e a lui Ş t e f a n V, L a d isla u Cumanul, A n ­
drei III şi C a r o l R o b e r t — de a împiedeca constituirea statului
transilvan deosebit de cel al regatului ungar.
In schimb, voevodatul Transilvaniei a tins spre suverani­
tate proprie, voevozii a f i r m â n d u - ş i această ten/dinţă, la început
uneori prin nesocotirea privilegiilor a c o r d a t e de regi diferite­
l o r p e r s o a n e sau colectivităţi din T r a n s i l v a n i a , apoi prin e x e r c i ­
tarea atribuţiunilor j u d e c ă t o r e ş t i cu depline puteri şi mai cu
seamă prin constituirea lui Regnum T r a n s i l v a n u m cu dlietă p r o ­
prie, iar mai târziu cu o constituţie proprie, p â n ă la a f i r m a r e a
independenţei totale f a ţ ă d e regatul ungar.

In lumina acestor p r e c i z ă r i , a f i r m a ţ i a lui G. E. M ü l l e r că

î n c e r c a r e a voevodului L a d i s l a u B o r ş de a-şi crea în T r a n s i l v a ­
nia un principat autonom nu a v e a r ă d ă c i n i în v r e o t r a d i ţ i e sau
tendinţă mai veche de independenţă, fiind p r i l e j u i t ă d o a r d e
luptele p e n t r u t r e c e r e a stăpânirei regatului ungar delà dinas­
tia a r p a d i a n ă l a cea angevină, p r e c u m şi aserţiunea că a c e a s t ă
încercare a „guvernatorului t r a n s i l v a n " L a d i s l a u a r ă m a s f ă r ă
urmări, se dovedesc a fi lipsite de orice temeiu. Tendinţele
spre s u v e r a n i t a t e a l e v o e v o d a t u l u i t r a n s i l v a n sunt mai vechi d e ­
cât v o e v o d a t u l lui L a d i s l a u B o r ş ; acesta a a v u t p r e c u r s o r pe
R o l a n d B o r ş şi u r m a ş p e Toma d e Szécheny, r i v a l u l său. Reg-
num T r a n s i l v a n u m a l lui L a d i s l a u B o r ş n'a fost deci o a p a r i ţ i e
s p o n t a n ă şi ocazională, ci d e s ă v â r ş i r e a unu proces mai vechiu.
S ' a r putea, fireşte, ridica obiecţia, că acest Regnum Tran­
silvanum a l lui Rolanld şi L a d i s l a u B o r ş , s p r e r e a l i z a r e a c ă r u i a
tindea şi Toma de Szécheny, a fost creaţia i z v o r â t ă din dorinţa
nestăpânită de p u t e r e a unor oligarhi, f ă r ă vreo legătură cu
instituţia voevodatului transilvan. F ă r ă îndoială că anarhia c a r e
a bântuit regatul Ungariei în a doua j u m ă t a t e a secolului XIII
şi începutul celui u r m ă t o r , a înlesnit în primul r â n d posibilitatea
p e n t r u R o l a n d şi L a d i s l a u Borş, de a organiza acest Regnum
T r a n s i l v a n u m deosebit de cel a l Ungariei. După cum se ştie,
ei nu sunt singurii cari au deţinut asemenea stăpâniri p o t r i v ­
nic d r e p t u r i l o r coroanei ungare. F ă c â n d însă comparaţie între
Regnum T r a n s i l v a n u m şi celelalte s t ă p â n i r i oligarhice, se con­
stată că acestea din u r m ă a u d i s p ă r u t o d a t ă cu înfrângerea mi­
l i t a r ă sau m o a r t e a c e l o r cari l e - a u creat. S t ă p â n i r e a lui Iacob
K o p a s z a d i s p ă r u t fiindcă nu se s p r i j i n e a p e mai vechi tendinţe
de autonomie şi mai cu seamă fiindcă nu a v e a la temelia ei o
individualitate geografică şi politică închegată şi distinctă de
cea a regatului ungar; „regatul" lui M a t e i Csâk n'a putut su­
p r a v i e ţ u i fiindcă, deşi a v e a o individualitate geografică p r o p r i e ,
nu se sprijinea pe o instituţie politică autohtonă — asemenea
v o e v o d a t u l u i t r a n s i l v a n şi a l banatului slavon — care să fi su­
p r a v i e ţ u i t în cadrul regatului ungar.

Regnum T r a n s i l v a n u m în schimb, cu toate înfrângerile p o ­

litice şi m i l i t a r e suferite de exponenţii lui principali, R o l a n d şi
Ladislau B o r ş , a supravieţuit nu numai prin tendinţele simi­
l a r e , n e r e a l i z a t e , ale lui Toma de Szécheny, d a r prin toată evo-
luţia ulterioară a voevodatului t r a n s i l v a n . P ă s t r a r e a dietelor
t r a n s i l v a n e ca for j u d e c ă t o r e s c şi legislativ p r o p r i u şi organi­
z a r e a unei ordine sociale şi politice cuprinse într'o constituţie
transilvană deosebită de cea a regatului ungar, sunt etapele
prin c a r e v c e v o d a t u l T r a n s i l v a n i e i a a j u n s să e x e r c i t e a t r i b u ­
ţiile s u v e r a n i t ă ţ i i interne, p â n ă când prin sdrobirea puterii mi­
1
litare a Ungariei în b ă t ă l i a d e l à Mohâcs, a fost în m ă s u r ă să-şi
impună şi suveranitatea e x t e r n ă , r u p â n d u - s e de coroana u n g a r ă
şi devenind stat independent. L a temelia acestei evoluţii nu s t ă
deci o creaţiune i m p r o v i z a t ă — cum greşit a fost socotit regnum
t r a n s i l v a n u m a l lui L a d i s l a u B o r ş — ci însăşi instituţia v o e v o ­
datului.

* *
*
Cu aceste concluziuni am putea socoti terminată expu­
n e r e a n o a s t r ă a s u p r a voevodatului t r a n s i l v a n .
Totuşi, fiindcă în f r u n t e a acestui v o e v o d a t , delà 1 1 7 6 în­
coace a u stat, cu u n e l e excepţii, p e r s o n a l i t ă ţ i maghiare, i a r a u ­
tonomia t r a n s i l v a n ă s'a a l c ă t u i t din uniunea c o r p u r i l o r politice
privilegiate, din r â n d u l c ă r o r a colectivitatea etnică românească
a fost exclusă, u ş o r s'ar p u t e a susţine că v o e v o d a t u l t r a n s i l ­
van şi-a p i e r d u t c a r a c t e r u l lui originar r o m â n e s c şi deci că
tendinţele lui s p r e autonomie şi s u v e r a n i t a t e n'au nimic comun
cu instituţia v o e v o d a t u l u i românesc a ş a cum e s t e e a cunoscută
ca t r ă i n d în d i f e r i t e l e regiuni a l e T r a n s i l v a n i e i sau a l e Unga­
riei.
In a d e v ă r , d a c ă a m încerca să desprindem caracterul şi
sensul evoluţiei v o e v o d a t u l u i r o m â n e s c p e baza informaţiuni-
l o r o f e r i t e de documentele m e d i e v a l e ungare, lesne a m c ă d e a în
e r o a r e a lui I. Bogdan şi G. E. M û l l e r , de a j u d e c a a c e a s t ă in­
stituţie numai d u p ă cum a p a r e sporadic în f a z a ei d e decadenţă,
în regiuni u n d e feudalismul reuşise să r e d u c ă a t r i b u ţ i i l e v o e v o -
dului la simplul rol de cnez sătesc.sau în cel mai f a v o r a b i l caz,
să facă din v o e v o d u l r o m â n un s u b a l t e r n a l comitelui j u d e ţ e a n .
L a aceşti voevozi. e v i d e n t că numai în r a r e cazuri putem î n t r e -
v e d e a tendinţe spre p ă s t r a r e a autonomiei româneşti; în nici un
caz ei n u se pot ridica p â n ă l a a f i r m a r e a u n o r tendinţe s p r e su­
v e r a n i t a t e . Din acest motiv, c a r a c t e r u l , e v o l u ţ i a şi tendinţele v o e -
v a d a t u l u i r o m â n e s c nu le putem u r m ă r i decât în a c e l e regiuni
periferice a l e regatului ungar, u n d e o r g a n i z a r e a f e u d a l ă a p ă ­
t r u n s târziu şi unde instituţia v o e v o d a l ă s'a putut menţine în
v e c h i l e ei atribuţiuni, a p ă r â n d u - s e viguros î m p o t r i v a ordinei feu­
dale. O a s e m e n e a regiune este M a r a m u r e ş u l . S t u d i e r e a e v o l u ­
ţiei v o e v o d a t u l u i m a r a m u r e ş a n în r a p o r t cu politica r e g a l ă dusă
f a ţ ă de a c e a s t ă instituţie, v a înlesni posibilitatea d e a l ă m u r i
c a r a c t e r u l şi t e n d i n ţ e l e v o e v o d a t u l u i r o m â n e s c şi m ă s u r a în c a r e
acest c a r a c t e r şi tendinţe sunt identice sau nu cu a l e v o e v o d a ­
tului t r a n s i l v a n .

III. V O E V O D A T U L MARAMUREŞAN.

1. Coloniştii în Maramureş.

M a r a m u r e ş u l e s t e amintit documentar întâia o r ă l a 1 1 9 9

9 6 8 7
ca p ă d u r e r e g a l ă ) , i a r l a 1 2 3 1 ca domeniu r e g a l ) . L a 1 2 7 2
sunt amintiţi coloniştii streini („hospistes") cari a u înaintat p e
v a l e a Tisei d e l à V e s t spre R ă s ă r i t p â n ă la prisăcile („indagi-
98
nes") M a r a m u r e ş u l u i ) , i a r în u r m ă t o a r e l e trei decenii aceşti
oaspeţi p ă t r u n d în M a r a m u r e ş , încât d o c u m e n t e l e ne pot aminti
la 1 3 0 0 de „populi seu hospites noştri în t e r r a M a r a m a r o s
99
congregati" ). L a începutul aceluiaş an, Conventul din Alba
Iulia a r a t ă că f ă c u s e p l â n g e r e la Scaunul A p o s t o l i c î m p o t r i v a
episcopului de A g r i a , care ,,deşi cunoaşte sfintele canoane, to­
tuşi nesocotindu-le . . . a solicitat şi obţinut d e l à rege d r e p t u l de

9 8
) G. Fejer, Codex dipiomaticus Hungariae ecclesiasticus ac civilis.
I , B u d a e , 1 8 2 9 , p. 3 8 4 .
2

9 7
) Wenzel G., Codex diplomaticus Arpadianus continuatus. I. X I , Bu-
dapest, 1 8 7 3 , p. 2 3 1 .
9 S
) G. F e j e r , o. c., V , p. 2 1 0 şi 1 7 6 .
9 9
) I. M i h ă l y i , Diplome Maramureşene din secolul XlV şi XV. Maramu-
r e ş - S i g h e t . 1 9 0 0 , p. 4.
 d i j m ă şi jurisdicţiunea spirituală în M a r a m u r e ş care este p a r t e
1 0 0
a diecezei T r a n s i l v a n e . . - " ) . La această dată deci încă nu
e r a definitiv precizat c ă r e i a dintre cele două a u t o r i t ă ţ i bise­
riceşti u r m e a z ă să se supună nouii colonişti, ceeace constitue o
indicaţie p e n t r u r e c e n t a l o r p r o v e n i e n ţ ă .
A b i a d u p ă sosirea a c e s t o r oaspeţi începe o r g a n i z a r e a poli-
- tică şi a d m i n i s t r a t i v ă a acestui ţinut. î n t â i a o r ă la 1 3 0 0 a v e m
amintit pe „Nicolaus v a y v o d a " . . . în calitate de ,,comes de
101
Ugocha et M a r a m a r u s i o " ) c a r e apoi l a 1 3 1 9 e s t e numai ,,co-
102
mes de M a r a m a r u s i o " . U r m a ş u l lui Nicolae e s t e fiul său Ş t e ­
fan, amintit d o c u m e n t a r l a 1 3 2 6 şi 1 3 2 7 în c a l i t a t e d e comite
103
al Maramureşului ) . In a c e s t e prime trei decenii a l e secolului
XIV fusese organizat comitatul m a r a m u r e ş a n şi drept conse­
cinţă firească p e n t r u oaspeţii colonişti, li s'a f i x a t situaţia şi
d r e p t u r i l e p r i n documentul din 2 6 A p r i l i e 1 3 2 9 . A n u m e r e g e l e
acordă oaspeţilor Saşi şi Unguri din M a r a m u r e ş , grupaţi în
o r a ş e l e Vişc, Hust, Teceu şi Câmpulung d r e p t u l ca, în numitele
o r a ş e orice om liber să se p o a t ă aşeza şi, locui d i m p r e u n ă cu
a v e r e a lui, d u p ă ce mai n a i n t e şi-a p l ă t i t d a r e a şi a primit a u -

1 0
°) I. M i h â l y i , o. c , p. 1.
1 0 1
) Fejér G., o. c, VIII, p. 1 4 7 . Titlul de voevod nu se referă la
M a r a m u r e ş , ci la demnitatea de v o e v o d al T r a n s i l v a n i e i p u r t a t ă de Nicolae
în anii 1 2 7 2 şi 1 3 1 2 — 1 3 1 5 . P ă r e r e a d-lui A . Decei (Cf. Une opinion tendan­
cieuse de l'historiographie hongroise în Revue de Transylvanie, Tome V,
Nr. 3 , p. 3 0 8 ) , că M a u r i c i u , t a t ă l lui Nicolae, a r fi fost primul voevod ro­
man al M a r a m u r e ş u l u i î n a i n t e de 1 2 9 9 , nu poate fi menţinută. Aceeaşi pă­
r e r e o susţine g r e i t şi D. Onciul: „Din documentele ungureşti aflăm că co­
mitatele Ugocea şi Maramureş formau sub regii u n g u r e ş t i un voivodat ro­
mân autohton, ale cărui începuturi sunt necunoscute. Prima menţiune de
un asemenea voevod se află în documentele ajunse până la noi la anul
1299, cu n u m e l e Nicolau, c a r e se m a i află numit şi l a anul 1 3 0 3 " . (Cf. D.
Onciul, Dragoş şi Bogdan, fundatorii principatului moldovenesc. Convorbiri
L i t e r a r e , A n u l 1 8 8 4 , p. 3 0 6 .
1 0 2
) Nagy I., Codex diplomaticus hungaricus Andegavensis, Tom. I, B u -
dapest, 1 8 7 8 , p. 5 0 5 .
1 0 3
) Z i m m e r m a n n - W e r n e r , Urckundenbuch zur Geschichte der Deutschen
in Siebenbürgen, I, B a n d . , H e r m a n n s t a d t , 1 8 9 2 , p. 4 0 7 şi F e j é r G., o. c , V i l l i ,
p. 2 1 2 .
torizaţie dela p r i m a r u l său. Oaspeţii (coloniştii amintiţi) nu v o r
fi supuşi j u d e c ă ţ i i nici unui comite, ci numai judelui destinat
lor d e rege, sau judelui ales de ei. A u d r e p t u l să-şi a l e a g ă li­
ber j u d e l e şi să p r i m e a s c ă p e p r e o t u l sau protopopul p e care-1
doresc ei. Toate pricinile ivite, sau cele cari s e v o r ivi în v i i t o r
î n t r e ei, v o r fi j u d e c a t e d e p r i m a r u l şi b ă t r â n i i lor, în a f a r ă de
cazurile d e omucidere, violenţă, furt şi incendiu, cari v o r fi j u ­
decate d e j u d e l e regesc dimpreună cu p r i m a r u l , i a r din p e d e p ­
sele încasate d o u ă treimi v o r reveni judelui regesc, i a r o t r e i m e
primarului. R e g e l e a c o r d ă apoi numiţilor oaspeţi d r e p t u l d e a
m e r g e cu m ă r f u r i l e l o r ori unde, în deplină libertate, precum
şi d r e p t u l d e a ţine târguri, l a zile fixe, în o r a ş e l e amintite,
f ă r ă să p l ă t e a s c ă nici o d a r e . T o t o d a t ă o p r e ş t e ca v r e u n u l din
d e m n i t a r i i regali să p o a t ă face cu sila s ă l a ş strângând d a j d i e
p r i n t r e oaspeţi. „Mai hotărâm — spune regele în punctul 1 0 a l
actului privilegial — ca pământurile lor pe cari după cum de­
clară ei prin defrişeri le-au luat în stăpânire . . . să nu poată fi
înstrăinate din mâna lor de nimeni, oricărui graiu sau neam ar
aparţine". Oaspeţii v o r p l ă t i în schimb regelui d r e p t terragium
p e n t r u fiecare p ă m â n t câte o j u m ă t a t e d e şoim în ziua de Sf.
M a r t i n a fiecărui an. D a c ă v o r să întemeieze a ş e z ă r i noui, sunt
liberi să o facă, d a r p e n t r u fiecare c u r t e sau p ă m â n t u r i f ă r ă
arătură să p l ă t e a s c ă d r e p t teragiu numai trei mărci. In schimb
r e g e l e scuteşte total p e oaspeţi de dijmă, de d a r e a porcilor, a
fructelor şi de plocoanele obicinuite, aceasta din cauza lipsei
oerealelor.
D r e p t justificare a acestor numeroase scutiri, r e g e l e a r a t ă
în textul documentului motivele invocate de colonişti: „quia
ipsa terra Maramurusiensis multum sterilis esse d i c i t u r " . . .
,,quod t e r r a M a r a m u r u s i e n s i s infertilis, laboriosa e t g r a v i s ad
residendum f o r e dignoscitur". A c e a s t ă m ă r t u r i e a o a s p e ţ i l o r a r e
o v a l o a r e deosebită; e a r e z u m ă e x p e r i e n ţ a f ă c u t ă de aceşti s t r e ­
ini în decurs de peste 4 decenii, cari deşi s'au a ş e z a t în cea
mai f e r t i l ă regiune a M a r a m u r e ş u l u i , în v a l e a Tisei, totuşi o
găseau n e p r o d u c t i v ă şi greu de locuit. Ei nu e r a u deci în s t a r e să
valorifice bogăţiile acestei regiuni şi să asigure v e n i t u r i l e cu-
v e n i t e regelui, d i m p o t r i v ă , p e n t r u m e n ţ i n e r e a lor în M a r a m u r e ş
r e g e l e le a c o r d ă a l t isvor de venit şi anume l i b e r t a t e a d e a ţine
târguri şi de a face comerţ scutit d e d ă r i .
Toate aceste scutiri şi privilegii r é g e l e le a c o r d ă cu un sin­
gur scop: ca n u m ă r u l supuşilor credincioşi să sporească, i a r p u ­
t e r e a r e g a l ă s ă se e x t i n d ă c â t mai d e p a r t e , (quod n u m e r a s . . .
fidelium s u b i e c t o r u m . . . a u g e a t u r e t regalis potentia l a t i u s e x -
t e n d a t u r ) . Consolidarea poziţiei acestor colonişti în Maramureş,
în afară de l a t u r a ei secundară economică, avea o impor­
tanţă înainte de toate politică; ei erau un sprijin al puterii re­
gale în aceste părţi. Din acest m o t i v .regele îi a p ă r a î m p o t r i v a
dreptului de s t ă p â n i r e a l locuitorilor de a l t ă limbă, precizând
că p ă m â n t u r i l e p e cari oaspeţii l e - a u d e f r i ş a t să nu p o a t ă fi
l u a t e din mâna acestora de nimeni, d e orice graiu sau n e a m a r
fi el ( „ t e r r a s eorum, quas ipsi s t i r p a n d o p r a e o c u p a s s e dicun-
t u r . . . n u l l i s idiomatis v e l nationis homines ipsos t e r r a s ab ipsis
a u f e r e n d i habeant f a c u l t a t e m " ) .
A c e s t al 1 0 - l e a punct din documentul privilegial a r e o sem­
nificaţie de m a r e v a l o a r e . El p r e s u p u n e existenţa u n o r d r e p t u r i
m a i vechi de p r o p r i e t a t e a locuitorilor de a l t ă limbă şi n a ţ i o ­
n a l i t a t e — sau cel puţin p r e t e n ţ i a a c e s t o r a d e a fi stăpânit —
în regiunea din V a l e a Tisei, unde în d e c u r s de p a t r u decenii colo­
niştii a u s ă v â r ş i t defrişeri tí'e p ă d u r i p e n t r u a câştiga t e r e n d e
agricultură. '
Un a l t fapt deosebit d e caracteristic este absenţa comite­
lui din actul privilegial. A t r i b u ţ i u n i l e lui, între altele, aceea
d e a judeca în n u m e l e regelui în procesele de violenţă, f u r t şi
omucidere, nu l e îndeplineşte un comite, ci un j u d e anume î n ­
s ă r c i n a t de rege. D e v e n i t u r i l e comitelui nu se pomeneşte nimic,
nici în f o r m a d e scutire a c o r d a t ă oaspeţilor. D a r certitudinea
absenţei comitelui o a v e m nu numai din aceste consideraţiuni,
ci înainte de t o a t e din faptul că în acest timp, vreme de două
decenii, între anii 1328—1348, nu mai este amintit documentar
104
nici un comite în Maramureş ).

l
) Dr. W e r t n e r M., Adalékok a XIV századbeli magyar világarchon-
 A c e a s t ă v a c a n ţ ă în demnitatea s u p r e m ă de conducere a co­
mitatului m a r a m u r e ş a n e s t e cu a t â t mai v r e d n i c ă de a fi subli­
niată, cu cât tocmai în acest răstimp şi anume pentru vremea
anterioară anului 1343 documentele pomenesc de existenţa unui
voevod al Maramureşului. A n u m e în cunoscutul document din
21 Octomvrie 1 3 4 3 regele pomeneşte de „Boghdan, quondam
105
w o y v o d a d e M a r a m a r o s i o , n o s t e r infideli®" ). D e v r e m e ce l a
1 3 4 3 B o g d a n e r a „fost voevod", r e z u l t ă c ă el şi-a îndeplinit
a c e a s t ă demnitate înainte de anul amintit, f ă r ă să se p o a t ă p r e ­
ciza d e când şi d a c ă r e g e l e 1-a recunoscut în a c e a s t ă demnitate
c a p e o a u t o r i t a t e oficială în M a r a m u r e ş , sau v o e v o d u l funcţiona
f ă r ă încuviinţarea r e g a l ă . D e o c a m d a t ă r e ţ i n e m că înainte de
1 3 4 3 , în timpul când nu este amintită e x i s t e n ţ a vreunui comite
în M a r a m u r e ş , e x i s t a un v o e v o d a l acestui ţinut, care — f ă r ă
î n d o i a l ă — e r a conducătorul acelei populaţii de a l t graiu şi
neam decât coloniştii S a ş i şi Unguri, d e s p r e care se vorbeşte în
punctul 1 0 a l documentului privilegial din 2 6 A p r i l i e 1 3 2 9 .

2. Vechimea voevodatului maramureşan.

O d a t ă stabilit acest fapt, se impune î n t r e b a r e a : de când

există instituţia v o e v o d a t u l u i r o m â n e s c în M a r a m u r e ş ?
R ă s p u n s u l isoricilor unguri — d u p ă cum s'a a r ă a t la înce­
putul acestui studiu — e s t e că instituţia v o e v o d a t u l u i a fost a d u ­
să aici de Românii cari a u imigrat din M o l d o v a în sec. X I V p e
pământul M a r a m u r e ş u l u i , mai precis: „de c ă t r e anumite f a ­
milii r o m â n e de r a n g superior, cari d u p ă i m i g r a r e a l o r voiau s ă
scoată în e v i d e n ţ ă p r i n titlul de v o e v o d s t a r e a lor mai a l e a s ă
108
în societatea v r e m i i " ).
P e n t r u v e r i f i c a r e a ipotezei d e mai sus, precizăm că docu­
m e n t a r p e n t r u întâia o r ă e s t e pomenit un R o m â n în M a r a m u r e ş

tologiăhoz. (Contribuţiuni Ia arhontologia laică maghiară din veacul XIV)

în r e v . Tertenelmi Tar, an. 1 9 0 7 , p. 2 4 .
1 0 5
) I. M i h â l y i , o. c , p. 1 7 .
l o e
) E. L u c h i n i c h , o. c , p. 1 7 7 , n o t a n r . 4.
 la 1 3 1 7 , a n u m e Dragoimir, fiul lui Dragoş, c a r e primise l a a c e a
dată, nu ştim în ce condiţiuni, moşiile Giuleşti şi V a l e a M a r e
107
(Nireş) ) , a p o i la 1 3 2 6 cneazul S t a n i s l a u fiul lui S t a n , c a r e
1 0 8
primeşte moşia S t r â m t u r a ) , l a 1 3 3 6 , fraţii D r a g şi Dragoş în
109
f a v o a r e a c ă r o r a se delimitează moşia B e d e u ) şi în sfârşit tot
din v r e m e a domniei lui C a r o l R o b e r t ( 1 3 1 0 — 1 3 4 2 ) f ă r ă să p r e ­
cizeze anul, v o e v o d u l S i l v e s t r u (Erdeu) şi f r a t e l e s ă u S t a n , cari
1 1 0
primesc cneziatul din S a r a s ă u ) . A d m i ţ â n d , deci, că v r e u n u l
din aceşti Români a r fi a d u s cu ei din M o l d o v a titlul d e voevod,
putea a c e s t f a p t să d u c ă l a constituirea unui „ v o e v o d a t a l M a ­
r a m u r e ş u l u i " ? Fiindcă, trebue subliniat, că B o g d a n nu e r a un
„ v o e v o d " o r e c a r e , ca S i l v e s t r u de exemplu, ci r e g e l e precizează
că e r a „ v a y v o d a de M a r a m a r o s i o " , deci v o e v o d u l întregului ţi­
nut. Ş i mai cu seamă putea a d m i t e regele să se constitue un
asemenea v o e v o d a t , când exista organizat încă din anii 1 3 0 3 —
1 3 2 7 un comitat a l M a r a m u r e ş u l u i ?
In logica susţinătorilor teoriei imigrării r o m â n e ş t i s a r pu­
tea obiecta că regele putea admite constituirea voevodatului
m a r a m u r e ş a n tocmai p e n t r u a sprijini i m i g r a r e a R o m â n i l o r în
a c e s t ţinut, a c o r d â n d u - l e în a c e s t scop autonomia obiceiurilor
p r o p r i i cuprinse în j u s v a l a h i e u m şi în instituţia voevodatului.
O a s e m e n e a obiecţiune însă n u p o a t e fi susţinută cu nici o
d o v a d ă ştiinţifică. D i m p o t r i v ă , d a c ă e a a r corespunde r e a l i t ă ţ i i
istorice, atunci în mod firesc p e n t r u anii 1 3 0 3 — 1 3 2 7 , când sunt
pomeniţi comiţi m a r a m u r e ş e n i , a r trebui să a v e m amintiţi şi
voevozi, ca subalterni sau colaboratori ai lor. I a r d a c ă v o e v o -
d a t u l s'ar fi organizat numai d u p ă 1 3 2 7 , r e g e l e n ' a r fi putut
a d m i t e constituirea acestei forme de autonomie r o m â n e a s c ă în
detrimentul şi chiar cu p r e ţ u l desfiinţării comitatului, de v r e m e
ce corniţele e r a r e p r e z e n t a n t u l puterii şi al i n t e r e s e l o r regale în
a c e s t ţinut.

1 0 7
) I. M i h á l y i , o. c , p. 2 7 nota n r . 5.
1 0 8
) I. M i h á l y i , o. c, p. 6.
1 0 9
) I. M i h á l y i , o. c , p. 1 3 .
l l ü
) I. M i h á l y i , o. c , p. 2 0 .
 D a r toate consideraţiunile de mai sus devin inutile în faţa
faptului documentar controlabil că voevodatul maramureşan exi­
sta mult înainte ca vreun izvor istoric să poată dovedi fiinţa unui
voevodat al Moldovei. A c e s t f a p t singur a r a t ă c â t ă lipsă de te-
meiu stă la baza teoriei f o r m u l a t ă d e istoricii maghiari că in­
stituţia v o e v o d a t u l u i a r fi fost i m p o r t a t ă din M o l d o v a în M a ­
r a m u r e ş , şi încă târziu, în sec. X I V .
A u t o r u l acestei ipoteze p l e a c ă dela premiza f a l s ă că R o ­
mânii M a r a m u r e ş e n i a r fi imigraţi din M o l d o v a . A c e a s t ă ipo­
t e z ă însă — p e c a r e istoriografia ungurească de mult o p r e z i n t ă
d r e p t certitudine — nu se s p r i j i n ă pe nici o d o v a d ă istorică, ci
exclusiv p e r e p e t a r e a p â n ă l a e x a s p e r a r e a acestei aserţiuni.
Insuşindu-şi a c e a s t ă ipoteză ca pe un f a p t real, dl. L. M a k k a i
i n t e n ţ i o n a t nesocoteşte faptul că a c e l e familii — l a cari se r e ­
f e r ă şi a l c ă r o r număr, după cum s a a r ă t a t e s t e a t â t de redus
— nici una nu e s t e d e provenienţă moldoveana; despre nici
unul din Românii amintiţi documentele nu a r a t ă că sunt „vene­
111
tici" ( a d v e n a e ) , cum se obicinuia în asemenea cazuri ) . Dim­
p o t r i v ă , când se face aluzie la p r e z e n ţ a acestei populaţii m a r a ­
mureşene băştinaşe în punctul 10 al documentului privilegial
a c o r d a t la 2 6 A p r i l i e 1 3 2 9 coloniştilor S a ş i şi Unguri d e pe v a ­
l e a Tisei, se î n t r e v ă d p e seama acestei populaţii d r e p t u r i de
p r o p r i e t a t e mai vechi decât a l e coloniştilor, regele fiind nevoit
să ia a p ă r a r e a acestora, f a ţ ă de pretenţiile ei nesprijinite pe
a n t e r i o a r e danii sau încuviinţări r e g a l e , ci p e conştiinţa stăpâ­
nirii din strămoşi a pământului m a r a m u r e ş a n .
A c e a s t a fiind r e a l i t a t e a , r e g e l e nu putea organiza aici co­
mitatul p e n t r u a-1 sacrifica în f a ţ a unei instituţii importate din
M o l d o v a încă n e î n c a d r a t ă în i e r a r h i a politică-administrativă a
regatului ungar. Dimpotrivă, rostul înfiinţării comitatului a fost
tocmai supunerea acestei populaţii băştinaşe la legile regatului
şi deci a desfiinţării voevodatului existent, chiar dacă docu­
mentele nu pomenesc de el.

I. Moga, Les Roumains de Transylvanie au Moyen Age. Bibliotheca

Rerum T r a n s i l v a n i a e , V I . Sibiu, 1 9 4 4 , p. 8 9 — 9 1 . Cf. şi E. Lukinich, o. c,
p. 1 6 8 .
 Tot ceeace putem a f l a din documente în p e r i o a d a mult m a i
bogată în informaţii de d u p ă anul 1 3 4 3 , confirmă acest punct d e
v e d e r e în ce p r i v e ş t e r a p o r t u r i l e d i n t r e comitat şi v o e v o d a t .

3 . Politica regală ungară faţă de voevodatul maramureşan.

In lumina acestor constatări, puţinele documente a n t e r i o a r e

anului 1 3 4 2 primesc un înţeles cu totul d i f e r i i de cel c a r e li s'a
atribuit p â n ă acum. O atenţie deosebită m e r i t ă în a c e a s t ă pri­
v i n ţ ă documentul din 2 2 S e p t e m v r i e 1 3 2 6 . R e g e l e C a r o l R o b e r t
„ţinând seama de dovezile de c r e d i n ţ ă şi de serviciile v r e d n i c e
a l e cneazului Stanislau, fiul lui S t a n " , şi mai cu seamă de „sta­
tornicia fidelităţii lui şi de sincera d e v o ţ i u n e p e c a r e t o t d e a u n a
a a v u t - o f a ţ ă de Noi şi f a ţ ă de S a c r a C o r o a n ă şi de cari d ă d o ­
v a d ă în p r e z e n t şi credem că v a da şi în v i i t o r " . . . dă posesiu­
nea r e g a l ă S t r â m t u r a (Surduc) din M a r a m u r e ş numitului cneaz
S t a n i s l a u şi prin el moştenitorilor lui şi u r m a ş i l o r a c e s t o r a „ i u r e
p e r p e t u o e t i r r e v o c a b i l i t e r a c h e r e d i t a r i e possidendam, tenen-
dam e t habendam, eximendo et excipiendo eandem ab omni ju~
risdictione, judicio et collecta qualibet regali, per nos vel otfi-
ciales nostros quoslibet exercenda, exigenda pro tempore quan-
do cumque, et dimissimus eidem K e n e s i o et suiş heredibus, om-
nem ipsius t e r r a e seu p o p u l o r u m in e a n d e m commorancium de-
bitum et collectam, m o r e e t lege nobilium regni precipiendam.
Nulii ergo omnino hominum liceat p r e s e n t e m paginam infringere,
aut ei ausu t e m e r a r i o c o n t r a i r e e t n u l l u s sit, qui s u p e r populos
diete t e r r e Z u r d u k y collectam aliquam exigere presumpmat, quod
112
si quis f a c e r e presumpserit, Regiam indigna tionem in c u r a n t " ).
Textul de mai sus a suferit mai târziu un amendament.
A n u m e l a 1 3 4 6 , când urmaşii lui Stanislau, fiii săi Micu, Neagu,
Manea şi Radu, r e c o n f i r m a r ă actul d e danie p r i m i t de tatăl
lor, r e g e l e Ludovic, d u p ă t r a n s c r i e r e a i n t e g r a l ă a documentului
din 2 2 S e p t e m v r i e 1 3 2 6 mai a d a u g ă : „Quendam a u tem a r t i c u -
lum in p r e t a c t o privilegio paterno, scilicet d e exemptione, ob-
ş c u r u m positum, c l a r i u s specificamus. Ita ut idem Mik e t f r a -
i r e s sui e t i p s o t u m heredes, a d instar a l i o r u m nobilium Regni
n o ş t r i , judicio et jurisdictioni regali, necnon aliorum judicum or-
113
dinariorum Regni debeant e t teneantur subiaeere" ). Acest
amendament, c a r e abia acum, cu p r i l e j u l reconfirmării actului
obţinut la 1 3 2 6 d e S t a n i s l a u , s'a simţit nevoia a fi a d ă o g a t , d r e p t
i n t e r p r e t a r e a textului subliniat de noi din documenul privile-
:gial originar, a r a t ă a t â t sensul în c a r e a fost redactat, cât şi
felul cum a fost a p l i c a t textul daniei din 1 3 2 6 , în înţelesul că
TIU numai moşia S t r â m t u r a şi locuitorii ei, ci chiar şi cneazul
S t a n i s l a u şi urmaşii lui sunt scutiţi de jurisdicţia şi judecata
regelui şi a s l u j b a ş i l o r lui, precum şi de orice d a r e r e g a l ă . A ş a
s'a a p l i c a t textul a r ă t a t p â n ă în 1 3 4 6 şi se p a r e că nimeni n u s'a
o p u s , de v r e m e ce abia în acest an, când în u r m a pierderii pe-
ceţii de pe actul originar urmaşii lui S t a n i s l a u se v ă d nevoiţi a-1
reconfirma, i se idă textului amintit o i n t e r p r e t a r e mai r e s t r â n s ă .
A c e a s t ă din u r m ă i n t e r p r e t a r e corespunde însă situaţiei poli­
tice din 1 3 4 6 , când r e g e l e e r a biruitor în M o l d o v a şi stăpânea
în M a r a m u r e ş , i a r nici decum celei a n t e r i o a r e cu două decenii.
D r e p t u r i l e a c o r d a t e la 1 3 2 6 sunt neobicinuit de m a r i , şi
e l e sunt semnificative p e n t r u politica u r m a t ă de rege în acest
timp în M a r a m u r e ş . C o m p a r â n d u - l e cu cele obicinuite a fi con­
ferite nobililor cari au p r e s t a t servicii m a r i regalităţii, în deo­
sebi prin fapte de arme, cele obţinute de cneazul S t a n i s l a u de­
p ă ş e s c orice u z a n ţ ă în această privinţă. A v e m anume unicul
caz când un cneaz român obţine ca:
a) moşia şi locuitorii ei şi cneazul însuşi să nu fie supuşi j u ­
risdicţiei şi j u d e c ă ţ i i regelui şi nici a subalternilor lui;
b) cneazul să a i b ă d r e p t u l a strânge impozite f e u d a l e (lege
e t m o r e nobilium) fiind în acelaş timp scutit a t â t el cât şi popu­
l a ţ i a moşiei de impoziele regale.
P e n t r u a înţelege rostul acestei neobicinuite danii, se cer
r e î m p r o s p ă t a t e unele evenimente premergătoare. A m arătat că
în p r i m ă v a r a anului 1 3 1 7 izbucnise r ă s c o a l a palatinului Iacob
K o p a s z , a cărui s t ă p â n i r e se întindea p â n ă l a B a i a M a r e în v e ­
cinătatea M a r a m u r e ş u l u i .
Această r ă s c o a l ă n'a rămas fără răsunet între Românii
m a r a m u r e ş e n i . O indicaţie în a c e a s t ă p r i v i n ţ ă ne-o o f e r ă faptul
că în acelaş a n 1 3 1 7 regele dă lui Dragomir, fiul lui Dragoş,
moşiile Giuleşti şi V a l e a M a r e . A s e m e n e a danii nu se făceau
însă de cât pentru a r ă s p l ă t i servicii sau dovezi d e credinţă a d u s e
în î m p r e j u r ă r i grele regelui şi deci suntem în d r e p t să bănuim că
Dragomir, p e n t r u a-şi m e r i t a dania obţinută, a sprijinit acţiunea
de î n f r â n g e r e a răscoalei lui Iacob K o p a s z , p o a t e chiar a p a r ­
ticipat la învingerea din a c e l a ş a n 1 3 1 7 a p a l a t i n u l u i rebel la
Dobriţin. Cum însă o danie similară, sau orice a l t a c t de r e ­
compensă a serviciilor prestate, r e g e l e n'a mai d a t nici unui a l t
r o m â n m a r a m u r e ş a n în acest timp, e logic să presupunem că
cnezii şi mulţimea r o m â n i l o r din a c e s t ţinut a a v u t a l t ă atitu­
dine d e cât Dragomir, poate chiar una de insubordonare, de
r e v o l t ă împotriva autorităţii regale. O "atare mişcare e r a cu atât
mai î n d r e p t ă ţ i t ă , cu cât cu sprijinul acestei a u t o r i t ă ţ i se infil­
1
t r a s e r ă coloniştii streini în cea mai f e r t i l ă regiune a M a r a m u r e ­
şului, în v a l e a Tisei, u n d e Românii se v e d e a u p e r â n d e x p r o ­
priaţi.
R e v o l t a lui Iacob K o p a s z şi a lui Moiş fiul lui Moiş consti­
tuiau un p r i l e j bine venit p e n t r u Românii m a r a m u r e ş e n i să se
ridice împotriva a c e s t o r intruşi şi a sprijinitorului l o r corniţele.
S e p a r e că o asemenea mişcare nu numai că s'a produs, d a r a
continuat şi d u p ă înfrângerea în anii 1 3 1 7 — 1 3 1 8 a celor doi r e ­
voluţionari amintiţi. Numai a d m i ţ â n d această ipoteză se poate
explica de ce p r i n t r e m ă s u r i l e l u a t e de rege l a începutul anului
1319 î m p o t r i v a r e v o l u ţ i o n a r i l o r din Vestul Transilvaniei con­
duşi d e fiii lui Ladislau, a fost nu numai înlocuirea voevoduluî
t r a n s i l v a n Nicolae Pok, cu l u p t ă t o r u l neînfricat î m p o t r i v a r e b e ­
lilor, D o j a de Debreţin, ci şi t r i m i t e r e a lui Nicolae în M a r a m u ­
reş, unde mai îndeplinise funcţiunea de comite. Rostul lui Ni­
colae era deci să a d u c ă pe Românii m a r a m u r e ş e n i în c r e d i n ţ ă
f a ţ ă de rege.
Ţinând seama de aceste antecedente, d a n i a obţinută de c n e a z u l
Stanislau primeşte semnificaţia unui act ce depăşeşte caracterul
său individual. Timpul când a fost dată, corespunde epocei în
care regele răsplătia din plin pe toţi cei ce au contribuit prin
atitudinea sau faptele lor la înfrângerea rebelilor. După cum s'a
arătat, în aceste acte de răsplată în mod curent se precizează
faptele de arme săvârşite în slujba regelui. In actul de danie
din 2 2 Sept. 1 3 2 6 acordat lui Stanislau nu se face însă nici o
pomenire de asemenea fapte de arme, ci se subliniază ca un
merit deosebit al cneazului român „neclintita credinţă şi sin­
cera supunere" faţă de rege şi Sacra Coroană, atitudine pe care
regele nădăjdueşte că Stanislau o va menţine şi în viitor. Acum
se pune în mod firesc întrebarea dacă o asemenea atitudine izo­
lată a unui cneaz român din Maramureş putea reprezenta pen­
tru rege o importanţă suficientă a justifica dania şi libertăţile
excepţionale acordate prin actul amintit? Fără îndoială că da,
însă numai în cazul când cneazul avea suficientă trecere printre
mulţimea Românilor maramureşeni cari au avut atitudine po­
trivnică celei dovedite de Stanislau, fiind ostili autorităţii regale
şi deci şi reprezentantului ei în Maramureş, corniţele.
Putea exista o asemenea nemulţumire împotriva comitelui?
Fără îndoială că da; însăşi fiinţa comitatului Maramureşan ve­
nea să introducă o altă ordine de drept decât cea autohtonă ro­
mânească: ordinea şi justiţia feudală. Din acest motiv cneazul
care accepta această ordine, deţinând puterea lui din mâna r e ­
gelui şi sub controlul comitelui, dacă a r fi încercat să impună
dreptul şi fiscalitatea feudală chiar şi în satele pe cari le de­
ţinea delà rege — cum era cazul Strâmturei —, risca să întâm­
114
pine rezistenţa poporului ). Din acest motiv Stanislau obţinu
delà rege ca măsură de prevedere:
a) neobli'gativitatea de a primi şi a se supune atât el, cât
şi locuitorii Strâmturei justiţiei şi fiscaliăţii feudale şi

1 1 4
) Cf-, în această privinţă ordinul sever dat de rege Românilor din
Lipce şi Hernice de a se supune cnezilor impuşi de el, poruncindu-le ca
altfel să nu î n d r ă z n e a s c ă a face. (I. M i h ă l y i , o. c, p. 2 9 — 3 0 ) .
 b) scutirea d e impozitele regale, cari, în cazul când înca­
s a r e a d ă r i l o r feudale nu s'ar putea efectua, să p o a t ă fi reţinute
d r e p t r e c o m p e n s ă p e n t r u el.
Aceste neobicinuite libertăţi acordate cneazului Stanislau
dovedesc că organizarea ordinei f e u d a l e prin comitat în M a ­
r a m u r e ş întâmpina m a r i rezistenţe p r i n t r e Români şi l a s ă să
întrevadă că m e r i t e l e dovedite de cneazul S t a n i s l a u prin n e ­
clintita sa c r e d i n ţ ă f a ţ ă de coroana u n g a r ă nu se reduc numai
l a n e p a r t i c i p a r e a e v e n t u a l ă l a v r e - o r ă s c o a l ă , ci mai cu seamă
l a atitudinea binevoitoare, poate chiar l a sprijinul efectiv dat
p e n t r u consolidarea comitatului regal în M a r a m u r e ş .
In lumina acestor consideraţiuni, documentul din 22 Sept.
1326 constitue o formă de compromis între voinţa regelui de a
introduce în Maramureş ordinea feudală prin mijlocirea comita­
tului şi între ordinea băştinaşe cuprinsă în jus vaiachicum exer­
citată de cnezi şi voevozi, ordine de care era nevoit să ţină sea­
ma. Acest compromis constituia cea mai ispititoare tentaţie ofe­
rită de rege cnezilor maramureşeni pentru a-i câştiga la credinţa
faţă de coroana ungară.
In v r e m e a când S t a n i s l a u primise dania amintită, exista un
comite în fruntea M a r a m u r e ş u l u i . S c u r t a p r e z e n ţ ă a acestuia în­
să (1326—1327) şi absenţa u r m ă t o a r e timp de două deceni
(1328—1348) a comiţilor maramureşeni, ne d e t e r m i n ă să cre­
dem că instituţia comitatului în aceste regiuni la 1 3 2 6 e r a in­
t r a t ă în grea criză; a l t f e l regele n'ar fi oferit lui S t a n i s l a u acea
f o r m u l ă de compromis cu a j u t o r u l căreia credea că v a mai putea
converti şi pe alţii p e n t r u s a l v a r e a şi consolidarea acestei insti­
tuţii ca organ a l puterii r e g a l e în M a r a m u r e ş . A d ă o g â n d la ace­
ste constatări faptul că anii u r m ă t o r i , la 1 3 2 9 , r e g e l e ia m ă s u r i
p e n t r u a s i g u r a r e a r e z u l t a t e l o r obţinute de coloniştii S a ş i şi Un­
guri în v a l e a Tisei, a c o r d â n d u - l e cunoscutele privilegii şi a p ă -
r â n d u - l e — într'o v r e m e când în M a r a m u r e ş nu e r a comite —•
p ă m â n t u r i l e defrişate de ei faţă de pretenţiile de mai vechi
p r o p r i e t a r i a l e populaţiei băştinaşe, a v e m î n t r e z ă r i t ă a d e v ă r a t a
situaţie politică din a c e a s t ă regiune.
De fapt, p r e z e n ţ a coloniştilor S a ş i şi Unguri în o r a ş e l e Vişc,
Hust, Teceu şi Câmpulung, constituia singurul reazim de nă­
d e j d e a l puterii r e g a l e în M a r a m u r e ş . A ş e z ă r i l e lor, toate dea-
lungul v ă i i Tisei — c a r e p e n t r u ei e r a încă tot o regiune ,,nepro­
ductivă şi greu de locuit" — s t r ă j u i a u singura cale de p ă t r u n ­
d e r e d i n s p r e Ungaria în acest ţinut. Din a c e s t motiv credem că
TIU numai prin simplă î n t â m p l a r e , în r a r e l e cazuri când se în­
t â m p l a ca r e g e l e să câştige p e n t r u scopurile lui politice oameni
mai de seamă d i n t r e Români, le d ă d e a moşii tot pe v a l e a Tisei,
în a p r o p i e r e a coloniştilor amintiţi, c ă u t â n d oarecum să-i soli­
d a r i z e z e cu aceşti oaspeţi în susţinerea comună a unui regim, pe
c a r e p o p o r u l din regiunea d e a l u r i l o r şi d e l à m u n t e îl p r i v e a u cu
ostilitate. A s t f e l , moşia B e d e u a cărei d e l i m i t a r e nouă se face
l a 1 3 3 6 în f a v o a r e a lui Dragoş şi D r a g — amândoi pomeniţi ca
„ r e v i e n t e s regiii", deci ca nobili în s l u j b a regelui — se a f l ă î n t r e
T e c e u şi Câmpulung, i a r S a r a s ă u l , al c ă r u i cneziat tot delà C a -
r o l R o b e r t îl primise v o e v o d u l S i l v e s t r u şi f r a t e l e său S t a n , este,
a ş e z a t î n t r e Câmpulung şi Sighet.
A l t e documente p r i v i t o a r e la Români şi la M a r a m u r e ş în
general de pe v r e m e a lui C a r o l R o b e r t ( 1 3 1 0 — 1 3 4 2 ) nu sunt
cunoscute. S e p a r e că numai la aceste p a t r u familii (Dragomir
din Giuleşti, Dragoş şi Drag din Bedeu, cneazul S t a n i s l a u şi
voevcdul Silvestru cu fratele său) s'a redus succesul re­
gelui de a câştiga oameni credincioşi, dispuşi a primi o r ­
dinea f e u d a l ă şi supunerea necondiţionată f a ţ ă de C o r o a n ă . R e ­
zultatul nu e r a de dispreţuit, ţ i n â n d seamă că cei doi fraţi, D r a ­
goş şi Drag, v o r fi mai târziu campionii politicei r e g a l e în M o l ­
dova, înainte de descălecatul lui Bogdan.
Carol R o b e r t n'a a j u n s să se bucure de r o a d e l e acestor
convertiri. F a p t u l că d e l à 1 3 2 8 p â n ă la sfârşitul domniei (1342),
deci timp d e un deceniu şi j u m ă t a t e , n'a numit nici un comite în
Maramureş, dovedeşte că p r e z n ţ a unui a s e m e n e a demnitar se
l o v e a de rezistenţa unor factori puternici, cari nu putea fi nici
cele câteva familii româneşti amintite şi cu a t â t mai puţin co­
loniştii privilegiaţi, ci massa populaţiei b ă ş t i n a ş e în frunte cu
cnezii şi v o e v o d u l ei. F ă r ă a c e a s t ă rezistenţă p u t e r n i c ă nu poa­
te fi e x p l i c a t ă absenţa comiţilor m a r a m u r e ş e n i în acest timp,
 cum nu p o a t e fi m o t i v a t nici c a r a c t e r u l v ă d i t politic a l d r e p ­
turilor şi l i b e r t ă ţ i l o r neobicinuit de m a r i d a t e cneazului Sta-
nislau, precum nici momentul a c o r d ă r i i privilegiilor speciale co­
loniştilor S a ş i şi Unguri de pe v a l e a Tisei.

4. Răscoala lui Bogdan.

A c e a s t ă r e z i s t e n ţ ă colectivă condusă de v o e v o d o vedem

confirmată documentar de faptul că la 2 1 Oct. 1 3 4 3 , când pen­
t r u întâia o r ă se r u p e t ă c e r e a , pomenind d e s p r e fostul voevod
al M a r a m u r e ş u l u i în p e r s o a n a lui Bogdan, a c e s t a e s t e amintii
ca r e b e l : „ n o s t e r infidelis", cum precizează regele. De când
d a t a acţiunea de nesupunere a lui Bogdan n u se p o a t e pre­
ciza. F a p t u l însă, c a r e nu p o a t e fi contestat, că B o g d a n a înde­
plinit funcţiunea de v o e v o d încă d e p e v r e m e a lui C a r o l R o b e r t
şi că nici un i z v o r contimporan n u a r a t ă că nesupunerea lui
Bogdan s'ar fi p r o d u s şi în v r e m e a acestui rege, ne î n d r e p t ă ­
ţ e ş t e s ă bănuim fie că r e g e l e î n t r e anii 1 3 2 8 — 1 3 4 2 a sacrificat
comitatul recunoscând v o e v o d a t u l românesc în deplina lui a u ­
tonomie, fie c ă — şi această ipoteză ne p a r e mai v e r o s i m i l ă —
aceşti ani constitue o p e r i o a d ă de negocieri şi concesiuni din
p a r t e a regelui, c a r e suspendând n u m i r e a d e comiţi în M a r a m u ­
reş, c ă u t a să obţină dela voevodul român m o d a l i t a t e a accepta­
bilă prin c a r e autonomia r o m â n e a s c ă s'ar fi putut î n c a d r a în
i e r a r h i a regatului ungar.
Şi într'un caz şi într'altul, r e z u l t ă că a c ţ i u n e a r e v o l u ţ i o n a ­
r ă a lui Bogdan a început d u p ă m o a r t e a lui C a r o l R o b e r t ş l
u r c a r e a pe t r o n u l Ungariei a regelui L u d o v i c Angevinul (21
Iulie 1 3 4 2 ) , f a p t c a r e d o v e d e ş t e că noul rege a luat a l t ă atitu­
dine de cât t a t ă l s ă u în chestiunea voevodatului, sau poaite s'a
grăbit să i a m ă s u r i pentru a p u n e c a p ă t unei acţiuni mai vechi
de i n s u b o r d o n a r e a lui Bogdan, destituindu-1 din v o e v o d a t . D a ­
că o asemenea schimbare r a d i c a l ă în r a p o r t u r i l e d i n t r e v o e v o ­
d a t şi r e g a l i t a t e nu s'ar fi produs, documentele a r fi i g n o r a t
total, în orice caz a r fi mai î n t â r z i a t încă să pomenească de
voevodatul Maramureşului.
 Despre acţiunea r e v o l u ţ i o n a r ă a lui Bogdan în acest timp,,
i z v o a r e l e nu d a u indicaţiuni d e cât incidental. Anume docu­
mentul din 2 1 Oct. 1 3 4 3 a r a t ă că l o a n , fiul lui Dionisie K o l c s e i
1
a d a t în j u d e c a t ă pe C r ă c i u n d e Bilke , v o e v o d u l R o m â n i l o r din
Bereg, acuzându-1 că a sprijinit p e fostul v o e v o d al M a r a m u r e ­
şului, Bogdan, necredinciosul regelui, în l u p t a pe c a r e v o e v o d u l
rebel a p u r t a t - o î m p o t r i v a f r a ţ i l o r Kolcsei în i a r n a din 1342—
1 3 4 3 şi pe c a r e intenţiona să o r e i a din nou. R e g e l e convingân-
du-se de n e v i n o v ă ţ i a lui Crăciun, îl scuteşte să se p r e z i n t e în
115
proces ).
D e s p r e aceşti f r a ţ i K o l c s e i se ştie că moşiile l o r a f l ă t o a r e
în judeţul S ă t m a r , fuseseră s e c h e s t r a t e de C a r o l R o b e r t în fa­
v o a r e a Coroanei, f a p t c a r e d e t e r m i n ă pe numiţii fraţi s ă p o a r t e
un lung proces p e n t r u r e c u n o a ş t e r e a d r e p t u l u i de p r o p r i e t a t e
a s u p r a moşiilor pierdute. Ei au obţinut r e i n t e g r a r e a în p o s e s i u ­
n e abia la 1 Iulie 1 3 4 4 , d r e p t r e c o m p e n s ă a m e r i t e l o r câştigate
în l u p t e l e pe c a r e le-au p u r t a t cu v o e v o d u l r e v o l u ţ . o n a r Bog­
1 1 6
dan ) . A c u z a ţ i a lui l o a n K o l c s e i î m p o t r i v a voevodului de B e ­
reg, Crăciun, că a r fi sprijinit p e Bogdan în a c e s t e lupte, chiar
d a c ă s'a d o v e d i t n e d r e a p t ă în ce p r i v e ş t e persoana lui C r ă c i u n
şi a fiilor săi, nu putea fi f o r m u l a t ă , idacă acţiunea r e v o l u ţ i o ­
n a r ă a lui Bogdan n'ar fi a l a t r ă s u n e t şi p r i n t r e Românii din
Bereg. Nu e s t e e x c l u s ca v o e v o d u l m a r a m u r e ş a n să fi a ş t e p t a t
a j u t o r u l lui Crăciun, sau să fi dus negocieri p r e a l a b i l e cu el în
acest sens, d a r v o e v o d u l de Bereg, ţinând mai mult l a siguranţa
117
situaţiei lui şi a fiilor săi, p r e c u m şi l a b e n e f i c i i l e ) pe cari l e
a v e a de p e u r m a atitudinei credincioase f a ţ ă de rege să se fi
răsgândit, e v i t â n d să t r e a c ă d e p a r t e a lui Bogdan.
Ludovic a v e a motiv să a p r e c i e z e luptele f r a ţ i l o r Kolcsei îm-

1 1 5
) I. M i h â l y i , o. c , p. 1 7 .
1 1 6
) Dr. K a r â c s o n y i I., A magyar nemzetsegek a XIV szăzad kdzepeig r

( S e m i n ţ i i l e m a g h i a r e p â n ă la m i j l o c u l sec. X I V ) . V o i . I I I . B u d a p e s t , 1 9 0 1 , p. 7 0 .
) Moşia Bilke se a f l ă în c o l ţ u l Nord-Estic al c o m i t a t u l u i Bereg, în
apropierea imediată a Maramureşului. Crăciun o avea de mult; la 1339 se
f a c e o n o u ă d e l i m i t a r e a ei în f a v o a r e a lui C r ă c i u n . ( C f r . E. L u k i n i c h , o. c,
p. 93—94).
p o t r i v a voevodului m a r a m u r e ş a n cu a t â t mai mult, cu cât a c ­
ţiunea r e v o l u ţ i o n a r ă a aoestuia se deslănţuise tocmai când r e ­
gele începuse p r e g ă t i r i în v e d r e a campaniei î m p o t r i v a T ă t a r i l o r
din M o l d o v a . C e r u s e anume, d e l a p a p a C l e m e n t V I deslegarea
p ă c a t e l o r p e n t r u el şi l u p t ă t o r i i lui în cazul că v o r c ă d e a pentru
a p ă r a r e a credinţei catolice în războiul sau l u p t a c o n t r a schis­
maticilor, T ă t a r i l o r , p ă g â n i l o r şi a a l t o r neamuri necredincioa­
se" şi Ludovic obţinu a c e a s t ă i e r t a r e p r i n rescriptul pontifical
1 1 8
din 6 M a r t i e 1 3 4 3 ) . C a m p a n i a fu a m â n a t ă — se p a r e din cau­
z a acţiunii lui Bogdan; e x p e d i ţ i a s'a d e s f ă ş u r a t a p o i în anii u r ­
mători, 1345—1346, condusă fiind de A n d r e i Lackfi, corniţele
119
Secuilor ) . In u r m a succeselor obţinute, Ludovic, p e n t r u con­
s o l i d a r e a puterii r e g a l e în M o l d o v a e l i b e r a t ă de T ă t a r i , la 1 3 4 7
reînfiinţa episcopia catolică din Milcov.
C u r â n d d u p ă a c e s t e campanii din M o l d o v a , a v e m noui ştiri
despre acţiunea desfăşurată în M a r a m u r e ş de revoluţionarul
Bogdan. A n u m e , un document din 1 5 S e p t e m v r i e 1 3 4 9 a r a t ă că
Ş t e f a n , fiul lui Iuga şi nepot al lui Bogdan ,,nuperrime notam
infidelitatis Bogdano quonidam v a y v o d a p a t r u o suo, n o s t r a et
regni noştri infideli notorio a d h e r e n d o incidit" şi a alungat pe
G i u l a fiul lui Dragoş şi pe fraţii aceluia, anume Dragoş, Şte­
fan, Tătar, Dragomir, Costea şi M i r o s l a v de p e moşiile lor Giu-

l l s
) Documentul, copiat din arhiva Vaticanului se află în posesiunea
d-lui D r . Ş t . Pascu, c ă r u i a îi m u l ţ u m e s c p e n t r u c ă mi 1-a s e m n a l a t .
1 1 9
) Pentru această calitate a lui A n d r e i L a c k f i cfr. W e r t n e r M., o. c ,
în Tortenelmi Tăr, 1 9 0 7 , p. 6 3 . D o c u m e n t u l din 1 3 4 3 c a r e aminteşte pe An­
drei Lackfi ca voevod al Transilvaniei e fals (Cfr. Dr. Karâcsonyi L, A
hamis, hibăskeltil es keltezetlen oklevelek kritikai jegyzeke. (Catalogul cri­
tic al d o c u m e n t e l o r f a l s e , greşit datate şi n e d a t a t e ) . Budapest, 1 9 0 2 , p. 3 6 )
şi deci şi concluziile lui D. Onciul (cfr., Originele Principatelor Romane. Bu­
cureşti, 1 8 9 9 , p. 2 4 7 ) , trase din acest document fals p r i v i t o a r e la data ex­
pediţiei din Moldova în anul 1343 r ă m â n greşite. Ordinea în care croni
carul Ioan Kukiillo povesteşte această expediţie, după călătoria reginei Eli-
sabeta în I t a l i a ( 1 3 4 3 — 1 3 4 5 ) şi î n a i n t e de c a m p a n i a din C r o a ţ i a (1344—1345),
nu poate servi drept indicaţie că e x p e d i ţ i a din M o l d o v a a fost la 1 3 4 3 . Ea
s'a putut săvârşi şi în anii când regele era ocupat în alte părţi, de vreme
ce nu el o conducea. Mai degrabă sunt exacte datele stabilite de Podhracki,
^nume anii 1 3 4 5 , 1 3 4 6 , combătute de Onciul.
Ieşti şi V a l e a M a r e (Nireş) primite d e l a C a r o l Robert, a r z â n -
d u - l e şi casele, din pricina că G i u l a şi fiii săi „a via fidelitatis
d i v e r t e r e e t suo (scilicet S t h e p a n i ) a c ipsius Bogdan quonidam
v o y v o d a e , noştri infidelis notorii, contubernio e t societăţi j un­
120 121
gere n e q u i v i s s e n t " ) . Dim. O n c i u l ) , considerând pe ,,nuper-
rirne" din textul d e mai sus ca r e f e r i n d u - s e l a o acţiune r e c e n t ă
a lui Bogdan o pune în l e g ă t u r ă cu descălecatul acestuia în
M o l d o v a , c a r e s'ar fi s ă v â r ş i t în a n u l 1 3 4 9 . T e x t u l însă ni se
p a r e destul ide c l a r : „ n u p e r r i m e " se r e f e r ă l a r e c e n t a a d e r a r e a
a lui Ş t e f a n l a a c ţ i u n e a unchiului său Bogdan şi la d e v a s t a r e a
moşiilor lui G i u l a şi deci cronologia lui Onciul b a z a t ă pe i n t e r ­
p r e t a r e a s e m n a l a t ă mai sus e s t e greşit d a t a t ă cu un deceniu mai
de v r e m e d e c â t cea a r ă t a t ă d e cronicele moldovene.
Documentul de mai sus a r a t ă a t i t u d i n e a lui Bogdan f a ţ ă d e
r e z u l t a t e l e obţinute d e rege în c a m p a n i i l e din M o l d o v a . V o e v o -
dul m a r a m u r e ş a n r e i a acţiunea r e v o l u ţ i o n a r ă î m p o t r i v a regelui
şi a Coroanei, folosindu-se — probabil — pe l â n g ă motivele
vechi şi de a r g u m e n t e mai noui: a m e n i n ţ a r e a catolicismului în
1 2 2
M o l d o v a şi M a r a m u r e ş ) d e o p o t r i v ă , contra ortodoxiei. în­
c e a r c ă să d e t e r m i n e pe G i u l a fiul lui Dragoş şi p e fiii săi să
a d e r e l a mişcare, d a r aceştia, înfeudaţi p r i n d r e p t u l de pro­
p r i e t a t e deţinut d e l a rege a s u p r a moşiilor lor, r ă m â n neclintiţi
a l ă t u r i de C o r o a n ă . Bogdan reuşeşte în schimb să convingă pe
nepotul său Ş t e f a n , fiul lui Iuga, c a r e porneşte acţiunea de r ă z ­
bunare î m p o t r i v a Dragoşizilor din M a r a m u r e ş , a l u n g â n d u - i din
moşiile Giuleşti şi V a l e a M a r e şi a r z â n d u - l e casele. F a p t u l s'a
petrecut curând „nuprrime", înainte" de 1 5 S e p t . 1 3 4 9 .
Acelaş document mai p r e c i z e a z ă apoi că la data de 15
S e p t . 1 3 4 9 în f r u n t e a v o e v o d a t u l u i m a r a m u r e ş a n stătea f r a t e l e
Iui Ştefan, „ J o h a n n e s , filius Ige, v o y v o d a Olachorum n o s t r o -

1 2 0
) I. M i h â l y i , o. c, p. 2 7 .
1 2 1
) D. Onciul, o. c, p. 1 0 0 , 2 4 4 .
La 1 3 4 6 p r o t o p o p u l catolic din S i g h e t f a c e j u r ă m â n t în c a l i t a t e de
„Vicarius in M a r a m o r o s i a " al e p i s c o p u l u i din Agria, dovadă a unui program
sporit de activitate a catolicismului în Maramureş (I. Mihâly, o. c, p.
23—24).
rum M a r a m a r u s i o " , cum îl numeşte regele. El nu e r a însă unica
a u t o r i t a t e în M a r a m u r e ş ; tot l a d a t a de 1 5 S e p t . 1 3 4 9 a p a r e în
c a l i t a t e de comite a l acesui j u d e ţ p â n ă l a 3 1 M a r t i e 1 3 5 0 , A n ­
drei Lackfi, c a r e nu mai este a c u m numai comite a l Secuilor, ci,
p e lângă demnitatea de comite a l M a r a m u r e ş u l u i , mai deţinea
23
şi pe cea de comite a l B r a ş o v u l u i şi a l S ă t m a r u l u i * ) .
A c e a s t ă p r i m ă a p a r i ţ i e documentară a unui v o e v a d oficial
recunoscut în M a r a m u r e ş , concomitent cu corniţele sub controlul
căruia e r a aşezat, impune în mod firesc î n t r e b a r e a , cine a e x e r ­
citat p u t e r e a v o e v o d a l ă în M a r a m u r e ş în răstimpul dela 1343
p â n ă la 1 3 4 9 ?
124
Dl. C. C. Giurescu crede că D r a g o ş ). Nici un document
nu pomeneşte de Dragoş în calitatea lui de v o e v o d al M a r a m u ­
reşului, i a r în î m p r e j u r ă r i l e de atunci, numirea şi funcţionarea
acestui „serviens regius" ca voevod m a r a m u r e ş a n nu putea să
r ă m â n ă t r e c u t ă sub t ă c e r e de idiocumente. Titlul de voevod al
125
M a r a m u r e ş u l u i atribuit de t r a d i ţ i e ) lui Dragoş, provine fără
îndoială din calitatea mai t â r z i e de v o e v o d al Moldovei, dem­
nitate pe care făuritorii tradiţiei nu puteau să nu o acorde

1 2 3
) M. W e r t n e r , o. c , în Tbrtenebni Tăr, 1 9 0 7 , p. 2 4 .
124
) Istoria Românilor. Ed. III, voi. I. B u c u r e ş t i , 1 9 3 8 , p 3 8 6 . C f r . şi
N. Iorga, Istoria Românilor. Voi. III. C t i t o r i i . B u c u r e ş t i , 1 9 3 7 , p. 2 0 4 , unde
vorbind despre unirea Sătmarului, Maramureşului, a Secuimei şi Braşovului
sub c o n d u c e r e a lui A n d r e i L a c k f i , s c r i e : „ I n l e g ă t u r ă cu aceasta sau şi î n d a t ă ,
dincolo de acestea, nefiind î n t i n d e r e să se facă un B a n a t , cum se va încerca
la Vidin pentru B u l g a r i a , • s'a dat o simplă delegaţie fără titlu unuia din
mulţii voevozi maramureşeni, lui Dragoş".
1 2 5
) Cf. L e t o p i s e ţ u l dela B i s t r i ţ a şi cel dela P u t n a l a D. Onciul, o. c,
p. 7 1 . V a r i a n t ă mai bogată a t r a d i ţ i e i , din cronica anonimă nu admite un
v o e v o d a t m a r a m u r e ş a n a l u i Dragoş. Acesta este d o a r „un b ă r b a t cuminte şi
v i t e a z " c a r e î m p r e u n ă cu t o v a r ă ş i i săi, d u p ă ce au ucis z i m b r u l cu p r i l e j u l
vânătoarei din Moldova „s'au î n t o r s î n d ă r ă t " . „Şi s'au rugat de craiul un­
guresc V l a d i s l a v să le dea d r u m u l , i a r c r a i u l cu mare milostivire i-au lăsat
să plece". A ş a au r e v e n i t cu toţii apoi în M o l d o v a şi — a b i a acum şi aici! —
„şi-au ales pe D r a g o ş domn şi v o e v o d . Şi de atunci s'au î n c e p u t cu voia lui
Dumnezeu ţeara Moldovei". . . (Apud D. Onciul, o. c., p. 73—74). Această
p a r t e a t r a d i ţ i e i , aşa cum se c u p r i n d e în c r o n i c a anonimă, c u p r i n d e mai mult
adevăr istoric.
unui d e s c ă l e c ă t o r de ţ a r ă şi p e n t r u timpul şi locul lui d e p r o ­
venienţă.
S'a e m i s şi p ă r e r e a că în r ă s t i m p u l a m i n t i t v o e v o d a l M a ­
128
ramureşului a r fi fost t o t B o g d a n ) . Documentele însă, a t â t la
1 3 4 3 cât şi l a 1 3 4 9 , îl pomenesc s t ă r u i t o r ca „fost v o e v o d a l
M a r a m u r e ş u l u i " şi ca „rebel" împotriva regelui. S i g u r este deci
numai v o e v o d a t u l lui Bogdan înainte d e 1 3 4 3 , pe v r e m e a lui
127
Carol R o b e r t ) ; în primii 6 ani d e domnie a lui Ludovic, nu.
Ţinând seama apoi de faptul că r e g e l e în aceşti ani p o a r t ă pri­
m e l e campanii în M o l d o v a şi deci că este puţin verosimil ca să
fi pornit la o asemenea î n t r e p r i n d e r e f ă r ă să a i b ă a s i g u r a t ă li­
niştea în M a r a m u r e ş , p a r e cu a t â t mai greu de admis s ă fi
l ă s a t s o a r t a acestei provincii în m â n a r e v o l u ţ i o n a r u l u i Bogdan,
f ă r ă să o fi d a t în grija unui comite, c ă r u i a să-i fi l ă s a t sufi­
ciente f o r ţ e m i l i t a r e p e n t r u a î n f r â n a p e v o e v o d u l rebel. In acest
timp însă nu a v e m amintit nici un comite în M a r a m u r e ş şi
deci suntem în d r e p t să bănuim că regele a v e a aici un om d e
î n c r e d e r e p r i n t r e Români, c a r e se bucura de suficientă a u t o r i ­
tate. A c e s t om credem că a fost Iuga. C a f r a t e a lui Bogdan, el
a d u c e a prestigiul ce se lega d e membrii fanyliei v o e v o d a l e şi
printr'o atitudine r e z e r v a t ă f a ţ ă ide a c t i v i t a t e a voevodului rebel,
el putea potoli p e Românii maramureşeni, făcându-i să aştepte
soluţionarea problemelor ridicate de Bogdan delà r e z u l t a t u l
campaniilor m i l i t a r e din M o l d o v a . F a p t u l că Iuga nu e s t e amin­
tit de documente ca v o e v o d sau ca fost v o e v o d al M a r a m u r e ­
şului, nu e x c l u d e ca el să fi îndeplinit rolul indicat mai sus,
cu a t â t mai m u l t cu c â t o numire a lui de c ă t r e rege ca v o e v o d
a r fi stricat scopului u r m ă r i t , p r o v o c â n d conflictul şi ruptura,
cu f r a t e l e s ă u Bogdan, p o p u l a r u l voevod a l M a r a m u r e ş u l u i .

1 2 6
) Dl. L. M a k k a i , în comentarul pe care-1 face documentului din 21
Oct. 1 3 4 3 (Cf. E. Lukinich, o. c, p. 1 0 1 ) , în a r b o r e l e genealogic al B o g d ă -
n e ş t i l o r , c o n s i d e r ă pe B o g d a n v o e v o d al M a r a m u r e ş u l u i î n t r e anii 1343—1365.
1 2 7
) Pentru timpul anterior anului 1 3 4 3 dl. L. Makkai aşează voevod
în M a r a m u r e ş pe Iuga, deşi cum s'a a r ă t a t , în acest t i m p e sigur voevodatul
lui Bogdan. Singurul timp când Iuga a putut împlini neoficial dar efectiv
.această sarcină sunt anii 1343—1348.
112 1. M O G A

In perspectiva acestor consideraţiuni, numirea lui Ioan, fiul

lui Iuga, ca v o e v o d a l M a r a m u r e ş u l u i , în p r e a j m a sau c h i a r în
anul 1 3 4 9 , — f ă r ă ca documentele să pomenească în p r e a l a b i l
de v r e u n serviciu făcut de acesta regelui — a p a r e ca o d r e a p t ă
r ă s p l a t ă a serviciilor r e a l e d a r t ă c u t e a l e t a t ă l u i său.
P u n e r e a voevodului Ioan sub controlul comitelui de M a r a ­
mureş în p e r s o a n a puternicului şi temutului A n d r e i Lakfi, s'a
făcut din cauza neprevăzutei defecţiuni a lui Ştefan, fratele
voevodului. H o t ă r â r e a s'a l u a t la Bistriţa u n d e la mijlocul l u -
nei Septemvrie 1 3 4 9 venise regele pentru a verifica situaţia
din M o l d o v a şi pentru a lua m ă s u r i cuvenite î n M a r a m u r e ş , în-
nainte de a pleca, însoţit d e A n d r e i Lacfi, în campania din
Italia.
Aici, la Bistriţa, se a f l a atunci şi Ioan, voevodul M a r a m u ­
reşului, chemat de rege p e n t r u a r a p o r t a a s u p r a situaţiei c r e a t e
d e mişcarea lui Bogdan şi defecţiunea lui Ş t e f a n . A c e a s t ă de­
fecţiune a trezit n e î n c r e d e r e a regelui şi f a ţ ă de v o e v o d u l frate,
bănuit probabil că lasă mână l i b e r ă unchiului său Bogdan.
F a p t u l că n'a p u t u t împiedeca pe f r a t e l e său Ş t e f a n să alunge
pe Dragoşeştii din M a r a m u r e ş de p e moşiile lor Giuleşti şi
V a l e a M a r e , a p ă s a greu p e umerii voevodului Ioan. Din acest
motiv regele decise p u n e r e a v o e v o d u l u i sub controlul lui A n ­
drei Lackfi, a cărui p u t e r e se întindea dealungul întregei g r a ­
niţe d e N o r d - E s t a ţării, din S ă t m a r , p e s t e M a r a m u r e ş şi S e ­
cuime p â n ă în B r a ş o v şi în M o l d o v a pe c a r e el o apăra de
T ă t a r i . In ziua de 1 5 S e p t . 1 3 4 9 , v o e v o d u l Ioan, însoţit acum
de un om de î n c r e d e r e a lui A n d r e i Lackfi („Nicolaus filius
Petri, proximus et fidelis magistri A n d r e a e Lack") fu trimis
de rege dela B i s t r i ţ a în M a r a m u r e ş , cu ordin l a m â n ă ca f ă r ă
î n t â r z i e r e să r e a ş e z e în posesiunea moşiilor Giuleşti şi V a l e a
M a r e p e G i u l a şi fiii săi, i a r peste c â t e v a zile, la 2 1 S e p t . 1 3 4 9 ,
voevodul Ioan r a p o r t a din Sighet regelui că a executat ordi­
128
nul, de f a ţ ă fiind toţi cnejii m a r a m u r e ş e n i şi vecinii moşiei ).
Tot ca o m ă s u r ă de a s i g u r a r e a ordinei în M a r a m u r e ş t r e -
bue considerat şi documentul dela 1 A p r i l i e 1 3 5 0 în c a r e regele
d ă r u i e ş t e cneziatul s a t e l o r româneşti din M a r a m u r e ş Lipce şi
Herniceşti (Zeleumezeu) lui Seracin, Nicolae, V a l e n t i n şi L u -
caciu, fii lui Crăciun de Bilke, v o e v o d u l din comitatul Bereg.
Caracteristic p e n t r u acest a c t d e . d a n i e e s t e ordinul energic for­
mulat a l regelui c ă t r e populaţia a c e l o r sate, să primească pe
fraţii amintiţi ca pe cnezi şi s t ă p â n i a i l o r (tamquam K e n e s i o s et
senicres v e s t r o s ) , să-i p ă s t r e z e a t â t pe ei cât şi pe urmaşii lor în
pace (pacifice!) şi în toate să se supună lor, aşa cum a u ascultat
1 2 9
şi de cnezii predecesori. A l t f e l să nu î n d r ă s n e a s c ă a face ).
A c e s t ordin, neobicinuit în asemenea a c t e de danie, dovedeşte
că populaţia acestor sate e r a în s t a r e de i n s u b o r d o n a r e şi că
regele credea posibil ca e a să refuze p r i m i r e a unor cnezi străini,
chiar d a c ă din ordinul lui a r fi aşezaţi în f r u n t e a satelor amin­
tite, p o a t e tocmai fiindcă e r a u cnezi regali şi nu aleşi de popu­
laţie. Deasemenea documentul precizează că regele dăruise fiilor
voevodului C r ă c i u n din B e r e g cneziatul acestor sate cu scopul:
„habitatorum multitudine d e c o r ă r i e t a d statum uberiorem r e ­
formări", ceea ce l a s ă să se Î n t r e v a d ă că o bună p a r t e a p o ­
pulaţiei plecase î m p r e u n ă cu chezii lor, probabil în t a b ă r a lui
Bogdan.
Deocamdată, drept consecinţă a acţiunii desfăşurate de
voevodul rebel şi a reacţiunii imediate regale, s'a a j u n s ca,
după două decenii de a b s e n ţ ă totală (1328—1348), comitatul
m a r a m u r e ş a n să fie reînfiinţat, i a r v o e v o d a t u l — c a r e în aceste
două decenii se impusese ca unică a u t o r i t a t e efectivă în M a r a m u ­
r e ş — fu subordonat comitatului. P o a t e la aceasta, în a f a r ă de
evenimentele a r ă t a t e , a contribuit — dacă ipoteza n o a s t r ă este
j u s t ă — m o a r t e a voevodului Iuga, ai cărei fii s a u d o v e d i t sub
nivelul prestigiului şi autorităţii t a t ă l u i lor.
Reabilitarea Dragoşeştilor din ordinul regelui, chiar de
c ă t r e f r a t e l e lui Ş t e f a n c a r e i-a alungat de pe moşii, apoi r e î n ­
toarcerea voevodului Ioan dela Bistriţa cu demnitatea pusă
sub controlul şi tutela .comitelui m a r a m u r e ş a n , constituia o l o -
114 1. M O G A

vitură d a t ă acţiunii lui Bogdan, a l e cărui a c t e e r a u a r ă t a t e

ca neputincioase f a ţ ă de voinţa r e g a l ă . D a r mai s c ă d e a sim­
ţitor şi prestigiul fiilor lui Iuga, deci a Bogdăneştilor, f a ţ ă d e
Dragoşeşti. S i t u a ţ i a acestora din u r m ă a fost şi mai mult con­
solidată prin numirea lui Dragoş, la 1 3 5 2 , ca v o e v o d a l M o l ­
130
dovei ).
P r i l e j u l p e n t r u a ş e z a r e a lui Dragoş în a c e a s t ă demnitate
îl a d u s e r ă p r e g ă t i r i l e p e c a r e le făcea r e g e l e p e n t r u o e x p e ­
1 3 1
diţie h o t ă r â t o a r e împotriva Tătarilor din Moldova ). Dela
1 3 3 6 nu mai a v e m nici o ştire d e s p r e Dragoş şi fratele său
Drag. Nu e s t e e x c l u s ca ei încă din v r e m e a campaniilor d e l a
1 3 4 5 — 1 3 4 6 , să fi r ă m a s în M o l d o v a , sau poate numai în regiu­
n e a Bistriţei, eventual a Câmpulungului molodovenesc, colabo­
r â n d cu A n d r e i Lackfi, corniţele Secuilor, l a o r g a n i z a r e a M o l ­
dovei şi la a p ă r a r e a ei împotriva T ă t a r i l o r . Nu a v e m nici un
document c a r e să a r a t e o recompensă d a t ă de rege lor, sau
c h i a r numai o m e n ţ i o n a r e a lor în a c e a s t ă activitate. F a p t u l
însă, că regele pe Dragoş îl însărcinează, la 1 3 5 2 , cu conduce­
r e a Moldovei, — pe c a r e trebue să o bănuim cel puţin în p a r t e ,
dacă nu total, o r g a n i z a t ă ca provincie p e r i f e r i c ă a regatului
ungar — , ne Iasă să î n t r e v e d e m că Dragoş e r a un bun şi verificat
cunoscător de pe teren a l î m p r e j u r ă r i l o r d e acolo şi că e r a cel
mai indicat om care, — cunoscut de Românii din M o l d o v a —
e r a în m ă s u r ă să-i ţină în a s c u l t a r e f a ţ ă de coroana u n g a r ă şi
1 3 2
să-i ducă la l u p t ă împotriva T ă t a r i l o r ).
Organizarea statului moldovean şi desăvârşirea tui prin
aşezarea lui Dragoş ca voevod al ţării, coincide cu destituirea
Iui Ioan fiul lui Iuga din voevodatul maramureşan. înfrânt,

l a 0
) Lui Dragoş şi f i u l u i său Sas cronicele îi dau 6 ani de domnie
î n a i n t e de d e s c ă l e c a t u l lui B o g d a n dela 1 3 5 9 , deci Dragoş a î n c e p u t să dom­
nească î n c a l i t a t e de v o e v o d al M o l d o v e i l a 1 3 5 2 .
1 3 1
) Hurmuzaki, Documente privitoare la Istoria Românilor, 1^, Bucu­
reşti, 1 8 9 0 , p. 2 2 , 2 4 — 2 8 .
1 3 2
) Tradiţia cunoaşte un descălecat în massă: „au plecat din Mara­
m u r e ş cu t o ţ i t o v a r ă ş i i l o r şi s'au aşezat acolo şi şi-au ales pe Dragoş d o m n şi
voevod". (Onciul, o. c, p. 7 1 , 73—74).
Ş t e f a n , rebelul înfocat din anii 1 3 4 8 — 1 3 4 9 , se pocăeşte, obţi­
n â n d acum i e r t a r e a regelui şi împreună eu Ioan, destituit din
v o e v o d a t , la 1 4 M a i 1 3 5 3 se mulţumesc ca în calitate simplă
d e „ S t e f a n u s e t Iohannes Olahi . . . filii Ige . . . fidèles servientes
Domini Regis"... să î m p a r t ă î n t r e ei a c e a p o r ţ i u n e din domeniul
1 3 3
f a m i l i a r Cuhea, c a r e l e r e v e n e a l o r ) . De p a r t e a a p a r ţ i n ă t o a r e
l u i Bogdan r e g e l e nu s'a atins. Deşi e r a socotit ca r e b e l —
l a 1 3 4 9 se p r e c i z e a z ă că este ,,nostro e t regni n o s t r o infidelis
n o t o r i u s " şi deci îndeplinea t o a t e motivele p e n t r u a fi j u d e c a t
p e n t r u î n a l t ă t r ă d a r e cel puţin la confiscarea a v e r i i , — regele
n u î n d r ă z n e ş t e s ă sechestreze a v e r e a lui Bogdan şi nici cu p r i ­
lejul împărţirei delà 1 3 5 3 n u o d a nici fiilor lui J u g a , nici a l t o r
s e r v i e n t e s regii, probabil a v â n d încă n ă d e j d e a să-1 r e î n t o a r c ă
l a credinţa f a ţ ă de C o r o a n ă . Bogdan n u e r a d o a r un d e l i c v e n t
comun, ci un r ă z v r ă t i t în numele unei idei p o t r i v n i c e r e g a l i t ă ­
ţ i i şi coroanei ungare. î m p ă r ţ e a l a d e l à 1 3 5 3 constituia totuşi un
succes p e n t r u rege; pe a c e a s t ă c a l e s'a r u p t definitiv l e g ă t u r a
î n t r e Ioan şi Ş t e f a n , fiii lui Ioan^ şi unchiul l o r Bogdan, deci o
m a i m a r e i z o l a r e a acestuia şi un îndemn p e n t r u ceilalţi a d e ­
r e n ţ i ai lui să-1 p ă r ă s e a s c ă , de v r e m e ce şi nepoţii lui, inclusiv
r ă s v r ă t i t u l de odinioară Ş t e f a n , l-au p ă r ă s i t . U l t i m a n ă d e j d e a
a d e r e n ţ i l o r lui Bogdan, regele socotea să o s p u l b e r e prin cam­
p a n i a pe c a r e o p r e g ă t e a pentru î n d e p ă r t a r e a definitivă a T ă ­
t a r i l o r d i n t r e P r u t şi Nistru şi consolidarea autorităţii coroanei
u n g a r e şi a domniei lui Dragoş în M o l d o v a .
E x p e d i ţ i a — cum se ştie — s'a d e s f ă ş u r a t în 1 3 5 4 , cu d e ­
p l i n ă izbândă. Dragoş p o a t e a c ă z u t în l u p t ă ; în orice caz n'a
supravieţuit mult a c e a s t ă victorie. D u p ă cronologia letopiseţu­
l u i d e l à Bistriţa î n t r e anii 1 3 5 4 — 1 3 5 8 a domnit în M o l d o v a fiul
său Sas.
F r a t e l e acestuia, Drag, a p a r e la 1 3 5 5 în documente ca
nefiind în M o l d o v a , ci în calitatea d e comite (,,comes Drag")
c a d e l e g a t a l regelui, însărcinat să revizuiască graniţele moşiei
G i u l e ş t i şi V a l e a M a r e în f a v o a r e a lui Dragoş fiul lui G i u l a şi
 1 3 4
a fraţilor s ă i ) . S ă fi fost a c e a s t a o î n c e r c a r e a regelui de a
verifica la f a ţ a locului, cum a r fi p r i m i t ă de Români i n s t a l a r e a lui
D r a g în funcţia de comite a l M a r a m u r e ş u l u i , cu e v i d e n t a conse­
cinţă a r e n u n ţ ă r i i definitive la v o e v o d a t ? D a c ă prezenţa lui
Drag în calitate de comite şi delegat al regelui l a a c e a s t ă h o ­
tărnicie a r putea fi în a c e s t sens i n t e r p r e t a t ă — ceea ce date
fiind î m p r e j u r ă r i l e politice de atunci n'ar fi e x c l u s — a r în­
semna, fie că Românii maramureşeni a u privit rău această
eventualitate, fie c ă D r a g însuşi n'a v r u t să ia a s u p r a lui o p r o ­
briul unei asemenea situaţii.
In a n u l u r m ă t o r , M a r a m u r e ş u l e s t e pus sub a u t o r i t a t e a lui
Oliver Ratold, comite d e S ă t m a r şi Maramureş, (Noemvrie
1 3 5
1356) ). Despre existenţa oficial recunoscută a unui voevod
român dela 1 3 4 9 încoace nu mai a v e m nici o ştire. V o e v o d a t u l
m a r a m u r e ş a n p a r e să fi fost desfiinţat la 1 3 5 6 în f a v o a r e a c o ­
mitatului. A fost sau nu o m ă s u r ă t e m p o r a l ă d e încercare —
d e l a 1 3 5 6 p â n ă la 1 3 6 1 nu mai a v e m amintiţi comiţi m a r a m u ­
r e ş e n i — nu putem preciza. P r e z e n ţ a chiar şi numai v r e m e l n i c ă
a unui comite în M a r a m u r e ş , în timp ce n u e x i s t a nici un v o e ­
v o d român oficial recunoscut, constituia însă pentru B o g d a n şi
a d e r e n ţ i i săi o confirmare a s c o p u r i l o r u r m ă r i t e de politica
r e g a l ă în M a r a m u r e ş şi deci un prilej de a r e l u a cu şi mai în­
dârjită h o t ă r î r e mişcarea r e v o l u ţ i o n a r ă . De data aceasta nu­
m ă r u l a d e r e n ţ i l o r h o t ă r î ţ i sporeşte, i a r Bogdan dă mişcării un
obiectiv nou: s t ă p â n i r e a Moldovei, fiindcă acest bastion răsă­
1
r i t e a n a l coroanei ungare , a t â t a timp cât e r a condusă de oa­
meni credincioşi regelui, z ă d ă r n i c e a orice p u t i n ţ ă de afirmare
a autonomiei româneşti din M a r a m u r e ş .

5. Descălecatul lui Bogdan în Moldova.

Prilejul p o t r i v i t p e n t r u t r e c e r e a în Moldova, Bogdan îl

găsi d u p ă m o a r t e a voevodului S a s , î n t â m p l a t ă în anul 1 3 5 8 .

) I. M i h á l y i , o. c , p. 3 5 — 3 6 .
) W e r t n e r M., o. c. în Tbrténelmi Tăr, 1 9 0 7 , p. 2 4 .
C r o n i c a r u l Ioan d e K i i k u l l o , f ă r ă să precizeze anul, povesteşte
«venimentele: „In timpul acestuia (regelui Ludovic) Bogdan
v o e v o d u l R o m â n i l o r din M a r a m u r e ş , a d u n â n d p e Românii din
a c e l district, a trecut în taină în ţ a r a Moldovei, care e r a supusă
c o r o a n e i ungare, d a r din pricina v e c i n ă t ă ţ i i T ă t a r i l o r de m u l t
t i m p p ă r ă s i t ă de locuitori. Şi, deşi a fost combătut mai a d e s e
o r i de oastea regelui, crescând n u m ă r u l R o m â n i l o r în acea ţ a r ă ,
136
e a s'a constituit în s t a t " ) . A v e m deci înregistrat un e x o d ma­
re de M a r a m u r e ş e n i cari l-au î n t o v ă r ă ş i t pe Bogdan în Mol­
dova.
Descălecatul a surprins pe rege. Nu 1-a putut împiedeca
cu forţa, d a r a l u a t imediat m ă s u r i p e n t r u a atenua pericolul
care ameninţa întreg rezultatul cu grele jertfe obţinut de
politica r e g a l ă în M a r a m u r e ş şi mai cu seamă în Moldova.
P r o p o r ţ i i l e acestei primejdii le vedem din documentele date
d e rege în anul u r m ă t o r . La 2 0 M a r t i e 1 3 6 0 L u d o v i c a r a t ă cum
„cunoscând s t r ă l u c i t e l e merite a l e credinciosului n o s t r u din M a ­
r a m u r e ş , Dragoş fiul lui Giula, câştigate p r i n multe feluri de
acte de c r e d i n ţ ă şi l o i a l ă supunere, servicii aduse majestăţii
n o a s t r e cu p r i l e j u l mai m u l t o r misiuni şi expediţii încredinţate
lor, mai cu seamă în r e s t a u r a r e a ţ ă r i i noastre moldoveneşti,
c â n d p e mai mulţi Români, porniţi s p r e a b a t e r e din c a l e a cu­
venitei credinţe, prin necontenita lui s t r ă d a n i e , cu t r e a z ă veghe
şi neobosită g r i j e i-a r e a d u s la p ă s t r a r e a neclintitei credinţe
f a ţ ă de coroana r e g a l ă " . . . . d ă r u e ş t e lui Dragoş fiul lui Giula,
p r e c u m şi fiilor săi G i u l a şi L a d i s l a u satele m a r a m u r e ş e n e , S l a ­
tina, Brebu, Copăceni, Herniceşti, Deşeşti şi S a t u l - S u g ă t a g „eo
j u r e nobilitatis titulo, quo caeteri v e r i primi et n a t u r a l e s regni
137
Nobiles sub vexillo regio exercituantes uti dignoscuntur" }.
In aceleaşi condiţiuni regele r e c o m p e n s e a z ă în ziua de 1 4 M a i
1 3 6 0 m e r i t e l e românului său credincios Vanciuc, dându-i mo-

l s e
) T r a d . d u p ă Onciul, o. c, p. 9 9 — 1 0 0 . T e x t u l l a t i n n, Schwandtner.
5 c ; i^tores rcrum hungaricarum veteres ag genuini. V i n d o b o n a e , 1 7 6 6 . Nom. I
p. 245.
1 3 T
) I. Mihâlyi., o. c , p. 38.
 1 3 8
şia V a r a l i a ) şi p e cele a l e lui S t a n fiul lui Petru, c ă r u i a - r
1 3 9
d ă r u e ş t e satul şi moşia R o n a de S u s ).
L a 2 4 Iunie 1 3 6 0 apoi, un document a r a t ă pe Ştefan, fiul
luí luga, rebelul de odinioară şi pocăitul de mai târziu, voevod
al Maramureşului („Stephanus, filiiis Ige, w o y w o d a noster M a -
140
ramorosienisi") ).
Precipitarea acestor danii — unele neobieinuit de m a r i şi
toate în condiţiuni excepţionale, cu d r e p t u r i . şi situaţii egale
primilor nobili a i ţ ă r i i cari sub steagul regelui şi-au câştigat
m e r i t e războinice — apoi reînfiinţarea voevodatului maramu-
reşan, — fiindcă a c e a s t a o d o v e d e ş t e documentul d i n 2 4 Iunie
1 3 6 0 — arată de fapt panica, de care era cuprins regele în urma
descălecatului lui Bogdan. I a r spaima e r a m o t i v a t ă . C e l e trei
a c t e de danie dela 2 0 M a r t i e şi 1 4 M a i 1 3 6 0 , deşi se r e f e r ă l a
o expediţie militară — trimisă, se pare, sub conducerea lui
Dragos din Giuleşti, încă în a n u l descălecării, 1 3 5 9 , î m p o t r i v a
lui B o g d a n — ele n u pomenesc de l u p t e cu v o e v o d u l descăle­
c ă t o r şi nici de riscuri militare, pe cari le^ar fi înfruntat b e n e ­
ficiarii a c t e l o r de danie semnalate, ci numai de „dovezi de c r e ­
d i n ţ ă şi servicii" neprecizate, sau, în cazul lui Dragos, de s u c ­
cesul obţinut p r i n Teaducerea u n o r R o m â n i la c r e d i n ţ ă f a ţ ă d e
rege. C a m p a n i a p o r n i t ă s'a r e d u s deci l a o î n c e r c a r e de p a c i ­
ficare a M o l d o v e i p r i n negocieri şi persuasiuni. R e z u l t a t efe­
mer. Bogdan na putut ti constrâns la o luptă, na putut îi în­
vins; el rămânea o primejdie în Moldova, scăpat de sub supra­
vegherea regelui.
In lumina a c e s t o r fapte, reînfiinţarea v o e v o d a t u l u i m a r a -
m u r e ş a n şi numirea lui Ş t e f a n , fiul lui luga, în a c e a s t ă demni­
tate, primesc o semnificaţie deosebită. E l e constituesc o d o v a d ă
că descălecatul lui Bogdan din vara anului 1359 a năruit întreg
rezultatul străduinţelor de şase decenii a politicei regale în Ma­
ramureş. A c e s t descălecat a constrâns pe rege să r e c u n o a s c ă

1 3 S
) I. M i h a l y i , o. c, p. 4 1 .
™) I. M i h a l y i , o. c. p. 4 2 — 4 3 .
1 4
°) I. Mihalyi, o. c, p. 4 5 — 4 6 .
existenţa, a c u m din nou oficial confirmată, a voevodatului r o ­
mânesc, ca unică soluţie la c a r e s'a putut opri r e g e l e pentru
menţinerea Maramureşului sub ascultarea sa.
L u d o v i c p e n t r u a menţine în credinţa f a ţ ă d e C o r o a n ă pe
puţinii a d e r e n ţ i r ă m a ş i încă nerăsplătiţi, la 14 Mai 1361 dă
j u m ă t a t e din cneziatul satului românesc Ozon din M a r a m u r e ş
R o m â n i l o r săi Bud, Ş a n d o r , Oprişa, Ioan, D r a g o m i r şi Balea,
fiii lui Licovoi, p e n t r u „ s t r ă l u c i t e l e m e r i t e " câştigate prin f a p ­
tul că în numeroasele treburi a l e regelui şi a l e regatului, s'au
străduit, d u p ă p u t e r e a lor, să fie, şi l a bine şi l a r ă u , pe p l a c u l
1 4 1
Maestăţii Sale ).
Ca măsură de siguranţă apoi, pune voevodatul lui Şte­
fan sub controlul şi ocrotirea comitelui Benedict Himfi, comite
142
în a c e l a ş timp şi al S ă t m a r u l u i şi U g o c e i ) , om energic, b r u t a l
şi f ă r ă scrupule, i a r ca u r m a ş a l acestuia în funcţia d e comite
m a r a m u r e ş a n , fu aşezat Simeon d e gen. Pok, comite în a c e l a ş
143
timp a l Crasnei, S ă t m a r u l u i şi U g o c e i ) , Numirea a c e s t o r m a r i
demnitari în f r u n t e a comitatului m a r a m u r e ş a n , în p e r i o a d a d e l a
1 3 6 1 — 1 3 6 4 , deci în timpul când s'au d e s f ă ş u r a t campaniile îm­
144
potriva lui Bogdan ), constiltue dovadă că voevodatul lui
Ştefan nu prezenta suficiente garanţii p e n t r u dominarea si­
tuaţiei din M a r a m u r e ş , în v r e m u r i a t â t d e critice.
De f a p t în M o l d o v a regele n a reuşit să obţină rezultate
durabile de pe u r m a acţiunii din toamna anului 1359 a lui
Dragoş. A ş a zisa „ r e s t a u r a r e a ţ ă r i i n o a s t r e M o l d o v a n e " s'a d o ­
v e d i t d e domeniul iluziilor. A c ţ i u n e a lui Bogdan t r e b u e să fi

1 4 1
) I. M i h â l y i , o. c , p. 50—51.
1 4 2
) W e r t n e r M., o. c , în Tortenelmi Tăr, 1 9 0 7 , p. 2 4 .
14S
) Idem, ibidem, p. 2 5 .
1 4 4
) C r o n i c a r u l I. Kiikullb, aminteşte în g e n e r a l de repetate campanii.
P r i m a , cea din 1 3 5 9 , am v ă z u t că s'a r e d u s la o simplă î n c e r c a r e de a rea­
duce pe Români la credinţă f a ţ ă de C o r o a n ă , pe cale paşnică. Pentru anul
1360 nu avem nici o indicaţie că s'ar fi făcut expediţie în M o l d o v a . Cam­
paniile militare efective în s p r i j i n u l f i i l o r l u i Sas î m p o t r i v a l u i B o g d a n tre­
ime să se fi produs începând cu p r i m ă v a r a a n u l u i 1 3 6 2 , de v r e m e ce abia
dela 1 Nov. 1 3 6 1 avem confirmată prezenţa din nou a comitetului mara­
mureşan ,
fost p o p u l a r ă şi în M o l d o v a , unde f ă r ă îndoială că b ă t r â n u l r e ­
voluţionar îşi a v e a oamenii lui d e încredere, menţinând t r e a z ă
n ă d e j d e a într'o a p r o p i a t ă e l i b e r a r e de sub a s a l t u r i l e catolicis­
mului şi de sub s t ă p â n i r e a indirect simţită a regelui prin co­
miţii S e c u i l o r şi p r i n Dragoşeşti. Descălecatul lui Bogdan în­
semna deci sorocul mult a ş t e p t a t al r e a l i z ă r i i acestei l i b e r ă r i ,
prin acela, c a r e în decursul celor două decenii de acţiune r e v o ­
l u ţ i o n a r ă în M a r a m u r e ş s'a impus şi regelui ca o personalitate
temută, de m a r e prestigiu, şi c a r e în ochii M o l d o v e n i l o r p r i n ­
sese nimb de e r o u n e î n f r â n t al libertăţii. F ă r ă a c e a s t ă popu­
l a r i t a t e — fireşte din v r e m e şi sistematic î n t r e ţ i n u t ă — a lui
Bogdan p r i n t r e Moldoveni, nu p o a t e fi e x p l i c a t succesul m a r e
al descălecatului, într'o v r e m e când în M o l d o v a se mai a f l a u fiii
lui S a s , ca u r m a ş i legitimi p e tronul ţării, sprijiniţi de f o r ţ a mi­
l i t a r ă a regatului ungar.
P r o p o r ţ i i l e înfrângerii suferite de coroana ungară prin
descălecatul lui Bogdan în M o l d o v a , nu pot fi m ă s u r a t e decât
prin clocotul d e u r ă cu c a r e r e g e l e descrie, într'un document de
mai târziu, acţiunea voevodului r e v o l u ţ i o n a r şi rezultatul ei:
„Bogdan voevod şi fiii săi fulgeraţi de diavol, duşmanul ome­
nire!, care, cu p ă i n j e n i ş u l r ă u t ă ţ i l o r şi a veninoasei înşelăciuni
pătrunzând în inima lor, i-a d e t e r m i n a t ca, a b ă t â n d pe mai
mulţi din calea statorniciei în cuvenita credinţă, să t r e a c ă clan­
destin din numitul nostru r e g a t a l Ungariei în Ţ a r a n o a s t r ă
m o l d o v a n ă , pe c a r e s'au î n v r ă j m ă ş i t a o deţine şi p ă s t r a p e n t r u
145
ei, spre ofensa M a j e s t ă ţ i i n o a s t r e " ).
A c e a s t ă apocaliptică descriere a d e s c ă l e c a t u l u i corespunde
v r e m i i când regele epuizase t o a t e m i j l o a c e l e p o l M c e şi p u r t a s e
repeţite campanii î m p o t r i v a lui Bogdan, c a r e reuşise să în­
f r â n g ă ostile r e g a l e , r u p â n d 'definitiv M o l d o v a de coroana u n ­
gară. C r o n i c a r u l Ioan de Kvikullo — s'a v ă z u t — aminteşte
despre aceste expediţii m i l i t a r e : B o g d a n ,,a fost c o m b ă t u t mai
adeseori de oastea regelui". . . . Ultima campanie a fost fără
î n d o i a l ă cea p u r t a t ă cel mai târziu în toamna anului 1364, ter-
m i n a t ă cu definitiva victorie a lui Bogdan. A c e s t sfârşit îl cu­
noaştem idin documentul din 2 F e b r u a r i e 1 3 6 5 , cel în c a r e r e ­
gele c a r a c t e r i z e a z ă în culori a t â t de întunecate descălecatul şi
146
acţiunea ulterioară a lui B o g d a n ). Din acest document se
v e d e c ă greul luptei 1-a p u r t a t B a l i ţ ă (în documente B a l e ) , fiul
lui S a s , r ă m a s v o e v o d al M o l d o v e i în locul t a t ă l u i său. Despre
el povesteşte r e g e l e că s'a l u p t a t „cu v ă r s a r e a propriului sânge,
suportând r ă n i m o r t a l e şi e x p u n â n d morţii c r u d e pe fraţii, r u ­
d e l e şi pe cei mai mulţi din slujitorii săi". . . (dieci o l u p t ă dis­
p e r a t ă , la sfârşitul c ă r e i a B a l i ţ ă fu nevoit ca „ p ă r ă s i n d ţara
noastră Moldovană, lăsând acolo pe scumpele lui rudenii şi
p e numeroşii cumnaţi, p r e c u m şi t o a t ă a v e r e a , s ă v i n ă în s l u j b a
n o a s t r ă , p e n t r u s p o r i r e a cinstei şi p u t e r i i n o a s t r e " . . .
1
R ă s p l a t a trebuia să fie pe m ă s u r a j e r t f e l o r : B a l i ţ ă şi f r a ­
ţii săi primesc moşia din M a r a m u r e ş a lui Bogdan şi anume do­
meniul Cuhnea cu satele Ieud, Bacicov, a m â n d o u ă V i ş a e l e , Moi-
seni şi a m â n d o u ă S ă l i ş t e l e . In l e g ă t u r ă cu a c e a s t ă danie m e r i t ă
a fi subliniate a m ă n u n t e l e date de document. După ce regele
face descrierea cunoscută în termeni plini de u r ă a descăleca­
tului şi a acţiunii lui Bogdan în M o l d o v a , a d a u g ă şi sancţiunea:
„ p e n t r u ca p e r v e r s i t a t e a (lui Bogdan) să nu t r e a c ă d r e p t e x e m ­
p l u l a alţii ispitiţi d e asemenea f a p t e " r e b e l u l v o e v o d şi fiii săi,
ca nevrednici, sunt spoliaţi de p r o p r i e t ă ţ i l e l o r şi toate actele
e l i b e r a t e lui şi fiilor săi pentru aceste moşii sunt declarate
stricate, a n u l a t e şi r e v o c a t e ca n e v a l a b i l e . Deci, dlupă un s f e r t
d e v e a c de activitate r e v o l u ţ i o n a r ă a lui Bogdan împotriva a u ­
t o r i t ă ţ i i coroanei ungare, timp în c a r e s ă v â r ş i s e şi actul r ă s p i c a t
a l t r ă d ă r i i , descălecatul, regele, f ă r ă să î n d r ă z n e a s c ă nici du­
p ă acest a c t să sancţioneze pe v o e v o d u l rebel, abia acum, când
a r m a t a u n g a r ă suferise definitiva î n f r â n g e r e în M o l d o v a şi când
această ţ a r ă fu scoasă de sub autoritatea coroanei ungare, se
decide să sechestreze moşia din M a r a m u r e ş a lui Bogdan, pen­
t r u a o da lui B a l i ţ ă şi f r a ţ i l o r săi. A c e a s t ă a t i t u d i n e a regelui
n e d ă m ă s u r a p r o p o r ţ i i l o r excepţionale a personalităţii lui Bog-
dan, c ă r u i a unul din cei mai de s e a m ă m o n a r h i a i Ungariei, L u ­
dovic cel M a r e , fusese în s t a r e p â n ă în ultima clipă să-i i e r t e
cele mai r ă s p i c a t e a c t e de t r ă d a r e , numai să-1 p o a t ă a v e a p r i n t r e
credincioşii săi.
In documentul din 2 F e b r u a r i e 1 3 6 5 , B a l i ţ ă este amintit ca
,,Balk, filius Zaaz, v a y v o d a noster Maramorosiensis". Deci, în
schimbul domniei pierdute din M o l d o v a , B a l i ţ ă p r i m e ş t e voe­
v o d a t u l M a r a m u r e ş u l u i . M e n ţ i n e r e a acestei instituţii e r a nece­
s a r ă din aceleaşi motive, p e cari l e invoca r e g e l e d r e p t justifi­
c a r e a sechestrării a v e r i l o r lui Bogdan în M a r a m u r e ş : ,.ut ne
perversitas (Bogdani) aliis similia presumentibus transeat in
exemplum". D a r r e g e l e se grăbi să p u n ă v o e v o d a t u l sub controlul ""
comitelui. L a 2 0 Iunie 1 3 6 6 e s t e amintit Nicolae Lackfi în cali­
tate de comite al M a r a m u r e ş u l u i , S ă t m a r u l u i , Ugocei şi co­
mite a l Secuilor, iar la 5 Iulie 1 3 6 8 , fostul comite m a r a m u r e ş a n
1 4 7
Simeon fiul lui Mauriciu de gen. P o k ) . Este, oare, a c e a s t a o
m ă r t u r i e de n e î n c r e d e r e a regelui f a ţ ă de B a l i ţ ă şi Drag, a l e c ă ­
r o r intenţii nu l e cunoştea, sau poate chiar o î n f r â n a r e timpurie
a legitimei dorinţe, p e care cei doi fraţi o p u t e a u avea, de a s t ă ­
pâni v o e v o d a t u l m a r a m u r e ş a n cu aceleaşi atribuţiuni de Domn
supus numai a u t o r i t ă ţ i i Coroanei, nu şi supravegherii unui co­
m i t e ? Nu o putem şti.
Spre a î n d e p ă r t a amestecul acestor streini în atribuţiile
v o e v o d a l e , p e n t r u B a l i ţ ă nu mai r ă m â n e a a l t ă posibilitate, de­
c â t să accepte f ă r ă r e z e r v e o r d i n e a impusă d e rege în M a r a ­
m u r e ş şi prin dovezi de c r e d i n ţ ă să obţină p e n t r u sine şi f r a t e l e
1
s ă u şi demnitatea d e comite. Ş i în a d e v ă r , de la 1 3 6 8 începând,
B a l i ţ ă , î m p r e u n ă cu f r a t e l e s ă u Drag, îndeplineşte funcţiunea de
comite a l M a r a m u r e ş u l u i , l a c a r e apoi regele l e - a mai a d ă o g a t ,
dela 1 3 7 3 începând, demnităţile de comite al S ă t m a r u l u i , a l
Ugocei şi a l Secuilor. In a f a r ă d e a c e s t e recompense, regele
l e mai dă în decurs de trei decenii c e t ă ţ i l e Chioariu, Nyalâb
şi A r a n y o s , a p o i o r a ş e l e Vişc, Hust şi Sighet şi circa 1 0 0 sate
148
şi moşii în j u d e ţ e l e M a r a m u r e ş , S ă t m a r şi Ugocea ).

1 4 7
) W e r t n e r M., o. c, în Tortenelmi Tar, 1 9 0 7 , p. 2 5 .
1 1 S
) E. L u k i n i c h , o. c, p. 2 1 5 , 1 3 4 , 2 4 8 . 2 5 0 . 2 6 7 , 2 7 9 — 2 8 3 , 298-300,
 A c e a s t ă r i s i p i t o a r e generozitate r e g a l ă , unică p r i n p r o p o r ­
ţiile ei neobicinuite, constituia nu numai demna răsplată a
unei domnii pierdute, ci e a a r ă t a t o t d e o d a t ă şi i m p o r t a n ţ a e x ­
cepţională pe c a r e o atribuia r e g e l e succesului obţinut p r i n fraţii
B a l i ţ ă şi Drag, de a fi a c c e p t a t instituţia comitatului ca s u p r a ­
ordonată voevodatului maramureşan.
In cest timp B a l i ţ ă continuă s ă p o a r t e titlul d e v o e v o d d e
M a r a m u r e ş . D e l a 1 3 8 7 începând însă şi f r a t e l e s ă u D r a g p o a r ­
t ă demnitatea de v o e v o d m a r a m u r e ş a n , p e l â n g ă c e a de comite.
Instituţia v o e v o d a t u l u i deci, chiar şi s u b o r d o n a t ă comitatu­
lui, s e i m p u n e a în M a r a m u r e ş ca o r e a l i t a t e , p e c a r e regele e s t e
n e v o i t s ă o accepte, e a n e p u t â n d fi d e o c a m d a t ă d e s r ă d ă c i n a t ă
din a c e a s t ă r e g i u n e r o m â n e a s c ă .

5. Concluziuni.

Ne-am ocupat în cele de mai sus, mai cu s t ă r u i n ţ ă d e v o e -

vodatul m a r a m u r e ş a n , înainte d e t o a t e fiindcă istoricii streini n u
pot contesta c a r a c t e r u l lui românesc, a p o i din motivul c ă dintre
v o e v o d a t e l e constatate documentar p e teritoriul Ungariei şi a l
Transilvaniei, este singurul u n d e această instituţie s'a putut
manifesta în aşa fel, încât să putem d e s p r i n d e din e v o l u ţ i a ei
a t â t c a r a c t e r u l cât şi tendinţele ei politice.
Din cercetările noastre se desprind următoarele con­
cluziuni :
a ) Voevodatul maramureşan na fost adus de Români pre­
tinşi imigraţi din Moldova în sec. XIV — cum susţin istoricii un­
guri — ci esta o instituţie autohtonă românească.
b) Politica regală în Maramureş s'a caracterizat prin ten­
dinţa continuă de a înlocui voevodatul cu comitatul, sau cel pu­
ţin de a-l supune controlului acestuia, cu scopul unei treptate
desfiinţări. C o l o n i z ă r i l e d e S a ş i şi Unguri pe v a l e a Tisei, ten-

310, 316, 318, 331—333, 336—339, 341, 376—377, 379—382, 385—386, 388—
394, 408, 4 1 8 - ^ 2 1 , 426, 431—432, 434—436, 439—442, 447—449, 459, 463,
473, 475, 478—490, 493, 4 9 5 — 4 9 6 , 502, 5 1 8 — 5 2 1 .
 taţiile şi recompensele oferite R o m â n i l o r p e n t r u a-i câştiga pen­
tru c r e d i n ţ ă f a ţ ă de c o r o a n a ungară, s u s p e n d a r e a t e m p o r a l ă a
comiţilor şi a c c e p t a r e a de fapt, nu de drept, a voevodatului, în
momente de criză, recunoaşterea oficială a v o e v o d a t u l u i numai
în forma subordonată comitelui şi r e î n v i e r e a lui sub presiunea
înfrângerilor militare suferilte în M o l d o v a delà Bogdan, toate
a c e s t e a sunt f a z e l e luptei de şapte decenii, dusă de rege pen­
t r u a i m p u n e aici i e r a r h i a şi ordinea f e u d a l ă şi a supune prin
comitat autonomia românească a p ă r a t ă de voevod. In decursul
acestor f r ă m â n t ă r i se precizează tot mai limpede faptul că:
c) voevodatul a tins spre afirmarea deplină a independenţei
faţă de coroana ungară, pe care dacă na putut-o realiza în
Maramureş, a desăvârşit-o în Moldova, prin descălecatul lui
Bogdan,

IV. CARACTERUL ŞI TENDINŢELE V O E V O D A T U L U I ROMANESC.

1. Voevodatul şi autonomia românească.

Expunerea s u m a r ă de mai sus a s u p r a r a p o r t u r i l o r dintre

v c e v o d a t şi comitat în M a r a m u r e ş nu poate fi pe deplin înţe­
leasă, f ă r ă cunoaşterea c a r a c t e r u l u i şi a tendinţelor v o e v o d a t u ­
lui românesc p e teritoriul fostului regat ungar. Cei ce s a u ocu­
p a t de această instituţie, n'au ţinut seamă de faptul că m a t e ­
r i a l u l documentar de c a r e dispunem se r e f e r ă numai la epoca
de d e c a d e n ţ ă a voevodatului, când acesta s t ă t e a sub presiunea
ierahiei feudale, care tindea la î n g r ă d i r e a atribuţiilor lui şi
chiar l a desfiinţarea acestei instituţii. Din acest motiv — oprin-
du-se numai la cazurile semnalate de documente, când procesul
de desfiinţare a voievodatului este în plin mers, — I. Bogdan
scrie: ,,In toate p ă r ţ i l e unde găsim în Ungaria voevozi de ai
Românilor, aceştia sunt sau a) identici cu cnezii, sau b) nişte
cnezi mai puternici, a v â n d oarecare autoritate asupra altor
 149
cnezi" ) , i a r G. E. M ü l l e r îi consideră subordonaţi comitelui
şi numai p e n t r u M a r a m u r e ş a d m i t e că v o e v o d u l e r a r e p r e z e n ­
1 5 0
tantul colectivităţii r o m â n e ş t i f a ţ ă d e r e g e ) , Ocupându-se apoi
d e voevozii m a r a m u r e ş e n i , I. Bogdan scrie: „ 0 definire mai de
a p r o a p e a a t r i b u ţ i u n i l o r a c e s t o r voevozi nu găsim în documente;
a d m i ţ â n d însă a n a l o g i a cu voevozii din c e l e l a l t e comitate, e de
p r e s u p u s c ă şi cei din M a r a m u r e ş se a l e g e a u din cneji şi anume
din familiile de cneji m a i înseninate prin bogăţia sau autoritatea
l o r m o r a l ă ; că e r a u recunoscuţi de r e g e ca voevozi ai R o m â ­
nilor, cu î n d a t o r i r e a de a a d u n a şi a p l ă t i regelui v e n i t u r i l e
obişnuite delà populaţia r o m â n e a s c ă a ţinutului, îndeplinind aci
şi funcţiunea de castelan, care lipsia în M a r a m u r e ş . A c e s t e v e ­
nituri şi î n d a t o r i r i e r a u mai ales quinquagesima din oi şi ser­
viciile m i l i t a r e . P e n t r u a c e a s t a ei c ă p ă t a u întâiu usufructul unor
moşii, pe c a r e regele li le d ă r u i a u apoi, d a c ă îşi câştigau m e r i t e
m i l i t a r e mai însemnate, cu d r e p t de p r o p r i e t a t e d e p l i n ă şi no-
bilitate, t r a n s f o r m â n d u - i a s t f e l din voevozi în a d e v ă r a ţ i nobili
a i regatului şi scutindu-i de orice d ă r i şi dö orice a t â r n a r e d!e
slujbaşii regelui, de comiţi sau castelani.
Nobilitarea l o r a însemnat însă, ca şi a cnejilor, p i e r d e r e a
151
lor deplină pentru poporul românesc ).
A c e a s t ă p r e z e n t a r e a atribuţiunilor v o e v o d u l u i n u mai p o a ­
te fi suficientă, mai cu seamă că ea cuprinde, în a f a r ă de infor­
m a ţ i i l e c u r e n t e din documente, şi a f i r m a ţ i i neacceptabile: nu
a v e m nici o d o v a d ă şi nici din e v o l u ţ i a instituţiei v o e v o d a t u l u i
m a r a m u r e ş a n nu r e z u l t ă că voevozii a r fi îndeplinit şi funcţiu­
nea de castelan, c a r e lipsia din M a r a m u r e ş . D a c ă voevodatul
m a r a m u r e ş a n a r fi fost în a c e a s t ă situaţiune, s'ar fi a j u n s fie l a
desfiinţarea t o t a l ă a comitatului, fie l a cea a v o e v o d a t u l u i şi
n'am fi avut r i v a l i t a t e a care se constată în M a r a m u r e ş î n t r e
a c e s t e două instituţiuni. D e a s e m e n e a procesul de t r e c e r e d e l à
situaţia — p r e z e n t a t ă ca m i n o r ă — de voevod, la cea d e ,,ade-

1 4 9
) I. B o g d a n , Originea voevodatului la Români. Analele Academiei Ro­
mâne. S e r . II, Tom. X X I V , B u c u r e ş t i , 1 9 0 2 , p. 1 9 5 .
1 5 0
) G. E. M ü l l e r , o. c , p. 2 8 .
1 B 1
) I. B o g d a n , o. c., p. 2 0 2 .
v ă r a t nobil al regatului", nu constitue o evoluţie firească la
voevozii maramureşeni. M i ş c a r e a lui Bogdan dovedeşte rezis­
tenţa şi lupta î m p o t r i v a acestor tendinţe a l e politicei regale.
O mai a t e n t ă c e r c e t a r e a documentelor, precum şi î n c a d r a ­
rea informaţiunilor, destul de puţine, în î m p r e j u r ă r i l e istorice
contimporane, pot totuşi oferi suficiente indicaţiuni p r i v i t o a r e
l a c a r a c t e r u l şi tendinţele v o e v c d a t u l u i la Românii din Transil­
v a n i a şi Ungaria. A s t f e l documentul din 3 0 S e p t e m v r i e 1 3 6 4 , este
l ă m u r i t o r în a c e a s t ă p r i v i n ţ ă . In e l Regina Elisabeta a r a t ă cum:
„Communitas W a l a c o r u m nostrorum in comitatu nostro Beregh
existentium", r e c l a m â n d „quod quia ipsi p e r officiales comitis
noştri d e Beregh, quos loco w o y v o d e , contra l i b e r t a t e m eorum
i n t e r ipsos l o c a r e est consuetus, d i v e r s a s iniurias patiuntur, ideo
w o y w o d a m W o l a c u m qui p r o ipsis utilis et honestus videretur,
de communi voluntate eis p r e f i c e r e admitteremus, secundum quod
etiam alii W o l a c h i in M a r a m a r o s i o e t aliis partibus regni noştri
residentes huius modi potirentur libertate. Nos igitur a t t e n d e n t e s
supplicationem ipsorum W o l a c o r u m fieri esse congruam, annui'
mus eisdem W o l a c i s nostris u t woiwodam quem commiinitas wo­
lacorum habere voluerit, liberam eligendi et preficiendi habeant
facultatem, qui omnes causas inter ipsos exortas iadicare debet
et fine debito terminare, omnes eciam proventus nostros et uni-
versa iura ex parte dictorum Wolacorum nobis et dicto domiti
nostro proveniencia idem woywoda tidellter nobis tenebitw am.
152
ministrare" ).

Dar, i m p o r t a n t este momentul politic în care a d a t regina

acest document. El corespunde timpului când a u t o r i t a t e a C o ­
roanei trece p r i n t r ' o grea criză în aceste regiuni, în u r m a î n f r â n ­
gerilor succesive suferite de a r m a t a r e g a l ă în M o l d o v a din p a r ­
tea lui Bogdan. G r i j a regelui d u p ă descălecat a fost — d u p ă
cum însuşi o m ă r t u r i s e ş t e — ca nu cumva exemplul lui Bogdan
să ispitească şi pe a l ţ i i a s ă v â r ş i asemenea acte de t r ă d a r e .
Nimic mai firesc deci, de cât ca regina să se grăbească a solu-
 ţiona n e m u l ţ u m i r i l e R o m â n i l o r din Bereg, p r i n diploma, din 3 0
Sept. 1364.
N a t u r a a c e s t o r nemulţumiri este precis indicată: Românii
din Bereg sufereau m a r i n e d r e p t ă ţ i de pe u r m a abuzului d e v e ­
nit obiceiu, d e a li se impune în locul voevodului funcţionari de
ai comitalui „potrivnic libertăţii tor". In Bereg, deâi, s'a pro­
dus desfiinţarea voevodatuîui în favoarea comitatului şi a sluj­
başilor lui. Tendinţa e r a veche; r e a l i z a r e a ei a fost înlesnită f ă ­
r ă î n d o i a l ă de a t i t u d i n e a d e t o t a l ă supunere l a politica r e g a l ă
a voevodului C r ă c i u n din 1 3 4 2 — 1 3 4 3 , devenind astfel obiceiu.
F a p t u l că — d u p ă cum reiese din textul documentului — acest
obiceiu e r a potrivnic libertăţii Românilor, a r a t ă l ă m u r i t că r e ­
gina p r i n actul din 30 Sept. 1346, nu acorda Românilor din Be­
reg drepturi noui, ci vechile lor libertăţi.
P r e c i z a r e a f ă c u t ă de regină, că a c e s t e l i b e r t ă ţ i sunt ace­
leaşi şi la Românii din a l t e p ă r ţ i a l e Ungariei şi în deosebi la
Românii din M a r a m u r e ş , l a s ă să se î n t r e v a d ă că, spre deosebire
d e faptul cum a u fost ele încălcate d e a u t o r i t ă ţ i l e comitatului
Bereg, în M a r a m u r e ş a u putut fi menţinute, şi a c e a s t a — a d ă u ­
găm — numai d a t o r i t ă rezistenţei continue opusă de v o e v o d a t
şi în deosebi de mişcarea r e v o l u ţ i o n a r ă a lui Bogdan. Iată, deci,
o anumită lăture, identificabilă, a scopurilor urmărite de voevo-
dul rebel: a p ă r a r e a l i b e r t ă ţ i l o r cuprinse în documentul din 3 0
S e p t . 1 3 6 4 f a ţ ă de comitat.
A c e s t e libertăţi, după cum a r a t ă documentul, sunt în p r i ­
mul r â n d :
a) Dreptul Românilor de a-şi alege liber Voevodul;
b) Dreptul voevodului de a judeca „în toate cauzele ivite
între Români", având astfel atribuţiuni judecătoreşti depline şi
în justiţia majoră şi în cea minoră.
A c e a s t ă i n t e r p r e t a r e a textului din document: „omnes cau-
sas inter ipsos e x o r t a s iudicare debet e t fine debito t e r m i n a r e " ,
c e r e a fi mai a m ă n u n ţ i t justificată, d a t o r i t ă documentelor mai
târzii, cari a r a t ă dificultăţile ridicate de lumea f e u d a l ă în a p l i ­
carea a t r i b u ţ i i l o r j u d e c ă t o r e ş t i a l e v o e v o d u l u i în diferite ca­
zuri. "* ; ' \ "[
 Astfel p r o p r i e t a r i i feudali, primarii s a t e l o r nobilitare şi
cetăţenii o r a ş e l o r din j u d e ţ u l Bereg, socoteau că în temeiul p r o -
cedurei u r m a t e f a ţ ă de iobagii lor, sunt în d r e p t să aresteze
p e Români, să l e sechestreze a v e r i l e şi să-i condamne pentru
orice crimă sau delict s ă v â r ş i t p e teritoriul p r o p r i e t ă ţ i l o r no­
bilitare sau orăşeneşti. Din acest motiv, în urma reclamaţiei
f ă c u t e de p r o p r i e t a r i i de sate româneşti Clemente şi Ioan fii
1 5 3 154
ai lui M a x i m ) şi de Nicolae şi V a l e n t i n ) fii ai fostului v o e v o d
de Bereg Crăciun, în ziua de 6 Oct. 1 3 6 6 regina o r d o n ă ca Ro­
mânii şi iobagii numiţilor proprietari, a f l ă t o r i în teritoriul sau
în mijlocul nobilimei, al s t ă p â n i l o r feudali, sau al oraşelor,
să nu poată fi judecaţi, nici arestaţi, nici să nu li se sechestreze
avutul decât pentru furt, tâlhărie, sau alte ct'me publice. Orice
a l t e pricini a r a v e a cu ei, să fie judecate numai în faţa numi­
ţilor stăpâni ai lor, cari v o r d a satisfacţie fiecărui reclamant,
155
d u p ă cum cere legea ).
A c e e a ş i fii ai v o e v o d u l u i C r ă c i u n şi a i lui Maxim, v o r de­
termina şi clarificarea situaţiei l o r de Români p r o p r i e t a r i de
sate deţinute d e regină, f a ţ ă de s f e r a de jurisdicţie a pala­
tinului, a j u d e l u i curiei r e g a l e şi a comitetului, în r a p o r t cu cea a
156
voevodului. A s t f e l l a 2 5 S e p t . 1 3 7 0 regina d e c i d e ) ca în ches­
tiunea proprietăţilor pe cari numiţii Români te deţin deta re­
gină . . . aceştia vor fi judecaţi de comite ca reprezentant al
157
persoanei reginei ), iar în celelalte pricini mai mici, vor fi ju­
decaţi de voevodul Românilor din Bereg". O r d o n ă deci p a l a ­
tinului şi judelui curiei regale, precum şi s u b a l t e r n i l o r lor, să
nu î n d r ă s n e a s c ă a j u d e c a pe numiţii Români, nici să-i cheme
în faţa lor la j u d e c a t ă . I a r d a c ă cineva a r e de f ă c u t v r e - o re>-
clamaţiune împotriva a c e l o r Români, să o ducă înainte comite-

1 5 3
) E. L u k i n i c h , o. c. Doc. nr. 60. 1 8 1 .
1 5 t
) E. L u k i n i c h , o. c. Doc. nr. 56, 77, 84, 86, 138.
1 5 5
) 1. M i h â l y i , o. c, p. 5 9 .
1 B 6
) I,, M i h â l y i , o. c.j, p. 6 3 — 6 4 .
1 5 7
) Cf. textul mai lămurit al documentului din 24 Sept. 1 3 8 0 la I.
Mihâlyi, o. c, p. 76.
lui sau a voevodului, cari l e v o r da satisfacţia cuvenită po­
trivit legilor.
La 1 3 7 8 apoi, ţinând seama de plângerile Românilor din
comitatul Bereg, că diferiţii funcţionari îi trag în j u d e c a t ă în
mod a r b i t r a r , nesocotindu-le m ă r t u r i i l e şi dovezile şi f ă r ă să
fi făcut c e r c e t a r e p r e a l a b i l ă j u d e c ă t o r e a s c ă în f a ţ a cnezilor sau
voevodului, cum au cerut ei, regina ordonă tuturor autorităţilor
regatului, să nu îndrăsnească a judeca pe numiţii cnezi şi ro­
mâni, de cât pentru furt, tâlhărie şi alte crime. I a r dacă a u v r e - o
pricină î m p o t r i v a lor, să-i cheme în faţa judecăţii comitelui
158
de Bereg, sau a mai m a r i l o r a c e l o r Români, conform legii ).
C a r a c t e r i s t i c a a c e s t o r h o t ă r â r i a l e reginei este că ele n'au
fost respectate. Din acest motiv ordinul din 6 Octomvrie 1 3 6 6
159
a fost nevoie să fie r e p p t a t l a 2 7 F e b r u a r i e ) , i a r cel din 2 5
1 6 0
S e p t . 1 3 7 0 a fost reînoit l a 2 4 S e p t . 1 3 8 0 ).
C e r c e t â n d aceste documente, G. E. M ü l l e r observă, mai co­
r e c t decât a l ţ i i istorici, că: „ B e t r e f f s d e r Gerichtsbarkeitsrechte
der W o i w o d e n ist hervozuheben, dass die anfänglich weitge­
benden R e c h t e dieser W o i w o d e n in der Folgezeit zu Gunsten
der Komitatsoberbehörden eingeschränkt erscheinen". Anume,
în timp ce lâ 1 3 6 4 jurisdicţia v o s v o d u l u i de Bereg cuprindea
toate pricinile ivite î n t r e Români, la 1 3 7 8 a fost r e s t r â n s ă nu­
mai la cauzele mai mici, j u d e c a r e a crimelor fiind r e s e r v a t ă co­
mitelui, c ă r u i a i se d ă în anii 1 3 7 0 , 1 3 8 0 , 1 3 8 3 şi j u d e c a r e a ches­
161
tiunilor de p r o p r i e t a t e ).
Documentele mai sus pomenite însă a r a t ă că procesele
de proprietate au fost rezervate pe seama comitalui nu
mai în calitatea acestuia de r e p r e z e n t a n t a l reginei („Comes
n o s t e r de Bereg in n o s t r a persona") şi numai când sunt puse
în discuţie p r o p r i e t ă ţ i l e pe cari Româniu l e deţineau d e l a r e -

1 5 S
) N. D r ă g a n u , Românii în veacurile IX—XIV pe baza toponimiei fi a
onomasticei. Bucureşti, 1 9 3 3 , p. 3 7 5 . Cf. şi E. L u k i n i c h , o. c, doc. u r . 2 4 0 .
1 5 9
) I. M i h ă l y i , o. c, p. 7 8 .
1 6 0
) I. M i h ă l y i , o. c, p. 7 6 .
G. E. M ü l l e r , o. c , în Siebenbürgische Vierteljährschrift, 61 Jahrg.
1 9 3 8 , H e f t 1 — 2 , p. 2 9 .
 gină („super factis possessionum quas iidem a nostra tenent
maiestate"). P r o p r i e t ă ţ i l e deţinute nu p r i n danie r e g a l ă , ci p r i n
d r e p t de moştenire, r ă m â n e a u deci în sfera d e j u d e c a t ă a v o e -
182
vodului şi se f ă c e a u d u p ă d r e p t u l r o m â n e s c ). In ce p r i v e ş t e
d r e p t u l de j u d e c a t ă a l crimelor, a t r i b u i t comitelui, documentele
n u sunt în d e a j uns de c l a r e . C e l e din 6 Oct. 1 3 6 6 şi 2 7 F e b r .
1 3 8 3 se r e f e r ă numai la cazurile când Românii a u s ă v â r ş i t aces­
te crime p e teritorii a p a r ţ i n ă t o a r e nobililor, p r o p r i e t a r i l o r feu­
dali sau a l e o r a ş e l o r , nu şi a l e s a t e l o r cneziale româneşti. Cel din
1 9 F e b r . 1 3 7 8 se r e f e r ă în general la Românii din j u d e ţ u l Bereg.
La început însă voevozii a u a v u t atribuţiuni j u d e c ă t o r e ş t i
mai m a r i — d u p ă cum c o n s t a t ă şi G. E M u l l e r — e x t i n z â n d u -
se a s u p r a t u t u r o r pricinilor ivite între Români, deci — a d ă u g ă m
— şi a s u p r a crimelor. D o v a d a o a v e m în documentul din 7 M a i
1 3 7 1 , în c a r e se confirmă existenţa unei proceduri româneşti in
3
judecarea crimei de furtif ).
A c e a s t ă p r o c e d u r ă a p a r ţ i n â n d justiţiei m a j o r e , în mod fi­
resc n'a putut fi a p l i c a t ă decât de voevod, sau, în regiunile
unde v o e v o d nu exista, de „universitas kneziorum" ca supremă
a u t o r i t a t e j u d e c ă t o r e a s c ă l a Români
In u r m a p r e c i z ă r i l o r de m a i sus, t e x t u l „omnes causas
i n t e r ipsos e x o r t a s i u d i c a r e debet e t fine debito t e r m i n a r e " din
documentul din 3 0 Sept., t r e b u e interpretfiat în sensul c ă voe-
vodul avea atribuţiuni judecătoreşti atât în procesele de justi­
ţie majoră (cr'mele), cât şi în cele de justiţie minoră (delic­
tele).

1 6 2
) î m p ă r ţ i r e a moşiei Cuhea la 1 4 Mai 1 3 5 3 se face „juxta modum
o l a c h o r u m , que inibi f i e r i consvevissent et que i a m sunt et in p o s t e r u m fieri
possent". (Cf. I. M i h ă l y i , o. c., p. 3 1 ) .
1 6 3
) Barabâs Samu, Codex diplomaticus . . . comitum familiae Teleki
de Szék. Tom. I. B u d a p e s t , 1 8 9 5 , p. 1 6 8 . R o m â n u l P e t r u f i i n d a r e s t a t p e n t r u
c r i m a de f u r t şi dus de f u n c ţ i o n a r i i j u d e ţ e n i s p r e a fi j u d e c a t în f a ţ a caste­
lanului din D e v a , . . u n i v e r s i kenezii et olachi de q u a t o r sedibus, districtibus
castri D e v a ipsum iudicium et legem r e g n i inbibuerunt . . . dicendo ut iidem
officiales iuxta legem olachorum eundem Petrum comprobare possent, sed
non cum aliis iuribus regni, ideo ullum iudicium seu iustitiam ipsis facere
i n t e r d i x e r u n t " . Cf. şi E. L u k i n i c h , o. c., p. 233.
 Această deplină sferă de autoritate judecătorească a voe~
vodului este însăşi fiinţa autonomiei româneşti exercitată şi în-
164
iruchipată de voevod }.
C a r e a fost atitudinea regalităţii şi a o r g a n e l o r ei execu­
t i v e f a ţ ă de a c e a s t ă instituţie? Din necontenitele s t r ă d u i n ţ e a l e
nobilimei şi a l e comiţilor, d e a îngrădi p u t e r e a v o e v o d a l ă , luân-
d u - i drepttul de j u d e c a t ă în procesele de crimă şi l ă s â n d u - i n u ­
m a i p e cele r e f e r i t o a r e l a delictele obicinuite, apoi din tendinţa
— isbutită în T r a n s i l v a n i a — d e a î n c a d r a p e Românii din j u ­
d e ţ e l e n o b i l i t a r e în justiţia feudală, p r e c u m şi din desfiinţarea
v o e v o d a t u l u i în Bereg, r e z u l t ă , credem, mai presus d e orice în­
d o i a l ă că ţinta regalităţii ungare^ urmărită prin organele ei sub­
alterne, a fost desfiinţarea voevodatului şi prin el a autonomiei
165
româneşti ).

Această autonomie românească se apără împotriva legilor

regatului ungar, cari nesocotesc libertăţile (datinele) cuprinse
în jus vatahicum; este potrivnică ordinei şi ierarhiei, care ocro­
teşte şi execută justiţia feudală, deci comitatului" nobilitar. In
c e l e mai multe regiuni, mai cu seamă în comitate, autonomia
r o m â n e a s c ă a fost fie total, fie în p a r t e s t r i v i t ă d e regimul feu­
d a l ; în a l t e p ă r ţ i — cum sunt districtele româneşti din Hune­
d o a r a şi B a n a t — ea a găsit forme d e compromis p e n t r u a se!
m e n ţ i n e în cadrul comitatului, în M a r a m u r e ş însă e a a opus o

1 6 4
) In documentul din 3 0 Sept. 1 3 6 4 se precizează şi obligaţiile voe-
vodului: de a strânge darea cuvenită regelui şi comitelui. Această sarcină
însă voevodul nu o î n d e p l i n e a ca s u b o r d o n a t al c o m i t e l u i — cum greşit c r e d e
C E. M u l l e r — ci p e n t r u a f e r i autonomia românească de amestecul func­
ţ i o n a r i l o r j u d e ţ e n i . Cu acelaş scop s'a î n f i i n ţ a t în districtele privilegiate ro­
mâneşti din judeţul Hunedoarei şi din Banat instituţia crainicului. (Cf. G.
E. M u l l e r , o. c, p . 3 2 — 3 3 şi S. D r a g o m i r , Câteva urme ale organizaţiei de stat
slavo-romăne. Dacoromania, Anul I (1920—1921), C l u j , p. 1 5 1 squ.
1 6 5
) Cazurile rare — şi numai despre acestea vorbesc documentele —
«ând regele confirmă existenţa voevodatului în diferite părţi ale ţârii, sunt
d e t e r m i n a t e fie de s i t u a ţ i i dificile, î n c a r e se găsea regele f a ţ ă de rezistenţa
R o m â n i l o r , cum este cazul î n M a r a m u r e ş , fie de m ă s u r i de o p o r t u n i t a t e fis­
cală până la treptata desfiinţare a acestei instituţii.
 rezistenţă continuă t u t u r o r î n c e r c ă r i l o r de a fi subordonată, di­
minuată, sau desfiinţată.

2. Tendinţa voevodatului românesc spre suveranitate.

Sar putea- crede că a f i r m a r e a a t â t de viguroasă a auto­

nomiei româneşti, mai bine zis a voevodatului, în M a r a m u r e ş , s e
d a t o r e ş t e mişcării lui Bogdan, sau că numai această mişcare
a creat-o. Rezistenţa împotriva ordinei feudale, r e p r e z e n t a t ă şi
i n t r o d u s ă prin comitat, este însă mai veche şi, d u p ă cum s'a a r ă ­
tat, e a a d e t e r m i n a t v a c a n ţ a comitatului timp de două decenii în
Maramureş ( 1 3 2 8 — 1 3 4 8 ) . Bogdan are meritul de a fi dat ca­
racter revoluţionar acestei rezistenţe şi mai cu seamă de a fi dus
lupta pentru conservarea şi afirmarea autonomiei româneşti
până la concluzia ei finală: suveranitate proprie şi independenţă
faţă de coroana ungară. F a p t u l că regele cu un deceniu înainte
de a se p r o d u c e descălecatul lui Bogdan în M o l d o v a , încă la
1 3 4 9 îl numeşte pe Bogdan „nostro et regni noştri infidelis no-
torius" constitue o r e c u n o a ş t e r e oficială acestui c a r a c t e r al r e ­
voluţiei lui Bogdan, i a r descălecatul acestuia în M o l d o v a este
afirmarea f ă r ă echivoc a tendinţei s p r e s u v e r a n i t a t e şi inde­
p e n d e n ţ ă , care dacă n'a putut fi r e a l i z a t ă în M a r a m u r e ş , a d u s - o
în schimb la o izbândă t o t a l ă în „ m a r c a " moldovenească a re­
gatului ungar.
D a r ceeace i n t e r e s e a z ă în problema cercetată în acest stu­
diu, este dacă tendinţa spre s u v e r a n i t a t e şi independenţă a fost
p r o p r i e autonomiilor româneşti, mai precis voevodatului, în
Ungaria, sau numai afirmarea ambiţioasă a unui incorigibil
r e v o l u ţ i o n a r , cum e r a Bogdan?
Tendinţele p e n t r u c o n s e r v a r e a autonomiilor locale sunt d e s ­
tul de numeroase în Ungaria şi T r a n s i l v a n i a în cursul v e a c u r i l o r
X I I I — X I V . La p e r i f e r i i l e regatului — în momentele când a u t o ­
r i t a t e a r e g a l ă e r a în decadenţă — s'au d a t lupte p e n t r u s u v e r a ­
nitate p r o p r i e şi independenţă.
Am a r ă t a t mai înainte e x e m p l e l e cu „regatul" lui Matei
C s â k şi s t ă p â n i r e a lui Iacob K o p a s z . S o a r t a , pe c a r e a u a v u t - o
aceşti oligarhi şi s t ă p â n i r i l e lor nu erau de n a t u r ă a î n c u r a j a
o î n c e r c a r e s i m i l a r ă în M a r a m u r e ş .
î n d e m n u l p e n t r u a f i r m a r e a şi cucerirea cu a r m e l e a suve­
r a n i t ă ţ i i depline şi a independenţei, nu le-a putut primi B o g d a n
d e c â t delà e x e m p l u l lui B a s a r a b , c a r e prin biruinţa d e l à Po­
sada, din a n u l 1 3 3 0 , a cucerit independenţa Ţ ă r i i Româneşti. D a r
şi a c e a s t ă i n d e p e n d e n ţ ă îşi t r a g e originea tot dintr'un a l t des­
c ă l e c a t v o e v o d a l , p r o v e n i t din Ţ a r a F ă g ă r a ş u l u i , cu p a t r u decenii
m a i înainte. Ş i aici, în Ţ a r a Oltului, a existat o rezistenţă îm­
potriva tendinţelor de i n f i l t r a r e a unor demnitari streini ca
p r o p r i e t a r i şi prin ei a prezenţei p e r m a n e n t e şi pe teren a pu­
terii r e g a l e pe p ă m â n t u l autonomiei româneşti; şi aici, a c e a s t ă
, , Ţ a r ă " românească, caută a fi pusă sub controlul unui comite
Vecin, tot a t â t e a motive cari determină pe enigmaticul voevod
local ca, l a sfârşitul rezistenţei, să t r e a c ă munţii descălecând
în Muntenia, p e n t r u a r e a l i z a acolo, ceeace nu putuse p ă s t r a şi
desăvârşi în Făgăraş: suveranitatea deplină şi independenţa
1 8 8
I a t ă de regatul u n g a r ) . A c ţ i u n e a lui Bogdan în M a r a m u r e ş
şi în M o l d o v a a p a r e în chip firesc ca o r e e d i t a r e a acţiunei iden­
tice a enigmaticului v o e v o d f ă g ă r ă ş a n cu trei sferturi d e veac
167
mai nainte ) . Bogdan — poate să fi ştiut de ea — p r i n v r e o
tradiţie. S i g u r e s t e însă numai că el a cunoscut biruinţa delà
P o s a d a , c a r e indica unicul m i j l o c cu a j u t o r u l c ă r u i a suverani­
t a t e a şi i n d e p e n d e n ţ a pot fi câştigate.
Ţinând seamă de antecedenţele a c e s t o r două descălecate
şi de scopurile r e a l i z a t e p r i n ele, c r e d e m a nu s ă v â r ş i o a b a t e r e
delà a d e v ă r u l istoric, a f i r m â n d că tendinţa voevodatului ro­
mânesc în Ungaria a fost păstrarea autonomiei cu cele mai
iargi atribuţiuni de suveranitate cu putinţă, iar când împrejură-

l e e
) Cum am amintit despre descălecatul Ţării Româneşti vom publica
u n s t u d i u a p a r t e . Cf. şi G h . I. B r ă t i a n u , Tradiţia istorică şi descălecatul Ţării
Româneşti în lumina nouălor cercetări. Analele Acad. Române. Mem. Secţ.
Ist. S e r i a I I I . Tom. X X V . Mem. 1 .
1 6 T
) Cf. c o m u n i c a r e a f ă c u t ă de G h . I. B r ă t i a n u la A c a d e m i e d e s p r e Tra­
diţia istorică a descălecatului Moldovei în lumina noilor cercetări, în ziarul
C u r e n t u l din 1 3 I u l i e 1 9 4 4 .
rile au înlesnit-o, cu dorinţa de totală independenţă faţă de co­
roana ungară.
E adevărat că manifestarea acestei tendinţe nu se poate
vedea decât în mod sporadic şi în forme de compromis în anu­
mite regiuni, ca în Hunedoara şi Banat, iar în comitatele no­
bilitare de loc, sau prea puţin. Aceasta se datoreşte însă fap­
tului că în aceste părţi puterea regală şi a nobilimei au fost în
măsură a-şi exercita cu succes mijloacele de constrângere pen­
tru a supune sau a încadra autonomiile româneşti în ordinea
feudală. In acele părţi însă, unde puterea regală şi cea nobili­
tară nu erau încă deplin consolidate, cum a fost la sfârşitul sec.
XIII în Ţara Oltului, iar în sec. XIV în Maramureş, această ten­
dinţă s'a manifestat cu atâta vigoare, încât prin descălecat au
dat fiinţă celor două state româneşti.
Dar în afară de cele semnalate mai sus, merită a fi sub­
liniat un alt aspect al tendinţei spre suveranitate în Maramu­
reş, tendinţă mărturisită chiar şi de voevozii cari au acceptat
încadrarea lor în ierarhia statului ungar.
Se cunoaşte anume actul din 13 August 1391, prin care
Baliţă şi Dragu închinaseră mănăstirea Sf. Arhanghel Mihai
din Perii Maramureşului Patriarhului din Constantinopol. Ce
scopuri au urmărit fraţii Baliţă şi Dragu cu acest act?

Versiunea greacă a documentului, socotită ca mai apropiată

de originalul necunoscut, dă preţioase informaţiuni. La cererea
lui Dragu (în document Dragoş), oare călătorise în acest scop la
Constantinopol, Patriarhul ia sub ocrotirea lui mănăstirea din
Peri — moştenire familiară a lui Baliţă şi Dragu — , o ridică
la rangul de stavropighie, iar egumenul mănăstirii, Pahomie,
îi acordă rangul de exarh al Românilor din comitatele Maramu­
reş, Crasna, Solnocul de Mijloc, Ugocea, din unele părţi din
Sătmar şi de pe domeniile cetăţilor Ciceu şi Unguraş, cu drept
de judecată în chestiunile bisericeşti şi de supraveghere a ju­
decăţilor făcute de preoţii în subordine, precum şi de sfinţire
de biserici etc. potrivit canoanelor. După moartea lui Pahomie,
dreptul de alegere al succesorului său revine lui Baliţă şi Dragu,
168
împreună cu călugării mânăstirei ),
Deosebit de semnificativ în acest act este faptul că, deşi
atât Maramureşul, cât şi Moldova, făceau parte din Mitropolia
189
din Halici ), Pahomiei, ca exarh al Românilor din Maramureş
şi Transilvania de Nord, nu era supus jurisdicţiei acestui mitro­
polit, ci direct patriharhieî din Constantinopol. Momentul poli­
tic, canid Dragu obţine actul de mâi sus, a r e şi el importanţă.
Ofensiva catolică în Moldova, deslănţuită de Poloni, obţinu r e ­
zultate însemnate. La 1371 se întemeiase episcopia catolică de
Şiret şi în acelaş an episcopatul MMcoviei primi un nou titular.
Reacţiunea ortodoxă se manifestă prin întemeierea unui episco­
pat al Moldovei şi sfinţirea de episcop a lui Iosif de către mi­
tropolitul din Halici, înainte de 1391, poate chiar înainte de 1387.
Se stăruia apoi la Constantinopol pentru recunoaşterea unui
mitropolit al Moldovei. „Obţinerea unui asemenea prelat, însem­
170
na şi consacrarea religioasă a independenţei S t a t u l u i " ) .
Abia cu mitropolie proprie, suveranitatea Moldovei era deplină.
Negocierile în acest scop cu patriarhul din Constantinopol în­
cepură înainte de 1393 şi au fost duse la bun sfârşit abia în
1401.
In cadrul acestor frământări pentru independenţă biseri­
cească, actul din 13 August, 1391 obţinut de Dragu delà patriarhul
din Constantinopol, arată că el ascunde tendinţe similare pen­
tru Transilvania de Nord. De fapt, prin constituirea unui exarhat
al Românilor din Transilvania septemtrională, dependent numai
de Patriarhia din Constantinopol şi prin dreptul rezervat
lui Baliţă şi Dragu, ca împreună cu călugării mânăstirei din
Peri să aleagă pe urmaşii tui Pahonie, cei doi fraţi îşi asigurau

1 6 S
) H u r m u z a k i — I o r g a , Documente privitoare la istoria Românilor, voi.
X I V , p. 1 3 — 1 5 . C(. şi E. L u k i n i c h , o. c, p. 4 1 8 — 4 2 1 .
l e 9
) C. M a r i n e s c u , Înfiinţarea Mitropoliilor în Ţara Româneasca şi Mol­
dova. A c a d . R o m . M e m . S e c ţ . Ist. S e r i a I I I , T o m . II. Mem. 6 . B u c u r e ş t i , 1 " 2 4 ,
p. 1 1 squ.
1 7
°) C. M a r i n e s c u , o. c, p. 1 6 .
 dreptul de patronat bisericesc asupra Românilor din Transilva­
nia de Nord, d r e p t c a r e este o a t r i b u ţ i e a s u v e r a n i t ă ţ i i .
In aceeaşi l u n ă A u g u s t a anului 1 3 9 1 , P a t r i a r h u l încredin­
ţează pe ieromonahul Simeon cu a d m i n i s t r a r e a Bisericii din
Halici, p â n ă ce aceasta v a primi d e l à P a t r i a r h i e un nou a r h i e ­
r e u . I a r d a c ă Simeon a r fi m u r i t î n t r e timp „să aibă voie dom­
nii de acolo, voevodul B a l i ţ ă şi f r a t e l e său Dragu, a alege pe
a l t u l ca dichiu al Bisericii (din Halici) şi să o ţie şi acela, cum
171
a r fi ţinut-o şi ieromonahul S i m e o n ).
A c e s t document a r u n c ă o nouă lumină a s u p r a scopurilor
u r m ă r i t e de D r a g u şi B a l i ţ ă prin vizita celui dintâi la Constanti-
nopol. Haliciul trecuse din m â n ă în m â n ă î n t r e p u t e r i l e r i v a l e
cari îl r e v e n d i c a u : Ungaria, Polonia şi ducii lituani. La 1 3 9 0
fusese smuls de regina polonă Hedviga din s t ă p â n i r e a cumna­
tului s ă u Sigismund, regele Ungariei, care, ocupat fiind încă ani
d e - a r â n d u l cu expediţii militare în Sud, nu a reacţionat,
Obţinerea dreptului de p a t r o n a t a s u p r a Bisericii din Ha­
lici — fiindcă a c e a s t a reiese din documentul citat — într'o v r e ­
m e când acest d r e p t îl r e v e n d i c a regele polon V l a d i s l a v Iagello,
iar mitropolitul Moscovei r â v n e a să supună jurisdicţiei s a l e şi
172
această Biserică ) , apoi înfiinţarea unui e x a r h a t , care să cu­
p r i n d ă pe ortodocşii din M a r a m u r e ş , Ugocea, Bereg, Săfmar,
C i c e u şi Bistriţa şi p u n e r e a acestui e x a r h a t s u b « d r e p t u l de p a ­
t r o n a t a l f r a ţ i l o r B a l i ţ ă şi Dragu, a r a t ă că P a t r i a r h u l îşi făcuse
idei m a r i d e s p r e aceşti voevozi şi lega n ă d e j d i de proiectele lor.
In cele două acte patriarhioeşti, B a l i ţ ă şi Dragu nu sunt p r e s e n -
taţi ca demnitari din regatul u n g a r (comiţi), ci ca voevozi „de
preabun neam"; în Halici ca „domni", deşi a c e a s t ă calitate nu
o a v e a u nici ca p r o p r i e t a r i , nici ca stăpânitori. F ă r ă îndoială că
Dragu n'a uitat să a r a t e P a t r i a r h u l u i descendenţa l o r din „os de
Domn", şi calitatea lui B a l i ţ ă de fost v o e v o d a l Moldovei, din a
c ă r e i s t ă p â n i r e pe n e d r e p t a fost alungat, tot a t â t e a calităţi şi
merite, cari îl î n d r e p t ă ţ e a u să domnească şi în viitor.

Hurmuzaki—Iorga, Documente privitoare la istoria Românilor, voi.

XIV, p. 1 5 .
1 7 2
) C. M a r i n e s c u , o. c , p. 1 6 .
 înaintea regelui, fireşte, rostul călătoriei la Constantino-
pol trebuia altfel prezentat. D r e p t u l de p a t r o n a t a s u p r a Biseri­
cii din Halici a l celor doi voevozi maramureşeni, prin calitatea
a c e s t o r a de supuşi ai regelui, continua să e x t i n d ă p e cale religi­
o a s ă d r e p t u r i l e coroanei ungare a s u p r a acestor regiuni, contes­
tate cu a r m a în m â n ă şi de P o l o n i a şi de ducii Lituaniei. Iar în­
fiinţarea unui e x a r h a t a l R o m â n i l o r din T r a n s i l v a n i a de Nord
şi j u d e ţ e l e vecine ungare, independent de mitropolia dela Halici
şi în directă s u b o r d o n a r e f a ţ ă de P a t r i a r h i a din Constantinopol,
d o v e d e a a c e s t o r Români c ă ei îşi pot r e a l i z a autonomia biseri­
cească sub p a t r o n a t u l unor voevozi de-ai lor, şi în cadrul regatu­
lui ungar, chiar cu a p r o b a r e a regelui catolic, înainte ca Românii
din M o l d o v a Bogdan-Muşatinilor, cari de mult se s t r ă d u i a u pen­
tru aceasta, să fi putut r e a l i z a o asemenea independenţă biseri­
cească.
D a r oricâte p l a n u r i îşi v o r fi făurit cei doi voevozi m a r a ­
mureşeni în u r m a călătoriei lui Dragu la Constantinopol, a s u p r a
dăinuirei dreptului lor d e p a t r o n a t în Halici — date fiind m a r i l e
r i v a l i t ă ţ i cari se încrucişau în a c e a s t ă regiune — credem că nu
şi-au făcut iluzii. Ca rezultat pozitiv al acestei călătorii, rămânea
tot exarhatul Românilor din Transilvania de Nord şi judeţele
ungare învecinate, al cărui drept de patronat dădea lui Baliţă,
şi Dragu putinţa de a exercita asupra acestor Români o parte de
suveranitate — cea religioasă —, singura pe care o socoteau
realizabilă îrt cadrul regatului ungar.
A u fost, sau nu, r e a l i z a t e aceste intenţii a l e v o e v o z i l o r m a ­
173
ramureşeni, nu putem p r e c i z a ) . Documentele patrîarhiceşti nu

1 7 3
) Documentul P a t r i a r h u l u i A n t o n i e a fost c o n f i r m a t în t r a d u c e r e la­
t i n ă la 1 4 Mai 1 4 9 4 de r e g e l e V l a d i s l a v al U n g a r i e i (Magazinu Istoricii penmi
Dacia. Tom. III. B u c u r e ş t i , 1 8 4 6 , p . 1 7 2 squ.). De v r e m e ce cu acest p r i l e j f u ­
sese p r e z e n t a t o r i g i n a l u l grecesc („graecis literis") spre confirmare, care fu
găsit întreg şi a u t e n t i c , v e r s i u n e a l a t i n ă p a r e să fi f o s t făcută numai acum,
pentru a putea fi î n s e r a t ă în documentul de c o n f i r m a r e . A c e a s t ă traducere
te deosebeşte de originalul grecesc în două puncte esenţiale şi anume ale­
gerea succesorului lui P a h o m i e nu se face n u m a i de B a l i ţ ă şi D r a g u „cu voia
cSluaărilor din m ă n ă s t i r e " , cum spune originalul grecesc (Cf. Hurmuzaki —
l a s ă însă nici o îndoială că B a l i ţ ă şi D r a g u a u r â v n i t şi încercat
r e a l i z a r e a unei a t a r i s u v e r a n i t ă ţ i a s u p r a R o m â n i l o r din T r a n ­
silvania d e Nord şi din j u d e ţ e l e învecinate.
D o v a d a existenţei u n o r asemenea tendinţe tocmai l a Ba­
l i ţ ă şi Dragu, beneficiarii f ă r ă limită ai celei mai largi generozi­
t ă ţ i r e g a l e , e s t e în a d e v ă r f o a r t e semnificativă.
Oricum a r fi încercat ei să justifice d r e p t u l de p a t r o n a t
a s u p r a e x a r h a t u l u i proiectat, p r i n faptul că a u obţinut acest
drept fără p r e a l a b i l u l consimţământ al suveranului, încălcau
174
dreptul d e p a t r o n a t suprem a l a c e s t u i a ) . Din acest motiv, ţi­
n â n d seama că la 1 3 9 1 dorinţa lui B a l i ţ ă şi D r a g u de a e x e r c i t a
un atribut al s u v e r a n i t ă ţ i i — p a t r o n a t u l religios a s u p r a unor m a s -
se româneşti a l c ă r o r teritoriu d e p ă ş e a p r o p r i e t ă ţ i l e celor doi

Iorga, Documente, X I V , p. 1 5 ) , ci, pe lângă aceştia şi de „ o m n i b u s hominibus,

p a r v i s et magnis in dictis r e s i d e n t i i s p e r t i n e n t i b u s " , deci şi de t o ţ i Românii
din exarhat. Pahomie apoi nu este amintit cu t i t l u l de „ e x a r h " , ci cu unul
mai modest de „ p r i o r et a b b a s " al m â n ă s t i r e i din P e r i . In versiunea latină
este deci v ă d i t ă t e n d i n ţ a de r e s t r â n g e r e şi d i m i n u a r e a c e l o r o b ţ i n u t e de cei
doi voevozi maramureşeni prin călătoria lui Dragu la Constantinopol. Era,
o a r e , această r e s t r â n g e r e şi d i m i n u a r e corespunzătoare situaţiei dela 1494 a
egumenului m â n ă s t i r e i din P e r i , sau e r a o t e n d i n ţ ă mai v e c h e , poate chiar
dela s f â r ş i t u l secolului X I V , a c e r c u r i l o r catolice din U n g a r i a , f a ţ ă de e x a r -
h a t u l r o m â n e s c şi de drep*ul de p a t r o n a t a lui B a l i ţ ă şi D r a g u ? Nu este e x c l u s !
La 1 4 9 4 situaţia egumenului m â n ă s t i r e i din P e r i , f a ţ ă de cea pe c a r e a a v u -
t-o Pahomie, e r a total schimbată. Anume regele V l a d i s l a v , la cererea egu­
menului Ilariu, reconfirmă actul patriarhicese din 1 3 9 1 numai <u condiţia
ca „ a c e l f r a t e I l a r i u şi u r m ă t o r i i lui să dea e p i s c o p u l u i din M u n c a c i u cuve­
n i t a r e v e r i n ţ ă , i a r a r h i e p i s c o p u l u i din T r a n s i l v a n i a , celui de acum şi c e l o r v i i ­
t o r i , ca s u p e r i o r i ai săi, să le a r a t e cuvenita s u p u n e r e şi ascultare". (Maga­
zinul Istoric pentru Dacia, Tom. III, p. 1 7 8 ) . Independenţa bisericească a
exarhatului românesc deci, fie că n'a fost dela început admisă de cercurile
catolice u n g a r e , fie că fusese t r e p t a t desfiinţată. Despie procesul de juris­
dicţie d i n t r e episcopia din M u n c a c i u şi s t a v r o p i g h i a din P e r i , î n c e p u t la s f â r ­
şitul sec. X V şi c o n t i n u a t în v e a c u l u r m ă t o r , vezi Hodinki A .A munkăai
gorog-katolikus piispokseg tortenete. (Istoria episcopiei greco catolice din
Muncaciu). Budapest, 1909.
1 7 4
) Pentru dreptul de patronat al regilor unguri vezi: Deâk Iănos,
A kegyuri jog Magyarorszăgon a Reformâtioig. ( D r e p t u l de p a t r o n a t în U n g a r i a
până la R e f o r m ă ) . K o l o z s v â r , 1 9 1 6 ; cf. c a p i t o l u l I I I , p. 4 ^ şi u r m .
voevozi — t r e c e a dincolo d e limitele îngăduite de d r e p t u r i l e
regelui ungar; c ă temelia acestei r â v n i t e s u v e r a n i t ă ţ i au aşe­
z a t - o în m ă n ă s t i r e a din P e r i i M a r a m u r e ş u l u i ca ctitorie f a m i l i a r ă
a Dragoşeştilor; că legitimitatea dorinţei lor d e a e x e r c i t a o
a s e m e n e a s u v e r a n i t a t e o întemeiau n u p e c a l i t a t e a l o r de p r o p r i e ­
tari, sau de demnitari ai regatului, investiţi d e rege cu asemenea
atribuţiuni, ci p e c a l i t a t e a l o r de voevozi, t o a t e a c e s t e a ne în­
d r e p t ă ţ e s c a c r e d e că cei doi fraţi socoteau voevodatul ca o
instituţie superioară demnităţii de comite, chiar d a c ă această
d e m n i t a t e o deţineau p e n t r u 3 — 4 j u d e ţ e ungare, ca pe o dom­
nie cu îndreptăţite veleităţi de suveranitate deplină.
A s p i r a ţ i u n i l e celor doi voevozi m a r a m u r e ş e n i — în condi-
ţiunile în cari ei se aflau şi în cari şi l e - a u manifestat — d o v e ­
d e s c tendinţe identice cu cele p e n t r u cari a l u p t a t şi a izbândit
Bogdan. Acţiunea lui Baliţă şi Dragu din vara anului 1391 la
Constantinopol vine să confirme şi ea, că tendinţele voevodatu-
lui românesc au fost totdeauna autonomia dusă până la suvera­
nitate deplină

>
V. VOEVODATUL TRANSILVAN IN RAPORT CU CELELALTE
VOEVODATE ROMANEŞTI.

D u p ă ce s'a l ă m u r i t în cele d e mai sus originea şi evolu­

ţia v o e v o d a t u l u i t r a n s i l v a n , apoi r a p o r t u r i l e v o e v o d a t u l u i ma-
r a m u r e ş a n cu r e g a l i t a t e a ungară, precum, şi c a r a c t e r u l şi ten­
dinţele instituţiei v o e v o d a l e Iâ Românii din T r a n s i l v a n i a şi Un­
garia, suntem, acum, mai în m ă s u r ă a c e r c e t a fiinţa v o e v o d a ­
tului t r a n s i l v a n în r a p o r t cu c e l e l a l t e voevodatle româneşti.
S'a a f i r m a t d e istoricii streini, că v o e v o d a t u l t r a n s i l v a n nu
a r e nimic comun cu instituţia r o m â n e a s c ă p u r t ă t o a r e a acele­
iaşi denumiri şi a c e a s t a din pricina c ă — d u p ă cum susţine isto­
riografia m a g h i a r ă — d e s p r e nici una din organizaţiunile politice
a f l a t e d e Unguri cu p r i l e j u l venirei l o r în T r a n s i l v a n i a , nu se
p o a t e dovedi că a r fi cuprins în ea e l e m e n t românesc.
A c e a s t ă aserţiune e s t e voit e r o n a t ă . S e ştie, anume, că sin-
 gurele informaţiuni d e s p r e situaţia etnică şi politică a T r a n s i l ­
vaniei, din v r e m e a p ă t r u n d e r i i Ungurilor, sunt cele cuprinse în
cronica notarului anonim. Nu mai r e l u ă m aici discuţia asupra
timpului când şi-a scris A n o n i m u s cronica şi a v a l o r i i infor-
1 7 5
maţiunilor l u i ) . Ele vorbesc însă precis despre Românii şi
Slavii din aceste regiuni, cât şi d e s p r e „Gelou dux Blaco-
1 6
rum" ' ), Acum t chiar d a c ă A n o n i m u s a r fi i n v e n t a t pe Gelou
ca e r o u eponim, un fapt r ă m â n e totuşi de necontestat, anume
că Românii şi S l a v i i din T r a n s i l v a n i a a v e a u o organizaţiune p o -
l i t i c ă - m i l i t a r ă . C ă Romanii a v e a u rolul conducător, nu mai în­
cape nici o îndoială, de v r e m e ce A n o n i m u s a r a t ă pe *ipoteticul
G e l o u ca fiind „quidam Blacus", deci Român.
Acceptând teza istoriografiei maghiare, că Anonimus se
r e f e r ă la situaţia etnică a Transilvaniei de p e v r e m e a lui, pe
c a r e o transpune în epoca descălecării U n g u r i l o r în Panonia,
r e s u l t a că enigmaticul n o t a r a v e a cunoştinţă fie prin i n f o r m a ­
tori, fie p r i n tradiţie, de existenţa unei organizaţiuni politice
r o m â n o - s l a v e , în fruntea c ă r e i a stătea un conducător român, în-
nainte ca a c e a s t ă organizaţiune să fi a j u n s a fi supusă a u t o r i t ă ţ i i
regale ungare.
F ă r ă î n d o i a l ă că în persoana lui G e l o u a v e m a t e s t a t ă e x i s - ,
t e n t a instituţiei voevodatului t r a n s i l v a n , în faza ei r o m â n o - s l a v ă ,
încă nesupusă a u t o r i t ă ţ i i coroanei ungare. F a p t u l că acest G e ­
lou nu e s t e amintit cu termenul de v o e v o d , ci cu cel de ,,dux",
nu p o a t e fi invocat d r e p t argument împotriva existenţei voevo­
datului. Anonimus p e n t r u toate căpeteniile militare, ungare,
slave, sau de orice a l t neam, ntr* foloseşte de cât termenul de
,,dux". A c e s t termen e folosit şi ca echivalent l a t i n a l celui s l a v
1 7 7
de voevoda ) . Ţinând a c u m seama de faptul c ă termenul de
voevoda intrase în limba diplomatică ungară la 1 1 7 6 , când

1 7 5
) I. Moga, Le Roumain de Transylvanie au Moyen Âge., p. 119—124.
1 7 6
) S t . L. E n d l i c h e r , Rerum hungaricarum monumenta Arpadiana. Leip­
zig 1 9 3 1 , p. 24—26.
1 7 T
) Voevozii Rutenilor = „duces Ruthenorum"; voevodul Chievului =
„ d u x de K y e u " ; „ d u c e s R u t h e n o r u m , scilicet de K y e u et S u s d a l " ; (Endlicher,
o. c. p. 9 — 1 1 ) ; „magnus d u x B u l g a r i a e " . (Idem, p . 1 3 ) . •
a v e m amintit p e Leustachius cu acest titlu, r e s u l t ă că A n o n i -
mus scria d e s p r e e x i s t e n ţ a voevodatului românesc din T r a n s i l ­
v a n i a într'o v r e m e a n t e r i o a r ă anului 1 1 7 6 , deci se r e f e r e a l a
realităţi, d a c ă n u din epoca descălecatului unguresc, cel mai
1 7 8
t â r z i u l a cele din prima j u m ă t a t e a sec. X I I ) , deci în epoca,
în care regii Ungariei au fost nevoiţi să renunţe la î n c e r c a r e a
de a organiza o m a r c ă după model a p u s e a n în frunte cu un
„princeps u l t r a s i l v a n u s " şi să accepte fiinţa voevodatului t r a n ­
silvan ca pe o instituţie s t r ă v e c h e , ce nu putea fi d e s r ă d ă c i n a t ă
din r e a l i t ă ţ i l e geografice şi etnice a l e acestei ţ ă r i .
In temeiul a c e s t o r fapte, se poate a f i r m a cu certitudine că
voevodatul transilvan nu numai că a avut în compoziţia lui ele­
ment etnic românesc, dar el a fost o organizaţiune politică româ-
no-slavă, identică cu celelalte voevodate româneşti, fiind ates­
tată de izvoarele istorice cu două veacuri înaintea celei din Ţara
Românească şi cu trei veacuri înaintea celei din Moldova.

O a l t ă t e z ă a istoriografiei streine, e s t e — după cum s'a

a r ă t a t — cea susţinută de G. E. Miiller, care consideră pe voe-
vozii T r a n s i l v a n i ca „guvernatori . . . numiţi de rege, p u r t ă t o r i
ai titlului de voevod". D e s p r e aceşti „ g u v e r n a t o r i " susţine a u ­
torul că nu se pot c o m p a r a cu voevozii ţ ă r i l o r române, deoarece
„Voevozii Munteniei şi a i M o l d o v e i e r a u domnitori indepen­
denţi, în timp ce voevozii Transilvaniei, ca locţiitori a i regelui,
a u fost numiţi sau destituiţi de rege".
Această c o m p a r a ţ i e p o a r t ă pecetea metodei cunoscute a
d-lui G. E. Miiller, d e a judeca a n u m i t e instituţiuni sau s t ă r i
juridice nu prin c a r a c t e r u l l o r specific originar, ci prin situaţia
179
de d r e p t în c a r e a c e s t e a a u a j u n s a fi f o r ţ a t e să se î n c a d r e z e ).

1 7 S
) I. Moga, o. c, p. 123—125.
1 7 9
) Dintre numeroasele lucrări ale a u t o r u l u i , s t r ă b ă t u t e de acest spi­
r i t şi e l a b o r a t e cu această m e t o d ă , s e m n a l ă m cunoscutul s t u d i u : „Die unsprüng-
liehe Rechtslage der Rumänen in Siebenbürger Sachsenlande". Hermannstadt,
1912, c a r e a s t â r n i t o vie polemică (cf. studiul d-lui S. D r a g o m i r în „Con-
tribuţiuni istorice privitoare la trecutul Românilor de pe pământul crăiesc".
Sibiu, 1913).
 F ă r ă îndoială, nimeni nu contestă că v o e v o d a t u l Transil­
vaniei a a j u n s sub a u t o r i t a t e a regalităţii u n g a r e şi ca a t a r e v o e -
vozii e r a u numiţi sau destituiţi de rege, g u v e r n â n d în numele
acestora. D a r a c e a s t a e s t e situaţia j u r i d i c ă în c a r e a fost adus
v o e v o d a t u l t r a n s i l v a n , d r e p t r e s u l t a t a l permanentei străduinţe
a regalităţii de ja. î n c a d r a şi supune a c e a s t ă instituţie ierarhiei r e ­
gatului ungar. Situaţia a c e a s t a însă nu constitue caracteristica
intrinsecă, fiinţa v o e v o d a t u l u i transilvan.

P e n t r u cunoaşterea acestei caracteristici nu se poate face

p a r a l e l ă de cât între instituţiuni de origine identică, supuse a c e -
luiaş regim politic. Termenul de c o m p a r a ţ i e p e n t r u voevoda­
tul t r a n s i l v a n , nu poate fi de cât v o e v o d a t u l m a r a m u r e ş a n . Deo­
sebirea î n t r e a c e s t e d o u ă v o e v o d a t e nu se m a n i f e s t ă în c a r a c t e ­
r u l l o r originar, ci în spaţiul geografic diferit a s u p r a c ă r u i a se
întindea jurisdicţia v o e v o d a l ă , precum şi în faptul că în timp
ce în T r a n s i l v a n i a r e g e l e îşi e x e r c i t a a u t o r i t a t e a în mod direct
a s u p r a voevodatului, în M a r a m u r e ş o făcea şi indirect, prin m i j ­
locirea reprezentantului său local, corniţele.

Ţinând seamă- d e a c e s t e deosebiri, neesenţiale în ce pri­

v e ş t e n a t u r a intrinsecă a c e l o r d o u ă instituţii, în temeiul da­
t e l o r a n a l i z a t e în cap. I I — I V a l acestui studiu, se pot constata
următoarele:

a) R e g e l e a manifestat f a ţ ă de v o e v o d a t u l t r a n s i l v a n o v ă ­
dită neîncredere, îngră«Endu-i s f e r a de a u t o r i t a t e j u d e c ă t o r e a s c ă ,
scoţând p e S a ş i şi Secui şi chiar p e indivizi izolaţi de sub j u ­
risdicţia voevodului şi punându-i în d i r e c t ă d e p e n d e n ţ ă f a ţ ă de
el. Deasemenea a a d u s şi î m p r o p r i e t ă r i t în T r a n s i l v a n i a oameni
verificaţi în statornica l o r credinţă f a ţ ă de rege, p e n t r u a-i a v e a
sprijin şi f r â n ă î m p o t r i v a puterii v o e v o d a l e . Aceeaşi neîncre­
dere a dovedit-o regele şi f a ţ ă de voevodatul maramureşan.
D r e p t sprijin a l a u t o r i t ă ţ i i lui în a c e a s t ă regiune a a ş e z a t co­
lonişti streini în v a l e a Tisei şi a u r m ă r i t s t ă r u i t o r c a p t a r e a de
r o m â n i izolaţi în serviciul regalităţii, p e n t r u a-i scoate de sub
a u t o r i t a t e a v o e v o d a l ă , p e c a r e u r m ă r e a să o desfiinţeze şi pe
c a r e a reuşit să o supună controlului e x e r c i t a t d e comite.
 b) Voevozii Transilvaniei, cari nu au înţeles să rămână
simpli „ g u v e r n a t o r i " — cum îi d o r e a regele, — şi-au manifestat
în mod categoric d o r i n ţ a de a-şi a p ă r a deplina jurisdicţie asu­
p r a t u t u r o r locuitorilor, nesocotind privilegiile r e g a l e a c o r d a t e
indivizilor şi colectivităţilor scoase de sub a u t o r i t a t e a voevo-
d a l ă , şi i m p u n â n d — cum a f ă c u t Toma S z e c h e n y la 1 3 2 4 —
regelui să restitue d r e p t u l voevodului de a j u d e ca în t o a t e p r i ­
cinile „precum j u d e c a u vechii voevozi din v r e m e a înaintaşilor
noştri, iluştri regi ai Ungariei". P e n t r u aceleaşi d r e p t u r i a l e v o e ­
vodului, d e a j u d e c a ,,în t o a t e cauzele ivite între Români", a t â t
în cele a p a r ţ i n ă t o a r e justiţiei m a j o r e , cât şi în cele a l e justiţiei
minore, s'au s t r ă d u i t şi Românii din Bereg şi le-au a p ă r a t şi
voevozii maramureşeni, această deplină jurisdicţie constituind
însăşi fiinţa autonomiei româneşti î n t r u c h i p a t ă de voevod.
c) Voevozii r e p r e z e n t a t i v i ai Transilvaniei a u închegat un
regnum t r a n s i l v a n u m ca e x p r e s i e a autonomiei, cu jurisdiţie şi
legislaţie p r o p r i e şi cu tendinţă s p r e s u v e r a n i t a t e şi indepen­
d e n ţ ă f a ţ ă de coroana u n g a r ă . La fel autonomia românească din
M a r a m u r e ş , a p ă r a t ă de voevozi împotriva tendinţelor r e g a l e de
a o desfiinţa, şi-a afirmat — p r i n mişcarea r e v o l u ţ i o n a r ă a lui
Bogdan — voinţa de suveranitate şi i n d e p e n d e n ţ ă f a ţ ă d e regatul
ungar, pe c a r e d a c ă n'a p u t u t - o r e a l i z a în M a r a m u r e ş , a dus-o
la deplină biruinţă în M o l d o v a .
dj Acest paralelism între lupta pentru apărarea aceloraşi
atribuţiuni şi afirmarea aceloraşi tendinţe politice ale voevozilor
maramureşeni şi transilvani, precum şi atitudinea regalităţii fa­
ţă de cele două voevodate, impun în mod logic conclusia că re­
galitatea ungară sa găsit faţă în faţă cu două organizaţiuni cu
caracter intrinsec identic.
Fireşte, e x i s t ă şi deosebiri între cele două v o e v o d a t e . A c e ­
ste deosebiri nu constau însă — r e p e t ă m — în c a r a c t e r u l insti­
tuţiei, ci în spaţiile geografice diferite a s u p r a c ă r o r a îşi exerci­
tau atribuţiunile, în forma cum r e g e l e îşi e x e r c i t a a u t o r i t a t e a asu­
p r a l o r şi — a d ă u g ă m — în deosebirea f a c t o r i l o r etnici şi p o ­
litici, cari determinau evoluţia celor două autonomii. A s t f e l , în
timp ce v o e v o d a t u l m a r a m u r e ş a n cuprindea o autonomie exclusiv
românească, reglementată prin dreptul românesc (jus v a l a c h i -
cum), ostil dreptului feudal r e p r é s e n t â t de comite şi de colo­
nişti streini privilegiaţi, v o e v o d a t u l Transilvaniei şi-a organi­
zat în cursul timpului autonomia tocmai pe temeiul dreptului
feudal, cuprinzând în ea „naţiunile" politice privilegiate: nobi­
limea, Saşii şi -Secuii, precum şi oraşele cu drepturi munici­
pale.
Cele două voevodate au ajuns deci să fie de structură
diferită, d a r — după cum s'a v ă z u t — de c a r a c t e r şi tendinţe
identice. Deosebirea de s t r u c t u r ă a determinat şi soarta diferită
pe c a r e a u a v u t - o cele două v o e v o d a t e . A n u m e , în timp ce în
M a r a m u r e ş v o e v o d a t u l în l u p t ă cu ordinea feudală, a fost în­
tâi subordonat comitatului, p e n t r u ca mai târziu să fie desfiin­
ţat, în Transilvania, sprijinindu-se tocmai pe ordinea feudală,
voevodul, — deşi numit de rege şi guvernând în numele aces­
tuia — , în calitatea lui de şef al puterii judecătoreşti, conducă­
tor al celei legislative şi şef al administraţiei şi al a r m a t e i , se
a f i r m ă tot mai mult ca un a d e v ă r a t domnitor.
In l e g ă t u r ă cu a c e a s t ă situaţie a vcevodului transilvan, m e ­
r i t ă a fi subliniat faptul că autonomia transilvană întemeiată
pe ordinea feudală, s'a constituit potrivnic scopurilor urmărite
de regalitate, sub presiunea nevoilor interne, prin voevodat
şi sub conducerea lui, identificându-se cu aspiraţiunile politice ale
acestuia.
Anume, după scoaterea colectivităţilor etnice privilegiate,
Saşii şi Secuii, de sub autoritatea v o e v o d a l ă şi a ş e z a r e a l o r sub
directul control a l regelui prin comes S a x o n u m şi comes Sicu-
lorum, a urmat, prin dispoziţiunile dietei din 1 2 9 0 delà Buda,
extinse şi a s u p r a Transilvaniei, scoaterea şi a nobilimei t r a n s i l ­
v a n e de sub a u t o r i t a t e a v o e v o d a l ă , pentru a distruge acel reg-
num t r a n s i l v a n u m a l lui R o l a n d B o r ş , c a r e constituia un început
de r e a l i z a r e politică a autonomiei în forma unui stat t r a n s i l v a n .
C a r o l R o b e r t — cum am v ă z u t — a fost nevoit să restitue de­
plina jurisdicţie a voevodului t r a n s i l v a n . U r m a ş u l său, Ludovic,
a î n t ă r i t autonomia n a ţ i o n a l ă a S a ş i l o r şi a Secuilor şi prin
d r e p t u r i l e municipale a c o r d a t e diferitelor o r a ş e săseşti, ca şi
prin cele acordate comitatelor nobilitare, a contribuit în
mod esenţial la o r g a n i z a r e a „naţiunilor" politice privilegiate
din T r a n s i l v a n i a . A c e s t e naţiuni însă au s f â r ş i t prin a se înche­
1 1 8
ga în autonomia t r a n s i l v a n ă cu dietă şi legislaţie p r o p r i e ),
autonomie f ă u r i t ă sub a u t o r i t a t e a v o e v o d a l ă , identificânu-se cu
a s p i r a ţ i i l e ei politice spre s u v e r a n i t a t e şi i n d e p e n d e n ţ ă . Aceste
tendinţe.le m ă r t u r i s e ş t e M a r t i n u z z i într'o s c r i s o a r e din 1 5 4 2 ,
p r i n cuvintele: „din vechime se f r ă m â n t ă T r a n s i l v ă n e n i i să se
desfacă d e acest r e g a t al Ungariei, ca, d u p ă e x e m p l u l M o l d o v e i
181
şi Munteniei, să se supună T u r c u l u i " ) . A c e s t proces, ce merge
s p r e f ă u r i r e a statului t r a n s i l v a n , deosebit şi chiar potrivnic celui
ungar, a r e în miezul s ă u f o r ţ a de închegare a instituţiei v o e v o -
dale, ca factor r e p r e z e t a t i v a l autonomiei t r a n s i l v a n e .
In lumina a c e s t o r constatări, î n c e r c a r e a dlui G. E. M i i l l e r
d e a reduce rolul v o e v o z i l o r t r a n s i l v a n i l a a c e l a de „ g u v e r n a t o r i "
numiţi şi destituiţi d e rege, este p r e a simplistă, ţinând seama
numai d e forme şi nu de conţinut, şi d o v e d e ş t e o v ă d i t ă inten­
ţie de a ignora fiinţa şi tendinţele acestui v o e v o d a t .
Deasemenea, discriminarea pe care o face a c e l a ş a u t o r în­
t r e c a r a c t e r u l v o e v o d a t u l u i t r a n s i l v a n şi cel al v o e v o d a t e l o r mun­
tean şi moldovean, e s t e a r b i t r a r ă , de oare ce f i x e a z ă ca t e r ­
meni ai comparaţiei numai situaţia de d r e p t diferită, în c a r e a u
a j u n s aceste instituţii, cu scopul d e a e x c l u d e elmentul esen­
ţial: c a r a c t e r u l intrinsec şi tendinţele identice a l e a c e s t o r v o e -
vodate.
In a d e v ă r , voevozii din Ţ a r a R o m â n e a s c ă şi din M o l d o v a
e r a u domnitori independenţi, şi — a d ă o g ă m — , aleşi de statu­
r i l e conducătoare a l e ţ ă r i i în a c e a s t ă demnitate, în timp ce v o e ­
vozii Transilvaniei, p â n ă l a o a n u m i t ă v r e m e , e r a u numiţi, sau
destituiţi de rege. D a r istoricul sas amintit ia t e r m e n de com­
p a r a ţ i e situaţia la care s'au ridicat v o e v o d a t e l e Ţ ă r i i Româneşti
"şi al M o l d o v e i d u p ă ce — p e d e o p a r t e , prin descălecatul v o e -

1 8 0
) I. Lupas, Realităţi istorice în voevodatul Transilvaniei din sec.
XII—XVI. B u c u r e ş t i , 1 9 3 8 , p. 6 3 şi u r m .
1 S 1
) I. L u p a ş , o. c, p. 8 2 .
v o d a l delà sfârşitul sec. XIII, şi prin lupta lui B a s a r a b d e l à 1 3 3 0 ,
p e n t r u e l i b e r a r e a de sub a u t o r i t a t e a coroanei ungare, de altă
p a r t e p r i n descălecatul lui Bogdan în M o l d o v a , u r m a t de aceeaşi
î n d e p ă r t a r e a a u t o r i t ă ţ i i coroanei ungare, — cele două ţ ă r i r o ­
m â n e şi-au putut r e a l i z a i n d e p e n d e n ţ a politică, iar voevozii l o r
au a j u n s s ă - ş i e x e r c i t e toate atribuţiunile unor domnitori nea­
târnaţi, în timp ce p e n t r u voevozii Transilvaniei, G. E. M i i l l e r
ia ca termen de c o m p a r a ţ i e situaţia a c e s t o r a dinainte de a se
putea elibera d e sub a u t o r i t a t e a regelui.
F i r e ş t e , a c e a s t ă trunchere v o i t ă în evoluţia voevodatului
t r a n s i l v ă n e a n , a u t o r u l amintit n'ar putea-o justifica, de cât cu
teza, că o d a t ă ce T r a n s i l v a n i a s'a smuls de sub a u t o r i t a t e a co­
r o a n e i ungare, e a nu mai era voevodiat, ci principat. Acest
principat însă este r e s u l t a t u l evoluţiei fireşti a voevodatului şi
prin el a autonomiei t r a n s i l v a n e ; e s t e fructul tendinţelor mai
vechi a l e acestuia spre suveranitate. F a p t u l a fost recunoscut
şi de a u t o r i maghiari, de e x e m p l u Endes M., care, ca jurist, în
monografia sa despre autonomia transivană, deşi a r e vădita
t e n d i n ţ ă de a susţine punctul de v e d e r e al integrităţii d e drept
a regatului u n g a r î m p r e u n ă cu Transilvania, a ş a cum face şi
G. E. M i i l l e r — recunoaşte totuşi că, încă înainte de înfiinţa­
r e a principatului „Transilvania s'a s t r ă d u i t ca, d u p ă exemplul
182
Ţ ă r i i Româneşti, să se organizeze ca s t a t s u v e r a n " ).
La a c e a s t ă suveranitate însă v o e v o d a t u l t r a n s i l v a n n'a pu­
tut ajunge, de cât d u p ă sdrobirea f o r ţ e l o r regatului ungar de
c ă t r e Turci, în b ă t ă l i a d e l à Mohàcs. A b i a d u p ă a c e a s t ă p r ă b u ­
şire, în decurs de p a t r u decenii şi j u m ă t a t e , v o e v o d a t u l t r a n s i l ­
v a n a reuşit la 1 5 7 1 să fie organizat în stat cu deplină s u v e r a ­
nitate, cu constituţie proprie, a v â n d în frunte un principe a l e s ,
asemenea domnitorilor din ţ ă r i l e române.
R e n u n ţ a r e a la titlul de v o e v o d nu s'a făcut din pricina că
instituţia v o e v o d a l ă n'ar fi p u t u t r e p r e z e n t a a c e a s t ă suverani­
tate, — domnii Ţ ă r i i Româneşti şi ai Moldovei, ca suverani,
continuau să p o a r t e titlul de v o e v o d —, ci d a t o r i t ă situaţiei
s u b o r d o n a t e în care fusese ţinută din punct de v e d e r e de d r e p t
instituţia v o e v o d a l ă în i e r a r h i a regatului ungar. P ă s t r a r e a ti­
t l u l u i de v o e v o d a r fi pultut da p r i l e j u l în viitor ca, în temeiul
d r e p t u r i l o r coroanei ungare, v o e v o d a t u l Transilvaniei să p c a t ă
fi r e v e n d i c a t p e n t r u o r e î n c a d r a r e în corpul regatului ungar.
Din acest motiv, pentru a se sublinia şi mai mult r u p e r e a defi­
n i t i v ă d e coroana ungară, s'a renunţat la titlul d e ovevcd, ca­
r e în T r a n s i l v a n i a nu mai corespundea cu situaţia de d r e p t a
ţ ă r i i şi s'a a d o p t a t titlul considerat superior, de principe. A c e a ­
s t a fiind r e a l i t a t e a istorică, afirmaţia amintitului j u r i s t m a ­
g h i a r Endes M., c ă „Principatul Transilvaniei nu este continua­
183
r e a a u t o r i t ă ţ i i v o e v o d a l e . ci a celei a regalităţii u n g a r e " ) ,
e s t e în v ă d i t ă contrazicere cu evoluţia voevodatului şi a princi­
patului transilvan.

VI. ÎNCHEIERE.

Oprind, deocamdată, la aceste date, c e r c e t ă r i l e şi consi-

deraţiunile noastre asupra voevodatului transilvan, — cerce­
t ă r i , pe cari n ă d ă j d u i m să le putem r e l u a curând, cu posibilităţi
mai complete de investigaţie a a m ă n u n t e l o r — , credem a pu­
t e a f o r m u l a resumativ u r m ă t o a r e l e concluziuni:
1. Von odatul transilvan, asemenea celorlalte voevodate
româneşti, r-i trage originea din instituţia voevodală romăno-
slavă autohtonă, cuprinzând o ordine juridică şi socială cu to­
tul deosebită de cea a Ungurilor descălecători şi de organiza.
ţiunile de tip apusean introduse de primii regi ai Ungariei în
aceste pt'fi.
2. Cu toate că acest voevodat a ajuns să fie constrâns a se
încadra î.i ierarhia feudală a regatului ungar, voevozii trnsil-
vani au căutat să-şi salut ze atribuţiunile lor originare, în spe­
cial deplinele puteri judecătoreşti, asemenea altor voevozi ro­
mâni supuşi aceleiaşi politici regale feudale, iar ca instituţie

) Endes M., o. c, p. 1 8 0 .
conducătoare politică, voevodatul — prin representanţii săi mat
de seamă — s'a afirmat ca factor principal de închegare a sta­
tului transilvan autonom, cu tendinţe de suveranitate deplină
şi de independenţă faţă de coroana ungară.
3. Această tendinţă spre suveranitate şi independenţă este
proprie şi celorlalte voevodate româneşti, Muntenia şi Moldova^
cari, cu veacuri înaintea voevodatului transilvan, au reuşit să
o ducă la o deplină realizare. Acest din urmă voevodat, are deci
acelaş obiectiv ca şi cel muntean şi moldovean, anume elibera­
rea de sub autoritatea coroanei ungare, ca m'jloc de realizare
a suveranităţii depline şi prin aceasta se încadrează în mod fi­
resc în destinul comun al formaţiunilor politice izvorîte din
instituţia voevodatului băştinaş românesc.

C o n s t a t ă r i l e de mai sus, — deşi mai a u n e v o i e d e u n e l e

verificări şi c e r c e t ă r i de amănunt — c r e d e m c ă şi d u p ă î n t r e ­
girea a c e s t o r investigaţii, nu v o r suferi modificări esenţiale.
E l e sunt în d e s a c o r d cu tezele susţinute d e istoricii streini şi în
unele p r i v i n ţ e întregesc concluziunile l a cari a ajuns, în decursul
c e r c e t ă r i l o r sale, d l . I. Lupaş, în publicaţiunile s e m n a l a t e în p r e ­
zentul studiu.
 CONTRIBUŢIUNI DOCUMENTARE L A ISTORIA
R O M Â N I L O R IN S E C . X I I I Ş I X I V .

de ŞTEFAN PASCU

Introducere.

D â n d u - n e seama de i m p o r t a n ţ a oricărei noui ştiri r e f e r i t o a r e

l a epoca m e d i e v a l ă a trecutului nostru, fiind fiecare d i n e a ,,un
m ă r g ă r i t a r p e n t r u istoria n o a s t r ă n a ţ i o n a l ă " , d u p ă cum se e x ­
1
p r i m a istoricul Nicolae Densuşianu ), el însuşi un neobosit a d u -
n ă t o r de documente din această epocă, a m încercat, în timpul
şederii la Roma, ca bursier a l U n i v e r s i t ă ţ i i n o a s t r e din C l u j , să
culegem noui informaţiuni din r e g i s t r e l e pontificale ce se p ă s ­
trează în A r h i v a Vaticană. Am început a c e a s t ă muncă, cu
t o a t e că ne e r a cunoscut faptul că c e r c e t ă t o r u l A u g u s t i n Theiner
publicase p a t r u m a r i v o l u m e de documente p r i v i t o a r e la S u d - E s -
2
tul e u r o p e a n ) , în v e a c u r i l e X I I I şi X I V , scoase din aceleaşi r e ­
gistre, precum se p u b l i c a s e r ă unele documente şi în colec-
ţiunile c e l o r două m a r i o r d i n e religioase: dominican şi francis­
can:'). Ne-am oprit a s u p r a acestei epoci, îndemnaţi de motivul

*) N. Densuşianu—E. Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria Ro­

mânilor. Voi. I, p a r t . 1 , B u c u r e ş t i , 1 8 8 9 , p r e f a ţ ă .
2
) Aug. Theiner, Vetera monumento histórica Hungariam sacrum illus-
trantia. Voi. I—II. Roma. 1859—1861; Vetera monumento Poloniae et Li-
tuaniae gentiumque finitimarum historiatn illustrantia. Voi. I. Roma, 1 8 6 1 ;
Vetera monumento Slavorum meridionalium historiam illustrantia. Voi. I.
Ttoma, 1 8 6 3 . Din aceste colecţiuni, toate documentele p r i v i t o a r e la trecutul
n o s t r u au fost r e p u b l i c a t e , î m p r e u n ă cu a l t e l e , r e p r o d u s e din alte colecţiuni,
de către N. Densuşianu în voi. I, part. 1—2, din colecţiunea Hurmuzaki.
3
) Bullarium Ordinis F. F. Praedicatorum. Ed. F. Thomaeriopol. Voi.
I—VIII. R o m a , 1 7 2 9 — 1 7 4 0 ; Bullarium Franciscanum Romanorum Pontificum.
că nici un specialist r o m â n n'a c e r c e t a t susnumitele registre cu
4
interes deosebit p e n t r u trecutul n o s t r u ) , şi că p r i n u r m a r e n ' a r
fi exclus să ^e mai găsească material nou.
A s t f e l a m cercetat t o a t e registrele pontificale d e l à început
— c â t e se p ă s t r e a z ă (din a n u l 1 1 9 8 p â n ă l a anul 1 4 0 3 ) — şi a n u ­
m e : un n u m ă r d e 3 2 0 d e v o l u m e din Re gesta Vaticana, dintre
anii 1 1 9 8 — 1 4 0 3 (voi. 1 — 3 2 0 ) , 3 4 9 voi. din Regesta Avinionen-
sia, d i n t r e anii 1 3 0 5 — 1 3 9 4 (voi. 1 — 3 4 9 ) , 1 1 8 voi. din Regesta
Lateranensia, d i n t r e anii 1 3 8 9 — 1 4 0 3 (vol. 1 — 1 1 8 ) , 4 2 voi. din
Regesta Suppîicationum, d i n t r e anii 1 3 4 2 — 1 3 7 8 (vol. 1 — 4 2 ) ,
8 8 voi. din Obligationes et Solutiones Camerae, d i n t r e anii
1 2 9 5 — 1 5 0 5 (vol. 1 — 8 8 ) , precum şi două codice din Biblioteca
V a t i c a n a : Vaticanus Lastinus 7216 şi Codex Ottobonianus 2546
şi Codex 314 Assisinus, ce se p ă s t r e a z ă în Biblioteca comunală
din Assisi.
A m cules t o a t e informaţiunile p r i v i t o a r e l a trecutul r o ­
mânesc din a c e a s t ă epocă, deoarece, d u p ă cum spunea istoricul

Fd. Fr. Hyacinthi Sbaralea. Vol. I—IV şi - C. Eubel. Vol. V—VIII. Roma,
1759—1908; Analecta Franciscana sive cronica aliaque varia documenta ad
historiam fratrum minorum spectantia. Vol. I—II. Quaracchi, 1885—1887;
Annales Minorum seu trium ordinum a S. Francisa institutum. Ed. L.
Wadingus. Vol. I—IX. Roma, 1732—1734. Câteva documente privitoare la
t r e c u t u l n o s t r u , în această epocă, au mai fost publicate şi în Annales eccle-
siasticis ab anno MCXCV1II ubi Card. Baronius desinit. Ed. O. Raynaldus.
Tom. XIII—XVIII. Roma, 1646—1659, precum şi în diferitele volume pri­
v i t o a r e la unii p a p i , p u b l i c a t e de Écoles françaises d'Athene e du Rome, ca
şi în Monumento Vaticana historiam regni Hungariae iflustrantia. (Vatikatii
magyar okirattár). Seria I, Vol. I—IV. Budapesta, 1885—1887. E. Miillei,
p u b l i c a s e şi el 4 8 de d o c u m e n t e r e f e r i t o a r e la diecesa t r a n s i l v a n ă în timpul
păstoririi papei Grigorie XI, în Vatikanische Urkunden und Regesten zui
Oeschichte Siebenbilrgens in dem Jahre 1371—1377. Sibiu, 1 8 9 2 , ca şi Bos-
sány A., Regesta Suppîicationum. (A papai kérvénykonyvek magyarvonat
kozasu okmányai avignoni korszak). Vol. I—II. Budapesta, 1916—1918.
4
) I. C. F i l i t t i , Din arhivele Vaticanului. Vol. I. B u c u r e ş t i , 1 9 1 3 , ade­
vărat că a p u b l i c a t 7 documente din sec. X I V , r e f e r i t o a r e la episcopiile ca­
tolice din Principatele Române, însă D-Sa n'a c e r c e t a t r e g i s t r e l e , ci a mers
d e - a - d r e p t u l la d o c u m e n t e , d u p ă i n d i c a ţ i u u i l e Iui C. Eubel din Hierarchia ca-
tholica medii aevi sive Summarum Pontificium S. R. E. Tom. I. Miinchen,
1898.
Constantin Giurescu, „informaţia istorică ori cât de m ă r u n t ă ,
c a r e aduce însă ceva nou, d a r se a f l ă într'o a r h i v ă streină, u n d e
n u oricând s e p o t face c e r c e t ă r i şi unde găsirea ei este de m u l t e
ori î n t â m p l ă t o a r e , credem că-şi a r e i m p o r t a n ţ a sa şi trebue d a t ă
5
la l u m i n ă " ) .
Informaţiunile găsite sunt de ordin politic, religios şi so­
cial. E l e v o r fi însă discutate p e scurt numai în a c e a s t ă p r e ­
zentate ca studiu introductiv la documentele p r o p r i u zise, ce
v o r a p ă r e a când v o r p e r m i t e î m p r e j u r ă r i l e . C u m însă chestiunile
de ordin politic erau, în a c e a v r e m e , în s t r â n s ă l e g ă t u r ă cu cele
de o r d i n religios, l e vom p r e z e n t a şi noi concomitent, în mod
cronologic, nefiind indicat a l e d e s p ă r ţ i unele de a l t e l e . Nu ne
vom ocupa, aici, cu toponimia t r a n s i l v a n ă , cuprinsă într'un nu­
m ă r însemnat d i n documentele copiate.

I.

Secolul al XUI-lea.

P e la începutul veacului al X U I - l e a , p a p a l i t a t e a manifesta

un m a r e interes pentru c o n v e r t i r e a R o m â n i l o r l a catolicism. L a
1 2 0 4 , d a t o r i t ă diplomaţiei lui Inocenţiu III, Ioniţă, î m p ă r a t u l
R o m â n i l o r şi a l Bulgarilor, î m b r ă ţ i ş a z ă religia r o m a n ă . In d r u ­
mul său spre T â r n o v a , unde m e r g e a p e n t r u a încorona pe Ioni­
ţă, c a r d i n a l u l Leon, se i n t e r e s e a z ă şi de s o a r t a R o m â n i l o r din
Transilvania, a j u n g â n d l a concluziunea că a r fi oportun şi fo­
lositor să înfiinţeze un episcopat a p a r t e p e n t r u aceştia. A s t f e l ,
după informaţiunile acestu'a, scrie la 1 6 M a i 1 2 0 4 p a p a Inocsn-
ţiu III episcopului catolic din O r a d e a , să viziteze m ă n ă s t i r i l e
greceşti din diecesa sa, c a r e se găseau într'o s t a r e de d e c a d e n ţ ă
„din cauza negligenţii episcopilor diecesani şi a G r e c i l o r înşişi"
— este sigur că nu poate fi vorba de o p o p u l a ţ i e grecească în

"') C. Giurescu—N. Dnbrescu, Documente şi regeşte privitoare ia Con­

stantin Brâncoveanu. Bucureşti, 1907, prefaţă.
această v r e m e în T r a n s i l v a n i a nordică, ci d e s p r e o populaţie
d e r i t grec, a ş a d a r d e s p r e Români — şi să înfiinţeze un epis
6
copat p e n t r u aceştia, episcopat care să fie supus d i r e c t p a p e i ) .
D u p ă un an, a c e l a ş p a p ă scria arhiepiscopului de Calocea,
sub jurisdicţiunea c ă r u i a s e găsea şi episcopia de O r a d e a , că
pe moşiile fiilor cneazului Bela, există un episcopat d e rit grec,
c a r e se găseşte sub jurisdicţiunea bisericii constantinopolitane,
cerându-i să-1 r e a d u c ă sub a s c u l t a r e a bisericii r o m a n e . Docu­
mentul acesta, d a t în 3 M a i 1 2 0 5 , a fost publicat de Augustin Thei-
7
n e r ) d u p ă un i z v o r (Reg. Vat. voi. 7, f. 1 3 ) , unde numele l o ­
calităţii e r a scris Belocnese. Intr'o a l t ă copie a documentului
(Vat. Lat. 7216, f. 1 1 3 — 1 1 4 ) , găsită de noi, numele este scris
8
e x a c t : Bela cnese ), f a p t ce ne-a d e t e r m i n a t a-1 copia şi a ne
opri puţin a s u p r a lui.
Este v o r b a de aceeaşi regiune din T r a n s i l v a n i a nordică, u n d e
în acest timp — începutul sec. X I I I — exista un episcopat de
r i t grec pe seama Românilor, care, sau se v a fi înfiinţat î n t r e
cele două date — 1 6 M a i 1 2 0 4 — 3 M a i 1 2 0 5 — sau, mai p r o ­
babil, exista şi la d a t a când p a p a Inocenţiu scria episcopului
de O r a d e a numai d e s p r e m ă n ă s t i r i l e greceşti. Urmele unei
organizaţiuni bisericeşti pe seama R o m â n i l o r în aceste părţi
se păstrează şi în secolul al XlVrlea. Şi anfume la a-
nul 1349, episcopul catolic de Oradea, Dumitru, recu­
noaşte un „presbiterus olachalis" pentru Românii din diecesa
9
s a ) . In Bihor, inima diecesii de O r a d e a , e x i s t a în sec. XIII, a ş a

°) „ U n u s f i e r e t e p i s c o p a t u s ex ipsis, qui nobis n u l l o m e d i a n t e subesset".

Cf. A . T h e i n e r , Vetera mon. Slavorum merid., I, p. 3 3 si N. Densusianu—E.
H u r m u z a k i , Docilmente . . . I , p. 3 9 .
7
) A . T h e i n e r , o. c, p. 4 0 .
8
) „Quidam Episcopatus in terra filiorum Bele knese consistit".
9
) „Nos D e m e t r i u s . . . episcopus Waradiensis significarmi». . . quod nos
t e r r a m seu possessionem n o s t r a n i F e l w e n t e r v o c a t a m , populorum multitudine
intendentes decorare, Petro Woywode, filio Stanislai, iudici eiusdem ville
Felwenter, hanc gratiam specialem duximus concedendam, ut unum presbi-
terum olachalem, donee nostre placuerit voluntati, sine orimi collecta et
exactione qualibet nobis iure domini provenire debentibus possit et valeat
conservare. Datum ih Kiralymezei . . . Anno Domini MCCCXL nono". Cf.
d a r c o n t e m p o r a n ă cu documentul de mai sus, o localitate numită
B e l k e n e z ; în veacul u r m ă t o r se a m i n t e ş t e o a l t a , K e n y s , c a r e în
1 0
v e a c u l a l X V - l e a se numea K e n e s ) . C h i a r şi azi există, în a c e ­
eaşi regiune, două comune numite Bel: Beliu şi B e l k i r â l y m e z o
1 1
— Craiova ). Astfel organizaţiunea bisericească a Românilor
d i n Nordul Transilvaniei a p a r e f o a r t e posibilă, ca o continuare
a a c e l e i existente înainte d e v e n i r e a Ungurilor, chiar pe t e r i t o ­
riul u n d e la acea d a t ă exista a organizaţiune politică, aceea
a m i n t i t ă d e cronicarul A n o n i m a l regelui Bela, în f r u n t e cu du­
12
cele (voevodul) M e n u m o r o u t ) , cu a t â t mai posibilă cu cât un
v o e v o d ca cel bihorean, c a r e î n d r ă s n e a să s p u n ă trimişilor in­
v a d a t o r u l u i A r p a d că nu-i v a c e d a niciun petec de p ă m â n t cât
1 3
t i m p v a fi în v i a ţ ă ) , n u se p u t e a lipsi de o organizaţiune r e ­
ligioasă de n e a p ă r a t ă t r e b u i n ţ ă p e n t r u supuşii săi.
1 4
Cei ce situau a c e a s t ă l o c a l i t a t e în a l t e p ă r ţ i : M a r a m u r e ş ) ,
15
S i r m i u ) , p o a t e induşi în e r o a r e şi d e felul cum e r a scris nu-

B u n y i t a y V . , A văradi piispokseg tortenete. V o i . I, O r a d e a M a r e , 1 8 8 3 , p. 1 9 2

şi Documenta historiam Valachorum in Hungaria illustrantia, p. 1 1 4 .
1 0
) Csănki D., Magyarorszăg tortenelmi foldrajza a Hunyadiak korăban.
V o i . I. B u d a p e s t a , 1 8 9 3 , p. 6 1 2 .
1 1
) C. M a r t i n o v i c i şi N. I s t r a t i , Dicţionarul Transilvaniei, Banatului şi
celorlalte ţinuturi alipite. C l u j , 1 9 2 1 , p a r t . I I I , p. 7.
1 2
) „Dux vero Arpad . . . legatos misit in castrum Byhor ad ducem
M e n u m o r o u t " . Cf. Scriptores Rerum Hungaricarum tempore ducum regumque
stirpis Arpadianae gestarum. Ed. S z e n t p e t e r y E., V o i . I. B u d a p e s t a , 1 9 3 7 , p.
59 şi Izvoarele istoriei Românilor. Ed. G. P o p a - L i s s e a n u . Voi. I, B u c u r e ş t i ,
1 9 3 4 , p. 4 0 .
1 3
) „Terram autem nullatenus concedimus nobis viventibus". Cf. ibi-
dem, p. 4 1 şi 6 0 .
1 4
) I. M i h a l i , Diplome Maramureşene din sec. XIV şi XV. Voi. I. S i -
ghet, 1 9 0 0 , p. 2 6 0 , î n t â l n i n d la anul 1 4 2 3 un B e l a spune că p â n ă ce nu v a
fi d e t e r m i n a t ă cu siguranţă ţ a r a f i i l o r lui Bela, îl revendică pe acesta de
Maramureşan.
1 5
) Augustin Bunea, Ierarhia Românilor din Ardeal şi Ungaria. Blaj,
1904, pp. 192—193 şi încercare de istoria Românilor până la 1382. Bucu­
reşti, 1 9 1 2 , p. 1 9 7 , considera localitatea în S i r m i u , ca derivând dela nu­
mele lui Beles, fratele reginei Ungariei şi fiul lui Uroş, jupanul Serbiei.
Această interpretare este adoptată şi de Carol A u n e r , Episcopia Milcovului
în Revista Catolică, 1 9 1 3 , A n . I I , p . 5 3 5 . D a r f i u l m a r e l u i j u p a n şi fratele
m e l e localităţii în textul e d i t a t de Theiner, nu m a i p o t a v e a
dreptate.
* * *

In Biblioteca comunală din A s s i s i se p ă s t r e a z ă u n codice

1 6
dela j u m ă t a t e a sec. X I I I ) , din conţinutul c ă r u i a se v e d e că au­
torul lui e r a un franciscan din acel oraş, pe c a r e S b a r a l e a îl
17
numise A n o n y m u s I t a l u s U m b e r ) şi c a r e azi e cunoscut sub
n u m e l e de f r a t e l e Elemosina, d u p ă cum r e z u l t ă şi dintr'o în­
18
s e m n a r e a c o d i c e l u i ) . F o i l e 1 1 4 — 1 1 5 conţin două capitole în
c a r e e s t e v o r b a şi d e s p r e Români. P r i m u l capitoil: De gravi perse,
cutione ecclesie (a parte Frederici), r e l a t e a z ă lucruri î n t â m p l a t e
la începutul sec. X I I I şi anume în timpul papei Honoriu III
( 1 2 1 6 — 1 2 2 7 ) . P e n t r u a u t o r tlrei duşmani a v e a biserica catolică în
acel timp, î m p o t r i v a c ă r o r a e r a de luptat, „contra... t r e s c a t e r v a s
demonum": anume împotriva f a l ş i l o r creştini-tirani ce oprimau
biserica şi-i u s u r p a u drepturile, î m p o t r i v a a r m a t e l o r S a r a c e n i -

reginei U n g a r i e i , nu p u t e a să p o a r t e un t i t l u a t â t de modest, acela de cnez.

Şi de fapt, în colecţiunea de documente publicate de T. Smiciklas, Codex
dlplomaticus regni Croatiae, Dalmatiae et Slavoniae. Voi. III. Zagreb, 1 9 0 7 ,
p. 9 şi v o i . V , p. 1 7 5 , 2 0 2 , 2 3 6 , 2 4 3 , 2 5 8 , 2 7 6 , ca şi în c o l e c ţ i u n e a de docu­
mente publicate de J . Tkalcic, Monumento histórica liberae regiae civitatis
Zagrabiae. V o i . I. Z a g r e b , 1 8 8 9 , p. 1 1 — 1 2 , se a m i n t e ş t e de mai m u l t e o r i o
persoană cu numele Bela, dar totdeauna cu titlul de duce: „Terra Belae
ducis", la 1 2 0 1 , „dividens terram Belae ducis", la 1 2 0 9 , „Bela dux", la
1260—1270, etc., n i c i o d a t ă cu acela de cnez. In al doilea r â n d , B e l a amintit
în S i r m i u , la această d a t ă era în v i a ţ ă , pe când acesta din N o r d u l Transil­
v a n i e i s'ar p ă r e a că nu mai era p r i n t r e cei vii, din m o m e n t ce este amintită
p r o p r i e t a t e a f i i l o r săi şi nu el personal.

Identificarea pe care o făcea Timoteiu C i p a r i u , Acte şi fragmente la-

tino-româneşti. . . Blaj, 1 8 5 5 , p. X I I şi după el Carol A u n e r , Momente din
istoria bisericii Românilor, p. 9 5 — 9 6 , î n t r e Beiuş şi „ t e r r a f i l o r u m Bele k n e s e " ,
azi nu m a i este susţinută de nimeni, însuşi A u n e r p ă r ă s i n d u - o mai târziu.
16
) Codex 314 Assisinus.
1 7
) S. S b a r a l e a , Supplimenlum et castigatio ad scriptores trium or-
dinum S. Francisci. P a r s I. R o m a , 1 9 0 1 , p. 6 0 .
1 8
) „Liber iste memorialis diversarum ystoriarum ponetur in armario
S. F r a n c i s c i di Assisio, quia sic compromissum fuit inter custodem S. F r a n ­
cisci et fratrem Elemosinam de volúntate et consensu m i n i ş t r i , tamen usus
ipsius l i b r i fratri Elemosine r e s e r v a t o dvim v i v i t " .
lor, Turcilor, Românilor („contra aciem S a r r a c a n o r u m et Turcho-
rum, Blachorum..."), cari persecutau şi p e Isus Christos şi p e p r e o ­
ţii lui şi în a l t r e i l e a r â n d î m p o t r i v a P a t a r e n i l o r eretici. P r i m u l d ş-
m a n a r fi î m p ă r a t u l F r e d e r i c a l II-lea c a r e e r a în duşmănie cu
p a p a Honoriu; a l doilea a r fi Saracenii, Turcii şi Românii, i a r al
t r e i l e a P a t a r e n i i f o a r t e r ă s p â n d i ţ i în acest timp în t o a t ă P e n i n s u l a
19
Balcanică, a j u n g â n d chiar p â n ă în I t a l i a ) . Românii pomeniţi aici
a r fi cei din Peninsula B a l c a n i c ă e n u m e r a ţ i a l ă t u r i de Turci, d u p ă
: 20
cum a p a r şi în Annales Barenses dt n acest t i m p ) şi cari sub Io-
n i ţ ă şi urmaşul său, Ioan A s a n al II-lea, nu e r a u în relaţiuni p r e a
bune cu p a p a l i t a t e a , dimpotrivă, l a un moment dat, o a d e v ă r a t ă
2 1
cruciată este iniţiată din p a r t e a papei împotriva l o r ) .
In a l doilea capitol: De crudelissimo Vitali et exercitu Sarra~
cenorum et falsorum christianorum, se r e l a t e a z ă lucruri î n t â m ­
p l a t e pe la 1 2 4 1 şi anume asediul oraşului Assisi de c ă t r e S a -
raceni şi Români şi a l ţ i creştini falşi, sub comanda lui V i t a l i s
2 2
de A v e r s a ) . La asediul şi distrugerea oraşului p a r t i c i p ă şi
Cumani a l ă t u r i de S a r a c e n i . D a t a asediului, după locul ce-1 ocu­
p ă în cronică, a r fi anul 1 2 4 1 şi sub S a r a c e n i i ce asediază şi
distrug oraşul la a c e a s t ă dată, t r e b u e să se înţeleagă Tătarii.
O p a r t e din aceştia, de fapt, în acest an, t r e c â n d peste Polonia,
Boemia şi Ungaria, se î n d r e a p t ă spre Peninsula Balcanică, ocu­
23
p ă D a l m a ţ i a şi a j u n g e p â n ă la U d i n e ) , i a r o a l t ă p a r t e p ă t r u n d e
până la p o r ţ i l e Vienei şi o înţelegere p a r e a se fi încheiat între

1 9
) însuşi papa Honoriu sileşte pe regele Ungariei, Andrei II, să tri­
mită pe Ugrin archfep. Caloeei, cu o armată pentru extirparea Patarenilor
balcanici în 1 2 2 2 . Cf. D e n s u ş i a n u — H u r m u z a k i , Documente, I , p. 7 6 .
2 0
) „Hoc anno (1227) descendit cum exercitu magno i. e. Vussorum
G u a n d a l o r u m , T u r c o r u m , B u l g a r o r u m , Vlachorum, Macedonum a l i a r u m q u e ut
caperet Siciliani". Cf. M u r a t o r i , Rerum Italicarum Scriptores. Voi. V, p. 4 2 .
2 1
) N. Densuşianu—E. Hurmuzaki, Documente privitoare Ia istoria Ro­
mânilor. V o i . I, p a r t . 1 , p. 1 4 2 , 1 5 9 — 1 7 8 .
2 2
) „Vitalis de Adversa Apuliae, tyrannus crudelis, nomine christianus
sed non o p e r e , cum caterva militum S a r r a c e n o r u m et Blachorum et malorum
christianorum . . . circumveniens pervenit Assisium . . .".
2 Z
) G. Soranzo, Il papato, l'Europa Christiana e i Tartari. Milano,
1530, p . 57.
Frederic II şi Tătari. Ţinând seamă de aceste împrejurări, r e ­
zultă ca un lucru foarte natural, asediul oraşului Assisi, la 1 2 4 1 ,
ca şi prezenţa Tătarilor în Italia, conduşi de Vitalis, care era
în solda împăratului.
Prezenţa Românilor şi a Cumanilor alături de Tătari la fel
îşi găseşte explicaţiunea. Tătarii veneau să supună sub autori­
tatea lor pe ceilalţi regi, deoarece ei nu admiteau alţi suverani
24
decât pe ai l o r ) . In părţile carpatice era suveranitatea regelui
ungar, pe care Românii nu numai că nu o acceptau, dar îşi ve­
deau ameninţată independenţa de tendinţele acestuia de expan­
siune spre Dunăre şi Mare. Astfel pentru Români sosirea Tăta­
rilor era o ocaziune bine venită ce nu trebuia pierdută şi nu o
25
pierdură ). Românii din Moldova nu se opun Tătarilor şi de
aceea zece ani mai târziu, misionarul Roubruk îi considera ca
26
vasali ai acestora ). Această suposiţie & confirmată de faptul
relatat de cronica assisină, deoarece Românii, împreună cu
Cumanii, nu pot fi decât cei din Moldova meridională sau Mun­
27
tenia orientală ). Un document din 1 3 6 8 pare să confirme această
părere. Se vorbeşte în acel document de distrugerea făcută
în Ungaria cu mult timp înainte, despre care de abia se mai
aminteşte („a longis retro temporibus, quorum certa memoria
non habetur"), distrugere făcultă din partea „gentes impie Tar-
tarorum et aliarum vicinarum ibidem infidelibus et diversarum
28
hostium dicti Regni" ). Distrugerea din 1 2 4 1 trebue să fie aceea
întâmplată cu „foarte mult timp în urmă, despre care de abia
se mai amintea" la 1 3 6 8 , căci o alta, înainte de această dată
( 1 2 4 1 ) , nu se cunoaşte.

2 4
) î n ţ e l e g e r e a l o r cu F r e d e r i c e r a t e m p o r a r ă , a ş t e p t â n d ocaziunea po­
t r i v i t ă p e n t r u a-i o c u p a şi i m p e r i u l său.
2 B
) A. S a c e r d o ţ e a n u , Marea invazie tătară şi sud-estul european. Bu­
c u r e ş t i , 1 9 3 3 , p. 6 0 .
2 8
) A . S a c e r d o ţ e a n u , Guillaume de Rubrouck et Ies Roumains au milieu
du XlH-e siede. P a r i s , 1 9 3 0 , p. 9 5 , 1 3 7 .
2 7
) Cf. G. Golubovich, Biblioteca bio-bibliografica della Terra Santa
e dell'oriente francescano. V o i . I I , p. 5 0 7 — 5 0 8 .
25
) Reg. Vat. v o i . 2 5 7 , f. 1 0 5 — 1 0 6 . Reg. Av. v o i . 1 6 7 , f. 4 3 9 .
 In a c e a s t ă v r e m e de t o v ă r ă ş i e de a r m e v o r fi l u a t Românii
d e l a T ă t a r i pavezete, scuturile a c o p e r i t e cu piele, d e s p r e c a r e
v o r b e ş t e cronicarul bizantin C h a l k o k o n d y l şi istoricul bizantin
28bis
Ioan Cantacuzino )

In Muntenia, se p a r e , însă, că Românii a u încercat să resiste

T ă t a r i l o r , aceste regiuni fiind într'o mai s t r â n s ă d e p e n d e n ţ ă d e
29
Ungaria ).

* *
*
D e p e la j u m ă t a t e a sec. XIII noui informaţiuni vin să le
completeze p e cele cunoscute, a t â t cu p r i v i r e la Românii din
B a l c a n i c â t , ş i la cei din Nordul Dunării. A n u m e , la 1 2 4 4 , p a p a
Inocenţiu I V se plânge că Românii î m p r e u n ă cu Grecii a u ocu­
p a i şi a u d i s t r u s episcopatul din A p r o s : „Grecis e t Blaccis occu-
30
pantibus episcopatum ipsius p e r novem f e r e a n n o s . . . " ) . A c e s t
81
episcopat se găsea în T r a c i a ) şi astfel aici t r e b u e să fie v o r b a
d e s p r e Românii din aceste p ă r ţ i balcanice. In sec. X I se r e f e r e a
la aceştia fiica î m p ă r a t u l u i bizantin A l e x e Comnenul, scriitoa­
rea A n n a , care spunea că e r a u r ă s p â n d i ţ i în Moesia şi în T r a c i a
32
şi că t a t ă l său îşi r e c r u t a soldaţi dintre aceşti R o m â n i ) ; e
chiar în acest secol, (al X l I I - l e a ) , când istoriograful P a c h i m e r e s
spune că n u m ă r u l l o r e r a a ş a de m a r e şi că e r a u a t â t d e r ă s ­
pândiţi, încât locuinţele lor se întindeau ,,a suburbiis Constari-
tinopoleos usque a d B y z a m e t u l t r a pertinentes p e r que locum

2 8
bis) „Tătarii au scuturi asemănătoare cu ale Românilor" spune
C h a l k o k o n d y l , Cronica, ed. D a r k o , B u d a p e s t a , 1 9 2 2 , p. 1 2 7 . „ G e ţ i i (Românii)
de peste D u n ă r e , c a r e se folosesc de aceleaşi a r m e ca T ă t a r i i ; cei mai m u l ţ i
sunt arcaşi", spune C a n t a c u z i n o v o r b i n d d e s p r e r ă z b o i u l B i z a n t i n i l o r cu B u l ­
garii l a 1 3 3 1 . Cf. I. C a n t a c u z i n o , ed. B o n n , I, p. 4 6 5 ap. P . P. Panaitescu,
Mircea cel Bătrân. B u c u r e ş t i , 1 9 4 4 , p. 1 3 6 .
2 9
) D. Onciul, Originile Principatelor Române. Bucureşti, 1 8 9 9 . p. 8.
so
) Reg. Vat. voi. 2 1 , f. 1 1 3 v. e p . 7 2 4 .
3 1
) A. B a u d r i l l a r t , A. Vogt, U. Ronzies, Dictionnaire d'histoire et de
geoi -aphie ecciesiastique. V o i . I I I . P a r i s , 1 9 1 2 , p. 1 0 7 5 .
3 2
) T. Capidan, Aromânii. Dialectul aromân, studiu linguistic. Bucu­
reşti, 1 9 2 3 , p. 7.
 83
iam multiplicaţi supra m o d u m " ) . Geograful anonim, în sfârşit,
pe la începutul sec. X I V ( 1 3 0 8 ) , confirmă p ă r e r e a istoriografi­
lor a n t e r i o r i când spune că: „Notandum (est hic) quod inter
Machedoniam, A o h a y a m et •Thesalonicam est quidam populus
3 4
valde magnus et spaciosus qui vocatur Blazi.. . " ) . S u n t ace­
iaşi Români, pomeniţi şi de Cronica Assisină pe la 1 2 2 7 a l ă ­
turi de Turci şi c a r e a c u m l a 1 2 4 4 î m p r e u n ă cu Grecii a u ocu­
p a t şi a u distrus suszisul episcopat, confirmaţi cu a c e a s t ă oca-
ziune şi documentar, pe lângă atestaţiile cronicăreşti.
In 1245 papa cerea n r s i o n a r i l o r din „ t e r r a Bulgarorum,
Blachorum, S c l a v o r u m . . .", etc., să-şi dea osteneala p e n t r u uni­
35
rea bisericilor ). Este, credem, ultima atestaţie documentară
d e s p r e Românii din Balcani constituiţi într'o ,,terra", t e r m e n ce
în accepţiunea m e d i e v a l ă desemna o organizaţiune político-ad­
ministrativa. Căci după m o a r t e a lui Ioniţă, sub urmaşii săi,
elementul românesc îşi pierde din ce în ce rolul p r e p o n d e r e n t
ce-1 jucase în timpul formării şi consolidării Imperiului r o m â n o -
bulgar, r ă m â n â n d totuşi numeros şi important ca e l e m e n t p o p u ­
l a r , l o a n A s a n II, l a 1 2 3 0 , se întitulează n u m a i ,,ţar a l Bulgari­
8 6
l o r " ) , şi nu şi al Românilor, i a r a c e l a ş p a p ă Inocenţiu, î n a c e l a ş
an, 1 2 4 5 , a d r e s â n d u - s e lui Căliman, urmaşul lui l o a n A s a n , îi
37
spune ,,in B u l g a r i a i m p e r a n t i " ) şi nu şi ,,in Blachia".

In timp ce elementul românesc din Balcani îşi pierdea încetul

cu încetul i m p o r t a n ţ a politică, cel n o r d - d u n ă r e a n , după r e t r a ­
gerea T ă t a r i l o r , se impunea din ce în ce mai mult, A s t f e l la
1 2 3 4 , îl găsim organizat din punct de v e d e r e bisericesc cu epis-

33
) Ibidem, p. 8.
3 i
) O. C o r k a , Anonymi, Descriptio Europae Orientalis. Cracovia, 1 9 1 3 ,
p . 1 3 şi G. P o p a - L i s s e a n u , Isvoarele istoriei Românilor, I I , p. 7, 1 7 .
35
) Biillarium Franuscanum, I, p. 362—64.
3 e
) I. Ivanov, K-kArapcKH crifiHHi H-i A,\aKfAONH.i (Activităţi bulgare din
Macedonia), p. 5 7 8 şi C. C. G i u r e s c u , Istoria Românilor, I, p. 3 0 2 .
3 7
) A. Theiner, Vetera monumenta Hungariae . . . ., I, p. 196—197.
copii lui, la 1 2 4 7 din punct de v e d e r e politic-administrativ cu
3 8
cnezii şi voevozii lui: Ioan şi F ă r c a ş , S e n e s l a u şi L y t i o y ) .
L a 1 2 4 6 într'un document sunt amintiţi Românii din M o l d o v a ,
v â n d u ţ i S a r a c e n i l o r ca sclavi de comercianţii genovezi, pisani şi
veneţieni. P a p a i n t e r v i n e p e l â n g ă clericii din Ierusalim pen­
t r u a e l i b e r a „Grecos, B u l g a r o s , Ruthenos e t Blaccos christia-
3 9
nos tam m a r e s quam feminas" luându-i sub protecţia s a ) . Din
ordinea în c a r e sunt enumeraţi, r e s u l t ă că Românii sunt mai
40
s p r e Nord decât Grecii şi Bulgarii, şi vecini cu R u t e n i i ) . D a c ă
informaţiunea furnizată de cronicarul Toma Tusei a putut p ă ­
r e a dubioasă sau neprecisă în ceeace p r i v e ş t e regiunea d e unde
e r a u acei Români care la 1 2 7 6 , — a ş a d a r treizeci de ani d u p ă d o ­
cumentul nostru — a l ă t u r i de Ruteni, se l u p t a u în a r m a t a rege­
lui Boemiei, împotriva U n g u r i l o r şi c a r e apoi „inter se discor-
41
d a n t i b u s ) , acum a t e s t a r e a diplomatică î n l ă t u r ă dubiul. Locu-

3 S
) Numele acestui voevod a fost citit în felurite m o d u r i din partea
acelora c a r i s'au o c u p a t de această chestiune: Limoiu (de G. Şincai, Cronica
Romanilor, I, p. 428), de cei mai m u l ţ i L i t o v o i u (N. Iorga în m u l t i p l e l e sale
studii, C. C. G i u r e s c u , Istoria Românilor, I, p. 3 3 7 — 3 4 0 , I. L u p a ş . Lecturi din
isvoarele istoriei Românilor. C l u j , 1 9 2 8 , p. 5 2 — 5 3 , etc. etc.) şi L i t u o n (D. On-
ciul, Originile Principatelor Romane, p. 1 6 5 , A . D. X e n o p o l , Istoria Românilor
din Dacia Traiană, ed. III, v o i . I I , p. 2 0 7 , B. P. Hasdeu, Negru Vodă. B u c u r e ş t i ,
1898, p. CVII, e t c ) . Insă cine este f a m i l i a r i z a t cu paleografia latină şi în
deosebi cu cea pontificală din această epocă, privind şi analizând foarte
atent literă de literă, comparativ cu altele din acel document, va citi
Lyitioy. S'ar p u t e a ca în r e a l i t a t e să se fi n u m i t v o e v o d u l dela 1 2 4 7 L i t o v o i u ,
căci acest nume are un î n ţ e l e s real: v o i u — oaste.
39
) Reg. Vat. V o i . 2 1 , f. 325—326, ep. 1 2 7 .
4 0
) E i n t e r e s a n t un pasagiu din d e s c r i e r e a lui G u i l l e b e r t de L a n n o y un­
de enumera, pe la începutul sec. XV, sclavii sultanului Babiloniei, care
sunt aproape cei enumeraţi în documentul nostru. „Et est a scavoir que
iceluz esclaves sont d'estranges nacions comme de Tartarie, de Turquie, de
Bourgurie, de Hongrie, d'Esclavonie, de Walasquie, de Russie et de Grece,
tant des pais cristiens comme d'uatres". Cf. Archives de l'orient latin. Voi.
II, p. 9 1 .
41
) Monumenta Germaniae Historica. Scriptores. V o i . X X I I , p. 5 2 5 . R ă z ­
boiul nu s'a î n t â m p l a t la 1 2 7 7 cum c r e d e dl. A . S a c e r d o ţ e a n u , Arhivele Ol-
iau aceşti Români în p a r t e a n o r d i c ă a Moldovei unde, un secol
înainte, a u p r i n s pe fugarul A n d r o n i c Cantacuzino, la h o t a r e l e
42
Galiţiei ).
D a c ă documentele p r e z e n t a t e p â n ă acum se r e f e r e a u l a o
p a r t e d i n t r e Români numai, un altul, d e l à 1 2 8 8 , îi aminteşte p e
toţi, ori umdle s'ar a f l a ei. La a c e a s t ă d a t ă p a p a Nicolae IV t r i m i t e
pe călugării predicatori „ a d t e r r a s S a r r a c e n o r u m , Paganorum,
Grecorum, Bulgarorum, Cumanorum, Valachorum ubicumque
43
existentium..." }. C a n c e l a r i a p a p a l ă , de d a t a a c e a s t a mai e x a c t ă
şi mai bine i n f o r m a t ă , face distincţie precisă î n t r e p o p o a r e l e
din a c e a s t ă p a r t e a Europei şi în deosebi î n t r e R o m â n i şi Cu­
1
mani, fapt de cele mai multe ori neobservat, deoarece , l u â n d u -
se ca model b u l e l e a n t e r i o a r e , s e cuprindeau Românii sub numele
Cumanilor, cu toate că aceştia din u r m ă nu mai existau ca p o ­
p o r distinct d u p ă invaziunea t ă t a r ă din 1 2 4 1 . De data acea­
sta însă papa Nicolae este bine informat despre existenţa
Românilor în mai multe regiuni, „Valachi ubicumque exis­
tentes", căci la ei se referă aceste cuvinte, deoarece, da­
că, s'ar referi şi la celelalte popoare enumerate înainte
şi d u p ă Români, s'ar fi a d ă u g a t l a u r m a e n u m e r ă r i i l o r şi nu
imediat d u p ă Români, după c a r e u r m e a z ă î n ş i r a r e a a l t o r p o ­
p o a r e (Etiopi, Siri, T ă t a r i , etc.). E r a i n f o r m a t p a p a că existau
Români în Balcani, în T r a n s i l v a n i a p e seama c ă r o r a p a p a Inocen-
ţiu III voia să întemeieze un episcopat la 1 2 0 4 — 1 2 0 5 , amintiţi
în tot cursul sec. X I I I sub d i v e r s e numiri într'o întreagă serie
de documente, d u p ă cum existau şi în M o l d o v a şi în Muntenia,
cum a m v ă z u t mai sus.

teniei, voi. X I I I , p. 2 8 5 , ci în anul p r e c e d e n t , cum spune şi n o t a marginală

a editorului — Ernestus Ehrenfeuchter — pe lângă f a p t u l că p o v e s t i r e a în­
tâmplărilor din anul 1 2 7 7 î n c e p e m a i j o s ; şi în s f â r ş i t în acest p a r a g r a f se
mai vorbeşte despre mergerea regelui Boemiei la împăratul Austriei, eve­
niment ce a a v u t loc la 2 6 N o e m v r i e 1 2 7 6 .
2
* ) N. D r ă g a n u , Românii in veacurile IX—XIV pe baza toponimiei şi
onomasticei. Bucureşti, 1 9 3 3 , p. 4 0 5 .
4S
) Reg. Vat. V o i . 4 4 , f. 1 5 , ep. 4 4 ( 4 0 4 ) .
 II-.

Secolul al XW-lea.

Trecând la sec. a l X l V - l e a v o r fi înfăţişate anumite p ă r ţ i

din sbuciumata v i a ţ ă românească p e n t r u f o r m a r e a şi consoli­
d a r e a s t a t e l o r cari atunci l u a u fiinţă. C u u r c a r e a dinastiei a n -
gevine pe tronul Ungariei, se r e i a i d e e a imperialistă în a f a r ă ,
i d e e p ă r ă s i t ă de slabii regi arpadieni din a doua j u m ă t a t e a sec.
XIII, şi se caută introducerea unei noui ordini sociale şi poli­
t i c e în interior, b a z â n d u - s e aceşti angevini, d u p ă modelul feu­
dalismului din Occident d e u n d e veneau, p e clasele sociale şi
n u pe elementele etnice, ca şi p â n ă acum. In felul acesta, R o ­
mânii cari nu voiau să se confunde cu clasa nobilă ma­
ghiară, fuziune ce ar fi atras după sine trecerea l a ca­
tolicism şi încetul cu încetul pierderea naţionalităţii, de­
cad din ce în ce mai mult. Un pasagiu din hotărîrea sino­
dului ţinut la Pojon în 1 3 0 9 , sub conducerea cardinalului
Gentile, este concludent. „ P r i v ă m de toate privilegiile, indul­
genţele, feudale, graţiile şi beneficiile" p e toţi aceia cari „nu
dau respectul cuvenit lui Christos însuşi şi scaunului aposto­
44
l i c " ) . A m e n i n ţ a ţ i în existenţa l o r n a ţ i o n a l ă şi în credinţa s t r ă ­
moşească, Românii strâng şi mai m u l t r â n d u r i l e şi intensifică
şi mai mult l e g ă t u r i l e dintre ei, desconsiderând graniţele politice.
Din n u m e r o a s e documente din prima j u m ă t a t e a sec. X I V r e e s e
c l a r acest fapt.
In T r a n s i l v a n i a noua dinastie nu e r a încă destul d e conso­
lidată. S e înregistrează continue mişcări ale R o m â n i l o r în înţe­
l e g e r e cu fraţii lor de peste munţi. A s t f e l dintr'o scrisoare a
papei Clemente V din 1 3 1 4 , suntem informaţi despre o nouă în-
vaziune a T ă t a r i l o r şi a schismaticilor de peste munţi în T r a n -

4 4
) Privibus privilegiis, indulgentiis, feudis, gratiis et beneficiis" pe
toţi acei cari „ad ipsum tamen C h r i s t u m et apostolicam sedem d e b i t a m re-
verentiam non habentes". Reg. Av. V o i . 8 8 , f. 9 2 — 9 5 şi Reg: Vat. Voi. 1 7 6 ,
f. 86—88.
 45
s i l v a n i a ) . T ă t a r i i vecini cu T r a n s i l v a n i a nu pot fi decât cei din
M o l d o v a , i a r schismaticii, asociaţii lor, l a fel trebue să fie din
aceeaşi regiune, a ş a d a r Românii moldoveni. A c e s t e invazii nu con­
tenesc şi documentele l e constată de n e n u m ă r a t e ori. La 1 3 1 9 a-
f l ă m că schismaticii din regatul u n g a r şi p ă r ţ i l e învecinate amenin­
ţ ă liniştea i n t e r n ă a regatului. , , A a j u n s v e s t e d e m n ă de c r e z a r e l a
scaunul nostru apostolic, — scria p a p a Ioan X X I I — că în r e ­
gatul Ungariei şi în anumite p ă r ţ i învecinate, supuse aceluiaşi
f o a r t e d r a g î n t r u Christos fiu a l nostru, C a r o l ilustrul rege a l
Ungariei, schismaticii comit f ă r ă d e l e g i " , c e r â n d p a p a a r h i e p i s ­
copului de Strigoniu şi s u b a l t e r n i l o r acestuia să e x t i r p e z e „pes-
4 e
tem huiusmodi scismaticorum e t h e r e t i c o r u m . . . " ) ; în 1 3 2 5
C a r o l însuşi se p l â n g e a papei că în p ă r ţ i l e hotarnice regatului
său, credincioşii catolici a u de suferit tot felul dâ m a l t r a t ă r i şi
nenorociri din p a r t e a schismaticilor, T ă t a r i l o r , P ă g â n i l o r şi a
1
a l t o r popoare necredincioase, f a p t e r e l e ce se r e p e t ă l a 1 3 2 7
şi l a 1 3 3 4 , c â n d p a p a cere regelui ca „ p r o fidei cathoHce defen-
sione c o n t r a Scismaticos e t Tairtaros bellum seu pugnam inire-
47
c o n t i g i t " ) . A c e s t e continue mişcări a v e a u un plan bine s t a ­
bilit în l e g ă t u r ă cu Românii din T r a n s i l v a n ' a , şi anume acela de
a se mişca concomitent şi de a se e l i b e r a de sub dominaţiunea
maghiară. In felul a c e s t a se înţelege un a l t document din 1 3 1 9
şi cuvintele p a p e i : „Regnum U n g a r i e et quedam p a r t e s a d i a -
centes . . . scismaticis . . . in clandestina machinarnenta congluti-
4 8
nent in perniciem a n i m a r u m . . . " ) . In acest a n se î n r e g i s t r e a z ă
mişcări r e v o l u ţ i o n a r e în T r a n s i l v a n i a şi Ţ a r a R o m â n e a s c ă .
D u p ă pacea semnată l a 1 3 1 0 , î n t r e C a r o l R o b e r t şi L a d i s -
l a u B o r ş , V o e v o d u l Transilvaniei, se p ă r e a că liniştea e r a r e s t a -

4 S
) D e n s u ş i a n u — H u r m u z a k i , Documente, voi. I, p a r t . 1 ,p. 5 7 4 — 5 7 5 .
4 8
) „Ad nostri si quidem apostolati!* auditum relatio fidedigna per-
duxit quod Regnum Ungarie et quedam partes adiacentes eidem Carissimo
in ChrÌ8to filio nostro Caroli Regi Ungarie Illustri subiecte, scismaticorum
i n f i c i u n t u r e r r o r i b u s . . .". Reg. Vat. V o i . 1 1 0 A , f. 1 3 7 , e p . 4 0 2 . R e p r o d u c e r e
fotografică din Cod. Cameracen. V o i . 5 3 8 , ce se află în Bibi. Naţ. din Pari*.
4T
) Reg. 4v. V o i . 4 5 , f. 5 7 0 şi Reg. Vat. V o i . 1 0 6 , f. 4 1 8 .
4S
) Reg. Vat. V o i . 1 1 0 , f. 1 3 7 , ep. 4 0 2 .
bilită în această provincie. D a r în 1 3 1 5 L a d i s l a u e destituit din
demnitatea sa şi de a c e e a alimentează î m p r e u n ă cu fiii săi, o r e ­
4 9
beliune î m p o t r i v a regelui ( 1 3 1 5 — 1 3 1 8 ) ) . La aceste evenimente
se r e f e r ă un a l t document din 1 3 1 9 , în care p a p a a t r a g e a t e n ţ i u ­
n e a regelui că în Ungaria multe persoane, „summi regis miniş­
tri", a t â t laici cât şi clerici, ofensează biserica şi p u t e r e a r e ­
g a l ă prin comportamentul lor, cerându~i să ia m ă s u r i î m p o t r i v a
50
a c e s t o r a ) . Un a l t document din a c e l a ş an, spune că aceşti rebeli
e r a u a j u t a ţ i în m i ş c a r e a l o r de c ă t r e schismaticii, a t â t cei din
T r a n s i l v a n i a cât şi de aceia din p ă r ţ i l e vecine, î m p o t r i v a c ă ­
51
r o r a regele e r a îndemnat să p o r n e a s c ă r ă z b o i u ) . In 1 3 0 7 L a ­
d i s l a u v o e v o d u l Transilvaniei f a c e prizonier p e O t t o de B a v a r i a
şi în a n u l u r m ă t o r îl trimite ,, V o e v o d u l ui Românilor", cum ne
i n f o r m e a z ă cronica contimporană Oesterreichische Reimchronik
52
a lui O t t o c a r d e Stiria, scrisă î n t r e 1 2 8 5 ^ — 1 3 0 9 ) . Relaţiunile
d i n t r e Ladislau şi voevodul r o m â n din S u d u l C a r p a ţ i l o r au fost
t o t d e a u n a a m i c a l e şi astfel şi în a c e s t an, 1 3 1 9 , când din nou is-
bucnesc în T r a n s i l v a n i a r e v o l t e . P r o f i t â n d de a c e a s t ă s t a r e d e l u ­
c r u r i , B a s a r a b ocupă şi el a l t e teritorii, înţeles cu doi voevozi
53
r o m â n i din Transilvania, în a f a r ă d e fii lui L a d i s l a u ) , cu Ioan
54
fiul lui Teodor, c a r e cuceri p e seama sa regiunea M e h a d i e i ) şi
cu Moise, fiul lui Moise, care v o i a să ocupe chiar T r a n s i l v a n i a
55
întreagă, r ă s c u l â n d u - s e d e mai m u l t e o r i ) . In felul acesta un
r ă z b o i u p a r e să fi a v u t loc î n t r e C a r o l şi B a s a r a b , războiu a l c ă r u i
r e z u l t a t nu a putut fi decât favorabil voevodului român, din mo-

4 9
) I. L u p a ş , Un voevod al Transilvaniei în luptă cu regatul ungar, în
Fraţilor Ion şi Alexandru Lapedatu. Bucureşti, 1 9 3 6 , p. 4 0 2 .
50
) Reg. Vat. Voi. 1 1 0 A, f. 1 3 7 , ep. 403. „Contra heréticos et scis-
maticos ipsoB procederé valent".
51
) Reg. Vat. V o i . 1 1 0 A , f. 1 3 7 — 3 8 , ep. 4 0 4 .
5 2
) G. Popa-Lisseanu, Românii în poesia medievală, în Cercetări Isto­
rice. V o i . X — X I I I , p. 1 4 1 .
5 3
) Nagy A., Codex diplomaticus Andegavensis. Voi. I, p. 1 4 8 .
5 4
) Densuşianu—Hurmuzaki, Documente, I, p a r . 1 , p. 592.
55
) Ibidem, p. 5 9 1 — 5 9 2 . [
 5 6
ment ce în 1 3 2 4 ) , C a r o l trimite, de mai m u l t e ori, la el p e n t r u
pace, p e magistrul M a r t i n , corniţele S ă l a j u l u i " ' ) .
V ă z â n d că în Ţ a r a R o m â n e a s c ă p r e t e n ţ i i l e s a l e d e acum
întâlnesc obstacole de neînvins, C a r o l îşi î n d r e a p t ă p r i v i r e a s p r e
M o l d o v a , unde n u exista încă o organizaţiune politică consoli­
d a t ă şi de unde duşmanii săi a u fost a j u t a ţ i tot timpul de c ă t r e
T ă t a r i i şi Românii conlocuitori, după cum s'a v ă z u t mai sus. L a
a c e a s t ă î n t r e p r i n d e r e războinică s e r e f e r ă c â t e v a documente din­
t r e anii 1 3 2 5 — 1 3 2 7 , p r i n c a r e P a p a a c o r d a indulgenţă p l e n a r ă
t u t u r o r a c e l o r a , c a r e v o r m u r i în l u p t a î m p o t r i v a T ă t a r i l o r şi at
schismaticilor din regiunile vecine Ungariei, pentru apărarea
58
credinţei c a t o l i c e ) .

In acest mod o intensă v i a ţ ă politică a elementului românesc

se manifestă de a m b e l e laturi a l e C a r p a ţ i l o r în epoca f o n d ă r i i
şi consolidării Ţ ă r i i Româneşti delà D u n ă r e , voievodul acestei
Ţ ă r i fiind în continue relaţiuni cu capii R o m â n i l o r d i n T r a n s i l ­
v a n i a şi cu cei din M o l d o v a , cari nu voiau să ţină seamă d e fron­
t i e r e l e n e n a t u r a l e impuse d e anumite circumstanţe momentane.
Regii Ungariei p â n ă la a c e a s t ă d a t ă nu r e u ş i r ă să d e s p a r t ă pe
Românii din cele t r e i ţ ă r i c a r p a t i c e . Fiul lui C a r o l Robert,
Ludovic, mai energic şi mai puternic, consolidând dinastia şi
strângând e l e m e n t e l e r e s p o n s a b i l e în jurul coroanei, v a încerca
să împiedece r e l a ţ i u n i l e dintre Românii din T r a n s i l v a n i a şi cei
din cele două Principate. Cu toate acestea, t e n t a t i v e de cola­
b o r a r e î n t r e aceştia v o r continua şi mai târziu.
Deoarece în 1 3 2 4 B a s a r a b încheiase pace cu vecinul său
delà Nord şi în felul acesta d ă d e a s p e r a n ţ e de a n u se mani­
festa ca duşman al catolicismului, p a p a Ioan X X I I îl roagă, la
1327, î m p r e u n ă cu pe Toma voevcdul Transilvaniei, Solomon

58
) Ibidem, p. 5 8 9 .
57
) Ibidem, p. 5 8 9 — 5 9 0 si Nagy A . , o. c. V o i . II, p. 1 2 4 .
5 8
) „ P e r defensionem c a t h o l i c e fidei in h e l l o seu pugna in r e g n o Ungane
aliisque fidelium terris et p a r t i b u s eidem regno adiacentihus s u p r a d i e t i s aut
vicinis eisdem habitis c o n t r a Scismaticos et Tartaros...". Reg. Vat. Voi. 78,
f. 6 6 , ep. 2 1 2 fi Reg. Av. V o i . 2 2 , f. 8 9 .
 corniţele B r a ş o v u l u i şi Misck, banul Slavoniei, să a j u t e la l ă ­
59
ţ i r e a credinţei catolice în a c e l e p ă r ţ i , „ipsis p a r t i b u s ' ' ) . O a l t ă
scrisoare d e acelaşi conţinut e a d r e s a t ă şi lui Fi l i p corniţele pa­
latin, lui Mihail corniţele S e c u i l o r şi a l t o r nobili dela C u r t e şi o
60
a treia lui C a r o l R o b e r t î n s u ş i ) . A p e l u l fiind a d r e s a t nobililor
unguri, regelui Ungariei, lui B a s a r a b şi banului Slavoniei, ofen­
s i v a nu putea fi î n d r e p t a t ă în niciuna din aceste p ă r ţ i . A s t f e l ,
n u v a fi cu totul greşită a f i n n a ţ i u n e a că a c e a s t ă ofensivă e r a
î n d r e p t a t ă împotriva M o l d o v e i sau a Munteniei neocupate încă
d e B a s a r a b , u n d e locuiau T ă t a r i i şi Românii schismatici, cari ne­
l i n i ş t e a u regatul u n g a r şi p r o p a g a n d a catolică, i a r prin cuvin­
tele „ipsis partibus", t r e b u e s ă se înţeleagă a c e l e p ă r ţ i m o l d o ­
v e n e sau muntene estice, unde de f a p t s'au convertit de curând,
61
s p u n e un document din 1 3 2 8 , mai mulţi Cumani şi R o m â n i ) .
De fapt, în veacul a l X l V - l e a , cea dintâi t e n t a t i v ă de p ă t r u n ­
d e r e a influenţei occidentale în M o l d o v a e s t e în l e g ă t u r ă cu a c ­
6 2
tivitatea misionarilor franciscani din Caffa, pe la 1 3 1 7 ) . P e s t e
cinci ani, din aceleaşi p ă r ţ i ale Crimeii, v o r veni a l t e t e n t a t i v e
şi, în sfârşit, p e la 1 3 2 5 , p a p a Ioan X X I I , p e r m i t e c ă l u g ă r i l o r
p r e d i c a t o r i să trimită câţiva fraţi în acele p ă r ţ i , p e n t r u a con­
63
v e r t i p o p u l a ţ i a la c a t o l i c i s m ) . Dându-şi seama p a p a c ă numai
î n c e r c ă r i l e de acest fel nu a d u c r e z u l t a t e l e dorite, face a p e l la
căpeteniile amintite mai sus, c e r â n d u - l e concursul.

Rezultatul cel mai i m p o r t a n t al acestei expediţii-cruciate

este însă a l t u l : extensiunea statului muntean şi în a c e s t e p ă r ţ i .
Toţi cercetătorii cari s'au ocupat de conflictul dintre! C a r o l R o b e r t
şi B a s a r a b , conflict terminat cu dezastrul d e l a P o s a d a , dau ca
motiv tentativa lui B a s a r a b de a se e l i b e r a de sub tutela ungu-

9
° ) „ A d cultus in ipsis p a r t i b u s c a t h o l i c e fidei ampliandum". Reg. Vat.
V o i . 1 1 4 , f. 1 5 6 — 1 6 1 , ep. 981—983.
fi0
) Ibidem.
a i
) Densuşianu—Hurmuzaki, Documente, v o l . I, p a r t . 1, p. 6 0 9 .
fl2
) N. Iorga, Istoria Românilor. V o l . III. B u c u r e ş t i , 1 9 3 7 , p. 2 0 3 .
os
) Reg. Vat. V o i . 7 8 , f. 6 6 , ep. 2 1 2 şi Reg. Av. V o i . 2 2 , f. 8 9 .
 0 4
r e a s c ă , ocupând şi B a n a t u l de S e v e r i n ) . P r i m u l motiv pare
verosimil şi pentru aceasta B a s a r a b , în 1 3 2 9 , p r i m e ş t e şi pe fiii
rebeli a i lui L a d i s l a u refugiaţi la el, d u p ă ipoteza di-lui prof. L
85
L u p a ş ) , d u p ă cum poate să fie şi el cuprins î n t r e acei „necre­
dincioşi" ce comiteau a t â t e a f ă r ă d e l e g i în cuprinsul regatului
ungar, î m p r e u n ă cu aceiaşi fii ai lui L a d i s l a u şi cu Moise fiul lui
Moise, l o a n fiul lui Teodor, amintiţi mai sus, la c a r e se a d a o g ă
şi un Nicolae d e Tălmaciu, care ocupă S ă l i ş t e a şi „novem v i l l a s
86
olaceas", în ţ a r a A m l a ş u l u i ) .
C â n d o a t â t d e intensă v i a ţ ă r o m â n e a s c ă se manifesta peste
tot, e r a n a t u r a l ca B a s a r a b să se gândească să-şi e x t i n d ă do­
meniul său, mai ales în p ă r ţ i l e estice, locuite l a fel de R o m â n i
şi u n d e nu e r a încă o organizaţiune politică consolidată. îndem­
nul, pe care p a p a i 1-a făcut la 1 3 2 7 de a contribui l a l ă ţ i r e a c r e ­
dinţei catolice „in ipsis p a r t i b u s " e r a bine venit p e n t r u el. B a ­
sarab, cu ceilalţi demnitari, numiţi în scrisorile p a p a l e , a m e r s

6 4
) A c e a s t a este o p i n i a , cu e x c e p ţ i a lui X e n o p o l , a t u t u r o r i s t o r i c i l o r c a r i
au c e r c e t a t această chestiune: N. I o r g a (Istoria Românilor, voi. III, p. 1 7 7 ,
181); B. P. Haşdeu (Negru Vodă, p. C L X X X I X ) ; A. Bunea (încercare de
istoria Românilor până la 1382. B u c u r e ş t i , 1 9 1 2 , p. 1 5 0 ) ; D. Onciul (Originile
Principatelor, p. 53, 179—180); Seton-Watson (Histoire des Roumains. Pa­
ris, 1 9 3 8 , p. 2 9 ) ; C. C. G i u r e s c u (Istoria Românilor, v o i . I, p. 3 5 1 ) ; I. L u p a ş
(Lupta dela Posada, în Anuarul Corn. Mon. istorice. Secţ. pt. Transilvania,
1930—31, p. 1 8 6 ) ; I. Minea (Războiul lui Carol Robert, Cercetări Istorice,
1929—1930, p. 3 3 7 ) ; N. A . Constantinescu (Bătălia dela Posada 1330. Bueu-
reşti, 1 9 3 0 , p, 2 4 — 2 5 ) , etc. A . D. X e n o p o l , Istoria Românilor, III, p. 6 9 , dă
ca m o t i v al conflictului f a p t u l că B a s a r a b a ocupat t r o n u l fără a cere voie
regelui ungar, însă azi, când se ştie că domnia lui B a s a r a b a început la
s f â r ş i t u l sec. X I I I sau la î n c e p u t u l celui u r m ă t o r , nu se mai p o a t e susţine că
acest conflict să fi izbucnit d u p ă 3 0 de ani.
85
) Un voevod ai Transilvaniei în luptă cu regatul ungar în Fraţilor Ion
şi Alexandru Lapedatu. B u c u r e ş t i , 1 9 3 6 , p. 4 0 2 , p ă r e r e ce cu mai m u l t ă pro­
b a b i l i t a t e p o a t e fi a d e v ă r a t ă , spre deosebire de cea a lui A . P o r , Lászlo erdé-
lyi vajda, în Erdély Múzéum. A n . V I I , p. 4 8 0 , c a r e susţinea că fiii lui L a d i s l a u
s"ar fi refugiat în S e r b i a la cumnatul lor Ştefan Uroş. Insă sora l o r , soţia
lui U r o ş , era moartă din 1 3 2 6 astfel că c e a l a l t ă soţie nu va fi fost prea
mulţumită de a p r i m i la c u r t e pe fraţii celeilalte soţii c a r e a r fi p u t u t in­
fluenţa asupra regelui.
fl8
) Densuşianu—Hurmuzaki, Documente, v o i . I, p a r t . I, p. 5 8 4 , 5 8 9 şi 5 9 2 .
şi a ocupat regiuni-le amintite, deoarece d u p ă un a n se ştie că
6 7
s a r fi convertit unii Cumani şi Români din acele p ă r ţ i ) , însă
d u p ă aceea B a s a r a b n'a mai voit să r e s t i t u e regelui ungar te­
ritoriile ocupate, a s u p r a c ă r o r a C a r o l invoca d r e p t u r i l e coroanei
ungare. In t r e i documente: unul din 1 3 3 0 , altul din 1 3 3 2 şi a l
t r e i l e a din 1 3 5 1 , se d ă ca motiv a l conflictului din 1 3 3 0 , ocupa­
68
r e a din p a r t e a lui B a s a r a b a u n o r teritorii de ale regelui ).
î m p o t r i v a p ă r e r i i g e n e r a l e c ă aci a r fi v o r b a de B a n a t u l
de S e v e r i n , trei m o t i v e se p o t a d u c e p e n t r u î n l ă t u r a r e a acestei
opiniuni şi a n u m e : B a n a t u l d e S e v e r i n e r a o organizaţiune dis­
tinctă de r e g a t u l ungar, numit totdeauna deosebit, cu numele
său şi niciodată cu cel generic de ,,quaedam p a r t e s " ; în documen­
tele d a t e de însuşi C a r o l , în a n u l războiului sau mai târziu, se
spune c l a r că regiunile ocupate de B a s a r a b e r a u „ţinuturile şi
marginile Regatului" u n g a r ,,in terra transalpina", a d e c ă în
Muntenia; ori vanitosul rege nu p u t e a a f i r m a că B a n a t u l de S e ­
v e r i n f ă c e a p a r t e din Muntenia, recunoscând, în felul acesta,
dreptul lui B a s a r a b a s u p r a lui; pe l â n g ă acestea, chiar în a n u l
1 3 3 0 găsim un ban de S e v e r i n , în p e r s o a n a lui Dionisie, care de­
ţine a c e a s t ă demnitate, în mod permanent, p â n ă la 1 3 3 5 . Un în­
vingător cum a fost B a s a r a b la 1 3 3 0 , nu a r fi restituit învinsu­
lui regiunea pentru care s'a luptat. Nici d e s p r e oarecari regiuni
mărginaşe din T r a n s i l v a n i a ca M e h a d i a sau A m l a ş u l nu p o a t e
fi vorba, căci în acest caz regele u n g a r n'ar fi spus că e r a u
„in t e r r a t r a n s a l p i n a " . „Ipsis p a r t i b u s " din documentul dela
1 3 2 7 sunt a c e l e din „ t e r r a t r a n s a l p i n a " din documentul din 1 3 3 2
p e n t r u c a r e s'a făcut războiul din 1 3 3 0 şi cari nu p o t fi d e c â t
p ă r ţ i l e estice a l e Munteniei, sau cele sudice ale Moldovei, care

6 7
) Ibidem, p. 6 0 9 .
6 S
) „Propter oecupationem t e r r a m m et confiniorum regni nostri . . ."
sau, ,,Ad recuperandum quasdam partes predicti regni TJngariae per Bo-
zorab Vayvodam infidelem occupatas" sau în sfârşit „et quaedam confinia
regni n o s t r i , que in terra Transalpina per Bazarab, filium Tochomery scis-
maticum in n o s t r u m et s a c r e c o r o n e non modicum derogameli detinebatur".
Ibidem, p. 621—625 şi vol. I, part. 2, p. 1 4 , si V. Motogna, Iarăş lupta
dela Posada, în Revista Istorică, 1 9 2 3 , A n . I X , p. 8 2 .
d e f a p t se ştie că f ă c e a u p a r t e din Principatul lui B a s a r a b şi mai
târziu. C h i a r în aceste p ă r ţ i se constată, la începutul sec. X V ,
o întreagă serie de s a t e numite Olteni, c a r e dau numele întregii
6 9
regiuni d i n t r e D u n ă r e şi Ş i r e t ) . P a r t e a occidentală a M u n t e ­
niei, Oltenia, a a v u t de suferit mult de pe u r m a campaniei lui
C a r o l R o b e r t ; B a n a t u l de S e v e r i n , r ă m a s în posesiunea regelui
ungar, cuprindea şi p a r t e a a p u s e a n ă a Olteniei, şi o p a r t e din­
t r e Românii din a c e a s t ă regiune nu se mai simţeau în d e p l i n ă
siguranţă d u p ă î n f r â n g e r e a s u f e r i t ă de stăpânitori la P o s a d a şi
astfel e posibil ca B a s a r a b să-i fi colonizat în regiunea cucerită,
altfel nu se poate e x p l i c a numele de Olteni, p u r t a t în a c e a s t ă
regiune. O d o v a d ă în plus că m o t i v u l războiului din 1 3 3 0 a u
fost p ă r ţ i l e r ă s ă r i t e n e şi nu Banatul de S e v e r i n , a r fi sil i n t e r -
venţiunea lui C a r o l R o b e r t pentru reînfiinţarea episcopiei de
Milcovia, s p e r â n d ca m ă c a r pe a c e a s t ă c a l e influenţa lui în ace­
ste p ă r ţ i să se menţină, n ă d ă j d u i n d că B a s a r a b nu s a r fi opus
dorinţei p a p a l e . In v e d e r e a reînfiinţării episcopiei d e Milcovia,
C a r o l R o b e r t trimite l a R o m a „ r e l a t i o fide digna" şi se a r a t ă
gata să a j u t e p e V i t u s de M o n t e f e r r e o ca să-şi redobândească
bunurile bisericii de aici, din m â n a „puternicilor a c e l o r regiuni,
70
care le-au u s u r p a t " ) .
Toate cronicele recunosc ca principal v i n o v a t al războiului
71
din 1 3 3 0 , pe Toma v o e v o d u l Transilvaniei .), care r â v n e a anu­
mite teritorii ocupate de B a s a r a b , ba chiar întreagă ţ a r a a c e s ­
tuia, d e a c e e a sfătuind pe rege să î n t r e p r i n d ă d e z a s t r o a s a cam­
panie, neinformându-1 obiectiv şi n e p r e g ă t i n d î n d e a j u n s lucru-

8 9
) C. C. G i u r e s c u , „Oltenii" şi Basarabia. Colonizări muntene în sudul
Moldovei în veacurile XIV şi XV în Revista Istorică Română. Voi. X, pp.
130—131.
7 0
) N. D e n s u ş i a n u — E . Hurmuzaki, Documente, I ,
( p. 622—623.
71
) Chronicon Pictum Vindobonense, în Voi. XI din Izvoarele istoriei
Românilor. Ed. Gh. Popa-Lisseanu, p. 1 0 9 şi la l. L u p a ş , Atacul 'lui Carol
Robert contra lui Basarab cel Mare Domnul Ţării Româneşti în Studii, con­
ferinţe şi comunicări istorice. V o i . II, C l u j , 1 9 4 0 , p. 5 0 ; I. Dlugosz în Opera
Omnia. Ed. P z d s i e c k i . Tom. X X I I I , p. 1 3 5 ; A csiki szekely kronika. Ed. L.
Szâdeczki. B u d a p e s t a , 1 9 0 5 , p. 1 2 8 , 1 6 4 . Cf. şi O. P o p a , Basarab, în Revista
Istorică, 1 9 2 3 , An. X V I I , p. 1 3 .
rile. Informaţiunile cronicăreşti sunt confirmate şi de două scri­
sori, pe c a r e p a p a le trimite la 1 3 3 1 , u n a lui C a r o l R o b e r t şi a
doua episcopului Transilvaniei. Regele ungar voia să p e d e p s e a s ­
că pe Toma, d a r voevodul, a ş t e p t â n d u - s e l a aceasta, ia m ă s u ­
r i l e necesare, c e r â n d intervenţia papei. P a p a , la r â n d u l său, scrie
episcopului Transilvaniei să i n t e r v i n ă în f a v o a r e a lui Toma, să-1
72
împace cu regele, i a r regelui îi scrie să-1 i e r t e pe voevod ).
C ă a c e s t e f a p t e e r a u consecinţele războiului, reiese c l a r : răz­
boiul se sfârşise în luna Noemvrie a anului 1 3 3 0 , i a r v o e v o d u l
trebuia să scrie papei în aceiaşi l u n ă sau în cea u r m ă t o a r e , pen-
t r u c a r ă s p u n s u l s ă fie trimis în l u n a Ianuarie 1 3 3 1 .

C a r o l R o b e r t nu putea uita a c e a s t ă ruşinoasă înfrângere şi

n u v o i a să r e n u n ţ e l a regiunile, p e n t r u c a r e p u r t a s e r ă z b o i u l şi
s ă lase lui B a s a r a b teritoriile ocupate. De aceea se interesa de
starea episcopiei de Milcovia, în timp ce se p r e g ă t e a de r e v a n ­
şă. A c e s t fapt r e z u l t ă din mai multe scrisori a l e papei Ioan X X I I ,
prin c a r e se a c o r d ă regelui u n g a r a n u m i t e beneficii l a 1 3 3 3 în
caz că a r face un nou răziboiu şi a r alunga p e „schismatici: şi p e
necredincioşi" d e l a frontierele Ungariei: i se acordă favoarea
de a putea asculta liturghia înainte de a se face ziuă, c â n d v a
m e r g e „împotriva p ă g â n i l o r şi a schismaticilor şi a rebelilor . . .
73
d e l a h o t a r e l e regatului U n g a r i e i " ) . D e o a r e c e în 1 3 3 0 v i a ţ a sa
fusese în pericol, nu ştia C a r o l Robert, d a c ă se v a mai întoarce
sau nu din a c e a s t ă e x p e d i ţ i u n e a t â t de r i s c a n t ă . D e aceea, v r o i a
să-şi ştie a s i g u r a t ă succesiunea la tron, cerând papei, ca u r m a ­
şul său — Ludovic, fiul cel mai m a r e — să p o a t ă fi încoronat nu­
mai din p a r t e a arhiepiscopului de Strigoniu, cu care e r a înţeles
să nu încoroneze un a l t competitor, iar arhiepiscopul de Calocea,
episcopii de O r a d e a şi de Zagreb să nu p o a t ă încorona pe moş­
tenitorul tronului decât în caz d e absenţă şi cu î n v o i r e a a r h i ­
74
episcopului de S t r i g o n i u ) . S e temea C a r o l să nu reînvie întâm-

72
) Reg. Av. v o i . 3 7 , f. 2 7 0 şi 3 0 3 şi Reg. Vat. v o i . 9 8 , f. 1 9 7 şi 2 0 1 .
73
) Reg. Av. v o i . 4 4 , f. 30.
74
) Reg. Av. v o i . 4 3 , f. 3 0 8 — 3 0 9 . A r e s t d r e p t îi fusese acordat arhie­
piscopului de Strigoniu şi din partea papei Inocenţiu III, la anul 1209
p l ă r i l e p e t r e c u t e cu 3 0 de ani înainte, cu ocaziunea alegerii sa­
le, dat fiind că dinastia întemeiată de dânsul nu e r a p r e a bine
consolidată la c â r m a Ungariei, r e v o l t e l e ţinându-se lanţ, mai
a l e s în T r a n s i l v a n i a .
F r i c a însă e r a m a r e şi C a r o l , amintindu-şi î n t â m p l a r e a din
1 3 3 0 , când e r a să-şi p i a r d ă v i a ţ a , cere papei indulgenţă ple­
n a r ă de s a r î n t â m p l a să m o a r ă în războiul î m p o t r i v a Schisma­
ticilor, T ă t a r i l o r şi P ă g â n i l o r din v e c i n ă t a t e a regatului său, ca­
75
r e făceau continue incursiuni şi necazuri credincioşilor c a t o l i c i ) .
P r i e t e n i a dintre B a s a r a b , T ă t a r i şi r e s t u r i l e de Cumani ce l o ­
cuiau î m p r e u n ă în M o l d o v a meridională, se manifestase şi în
1 3 3 0 , d u p ă cum şi cu ocaziunea a j u t o r u l u i dat, în a c e s t an, ţ a ­
rului Mihail a l B u l g a r i l o r când în a r m a t a lui B a s a r a b se găseau şi
7G
„ T ă t a r i negri şi I a ş i " ) . S u b aceşti T ă t a r i , N. Iorga v e d e a pe Ro^
mânii din M o l d o v a , p e c a r e Ungurii a v e a u tot interesul a-i p r e ­
zenta ca păgâni ce veneau să l u p t e î m p o t r i v a p u r t ă t o r u l u i stin­
77
d a r d u l u i de c r u c i a t ă ) . P e lângă aceasta, a l ă t u r i de T ă t a r i tot­
deauna se pomenesc şi schismaticii, cari nu p u t e a u fi cctalocui-
tori cu T ă t a r i i în M o l d o v a , d e c â t Românii. Lipsesc informaţiuni
precise, dacă acest războiu a a v u t loc sau nu; mai probabil că
frica 1-a împiedecat pe C a r o l R o b e r t să încerce din nou ceeace
încercase în 1 3 3 0 . D a r p e n t r u ce voia el să f a c ă un nou r ă z b o i u
lui B a s a r a b , d a c ă acesta-i restituise B a n a t u l de S e v e r i n , p r i n ­
cipalul motiv al campaniei din 1 3 3 0 ? Motivul este acelaş, c a r e

(Cf. Bullarium Romanorum diplomatum et privilegiorum. Vol. III. Taurino,

1858, p. 2 3 3 — 2 3 4 ) , aşa că, dacă n"ar fi fost un motiv special, regele n'ar
fi c e r u t din nou această confirmare.
7 5
) Reg. Vat. V o i . 1 0 6 , f. 13—14. „ C u m i t a q u e sicut cx parte tua fuit
nobis expositum — scria p a p a — fideles Christi per regnum tuum aliasque
terras tibi subditas -constituti a Scismaticis, Tartaris et Paganis aliisque
permixtis infidelium nationibus impugnationes, depopulationes, Servitutes
et c a r c e r e s , aliasque d i v e r s a r u m g e n e r a r u m penas et c r u c i a t u s m u l t i p l i c e s pa-
t i u n t u r . . . Nos tuis supplicationibus . . . tibi si in bello seu pugna huius-
modi aut ex v u l n e r i b u s ibi receptis postmodum te mori contigerit,. o m n i m n
t u o r u m . . . p l u r a m concedimus veniam peccatorum".
7 6
) I. Minea, Războiul lui Carol Robert, p. 3 3 0 .
7 T
) N. I o r g a , Istoria Romanilor, v o l . III, p. 1 8 0 .
a d e t e r m i n a t campania încheiată cu dezastrul d e l a P o s a d a : ,,illis
prtibus. . . in terra t r a n s a l p i n a " din documentele din 1 3 2 7 ,
1 3 3 0 , 1 3 3 2 pe c a r e B a s a r a b Ie ocupase, le deţinea încă şi le v a
deţine el şi urmaşii săi.
îndoitul scop, de cucerire şi de c o n v e r t i r e , se v e d e şi de
d a t a aceasta, ca şi la 1 3 3 0 , d e o a r e c e în acelaş timp, sunt trimişi
78
în aceste p ă r ţ i călugării p r e d i c a t o r i ) . S i m u l t a n se p o r n i r ă din
Ungaria s t ă r u i n ţ e p e n t r u r e î n f i i n ţ a r e a episcopiei de Milcovia,
ceeace p u t e a înlesni o p e r a de cucerire v i s a t ă d e regele ungar.
Un r a p o r t v r e d n i c de c r e z a r e — „ r e l a t i o fide digna" — , care v a
fi fost a l c ă t u i t în cancelaria regelui Ungariei, făcea cunoscut p a ­
pei că în ,.regatul Ungariei, î n s p r e h o t a r e l e T ă t a r i l o r " , se găseşte
o episcopie a Milcoviei, c a r e a fost nimicită, d u p ă ce T ă t a r i i i-au
distrus biserica şi d u p ă ce preoţii a u fost omorîţi, i a r „ p r o p r i e t ă ­
ţile, b u n u r i l e şi d r e p t u r i l e i-au fost u s u r p a t e de c ă t r e puternicii
a c e l o r regiuni". Reînfiinţarea ei a r fi posibilă, dacă s'ar numi în
demnitatea de episcop al Milcoviei franciscanul V i t u s de M o n t e -
79
f e r r e o sau de C a s t r o f e r r e o , capelanul regelui C a r o l R o b e r t ) .
S e poate c r e d e că însuşi regele ungar, la c e r e r e a capelanului
său, a r fi mijlocit pe l â n g ă p a p ă p e n t r u reînfiinţarea episcopiei,
a r ă t â n d u - s e gata să-i dea a j u t o r c a să-şi r e d o b â n d e a s c ă bunu­
80
rile din m â n a u s u r p a t o r i l o r ) . V i t u s de M o n t e f e r r e o a şi fost
numit episcop, d u p ă cum reiese dintr'o însemnare' a cancelariei
8 1
p a p a l e , din 27 Octomvrie 1 3 3 4 ) .
A c e a s t ă l u p t ă f ă c e a p a r t e dintr'un v a s t p l a n d e cruciată,
proiectată de p a p a Ioan X X I I , fiind cuprinşi între duşmani şi
Turcii. In acest scop este trimis Ioan de C e p e y o , comandantul
galerelor regelui F r a n ţ e i , în p ă r ţ i l e r ă s ă r i t e n e , împotriva ace-

7S
) Reg. Vat. v o i . 1 0 6 , f. 13—14.
7 9
) N. Denstişianu—E. Hurmuzaki, Documente, l^, p. 622—623.
s o
) Makkay L., A milkoi (kun) piispokseg es nepei. Debreţin, 1 9 3 6 ,
p. 4 6 .
S1
) Obligationes et Solutiones, voi. 1 3 , f. 1 6 2 . Această însemnare înlă­
tură nedumerirea p ă r . Gh. Moisescu, Catolicismul in Moldova până la sfâr­
şitul veacului XIV. B u c u r e ş t i , 1 9 4 2 , p. 3 1 , c a r e spune că nu se ştie „temei­
nic" dacă acest capelan regal a fost sfinţit episcop.
s t o r duşmani, d e s p r e a c ă r o r invazie în „România" şi a l t e r e ­
s 2
giuni r ă s ă r i t e n e e r a a n u n ţ a t şi C a r o l R o b e r t ) .
*
P u t e r e a noului P r i n c i p a t danubian, dovedindu-se tot m a i
mare după 1 3 3 0 , Ludovic, mai r e a l i s t decât t a t ă l său, caută
a l i a n ţ a lui B a s a r a b . A ş a se e x p l i c ă î n t â l n i r e a dintre r e g e l e U n g a ­
riei şi Nicolae A l e x a n d r u , întâlnire a m i n t i t ă de cronicarul p r o t o ­
83
pop Ioan de K i i k u l o ) . P r e s u p u n e m că motivul principal a l a c e ­
stei întâlniri a fost r e c u n o a ş t e r e a din p a r t e a lui Ludovic a pose­
siunilor ocupate de B a s a r a b l a 1 3 2 7 — 1 3 3 0 , în a c e s t mod p u t â n d
l u p t a î m p r e u n ă î m p o t r i v a T ă t a r i l o r . S c h i m b a r e a politicii lui B a ­
sarab, c a r e din prieten a l T ă t a r i l o r , la 1 3 3 0 , devine acum d u ş ­
manul lor, se e x p l i c ă p r i n tendinţa lui de a-şi asigura şi în a c e a ­
stă p a r t e un h o t a r mai n a t u r a l , neatins la 1 3 2 7 — 1 3 3 0 , u n flu­
viu şi o ieşire la m a r e ; în al doilea r â n d fiindcă nu voia să d e ­
v i n ă duşmanul noului rege, mai puternic şi mai c u r a j o s decât t a ­
t ă l acestuia. Documentele noui î n l ă t u r ă orice îndoială în ce p r i ­
veşte d a t a luptei î m p o t r i v a T ă t a r i l o r şi c o m p l e t e a z ă amintita
cronică a protopopului Ioan, c a r e nu p r e c i z e a z ă anul, d a r o
a ş e a z ă între, primele evenimente a l e domniei lui Ludovic, ime­
diat înaintea e x p e d i ţ i e i f ă c u t ă de a c e s t a î m p o t r i v a Croaţiei, e x ­
p e d i ţ i e ce a v u loc în 1 3 4 4 — 1 3 4 5 . Nu se mai poate susţine c ă
8 4
l u p t a î m p o t r i v a T ă t a r i l o r a r fi a v u t loc în 1 3 4 5 ) , ci la 1 3 4 3 ,
când e dovedit /documentar un A n d r e i ca v o e v o d a l T r a n s i l ­
85
vaniei, î n s ă r c i n a t cu conducerea e x p e d i ţ i e i ) . In acest an, p a p a
Clemente V I desleagă, la c e r e r e a sa, pe Ludovic de toate p ă ­
catele, după cum obţinuse şi t a t ă l său, în caz că a r muri în l u p t a

82
) Reg. Vat. V o i . 1 0 6 , f. 1 2 .
83
) Chronicon de Ludovico Rege, în Scriptores Rerurn Hungaricarum.
Pars. I. T y r n a v i a e , 1 7 6 5 , p. 2 7 9 .
8 4
) A. Domanowszki, Die Geschichte Ungarns. Muenchen, 1 9 2 3 , p. 1 0 1 .
8 5
) Această dată e c o n s i d e r a t ă şi de D. Onciul, Originile Principatelor
Române, Bucureşti, 1 8 9 9 , p. 247. Chiar dacă documentul în c a r e se pome­
neşte A n d r e i u ca voevod a r fi fals ( K a r â c s o n y i I., A hamis, hibăskeltu es
keltbzetben oklevelek kritikai jegyzeke. Budapesta, 1 9 0 2 , p. 3 6 ) , nu este ex­
clus ca A n d r e i să fi fost v o e v o d al T r a n s i l v a n i e i în acel an.
 8 0
împotriva Schismaticilor şi a T ă t a r i l o r vecini cu r e g a t u l s ă u ) .
In acelaş an, tot la c e r e r e a lui Ludovic, papa-i p e r m i t e lui şi oa­
menilor săi c a r i v o r m e r g e „contra dictos scismaticos e t infede-
87
les" să m ă n â n c e carne şi în zilele oprite de b i s e r i c ă ) .
A l ă t u r i de a r m a t a lui Ludovic şi a lui B a s a r a b l u p t a u şi
unii voevozi români din M a r a m u r e ş , în frunte cu Dragoş. L u ­
dovic în anul u r m ă t o r , trebuind să lupte î m p o t r i v a Croaţiei,
fondează în a c e s t e regiuni moldovene, s p r e T ă t a r i , o m a r c ă de
apărare, cu guvernarea căreia fu încredinţat acelaş Dragoş,
c a r e o v a cârmui, împreună cu urmaşii săi, p â n ă în a şasea
d e c a d ă a veacului al X l V - l e a .
D a r în timp ce r e g e l e Ludovic e r a ocupat cu a l t e î n t r e p r i n ­
deri războinice — expediţiunea împotriva Croaţiei — Tătarii
şi aliaţii lor, nefiind distruşi cu totul, f ă c u r ă noui incursiuni în
T r a n s i l v a n i a şi Ungaria, d e v a s t â n d totul în calea lor. La a c e s ­
te incursiuni se r e f e r ă trei scrisori p a p a l e din anul 1 3 4 4 : în
două d i n t r e e l e se v o r b e ş t e d e s p r e distrugerea „ u l t r a q u a d r a -
ginta monasteria" d e a l e ordinului benedictin „a t e m p o r e quo
infideles Tartari Regnum prefatum Ungariae hostili devasta-
88
r u n t " ) , i a r în cea de a treia se v o r b e ş t e d e s p r e ocuparea unor
m ă n ă s t i r i a l e a-celuiaş ordin călugăresc, din diecesa Strigoniu-
lui şi din cea a Calocei, unele de c ă t r e clerici şi a l t e l e d e c ă t r e
laici, c a r i le ţin ocupate î m p o t r i v a lui D u m n e z e u şi a d r e p t ă ­
ţii ,,ab e o t e m p o r e quo T a r t a r i infideles p r e f a t u m Regnum Un­
88
gariae hostiliter d e v a s t a r u n t " ) . A m e n i n ţ ă r i l e papei nu înfri-
c a r â pe usurpatorii, c a r e continuau s ă d e ţ i n ă a c e s t e bunuri şi
mai d e p a r t e , dând ocaziune urmaşului lui C l e m e n t e V I , p a p e i
Inocenţii! V I , să i n t e r v i n ă şi el, la anul 1 3 6 1 , p e l â n g ă a r h i e p i s ­
9 0
copul de C a l o c e a şi pe lângă episcopul de O r a d e a ) . A c e a s t a

s e
) „ I n b e l l o seu pugna c o n t r a Scismaticos, T á r t a r o s et paganos et alias
infideles naciones quibus regnum Ungarie est contiguum et vicinum . .
Reg. Suppl. voi. 2, f. 1 8 6 .
ST
) Ibidem.
88
) Reg. Suppl. voi 2, f. 1 8 6 şi Reg. Av. voi. 7 4 , f. 4 2 7 .
S 9
) Reg. Av. voi. 7 4 , f. 427—428.
9 0
) Erau ameninţate „nonnulae personae t a m reKgiosae quam etiam se-
înseamnă că b u n u r i l e ocupate de acei clerici şi laici, în timpul
d e v a s t ă r i i t ă t ă r e ş t i e r a u în T r a n s i l v a n i a , d u p ă cum r e i e s e de
altfel din însăşi scrisoarea papei Inocenţiu şi ocupanţii n'ar
fi e x c l u s să fi fost p e r s o a n e de a l t ă religie decât cea catolică,
deci Români, catolicii neîndrăznind să nu dea a s c u l t a r e ordine­
l o r papei.
P r e s u p u n e m că d e v a s t ă r i l e la c a r e se r e f e r ă scrisorile amin­
tite a u a v u t loc în acest an 1 3 4 4 , deoarece î h t r o a l t ă scrisoare
din 2 3 Noemvrie 1 3 4 3 — a ş a d a r înainte de aceste incursiuni —
papa, vorbind d e s p r e distrugerile s ă v â r ş i t e de T ă t a r i i păgâni
asupra mănăstirilor şi bisericilor din Vişegrad, precizează,
referindu-se la invaziunea din 1 2 4 1 , „jam decursis centum
91
annis" ).
Tot la Românii din T r a n s i l v a n i a se r e f e r ă o a l t ă scrisoare
p a p a l ă de p e la mijlocul veacului a l X l V - l e a şi a n u m e dela
1 3 5 3 , când p a p a Inocenţiu V I , l a c e r e r e a lui A n d r e i de Ragusa,
trimite câţiva „litteratos et eruditos viros" p e n t r u convertirea
92
„scismaticorum et paganorum", din regatul U n g a r i e i ) . C ă sub
schismaticii din regatul Ungariei se înţeleg Românii, rezultă
c l a r dintr'un document din a c e l a ş timp — 2 2 A u g u s t 1 3 5 2 —•
u n d e se spune că s a u făcut stricăciuni v i i l o r de p e dealul
T y b u r „per gentes scismaticas, videlieet per Olacos, a d castrum
93
Keechkes pertinentes" ).
In aceeaşi ordine d e idei, confirmând cele de mai sus, sunt
ştirile pe care l e dau a l t e scrisori p a p a l e . Ş i a n u m e în anul
1 3 5 8 , p a p a a c o r d ă indulgenţă p l e n a r ă credincioşilor, c a r e v o r

ciliares nec non . . . laicos", care „occuparunt et occupari fecerunt terras,

domos, possessiones . . . dicti episcopi Transilvanensis" Reg. Av. voi. 145,
f. 343.
91
) Reg. Vat. V o i . 1 3 7 , f. 1 5 6 — 1 5 7 , e p . 5 5 4 .
92
) Reg. Suppl. v o i . 2 6 , f. 1 2 4 .
9 3
) Cf. Codex Andegavensis continuatus. A n j o u k o r i o k m ă n y t â r . Ed. Naşţy
I. şi Tasnâdi Nagy G y . V o l . V . B u d a p e s t a , 1 8 7 9 , p. 6 0 3 . „ C a s t r u m K e c h k e s "
e r a în c o m i t a t u l A l b a . La 1 3 4 6 se a m i n t e ş t e „ v i l l a o l a c h a l i s p r o dicto castro
Kechkes". Cf. Documenta historiam Valachorum in Hungaria illustrantia.
Budapesta, 1 9 4 1 , p. 1 0 9 .
 9 4 95 96
vizita bisericile din Z a a d ) , Arnahigh ) şi S â n m i c l ă u ş ) , si­
t u a t e „in m e d i o Olachorum, inter nationes p r o t e r v a s " , dintre
97
c a r e unii s'au c o n v e r t i t l a credinţa c a t o l i c ă ) . Interesantă e s t e
şi o a l t ă s c r i s o a r e a papei Inocenţiu V I din anul 1 3 5 6 , a d e c ă
o c o n f i r m a r e a uneia din a n u l 1 3 2 7 , p r i n c a r e P r e d i c a t o r i i din
U n g a r i a e r a u i n v i t a ţ i să predice c r u c i a t ă „ c o n t r a omnes T r a n -
98
silvanos, Bosnenses e t Sclavoniae", fiind aceştia e r e t i c i ) . Bos-
niecii şi locuitorii Slavoniei, eretici, se ştie cine erau. „Transil­
vanii eretici", î m p o t r i v a c ă r o r a p r e d i c a p a p a cruciată, cine p u ­
t e a u f i ? E r a u aceeaşi „gens scismiatica, videlicet Olachi", din
documentul amintit d e l a 1 3 5 2 . Din scrisoarea papei deia 1 3 5 6
r e z u l t ă un a l t f a p t i m p o r t a n t şi anume, m a r e a m a j o r i t a t e a R o ­
m â n i l o r din T r a n s i l v a n i a în tot decursul veacului a l XIV-lea,
î n c â t papa să considere p e toţi Transilvanii, „Omnes Transilva-
nos'^ eretici ^ i să nu specifice că numai o p a r t e dintre ei e r a u
eretici, c e e a c e înseamnă că p o p u l a ţ i a catolică î n aceste p ă r ţ i e r a
cu totul neînsemnată.

In acest timp, Principatul Ţ ă r i i Româneşti se consolidează

9 4
) Zaad, p o a t e fi un S a t , p o a t e Someşsat de lângă C l u j sau Suat din
acelaş judeţ, plasa Mociu.
9 5
) Arnahigh ar putea fi Apahida din acelaş judeţ, sau din judeţul
Alba, o localitate cu nume mai asemănător negăsindu-se în Transilvania,
nici în sec. XIV şi nici astăzi. Ne face să credem în identitatea comunei
Arnahigh cu A p a h i d a , f a p t u l că A p a h i d a din j u d . C l u j se numea totdeauna
Olâh Apahida (Cf. I. Puşcariu, Date istorice privitoare la familiile nobile
române. P a r t . I. Sibiu, 1 8 9 2 , p. 7 1 ) , ceeace ar c o n f i r m a aşezarea ei „in medio
O l a c h o r u m " , sau cea din j u d . A l b a , se aminteşte la aunl 1 3 4 3 ca „ A p a h i d a
v i l l a Olachale". Cf. Teleki csalăd okleveltăra, II, p. 7 1 , Z i m m e r m a n n - W e r n e r ,
Urkundenbuch, II, p. 7 şi Documenta historiam Valachorum ... p. 97—98.
9 8
) In ce priveşte a treia localitate amintită, Sânmiclăuş, nu poate fi
comuna din j u d . C l u j cn acest n u m e , d e o a r e c e aceasta este o comună foarte
mică şi astăzi, astfel că pe la mijlocul veacului XIV nu putea avea două
biserici. Trebuie să fie alt Sânmiclăuş, poate acela din jud. Bihor, plasa
Cefa, c a r e de f a p t se n u m e a Olâhszentmiklos şi c a r e din t o t a l u l de 2 5 0 0 de
locuitori, numai 1 0 0 erau Unguri, i a r restul Bomâni.
9T
) Reg. Suppl. voi. 3 1 , f. 65.
BS
) Reg. Av. v o i . 1 3 2 , f. 472—473.
tot mai mult şi d e a c e e a interesul ce i se a r a t ă din a f a r a , este
din ce în ce mai m a r e . A ş a l a 1 3 6 0 p a p a Inccenţiu V I c ă u t a să
asigure influenţa bisericii catolice în aceste p ă r ţ i şi a c o r d a C l a ­
rei, D o a m n a Munteniei, i e r t a r e a t u t u r o r p ă c a t e l o r ,,in a r t i c u l o
99
m o r t i s " ) . I m p o r t a n ţ a acestui document constă în faptul că l ă ­
m u r e ş t e originea soţiei lui A l e x a n d r u B a s a r a b şi confirmă lipsa
episcopului latin din Muntenia în acest timp, c a r e din a c e a s t ă
pricină e r a p u s ă sub jurisdicţiunea episcopiei t r a n s i l v a n e . In j u ­
r u l originii celei de a doua soţii a lui Nicolae A l e x a n d r u B a s a ­
rab, n u toţi cercetătorii a u fost ide a c o r d . C e l dintâi, Bogdan Pe_
triceicu Haşdeu, cu spiritul său de observaţiune puţin obişnuit,
încerca să dovedească, la 1 8 9 8 , că C l a r a e r a unguroaică, n e p o a t ă
1 0 0
a nobilului t r a n s i l v a n M i c u d ) . A r g u m e n t e l e s a l e n e p ă r â n d con­
vingătoare, istoricii de mai târziu a u pus la îndoială originea m a ­
ghiară a C l a r e i . D. Onciul c r e d e a numai probabil c a r fi fost din
101
Ungaria ) , în timp ce N. Iorga o c r e d e a convertită numai pe la
1 0 2
1370 ) , p e n t r u c a A . D Xenopol să o considere d e a d r e p t u l o bul­
103
gară catolică ) . Documentul de mai sus, din 1 3 6 0 , î n l ă t u r ă ori­
ce îndoială. C ă c i p a p a o numeşte „ C l a r a de Ungaria, Voivodissa
W l a c i e " , catolică în acest t'mp şi n u convertită Ia 1 3 7 0 sau a l t -
c â n d v a mai înainte, în care caz p a p a n'ar fi u i t a t să amintească
acest lucru, cum face totdeauna în cazuri a s e m ă n ă t o a r e . A ş a d a r
C l a r a e r a din Ungaria, spune papa, i a r un document din 1 3 7 2 ,
dat de V o e v o d u l V l a i c u , în f a v o a r e a magistrului „Ladislaus, s t r e -
n u u s miles, filius quondam Ianus M e i s t e r d e Doboka, nepos M i -
104
kedbani, n c s t e r consanguineus d'lectus e t f i d e l i s " ) , aşa d a r o

") Reg. Av. v o i . 1 4 4 , f. 4 1 3 .

10
°) Negru Vodă, p. C C V I I — C C X V I .
101
) Originile Principatelor Române, p. 1 8 8 . A c e a s t ă o p i n i u n e e împăr­
tăşită şi de C. C. G i u r e s c u , Istoria Românilor, I, p. 3 7 0 .
102
) Studii şi documente, I—II, p. X X I I I . In sinteza sa de Istorie a
Românilor, III, p. 1 8 6 şi în studiul „Condiţiunile întemeierii bisericilor ro­
mâne", în Analele Acad. Române. Mem- Secţ. Ist. Ser. II. Tom. X X X V , p.
390 o consideră o nobilă t r a n s i l v a n ă însă c o n v e r t i t ă la catolicism la 1 3 7 0 .
los
) Istoria Românilor din Dacia Traiană, v o i . I I I , p. 6 9 .
1 0 4
) Densuşianu—Hurmuzaki, Documente. I, p a r t . 1 , p. 1 8 9 — 1 9 0 şi P.
P. Panaitescu, Documentele Ţării Româneşti, v o i . I, p. 33—34.
rudă, poate f r a t e cu m a m a sa vitregă, p r e c i z e a z ă şi mai de
a p r o a p e originea sa. In al doilea rând, d a c ă în M u n t e n i a a r fi
fost episcopie catolică în acel timp, nu a r fi considerat p a p a
această ţ a r ă ca a p a r ţ i n â n d diecesei t r a n s i l v a n e : „ W a y v o d i s s a
W l a c i e , T r a n s i l v a n e n s i s diócesis". In felufcacesta documentul d é
mai sus confirmă un a l t u l din 1 3 6 9 , p r i n c a r e V l a i c u recunoaşte
jurisdicţiunea episcopului Transilvaniei, situaţiune ce exista din
timpul t a t ă l u i său, spunea Vlaicu, deci din timpul de când d a ­
1 0 0
tează documentul n o s t r u ).

*
In a c e a s t ă ordine de idei se situiază şi interesul ce-1 do­
v e d e ş t e p a p a în acest timp, p e n t r u episcopia Milcoviei. In a n u l
1 3 5 3 este ales episcop al acestei diecese B e r n a r d , după m o a r t e a
108
ultimului episcop de Milcovia, a l cărui nume nu este p r e c i z a t ).
C a imediat p r e d e c e s o r a l lui B e r n a r d în episcopatul Milcoviei,
se aminteşte un Toma de Nymti ( 1 3 4 7 — 1 3 4 8 ) , c a p e l a n al r e ­
gelui L u d o v i c al Ungariei. Nici acesta nu v a fi r e z i d a t în diecesa
sa, deoarece în anul u r m ă t o r alegerii sale, T o m a „ellectum M y l -
choviensem" e r a trimis ca a m b a s a d o r a l regelui ungar la V e ­
neţia pentru încheierea unui t r a t a t de a l i a n ţ ă î n t r e cele două
107
state ) . B u l a de numire a lui B e r n a r d , confirmă a c e a s t ă p r e -

105
) Ibidem, p. 1 4 8 — 4 9 şi 3 1 — 3 2 , „Cui scilicet Ecclesie et eius Episcopo
Transilvanensis a temporibus predecessorum nostrorum ac bone memorie
condam Alexandri, patris noştri clarissimi, iure diocesano dinoscitur fore
subiecta, sufraganeum suum Episcopum . . .". In legătură cu această depen­
denţă de diecesa T r a n s i l v a n i e i şi cu politica religioasă mai tolerantă a lui
Nieolae Alexandru, trebue pusă şi ştirea găsită într'un „cancionale" pro­
venit din biserica catolică din comuna Sânta Mărie din Secuime, unde în
partea calendaristică a manuscrisului, a p a r ţ i n ă t o r sec. XIII, se poate ceti
următoarea notiţă latină: „Hic obiit Alexander voevoda transalpinus Anno
dni miltesimo CCC-mo LX-mo quarto". Cf. O r b ă n B., A Szekelyfold leirăsa.
V o i . II. B u d a p e s t a , 1 8 6 9 , p. 8 7 , şi I. M i n e a , Când a murit Alexandru Voevod,
în Revista Arhivelor, 1924—1926, A n . I. p. 290—291.
106
) Reg. Vat. V o i . 2 2 4 , f. 1 2 2 . Cf. şi I. F i l i t t i , Din Arhivele Vatica­
nului. V o i . I, p. 5 — 6 .
] n 7
) V e z i şi G. Moisescu, o. c. p. 33—35.
supunere şi astfel se e x p l i c ă şi faptul, p e n t r u c a r e p a p a nu
precizează numele predecesorului. D a r lucrul se r e p e t ă şi sub
B e r n a r d , c a r e p e n t r u s ă r ă c i a diecezei sale şi p e n t r u a fi sti­
mulat să se ducă în noua-i diecesă, e r a scutit, în cel din­
1 0 8
tâi an al numirii, de j ^ a t a d ă r i l o r cuvenite scaunului p a p a l ).
B e r n a r d stătea- într'un o r a ş din Boemia sau G e r m a n i a , căci nu­
mai a ş a se e x p l i c ă î n s ă r c i n a r e a pe c a r e i-o d ă p a p a , în a n u l
1 3 5 7 , să e x a m i n e z e c e r e r e a lui Ioan de C a s t e l a ţ , c a r e c e r e a să
109
fie primit în tagma clericilor ) . In felul acesta şi-a petrecut
1
Bernard timpul până l a d a t a de mai sus, când a fost numit
episcop de Plock. A i c i n u poate p ă s t o r i liniştit însă, deoarece
e r a în duşmănie cu r e g e l e Poloniei, C a z i m i r cel M a r e , lipsin-
du-i şi a d e s i u n e a supuşilor săi. O mulţime de r e c l a m a ţ i u n i şi
110
anchete ), încheiate cu a c e e a a c a r d i n a l u l u i F r a n c i s c de San
Marco, au ca u r m a r e destituirea lui „frater Bernardus, olim
111
Episcopus Mylchoviensis ).

In l e g ă t u r ă cu p r o b l e m a unirii bisericilor, problemă ce

a p r e o c u p a t p a p a l i t a t e a v e a c u r i d e a r â n d u l , se amintesc, la 1 5
M a r t i e 1 3 5 3 , doi fraţi cu n u m e l e Ioan A s a n . P a p a Inocenţiu V I ,
c e r e a „nobilibus v i r i s Iohanni A s s a n i e t Iohanni A s s a n i militi-
112
bus constantinopolitanis" ) să-şi dea tot interesul şi să lu­
c r e z e din t o a t e p u t e r i l e l a Constantinopol p e n t r u d u c e r e a l a în­
1 1 3
deplinire a unirii bisericilor. A c e ş t i fraţi ), trebue să fi fost

Obligationes et Solutiones. V o i . 2 9 , f. 8 6 şi Ş t . Pascn în Anuarul

Institutului de Istorie Naţională din Cluj-Sibiu, v o i . I X , p. 5 5 1 .
109
) Reg. Av. Voi. 1 3 5 , f. 397. Cererea lui Ioan de C a s t e l a ţ , din 13
Mai 1 3 5 7 , se găseşte î n Reg. Suppl. v o i . 2 7 , f. 1 2 4 .
1 1 0
) Vezi pe l a r g la -G. Moisescu, o. c. p. 35—37.
1U
) Reg. Suppl. voi. 34. f. 79.
U2
) Reg. Vat. v o i . 2 4 4 B., f. 8 2 , e p . 1 8 5 .
1 1 3
) Faptul că a m â n d o i poartă acelaş nume de botez nu exclude în­
f r ă ţ i r e a l o r , d u p ă cum m a i t â r z i u cu mai p u ţ i n de un v e a c nu e x c l u d e a ace­
laş fapt, înfrăţirea f i i l o r l u i V o i c u de H u n e d o a r a , c a r e l a f e l p u r t a u amân­
doi numele de Ioan: „utrique Iohanni Olâh filiis condam Woyk de Hu-
n y a d " . Cf. N. Densuşianu-E. H u r m u z a k i , Documente, t , p. 6 2 7 .
nepoţii î m p ă r a t u l u i româno-bulgar, Ioan A s a n II, m o r t la a n u l
1 2 4 1 . Presupunem că e r a u nepoţii acestuia, fiii fiului omonim,
căci copiii luau numele t a t ă l u i şi chiar d e a c e e a p a p a îi n u ­
m e ş t e pe amândoi Ioan A s s a n i , a d e c ă a i lui A s a n . Ioan A s a n ,
fiul î m p ă r a t u l u i omonim, v a fi t r e c u t l a Constantinopol după
u c i d e r e a t a t ă l u i său, fiind în conflict cu ucigaşii aceluia, şi şi-a
oferit serviciile î m p ă r a ţ i l o r din Bizanţ, în al c ă r o r serviciu r ă ­
m â n şi copiii lui, ca ,,milites".
P a p a căuta în deosebi unirea bisericilor, d e o a r e c e perico­
l u l turcesc e r a tot mai a m e n i n ţ ă t o r . D e a c e e a U r b a n V , scria
la 1 3 6 6 , arhiepiscopului de Strigoniu şi supuşilor săi, să pre­
dice o cruciată î m p o t r i v a Otomanilor, fiindcă aceştia atacară
114
şi o c u p a r ă mai m u l t e teritorii a p a r ţ i n ă t o a r e c r e ş t i n i l o r ) . In
acelaş an, p a p a scria lui Ludovic, r e g e l e Ungariei, să acorlde
t o a t e înlesnirile lui Ioan d e R i p a r i a , primul c a m e r a r a l rege­
lui F r a n ţ e i , C a r o l , şi însoţitorilor săi c a r e mergeau s ă l u p t e îm­
1 1 5
potriva Turcilor ).

Turcii p ă t r u n s e r ă şi în Balcani şi ţ a r u l B u l g a r i l o r S t r a c i -
mir este a j u t a t d e aceştia în l u p t a ce o a v e a în acea vreme
cu Ludovic, regele Ungariei, şi cu Vlaicu, Domnul Ţării R o m â ­
neşti, căruia, p e n t r u a-1 a t r a g e de p a r t e a sa, Ludovic îi cedează
1 1 6
B a n a t u l de S e v e r i n ) şi-i trimite d e mai m u l t e ori, în lunile
M a r t i e — I u l i e 1 3 6 8 , un a m b a s a d o r în p e r s o a n a lui Nicolae fiul
1 1 7
lui G r i g o r e ).

114
) Ibidem, p. 123—126.
115
) Reg. Vat. voi. 2 4 8 , f. 7 0 .
1 1 6
) N. lorga—E. Hurmuzaki, Documente, X V , p. 2.
1 1 7
) Thaloczy L., Nagy Lajos es a bolgăr bănsăg, în Szăzadok, 1900,
p . 6 0 3 — 6 0 5 . Un g r u p de cinci documente, scoase din A r h i v a V a t i c a n ă , com­
pletează ştirile p r i v i t o a r e la conflictul pentru Vidin. Acest fapt trebue să
se înţeleagă din documentele din anul 1 3 6 8 , în care papa vorbeşte despre
războiul pe care Ludovic îl pregătea împotriva schismaticilor şi a terito­
riilor lor: „Ad terras Scismaticorum et Pacherinorum fidei catholice inimi-
corum pro faciendum eis guerram personaliter accedere c o n t i g e r i t " . Reg. Av.
 întreprinderile m i l i t a r e e r a u însoţite totdeauna de intre*
p r i n d e r i de ordin spiritual. U n d e se găsea o a r m a t ă , e r a u p r e ­
zenţi peste tot şi călugării franciscani sau dominicani. Tot ast­
fel se î n t â m p l ă şi de d a t a aceasta. După o r e l a t a r e din a n u l
1 3 6 8 , a vicarului M i n o r i ţ i l o r din Bosnia, opt c ă l u g ă r i francis­
cani, în cincizeci de zile, a r fi convertit ,,plusquam 2 0 0 homi-
118
num m i l l i a " ) , p e n t r u c a r e f a p t papa, în a c e l a ş an, felicită
1 1 9
p e Ludovic, cu a j u t o r u l c ă r u i a s'ar fi s ă v â r ş i t această o p e r ă ).
Cronica cunoscută sub numele de Chranicon Gyóngyósense, in­
f o r m e a z ă că la anul 1 3 6 6 , aceşti călugări a u construit mai multe
convente franciscane: la Orşova, Haţeg, Cuvin, A l s a n , Haraco,
1 2 0
Cheriş, Sebeş, I n ă u ) . C a o consecinţă a acestor succese, p a p a
cere c ă l u g ă r i l o r predicatori să î n v e ţ e limba p o p o a r e l o r , în m i j ­
locul c ă r o r a a c t i v a u : „ad discendum linguas i l l a r u m p a r t i u m ido-
neos esse p u t a v e r i s " , p e n t r u a putea fi convertiţi mai uşor şi cei­
121
lalţi schismatici şi n e c r e d i n c i o ş i ) . Intr'o scrisoare din anul
1 3 6 9 , p a p a îndemna pe Mineriţii din Bulgaria, Valachia, Serbia

voi. 1 6 6 , f. 4 8 4 şi Reg. Vat. v o i . 2 5 7 , f. 1 5 . P r i n a l t e l e i se permite rege­

lui m a g h i a r , să p o a t ă asculta l i t u r g h i a î n a i n t e de a se f a c e ziuă, c h i a r şi în
locuri interzise de biserică şi să aibă un altar p o r t a t i v . Reg. Vat. voi. 2 5 7 ,
f. 1 8 şi Reg. Av. voi. 1 6 8 , f. 368. Aceste concesiuni i se fac şi lui Nicolae
de Sech şi lui Nicolae, voivodul Transilvaniei, cari însoţeau pe rege în
expediţiunea sa.
l l s
) N. Densuşianu-E. Hurmuzaki, Documente, I,
¡¿ p. 1 3 2 . Cronica dela
Gyongyos, Chronicon Gyóngyósense, v o r b e ş t e astfel d e s p r e acest f a p t : „ 1 3 6 6 . . .
Istius autem tempore videlicet anno domini 1 3 6 6 , devotissimus dominus Lu--
dovicus rex Hungarorum Bulgariam et regna confinibus Hungariae sue su-
biecit potestate . . . fratres mittere in multa copia . . . ut inter scismaticos
et h e r é t i c o s verba vite predicando seminarent ct eos, qui ex ipsis eonver-
terentur, baptizarent". Cf. E. Fermendzin, Chronicon observantis provinciae
Bosniae Argenúnaeque ordinis S. Francisci, în Starine, Belgrad, voi. XXII,
P . 9.
1 1 9
) N. Densuşianu—E. Hurmuzaki, Documente, I , p. ' 1 4 5 — 1 4 6 .
2

1 2 0
) Cf. Starine, X X I I , p. 1 2 . Toate aceste l o c a l i t ă ţ i se găsesc în Banat,
a f a r ă de Haţeg.
121
) Reg. Vat. voi. 2 4 9 , f. 1 3 5 . In urma acestei dispoziţiuni, Antoniu
de Spoleto, învaţă limba română, în acest fel reuşind să convertească mai:
mulţi Români din T r a n s i l v a n i a , cum r e z u l t ă din trei scrisori din anul 1374..
Cf. A . T h e i n e r , Vetera monum. histórica Hungarie. V o i . I I , p. 1 5 2 .
 şi Bosnia să încerce c o n v e r t i r e a schismaticilor din a c e l e p ă r ţ i
1 2 2
ş i cu e x e m p l u l vieţii l o r ) şi s ă trimită misionari şi la T ă t a r i ,
cum se trimiseseră în timpul papei Ioan X X I I . A s t f e l d e î n d e m ­
123
n u r i u r m a r ă la scurte i n t e r v a l u r i de t i m p ) i a r proselitismul
a c e s t o r c ă l u g ă r i a a v u t d a r u l să nemulţumească p o p o a r e l e din
a c e l e p ă r ţ i ; p l ă t i n d uneori cu p r o p r i a l o r v i a ţ ă zelul de c a r e
1 2 4
erau animaţi ).
* * *
P e l a 1 3 7 0 C l a r a t r ă i a încă. D a r l a a c e a s t ă dată era vă­
d u v a voevodului Ţ ă r i i Româneşti. A s t f e l i s e a d r e s e a z ă la 1 8
I a n u a r i e acest an, p a p a în cinci scrisori: „Dilecte in Christo
filile nobili m u l i è r i reliete quondam A l e x a n d r i W e i d a in V l a c h i a
125
vidue, s a l u t e m " ) . P a p a îi p e r m i t e p r i n a c e l e scrisori să a s c u l t e
1
liturghia înainte de a se face ziuă şi în locuri interzise de bise­
r i c ă ; îi p e r m i t e să aibă un a l t a r portativ, p r e c u m şi un confe­
sor. Toate acestea dovedesc un fapt:. C u r t e a domnească pără-

1 2 2
) „Quod vos per vestram predicationem et exemplum vitae lau­
dabili» cum auxilio divinae g r a t i a e in B u l g a r i a e , Valachiae, Rasciae et Bos-
nae p a r t i b u s , in quibus haeretici et scismatici c o m m o r a n t u r , ad u n i t a t e m et
«bedieiitiam et scismatico^ i u g i t e r r e d u c e r e " . Reg. Av. V o i . 1 6 0 , f. 1 0 0 .
1 2 3
) Reg. Val. v o i . ' 2 5 0 , f. 57.
1 2 4
) După aceeaşi cronică Gyòngyòsense, călugării minoriti din Vidin
fură omorîţi de „scismatici" în prezenţa Domnului Munteniei, Vlaicu. „Cum
christianissimus rex Hungariae Ludovicus, Portam Ferream transiens supra-
dictam Bodoni civitatem cepisset, que sita est in ripa Danubii fluminis, et
per fratres nostros, ut in p a r t e d i c t a m est s u p e r i u s , q u a m p l u r i m u m fuis-
sent b a p t i z a t i , et uniti ecclesie orthodoxe, processus temporis eodem civitas
Bozorad scismaticum conscientibus eidem nonnullis civibus proditione fuit
capta . . . Morabantur tune in civitate decern fratres minores perfectissimi
quotidie contra sacerdotes et calugeros, hoc est religiosos hereticos dis­
putando . . . supradictos tamen quinque fratres inimici fidei in quadam ec­
clesia invenerunt o r a n t e s , et in ipsa furioso impetu unum ex eis in frusta
divisum crudeliter peremerunt, alios autem quator ligatis manibus ipsi
regi Bozorad presentarunt . . . Cum igitur fratres sancti nollent fidem ne­
gare, inimici fidei, ut occiderentur a rego Bozorad petierunt, rex vero de
spoliis et captione c i v i t a t i s magis sollicitus erat, ab eis faciem avertens pe-
nitus nihil r e s p o n d i t . . .". Cf. Starine, 1. c , p. 10—12.
1 2 5
) Reg. Av. voi. 1 7 2 , f. 3 3 4 , 3 5 0 şi 3 7 2 şi Reg. Vat. voi. 260, f.
sise capitala şi se găsea în refugiu, unde nu a v e a un a l t a r sta­
bil. Şi, fiindcă e r a în c ă l ă t o r i e , a v e a nevoie de o a p r o b a r e s p e ­
cială p e n t r u a p u t e a a s c u l t a liturghia unde se î n t â m p l a şi la
orice o r ă a r fi fost nevoie. A c e a s t ă situaţiune e x c e p ţ i o n a l ă a
fost c r e a t ă d e războiul ce a a v u t loc la 1 3 6 9 , î n t r e Ludovic, re^.
gele Ungariei, şi Vlaicu, Domnul Ţ ă r i i Româneşti, care fapt a
c o n s t r â n s C u r t e a să-şi p ă r ă s e a s c ă r e ş e d i n ţ a şi să se refugieze
1 2 8
u n d e v a spre R ă s ă r i t ) . F a p t u l că a c e s t e documente sunt î n r e ­
gistrate numai l a începutul a n u l u i 1 3 7 0 în r e g i s t r e l e pontificale,
se datoreşte întârzierii cu care, din cauza situaţiunii d e r ă z b o i u
din î n t r e a g a regiune d u n ă r e a n ă , v o r fi sosit l a R o m a cererile
C l a r e i sau din cauza indolenţei s e c r e t a r i l o r curiali.
Aflând papa despre rezultatul războiului — desastruos
p e n t r u a r m a t e l e maghiare — , se grăbeşte să felicite pe Clara
p e n t r u conversiunea fiicei sale, regina' Bulgariei şi pentru d a ­
1 2 7
r u r i l e făcute bisericii Sf. P e t r u şi P a v e l din R o m a ), rugând
pe V l a i c u să se c o n v e r t e a s c ă el însuşi, astfel putând fi un a t l e t
1 2 8
a l lui Christos şi mai v a l o r o s ).
* * *
Papa U r b a n V nu se interesează numai de Ţ a r a Româ­
nească, ci, cu r e z u l t a t c e v a mai bun, şi de M o l d o v a . Aici, la
episcopia Milcoviei, numeşte la 2 9 M a i 1364 pe dominicanul
A l b e r t de Usk, p r o f e s o r şi duhovnic p a p a l , ca susccesor a l l u i
B e r n a r d de Mazovia, t r a n s f e r a t la 1 3 5 7 în Polonia, l a episco­
1 2 9
pia d e P l o c k ). I n t r e t r a n s f e r a r e a lui B e r n a r d şi numirea lui

1 2 6
) A c e s t r ă z b o i u în a f a r ă de c r o n i c a p r o t o p o p u l u i l o a n de pe T â r n a v e
(Kukiild). îl mai amintesc şi documentele emanate din cancelaria regală
ungară: 1 6 Sept. 1 3 6 9 , 20 Aug. 1 3 6 9 , 1 3 6 9 fără lună şi zi, etc. Cf. I. Mi-
nea în Convorbiri Literare, A n . X L I V , p. 1 1 3 4 şi Codex Zichy (Zichy csa-
lăd okmănytăra, ed. Nagy Imre, Nagy Ivân şi Veghelyi D.), voi. Vt, p.
607, 639.
1 2 7
) N. Densuşianu—E. Hurmuzaki, Documente, 1^, p. 1 5 8 .
12s
) Ibidem, p. 1 5 9 .
129
) Reg. Av. voi. 1 5 9 , f. 1 1 7 . Cf. şi I. C. F i l i t t i , Din Arhivele Vati­
canului, I ,p. 7, -unde e greşit t r a n s c r i s : nune în loc de tune, vorbind de
Bernard „olim Plocensem, nune (sic) Milcoviensem episcopum".
A l b e r t — 1 3 5 7 — 1 3 6 4 — scaunul episcopiei d e Milcovia r ă m a s e
vacant. C a şi predecesorul său, tot a ş a şi A l b e r t este scutit de
p l a t a d ă r i l o r f a ţ ă de scaunul p a p a l , din pricina s ă r ă c i e i diecesei
1 3 0
sale ) . Lipsesc ştirile d e s p r e v e n i r e a lui A l b e r t în diecesa M i l -
coviei, mai a l e s că în a c e a s t ă v r e m e orice influenţă m a g h i a r ă e r a
r ă u v ă z u t ă în M o l d o v a , i a r dominicanilor şi franciscanilor le
crescuse p u t e r e a în a ş a m ă s u r ă , încât lipsa episcopului nu e r a
de loc simţită, d a c ă nu cumva p r e z e n ţ a sa e r a chiar d e prisos.
Din aceleaşi motive, p a p a U r b a n trimite pe călugării minoriţi
131
„ad t e r r a m Ruthenorum, Valachorum, Tartarorum..." ) , pentru
a c o n v e r t i p o p u l a ţ i a a c e l o r regiuni, f ă c â n d p a r t e această mă­
sură din p l a n u l general al p a p a l i t ă ţ i i de a a d u c e l a catolicism
p e toţi Românii, d u p ă c o n v e r t i r e a lui Laţcu, cu sprijinul asiduu
al C l a r e i şi p o a t e prin înclinarea lui Vlaicu.
Căci Laţcu, Domnul Moldovei, se unise, puţin mai înainte,
cu biserica Romei, din mai m u l t e motive: e r a î n c o n j u r a t de
două p ă r ţ i de state catolice, Ungaria şi Polonia, c a r e delà 1 3 7 0
a v e a u un singur suveran, în p e r s o a n a lui Ludovic; ofensiva ca­
tolică în întreg Orientul, prin cele d o u ă mari ordine religioase,
se p ă r e a că v a duce l a bun rezultat, mai a l e s că însuşi împă­
r a t u l bizantin, Ioan V. Paleologul, care c ă l ă t o r i s e chiar l a R o ­
ma în acest scop, se a r ă t a dispus l a o î n ţ e l e g e r e cu p a p a şi sub
influenţa lui, p ă r e a u înclinaţi s p r e aceasta c h i a r şi patriarhii
Constantinopolului, Ierusalimului şi A l e x a n d r i e i . Dorinţa de a

130
) Obligation.es et Solutiones Camerae, voi. 3 6 , f. 1 1 8 .
1 3 1
) Această măsură rezultă dintr'o confirmare a dispoziţiunii papei
Urban V, făcută de papa Bonifaciu IX în anul 1 3 9 9 . Cf. Reg. Lat. voi. 6 7 ,
f. 199—201. O. Halecki, Un empereur de Byzance a Rome. Vingt ans de
travail pour l'union des églises et pour la défense de l'empire d'Orient,
1355—1357. V a r ş o v i a , 1 9 3 0 , p. 2 1 1 , c r e d e că papa Urban, în scrisoarea sa
din 1 August 1 3 7 0 , făcea aluzie la conversiunea Iui Laţcu, precum şi Ia
progresele catolicismului în Ţara Românească, atunci când spuneai „Si-
cut . . . audivimus, nonnulli Reges, Principes alii christiani tam clerici et
f
erclesiaticae p e r s o n a e religiosae et e i a m saeculares, quam laici qui e x t r a obe-
dientiam dictae ecclesiae . . . ad dictam ecclesiam r e d i r e seu venire deside-
rant unitatem ac o b e d i e n t i a m et r e v e r e n t i a m d e b i t a m et d e v o t a m " . Cf. Ray-
n a l d u s , Annales ecclesiastici... Tom. V I I , p. 1 8 1 .
întră în politica e u r o p e a n ă ca stat independent, a t â t din punct
de v e d e r e politic cât şi religios, scos de sub jurisdicţiunea epis­
copului de Haliciu sau de sub a c e e a a arhiepiscopilor ungari,
cu o c a p i t a l ă r i d i c a t ă l a rangul de „civitas" şi cu limba oficiala
cea latină, d u p ă cum a v e a u t o a t e ţ ă r i l e civilizate ale timpu­
1 3 2 1 3 3
lui ) , v o r fi determinat actul lui L a ţ c u ) . A s t f e l L a ţ c u se v a
fi l ă s a t convins de p r o p a g a n d a acelor călugări, cari se îndeletni­
ceau cu o p e r a de proselitism. A ş a înainte de 2 4 Iulie 1 3 7 0 , se
p r e z e n t a u la R o m a călugării minoriţi P a u l de Schweidnitz şi
Nicolae de Mehlsack a v â n d î n s ă r c i n a r e a de a a r ă t a papei câ
Domnul şi poporali moldovean e r a u înclinaţi să p ă r ă s e a s c ă o r t o ­
doxia şi să îmbrăţişeze religia catolică, în schimbul ridicării Ş i ­
r e t u l u i la t r e a p t a de „civitas" şi a a ş e z ă r i i ca episcop în noul
o r a ş a Franciscanului A n d r e i . D u p ă ce o a n c h e t ă se convinge
de buna c r e d i n ţ ă a lui Laţcu, târgui Ş i r e t u l u i este r i d i c a t l a
t r e a p t a de „oraş", d e c l a r a t scaun episcopal, i a r biserica de aici
r i d i c a t ă la rangul de c a t e d r a l ă , dându-i ca e p a r h i e î n t r e a g ă ţ a r a
Moldovei, scoasă ide sub jurisdicţiunea episcopului de Haliciu
sau de sub a oricărui a l t episcop şi p u s ă sub o b l ă d u i r e a ne­
m i j l o c i t ă a Scaunului papal. A s t f e l e sfinţit, la 9 M a r t i e 1 3 7 1 , ca
1 3 4
episcop a l Şiretului, Franciscanul A n d r e i W a s i l o ).

1 3 2
) Pentru aceasta Laţcu îşi ia la curtea sa un secretar de limbă
latină.
1 3 3
) Corespondenţa între Laţcu şi Papa referitoare la conversiunea
Domnului moldovean la N. Densuşianu—E. Hurmuzaki, Documente, I ,
J( p.
160—164. Discuţiunea pe l a r g la Gh. Moisescu, o. c., p. 67—78. N. Iorga,
Condiţiile de politică generală în cari s'au întemeiat bisericile româneşti in
veacurile XIV—XV, în Analele Acad. Române. Mem. Secţ. Ist. S e r . II. tom.
XXXV, 1912—1913, p. 405, spune că „organizaţia catolică a Moldovei sub
Laţcu, a fost nu o iscodire d i p l o m a t i c ă în vederea întăririi p r i n c i p a t u l u i , ci
o r e a l i t a t e , cu totul firească dacă ţinem seama de faptul descălecării din
Maramureş încă fără viaţă bisericească ortodoxă a nouei ţări a Moldovei".
Dacă . ar fi fost numai acest m o t i v , nu s'ar p u t e a explica de ce organizarea
bisericii catolice în Moldova a întârziat peste un deceniu dela descălecare.
Va fi fost şi aceasta u n u l din m o t i v e , d a r nu s i n g u r u l şi nu cel dintâi.
1 3 4
) Intr'o listă din 1849 a episcopilor catolici din Moldova se dă
anul 1370 pentru începutul p ă s t o r i r i i lui A n d r e i la Şiret. Cf. I. S a b ă u , O
nouă listă a episcopilor catolici din Moldova, în Revista Istorică, 1943, XIX,
 Tot atunci se organizează şi episcopatul Şiretului, cunoscân-
du-se numele a doi canonici: D e r s l a o Segnei şi Nicola A n d r e i .
Celui dintâi i se permite să aibă, p e lângă canonicatul siretean,
1 3 5
şi un a l t u l ) , p e n t r u a c e l a ş motiv p e n t r u c a r e se a c o r d a şi
episccpilor a l t e beneficii pe lângă cele din episcopia r e s p e c t i v ă ,
i a r celui de a l doilea i se a c o r d ă , pe l â n g ă canonicatul C r a c o ­
136
viei, canonicatul şi c a n c e l a r i a e p i s c o p a l ă a Ş i r e t u l u i ). Aceste
documente dovedesc că noul episcopat e r a bine organizat şi c ă
v o e v o d u l u i L a ţ c u s p r i j i n e a pe catolici, p e n t r u a se putea stabili
d u p ă regulele şi u z a n ţ a timpului. C ă episcopul A n d r e i rezida
137
în dieceza sa, o dovedeşte şi faptul că a v e a o c a n c e l a r i e ),
cu conducerea c ă r e i a e r a însărcinat Nicolae A n d r e i de Stre-
now. „Canonicatuum et p r e b e n d a m ac c a n c e l l a r i a m ecelesie C e -
rethensis-", care poate e r a şi cancelarul sau logofătul Domnu­
lui. A r fi o e x p l i c a ţ i e a lipsei totale de documente i n t e r n e din
timpul cârmuirii lui Laţcu, faptul că acest c a n c e l a r e r a strein
de toate obiceiurile ţ ă r i i şi astfel el nu v a fi scris documente
de donaţiune — cum sunt a p r o a p e toate documentele moldo­
veneşti din veacul al X l V - l e a — şi dacă le v a fi scris, cum el
stătea şi în Polonia, le v a fi dus acolo şi a s t f e l se v o r fi pierdut.
Ş e d e r e a lui A n d r e i în diecesa sa r e z u l t ă şi dintr'un a l t document
din 1 7 I a n u a r i e 1 3 7 2 , p r i n c a r e p a p a îi î n c r e d i n ţ e a z ă grija c r e ­
dincioşilor catolici de a m â n d o u ă s e x e l e şi d e orice condiţiune
socială, a t â t clerici, cât şi laici din diecesa Haliciului, ,,cu aceeaşi
p u t e r e pe oare o ai de d r e p t a s u p r a p o p o a r e l o r t a l e din c r a ­
138
sul şi diecesa Ş i r e t u l u i " ).

p. 2 3 5 . După P. B. Gams, Series episcoporum Ecclesiae Catholicae. Leipzig,

1936, p. 3 6 5 , un episcop de Şiret eu numele P e t r u a r fi stat la C r a c o v i a .
1 3 5
) Reg. Av. v o i . 1 7 4 , f. 1 2 1 .
13fi
) Reg. Av. voi. 1 7 6 , f. 3 0 0 .
1 3
') Toate acestea, infirmă a r g u m e n t a r e a destul de silită a păr. Moi-
sescu d e s p r e o t o t a l ă lipsă de o r g a n i z a r e a episcopiei catolice de Ş i r e t , pre­
cum si un t o t a l d e s i n t e r é s al lui A n d r e i f a ţ ă de n o u a diecesa, u n d e n'ar fi
pus p i c i o r u l n i c i o d a t ă . Cf. şi Şt. Pascu în An. Inst. de Ist. Naţ., I X p.
1 S S
) ,,Cum illa potestate quam habes a iure super populorum tuorum
c i v i t a t i s et diócesis Cerethensis". Reg. V o t . v o i . 2 6 4 , f. 3.
 Ofensiva catolică cuprinsese întreagă Moldova, deoarece
p a p a voia să facă din a c e a s t ă ţ a r ă b a z a a c t i v i t ă ţ i i misionarilor
catolici în Europa nord-estică. D e aceea, în t i m p ce se ocupa
cu o r g a n i z a r e a nou înfiinţatei episcopii a Şiretului, numeşte un
episcop şi p e n t r u diecesa Milcoviei, la 3 S e p t e m v r i e 1 3 7 1 , în
189
persoana c ă l u g ă r u l u i augustin Nicolae de Budia )» c a r e ila
fel n u v a fi stat în M o l d o v a , d e o a r e c e se plânge personal papei
140
pentru l i p s u r i l e ce l e - a r a v e a de î n d u r a t a c o l o ) şi de aceea
se mulţumeşte cu demnitatea de v i c a r general al diecesei de
1 4 1
A g r i a , unde-1 găsim pe Ia anul 1 3 7 5 ) . A c e a s t ă lipsă e f e c t i v ă
a episcopului de Milcovia din diecesa sa, îl f ă c e a pe p a p a să
e x t i n d ă jurisdicţiunea episcopului de Ş i r e t „peste t o a t ă ţ a r a sau
1 4 2
ducatul Moldovei, cât a p a r ţ i n e numitului duce (Laţcu) " ).
In a c e l a ş timp se grăbeşte p a p a să felicite pe Laţcu, la
25 Ianuarie 1 3 7 2 , p e n t r u t r e c e r e a la c r e d i n ţ a catolică şi su­
p u n e r e a sa f a ţ ă de biserica Romei, sfătuindu-1 s ă n u se lase
ademenit în v r e u n fel o a r e c a r e de soţia sa c a r e ,,in prioribus
e r r o r i b u s permanet", ci să s t ă r u e să o r e a d u c ă şi pe a c e a s t a la
143
credinţa bisericii c a t o l i c e ) . In p r i v i n ţ a căsătoriei, p a p a îi spu­
ne că n u doreşte să-1 d e s p a r t ă de soţie, d a r îi cere să o con­
v e r t e a s c ă şi pe ea, căci numai în a c e s t caz copiii născuţi din
această căsnicie v o r fi recunoscuţi legitimi. Dintr'o a l t ă scri­
soare, din 2 3 Iulie 1 3 7 2 , a f l ă m că A n d r e i convertise la cato­
licism mulţi oameni şi că l u c r a din r ă s p u t e r i p e n t r u a r e a d u ­
ce şi pe alţii la aceeaşi credinţă, dar că veniturile pen­
tru „mensam episcopalem Cerethensem" nu puteau face faţă
trebuinţelor şi demnităţii sale episcopeşti. Din această scri­
s o a r e mai a f l ă m că „ecclesia Certhensis, q u a e in partibus scis-

1 3 9
) N. Densuşianu—E. H u r r a u z a k i , Documente, p. 1 3 3 .
14
°) Ibidem, p. 1 7 6 .
141
) Ibidem, p. 2 2 4 .
1 4 2
) „Totam dictam terram seu d u c a t u m M o l d a v i e n s e m , in quantum ad
prefatum ducem p e r t i n e t " . Cf. Ibidem, p. 160—161.
143
) Reg. Vat. voi. 2 6 8 , f. 8. Cf. şi W . A b r a h a m , Biskupstwa lacinskie
w Moldawii iv wieku XIV i XV. Liov, 1 9 0 2 , p. 1 8 1 şi G. Moisescu, o. c, p.
79—80.
maticorum constitit", exista şi mai înainte de p a p a U r b a n V,
144
în timpul căruia „de novo in cathedralem erecta fuit" ). Des­
p r e existenţa unei biserici c a t e d r a l e , sau şi numai simple, la Ş i ­
ret, înainte de a n u l 1 3 7 0 , nu a v e m nicio informaţiune documen­
t a r ă în a f a r ă de cea de f a ţ ă , astfel că a c e a s t a a r constitui con­
firmarea tradiţiunii p o p u l a r e , d u p ă care, pe locul u n d e e r a bi­
serica Sf. Ioan B o t e z ă t o r u l din Şiret, exista înainte, o biserică
, a principelui Sas", cu h r a m u l Sf. Troiţe, lucru, ce p a r e d e s t u l
de n a t u r a l , ţinând seamă de faptul că acest principe-voevod,
e r a prietenul regelui u n g a r L u d o v i c şi astfel nu putea fi nici
148
duşmanul catolicismului ).
Catolicismul în Moldova se menţine datorită călugărilor
c e l o r două ordine religioase, mai mult decât d a t o r i t ă episcopi-
344
) Reg. Av. voi. 1 8 7 , f. 2 9 7 şi Reg. Vat. voi. 2 8 3 , f. 109—110, ep.
3 6 3 . Cf. şi C. Auriei-, Episcopia de Şiret, în Revista Catolică, 1 9 1 3 , An. II,
p. 243—244.
1 4 5
) Cf. N. Iorga—G. Balo, Historie de l'art roumain ancienne. Paris,
1922, p. 4 5 . Lui N. Iorga i se părea dubioasă ştirea p ă s t r a t ă de tradiţiu-
nea p o p u l a r ă , d a r d o c u m e n t u l de mai sus o confirmă. Ţinând seamă de su­
punerea voevozilor din dinastia Dragoşizilor faţă de regele ungar, nu e
imposibil să-şi fi a v u t o biserică catolică la Ş i r e t , u n d e din cele mai vechi
timpuri se face pomenire despre o populaţiune streină — mai ales germa­
nă — care împărtăşea acea credinţă. Pe lângă motivul de mai sus, mai
poate fi adăogat şi f a p t u l că cei dintâi voevozi îşi v o r fi extins stăpânirea
până acolo, chiar dacă unii studioşi n'ar fi înclinaţi să creadă. (Cf. C.
Băcilă, Hotarul de Apus al Moldovei, în Buletinul Soc. Reg. de Geografie,
1 9 2 3 , A n . X L I , p. 4 4 şi C. C. G i u r e s c u , Cu privire la hotarul de Vest al Mol­
dovei. B u c u r e ş t i , 1 9 4 3 , p. 1 ) , m a r c a î n t e m e i a t ă d u p ă a l u n g a r e a T ă t a r i l o r a v â n d
trebuinţă de un h o t a r n a t u r a l în s p r e R ă s ă r i t , h o t a r ce-1 p u t e a oferi, mai
bine decât orice alt e l e m e n t , râul Şiret, iar oraşul omonim se găsea între
râu şi munţii C a r p a ţ i , pe lângă faptul că oraşul avea comunicaţie foarte
uşoară cu Maramureşul prin numeroasele „obcine", legături necesare pri­
milor voevozi c a r i nu v o r fi î n t r e r u p t c o n t a c t u l cu moşiile şi cu cei rămaşi
acasă. Din aceste motive, n'ar fi prea riscată afirmaţiunea că prima capi­
tală a Dragoşizilor să fi fost c h i a r în t â r g u l Ş i r e t u l u i , u n d e găsim urme de
aşezări mai v e c h i decât la B a i a , d u p ă cum şi o biserică. Cf. şi C. K o g ă l n i -
ceanu, Istoria veche a Românilor. V o i . I. B u c u r e ş t i , 1 9 3 8 , p. 5 3 . P e n t r u con­
firmarea celor de mai sus a r fi şi ş t i r e a după c a r e , pe la 1 3 4 0 , au fost
omorîţi la Şiret doi M i n o r i ţ i : Blasiu şi M a r c u . Cf. L. W a d i n g , Annales Mi-
iwrurn. V o i . V I I , p. 2 4 2 .
l o r de Ş i r e t sau de Milcovia. P e la 1 3 4 5 Franciscanii din M o l ­
d o v a a v e a u mai multe custodii: C e r e t h , C o t h a m (Hotin), Licos-
1 4 6
tomo A l b u m C a s t r u m şi M o l d a v i a ) , p r i n c a r e i r e b u e să se în­
1 4 7
ţeleagă oraşul Baia şi nu întreagă M o l d o v a ) . Despre lucră­
r i l e misionare a l e F r a n c i s c a n i l o r moldoveni, aminteşte şi scri­
s o a r e a papei U r b a n V din 2 4 Iunie 1 3 7 0 , p r i v i t o a r e la înteme­
1 4 8
i e r e a episcopiei de Ş i r e t ) . U r m a ş u l lui Urban, p a p a G r i g o r e
1 4 9
X I , prin scrisoarea sa din 1 6 Noemvrie 1 3 7 1 ) reglementează
a c t i v i t a t e a a c e s t o r c ă l u g ă r i misionari, astfel a c e a scrisoare de­
venind temelia constituţiei acestora, l u a t ă ca punct de ple­
c a r e şi de c ă t r e p a p a Bonifaciu IX la 1 3 9 9 . In timpul domniei
lui L a ţ c u Franciscanii se organizează sub conducerea lui Ni-
colae de M a h l s a c k şi sub a c e a a lui P a u l de S c h w e i d n i t z şi
poate a lui A n d r e i W a s s i l o , ceeace a r explica şi alegerea aces­
tuia din u r m ă ca episcop de Şiret.
Catolicismul se menţine în M o l d o v a şi după m o a r t e a lui
Laţcu, sprijinit de sora sa M a r g a r e t a , m a m a v i i t o r i l o r Domni.
Ofensiva catolică, începută de p a p a U r b a n V, es!s continuată
şi de u r m a ş u l acestuia în scaunul pontifical, G r i g o r e X I , care
confirmă, la 1 3 7 1 , o bulă a papei l o a n X X I I , confirmată şi de
p a p a Clemente V I , dând instrucţiuni m i n o r i ţ i l o r ce m e r g e a u în
tara Saracenilor, Păgânilor, Grecilor, B u l g a r i l o r si Cumani­
1 5 0
lor ).

Peste doi ani, (la 1 3 7 3 ) i se a c o r d ă unui Blasiu, r e c t o r al

151
parohiei Chişoda din diecesa Cenaidului ), anumite beneficii
152
d e o a r e c e „aliquos scismaticos de n o v o ad fídem c o n v e r s o s " ) iar

14e
) BuHarium Franciscanum. V o i . V , p. 6 0 2 .
1 4 7
) Cf. Gh. Moisescu, o. c. p. 8 7 , n. 3.
1 4 8
) „Sed quorundam fratrum minorum predicationibus et d o c t r i n i s iti-
ducti a b n e g a r e v o l u n t omne scisma". Cf. N. Densuşianu—E. Hurmuzaki, Do­
cumente, I„, p. 1 6 8 .
14e
) ìbidem, p. 176—178.
1B0
) Reg. Vat. voi. 2 8 7 , f. 216—218. Cine locuia, pe la 1 3 7 1 , în ţara
Cumanilor? Fără îndoială că R o m â n i i şi la ei a v e a u să meargă în misiune
 în 1 3 7 6 , p a p a scria lui A n t o n i u , arhiepiscopul de Calocea, c ă in
diecesa s a sunt schismatici c a r e cer d e l a p a t r i a r h u l din Gonstan-
153
tinopol dispensă p e n t r u c ă s ă t o r i i î n r u d i t e ) . E r a u aceeaşi schis­
matici pe a l c ă r o r episcop voia p a p a Inocenţiu III, la a n u l 1 2 0 4 -
1 2 0 5 , să-1 r e a d u c ă sub jurisdieţiunea sa, d a c ă nu cumva e r a sub
aceea a p a t r i a r h u l u i constantinopolitan şi c a r e la 1 3 4 9 a v e a u
un „presbiter olachalis". Ministrul provincial al M i n o r i ţ i l o r din
U n g a r i a r a p o r t a l a 1 3 7 7 papei, că d a t o r i t ă muncii sale şi a
subalternilor săi se convertiseră, în aceste părţi, de puţină
v r e m e , „a paucis c i t r a temporibus", mai mulţi schismatici şi că
în timp de v r e o 2 0 de ani f u r ă convertiţi p e s t e cincizeci de mii
d e schismatici, în a f a r ă d e copii şi femei şi c ă s'ar converti şi
alţii, d a c ă li s'ar trimite călugări, c a r e să fie în s t a r e să a s c u l t e
1 5 4
p e neofiţi în limba l o r ).
Intre aceşti cincizeci de mii de convertiţi v o r fi fost şi
aceia, d e s p r e c a r e i se r e l a t a papei G r i g o r e X I la 1 3 7 4 ,,ex r e l a -
tione fideli" că ci p a r t e din neamul cel numeros al V a l a h i l o r , c a r i
1 5 7
t r ă e s c l a h o t a r e l e Ungariei dinspre T ă t a r i ) , a fost convertită la

1 5 1
) In document „Theseuld Cenadiensis diócesis".
152
) Reg. Av. v o i . 1 9 1 , f. 2 4 2 .
153
) Reg. Vat. v o i . 2 8 8 , f. 4 4 .
lo4
) Reg- Av. voi. 2 0 1 , f. 262. „Pro parte tua nobis extitit humiliter
supplicatum — scria papa la 1377 — ut cum per eosdem fratres in illis
partibus, in quibus ut asseris, a v i g i n t i annis citra fere quinquaginta milia
hominum, p a r v u l i s et mulieribus exceptis, ad eundem fidem catholicam ac
fiusdem Romanae ecclesiae unitatem fuerint conversi, huiusmodi fides ca-
tholica p l u r i m u m a u g e a t u r , aliquibus ex fratribus ipsis ad hoc sufficientibus
et ydoneis audiendi eorundem fidelium confessiones huiusmodi, ac eis in-
iungendi penitentiam salutarem quod commissis licentiam concederé dig-
naremur".
l o 7
) Aceşti Români dela hotarele Ungariei, dinspre Tătari, trebue să
fie aceia din colţul sud-estic al T r a n s i l v a n i e i şi de pe versantul răsăritean
al Carpaţilor, peste c a r e se î n t i n d e a a u t o r i t a t e a episcopului Milcoviei şi nu
cei din M a r a m u r e ş , cum c r e d e a I. M i h a l i , Diplome maramureşene, p. 7 3 , n .
1 şi S. R e l i , Biserica ortodoxă română din Maramureş în veacurile trecute.
Cernăuţi, 1 9 3 8 , p. 33, căci aceste părţi sud-estice se înţelegeau totdeauna
sub denumirea de „in r e g n o U n g a r i e , in finibus videlicet Tartaroruin", sau
„in confinibus regni U n g a r i e " şi n i c i o d a t ă p ă r ţ i l e m a r a m u r e ş e n e . Cf. şi Gh.
Moisescii, o c. o 47—48, n 5
catolicism şi că s'ar mai putea converti şi alţii, dacă li s'ar ridica
o biserică episcopală şi dacă li s'ar acorda un episcop propriu,
în persoana călugărului minorit Antoniu de Spoleto care „lin-
guam dictae natioinis (Walachorum) scire asseritur", deoarece
nu sunt mulţumiţi cu preoţii unguri. Papa cere, prin trei seri-*
sori din anul 1374, arhiepiscopilor de Strigoniu şi .de Calocea,
precum şi regelui ungar Ludovic, să cerceteze dacă plânge­
rile de mai sus sunt întemeiate şi dacă Antoniu ar fi potrivit
158
ca episcop pentru Români ). Din aceleaşi motive, ca şi la
1204 şi 1234, nici de data aceasta proiectul de înfiinţare a unei
episcopii catolice aparte pentru Românii din Ungaria nu s'a rea­
lizat, clericilor unguri neconvenindu-le un nou episcop, care
le-ar fi restrâns autoritatea şi le_ar fi micşorat veniturile.
* * *

Catolicismul se menţine în Moldova şi după moartea Voe-

vodului Laţcu, sprijinit de sora sa Margareta. In timpul dom­
niei lui Petru, fiul Margaretei (1375—1391), conventul de Şiret
159
trece în proprietatea Dominicanilor peregrini ). Din anul 1377

1 5 S
) Cf. A. Theiner, Vet. monumenta hist. Hung. Voi. H, p. 152 şi
N. Densuşianu—E. Hurmuzaki, Documente, I^, p. 219—220. Scrisoarea pu­
blicată de T h e i n e r d u p ă Reg. Vat. voi. 2 6 6 , f. 6 1 , se găseşte î n t r e scrisorile
papei Inocenţiu VI, Reg. Val. voi. 244 G, f. 78, ep. 589. Cuprinsul este
i d e n t i c , cu cinci c u v i n t e în plus în s c r i s o a r e a „ m i n u t ă " (Reg. Vat. v o i . 2 4 4 G) şi
anume: după „pro regis e t e r n i s " este în p l u s „ g l o r i a " şi după „propensius
commendatum" este în plus „ipsiumque benigni favoris auxilio prosequa-
ris". Pe v e r s o stă scris, de o altă m â n ă , adresa: Innocentius V I , IIII Idus
octobris, anno quarto. Ludovico regi Ungarie -et snper conversione Vla-
chonum Strigoniensis et Colocensis archiepiscopis benigne assistat". R. Y v e s ,
Les minutes d'Jnnocents VI aux archives du Vatican, în Archivi. Roma, 1942,
Voi. I I , ser. I I , p. 8 , o consideră, greşit, ca a p a r ţ i n â n d p a p e i I n o c e n ţ i u VI.
Scrisoarea p u b l i c a t ă de N. Densuşianu, după G. F e j e r , Codex Diplomaticus,
v o i . I X , p a r t . 4 , p. 5 8 7 , se găseşte şi în Reg. Vat. v o i . 2 6 6 , f. 5 5 , fiind adre­
sată a r h i e p i s c o p u l u i de Calocea, pe când F e j e r şi Densuşianu o publică fără
adresă.
1 3 9
) In Ş i r e t , deosebit de noua biserică d o m i n i c a n ă cu h r a m u l Sf. Ioan
Botezătorul, mai dăinuia vechia biserică franciscană, căreia îi v o r fi apar­
ţ i n u t cei doi c ă l u g ă r i m i n o r i ţ i : Luca şi V a l e n t i n , ucişi pe la 1 3 7 8 şi î n m o r -
se p ă s t r e a z ă un decret a l generalului ordinului dominican, Elie
R a y m o n d , p r i n c a r e m ă n ă s t i r i l e dominicane din Liov, Lanseut,
şi P r z m y s l în Galiţia, C a m e n i ţ a şi S m o t r i ţ a în P o d o l i a şi Ş i ­
r e t în M o l d o v a — ,,in P r u s c i e (Russiae) e t W a l a c h i e partibus
160
constitutis", fură dăruite fraţilor P e r e g r i n i ) . La c e r e r e a lui
E l i e Petit, v i c a r general a l ordinului, p a p a G r i g o r e X I , la 2 8
I a n u a r i e 1 3 7 8 , î n t ă r e ş t e decretul ministrului general, E l i e R a y ­
1 6 1
mond ).
D u p ă m o a r t e a lui L a ţ c u îi mai r ă m ă s e s e papei o s p e r a n ţ ă
1 8 2
în M a r g a r e t a ) , c ă r e i a îi încuviinţează, la 1 3 7 7 scrisori simi­
l a r e ca şi Clarei, cu c â ţ i v a ani mai înainte, adecă de a i se a c o r ­
da indulgenţă p l e n a r ă l a sfârşitul vieţii. P a p a o numeşte „ M ă r ­
g ă r i t a di Cereth, Domina V a l a c h i e Minoris". I m p o r t a n ţ a aces­
tui document constă în faptul că acum se pomeneşte pentru
p r i m a o a r ă acest personagiu, c a r e v a d a loc l a a t â t e a discuţiuni
în istoriografia n o a s t r ă . In acest document a p a r e ca „Domina"
163
Moldovei ), i a r în 1 3 8 4 a p a r e ca m a m ă a voievodului Petru.
C i n e e r a această M a r g a r e t a ? Din documente sigure r e z u l t ă că

maritali la Şiret. Tot Margareta a clădit, pe la anul 1377, pentru aceiaşi

Franciscani, o m ă n ă s t i r e la B a i a , mai m a r e decât aceea pe care o aveau la
Şiret.
1 8 0
) „In Pruscie et Walachie partibus constitutis, ad societatem dic-
torum fratrum Peregrinantium specialiter p e r t i n e r e " . Reg. Vat. voi. 287, fr
2 7 8 şi Reg. Av. voi. 2 0 4 , f. 3 3 . Cf. şi Bullarium Ord. F. F. Praedicatorum.
Vol. II, p. 2 9 2 .
l e i
) Delà această dată Predicatorii din părţile orientale se vor numi
Peregrini. Pentru 8 0 de ani conventele din Moldova şi Rutenia rămân sub
jurisdicţiunea P e r e g r i n i l o r . Cf. R. Loenertz, La société de frères Pérégri'
nants. Roma, 1 9 3 7 , p. 1 .
1 8 2
) Aceasta zidi înainte de 1 3 7 7 , în Şiret, o mănăstire şi o biserică,
pentru adăpostirea şi folosinţa călugărilor dominicani, cu hramul Maicii
Domnului şi al S f â n t u l u i Ioan B o t e z ă t o r u l , în p a r t e a de R ă s ă r i t a oraşului,
pe coasta unui deal, după cum a constatat-o Bandinus la 1 6 4 6 . Cf. V. A.
Urechia, Codex Bandinus, în Anal. Acad.- Rom. Mem. Secţ. Ist. Ser. II, t.
XVI, 1 8 9 3 — 1 8 9 5 , p. 7 5 .
1 8 3
) Reg. Vat. v o i . 2 8 7 , f. 2 1 5 . Cf. W l . A b r a h a m , Powstanie organizacyi
kosciola laerinskiego na Rusi. Vol. I. Liov, 1 9 0 4 , p. 3 4 2 şi C. A u n e r , o. c,
p. 2 4 4 .
e r a m a m a v o c e v o z i l o r P e t r u şi Roman, iar v o e v o d u l Ş t e f a n fiind
f r a t e l e celor doi, prin u r m a r e e r a şi m a m a lui. C ă a fost mama
lui P e t r u r e z u l t ă din documentul din 1 3 8 4 , d a t în f a v o a r e a bise­
ricii Sf. Ioan B o t e z ă t o r u l din Ş i r e t , unde e numită „illustrissi-
164
ma et nobilissima Domina M ă r g ă r i t a , m a t e r nostra d i l e c t a " );
că voevodul F e t r u e r a f r a t e l e lui Roman, reese din scrisoarea
regelui Poloniei din 1 3 8 8 unde se spune: „credinţa n o a s t r ă şi
1 8 5
p e n t r u f r a t e l e s ă u (al lui P e t r u ) , R o m a n " ) , d u p ă cumi şi din
vechile n o a s t r e cronici. Insă într'un document din 1 3 9 3 scris
în limba slavonă, Roman numeşte pe mama sa Muşata
186
rtlmudTd" ). E s t e însă lucru c l a r şi totuşi t r e c u t n e o b s e r v a t de
istoricii, c a r e s a u acupat cu a c e a s t ă chestiune, că M a r g a r e t a
187
corespunde cu Muşata, ceace înseamnă f r u m o s ) , i a r cronicile
noastre, precum şi documentul pomenit al lui R o m a n fiind scri­
se în limba s l a v o n ă de c ă l u g ă r i cari cunoşteau bine î m p r e j u r ă r i l e
unde scriau, e n a t u r a l ca şi numele mamei v o e v o z i l o r pomeniţi
să fi fost scris a ş a cum se p ă s t r a l a poporul român. Documen­
t e l e latineşti însă au t r a d u s numele r o m â n e s c în latineşte şi
astfel aceeaşi p e r s o a n ă a v e a două nume. In acest caz supoziţia
că M a r g a r e t a a r fi n u m e l e catolic şi M u ş a t a cel ortodox, a v u t

1 8 4
) M. Costăchescu, Documente moldoveneşti înainte de Ştefan cel
Mare. V o i . I, p. 4 — 5 .
185
) Ibidem, v o i . II, p. 6 0 6 .
188
) Ibidem, p. 1 4 .
1 6 T
) Muşat, atât ca n u m e p r o p r i u cât şi ca n u m e comun, e p u ţ i n pro­
babil să d e r i v e din musteus cum crede G. G i u g l e a , Etimologii, în Dacoro-
mania, voi. III, 1 9 2 2 — 2 3 , p. 7 6 7 — 7 6 8 . Mai p r o b a b i l ă este d e r i v a r e a din f r u -
mos-frumuşat-muşat, î m p ă r t ă ş i t ă de dl. D. M a c r e a , şef de l u c r ă r i la Muzeul
L i m b i i R o m â n e . S. P u ş c a r i u , Pe marginea cărţilor HI, în Dacoromania, VI,
1929—1930, p. 5 2 6 dă n u m e l e p r o p r i u Muşat corespunzător latinescului bel-
lus. G â n d i n d u - n e la floarea ce se cheamă muşeţel,, un derivat din muşat,
care se mai numeşte şi m a r g a r e t ă , l e g ă t u r a î n t r e Muşata şi M a r g a r e t a , ma­
m a v o e v o z i l o r P e t r u , R o m a n şi Ş t e f a n , a p a r e şi mai evidentă, mărgărita la­
tinesc nefiind altceva decât muşata românesc. A p o i nu trebue uitat nici
faptul că această f l o a r e , m u ş e ţ e l u l - m a r g a r e t a , se î n t r e b u i n ţ e a z ă şi în cosme­
tică, mai ales în cosmetica p o p u l a r ă , ceeace ar p u t e a fi încă o d o v a d ă d e s p r e nu­
mele ei.
 168
înainte de convertirea ei la catolicism, trebue înlăturată ).
Dar cine era această Margareta-Muşata şi cum ajunge a da
numele ei unei întregi dinastii? Ca şi în jurul numelui, aşa şi
în jurul originii sale, istoricii nu sunt de acord. Unii cred a fi
venită din Ţara Românească fiind înrudită cu dinastia Basa-
188
rabilor ), alţii că ar fi fiica voevodului transilvan Ştefan
170
Cfhak ), alţii că a r fi fiica voevodului Laţcu şi a unei lituane
171
A n a ) , alţii, apoi, că ar fi numai o descendentă a familiei
172
Bogdan, trecută la catolicism ). Din documente rezultă însă
în mod clar că Muşata-Margareta a fost totdeauna catolică şi
prin urmare totdeauna s'a numit astfel. Cine era atunci „Marga­
reta Domina Wlachie Minotris" mama voevozilor Petru, Ştefan şi
Roman? Prima părere, bazată pe frecvenţa numelui Muşat în
Ţara Românească, astăzi nu se mai poate susţine; a doua la fel
cade, deoarece această Margareta se confundă cu soţia voevo­
dului Alexandru cel Bun, care purta acelaş nume şi care de fapt
era fiica voevodului transilvan, Ştefan Chak; a treia părere e
răsturnată de un document din 1372, unde se spune clar că

1 6 S
) A . D. X e n o p o l , Istoria Românilor, III, p. 1 1 7 ; D. Onciul, Din i'sfo-
na Românilor, p. 3 4 ; I. M i n e a , Principatele Române şi politica orientală a
lui Sigismund, p. 31—32; N. Iorga, Istoria Românilor, III, p. 2 6 1 ; C. C.
Giurescu, Istoria Românilor, I, p. 429; C. Kogălniceanu, Istoria veche a
Românilor, p. 6 2 , etc.
1 6 9
) R. P. Haşdeu, Istoria Critică a Românitor, voi. I, p. 83; A. D.
Xenopol, o. c, p. 1 1 7 ; O. Lecca, Genealogia familiilor boereşti, p. 3 4 8 .
1 T 0
) C. A u n e r , Episcopia de Şiret, în Revista Catolică, I I , p. 2 3 8 ; R .
Rosetti, Despre Unguri şi episcopiile catolice în Moldova, în Anal. Acad.
Rom. Mem. S e c ţ . Ist. ser. I I , t. X X V I , p. 2 9 3 , c r e d e şi el că M a r g a r e t a a r fi
venit din T r a n s i l v a n i a d a r n u p r e c i z e a z ă a cui fiică a r fi fost. A c e e a ş i pă­
r e r e o a r e şi P. P. P a n a i t e s c u , o. c, p. 2 2 8 .
1 7 1
) N. Iorga în t o a t e s t u d i i l e c i t a t e susţine acest p u n c t de v e d e r e , i a r
în Istoria lui Ştefan cel Mare, p. 2 2 , s p u n e că e r a î n r u d i t ă cu r e g e l e Polo­
niei, In Condiţiile de politică generală. . . spune că „Muşata, care-şi zise
în legea cea n o u ă M a r g a r e t a , e r a d r e a p t ă fiică a lui Laţcu", părere menţio­
nată şi în sinteza sa de Istoria Românilor, v o i . I I I , p. 2 5 5 .
1 7 2
) I. M i n e a , o. c, p. 3 3 ; I. Nistor, Lucius Aprovianus, în Anal. Acad.
Rom. Mem. Secţ. Ist. ser. III, t o m . X X I I I , p. 1 5 7 ; C. K o g ă l n i c e a n u , o. c, p.
6 2 ; C. C. G i u r « s c u , o. c , p. 4 2 6 , 4 2 9 ; N. Iorga, Istoria Românilor, I I I , p. 2 5 3 .
 173
p â n ă la acea d a t ă Laţcu nu a v e a c o p i i ) . D a c ă la 1 3 7 2 L a ţ c u
nu a v e a copii cu soţia sa „schismatică" — o a l t ă soţie n'a a v u t —
ş a s e ani mai t â r z i u o fiică d e a lui nu s a r fi putut numi „Do­
mina" şi peste alţi şase ani, a ş a d a r la v â r s t a de 1 2 ani, n u pu­
tea a v e a un fiu voevod. M a i p r o b a b i l ă e u l t i m a a s e r ţ i u n e .
După d a t e l e cunoscute p â n ă acum, încercăm o altă con­
j e c t u r ă : pe l a m i j k c u veacului a l XlVwlea, t r e c e C a r p a ţ i i , pen*-
t r u a se stabili în M o l d o v a , din calea opresiunii ungureşti, v o e -
v o d u l m a r a m u r e ş a n Bogdan; î m p r e u n ă cu el t r e c şi a l ţ i voevozi
români din M a r a m u r e ş , c a r e î m p ă r t ă ş e a u ideile rebelului Bogdan.
Lui Bogdan îi u r m e a z ă în domnie fiul său L a ţ c u (1365—1373),
t r e c u t la catolicism în 1 3 7 0 şi c a r e peste trei ani se stinge fără
urmaşi în linie b ă r b â t e a s c ă , p u n â n d u - s e atunci p r o b l e m a succe­
siunii. Reacţiunea o r t o d o x ă , ce a r fi a d u s p e tron un principe
o r t o d o x , d u p ă m o a r t e a lui Laţcu, nu se mai p o a t e susţine, i a r
p r i n c i p e l e J u r g Coriatovici, nu mai p o a t e fi considerat î n t r e voie­
174
vozii M o l d o v e i ). D a r cronicarul polon Dlugosz şi umanistul
italian F i l i p p o Buonaccorsi C a l i m a c c o povestesc că pe la 1 3 5 9
voevcizii P e t r u şi Ş t e f a n a r fi a v u t u n . c o n f l i c t p e n t r u succesiu­
nea la t r o n d u p ă m o a r t e a t a t ă l u i l o r Ştefan, v o e v o d a l ţ ă r i i Se_
peniţului, v o e v o d a t care se a f l a în p a r t e a de m i a z ă n o a p t e a M o l ­
175
dovei, î n t r e P r u t şi N i s t r u ) . Cel dintâi e r a a j u t a t de „ p r o v i n ­
cialii unguri", sub c a r e trebue să se înţeleagă Românii veniţi din
M a r a m u r e ş , precum şi de o p a r t e dintre boierii de seamă, i a r a l
doilea de regele Poloniei. P e t r u câştigă lupta şi r ă m â n e s t ă p â n
al ţării. Dlugosz şi Buonaccorsi şi-au l u a t informaţiunile din
t r a d i ţ i a familiei nobile polone Olesnicki, a i cărei prieteni in­
timi e r a u , astfel că d a t a nu e de Ioc sigură, d u p ă cum, nici n u ­
176
mele personagiilor ) . Toate a n a l e l e şi cronicile n o a s t r e a t e s -
1 T S
) „Prolemque si quam ex dicta uxore tua susceperis in fiiturum
v o l u m u s et d e c e r n i m u s l e g i t i m a m r e p u t a r i " . Reg. Vat. v o i . 2 6 8 , f. 8.
1 7 4
) P. P. Panaitescu, Hrisovul lui Jurg Coriatovici din 1374, în Re­
vista Istorică, V o i . I V , p. 5 3 .
1 T 5
) G. P o p o v i c i , Starostia sepenicensă, în Omagiu lui Titu Maiorescu.
Bucureşti, 1 9 0 0 , p. 4 7 6 — 4 8 2 şi T. Bălan, Ţara Sepenicului. Cernăuţi, 1 9 2 6 .
1 7 6
) Părerile numeroase ale d i f e r i ţ i l o r istorici ce s'au ocupat cu acea­
stă chestiune, sunt î n ş i r a t e de dl. G h . Moisescu, o. c, p. 6 2 — 6 3 , n. 2 — 1 .
tează pe un Ştefan ca frate al lui Petru, care a domnit după al
176 b i s
treilea frate, Roman ) ' Faptul că în actul, prin care Vladis-
lav ceda Pocuţia lui Petru ca amanet pentru banii împrumutaţi,
lipseşte pomenirea lui Ştefan, amintindu-se numai Roman, se
explică, fiind cei doi fraţi certaţi, iar faptul că după
aceea Petru devine prieten al regelui polon, se expli­
că prin împrejurarea că Vladislav avea nevoie de ba­
nii, pe care Petru era dispus a-i împrumuta. Astfel se strâng
şi relaţiuni de rudenie — conflictele se uită totdeauna când
interesele o cer.
Faptul că în povestirea lui Dlugosz despre conflictul din­
tre cei doi fraţi se vorbeşte de „Moldaviae Woyevoda" şi de
„terra Moldaviae" presupune o epocă mai târzie decât anul
1 3 5 9 , când nu se putea vorbi de o ţară a Moldovei. Cronicarul
din Thorn a lăsat înregistrat în cronica sa o luptă ce ar fi avuit-o
Lituanii, la 1 3 7 7 , cu Românii, în care luptă cei dintâi a r fi
177
fost învinşi ). Ţinând seamă de această însemnare, precum şi
de împrejurările din Moldova din a doua jumătate a veacului
al XlV-lea, se poate crede că la această dată s'a întâmplat con­
flictul între cei doi fraţi, adecă după moartea lui Laţcu, când
aceştia puteau dori puterea în Moldova, şi ajutorul lui Ştefan
în realitate i-a venit din partea ducelui Wladislav Oppelski şi
178
nu din aceea a regelui Casimir ). Dela 1 3 7 4 — moartea lui
Laţcu — şi până la 1 3 7 7 — data conflictului — tronul Moldo­
vei va fi fost deţinut de Margareta, în numele fiilor săi minori,
1 7 8
bis) V o m discuta î n t r ' o recensie ce va a p a r e în acest Anuar pâre-,
r e a lui P. P. P a n a i t e s c u , o. c, p. 2 4 9 , că Ş t e f a n era fiul lui R o m a n şi nu
fratele acestuia.
1 7
') „1377. Item ante festum nativitatis Christi Lituani processeriint
contra illos de Walachia ibi fuerunt victi, ita quod paucos equos abduxe-
runt'. Cf. G. Popovici, Anul dela Martie în Moldova în timpul lui Ale­
xandru cel Bun, p . 1 6 şi A . S a c e r d o ţ e a n u , Lupta Moldovenilor cu Litvanii în
1377, în Fraţilor Alexandru şi Ion l. Lapedatu, p. 7 7 5 .
t 7 8
) O. G o r k a , Zagadnienie czarnomorskie w polityce polskiego sred-
itiowiecza, p. 1 9 , fixează d a t a r ă z b o i u l u i d i n t r e cei doi fraţi între 1 3 7 4 —
m o a r t e a lui L a ţ c u — şi 1379 — m o a r t e a Ducelui W l a d i s l a w de O p p e l n . Cf.
»i C. R a c o v i ţ ă , începuturile suzeranităţii polone asupra Moldovei, în Revista
Istorică Română, 1 9 4 0 , A n . X , p. 2 4 4 .
i a r când Ş t e f a n a devenit m a j o r şi a voit să ia personal con­
ducerea, f r a t e l e s ă u mai mic se r e v o l t ă şi a j u t a t de supuşii ca­
r e ţineau m a i mult la el d e c â t l a f r a t e l e său, reuşeşte să ia
domnia. Astfel se e x p l i c ă şi titlul ce-1 d ă papa Margaretei
„Domina V a l a c h i e Minoris", a d e c ă domnind în M o l d o v a .
După toate acestea, trebue să lămurim care era dreptul
acestor p r e t e n d e n ţ i la tronul Moldovei. In documentul amintit
din 1 3 7 8 întâlnim pe M a r g a r e t a „Doamna Moldovei", care la
1 3 8 4 a p a r e ca m a m ă a voevodului P e t r u , i a r la 1 3 9 3 a v o e v o -
dului Roman, fără să se amintească vreodată tatăl acestora.
Din aceste f a p t e r e z u l t ă că, d a t o r i t ă mamei l o r şi nu d a t o r i t ă
t a t ă l u i lor, a v e a u d r e p t u l la tronul statului moldovean, p r i n u r ­
m a r e m a m a lor v a fi fost descendenta familiei domnitoare p â ­
nă atunci. D u p ă cum a m v ă z u t mai sus, fiica lui Laţcu nu putea
fi, aşa că trebuia să fie fiica predecesorului lui Laţcu, a d e c ă a
lui Bogdan, întemeietorul dinastiei şi deci sora lui Laţcu. Din
toate aceste f a p t e se p o a t e conclude că Bogdan şi M ă r i a a u
a v u t doi fii, Laţcu şi M a r g a r e t a - M u ş a t a . Laţcu. u r m e a z ă t a t ă l u i
la t r o n şi după m o a r t e a sa, f ă r ă descendenţi în r a m u r ă b ă r ­
bătească, e r a n a t u r a l să u r m e z e nepoţii, fiii surorei s a l e M a r ­
gareta, şi ai voeVodului din Sepeniţ, Ş t e f a n . V o e v c d u l din S e p e -
niţ, soţul M a r g a r e t e i şi t a t ă l viitorilor domnitori: P e t r u , Ro­
m a n şi Ştefan, nu poate fi Ş t e f a n , nepotul lui Bogdan, după
cum î n c e a r c ă să dovedească, într'un recent studiu, profesorul
179
I. N i s t o r ) , d e o a r e c e din două documente, unul din 1 3 6 0 şi a l ­
1 8 0
tul din 1 3 8 5 , publicate de M i h a l i ) , r e z u l t ă c l a r că Ştefan,
nepotul lui Bogdan, fiul lui Iuga, a p ă r ă s i t pe unchiul său, de­
1 8 1
v e n i n d din nou „credincios" regelui u n g a r ) . D u p ă m o a r t e a lui
1 7 9
) Nistor, Lucius Aprovianus, p. 1 5 7 .
18
°) D'iplome Maramureşene, p. 4 5 , 8 5 .
l s l
) I. U r s u , Relaţiunile Moldovei cu Polonia până la Ştefan cel Mare.
P i a t r a Neamţ, 1 9 0 0 , p. 2 6 j c r e d e la fel că acel Ş t e f a n v o e v o d , d u p ă moartea
căruia se luptă fiii săi, p e n t r u moştenirea tronului, pricinuind amestecuri
s t r e i n e , n u este a l t u l decât n e p o t u l şi t o v a r ă ş u l lui B o g d a n , a m i n t i t în docu­
mentul din 1 3 4 9 . (Cf. I. M i h a l i , Diplome Maramureşene, p. 2 6 — 2 7 ) . Deoare­
ce acesta participase la' răscoala împotriva regelui ungar, Bogdan i-ar ft
acordat, drept răsplată ţinutul Sepeniţului ca feud e r e d i t a r . Să fi avut Şte­
fan, nepotul lui Bogdan, un copil omonim aşa de mare, care să fi rămas
Laţcu, nepoţii acestuia fiind minori, a luat f r â n e l e conducerii
m a m a lor, i a r la m a j o r a t u l lui Ş t e f a n , când acesta trebuia s ă
ia p e r s o n a l tronul, se î n t â m p l ă neînţelegerea cu f r a t e l e său mai
mic P e t r u . A c e s t a , d u p ă m o a r t e a t a t ă l u i său, Ştefan, uneşte
P r i n c i p a t u l m o l d o v e a n ou v o e v o d â t u l Sepeniţului, pentruca u r ­
maşul lui P e t r u , Roman, să se p o a t ă întitula „ M a r e l e singur
s t ă p â n i t o r Domn, Io R o m a n v o e v a d a l Ţ ă r i i M o l d o v e i din m u n ­
1 8 2
te şi p â n ă l a m a l u l m ă r i i " ) ; lui R o m a n îi u r m e a z ă a l t r e i l e a
1 8 3
f r a t e , cel mai m a r e d i n t r e fraţi, Ş t e f a n ).
In a c e s t mod n u m e l e M u ş a t , d a t dinastiei moldovene, n u a r e
niciun temeiu istoric, p e n t r u c ă m a m a v o e v o z i l o r amintiţi M u ş a -
t a - M a r g a r e t a nu e r a decât continuatoarea dinastiei întemeieto­
rului, a s t f e l că dinastia trebue să p o a r t e tot n u m e l e lui Bogdan,
f o n d a t o r u l ei, a d e c ă a Bogdanilor, d u p ă cum cea din Ţ a r a R o ­
mânească se numeşte a B a s a r a b i l o r , d u p ă numele întemeieto­
rului. A r b o r e l e genealogic a l domnitorilor moldoveni până la
A l e x a n d r u cel Bun a r fi u r m ă t o r u l :

Bogdan—Măria
1359—1365
i

+ ' ;
Laţcu—Ana Muşata-Margareta—Ştefan, Voevod. Sepeniţ.
1365—1373 1373—1377
i '

Petru Roman Ştefan

1377—1392 1392—1394 1394—1399
* *
*
lângă B o g d a n mai d e p a r t e şi c a r e la 1 3 7 4 — 1 3 7 7 să fi a v u t la r â n d u l său alţi
copii c a r e să se l u p t e p e n t r u t r o n ? Este greu de c r e z u t . Nu este nevoie
considerăm pe Ştefan, voevodul Sepeniţului. numai decât nepotul sau stră­
nepotul lui Bogdan pentru ea acesta să-i fi încredinţat cârmuirea unei în­
semnate p ă r ţ i din ţ a r a M o l d o v e i . Ş t e f a n v a fi fost un om din i m e d i a t a apro­
p i e r e a lui B o g d a n — o altă r u d ă sau om de î n c r e d e r e — c a r e 1-a s e r v i t şi
>-a fost de mare a j u t o r în opera întreprinsă.
1 8 2
) M. Costăchescu, o. c, p. 1 4 .
1 8 3
) Intr'un document din 1400, Alexandru cel B u n aminteşte pe pre­
decesorii săi astfel: „Pentru .sufletul lui Bogdan Voevod şi pentru sufletul
 Situaţiunea p ă r e a în a c e a s t ă vreme favorabilă propagan­
dei catolice î n t r e Români: în 1 3 7 0 L a ţ c u îmbrăţişa catolicismul
în mod oficial, f o n d e a z ă m ă n ă s t i r i şi biserici p e n t r u c ă l u g ă r i i
dominicani şi se î n c o n j o a r ă d e ei; d u p ă m o a r t e a lui, sora sa
M a r g a r e t a - M u ş a t a , precum şi P e t r u , sub influenţa mamei sale
şi a soţiei s a l e tot catolică, din familia lui V l a d i s l a v J a g e l o ,
r e g e l e Poloniei; se a r a t ă şi e l prieten a l catolicilor şi chiar în
timpul domniei s a l e se construieşte la Ş i r e t o nouă biserică p e n ­
184
tru Dominicani, cu h r a m u l Sf. Ioan B o t e z ă t o r u l ), cărora la
1 3 8 4 l e dăruieşte, î n d u p l e c a t d e rugăminţile mamei sale, venitul
cântarului din o r a ş u l Ş i r e t .
In Ţara Românească, Doaomna Clara era protectoa­
rea, iar fiul său vitreg, Vlaicu, se arăta binevoitor fa­
ţ ă d e religia catolică. In timpul domniei sale, c ă l u g ă r i l o r m i -
noriţi li se p e r m i t e să construiască „biserici şi c a p e l e sau o r a ­
torii, campanile, clopotniţe, cimitire şi a l t e c l ă d i r i n e c e s a r e „in
1 8 5
terra Basarat" ) , sau cum se spune într'o scrisoare din anul
1 8 6
1 3 7 3 „circa W l a c h o s scismaticos in m a i o r W l a c h i a " ) , drept
1 8 7
ce se reînoieşte la 1 3 7 9 ) . D e a c e e a p e s t e doi ani, p a p a U r b a n
IV, d ă d e a o dispoziţiune, la 1 A p r i l i e 1 3 8 1 , generalului p r e d i ­
catorilor, de a institui incvisitori p e n t r u a e x t i r p a ereziile şi
schisma: unul în A r m e n i a şi Georgia, a l t u l în G r e c i a şi T ă t ă r i a
1 8 8
şi al t r e i l e a în „Ruscia et V a l ă c h i a m a j o r e t m i n o r ). Poate

lui Lasou V o e v o d şi p e n t r u s u f l e t u l l u i P e t r u V o e v o d şi p e n t r u s u f l e t u l pă­

r i n t e l u i n o s t r u R o m a n V o e v o d şi p e n t r u s u f l e t u l lui Ş t e f a n V o e v o d " . Cf. M.
Costăchescu, o. c, p. 47—48. Nimeni nu putea cunoaşte mai bine decât
A l e x a n d r u la o d i s t a n ţ ă de n u m a i 3 0 de ani dela m o a r t e a lui L a ţ c u , pe pre­
decesorii săi.
1 8 4
) G. Schmidt, Romano-Catholici per Moldaviam episcopatus et rei
romano catholicae res gestae. Budapesta, 1 8 8 7 , p. 2 1 , n. 3 apud R. Rosetti,
Despre Unguri şi episcopiile catolice din Moldova, în Analele Acad. Rbmâ-
ne. Mem. S e c ţ . Ist. S e r . I I , tom. X X V I , 1 9 0 4 , p. 2 9 3 .
1 8 5
) Hurmuzafci—Densuşianu, Documente, I , p. 193—194.
18e
) Ibidem, p. 207—208.
18T
) Ibidem, p. 268—269.
188
) Bullarium Ord. F. F. Praedicatorum, V o i . II, p. 2 9 9 , u n d e se face
î n s e m n a r e a : Ex B u l l a r i o Castelani, p. 6 8 . A u t o g r a p h u m est in Coenobio Leo-
poliensi.
tot un predicator va fi fost şi acel „frater Gregorius Episcopus
Severinj nec non partiuin Transalpinarum", amintit la anul
1382, care sfinţia un diacon la Câmpulung, ceeace înseamnă că
189
„partes Transalpinarum" din titlu nu era numai o ficţiune ).
Chiar şi titlul dovedeşte împrejurările şi scopul pentru care s'a
întemeiat noua episcopie, dacă ne gândim la titlul mitropolitu­
lui ortodox din aceste părţi: „Antim, mitropolit al unei părţi
190
din Ungrovlahia" ). Nicolae Iorga, credea chiar, că numirea
lui Daniil Antim s'ar fi datorit slăbiciunii pe care bătrânul mi­
tropolit Iachint o arăta faţă de catolicism, care pentru acest
tropolit Iachint o arăta faţă de catolicism, care pentru acest
191
motiv avea nevoie de supraveghetor ).
O parte dintre Românii transilvani era considerată, din
partea papalităţii, trecută la catolicism, după cum rezultă din
bulele papei Grigore XI din. 1374 şi din alta dîii 1377, referi­
toare la castrul Megasala din apropierea Oradiei, luat „ex ma-
,
nibus Vallachorum et ScilSlmaticorum', care sau întors la ade­
192
vărata credinţă, părăsind erorile neoredinţii ). Astfel că pă­
rea necesar papei Urban VI să numească un incvisitor pentru
Principatele Române, conisiderâindu-le în sfera de activitate a
Predicatorilor, care, dela 1377, se vor numi PeregrM.
In acelaş plan general de convertire se încadrează şi dis-
193
poziţiunea pe care papa Clemente VI ) o dădea ministrului
1 8 9
) Hurmuzaki—Densuşianu, Documente, 1^, p. 276. Canonicul I.
Karâosonyi, într'o scrisoare adresată canonicului Auner, susţine falsitatea
acestui document, dar Auner nu se mulţumeşte cu argumentele lui Ka­
r â c s o n y i şi de aceea continuă a-1 c o n s i d e r a a u t e n t i c . Cf. C- A u n e r , Episcopia
de Severin, în Revista Catolică, 1 9 1 3 , A n . II, p. 5 5 .
l e o
) Hurmuzaki—Iorga, Documente, X I V , p. 9.
1 9 1
) N. Iorga, Condiţiile în care s'au întemeiat bisericite române . . . ,
p. 3 9 9 . C. M a r i n e s c u , înfiinţarea mitropoliilor în Ţara Românească si Mol­
dova. B u c u r e ş t i , 1 9 2 4 , p. 1 5 , c r e d e însă că n u m i r e a lui A n t i m s'ar d a t o r i ex­
tinderii ţ ă r i i , în u r m a a n e x ă r i i B a n a t u l u i de S e v e r i n .
1 9 2
) Hurmuzaki—Densuşianu, Documente, I , p. 2 4 0 .
1 9 3
) Un alt fapt interesant se observă în acest timp: Polonia recu­
noştea pe p a p a roman, Urban V I , iar Ungaria pe papa avignones, Clemente
VII. Deoarece P r i n c i p a t e l e R o m â n e se găseau î n t r e aceste regate, fiecare din
ele căutând să-şi exercite influenţa sau suzeranitatea asupra lor, amândoi
M i n o r i ţ i l o r la 3 1 M a i 1 3 8 5 , de a trimite câţiva c ă l u g ă r i să in­
f o r m e z e şi să instruiască p o p o r u l . . . în p ă r ţ i l e Cumaniei şi pe
celelalte neamuri necredincioase din cuprinsul regatului
ungar, d e o a r e c e mulţi d i n t r e aceşti necredincioşi s'au î n t o r s l a
194
catolicism ) . D u p ă cum se ştie, sub numele d e C u m a n i a se cu­
p r i n d e a M o l d o v a m e r i d i o n a l ă şi p a r t e a r ă s ă r i t e a n ă a Ţ ă r i i Ro->
mâneşti. D a r în a c e a s t ă v r e m e n u se mai p o a t e v o r b i d e C u ­
mania, d e o a r e c e p e locul unde fusese aceasta în v e a c u l a l X H - l e a
şi în p r i m a j u m ă t a t e din cel u r m ă t o r , se n ă s c u s e r ă cele două
P r i n c i p a t e R o m â n e : Ţ a r a Românească, p e l a sfârşitul veacului
al X I I I - l e a şi M o l d o v a pe la mijlocul celui u r m ă t o r . C ă este
v o r b a , în a c e a s t ă scrisoare, de regiunile româneşti şi mai a l e s
d e cele moldovene, r e e s e din însăşi cuvintele papei, când s p e ­
cifică, că este v o r b a de o „novella plantatio". Este f o a r t e p r o ­
195
babil că a c e a s t ă ,,nouă î n t e m e i e r e " ) e r a Moldova, descălecată
cu trei decenii numai înainte. Ş i c e a l a l t ă a f i r m a ţ i u n e a papei
că un o a r e c a r e n u m ă r dintre schismaticii din C u m a n i a s'au con­
v e r t i t l a religia catolică, corespunde a d e v ă r u l u i , cum s'a a r ă t a t
m a i sus.
C u cât Ţ ă r i l e R o m â n e făceau progrese tot mai mari, în
toate r a m u r i l e vieţii politice, cu a t â t interesul p a p i l o r dle a l e
a d u c e în s f e r a l o r de a c t i v i t a t e se dovedeşte tot mai m a r e . Ş i s'a
î n t â m p l a t ca p e scaunul pontifical să a j u n g ă în acest timp unul
d i n t r e cei mai a c t i v i şi mai energici papi, Bonifaciu a l IX-lea,
c a r e v a r e l u a firul politicii lui Inocenţiu III, care-1 p r e c e d a s e
cu două veacuri. Şi interesul papei este explicabil, deoarece

pontificii le considerau în sfera l o r de activitate. Poate vreun serviciu în­

v
tru susţinerea cauzei sale va fi adus Ladislau, voevodul Transilvaniei,
papei Clemente V I I , p e n t r u c a acesta să-i a c o r d e , în acelaş an, 1 3 8 5 , o pen-
siune a n u a l ă de t r e i sute f i o r i n i a u r . C i . Reg. Av. v o i . 2 4 2 , f. 1 5 4 .
1 9 4
) „In partibus Comaniae et aliarum plurium nationum infideliura
infra fines Regni Hungariae". Reg. Av. V o i . 2 4 2 , f. 1 2 3 .
1 9 5
) „Nos d e s i d e r a n t e s attente ut huiusmodi novella plantatio irrigante
domino continunm recipiat incrementum". Cf. Reg. Av. voi. 2 4 2 , f. 1 2 3 : şi
Vlaicu, Domnul Ţării Româneşti, numeşte F ă g ă r a ş u l ,,not>a plantatio", atunci
când îi este d ă r u i t lui de către Ludovic al U n g a r i e i , la 1 3 6 6 . Cf. P. P . P a -
naite8cu, Documentele Ţării Româneşti, p. 3 3 — 3 5 .
aceste ţări atinseră desvoltarea lor n a t u r a l ă : administrativă,
politică şi c u l t u r a l ă .
Ţ a r a Românească, cârmuită de M i r c e a cel B ă t r â n , u r m â n d
drumul t r a s a t de vrednicii săi înaintaşi ajunge cea mai m a r e
întindere a sa. B a s a r a b cel Mare, o întemeiase şi-i dăduse
independenţa. Nicolae A l e x a n d r u , îi extinse hotarele până
la mare şi-i organizase biserica. Vlaicu, cu a r m e l e şi cu
abilitatea sa politică o impuse în faţa Europei, extinzân-
du-i hotarele şi asupra unor teritorii transilvane, orga-
nizându-i viaţa administrativă şi economică. Radu i-a or­
ganizat viaţa mănăstirească şi a început zidirea bisericii
d e l a C u r t e a de A r g e ş , p e n t r u c a r e f a p t vechile cronici îl con­
s i d e r a u d r e p t întemeietorul ei. D a n s'a a m e s t e c a t în r i v a l i t ă ­
ţile ce existau dincolo de D u n ă r e , astfel Ţara Românească,
m e r g â n d s p r e cea m a i m a r e întindere t e r i t o r i a l ă a sa, pe c a r e o
va realiza Mircea, c a r e puţin timp după suirea sa pe tron
se putea întitula: „ S i n g u r stăpânitorul Ioan Mircea, m a r e V o e -
v o d şi Domn, din m i l a lui Dumnezeu şi cu d a r u l lui Dumnezeu,
s t ă p â n i n d şi domnind peste toată Ţ a r a Ungrovlahiei şi p ă r ţ i l e
d e p e s t e munţi, încă şi s p r e p ă r ţ i l e t ă t ă r e ş t i şi A m l a ş u l u i şi
F ă g ă r a ş u l u i herţeg, şi domnitor a l B a n a t u l u i d e S e v e r i n şi de
amândouă p ă r ţ i l e p e t o a t ă D u n ă r e a încă p â n ă 'la M a r e a cea
1 9 e
m a r e şi s t ă p â n i t d r a l cetăţii D â r s t o r u l u i " ).
M o l d o v a u r m e a z ă a c e l a ş drum de progres. Bogdan, cu a r ­
ma în m â n ă o întemeiază, îi d ă i n d e p e n d e n ţ a şi p u n e bazele!
vieţii mănăstireşti. Laţcu, prin politica sa a b i l ă o consolidează
şi o face cunoscută Europei. P e t r u o unifică, îi extinidle ho­
t a r e l e adăogând şi a l t e teritorii în p a r t e a septentrională şi-i
pune bazele vieţii economice şi c u l t u r a l e . Roman îi extinde
fruntariile în p a r t e a m e r i d i o n a l ă , întitulându-se pompos, ca şi
contemporanul său din Ţ a r a R o m â n e a s c ă : „ M a r e l e singur stă­
p â n i t o r u l Domn Io Roman V o e v o d a l Ţ ă r i i Moldovei, d e l a munţi
1 9 7
şi p â n ă la ţ ă r m u l M ă r i i " ) . Ş t e f a n îi consolidează independenţa

1 9 8
) P. P. Panaitescu, Documentele Ţării Romaneşti, p. 8 2 ; Idem, Mir­
cea cel Bătrân, p. 110—111 şi C. C. Giurescu, Istoria Românilor, Voi. I,
Ed. III, 1 9 3 8 , p. 4 5 8 .
1 8 7
) M. Costăchescu, o. c, p. 1 4 .
prin victoria a s u p r a U n g u r i l o r din a n u l 1395. Şi, în sfârşit,
A l e x a n d r u cel Bun, c a r e r e p r e z i n t ă momentul culminant a l ce­
lui dintâi v e a c de e x i s t e n ţ ă a noului S t a t , ce acum se e x t i n d e
dela a p a Ceremuşului l a Nistru şi d e l a Milcov la Hotin, se
războieşte cu succes împotriva c a v a l e r i l o r teutoni, organizează
ierarhia religioasă ortodoxă şi cea mănăstirească, precum îi
asigură şi p r o s p e r i t a t e a economică şi c u l t u r a l ă .

*
In a c e a s t ă situaţiune, a r fi fost de m a r e interes p e n t r u p a ­
p a l i t a t e câştigarea Ţ ă r i l o r R o m â n e la catolicism şi p a p a Boni-
faciu IX î n c e a r c ă prin toate m i j l o a c e l e a o face: r e o r g a n i z e a z ă
episcopatele existente, întemeiază a l t e l e , trimite misionari.
Episcopatul de Ş i r e t devine cel mai i m p o r t a n t din M o l d o v a ,
d a t o r i t ă grijii pe c a r e o a r ă t a D o a m n a M u ş a t a - M a r g a r e t a , d a ­
torită activităţii intense a Dominicanilor, nouii s t ă p â n i ai die-
cesei şi d a t o r i t ă vecinătăţii Poloniei, sub influenţa c ă r e i a e r a
a t â t ţ a r a cât şi clerul catolic d e aici. S u b p ă s t o r i r e a lui A n ­
drei se organizează diecesa. Acel Nicolae de Mehlsaek, care
în anul 1 3 7 0 a n u n ţ a pe p a p a U r b a n V d e s p r e dorinţa lui Laţcu
de a se converti la catolicism, r ă m â n e în M o l d o v a şi mai d e ­
p a r t e , fiind, probabil, a d e v ă r a t u l şef spiritual a l neofiţilor, mai
ales că A n d r e i , a v â n d şi a l t e î n s ă r c i n ă r i , în G a l i ţ i a şi în Polonia,
de m u l t e ori lipsea din e p a r h i a sa, P e a c e s t Nicolae îl găsim
1 8 8
la a n u l 1 3 8 7 în demnitatea d e „custos" al M o l d o v e i ): , fra-
199
t e r Nicolaus de M e l s a z custos M o l d a v i e n s i s " ). V a fi conti­
n u a t Nicolae să conducă biserica catolică din Molldova şi în
timpul urmaşului lui Andrei, în timpul episcopului Ioan,
caţre de altfel stătea foarte puţin în eparhia sa. La 12
Martie 1388 Andrei este mutat la nou înfiinţata episco­
200
pie de Wilno, în Lituania ). Dintr'un document din 8
1 9 8
) C r e d că acest Nicolae este episcopul M o l d o v e i d e l a 1 3 8 3 pe care-1 dă
lista din 1849. „Anno 1 3 8 3 successit Nicolaus, pariter de Ord. M i n o r u m " .
C o n f u s i u n e a se e x p l i c ă tocmai din p r i c i n a r o l u l u i i m p o r t a n t pe care-1 d e ţ i n e a
„custodele" Nicolae în conducerea catolicismului moldovean în timpul păs­
t o r i r i i lui A n d r e i .
199) ^ A b r a h a m , Powstanie organizacyi . . . , p. 3 8 1 .
2 0
°) Cf. G h . Moisescu, o. c, p. 8 5 . Lista din 1 8 4 9 a e p i s c o p i l o r catolici
Iunie 1394, cu ocaziunea numirii lui Ştefan Martini ca
episcop de Şiret şi dintr'o confirmare a unei scrisori a
episcopului Ioan din anul 1 3 9 0 , confirmare făcută la anul
1 4 0 3 , a f l ă m că înainte de a n u l 1 3 9 4 episcop de Ş i r e t a fost
un Ioan: „Dudum siquidem bonae memoriae J o h a n n i Ep'scopo
201
Cerentensi" ) , spune p a p a Bonifaciu I X cu ocaziunea numirii
lui Ş t e f a n M a r t i n i , A ş a d a r , acest Ioan p ă s t o r e ş t e în diecesa
Şiretului dela 1 3 8 8 — d a t a t r a n s f e r ă r i i lui A n d r e i la W i l n o —
şi p â n ă l a 1 3 9 4 — d a t a numirii lui Ş t e f a n Martini. Ioan, cum r e z u l ­
t ă din documentul a m i n t i t din, a n u l 1 3 9 0 , confirmat 1 3 ani mai
târziu, s t ă t e a puţin în diecesa sa, a v â n d a l t e misiuni şi î n s ă r ­
cinări i m p o r t a n t e : „Episcopus Cerethensis nec non suffraganeus
C r a c o v i e n s i s e t v i c a r i u s s u p e r totam J h e r u s a l e m e t in v a l l e J o -
saphat, penitenciarius domini p a p a e e t confessor domini regis e t
208
reginae Poloniae" ) . In a c e a s t ă scrisoare, episcopul Ioan mulţu-

din Moldova dă ca dată a t r e c e r i i lui Andrei la Wilno anul 1 3 8 6 . Cf. I.

S a b ă u , o. c , p. 2 3 6 . D u p ă N. I o r g a , Istoria bisericii româneşti, voi. II, V ă ­
l e n i , 1 9 3 2 , p. 3 1 7 , a r fi fost m u t a t la 1 7 F e b r u a r i e 1 3 8 7 , i a r după C. A u n e r ,
Episcopia de Şiret, în Revista Catolică, 1 9 1 3 , II, p. 2 3 5 , tot la 1 2 M a r t i e 1 3 8 8 .
201
) Reg. Lat. voi. 3 3 , f. 1 7 0 . Cf. şi Bullarium Ord. F. F. Praedicato-
r n m , voi. II, p. 3 4 4 şi I. C. F i l i t t i , Din Arhivele Vaticanului, I, p. 16—17.
A. Bzovius, Propago D. Hyacinthii Thaumaturgi Poloni seu de rebus prae-
clare gestui in Provincia Polonia Ordinis Praedicatorum. Veneţia, 1606, p.
5 0 , îi zice Ioan Sartorius. In sus pomenita listă a e p i s c o p i l o r Moldovei din
1 8 4 9 se găseşte î n s e m n a r e a : „ C i r c i t e r anno 1 4 0 0 c r e a t u s fuit Episcopus Sere-
tensis Ioannes S a r t o r i u s , p a r i t e r de Ord. P r a e d i c a t o r u m " . Cf. I. S a b ă u , o. c,
p. 2 3 7 . N. Iorga, Studii şi documente privitoare la istoria Românilor, I—II,
p. XXIX—XXX, bazându-se pe confirmarea din 1403 a actului din 1390,
crede că Ioan a u r m a t în scaunul episcopal după Ştefan Martini. A d e v ă r a t
că p a p a Ioan X X I I I , n u m i n d pe T o m a G r u e b e r ca episcop de Ş i r e t la 1 4 1 3 ,
îi spune că este' succesorul unui Ioan (Cf. I. C. F i l i t t i , o. c, p. 26—27),
d a r acest fapt poate fi e x p l i c a t sau p r i n t r ' o c o n f u z i u n e a cancelariei papale,
c a r e a u i t a t sau nu a v r u t să considere n u m i r e a l u i Ş t e f a n M a r t i n i , sau că
într'adevăr între Ştefan M a r t i n i şi Toma Grueber, a mai păstorit la Şiret
încă un Ioan. Dl. R. C â n d e a , Der Katolizismus in den Donaufiirstentumern,
Leipzig, 1 9 1 7 , p. 2 7 , n. 4, crede identic pe Ioan amintit la 1 4 1 3 cu acela
dela s f â r ş i t u l v e a c u l u i al X l V - l e a , ceeace iarăşi p a r e p u ţ i n probabil.
2 0 2
) A l . C z o l o w s k i , în Qwartalnik Historyczny, 1 8 9 3 , A n . V , p. 5 9 4 şi N.
Iorga, Studii şi documente, I — I I , p. X L V I I .
meşte p r i e t e n i l o r săi din Şiret, care l - a u primit bine, ,,dum
a p u d vos e r a m u s " , de unde r e z u l t ă că el s t ă t e a în C r a c o v i a şi
m e r g e a numai din când în canid în mijlocul credincioşilor săi
moldoveni.
D a r lipsa lui nu s e simţea p r e a mult, d e o a r e c e c ă l u g ă r i i d o ­
minicani îl înlocuiau c u succes p e n t r u interesele lor. In timpul
p ă s t o r i r i i lui Ioan, e x i s t a în M o l d o v a un v i c a r general a l P r e ­
dicatorilor Peregrini, Elie Petit, c ă r u i a i se a c o r d ă — c h i a r din
pricina absenţei episcopului — , l a 1 3 8 9 , d r e p t u r i destul de mari,
a p r o a p e episcopale: d e a a c o r d a sau a r e t r a g e f a v o r u r i şi funcţiuni
203
nu numai în P r i n c i p a t e l e Române, d a r p â n ă în C a f f a C r i m e i i ).
Exista un „custos", în p e r s o a n a amintitului Nicolae de Mehl-
sack, un fel de a d m i n i s t r a t b r - s u p r a i n t e n d e n t al diecesei d e l a în­
fiinţarea ei. Exista un incvizitor, în p e r s o a n a lui Ioan Ianitor,
204
„honorabilus p a t e r Ianitor n o m i n e " ) . Exista un p r o c u r a t o r , „fa-
2 0 5
mosus v i r J o h a n n e s . . . P e t r i W a i v o d i p r o c u r a t o r " ) . In tim­
pul p ă s t o r i r i i lui Ioan, se î n t â m p l ă la Ş i r e t , în biserica Sf. Ioan
Botezătorul, la 1 3 9 1 , unele minuni, povestite î n t r ' o scrisoare
206
din a c e l a ş an d e c ă t r e episcopul î n s u ş i ) şi m a i pe l a r g întrSan
a c t n o t a r i a l din 1 4 0 2 , în c a r e sunt î n ş i r a t e unele din aceste mi­
2 0 7
nuni, v e r i f i c a t e prin d e c l a r a ţ i u n i l e mai m u l t o r m a r t o r i ).

203
) Archivum Ord. Praedicatorum (Roma), Generaţia, I V — 1 . f. 228—
232. Cf. şi W . A b r a h a m , Powstanie organizacyi ... . , p . 3 8 8 — 3 9 1 şi R. Loe-
n e r t z , în Archivum fratrum Praedicatorum, I V , p. 4 4 , „ I t e m die X X I I men­
ţii Junii concessit fratri H e l i e P e t i t i , v i c a r i o g e n e r a l i societatis, quod possit
r e v o c a r e omnes g r a t i a s e x e m p t o r i a s , seu alias q u a s c u m q u e . . .".
2 0 4
) Cf. Qwartalnik Historyczny, V , p. 5 9 4 — 5 9 8 . I n t r ' u n d o c u m e n t pu­
b l i c a t în Archivum Fr. Praedicatorum, v o i . V I I I , p. 1 5 4 , se a m i n t e ş t e un mi­
racol ca întâmplat „sub Joanne Janitoris vicario Podoliae et Minoris Ta-
Iachiae generali in conventu Szeretensi circa annum Domini 1391".
so5
) Ibidem.
2 o e
) „De miraculis vobis ( c l e r i c i l o r din Şiret) a Deo datis et a vobis
d e m o n s t r a ţ i a p r o s a l u t e v e s t r a et f i d e l i u m conversione". Cf. Qwartalnik His­
toryczny, V , p. 5 9 4 .
2 0 7
) „Quod Deus modernis temporibus . . . in civitate Czeretensi Wa-
iachiae Minoris homines cepit per multorum miraculorum . . . Nos plures
ac multimodos morbidosos insuperque diversis infirmitatibus gravatos per
sanquinis s t i l l i c i d i a ' miraculose in quodam corporali claustri S. Johannis
Baptiste". Cf. Ibidem.
 La anul 1 3 9 4 a j u n s e s e la c â r m a M o l d o v e i Ş t e f a n , prieten
bun a l Polonilor, care-1 a j u t a r ă l a obţinerea tronului. A c e a s t ă
prietenie şi supunere politică se r e s t r â n g e şi a s u p r a vieţii r e l i ­
gioase a ţ ă r i i sale, căci numai a ş a se e x p l i c ă a c o r d a r e a a t â t o r
f a v o r u r i p e seama P r e d i c a t o r i l o r din M o l d o v a , în cea mai m a r e
p a r t e Polonezi. P a p a Bonifaciu IX, apoi, c r e d e a sosit momentul
p e n t r u ducerea la îndeplinire a scopurilor s a l e de c o n v e r t i r e .
D e aceea, î n d a t ă d u p ă m o a r t e a episcopului Ioan, numeşte un
a l t u l , în p e r s o a n a lui Ş t e f a n Martini, poate Rutean d e origine
208
şi d e a c e e a numit şi Ş t e f a n R u t e n i ) . A ş a se e x p l i c ă şi m ă s u r a
d e c o n s t r â n g e r e pe -care o ia p a p a Bonifaciu p e n t r u a d e t e r m i n a
p e noul numit să m e a r g ă în e p a r h i a sa, să locuiască în reşedin­
ţ a sa şi să n u se d e p ă r t e z e de acolo, numai d u p ă aceea pu­
209
tând a v e a a c t e l e de n u m i r e ) . In 1 4 S e p t e m v r i e 1 3 9 5 , noul
episcop n u e r a încă sfinţit şi p a p a - i p e r m i t e s ă p o a t ă fi consa­
c r a t de orice episcop catolic, asistat de a l ţ i doi sau trei episcopi.
I se m a i c e r e a c a j u r ă m â n t u l depus la c o n s a c r a r e să-i fie t r i ­
mis l a R o m a p r i n nunţiul apostolic sau prin arhiepiscopul de
2 1 0
Haliciu, sub jurisdicţiunea c ă r u i a e r a p u s ă episcopia de Ş i r e t ),
î n t â r z i e r e a consacrării, cunoscând graba pe care o manifesta
p a p a ca noul episcop să-şi ia în p r i m i r e diecesa, nu se poate

2 0 8
) C. Eubel, Hierarchia catholica medii aevi, I, p. 189 şi Zur
Geschihchte der römisch-katolischen Kirche in der Moldau, în Römische Quar-
taischrift. R o m a , 1 8 9 8 , A n . X I I , p. 1 0 9 . R. Cândea, o. c, p. 2 7 , n. 5, c r e d e est
Ruteni p o a t e să fie o c i t i r e greşită a numelui Martini, puţin probabil însă.
In a m i n t i t a listă din 1 8 4 9 se spune că la anul 1 3 8 8 a fost n u m i t episcop al
M o l d o v e i din p a r t e a papei U r b a n V „ S t h e p a n u s R u t h e n i , de Ord. P r a e d . " , i a r
la 1 3 9 5 „ S t e p h a n u s M a r t i n i , p a r i t e r de O r d . P r a e d i c a t o r u m " . C o n f u z i u n e a s'a
s t r e c u r a t în această listă din a u t o r i i v e c h i c o n s u l t a ţ i . Cf. şi Lequien, Orient
christiana. Paris, 1 7 4 0 , III, coloana 1 1 1 9 c a r e la fel crede că e vorba de
două p e r s o a n e deosebite.
2 0 S
) „Volumus autem ut quam primum praesentes litteras habueris ex-
p e d i t a s , ad Ecclesiam ipsam accedas et resideas p e r s o n a l i t e r in e a d e m quod-
que pontificalia officia extra tuam Civitatem et diocesim Cerethensem, ne-
queas e x e r c e r e " . Reg. Lat. voi. 3 3 , f. 1 7 0 . Cf. şi Bultarium Ord. Praedica­
torum, v o l . I I , p. 3 4 4 şi I. C. F i l i t t i , o. c, p. 16—17.
2]0
) Reg. Lat. v o i . 3 6 , f. 1 6 2 .
explica decât prin situaţiunea politică c r e a t ă de războiui pe
care-1 pornise Sigismund, regele Ungariei, împotriva lui Ştefan,
Domnul Moldovei, la sfârşitul anului 1 3 9 4 , războiu încheiat, la
începutul anului u r m ă t o r prin victoria M o l d o v e n i l o r . C u a t â t
mai mult a v e a p a p a interes ca noul episcop să fie sfinţit şi să-şi
ia în p r i m i r e diecesa.
1
O notă din Bullarium Ord. Praedicatorum^ ), spune: „ S t e -
p h a n u s M a r t i n i Episcopus Cerethensis in V a l a c h i a . Nune Baco-
v i a m t r a n s l a t u s e s t C e r e t h e n s i s episcopatus constitutio L V I B o -
2 1 2
nifacius I X " ) . losif M a r i a Martinotti, v i c a r general în Bacău,
scria în r a p o r t u l s ă u din a n u l 1 7 7 9 că pe la 1 4 0 0 , Bonifaciu I X
a r fi t r a n s f e r a t p e episcopul Ioan S a r t o r i u s dela Ş i r e t la B a ­
cău. A c e e a ş i ş t i r e o dă şi B a r n a b a Redzierski, fost provincial
a l M i n o r i ţ i l o r din Polonia, în r a p o r t u l său din anul 1 7 8 0 , sus­
ţinând că documentele pe care se baza, l e - a r fi v ă z u t personal
şi că p e a c e e a v r e m e se găseau în a r h i v a bisericii Sf. Cruci din
2 1 3
Liov ) , precum se a f l ă ştirea şi în lista episcopilor catolici din
2 1 4
M o l d o v a din 1 8 4 9 ) . Probabil Redzierski n u a v ă z u t niciun docu­
ment, deoarece Ioan — S a r t o r i u s — a fost episcop de Ş i r e t î n t r e a-
nii 1 3 8 8 şi 1 3 9 4 şi nu l a 1 4 0 0 , când în a c e a s t ă demnitate se găsea
Ş t e f a n Martini, c a r e deţine a c e a s t ă calitate p â n ă l a a n u l 1 4 0 3 .
A m c ă u t a t peste tot în A r h i v a V a t i c a n ă , însă n u a m găsit n i -
căiri constituţiunea lui Benifaciu IX p r i n care să se fi t r a n s f e r a t
episcopia de Ş i r e t la Bacău. S a u n'a existat, sau se v a fi p i e r -

2 1 1
) V o i . II, p. 3 4 4 .
2 t 2
) Ştirea e luată din G. M. C a v a l i e r i , Galleria de Sommi Pontefici,
patriarchi, arcivescovi e vescovi dell'ordine de predicatori. Vol. I, Beneven-
t o , 1 6 9 6 , p. 1 7 0 , oare s p u n e : „II F r . S t e f a n o R u t e n i fu v e s c o v o di Zeretenge
o C e r e t e n s e o sia di C e r e t o . . . che la sua sede fu t r a s f e r i t a in B a c o v i a sotto
la metropolita di Leopoldi". Cu siguranţă şi C a v a l i e r i avea ştirea dintr'un
izvor polonez, de mâna a d o u a .
2 1 3
) Kemenyi I., Ueber das Bisthum und das Franciskanerkloster zu
Bukow in der Moldau, în Magazin für Geschichte, Literatur und ade Denk und
Märkwürdigkeiten Siebenbürgens, 1 8 4 6 , Tom. II, p. 2 5 .
2 1 4
) Acea listă, v o r b i n d despre numirea episcopului Ioan •— S a r t o r i u s
— la 1400 spune: „qui a Bonifacio IX obtinuit translationem cathedrae es
Siretensi ad B a k o v i e n s e m c i v i t a t e m " . Cf. I. S a b ă u , o. c, I. c.
dut împreună cu a l t e c â t e v a v o l u m e din seria Regesta L a t e r a -
nensia, în care se găsesc a c t e l e emise de p a p a Bonifaciu IX.
C e a dintâi ipoteză p a r e mai verosimilă.
K e m e n y i I., publica la 1 8 4 6 copia din 1 5 2 0 a unei scrisori
din a n u l 1 4 3 9 d a t ă d e p a p a Eugen IV, v ă z u t ă d e el în a r h i v a
bisericii franciscane din Şoimuş (jud. Ciuc), prin c a r e papa
Eugen însărcina p e Benedict, episcopul de Severin, să îngri­
jească de credincioşii catolici din M o l d o v a . In a c e a scrisoare
se spune e ă din cauza împrăştierii credincioşilor catoldi prin
întreagă Moldova, pe lângă episcopia mai veche a Şiretului,
vacantă încă dela începutul veacului, spre marea pagubă a
a c e l o r credincioşi, p a p a Bonifaciu IX, în a l treilea a n a l p ă s ­
toririi sale, a înfiinţat episcopia Bacăului, pe c a r e p a p a Ioan
2 1 5
X X I I I a d ă r u i t - o cu m u l t e d r e p t u r i ) . S c r i s o a r e a aceasta, prin
caracterul s ă u intern, p a r e un fals, întrebuinţându-se un stil
cu totul deosebit de cel al cancelariei p a p a l e d i n a c e a v r e m e .
Numele S e c u i l o r e scris Ciculi, pe când în t o a t e s c r i s o r i l e ponti­
ficale, ca şi în c e l e a l e lui Eugen IV însuşi — în u n a din 1 4 4 4
2 1 8
de pildă ) — n u m e l e acestui p o p o r este scris Siculi. Nicio­
d a t ă a m i n t i r e a unui p a p ă anterior, într'o scrisoare a papei r e s ­
pectiv, nu se face în felul cum e s t e f ă c u t ă în s c r i s o a r e a p r e z e n ­
t ă , ci cu „felicis recordationis": „felicis recordationis U r b a n o V-
p r e d e c e s s o r noster", ,,felicis recordationis G r e g o r i o P a p a e X I ,
ipsius Urbanus V immediato successori, predecessori nostro",
„fel rec. U r b a n o V I , ipsius Gregorii immediato successori, p r e d e -

2 1 5
) „ I n t e r r a M o l d a v i a e , ob t e r r a e i l l . u s v a s t i t a t e m , et Christi f i d e l i u m
incommodam nimis dispersionem, praeter antiquiorem Cerethensem ab ini­
tio p r a e s e n t i s saeculi j a m v a c a n t e m et cum grave Christi fidelium jactura,
ne de praesenti quidem r e s t a u r a b i l e m , in terrae illius Metropoli Baccho-
wiensi sancta Bonifacii, huius nominis Pontificis IX pontificatus sui anno
tertio solicitudo e r e x i t , ac pia Ioannis h u i u s n o m i n i s P o n t i f i c i s X X I I I , pon­
tificatus sui anno quarto liberalitas varus j excoluit, ornavitque indultis et
p r a e r o g a t i v i s . . .". Cf. şi R. Rosetti, Despre Unguri şi episcopiile Catalice
din Moldova în Analele Acad. Române, Mem. Sec. 1st. S e r . I I , 1 9 0 5 , T o m .
XXVII, p. 2 9 8 .
2 i e
) Cf. Hurmuzaki—Densuşianu, Documente, I,,, p. 701—703.
 217
cessori nostro", e t c . ) . P a p a Eugen IV însuşi, într'o b u l ă din
1 4 3 3 , aminteşte în felul acesta, p e aceiaşi predecesori: „Dudum
siquidem felicis reoordationis Ioannes P a p a vigesimus secundus.
p r a e d e c e s s o r noster", „felicis reoordationis Bonifacii P a p a e V I I I I
218
praedecessoris n o ş t r i " ) . In registrele p a p a l e , nici în cele a l e
lui Bonifaciu IX, nici în cele a l e lui l o a n X X I I I şi nici în a l e
lui Eugen I V nu se găseşte víreo u r m ă d e s p r e această bulă. In
sfârşit, bula conţine mai m u l t e greşeli şi confuziuni: d u p ă b u l a
p r e z e n t ă , episcopatul de Ş i r e t a r fi fost v a c a n t dela începutul
veacului a l X V - l e a p â n ă l a acea d a t ă — 1 4 1 3 — , ori s e ştie c ă
d e l a anul 1 3 9 4 p â n ă la 1 4 1 2 a fost episcop a l acestei diecese
Ş t e f a n M a r t i n i şi c ă în anul 1 4 1 3 , însuşi p a p a l o a n X X I I I n u ­
meşte ca episcop de Ş i r e t p e Toma G r u e b e r şi Nicolae V e n a -
219
toris ) şi p a p a Martin V, la 1 4 2 0 , numeşte pentru aceeaşi
diecesă p e un loan, confirmat de însuşi p a p a Eügen IV, l a anul
2 2 0
1434 ); toate aceste bule de numire se găsesc în r e g i s t r e l e
pontificale şi despre c a r e cancelaria papei Eugen I V trebuia
să ştie, mai a l e s despre aceea dată dle însuşi papa Eugen.
P a p a l o a n X X I I I , chiar în a l p a t r u l e a a n a l pontificatului său,
anul în oare bula f a l s ă a papei Eugen I V pe c a r e o discu­
tăm, pune confirmarea episcopiei de Bacău din p a r t e a a c e -
luiaş p a p ă loan, întemeiază, la c e r e r e a lui V l a d i s l a v , regele
2 2 1
Poloniei, diecesa ¡.Moldaviensis", cu sediul l a B a i a ) , al cărui
2 2 2
episcop era, la 1 4 2 0 , loan de Ryza ), i a r la 1438 Petru-
223
Czipser ) , pe când bula papei Eugen, d e s p r e c a r e este vorba,
spunea, un an mai t â r z i u numai, că n u este nimeni cine să se
îngrijească de sufletele credincioşilor catolici din M o l d o v a . C ă
p a p a Bonifaciu IX se v a fi gândit să întemeieze o episcopie

4 1 T
) Cf. Reg. Lat. v o i . 6 7 , f. 199—201.
2 1 8
) Cf. H u r m u z a k i — D e n s u ş i a n u , o. c, p. 576—578.
2 1 9
) I. C. F i l i t t i , o. c , p. 2 4 — 2 7 .
22
°) Ibidem, p. 3 8 , 4 5 şi C. Eubel, Hierarchia catholica medii aevi,
1, p. 1 7 9 .
221
) Ibidem, p. 2»—30.
2
s* ) Ibidem, p. 3 5 .
***) Ibidem, p. 4 6 — 4 7 .
nouă p e n t r u M o l d o v a , nu este exclus, d a r a d e v ă r u l e că n'a în­
temeiat-o. Nu este e x c l u s d a c ă se ţine seama de faptul că a c e s t
p a p ă s'a interesat f o a r t e m u l t d e Români şi că V o e v o d u l Ş t e f a n
îi e r a favorabil, trebuind să dea ascultare regelui Poloniei,
p r o t e c t o r u l său. Ş i de f a p t în acest timp, lla 6 Ianuarie 1 3 9 9 ,
prin bula „ E x u l t a t cor nostrum", p a p a Bonifaciu, f ă c â n d a m i n ­
tire d e s p r e n u m ă r u l m a r e a l catolicilor din Moldova „minor
Walaohia", octofirmă privilegiile c ă l u g ă r i l o r Peregrini, îndem-
224
uându-i să construiască biserici ). In a n u l următor, uneşte
conventul a c e s t o r a din M o l d o v a cu acela din Poddlia, sub v i ­
326
cariatul general al lui Ioan I a n i t o r ).

Interesul papei Bonifaciu IX î m b r ă ţ i ş e a z ă , a l ă t u r i d e M o l ­

dova, şi Ţ a r a Românească. In anul 1 3 9 0 întemeiază şi aici u n
convent p e n t r u a c e a ş i c ă l u g ă r i Peregrini: ,,in contra tis Russiae,
V a l a c h i a e maioris e t minoris", numind v i c a r a l a c e s t o r a p e c ă ­
lugărul Ioan Strenue, acordându-i depline puteri episcopale:
„regendi, gubernandi, visitandi, corrigendi, reformând!, absol-
22
vendi et confirmandi seu a l i o s instituendi" "). In a n u l 1 3 9 4 ,
papa Bonifaciu numeşte episcop de A r g e ş , în Ţara Româ­
nească, pe un Gheorghe, din ordinul e r e m i ţ i l o r augustiniani,
2 2 7
d u p ă m o a r t e a lui Nicolae A n t o n i u , numit la 1 3 8 1 ). In j u r u l
întemeierii episcopiei catolice d e A r g e ş , se i v e ş t e un dubiu: a

224
) Reg. Lat. voi. 6 7 , f. 199—201.
2 2 B
) R. L o e n e r t z , o. c, p. 3 3 . A c e s t fapt ar dovedi relaţiunile strânse
dintre Moldova şi P o l o n i a şi în domeniul politic şi sub u r m a ş u l lui Ştefan,
sub Iuga. O altă dovadă despre aceste relaţiuni este şi faptul că Petru,
voevodul Moldovei, în anul 1384, supuse biserica armeană din" M o l d o v a ,
episcopului din Liov; în 1 4 0 1 , întemeindu-se la Suceava un episcopat ar­
mean, este supus la fel aceluiaşi m i t r o p o l i t din L i o v . Cf. P. P. Panaitescu,
Hrisovul lui Alexandru cel Bun pentru episcopia armeană din Suceava în Re­
vista Istorică Romană, 1 9 3 4 , A n . I V , p. 47—48.
228
) Archivum Ord. Praedicatorum (Roma). Regesta Generalia IV i,
f. 228—232. Cf. şi W. A b r a h a m , Powstanie organizacy . . ., p. 388—391 şi
R. L o e n e r t z în Archivum Fr. Praedicatorum, I V , p. 4 4 .
2 2 7
) Reg. Lat. voi. 8 2 , f. 2 4 7 . Cf. şi I. C. F i l i t t i , o. c , p. 1 4 — 1 5 .
 s
fost întemeiată la 1 3 8 0 cum r e z u l t ă din Liber Cancelarîae~ )
din acel an, sau înainte, cum a r reeşi dintr'un document din
a n u l 1 2 9 5 , d a t de p a p a Bonifaciu V I I I şi din confirmarea aces­
tui document, făcută de p a p a Léon X la a n u l 1 5 1 3 ? C e r c e t ă t o ­
rii — începând cu Theiner c a r e a publicat cel dintâi a c e s t e docu-
229
Tniente ), — cred! că e s t e v o r b a de o greşală, scriindu_se V I I I în
loc de V I I I I şi astfel b u l a despre c a r e este v o r b a a r fi delà
p a p a Bonifaciu IX din 1 3 9 5 şi nu d e l à predecesorul s ă u omonim
30
din 1 2 9 5 , cu a t â t mai mullt că în Regesta Lateranensia* ) se gă­
seşte un document de conţinut identic d e l à Bonifaciu IX, p e
când în registrele pontificale a l e lui Bonifaciu V I I I un astfel
de document lipseşte. A r întări a c e a s t ă ipoteză şi faptul că în
~bula amintită se pomeneşte ca arhiepiscop de Strigoniu un Ioan,
c a r e a r fi Ioan de K a n i s z a ( 1 3 8 8 — 1 4 4 1 ) , pe când p e l a sfârşitul
veacului al X I I I - W , arhiepiscop al Strigoniului e r a Lcdomerius
2 3 1
( 1 2 7 9 — 1 2 9 9 ) ) . Cu toate acestea se iveşte şi o contradicţie în
Dula papei Bonifaciu IX din 1 3 9 5 . In acea scrisoare se spune:
„olim A r g e n s i diecesi". A c e a s t ă contrazicere: întemeierea epis­
copatului în 1 3 8 0 şi atributul „alini" cincisprezece ani mai târziu,
s'ar putea e x p l i c a prin faptul că episcopul numit l a A r g e ş nu
r e z i d a în diecesia sa, lucru ce l - a r confirma şi î m p r e j u r a r e a că
l a 1 3 8 2 — numai d u p ă un an d e l à înfiinţare — episcopul de
S e v e r i n , Grigore, consacra un diacon l a Câmpulung, în die-

228
) Liber Cancelariae apostolicae vom Jahre 1380 und der Stilus pa-
laţii abbreviatus Dietrichs von Nicheim. Ed. K . E r l e r . Leipzig, 1 8 8 8 , p. 25—-
2 6 . W . A b r a h a m , o. c, p. 2 8 1 , î n l e g ă t u r ă cu a c e a s t ă chestiune. publică ur­
m ă t o a r e a n o t i ţ ă : „ D o m i n u s n o s t e r d. TJrbanus V I , V I I idus m a i i (9 M a i 1 3 8 0 ) ,
e r e x i t locum de A r g o s in W a l a c h i a m a i o r i in c i v i t a t e m et constituit ibi eccle-
sian cathedralem, cui praefecit in episcopum Fr. Nicolaum Antonii Ord.
P r a e d . et v o c a t u r ecclesiae A r g e n s i s in p r o v i n c i a Coloeensi". Cf. şi N. Iorga,
Istoria Romăni'or, III, p. 2 5 0 , n. 1. K a r â c s o n y i I., Az Argyasi (Argesi, Ardsisi)
püspökseg. Budapesta, 1 9 0 5 , p. 4 , adaogă o n o t i ţ ă , după c a r e această episco­
pie a r fi fost î n f i i n ţ a t ă „ad i n s t a n t i a m L u d o v i c i regis Hungariae".
239
) Velerà monumenta hist. Hungariae. Vol. III, p. 602 şi Hurmuza.
ki—Densuşianu, Documente, I j 5 p. 5 2 6 şi I , p.
2 117—118.
2 S 0
) Voi. 7 4 , f. 227—229.
2 3 1
) C. Eubel, Hierarchia catholica. . ., p. 464.
 2 3 2
cesa A r g e ş u l u i ) . D u p ă aceea, p a p a e r a i n f o r m a t din p a r t e a
arhiepiscopului de Strigoniu, care a v e a t o t interesul să-1 in­
formeze d e s p r e neexistenţa unui episcop acolo, p e n t r u a-i fi
încredinţată lui a d m i n i s t r a r e a diecesei; acelaş fapt e x p l i c ă şi
contrazicerea, d u p ă care episcopia de A r g e ş e r a supusă juris-
dicţiunii arhiepiscopului de Strigoniu, p e când, de d r e p t , e r a
s u b aceea a arhiepiscopului de Calocea, ca şi episcopia T r a n ­
silvaniei. A c e s t e explicaţiuni a r fi mai a c c e p t a b i l e decât aceea
pe c a r e o da canonicul A u n e r şi a n u m e că a r fi v o r b a de o
2 3 3
confuziune î n t r e episcopia de Milcov şi cea de A r g e ş ), sau
d e c â t a c e e a p e c a r e o da r e g r e t a t u l Nicolae Iorga şi a n u m e că
atributul ,,olim" s a r referi l a unele teritorii t r a n s i l v a n e , c a r e
înainte f ă c u r ă p a r t e din diecesa A r g e ş u l u i şi care acum a r fi
234
fost deslipite stăpânirii lui M i r c e a şi astfel şi d i e c e s e i ) , ştiut
fiind că M i r c e a deţinea în Transilvania, d a c ă nu chiar d e l à în­
ceputul domniei sale, cu siguranţă de pe la 1 3 8 8 , teritorii mai
întinse decât predecesorii săi şi că M i r c e a a p ă s t r a t aceste p o ­
234
sesiuni şi mai târziu p â n ă la sfârşitul d o m n i e i bis).
P e n t r u toate aceste cauze, episcopul numit trebuia să m e a r ­
gă în e p a r h i a sa imediat, să locuiască a c o l o în p e r s o a n ă , n e -
fiindu-i îngăduit s ă aibă a l t e beneficii în a f a r ă de oraşul şi

2 3 2
) G. W e n z e l în Columna lui Troian, III, 1 8 7 2 , p. 1 0 0 — 1 0 1 . R. Cândea,
Der Katolizismus . . ., p. 1 9 , explică acest fapt p r i n confuzia ce domnia în
curia r o m a n ă , c a r e , din cauza schismei ce se s o l u ţ i o n a n u m a i peste aproape
o j u m ă t a t e de v e a c , avea două c a n c e l a r i i , cu doi p a p i , c a r e v o r fi n u m i t fie­
care câte un episcop p e n t r u Ţ a r a R o m â n e a s c ă . N. I o r g a în Convorbiri Lite­
rare, 1904, An. X X X V I I I , p. 4 1 5 , aduce o nouă explicaţie, care poate fi
posibilă şi a n u m e , că d u p ă m a r e a schismă apuseană f i e c a r e d i n t r e p a p i n u m e ş t e
episcopi: U r b a n al V l - l e a , p a p a i t a l i a n , numeşte, la 1 3 8 0 pe Nicolae, episcop
de Argeş, întemeind diecesa, iar Clemente V I I , papa avignones, numeşte la
1382 pe G r i g o r e , c a r e deşi nu ia t i t l u l de A r g e ş , ci pe acela de episcop al
Severinului şi al Ţării Româneşti, era totuşi episcop catolic în Ţara Ro­
mânească.
2 3 3
) C. A u n e r , Episcopia catolică a Argeşului în Revista Catolică, 1914,
A n . III. p 442.
2 3 4
) N . Iorga, Studii şi documente, I—II, p. X X I V .
234 bis) p. p. Panaitescu, Mircea cel Bătrân, p. 189—190.
 2 3 5
diecesa de A r g e ş ). Această m ă s u r ă e r a l u a t ă deoarece şi'
ultimul episcop, Francisc din ordinul C a r m e l i ţ i l o r , numit în
a n u l 1 3 9 0 de a c e l a ş p a p ă Bonifaciu, cum r e e s e din scrisoarea
d e n u m i r e a lui Gheorghe, nu fusese niciodată în diecesa sa şi
p o a t e nici n u v a fi fost consacrat. A s t f e l se e x p l i c ă şi f a p t u l
că Gheorghe, numit l a anul 1 3 9 4 , e r a considerat ca succesor a l
lui Nicolae A n t o n i u cel numit l a 1 3 8 0 şi n u a l lui Francisc, nu­
m i t cu zece ani mai târziu. Nu se ştie ce se v a fi î n t â m p l a t cu
acest Gheorghe, d e o a r e c e doi ani d u p ă n u m i r e a sa, la 1 3 9 6 , se
găsea un Nicolae A n d r e i „Episcopus A r g e n s i s în Valachia", care,
în acest an, e r a scutit de d ă r i l e ce trebuia să l e p l ă t e a s c ă Si.
2 3 6
Scaun, din cauza s ă r ă c i e i diecesei s a l e ) . Nicolae A n d r e i n u
v a fi desvoltat o a c t i v i t a t e p r e a m a r e în diecesa ce i s'a încre­
d i n ţ a t s p r e p ă s t o r i r e , d a c ă v a fi venit v r e o d a t ă să o viziteze
m ă c a r , căci peste t r e i a n i numai ( 1 3 9 9 ) , este numit un a l t episcop-
237
la A r g e ş , cu n u m e l e tot F r a n c i s c ) , c ă r u i a i se p e r m i t e s ă poată
fi consacrat de orice episcop catolic, după cum i se a c o r d a s e
acelaş favor, p a t r u ani mai înainte, lui Ş t e f a n Martini, a l e s
episcop de Ş i r e t , d a r a c e s t f a p t n u v a a d u c e în viitor v r e u n ,
p r e j u d i c i u arhiepiscopului d e Calocea, „cui p r e f a ţ a ecclesia me_
tropolitico j u r e subesse dinoscitur". S e v e d e că arhiepiscopul de
C a l o c e a intervenise, după 1 3 8 9 , p e l â n g ă p a p a Bonifaciu IX,
p e n t r u a-i fi recunoscut a c e s t d r e p t metropolitan a s u p r a die­
cesei dle A r g e ş şi pirobându-i d r e p t u r i l e s a l e cu documente,
acestea i-au fost recunoscute. In a c e l a ş a n a l numirii, F r a n c i s c
este scutit, d u p ă cum fusese scutit cu trei ani mai înainte p r e d e -

2 3 s s
) „Volumus autem quod quam primum praesentes litteras habueris
expeditas ad ecclesiam ipsam accedas et personaliter resideas in eadem,
quodque pontificalia e x t r a c i v i t a t e m et diocesim Ergensem e x e r c e r e non pos-^
sis". Reg. Lat. v o i . 8 2 , f. 2 4 7 . Cf. şi I. C. F i l i t t i , o. c , p. 14—15.
236
) Obligationes et Solutiones Camerae, v o i . 4 8 , f. 2 2 7 v.
2 3 T
) „Franciscus electus A r g e n s i " . Reg. Lat. voi. 6 9 , f. 1 3 4 v. Acesta,
este Francisc de S. Leonard cum rezultă dintr'o notă a Indicelui alcătuit
de c a r d i n a l u l G a r a m p i şi c a r e se p ă s t r e a z ă în sala de c o n s u l t a ţ i i a Arhivei-
Vaticane: „Franciscus de S. L e o n a r d fit episcopus Argensi per obitum. A.
B. Bonifacius 9. V I I . 1 0 , p. 8 7 . Indice, v o i . 4 7 8 , f. 1 4 4 v. V o l u m u l la care,
se referă nota din Indice lipseşte din seria Reg. Lat., fiind pierdut.
c e s o r u l s ă u A n d r e i , de d ă r i l e ce r e v e n e a u papei, din aceleaşi
238
motive ). F r a n c i s c v a fi deţinut f o a r t e s c u r t ă v r e m e demni­
tatea de episcop a l A r g e ş u l u i , d a c ă v a fi fost consacrat în a c e a ­
s t ă demnitate, d e o a r e c e din bula de numire a lui Gheorghe Ioan,
canonic d e Cinci Biserici, ca episcop al A r g e ş u l u i , la 1 4 0 2 , sun­
tem i n f o r m a ţ i că înaintea acestuia, un o a r e c a r e Ioan deţinuse
această demnitate. Ioan a putut fi episcop de Argeş între
a n i i 1 4 0 0 — 1 4 0 2 , a ş a d a r între F r a n c i s c şi G h e o r g h e Ioan. Noua
numire se face p e n t r u a n u r ă m â n e „acea biserică m u l t timp
v a c a n t ă " h o t ă r î n d , papa, cum făcuse şi în cazurile precedente,
ca noul episcop s ă plece î n d a t ă în diecesă sa şi să n u p o a t ă d e ­
239
ţ i n e beneficii bisericeşti în v r e o a l t ă d i e c e s ă ). Din aceeaşi zi
— 2 0 F e b r u a r i e 1 4 0 2 — e s t e d a t a t ă şi h o t ă r î r e a de a p u t e a fi
c o n s a c r a t d e c ă t r e o r i c a r e episcop catolic specificând, din nou,
c ă acest f a p t nu v a p r e j u d i c i a p e viitor d r e p t u l m e t r o p o l i t a n al
240
arhiepiscopului de C a l o c e a ) . D a r una din cauzele f r e c v e n t e l o r
schimbări d e episcopi în diecesele din Ţ ă r i l e R o m â n e fiind s ă ­
r ă c i a „mensei episcopale", în a f a r ă de atmosfera puţin f a v o r a ­
bilă ce l e - o creia p o p u l a ţ i a o r t o d o x ă , preoţii şi poate Domnii
înşişi şi continuile a m e n i n ţ ă r i venite din p a r t e a Turcilor, care,
între 1 3 9 4 — 1 4 0 2 , c ă l c a r ă de mai m u l t e ori p ă m â n t u l Ţ ă r i i R o ­
mâneşti, p a p a permite, de d a t a aceasta, noului numit, pentru
comoditatea acestuia şi fimdcă-1 a v e a în consideraţiune deose­
b i t ă , să p o a t ă locui în o r i c a r e a l t o r a ş s a u diecesă şi să-şi poa­
241
tă exercita atribuţiunile din o r i c a r e a l t o r a ş sau d i e c e s ă ). In
acest fel, p a p a însuşi a n u l e a z ă dispoziţiunile din bula d e n u ­
mire, recunoscând titlul de „in p a r t i b u s " p e n t r u episcopatul
c a t o l i c din Ţ a r a Românească. D a r episcopul Gheorghe Ioan nu

2 3 8
) ,Rev. Pater Dominus Franciscus Episcopus Argensis in Valachia,
fuit hac v i c e dumtaxa a prestatione sui communis serviţii liberatus propter
p a u p e r t a t e m " . Obligationes et Solutiones, voi. 5 2 , f. 1 1 4 .
239
) Reg. Lat. voi. 1 0 3 , f. 1 5 2 .
24
°) Reg. Lat. voi. 1 0 3 , f. 1 5 2 .
2 4 1
) Reg. Lat. voi. 1 0 0 , f. 2 0 2 . Cf. Monumenta Vaticana historiam regni
tlungariae illustrantia. Vatikani magyar okirattâr. S e r . I, voi. IV, p. 4 1 0 — -
- 4 1 2 şi I. C. F i l i t t i , o. c , p. 20—21.
sc poate bucura de beneficiile acordate, deoarece în acelaş an
242
moare ).
In Ţara Românească, înainte de a se fi întemeiat episcopia
catolică de Argeş, se înfiinţase cea de Severin, pe la anul 1 3 7 6 ,
dar episcopi ai acesteia nu se cunosc înainte de anul 1 3 8 2 , când
se pomeneşte episcopul Grigore, ce consacra pe diaconul de Câm­
243 2
pulung ). In Bullarium Franciscanum ^} se face amintire des­
pre dpi episcopi de Severin: unul numit la anul 1 3 9 0 , cu nu­
245
mele Luea Ician din ordinul Franciscanilor ) şi altul numit du­
pă patru ani, cu numele Francisc de Minerva, din acelaş ordin,
246
ca succesor al celui dintâi ). Probabil că aceşti episcopi nu
vor fi stat în diecesa în care au fost numiţi, deoarece nu se
cunoaşte nicio urmă despre eixstenţa lor aici, în afară de
celle două mărturii de mai sus şi acelea probabile nu­
247
m a i ) . De fapt în bula din 1 8 Iunie 1 3 9 9 , prin care
se numea Nicolae Dumitru, preposit de Cenad, în demnitatea
de episcop al Severinului, se spune că el este succesorul lui
2 4 8
Grigore din 1 3 8 2 ) . Ca şi episcopii de Argeş şi Şiret, tot aşa
242
) Reg. Lat. voi. 1 0 3 , f. 2 8 3 .
2 4 3
) Acel Grigore, pomenit l a . anul 1 2 4 6 , este episcop de G e u r i n o şi'
nu de S e v e r i n , cum c r e d e a P e s t y F r . , A szdrenyi bănsăg es Szbreny vărmegye
tortenete. V o i . I. B u d a p e s t a , 1 8 7 8 , p. 3 3 2 .
2 4 4
) V o i . V I I , p. 1 3 , n. 5, p. 4 2 , n. 8.
2 4 5
) „Die 13 Augusti 1 3 9 0 Lucas Johannis Ord. Min. in (primum)
episcopum S e v e r i n e n s i s ( T u r n u S e v e r i n in W a l a c h i a ) p r o m o t u s esse d i c i t u r " .
2 4 6
) „Die 1 8 Septembri 1 3 9 4 Franciscus de M i n e r v a alias de Meneva
Ord. Min. ecclesiae Severinensis vac. per obitum Lucae Joannis (ex Ord.
Min.) in episcopum praefati esse d i c i t u r " .
2 4 T
) C. A u n e r , Episcopia catolică de Severin, în Revista Catolică, 1913,,
An. II, p. 1 5 6 — 1 5 7 , explică acest fapt din p r i c i n a m a r e i schisme apusene.
Aceştia fiind numiţi de către un antipapă, nu vor fi fost recunoscuţi şi
astfel nici t r e c u ţ i în registrele papale. St. Lupşa, Catolicismul la Românii
din Ardeal şi Ungaria până la 1556. C e r n ă u ţ i , 1 9 2 9 , p. 7 1 , c r e d e că nici n'a,
existat această episcopie şi că n u m a i c ă l u g ă r i i m i n o r i ţ i , cu g r a d de arhie­
rei, din 1 3 8 2 p â n ă în sec. X V î n d e p l i n e a u rol de episcopi misionari, ceeace
este e x a g e r a t , cel puţin în ce priveşte sfârşitul veacului X I V , când e nu­
mit oficial episcop Nicolae Dumitru.
248
) Reg. Lat., v o i . 7 2 , f. 2 7 . Cf. şi Monumenta Vaticana historiam regret
Hungariae illustrantia, S e r . I, v o i . I V . , p. 1 3 5 — 1 3 6 , 1 5 0 .
şi acesta de S e v e r i n , e r a obligat s ă m e a r g ă şi să locuiască p e r ­
249
sonal în diecesa S e v e r i n u l u i ) . A c e l e a ş i motive, ca şi în cazul
episcopului G h e o r g h e Ioan dela A r g e ş , d e t e r m i n a r ă pe papa
Bonifaciu IX s ă a c o r d e şi lui Nicolae Dumitru permisiunea să-şi
250
p o a t ă p ă s t r a d e m n i t a t e a d e preposit în diecesa C e n a d u l u i ) şt
251
s ă p o a t ă fii sfinţit din p a r t e a oricărui episcop c a t o l i c ) . Este in­
t e r e s a n t de o b s e r v a t n u m e l e noului episcop db S e v e r i n : Nicolae
Dumitru, puţin f r e c v e n t în Occident şi mai ales la catolici,
ceeace a r p u t e a face să se c r e a d ă că acesta a r fi p u t u t fi origi­
n a r d i n p ă r ţ i l e r ă s ă r i t e n e , p o a t e chiar din p ă r ţ i l e unde-1 găsim
in funcţiuni bisericeşti, Banat, S e v e r i n şi nu venit din Apus,,
cum. se întâmpla d e cele mai multe ori cu episcopii trimişi î n
p ă r ţ i l e noastre.

In a f a r ă de Românii din Principate, amintiţi ca p o p o r în

general, sau numai conducătorii politici şi bisericeşti catolici
ai acestuia, în documentele pontificale se mai întâlnesc Ro­
mâni, luaţi individual, r ă s p â n d i ţ i dincolo de graniţele c e l o r trei
ţ ă r i româneşti, îndeplinind funcţiuni bisericeşti, d u p ă t r e c e r e a
l o r la catolicism. A s t f e l la 2 6 O c t o m v r i e 1 3 9 0 se aminteşte u n
Ş t e f a n Mihail Românul, c ă r u i a i se a c o r d ă canonicatul bisericii
252
Sf. M a r t i n din Scepus, în arhidiecesa de S t r i g o n i u ), iar peste

2 4 9
) „Ad predictam ecclesiam Zeurinensem accedas et personaliter r e -
sideas in eadem".
250
) Ibidem
251
) Ibidem.
2 5 2
) „Dilecto filio Stephano Michaelis Olah canónico ecclesie Sancti
Martini de Scepes, Strigoniensis diócesis, salutem". Reg. Lat., voi. 1, f.
66—67. Intre anii 1245—1248 se aminteşte, un „Stephanus de Vanesa ar-
hiepiscopus S t r i g o n i e n s i s et S. R. E. c a r d i n a l i s " . (Cf. N. Schmitth, Episcopi
Agrienses jide diplomatum concinati. Voi. I. T i r n a v i a , 1 7 6 8 , p. 1 6 2 ) , care
ar p u t e a fi un V a n c e a , R o m â n ; în 1 2 9 1 se f a c e a m i n t i r e a unei „ v i l l a e a b a t i s
Olach v o c a t a " , în c o m i t a t u l P o j o n . (Cf. W e n z e ] G., Codex diplomaticus Arpa-
dianus continuatus. A r p á d k o r i ú j o k m a n y t â r . V o i . X , p. 7 0 ) ; acel l o a n Bog­
dan de D o m b r e , a r h i d i a c o n al A r a d u l u i , a m i n t i t la 1 3 5 2 nu poate fi decât
Român. (Cf. Reg. Vat. v o i . 2 1 3 , f. 4 1 , ep. 7); cinci ani mai târziu, este
amintit un „Mihail zis Românul", în importanta demnitate de canonic al
 2 5 3
1 1 ani, canonicatul bisericii din A b a ú j v á r în diecesa A g r i e i ).
In a l t e două bule din 1 4 0 2 se amintesc Românii din Cehoslova­
cia, din jurul Gaşoviei şi din U n g a r i a septemtrională, o p a r t e
254
din care se convertise l a c a t o l i c i s m ) . Tot în Cehoslovacia şi
a n u m e în P r a g a , se aminteşte l a a n u l 1 4 0 1 , u n ,,Petrus W l a c h " ,
2 5 5
absolvit de e x c o m u n i c a r e a ce se a r u n c a s e a s u p r a l u i ). Aceste
documente a d u c noui dovezi d e s p r e n u m ă r u l m a r e şi r ă s p â n ­
direa R o m â n i l o r în a c e s t e părţi din cele mai vechi timupri,
258
a t e s t a ţ i şi d e alte documente p r e c u m şi de toponomástica ).
Intr'un document din a n u l 1 3 9 1 se aminteşte un Român
din Polonia, a j u n s p â n ă în comitatul Gneznen, u n , , J o h a n n e s
Alberti de W e l a c h o s " , c ă r u i a i se a c o r d ă unele beneficii bi­
257
sericeşti ) . Românii din Polonia, ca şi cei din U n g a r i a şi din

î n t r e g i i biserici c a t o l i c e t r a n s i l v a n e . (Cf. Reg. Suppl., v o i . 2 9 , f. 1 4 2 şi Reg.

Av. v o i . 1 3 7 , f. 537—538).
2 5 3
) „ S t e p h a n u s M i c b a e l i dictus Ola". Reg. Lat. v o i . 1 0 0 , f. 1 4 9 .
2 5 4
) „Olachi et Ruteni inibi confinancium (Caşovia) . . . multitudo et
îpsorum infideliuni nonnuli gratia eis afluente divina ad fidem catbolicam
sc c o n v e r t e r u n t " . Reg. Lat., voi, 1 0 2 , f. 71—72. Cf. Monumento Vaticana
Hungariae. S e r . I, v o i . I V , p. 415—417.
2B5
) Reg. Lat., v o i . 8 9 , f. 2 3 6 .
2 5 6
) In veacul al X I I I - l e a se amintesc nume de locuri de origină r o ­
mână ca: Bona, Crachun, Zembeta, Nanas, Kenes, Valasko, etc. Cf. N.
Drăganu, Românii în sec. IX—XIV pe baza toponimiei şi onomasticei.
Bucureşti, 1 9 3 2 , p. 3 2 9 , 3 3 1 .
P e l a 1 3 6 3 în c o m i t a t u l Ung, B e r e g şi Z e m p l e n , se aminteşte o familie
a voevodului român „Michaelis dictus Olah"; un an m a i târziu o „comuni-
tas W a l a c h o r u m " , în comitatul Bereg; pe la 1 3 6 6 această comunitate avea
ţi „iobagiones predictorum Olahorum", după cum pe la 1 3 7 0 din nou se
aminteşte un „woewoda W a l a c h o r u m " în acelaş comitat, Bereg. Cf. Docu­
menta historiam Valachorum in H ungaria illustrantia, p. 1 7 0 ; I. Mihali,
Diplome maramureşene, p. '55, 5 9 ; N. D r ă g a n u , o. c, p. 3 7 5 şi T. Lehoczky,
Adalékok az oláh vajdák, oláh és orosz kenézek vagy soltézok intézményéhez,
în Torténelmi Tár, 1 8 9 0 , A n . X , p. 1 6 7 .
257
) Reg. Lat., v o i . 3 1 , f. 4 4 — 4 5 . Este i n t e r e s a n t de o b s e r v a t că aceşti
Români din Polonia, sau dinspre Polonia, ajung până la M a r e a Neagră şi
în C r i m e a . In s o c o t e l i l e oraşului Caffa se amintesc, î n anul 1 4 7 0 : Teodoras
Velachus Pollanus şi Simon Vellacuş Pollanus, al căror nume este scris
chiar ca şi al lui „Johannes Alberti de Welachos". Că erau Români, re-
 2 5 8
Cehoslovacia, sunt amintiţi începând cu sec. X I I } . După în­
temeierea Principatului Moldovei, unii dintre partizanii voe-
vodului S a s , ca şi mai t â r z i u cu ocaziunea d i f e r i t e l o r conflicte
între râvnitorii tronului moldovean, mulţi Români t r e c u r ă în
25
Polonia ').
In a c e a s t ă o r d i n e de idei, înregistrăm şi amintirea p ă r ţ i i
n o r d i c e a M o l d o v e i , p e n t r u p r i m a o a r ă cu numele d e Bucovina,
l a a n u l 1 3 9 2 , cu douăzeci de ani înaintea amintirii cunoscute
2 6 0
pftnă acum, d i n a n u l 1412 ).

* * *
U n a d i n t r e p r o b l e m e l e ce preocupau în mod p e r m a n e n t pe
s u v e r a n i i din aoeste p ă r ţ i europene, în a doua j u m ă t a t e a se­
colului al X I V - I e a , e r a pericolul turcesc. S p i r i t u l de cruciată îşi
manifesta ultimele r e f l e x e şi î n c e r c ă r i l e de a grupa o r e s i s t e n .
ţ ă î m p o t r i v a l o r se manifestau şi la curtea pontificală. Astfel
p a p a U r b a n V scria, la 1 3 6 6 , arhiepiscopului de Strigoniu şi

zultă şi din faptul că n u m a i un an mai t â r z i u , aceştia sunt amintiţi numai

cu numele de R o m â n , f ă r ă a t r i b u t u l „ P o l a n u s " : T e o d o r u s Velacho şi Simion
V e l a c h o . Cf. N. Iorga, Acte şi fragmente, v o i . II, p. 4 7 — 4 8 .
2 B S
) In 1150 o regiune Bolochovo şi „zemlja Bolochovskaja", iar Ia
1231—1235 şi cnezii acelor Bolochovi. (Cf. Letopis po Ipatskomu spisku,
T». 1 7 8 , 5 1 1 , 5 1 6 ) .
2 B 9
) A ş a la 1359/;e aminteşte un „Stephanus Valachus", care era pro­
p r i e t a r u l unui î n t r e g sat; la 1 3 7 7 un „ L o d o m i r W o l o s i n " . (Cf. Akta Grodzkie
i Ziemskie z czasow czeczv postpolitej Polskiej. Sp. A. Stadnickiego. Voi.
V I I , Liov, 1 8 8 2 , p. 3 , 2 2 ) . In 1 3 8 6 se aminteşte un „ N a y n vayvoda Walacho-
r u m ; în acelaş an se donează t e r e n u r i „cum pascuis Walachorum"; în 1 4 0 2
se aminteşte un „Laczko Walachus". (Cf. Ibidem, p. 4 6 şi T. Holban, Ro­
mânii' pe teritoriul polon până în sec. XVII în Arhiva din Iaşi, 1933, An. XL,
P' 4 1 — 4 7 ) . In s f â r ş i t , c h i a r în G n e z n e n , se aminteşte, pe la 1 4 2 0 , una „ d o ­
m i n a M a r g a r e t a r e l i c t e olim W a l a c h " (Cf. Monumento medii aevi histórica res
gesta Poloniae illustrantia. V o i . X V I , p a r t . II, Ed. Dr. H. Lewicki, Cracovia,
1 8 9 1 , p. 5 5 ) .
2 8 0
) „Per obitum quondam A r t l e b y de Bukowina". Reg. Lat., voi. 2 5 ,
î. 146—148. Cu ocaziunea încheierii tratatului între Vladislav Jagello, re­
gele P o l o n e i şi S i g i s m u n d de L u x e m b u r g , r e g e l e U n g a r i e i , la 1 4 1 2 , se amin­
teşte „maior Bukovîna" şi „minor Bukovina". (Cf. Hurmuzaki—Deusuşianu.
Documente, 1^, p. 485).
subalternilor săi, să predice o cruciată î m p o t r i v a Turcilor, p e n -
t r u c a a t a c a s e r ă şi ocupaseră mai multe teritorii a p a r ţ i n ă t o a r e
261
creştinilor ) . In a c e l a ş an, scria regelui Ludovic al Ungariei,
să a c o r d e toate f a v o r u r i l e lui Ioan de R i p a r i a , primul c a m e r a r
al regelui Franţei şi însoţitorilor săi care mergeau să lupte
262
împotriva Otomanilor ) , p o a t e în a j u t o r u l regelui Ciprului şi a
cavalerilor Ierusalimitani, care în acest timp purtau războiu
283
împotriva Turcilor ) şi a lui A m e d e o de S a v o y a ce î n t r e p r i n ­
dea o e x p e d i ţ i e în Orient, în a r m a t a c ă r u i a se găseau şi R o ­
mâni, cel puţin individual, cum este acel „Iohannes de W a l a c -
284
ca" ce r ă m â n e a în s l u j b a î m p ă r a t u l u i b i z a n t i n ).
Pericolul otoman creştea tot mai mult. Imperiul bizantin,
Bulgaria. Serbia şi regiunile apropiate erau ameninţate di­
r e c t . Un Ioan Lascaris „miles Constantinopolitanus" din a l că­
rui neam ,,plures imperatores fuisse percepimus", scria P a p a , se
t r a n s f e r a s e în Ungaria, la 1 3 7 3 , p e n t r u a se p u n e în s l u j b a R e ­
265
gelui ungar şi a l u p t a î m p o t r i v a Turcilor* ). D u p ă supunerea
completă a Bulgariei şi v a s a l i t a t e a Serbiei, Muntenia şi U n g a ­
ria erau ameninţate direct. C â t e v a documente a d u c ştiri r e f e ­
ritoare la a c e a s t ă p r o b l e m ă d e l a sfârşitul secolului a l X l V - l e a
şi începutul celui următor. Un document din 1402 aminteşte
expediţiunea Turcilor cari a j u n s e s e r ă p â n ă în T r a n s i l v a n i a şi
288
d e v a s t a s e r ă oraşul B r a ş o v , î m p r e u n ă cu R o m â n i i ). Faptul se
întâmplase într'o e p o c ă a n t e r i o a r ă , pe care documentul nu o
precizează. Din cele cunoscute se p o a t e însă stabili că Turcii
împreună cu Românii p u t u r ă a j u n g e p â n ă la B r a ş o v numai în
1 3 9 5 . S u l t a n u l B a i a z i d - I l d e r i m nu putea uita o c u p a r e a Silistrei
şi a Dobrogei de c ă t r e Mircea, căci p a r t i c i p a r e a lui Miroea la
l u p t a dela Cossovo, a l ă t u r i de Sârbi, la 1 3 8 9 , nu p a r e p r o b a -

2 8 1
1 Hurmuzaki—Densusianu, o. c, p. 123—126.
2 6 2
) Reg. Vat., v o l . 2 4 8 , f. 70.
2 8 s
) Hurmuzaki—Densusianu, o. c, p. 134—135.
2 8 4
) N. I o r g a , Acte si fragmente, v o l . I I I , p. 1.
265
) Reg. Vat. vo.I 2 6 9 , f. 43.
268
) Reg. Lat. v o l . 9 , f. 3 5 0 .
 266
bilă bis) De fapt Mircea se aştepta la o expecuţiune t u r c e a s c ă şt
de aceea strânge alianţa cu Polonii, în 1 3 9 0 . E x p e d i ţ i a O t o m a n i l o r
bine pregătită, are loc în O c t o m v r i e 1 3 9 4 . C u t o a t e că M i r c e a câşti­
gase victoria dela Rovine, nu putuse înfrunta n u m ă r u l m a r e a l
Turcilor şi de aceea se r e t r a s e în T r a n s i l v a n i a . A t u n c i Turcii,
cărora li se alăturară şi o p a r t e d i n t r e Români, p a r t i z a n i ai
Voevodului Vlad, pus de Baiazid în locul lui M i r c e a , a t a c ă
Transilvania, a j u n g â n d p â n ă l a B r a ş o v , d u p ă cum r e z u l t ă din
documentul amintit. In 1 4 0 0 ) , când Turcii a t a c a u din nou
2 6 7

Transilvania, Românii nu sunt amintiţi a l ă t u r i de ei, aşa c ă

267
ş t i r e a de mai sus trebue s ă se r e f e r e la a n u l 1395 b>s).

La acest fapt se r e f e r ă un alt document din 1396 în

care papa spune că „mare mulţime de Turci au invadat
şi intenţionează să i n v a d e z e U n g a r i a şi a l t e r e g a t e şi regiuni
învecinate" şi că n e n u m ă r a ţ i creştini „au fost duşi cu ei, d i n t r e
c a r e mai mulţi a u fost ucişi cu cruzime" şi p r i n u r m a r e se c e r e a
c e l o r l a l ţ i regi şi principi să v i n ă în a j u t o r u l regelui ungar. A c e s ­
tora P a p a le a c o r d a decimele curiale p r o v e n i t e din o r a ş u l O r a ­
dea, din regiunea A l b e i Regale, din dieceza V e s p r e m u l u i şi din
a l t e regiuni, decime ce e r a u destinate bisericii Si. P e t r u şi P a v e l
2 6 8
din R o m a ) . E r a de a ş t e p t a t ca p u t e r e a Senülunei să nu se
o p r e a s c ă aci şi de aceea m ă s u r i p r e v e n t i v e trebuiau luate. S i ­
gismund, R e g e l e Ungariei, h o t ă r e ş t e să organizeze în a c e l a ş an
1 3 9 0 , o cruciată e u r o p e a n ă . R e z u l t a t u l cruciatei a fost dezas­
truos, a r m a t a creştină fiind d i s t r u s ă l a Nicopole, în S e p t e m v r i e
1 3 % . E r a a ş a d a r n a t u r a l ca Turcii să continue acţiunile l o r , în
anii următori. Fiind cunoscute pregătirile Turcilor, în a n u l
1400 Papa Bonifaciu IX încearcă din nou formarea unei
cruciate împotriva „Baisettum Principis T u r c o r u m " care se p r e -

266 bis', p . p . Panaitescu, o. c , p. 218—223.

2 6 T
) I. M i n e a , Principatele Române, p. 7 0 , 8 6 şi P . P . P a n a i t e s c u , o. c,
p. 2 8 2 — 2 8 3 .
267 tis). c i _ şi ( j _ Gündisch, Die Türkeneinfälle in Siebenbürgen bis
zur Mitte des 15 Jahrdt, în Jahrbücher f. Geschichte Osteuropas, 1937, II,
p. 3 9 3 .
2 8 8
) Reg. Lat. v o l . 3 7 , f. 289—290.
g ă t e a să e x t e r m i n e o r a ş u l Constantinopol şi regiunile înconju­
26!T
r ă t o a r e şi chiar să distrugă „Walachiae et Ungariae regnum" ),
a c o r d â n d indulgenţe p l e n a r e t u t u r o r a c e l o r a c a r e v o r p a r t i c i p a
l a r ă z b o i u î m p o t r i v a păgânilor. In a c e l a ş an, P a p a mai face un
a p e l la cruciată î m p o t r i v a ,,gentem Teucrorum", c a r e în limba­
270
jul p o p u l a r se numesc T u r c i " ) , şi c a r e „ad i n v a d e n d u m Wala­
271
chiae : t U n g a r ' a e regnum p e r s o n a l i t e r sei a c c i n x i t " ). Repetatele
î n c e r c ă r i ale P a p e i şi a l e a l t o r principi creştini din a c e a v r e m e ,
au rămas fără r e z u l t a t practic, Turcii p r ă d â n d în a d e v ă r în
acel an Ţara Românească. Le-a revenit Românilor singuri
g r e a u a sarcină d e - a înfrunta n ă v a l a otomană, n ă v a l ă pe c a r e
mândrii c a v a l e r i apuseni n'au fost în s t a r e s ă o stăvilească.

* *
In puţinele ştiri î n f ă ţ i ş a t e a m î m p ă r t ă ş i t , în mod sumar,
u n e l e r e z u l t a t e a l e documentelor ce a m cules din a h i v e italiene
cu p r i v i r e la sec. X I I I şi X I V , p e n t r u a l e face cunoscute celor
ce se interesează d e a c e s t e probleme, înainte de a p u t e a fî ti­
p ă r i t însuşi textul documentelor, când se v a ivi p r i l e j să fie
c o m e n t a t e mai pe l a r g .

26B
) Reg. hat. v o l . 1 3 , f. 5 2 — 5 3 . „ A c c e n s a v e t u t ignis i m p i e t a s persecir-
tionis christianitatis crudelissimi videlicet Baisetti Principis Turcorum prout
lacrimosa insinuatione nobis Illustris Principis Manuelis Paleologi Impera-
toris Constantinopolitani iam Apridem innotuit conflacis iuribus non so­
lum ad exterminium civitatis Constantinopolitani et circumposite regionis
ccterarumque regionum, t e r r a r u m que p e r f i d e l e s in illis p a r t i b u s i n c o l u n t u r
«ed e t i a m ad d e s t r u c t i o n e m 'Walachiae et U n g a r i a e R e g n o r u m sicuti notorum
est potentissime aspiravit et sicut quantum in ipso est fundatus nomen
«xercere christianum".
2 T 0
) „qui alias T u r c h i v u l g a r i t e r a p p e l l a n t u r " .
2T1
) Reg. Vat. vol. 3 1 7 , f. 18—20.
MISCELLANEA
 EUDOXIU HURMUZACHI ŞI COLECŢIA LUI DE
DOCUMENTE.

de T. B A L A N

Eudoxiu Hurmuzachi şi-a a d u n a t documentele din a r h i v e l e

vieneze şi din a l t e a r h i v e e u r o p e n e . L u c r u l a c e s t a e s t e îndeobşte
cunoscut, d a r p â n ă acum a m ă n u n t e l e a u lipsit. D. S t u r d z a în
studiul său d e s p r e Eudoxiu Hurmuzachi publicat î n „Columna
lui Traian", A n u l V I I I , noua serie, tom. II, 1 8 7 8 , pag. 4 8 5 — 4 9 1 ,
a susţinut că E. H. a început să lucreze în a r h i v e l e vieneze încă
înainte de a n u l 1 8 4 8 . Dânsul a copiat în cursul activităţii s a l e
un n u m ă r d e v r e o 3 0 0 0 documente r e f e r i t o a r e la trecutul nos­
tru. După moartea lui, întâmplată l a 1 8 7 4 , copiile sale de
documente a u fost t r a n s p o r t a t e d e l à C e r n ă u ţ i la Bucureşti şi
publicate aici din î n s ă r c i n a r e a Ministerului Instrucţiunii Pu­
blice. Comisia a n g a j a t ă cu grija publicării documentelor s'a
constituit din Ioan Slavici, M . Kogălniceanu, A . Odobescu, Teo­
dor Rosetti şi D. S t u r d z a . Documentele publicate cuprind!, d u p ă
spusele lui D. S t u r d z a , ş a p t e v o l u m e d e f o r m a t m a r e .
A s t f e l a l u a t n a ş t e r e publicaţia d e documente c a r e p â n ă
a s t ă z i p o a r t ă numele lui Eudoxiu Hurmuzachi.
A c e s t e ştiri a u fost r e p r o d u s e a p r o a p e t e x t u a l de T. S t e -
fanelli î b r o ş u r a sa î n t i t u l a t ă : „Eudoxiu Hurmuzachi", 1 8 1 2 —
n

1 9 1 2 , C e r n ă u ţ i , Soc. tip. bucovineană, 1 9 1 3 , şi în broşura n o a s ­

t r ă cu a c e l a ş titlu, C e r n ă u ţ i , 1 9 2 4 , t i p ă r i t ă în a c e e a ş tipo­
grafie.
Ş t i r i l e p ă s t r a t e în studiul lui D. S t u r d z a sunt laconice. Nu
s e p o a t e a f l a din cuprinsul l o r nici când, nici cum a l u c r a t E.
H. în a r h i v e l e din Viena, nici oare a r h i v e vieneze a u fost c e r ­
c e t a t e d e el. A început dânsul să copieze documente imediat
d u p ă t e r m i n a r e a studiilor u n i v e r s i t a r e , deci l a 1 8 3 5 sau 1 8 3 6 ,
ori mai t â r z i u ? A continuat studiile s a l e istorice şi d u p ă a n u l
1 8 4 8 ? A muncit singur ori a folosit copişti? A l u c r a t numai în
a r h i v e l e vieneze ori şi în a l t e a r h i v e ?
I a t ă î n t r e b ă r i l e care se impun.
Ne v o m s t r ă d u i să r ă s p u n d e m la aceste î n t r e b ă r i în r â n ­
durile următoare.
Un r ă s p u n s s a t i s f ă c ă t o r sau în p a r t e s a t i s f ă c ă t o r nu se
p o a t e d a f ă r ă consultarea corespondenţei lui E, H. Cum a c e a s t ă
corespondenţă a fost p ă s t r a t ă în p a r t e , se p o a t e constata a n d e
a n p e unde a p e t r e c u t şi cu ce s'a îndeletnicit.

La 1 8 3 0 a t e r m i n a t E. H. Liceul din C e r n ă u ţ i o d a t ă cu f r a ­
t e l e s ă u mai m a r e Constantin. In toamna acestui a n amândoi
fraţii a u a p u c a t drumul Vienei, p e n t r u a u r m a cursurile l a F a ­
cultatea de d r e p t . In s c r i s o a r e a din A p r i l i e 1 8 3 1 a d r e s a t ă t a ­
tălui lor, a m â n d o i fraţii descriu felul cum p e t r e c la V i e n a . In
S e p t e m v r i e 1 8 3 2 se d ă într'o scrisoare o descriere a drumului
f ă c u t d e l à C e r n ă u ţ i la Viena. Au pornit din Cernăuţi cu
u n h a r a b a g i u e v r e u , c a r e i-a purtat prin localităţile Sniatin,
Obertin, Gwozdiec, Tlumaci, Mariampol, Cneheniţe Pobrca,
Durstin, şi i-a dus în u r m ă l a Lemberg. D e aici c ă l ă t o r i a a c o n ­
tinuat cu diligenta, care, d u p ă spusele lui E. H., e r a ,,o c a r e t ă
a d e v ă r a t ă cu f e r e s t r e , p e c a r e oricine d u p ă v o i n ţ ă le p u t e a d e s ­
chide şi închide". Poştalionul de p e c a p r ă e r a î m b r ă c a t în f r a c
roşu şi p u r t a o p ă l ă r i e în trei cornuri. Drumul t r e c e a p e l a l o ­
c a l i t ă ţ i l e P r z e m y s l , Lanţut, T a r n o w , C r a c o v i a , W a d o w i c e , Tes-
chen, Neutitschein, Olmiitz şi Briinn. U l t i m a staţie e r a V i e n a .
Drumul d e l à C e r n ă u ţ i l a Lemberg ţinea două zile cu o n o a p ­
te p e t r e c u t ă l a Sniatin, i a r cel d e l à Lembreg l a V i e n a cinci zile.
In a n u l 1 8 3 6 fraţii Constantin şi Eudoxiu Hurmuzachi ş i - a u
t e r m i n a t studiile u n i v e r s i t a r e . Eudoxiu a plecat acasă, lăsân-
du-1 singur la V i e n a p e f r a t e l e s ă u Constantin. In u r m ă fraţii
a u schimbat r o l u r i l e . Constantin a p l e c a t a c a s ă , în timp ce Eu-
doxiu a r ă m a s în V i e n a în t o v ă r ă ş i a f r a t e l u i s ă u Gheorghe, c a r e
timp d e p a t r u ani, 1 8 3 8 — 1 8 4 2 , a u r m a t aici c u r s u r i l e l a Fa­
cultatea d e d r e p t .

In Iulie 1 8 3 7 Eudoxiu se p u r t a cu gândul să î n t r e funcţio­

n a r l a P r o c u r a t u r a de finanţe din V i e n a . O l u n ă mai târziu, e l
înainta o c e r e r e Ministerului de Interne c e r â n d postul de „ C o n -
ceptspracticant", adecă d e funcţionar l a p r e f e c t u r ă . Nu se ştie
d a c ă a fost admis. In p r i m ă v a r a anului 1 8 4 0 E u d o x i u d o r e a s ă
f a c ă practică la j u d e c ă t o r i a Schotten din Viena. A fost admis
şi în p r i m ă v a r a 1 8 4 1 el r a p o r t e a z ă tatălui său, că a făcut p r a c ­
tica de un a n l a j u d e c ă t o r i e şi a dat primul e x a m e n de doctorat*
S e p r e g ă t e ş t e p e n t r u al doilea examen. In S e p t e m v r i e 1 8 4 1 e l
scrie t a t ă l u i s ă u , c a r e îl cheamă acasă, că a terminat şi al doi­
lea examen de d o c t o r a t şi mai r ă m â n e în V i e n a p e n t r u a t r e c e
şi r e s t u l e x a m e n e l o r de doctorat.

S e p a r e că d e data aceasta b ă t r â n u l Doxachi n'a c e d a t şi

fiul a trebuit s ă se î n t o a r c ă a c a s ă , d u p ă o a b s e n ţ ă de cinci a n i .

In 2 3 O c t a m v r i e 1 8 4 1 îl găsim pe Eudoxiu a c a s ă l a C e r -
nauca. E deosebit d e fericit că se g ă s e ş t e în sânul familiei. „In
sfârşit a sunat ceasul meu cel fericit", scrie el fratelui său C o n ­
stantin, „sunt la C e r n a u o a în mijlocul p ă r i n ţ i l o r şi a l fraţilor
c a r e m ă iubesc şi astfel m ă despăgubesc p e n t r u p e t r e c e r e a m e a
între străini, c a r e r a r sau niciodată nu pot înlocui pe acei pe
c a r e n a t u r a ţi i-a d ă r u i t . P e t r e c aici zile şi ore, p e c a r e n u
le-^am a v u t în Viena, căci astfel d e inimi şi asemenea căldură
n'a a v u t p e n t r u mine capitala imperială".
L a sfârşitul lui Octomvrie 1 8 4 1 Eudoxiu a p l e c a t în B a r
sarabia pentru a se întâlni cu f r a t e l e s ă u Constantin şi cu s o r a
sa Eufrosina, c ă s ă t o r i t ă cu P e t r u Petrino. A plecat cu t r ă s u r a
pe la N o u a - S u l i ţ ă atingând l o c a l i t ă ţ i l e Lipcani, Bălţi, Orhei şi
a j u n g â n d în cele din u r m ă l a Chişinău. Aici. a găsit-o p e s o r a
sa Eufrosina cu fetiţa ei A g J a i a şi soţul ei P e t r i n o . S'a întâlnit
şi cu fraţii săi Constantin şi A l e c u , c a r e a u v e n i t d e l a m o ş i a
G a l b ă n a a lui C. Balş, pe c a r e o a d m i n i s t r a Constantin. Tot în
Chişinău Eudoxiu a făcut cunoştinţa boierilor m o l d o v e n i Iancu
S t ü r z a , j u d e c ă t o r u l C a z i m i r şi Costachi S t a m a t i . A plecat apoi
cu fraţii săi la G a l b ă n a p e n t r u a-1 saluta pe boierul B a l ş .
Din B a s a r a b i a Eudoxiu a p l e c a t la Iaşi, p e n t r u a se inte­
r e s a d e procesul ce-1 p u r t a t a t ă l s ă u Doxachi p e n t r u moşiile
Ipoteşti şi Miclăuşani. In Iaşi E u d o x i u a stat în g a z d ă la boie­
r u l Nicolai Rosetti-Roznovanu. In 8 D e c e m v r i e 1 8 4 1 îl găsim
p e Eudoxiu l a Iaşi, de u n d e scrie t a t ă l u i său, că procesul pen­
t r u moşia Ipoteşti este f o a r t e încurcat. S u n t n e c e s a r e t r a t a t i v e
cu V a s i l e M u r g u l e ţ zis şi Egorovici, f r a t e l e Iliinchiii, m a m a lui
Eudoxiu, şi cu oameni c a Budişteanu, Danu şi alţii.
In a n u l 1 8 4 2 Eudoxiu a făcut o c ă l ă t o r i e la Constantinopol.
L a e a face a l u z i e G h e o r g h e Hurmuzachi când scrie fratelui C o n ­
stantin l a 4 I a n u a r i e 1 8 4 3 , că Doxachi a devenit un veritabil
T u r c d e când a fiolstla Constanitkiopol. Nu v o r b e ş t e decât turceş­
t e şi imită t o a t ă ziua dansul dervişilor, O reminiscenţă a aces­
t e i p e t r e c e r i în ţ a r a t u r c e a s c ă sunt şi cuvintele, cu c a r e Eudoxiu
începe, în acelaşi timp, o s c r i s o a r e a d r e s a t ă f r a t e l u i său Con­
stantin. El îi a d r e s e a z ă u r m ă t o a r e l e cuvinte a u t e n t i c e turceşti:
„ A l l a h a m a n e t olsum, A l l a h bin b e r e k e t versin". A l t ă scrisoare
a lui începe cu f r a z a : „Carissimo m i o f r a t e l l o " . E limba i t a l i a n ă
p e c a r e E u d o x i u o auzise din belşug în Orient.
P e la începutul lui N o e m v r i e 1 8 4 2 Eudoxiu se a f l ă acum la
C e r n a u c a , probabil p e n t r u a lua informaţii şi p e n t r u a ridica
documentele n e c e s a r e t e r m i n ă r i i cu bine a procesului p ă r i n t e ­
lui său.
Din F e b r u a r i e p â n ă în Octomvrie 1 8 4 3 Eudoxiu p e t r e c e din
n o u l a Iaşi. S e p l â n g e că nu p o a t e termina procesul din cauza v e ­
n a l i t ă ţ i i m e m b r i l o r divanului domnesc şi a domnului Mihai
S t ü r z a . N'au a j u t a t nici a p e l u r i l e a d r e s a t e A g e n ţ i e i a u s t r i a c e din
Iaşi, nici i n t e r v e n ţ i i l e f ă c u t e l a consulul r u s Kotizebue.
In Decemvrie 1 8 4 3 Eudoxiu se a f l ă din nou a c a s ă l a Cer_
nauoa. De aici scrie f r a t e l u i său Constantin că se găseşte de
d o u ă luni a c a s ă şi că n u p o a t e p l e c a l a Iaşi din lipsă de bani.
A n u l 1 8 4 4 1-a p e t r e c u t a c a s ă la p ă r i n ţ i . In v a r a anului 1 8 4 5
îl găsim la Dulceşti, judeţul Roman, la sora sa Elisaveta
Stürza.
 In Iulie 1 8 4 5 Eudoxiu se găseşte i a r la V i e n a .
Deci î n t r e anii 1 8 4 1 — 1 8 4 5 Eudoxiu H. a p e t r e c u t p a r t e în
Bucovina, p a r t e în B a s a r a b i a şi Moldova. Odată a fost în
Turcia.
Timpul p e t r e c u t p a r t e a c a s ă , p a r t e î n M o l d o v a şi B a s a r a -
b i a p a r e să fi l ă s a t u r m e a d â n c i în sufletul lui Eudoxiu Hurmu­
zachi. Ş i - a v ă z u t neamul r ă s f i r a t în trei ţ ă r i , stând sub trei
s t ă p â n i r i . Organizaţia defectuoasă a Moldovei, cu s c ă d e r i l e ei
1-a pus pe gânduri. In B a s a r a b i a s t ă p â n i r e a s t r ă i n ă cucerise
î n m a r e p a r t e boierimea m o l d o v e n e a s c ă şi ţinea în întunerec ţ ă ­
r ă n i m e a . C e e r a mai firesc decât să t r e z e a s c ă a c e s t e s t ă r i în
sufletul lui dorinţa de a contribui l a î n d r e p t a r e a r e l e l o r şi d e
a face să încolţească p l a n u l de a î n t r e p r i n d e o acţiune folosi­
t o a r e p e n t r u neam. E u r o p a trebuia să a f l e că l a gurile Dunării
t r ă e ş t e un p o p o r viguros, de origine latină, cu un t r e c u t bogat în
f a p t e mari, un p o p o r c a r e m e r i t ă a l t ă s o a r t ă d e c â t a c e e a pe
c a r e o a r e . C â t d e bine a r fi să calce p e u r m e l e fratelui s ă u
m a i m a r e Constantin, care, p e t r e c â n d un t i m p l a Odesa, a r e u ­
şit să d e a în vileag un i m p o r t a n t n u m ă r d e documente moldo­
veneşti.
Anii 1841—1845 înseamnă p e n t r u Eudoxiu Hurmuzachi
timpul t r a n s f o r m ă r i i s a l e sufleteşti. In acest i n t e r v a l s'a ho­
t ă r â t să-şi p u n ă f o r ţ e l e în s l u j b a neamului.
In cursul a n i l o r 1845—1849 Eudoxiu Hurmuzachi a pe­
t r e c u t n e î n t r e r u p t în V i e n a . A t u n c i a început să studieze în
a r h i v e l e vieneze.
D u p ă cum reiese din cereri şi din r a p o a r t e l e oficiale, Eu­
d o x i u Hurmuzachi a l u c r a t p e r â n d în trei a r h i v e vieneze: In
„Haus- Hof- u n d S t a a t s a r c h i v " c a r e astăzi a r c o r e s p u n d e A r ­
h i v e i Ministerului d e Externe, în „Archiv der vereinten böh­
misch-österreichischen Hofkanzlei", adecă Arhiva Ministerului
d e Interne, şi în „Hofkammerarchiv" sau p e r o m â n e ş t e arhi­
v a Ministerului de Finanţe.
P r i m a c e r e r e a fost a d r e s a t ă la „Haus- Hof- und Staats-
k a n z l e i " în ziua de 8 I a n u a r i e 1 8 4 6 . In ea spune E. H. că se î n d e ­
letniceşte cu c e r c e t ă r i istorice p r i v i t o a r e la P r i n c i p a t e l e r o m a -
 ne Moldova şi Valahia în scopul alcătuirii unei „istorii poziti­
ve" a acestor două ţări. Auzind că în arhiva menţionată se gă­
sesc documente şi acte cu privire la istoria veche şi medie a
acestor două ţări, dânsul cere să i se permită a le consulta. Ca­
litatea sa de cetăţean austriac exclude posibilitatea unui abuz. El
cere „să i se permită a face copii şi extrase după documentele ce
se află în arhivă, documente care se referă la istoria molldo-
valahă din veacurile trecute până la începutul timpului pre­
1
zent" ).
Rezolvarea acestei cereri a fost expediată după patra zile
de către şeful rmnisterului, baronul de Lebzeltern. El autoriză
direcţiunea arhivei să pună la dispoziţia lui Eudoxiu Hurmu­
zachi documentele cerute, dar vezi bine numai cele selecţio­
nate, cu excluderea celor nepotrivite. In scopul acesta dtotou-
mentele cerute vor fi întâiu controlate şi pe urmă predate pe­
tiţionarului. Acesta va lucra numai în măsura spaţiului liber.
Astfel i s'a încuviinţat lui Eudoxiu Hurmuzachi accesul la
Haus- Hof- und Staatsanchiv.
A doua cerere a fost înaintată de Eudoxiu Hurmuzachi
Ministerului de Interne. Nici cererea, nici raportul asupra ei
nu s a u păstrat.
A treia cerere a fost adresată, la 9 Martie 1848, Ministe­
rului de Finanţe. Cererea nu s'a păstrat. In schimb s'a găsit
referatul asupra ei alcătuit de şeful arhivei, scriitorul] Franz
Grillparzer, care face mai multe rezerve. Prezenţa în arhivă
a persoanelor străine incomodează pe funcţionari. Accesul în
arhivă se acordă numai persoanelor cunoscute, ale căror pres-
taţiuni ştiinţifice sunt apreciate.
Calităţile petiţionarului nu sunt cunoscute, dar întrucât
"posedă autorizaţii pentru studiul arhivelor Ministerului de In­
terne şi Externe, a r fi cazul să i se permită accesul. Recolta
va fi problematică, deoarece Principatele române au stat foar­
te puţin sub stăpânire austriacă. Dar aceasta este chestiunea
petiţionarului şi cu cât mai puţin va lucra în arhivă, cu atât
 mai puţin va incomoda direcţiunea. Petiţionarul va lucra numai
în localul arhivei şi va studia numai documentele privitoare la
2
Principatele dunărene ).
Să vedem, cum a lucrat Eudoxiu Hurmuzachi în aceste
trei arhive vieneze.
In anii 1 8 4 6 şi 1 8 4 7 va fi studiat nestingherit. Dar anii
1 8 4 8 şi 1 8 4 9 n'au fost prielnici pentru o activitate liniştită prin
arhive. In Iunie 1 8 4 8 Eudoxiu Hurmuzachi a fost rugat să în­
zestreze Memoriul Bucovinei cu explicaţiuni istorice. Acest me­
moriu a fost alcătuit în Cernăuţi de boierii şi intelectualii ro­
mâni din Bucovina. Eudoxiu Hurmuzachi, care atunci petrecea
la Viena, a fost rugat să adaoge documentarea istorică. El s'a
' executat şi astfel a apărut la Viena broşura întitulată ,,Zur
Begründung der bukowiner Landespetition". Landespetition este
memoriul alcătuit la Cernăuţi, în timp ce „Begründung", adecă
documentarea, este contribuţia lui Eudoxiu Hurmuzachi,
Nereuşind pentru moment cu acest memoriu, boierii bu­
covineni au fost siliţi să grijească de alcătuirea unui nou me­
moriu, mai amplu decât primul, adecă să înainteze un oomentar
larg şi istoriceşte bine documentat întru sprijinirea Landespe-
tition-ului.
Cine putea fi mai potrivit pentru alcătuirea noului memo­
riu decât Eudoxiu Hurmuzachi? Numai el a fost în măsură să-l
alcătuească. „Promemoria zur bukowiner Landespetition" este
opera lui Eudoxiu Hurmuzachi. Ea a fost înaintată la Olmütz
împăratului austriac de cătră o deputaţiune bucovineană, din
care făcea parte şi autorul.
In tot timpul anului 1 8 4 8 şi în primăvara lui 1 8 4 9 Eudo­
xiu Hurmuzachi a fost rugat de fraţii şi prietenii săi din Bu­
covina să intervină la miniştri, unii dintre ei prietenii săi,
pentru soluţionarea favorabilă a problemei bucovinene.
In anul 1 8 4 8 Eudoxiu Hurmuzachi a mai fost membru al
Gărzii Naţionale şi al Legiunii academice, făcând adesea de gar­
dă în locurile unde era comandat.
 D a r pe lângă angajamentele personale pe c a r e le avea
Eudoxiu Hurmuzachi, nici e v e n i m e n t e l e politice d i n anii 1 8 4 8 —
1 8 4 9 nu e r a u d e n a t u r ă să p e r m i t ă un studiu liniştit. R e v o l t e l e
din V i e n a din lunile M a r t i e şi Iunie 1 8 4 8 p r o v o c a t e de cel©
două asociaţii politice menţionate mai sus, din c a r e f ă c e a p a r ­
te şi E u d o x i u Hurmuzachi, şi în u r m ă r e v o l u ţ i a din O c t o m v r i e
1 8 4 8 şi asediul Vienei d e c ă t r ă a r m a t a lui W i n d i s c h g r ă t z n u
i-au dat boierului bucovinean r ă g a z să se ocupe d e ştiinţă.

In p r i m ă v a r a a n u l u i 1 8 4 9 Eudoxiu Hurmuzachi a p e t r e c u t
m u l t timp în o r a ş e l e Olmiitz şi K r e m s i e r din M o r a v i a , u n d e se
r e t r ă s e s e r ă guvernul şi p a r l a m e n t u l austriac. A i c i a f ă c u t i n ­
tervenţii în r e p e t a t e r â n d u r i la membrii guvernului a u s t r i a c şi
ai comisiei constituţionale a p a r l a m e n t u l u i p e n t r u satisfacerea
d o r i n ţ e l o r Bucovinei, d o r i n ţ e e x p r i m a t e în cele două memorii
a l e ei.
M u n c a lui n'a încetat d e c â t în momentul când comisia con­
stituţională î n t r u n i t ă în şedinţa din 2 8 F e b r u a r i e 1 8 4 9 a vo­
t a t s e p a r a r e a Bucovinei de G a l i ţ î a şi constituirea ei c a pro­
vincie autonomă, şi când în constituţia din 4 M a r t i e 1 8 4 9 B u ­
3
covina a fost constituită ducat a u t o n o m ) .
D u p ă victoria câştigată Eudoxiu Hurmuzachi a plecat a c a ­
să. In Iunie 1 8 4 9 e r a la Cernauca, în Iulie 1 8 4 9 l a D u m b r ă v e n i
la fratele său Constantin. In D e c e m v r i e 1 8 4 9 îl întâlnim la
Iaşi, u n d e r ă m â n e , d u p ă cum dovedesc scrisorile, timp de u n
an. S'a î n t o r s a c a s ă în D e c e m v r i e 1 8 5 0 . A c ă l ă t o r i t cu t r ă s u r a
timp d e p a t r u zile, t r e c â n d p e la Botoşani şi Mihăileni. A r ă ­
m a s apoi a c a s ă timp de un an. In A u g u s t 1 8 5 1 a petrecuţi la
Dorna.

In F e b r u a r i e 1 8 5 2 el se î n t o a r c e l a V i e n a . P r i m a s c r i s o a r e
ce o trimite t a t ă l u i s ă u din V i e n a p o a r t ă d a t a de 6 F e b r u a r i e
1 8 5 2 . C u a c e s t p r i l e j îşi comunică a d r e s a : A m Hof, No. 3 2 8 ,
I, Stock.

3
) Anton S p r i n g e r : Protokolle des Verfassung* — Ausschusses, p.
347—350.
 Deci în cursul a n i l o r 1 8 4 8 — 1 8 5 1 E. H., p e t r e c â n d în B u ­
covina şi M o l d o v a , nu a continuat c e r c e t ă r i l e istorice.
Eudoxiu Hurmuzachi s'a întors l a V i e n a cu gândul bine
l ă m u r i t să-şi continue studiile arhivistlice. Ş t i r i l e ce l e t r i m i t e
acasă sunt f o a r t e bogate şi p r e c i s e permiţând un amănunţit
control a l activităţii s a l e ştiinţifice.
4
In s c r i s o a r e a din 6 A p r i l i e 1 8 5 2 ) expediată fratelui său
Constantin, E. H. descrie p e l a r g cu ce se ocupă şi în ce fel
munceşte în a r h i v e l e v i e n e z e p e n t r u c u l t u r a r o m â n e a s c ă : „Ocu­
p a ţ i a m e a p r i n c i p a l ă este" zice eL „ e x p l o a t a r e a t u t u r o r a r h i ­
v e l o r ministeriale, îndeosebi însă a „Haus- Hof- und S t a a t s -
archiv"-ului, p e n t r u a p u t e a scrie o istorie documentată a M o l -
d o - V a l a h i e i sau, mai bine zis, a naţiunii româneşti. Zilnic l u ­
c r e z mai m u l t e o r e în acest „Staatsarchiv", unde continuu co­
l e c t a r e a documentelor î n t r e r u p t ă prin a b s e n ţ a mea, s e r v i n d u - m ă
de doi copişti stabili. P o s e d acum în copii frumoase a p r o a p e
6 0 0 documente, r a p o a r t e , instrucţiuni, etc. d e i m p o r t a n ţ ă isto­
r i c ă mai m a r e sau mai mică, c a r e cuprind mult peste 2 5 0 c o a i e
şi v a r s ă o n o u ă lumină a s u p r a m u l t o r p r o b l e m e istorice din
trecutul p r i n c i p a t e l o r române, îndeosebi însă a s u p r a r e l a ţ i i l o r
l o r cu A u s t r i a " .
„După Paşti", continuă el în a c e a s t ă s c r i s o a r e „voi a n g a j a
cu bani grei probabil p a t r u copişti fiindcă mi s'a permis accesul
a t â t în a r h i v a Ministerului d e războiu ( K r i e g s a r c h i v ) , cât şi î n
cea a fostei cancelarii ungureşti (Ungarische Hof- Kanzlei).
A f a r ă de a c e a s t a voi primi d u p ă p u ţ i n e zile d e l à B a c h a u t o r i ­
z a ţ i a să fac c e r c e t ă r i în a r h i v e l e din Budapesta, Sibiu, Cluj,
Braşov, Lemberg şi Veneţia. M a t e r i a l documentar se m a i gă­
seşte l a B e r l i n şi Mûnchen, mai mult însă l a M u n t e l e A t o s , d e
u n d e mi s'a trimis o listă a documentelor p ă s t r a t e acolo, tot
lucruri c a r e trebue s ă intereseze p e un a d e v ă r a t Român. Peste
tot, este v o r b a de o î n t r e p r i n d e r e d e a m p l o a r e , p e n t r u c a r e t r e ­
buie mulţi bani şi r ă b d a r e , a t â t ştiinţă c â t şi voinţă, d a r c a r e
în cele din u r m ă v a fi f o a r t e folositoare istoriei" noastre.
 In August 1 8 5 2 , E. H., este tot la Viena, de unde scrie că
trăeşte învăluit de praful actelor.
Pentru o operă de atari dimensiuni erau necesare, fireşte,
mari sume de bani. E. H., întreabă odată pe fratele său Con­
stantin dacă n'ar fi dispus să-1 ajute, întrucât mijloacele bă­
neşti de care dispune s'au dovedit insuficiente. Aici dânsul a
făcut aluzie l a tânărul Dimitrie Balş, care, petrecând la Ber­
lin, avea nevoie de un îndrumător. In cazul unui angajament,
E. H. va petrece la Berlin pe cheltuiala familiei Balş.
Fratele Constantin a aprobat călătoria la Berlin. E. H. se
străduia să plece la Berlin, deşi ştia că nu va găsi mult mate­
rial. Peste tot, călătoria la Berlin nu va fi decât un pretext,
pentru a putea vizita Cracovia şi Varşovia, care prezintă posi­
bilităţi culturale mai mari. „Considerând faptul" scrie E. H. la
1 0 Iulie 1 8 5 2 , „că voi fi silit să petrec câteva săptămâni în
fiecare din aceste două oraşe în vederea scopului principal ur­
mărit, suma de 1 0 0 florini ar fi minimul, putându-se ivi între
timp şi alte cheltuieli. Se va putea întâmpla să adaog la chel-
tueli şi o parte din mijloacele mele proprii, pentru a face faţă
nu numai cheltuielilor călătoriei, ci şi celor ce sunt legate de
cercetări istorice (angajare de copişti, mituire, bacşiş, e t c ) .
Cum vezi, sunt modest". . . „Am completă încredere în probata
ta cuminţenie şi în spiritul tău de dreptate, care ar putea fi puse
în concordanţă cu obligaţiile tale de tutore" al târănului Balş.
, .Pentru moment îmi vizez paşaportul pentru Varşovia, fiindcă
am primit ştirea precisă, că acolo se găseşte mult material im­
portant. Autorizaţia pentru consultarea acestui material istoric
5
o voi primi, deşi cu puţină dificultate'' ).
Eudoxiu se mai gândea să plece la Muntele Atos, iar de
acolo să facă. un pelerinaj la Ierasalim. Dar, zice el, nu prea
8
poate crede în executabilitatea acestui plan ).
In vara anului 1 8 5 2 Eudoxiu reveni într'o scrisoare adresată
aceluiaş frate Constantin asupra studiilor şi proiectelor sale.

5
) Anexa 5.
e
) Anexa 3
 Cu acest p r i l e j dânsul f a c e a s u p r a situaţiei poporului român
unele r e f l e x i i c a r e se cer reţinute. „Ştiu f o a r t e bine" zice ©1.
„ c ă naţiei româneşti t r e b u e o f e r i t ă ocazia şi posibilitatea unui
p r o g r e s spiritual şi m a t e r i a l , p e n t r u ca e l s ă d e v i n ă u n l u c r u
d e seamă. P e n t r u buna s t a r e m a t e r i a l ă grijeşte fiecare Român
în p a r t e şi c u timpul se v a obţine a c e s t lucru. A l t f e l se pre­
z i n t ă însă p r o b l e m a progresului spiritual, c a r e d e obiceiu este
o u r m a r e a bunei s t ă r i m a t e r i a l e . D a r tot a t â t d e a d e v ă r a t este,
c ă nu t r e b u e să-i urmeze. Din p r i c i n a a c e a s t a e s t e n e c e s a r să
se j e r t f e a s c ă unii indivizi p e n t r u binele public şi s ă fie gata
s ă cheltuiască în m ă s u r a m i j l o a c e l o r lor, timp, muncă şi bani
p e n t r u p r o m o v a r e a unei laturi a culturii s p i r i t u a l e a neamului
lor. A m înţeles să m ă jertfesc, alegându-mi specialitatea istoriei,
c a r e e s t e f o a r t e n e g l i j a t ă l a Români. A c e a s t a e s t e a c u m specia­
l i t a t e a mea principală, o ocupaţiune pe cât d e a n e v o i o a s ă şi d e
îndelungată p e a t â t d e costisitoare". Continuând, relatează că
ministrul A l e x a n d e r Bach, vechiul s ă u prieten, i-a a c o r d a t ac­
cesul în a r h i v e l e a u s t r i a c e provinciale. V a p l e c a a ş a d a r ă la
Cracovia, pe urmă l a Pesta, Sibiu, Lemberg şi Berlin. Dar,
continuă el, „ p e n t r u a t a r i c ă l ă t o r i i nu sunt suficiente numai
v o i n ţ a şi un autentic paşaport, ci t r e b u e a l t c e v a , ce nu posed
d e c â t numai în m ă s u r ă f o a r t e r e d u s ă şi f ă r ă d e c a r e rişti s ă
te opreşti în mijlocul drumului". C e r e a j u t o r , dorind să i se
exopereze dela familia Balş angajamentul ştiut cu p r i v i r e la
e d u c a ţ i a t â n ă r u l u i D. B a l ş . C ă l ă t o r i a d e l a B e r l i n l a V a r ş o v i a
e s t e a t â t d e i m p o r t a n t ă , încât m e r i t ă a t e n ţ i a şi sprijinul gu­
v e r n e l o r amânduror. P r i n c i p a t e l o r r o m â n e . Ungurii a u fost mai
înţelepţi. Ei a u trimis în a n u l 1 8 4 6 un specialist în F i n l a n d a s ă
studieze timp d e un a n a f i n i t a t e a limbii m a g h i a r e cu cea finică.
7
Românii p r o c e d e a z ă altfel, „ei r e f u z ă ce li se o f e r ă " ) .
In O c t o m v r i e 1 8 5 2 E u d o x i u e tot în V i e n a şi v o r b e ş t e în
scrisori d e s p r e ocupaţiile sale. S e plânge c ă a r e cheltuieli m a r i
cu cei trei scribi a n g a j a ţ i , „ d a r ştie p e n t r u ce" face aceste chel­
tuieli. „ A m " zice e l , , , p e n t r u moment o ocupaţie, c a r e v a folosi n a -
ţiunii". Nu se v a î n t o a r c e acasă, ci v a r ă m â n e la V i e n a în t o t
8
cursul a n u l u i 1 8 5 3 ) ,
In D e c e m v r i e 1 8 5 2 , câtid f r a t e l e s ă u Constantin îi ceru o
contribuţie bănească rjentru Reuniunea femeilor române din
Braşov, Eudoxiu r ă s p u n d e : „ P r e z e n ţ a mea aici e s t e justificată
prin d o r i n ţ a d e a e x p l o r a trecutul R o m â n i l o r . P e n t r u a c e a s t a
cheltuiesc, cu" toate economiile ce le fac, mai mult d e c â t su­
portă forţele mele. S u s ţ i n cu banii mei t r e i scribi, c a r e p â n ă
acum m'au costat câteva sute de florini, t r e b u i e să cumpăr
c ă r ţ i scumpe şi v a trebui să fac c ă l ă t o r i i , p e n t r u c a r e voi chel­
tui m a i m u l t decât a d m i t forţele mele. C r e d aşa d a r ă , că p r e s ­
tez r e l a t i v mai m u l t decât pot s u p o r t a p e n t r u i n t e r e s e l e naţio­
nale, vezi bine pe a l t teren, şi de a c e e a a r fi n e d r e p t să m i se
impună mai multe obligaţii, decât le pot suporta. . . " „Am
p r e z e n t a t ginerului p r i n c i a r Nicachi M a v r o c o r d a t , pe când se
a f l a în t r e c e r e pe l a Viena, un p l a n p e n t r u e d i t a r e a d e docu­
m e n t e istorice româneşti. Intenţionam să-1 învit p e domn a se
înscrie a b o n a t şi să partttaipe astfel l a î n t r e p r i n d e r e . S e p a r e că
n'a făcut nemic sau nemic esenţial şi planul, se p a r e , se gă­
9
seşte şi astăzi f ă r ă r o s t în manile s a l e " ) .
Promisiunea de a p l e c a a c a s ă în v a r a a n u l u i 1 8 5 3 , n'a fost
împlinită. In Iunie 1 8 5 3 îl găsim t o t la Viena, de unde scrite
lui Nastasachi Başoflă c ă se s t r ă d u e ş t e „a cerceta în toate a r ­
hivele Vienei documentele veacurilor trecute despre Români".
Zice că a descoperit documente foarte importante referitoare
la istoria M o l d o v e i şi V a l a h i e i şi l a unele familii vechi r o m â ­
10
neşti ).
In p r m ă v a r a lui 1 8 5 4 Eudoxiu e tot la V i e n a . Chemat
fiind a c a s ă , se s u p ă r ă şi scrie fratelui s ă u Constantin oă „în
sfârşit n u stau aici p e n t r u a p e t r e c e sau a cheltui, ci lucrez
p a r t e p e n t r u mine, d a r , mai mult p e n t r u n a ţ i u n e a r o m â n e a s c ă ,
şi a n u m e mai m u l t decum a ş p u t e a l u c r a în a l t domeniu. Aşa

8
) Anexa 6.
9
) Anexa 7.
1 0
) Anexa 8.
 11
t a m nesam n u se p ă r ă s e s c asemenea lucrări importante" ).
In v a r a anului 1 8 5 4 E. H. a fost l a P a r i s . Nu spune că a
făcut c e r c e t ă r i prin a r h i v e , d a r bănuim că l e - a făcut. Din P a ­
r i s s'a întors la Viena. In I a n u a r i e 1 8 5 5 f r a t e l e său A l e x a n d r u
îi scrie în l e g ă t u r ă cu ocupaţiile ştiinţifice ce l e face în s t r ă i ­
n ă t a t e , că toţi oamenii d e bine c a r e cunosc neobosita lui.mun­
că d e s f ă ş u r a t ă prin a r h i v e o l a u d ă şi a p r e c i a z ă documentele
descoperite l a j u s t a l o r v a l o a r e . A l e x a n d r u , asociindu-se gru­
pului entuziaştilor, s p e r ă că Eudoxiu v a reuşi să publice o lu­
c r a r e istorică i m p o r t a n t ă . Totuşi nu-i p l a c e că Eudoxiu se r e ­
fugiază în trecut, n e g l i j â n d prezentul. Dânsul a r trebui să se
intereseze şi de prezent, contribuind cu talentul, ştiinţa şi e x ­
p e r i e n ţ a sa la limpezirea şi statornicirea l u c r u r i l o r din P r i n c i ­
p a t e l e române, c a r e au nevoie de sprijinul şi contribuţia lui în
1 2
v r e m u r i l e de m a r e p r e f a c e r e p r i n c a r e t r e c ) .

Pentru anii 1856—1858 lipsesc ştirile. P r e s u p u n e m însă

că în a c e s t -timp v a fi fost E u d o x i u H. tot l a Viena. In D e c e m ­
v r i e 1 8 5 8 el se g ă s e ş t e l a Iaşi.
In anii 1 8 5 9 şi 1 8 6 0 Eudoxiu H. p a r e a fi fost a c a s ă , la
Cernăuţi.

Din scrisorile c i t a t e r e z u l t ă deci că Eudoxiu Hurmuzachi

şi-a început studiile istorice p r i n a r h i v e l e din V i e n a în anul
1 8 4 6 şi le^a continuat f ă r ă î n t r e r u p e r e p â n ă în p r i m ă v a r a a n u ­
lui 1 8 4 8 , când evenimentele politice şi a n g a j a m e n t e l e sale p e r ­
sonale l-au silit să-şi î n t r e r u p ă studiile arhivistice. In F e b r u a ­
rie 1 8 5 2 dânsul îşi . r e î n c e p e studiile î n t r e r u p t e l a 1 8 4 8 şi le
continuă p â n ă în a n u l 1 8 5 5 sau 1 8 5 8 .

E u d o x i u Hurmuzachi a f ă c u t deci studii arhivistice, în V i e n a

şi în a l t e oraşe, timp d e şase ani ( 1 8 4 6 — 1 8 4 8 , 1 8 5 2 — 1 8 5 5 ) ,
sau, d a c ă a d a o g ă m şi timpul d e 1 8 5 5 — 1 8 5 8 , a t u n c i sunt în t o ­
t a l nouă ani.

) Anexa 9.
!
) Anexa 10.
 D a c ă c o m p a r ă m ştirile acestea cu cele ştiute p â n ă a c u m
d e s p r e el, vom constata c ă D. S t u r d z a a susţinut a d e v ă r u l , când
a spus c ă Eudoxiu Hurmuzachi şi-a început studiile arhivistice
î n a i n t e d e a n u l 1 8 4 8 . In schimb greşeşte T. V . StefanelH, c a r e
susţine că E. H. a l u c r a t l a colecţiunea lui de documente timp
de 3 0 de ani. S t e f a n e l l i nu a cetit cu atenţie studiul lui D.
S t u r d z a , unde se spune că E. H. a l u c r a t timp de 3 0 ani la
a l c ă t u i r e a „Istoriei Românilor".

Din c o r e s p o n d e n ţ ă r e z u l t ă că E, H. a l u c r a t în trei a r h i v e
v i e n e z e : Haus- Hof- und S t a a t s a r c h i v , A r c h i v d e r v e r e i n t e n
böhmisch-österreichischen Hofkanzlei şi în Hofkarnmerarchiv.
D a c ă a făcut c e r c e t ă r i şi în a l t e a r h i v e , scrisorile nu l ă m u r e s c
pe deplin.
D. S t u r d z a comunică în a r t i c o l u l s ă u că d o c u m e n t e l e a d u ­
n a t e de E. H. v o r fi publicate în şapte volume, f o r m a t m a r e , din
c a r e volumul a l V I I - l e a a şi a p ă r u t , i a r al V I - l e a e s t e în p r e ­
gătire. A c e a s t ă ştire a m l u a t - o şi noi ca bună, susţinând în
b r o ş u r a n o a s t r ă , că documentele a d u n a t e de E. H. a u fost pu­
blicate în şaptle volume d e f o r m a t m a r e .
A c u m în temeiul unui m a t e r i a l informativ mai vast, a r fi
cazul să v e r i f i c ă m informaţiile l u i D. S t u r d z a .
Studiul documentelor lui E. H. publicate d e Ministerul
Instrucţiunii publice spune, însă, altceva, d e c â t c e e a c e s'a sus­
ţinut p â n ă acum^
Documentele a d u n a t e de E. H. a u fost publicate în u r m ă ­
t o a r e l e volume a l e colecţiei „Eudoxiu Hurmuzachi": Iii, I I I 1 - 2 ,
IV*-*, V1-2, V I , V I I , V I I I , IX1-2, deci total 1 2 v o l u m e de d o ­
cumente.
Nu este a ş a d a r ă v o r b a d e şapte volume, d u p ă cum spu­
n e a D. S t u r d z a , c a r e a mai susţinut că E. H. a r fi a d u n a t un
n u m ă r de 3 0 0 0 documente. Stefanelli, c a r e 1-a copiat p e D.
S t u r d z a , a susţinut a c e l a ş lucru,
Informaţia se c e r e c o n t r o l a t ă . V o m lua p e r â n d v o l u m e l e
m a i sus menţionate, a d u n â n d n u m ă r u l documentelor publicate
şi a r ă t â n d şi n u m ă r u l paginilor t i p ă r i t e :
Voi. Ih (1891) 1451—1575 documente 722 pagini 7 5 4
Voi Uh (1880) 1576—1599 H 341 433
Voi Uh (1888) 1576—1600 ii 563 536
Voi. IVi (1882) 1600—1649 a 629 a 708
Voi m (1884) 1600—1650 ii 677 n 576
Vol V i (1885) 1650—1699 362 547
Vol V * (1886) 1650—1699 H 475 n 338
Vol vi (1878) 1700—1750 H 355 a 648
Vol. VII (1876) 1750—1818 308 n 526
Vol. VIII (1894) 1376—1650 762 n 540
Vol IXi (1897) 1650—1747 H 807 n 691
Vol 7 X 2 (1899) 1751—1796 n 337 n 279

Vol. 12. 1 8 7 6 - 1 8 9 9 , 1 3 7 6 1818 »» 6338 ii 6576

D e l a n u m ă r u l documentelor se v o r s c ă d e a documentele p r o ­
venite d e l a A c a d e m i a R o m â n ă , n o t a t e cu , , p r o p r i e t a t e a A c a d e ­
miei R o m â n e " şi cele a d u n a t e d e A . P a p i u Ilarian. A m â n d o u ă
sunt i n t e r c a l a t e î n t r e documentele lui E. H, Nu d ă m n u m ă r u l
lor, fiindcă nu prezintă nici u n interes. V o m s c ă d e a deci d e l a
n u m ă r u l paginilor şi documentelor tot ce t r e c e peste cifra d e
6 0 0 0 , şi atunci v o m p u t e a spune, f ă r ă a greşi miult, că E. H.
a a d u n a t un n u m ă r de a p r o a p e 6 0 0 0 documente, c a r e a u fost
publicate p e tot a t â t e a pagini.
Nu se a d e v e r e ş t e deci n u m ă r u l documentelor comunicat în
articolul lui D. S t u r d z a .
In n u m ă r u l d o c u m e n t e l o r d a t de noi, n'au fost c o n s i d e r a t e
documentele descoperite d e C. Esarcu în a r h i v e l e din V e n e ţ i a
(volumul III*, apendice, pag. 4 3 7 — 5 5 1 ) , şi c e l e r ă m a s e în u r m a
lui A . P a p i u I l a r i a n şi publicate s e p a r a t (voi. I V 2 pag. 5 7 7 —
592).
D u p ă d a t a a p a r i ţ i e i , v o l u m e l e s e situează a s t f e l : 1 8 7 6 :
voi. V I I ; 1 8 7 8 : voi. V I ; 1 8 8 0 : voi. I l h ; 1 8 8 2 : voi. I V i ; 1 8 8 4 :
voi. I V 2 ; 1 8 8 5 : V i ; 1 8 8 6 : voi. V 2 ; 1 8 8 8 : voi. llh; 1 8 9 1 : voi. Ih;
1 8 4 4 : voi. V I I I ; 1 8 9 7 : voi. I X i ţ 1 8 9 9 : voi. I X * .
Trecem acum la controlul documentelor.
 P u b l i c a r e a s'a f ă c u t p e n t r u v r e m u r i l e de acum şasezeci d e
a n i cu destulă g r i j ă . In fiecare v o l u m documentele sunt a r a n ­
j a t e cronologic, a v â n d însemnate provenienţa, d a t a şi localita­
tea emiterii, şi un scurt cuprins (regest). La sfârşitul fiecărui
volum se găseşte un indice a l f a b e t i c d e n u m e p e r s o n a l e şi geo­
grafice. P r o c e d â n d astfel, comisia c a r e a îngrijit publicarea do­
cumentelor, m e r i t ă t o a t ă lauda. Ea a făcut şcoală, îndemnând
şi p e a l ţ i editori de documente să observe a c e e a ş g r i j ă şi să
a p l i c e aceeaş precauţiune.
Indicarea isvoarelior ne v a lămuri, ce a r h i v e a u fost cerce­
t a t e d e Eudoxiu Hurmuzachi.
Ştim din scrisori că E. H. a cercetat u r m ă t o a r e l e a r h i v e
vieneze: Haus- Hof- und S t a a t s a r c h i v , Archiv der vereinten
böhmisch-österreichischen Hofkanzlei şi Hofkammerarchiv. N'am
fost l ă m u r i ţ i din scrisori, d a c ă a f ă c u t c e r c e t ă r i în K r i e g s a r ­
chiv şi în Ungarisches Hofkanzleiarchiv.
A m m a i putut a f l a din scrisori că E. H. v o i a să p l e c e la
B u d a p e s t a , Sibiu, C l u j , B r a ş o v , Lemberg, V e n e ţ i a , Berlin, M ü n ­
chen, C r a c o v i a , V a r ş o v i a şi M u n t e l e A t o s .
* Numai studiul documentelor publicate ne v a l ă m u r i , ce a r ­
h i v e a u fost cercetate.
P e n t r u fiecare a r h i v ă în p a r t e v o m da u n a s a u cel mult
două dovezi. A v e m numai intenţia s ă c o n s t a t ă m arhivele, iar
nu să d ă m d a t e statistice socotind n u m ă r u l documentelor co­
piate din fiecare a r h i v ă .
P e n t r u a preîntâmpina nedumeriri şi confuziuni, a r fi fost
bine să se citeze numele oficial, original, a l a r h i v e l o r utilizate.
N u m e l e a u t o r i t ă ţ i l o r publice sunt de obiceiu intraductibile. T r a ­
ducerea numelor nu s e r v e ş t ş c a u z a şi poate da loc la confu­
ziuni. L a e d i t a r e a documentelor lui E. H, s'a a d o p t a t obiceiul
— în m a j o r i t a t e a c o v â r ş i t o a r e a c a z u r i l o r — să s e t r a d u c ă în
româneşte numele arhivelor. Astfel, câte odată, identificarea
este f o a r t e dificilă.
S ă începem cu a r h i v e l e vieneze.
1. Kriegsarchiv.. I se zice „ A r e h i v a ces. reg. de r ă z b o i u din
Viena" sau „Vechea registratură a ministerului ces. reg. de
r ă s b o i u cUn V i e n a " (voi. IV* 4 7 ) . M a i întâlnim şi a l t e citaţii
ca: „ A r c h i v a minist, ces. reg. d e resboiu din V i e n a " (V* 3 8 3 ) ,
„ A r c h i v a ministerului ces. reg. d e resbel din V i e n a " (VI 79)
şi „ A r c h i v a ces. reg. de resbel din V i e n a " (VII 3 3 3 ) .
Identificarea e s t e u ş o a r ă .
2. Haus- Hof- und Staatsarchiv. A i c i identificarea este mai
anevoioasă. U n d e această a r h i v ă e s t e citată cu numele german,
lucrul e s t e uşor. O găsim citată astfel: „ A r c h i v a ces. reg. din
V i e n a " (IV* 4 5 5 ) , „ A r c h i v a ces. reg. a Curţii din V i e n a " (IV<
3 Ş 4 ) , „ A r c h i v a secretă a C u r ţ i i din V i e n a " (IV* 3 7 6 ) , „ A r c h i v a
ces. reg. secretă a Curţii din Viena" (IV* 362), In vo­
l u m u l V i pag. 8 8 i se zice „ A r c h i v a ces. reg. d e stat din Viena".
R a r i s e s p u n e cu n u m e l e german: „Geh. Haus- Hof- und S t a a t s ­
a r c h i v în V i e n a " ( V I 1 3 0 ) . C u v i n t e l e : „ces. reg." şi „secretă"
p ţ o v i n din titlul complet a l arhivei, c a r e e s t e „Geheimes K . K.
Haus- Hof- und S t a a t s a r c h i v in W i e n " .
3. „Archiv der vereinten böhmisch-österreichischen Hof-
Kanzlei', s a u mai p e scurt „ A r c h i v der v e r e i n t e n Hof- K a n z l e i " .
P e n t r u a o putea identifica, vom reţine faptul, c ă e a a fost a r ­
h i v a Ministerului d e Interne. I se zice în diferite feluri. O d a t ă
e citată astfel „Archiva Cancelariei aulice din V i e n a " (Uli
1 9 1 ) . In volumul V i 3 6 3 i se zice: „ A r c h i v a minist, ces. reg. de
i n t e r n e din V i e n a " (vezi şi V i pag. % şi 9 8 ) .
4. „Hofkammerarchiv", a fost a r h i v a Ministerului d e Fi­
nanţe. S ă v e d e m cum e s t e citată. I se zice: „Archiva cărţii
din V i e n a " (III* 42) sau „Bibi. curţii din V i e n a " (II* 3 7 ) . In­
consecvenţa în citare, o d a t ă „ A r c h i v a " , a l t ă d a t ă „Bibliotecă",
este, vezi bine, inadmisibilă.
5. „Archiv der ungarischen Hofkanzlei" e s t e citată în dife­
r i t e feluri. In t o a t e c a z u r i l e însă identificarea est© u ş o a r ă . I se
zice: „ A r c h i v a cancelariei ces. reg. aulice ungare" (IV* pag.
568) sau „ A r c h i v a cancelariei aulice a Ungariei" (V* 3 1 şi
1 4 2 ) . D e e a este v o r b a , c â n d se citează: „ A r c h i v a r e g n i c o l a r ă
ungară" (IX* 5 5 8 ) sau „Archiva regală ungară regnicolară"
( I X i 391).
Arhivele din Budapesta sunt uşor identificabile. Este
c i t a t ă : „Biblioteca Museului din, P e s t " (III* 1 9 5 ; V* pag, 1 ; V I
3 1 ) . I se mai zice şi: „Biblioteca Museului naţional din P e s t a "
(VI 1 2 5 ) . A l t e a r h i v e din B u d a p e s t a sunt: „ A r c h i v a camerei
r e g a l e u n g a r e din B u d a " (IXi 4 3 8 ) , c ă r e i a i se mai zice şi: „ A r ­
chiva r e g a l ă u n g a r ă din B u d a " (IX* 4 3 4 ) şi „ A r c h i v a d i n B u d a
a ordinului Franciscanilor" (IX* 6 1 5 ) .
Tot în B u d a p e s t a p a r e să fi fost şi „ A r h i v a familiei K â -
r o l y i " (IXi 4 4 2 ) .
In C r a c o v i a a fost cercetată biblioteca familiei C z a r t o r y s k i .
C i t a r e a e s t e inconsecventă. S e scrie o d a t ă „Bibi. C z a r t o r . C r a ­
covia" (III* 4 1 2 ) , a l t ă d a t ă : „Bibi. C z a r t o r y s k i " (III« 4 2 1 şi 4 4 0 ) .
In Lemberg a u fost copiate documente din institutul con­
telui Ossolitasky zis şi Ossolineum. S e citează a s t f e l : „Cod
bibi. Ossol. Leopole" (III* 3 8 2 — 3 ) .
Şi din Innsbruk a u fost a d u s e copii de documente. S e ci­
t e a z ă a s t f e l : „Biblioteca Universităţii d e l a Innsbruk" (IX* 6 2 0 ) .
A c e s t e a sunt a r h i v e l e a u s t r i a c e şi u n g a r e c a r e fuseseră c e r ­
c e t a t e de E. H. Lipsesc din e l e a r h i v e l e din Sibiu, C l u j şi B r a ­
şov,
T r e c e m în G e r m a n i a . A i c i a fost c e r c e t a t ă numai biblioteca
din München. Ea e s t e citată a s t f e l : „Biblioteca Curţii din M ü n ­
chen" (Iii 8 4 ) . A r h i v e l e din Berlin, n'au fost cercetate.
Din a f a r ă de A u s t r i a şi G e r m a n i a a u fost cercetate unele
a r h i v e din S u e d i a , F r a n ţ a şi Italia. In S u e d i a a fost utilizată
„ A r h i v a r e g a l ă din Stöckholm" (IX* 4 6 3 ) .
In P a r i s s'au f ă c u t studii în două arhive, în: „Archive® d e
F r a n c e " ( V I 1 3 2 ) şi: „ A r c h i v e s de l'empire â P a r i s " ( V I 9 3 ) .
Ultimei a r h i v e i se spune p e r o m â n e ş t e : „ A r h i v a i m p e r i a l ă din
F r a n ţ a " (VI 1 6 7 ) ,
A r h i v e l e i t a l i e n e a u fost m a i bine e x p l o a t a t e decât cele
franţuzeşti.
î n c e p e m cu a r h i v e l e d i n V e n e ţ i a . E v o r b a întâi d e a r h i v a
Veneţiei. Ea e citată în m u l t e feluri, o d a t ă ca: „ A r c h i v a V e n e ­
ţiei" ( I I I 2 pag. 5 3 , 1 3 4 ) , a l t ă d a t ă ca „ A r e h . V e n e t . " (III*
pag. 2 1 ) , „ A r e h . V e n " ( I I I 2 g . 1 0 ) , „ A r c h . gen. V e n e t o "
p a

( I V 2 p . 2 7 ) , „ A r c h . gen V e n e i " (IV* p. 4 2 — 3 ) . Tot în V e n e ţ i a

se află şi Arhiva mardană. Şi ea este citată în mai multe fe­
luri: ,,Archiva Mardană din Veneţia" (IX* pag. 4 3 4 ) , sau ,,Bi­
blioteca Marciana" ( I X i pag. 2 9 2 ) .
In legătură cu aceste două arhive se menţionează foarte
des, dacă este vorba de rapoarte din Germania (Dispacci Ger­
mania) sau din Constantinopol (Dispacci Constantinopole). Câte
odată se menţionează şi rândul (filza). Dăm câteva exemple:
,,Arch. Venet. Dispacci Germania, filza 1 2 " (Illa pag. 2 1 ) , ,,Ar_
chiva Veneţiei. Disp. Germania, filza n. s. C. 6 5 " (lite p. 5 3 ) .
Avem aşa dară de a face cu rapoarte sosite din Germania. Iar
2
dacă se zice: „Arch. gen. Veneto, Constantinopoli Disp." (IV
p. 4 2 — 3 ) , „Arch. Ven. Dispaod Constantinopoli 1 5 7 6 , filza 9 "
( I I I * p. 1 0 ) , „Archiva Mardană din Veneţia, Disp. Constanti­
nopoli" ( I X i p. 2 9 1 ) , „Biblioteca Mardană, Disp. Cost." (VIII
1 3 3 ) , atund avém de a face cu rapoarte sosite din Constantino­
pole.
Cu ocazia dtării acestor două arhive s'au strecurat însă şi
câteva cazuri de neglijenţă supărătoare. Se omite numele ar-
hivd. Ce înseamnă b. o. următoarele ditate: „Dispaod Germa­
nia, filza 1 1 " ( I I I 2 p. 2 0 ) , „Dispacri Constantinopoili" ( V * p.
2
7 4 ) , „Const. Dispac." (IV p. 9 ) ? Dar surit cazuri şi mai "grave.
Se omite totul, afară de o singură indicaţie fără importanţă.
Iată câteva exemple: „Disp." ( I V s p. 2 7 ) , „Filza" (IV pag. 1,
2

2, 10y, „Constantinopoli" ( V * p. 6 ) , ..Registro" ( V * 1 3 1 ) , ,.Let­

2
tere principi Busta" (IV p. 4 0 7 ) , „Rubric. Constant." ( I V -p.
2

2
3 9 9 ) , „Rubricario suddetto" (IV* p. 3 9 9 ) , . „Rubr. Const." (IV
p. 3 9 ) .
Din Milano nu se menţionează decât „Biblioteca Ambro­
siana" ( I I I i p, 5 4 5 ) .
In Roma au fost cercetate arhiva Chigi („Archiva chigia-
nă ( I I I 2 3 7 4 ) şi arhiva Institutului de propaganda fide (,,Ar­
d i c e l e propagandei din Roma" ( V * 1 1 3 ) ) .
Arhiva Vaticanului se găseşte citată după cum urmează:
2
„Archiv Vatican" ( V p. 5 6 ) , ..Archivio Vaticano" (VIII 3 8 9 ) ,
„Arch. Vaticano" (VIII, 3 1 0 ) , „Arch. Vatic." (lila p. 3 8 4 — 5 )
2
şi pe româneşte: „Archiva Vaticanului" ( V p. 3 6 ) , şi „Archivili
V a t i c a n " (IX* pag. 2 5 9 ) . I se spune o d a t ă greşit „Codice V a -
ticano" ( I I I 2 . 4 4 2 ) .
p

A c e a s t ă a r h i v ă p o a r t ă în colecţia Hurmuzaohi şi titlul de

„ A r c h i v i o della S. S e d e " (VIII 2 6 3 ) sau în f o r m a a b r e v i a t ă
, A r c h . della S a n t a S e d e " ( l i l a p. 3 6 ) .
In c i t a r e a , acestei a r h i v e întâlnim inconsecvenţe şi omiteri
inadmisibile.
In a r h i v a Vaticanului s e găseşte codicele barberinian. A t â t
n u m e l e arhivei, c â t şi cel a l codicelui se s c r i e în mai m u l t e f e ­
luri. I a t ă cum este citat a c e s t codice: „ A r c h . Vatic. Codice B a r -
beriano" ( I I I 2p. 98) „ A r c h . d e l l a S a n t a S e d e , Cod. B a r b e r i -
niano" ( I I I p. 3 6 ) . A l t ă d a t ă se omite titlul a r h i v e i şi se scrie
2

numai numele codice!iui, c a r e e s t e c â n d a r h i v ă , c â n d codice. D ă m

c â t e v a e x e m p l e : „Cod. B a r b e r i n i a n o " (Ilte p. 1 2 1 ) , „Codice B a r -
beriniano" ( I I I p. 1 1 8 ) , „ A r c h i v a B a r b e r i n i " ( V p. 2 3 5 ) , „ A r -
2 2

chiva B a r b e r i n i din R o m a " ( V p. 2 7 2 ) , „ A r e h i v . B a r b e r i n i din

2

R o m a " ( V p. 2 5 2 ) , „ A r c h i v o B a r b e r i n i " ( V p. 2 3 6 ) şi „ A r c h i -
2 2

;
vul B a r b e r e n i d n R o m a " (IX* p. 3 5 1 ) .
A c e e a ş inconsecvenţă şi lipsă d e precizie se întâlneşte şi la
c i t a r e a codicelui vallician. A r h i v a nu, este menţionată, ci se ci­
t e a z ă numai numele codicelui şi aceasta în mai m u l t e feluri:
„Codice V a l l i c a l l i a n o " ( I I I p. 4 3 9 ) , „Codice V a l l i c i a n o " (VIII
2

p. 2 2 2 ) , „Codice V a l l i c e l l i a n o " ( I I I p. 4 6 2 ) .
2

î n t r e b ă m : în c a r e a r h i v ă se găsesc codicele şi c a r e este

numele lor a d e v ă r a t ?
A r h i v e l e V a r ş o v i e i , a l e Constantinopolului şi cele d e l a M u n ­
t e l e A t h o s , menţionate în scrisori, n'au fost cercetate.
C u p r i l e j u l controlului făcut documentelor s'a constatat c ă
l a unele din e l e izvorul nu este menţionat. A s e m e n e a cazuri se
găsesc în v o l u m e l e IV* şi V*. L a sfârşitul volumului V I se a f l ă
u n apendice cu 1 1 documente. Isvorul nu este menţionat.
In colecţia lui E. H. se găsesc documente r e p r o d u s e din
a l t e publicaţii. Şi aici s e întâlnesc cazuri d e lipsă d e preciziune
în citarea isvorului. Lipseşte ba titlul cărţii, ba pagina.
V o m da unele exemple. Georgius P r a y e s t e autorul mai
m u l t o r l u c r ă r i istorice, cuprinzând a n a l e ungureşti, comentarii,
d i s e r t a ţ i u n i şi scrisori. S t â n d a s t f e l lucrurile, nu este a d m i s a
c i t a : „Din P r a v " [lh pag. 2 4 5 ) , sau „ P r a y : Comment. F e j é r "
( V i pag. 2 3 şi 2 9 ) . A r fi trebuit să se citeze în cazul a l doilea
a s t f e l ; P r a y Georgius: Commentarii historici d e Bosniac, Ser-
v i a e a c B u l g a r i a e , turn V a l a c h i a e , M o l d a v i a e a c B a s s a r a b i a e cum
regnu Hungariae nexu. Budae, typis regiae scient, Universita-
i i s ungar. 1 8 3 7 . P e n t r u ce s'a mai a d ă o g a t î n c i t a t şi numele
colecţionarului d e documente Fejér este de neînţeles.
L a sfârşitul volumului V I I , l a apendice, sunt citate u r m ă -
i o a r e l e două c ă r ţ i :
Martens: Recuil de traités, t. III, p. 6 1 5 (VII 4 9 8 ) .
Neumann: Recueil d e t r a i t é s etc. tom. I, p, 2 0 0 (VII 4 8 5 ) .
A m â n d o u ă citatele sunt laconice. Trebuia să se citeze a s t -
ïel:
Martens Charles baron de: Recueil manuel e t p r a t i q u e de
traités, conventions e t a u t r e s actes diplomatiques. Leipzig, E. A .
Brockhaus, 1849.
Neumann Leopold: Recueil d e traités e t conventions con-
c l u s p a r l ' A u t r i c h e a v e c les puissances é t r a n g è r e s depuis 1 7 6 3
jusqu'à nos jours, Leipzig, Brockhaus, 1 8 5 5 — 1 8 5 9 , vol. I — V I .
In volumul IIIi pag. 1 9 9 , 2 0 9 , 2 1 8 a l colecţiei Hurmuzachi
e s t e citată c a r t e a lui W o l f g a n g Bethlen, Citatul s'a f ă c u t a s t f e l :
Historia de rebus Transilvanicis 1 7 8 3 , ediţia secunda. S e a d a o ­
gă tomul şi pagina. P â n ă aici nu-i nimic d e obiectat. D a r a c e a ­
s t ă l u c r a r e cuprinde şase volume, a p ă r u t e în e d i ţ i a a doua la
Sibiu, între anii 1 7 8 2 — 1 7 9 3 , anume vol. I—III în 1 7 8 2 , vol. IV
în 1 7 8 5 , vol. V în 1 7 8 9 şi vol. V I în 1 7 9 3 . In anul 1 7 8 3 n'a a p ă -
rut niciun volum.
In volumul V I I , l a apendice, pag. 4 8 8 — 4 9 6 , se găseşte r e ­
p r o d u s r a p o r t u l d e s p r e Bucovina din S e p t e m v r i e 1 7 8 1 . Citatul
este f o r m u l a t astfel: A . L. S c h l ô z e r : Staatsanzeigen, I. Band,
Heft 1 — 4 , 1782.
Trebuia a d ă o g a t că „ S t a t s - A n z e i g e n " (nu Staatsanzeigen)
a l e lui A u g u s t Ludwig S c h l ô z e r a u a p ă r u t în Gôttingen în edi­
t u r a lui V a n d e r h o e c k , i a r r a p o r t u l d e s p r e Bucovina e s t e t i p ă r i t
l a pag. 3 8 — 5 8 .
 M a i sunt e x e m p l e de a c e s t fel, d a r c r e d e m că probele a d u ­
se p â n ă acum sunt suficiente p e n t r u a d e m o n s t r a felul cum s a u
făcut unele citate.
R e z u m â n d cele constatate, vom r e ţ i n e faptul c ă documente­
le a d u n a t e de E u d o x i u Hurmuzachi au fost publicate în 1 2 v o ­
lume, f o r m a t m a r e , şi că membrii comisiunii î n s ă r c i n a t ă cu r e ­
d a c t a r e a l o r n'au p r o c e d a t cu t o a t ă vigilenţa, omiţând câteo­
d a t ă să indice corect i z v o a r e l e şi să citeze în mod ireproşabil
publicaţiunile utilizate.
Urmează să mai stabilim, d a c ă E. H. a l u c r a t efectiv în
a r h i v e sau s'a s e r v i t exclusiv de copişti.
S e p a r e că E. H. n'a f ă c u t decât să e x p l o r e z e documentele,
copierea a c e s t o r a r ă m â n â n d în seama copiştilor a n g a j a ţ i . De
aici inconsecvenţa în citarea a r h i v e l o r , fiecare copist redând
numele arhivei d u p ă cum îi plăcea.

Greşelile săvârşite cu p r i l e j u l r e d a c t ă r i i nu diminuează

întru n i n r c i m p o r t a n ţ a documentelor publicate, nici n u scade
v a l o a r e a muncii omului c a r e le-a a d u n a t . A c u m o sută d e a n i ,
când f o a r t e puţini Români se ocupau dte istorie şi de colecţiol
n a r e de m a t e r i a l istoric, E. H. a cheltuit timp şi bani achizi­
ţionând şi l ă s â n d să se copieze documente p r i v i t o a r e la i s t o r i a
Românilor. Acţiunea lui, p o r n i t ă din îndemnul sufletului să*t
generos, nu poate fi îndestul lăudată, iar munca lui, des­
f ă ş u r a t ă p e n t r u binele public, deplin a p r e c i a t ă .
Un f a p t se d e s p r i n d e : Eudoxiu Hurmuzachi a a ş t e r n u t t e ­
m e l i i l e celei mai m a r i şi mai bune publicaţiuni de documente
p r i v i t o a r e l a Istoria Românilor. F ă r ă neobosita lui muncă, fără
minuţioasele c e r c e t ă r i arhiviste făcute cu pasiune şi abnegaţie,
istoriografia r o m â n ă de astăzi a r fi lipsită d e cel mai i m p o r ­
tant i s v o r de informaţiune a l ei.
P r i n colecţiunea sa de documente, Eudoxiu Hurmuzachi se
situează î n t r e primii noştri istoriografi moderni.
 ANEXE

Viena, 1 8 4 6 , Ianuarie 8 .

•Cererea lui Eudoxiu Hurmuzachi adresatä lui Haus- Hof- und Staatskanzlei.

Hohe K . K . Haus-, Hof- und S t a a t s k a n z l e i !

D e r e h r e r b i e t i g s t u n t e r z e i c h e n e t e o e s t e r r e i c h i s c h e S t a a t s b ü r g e r und Guts­
b e s i t z e r in d e r B u k o w i n a , d e r sich m i t h i s t o r i s c h e n S t u d i e n , v o r n e m l i c h ü b e r
die beiden Donaufürstenthümer Moldau und W a l l a c h e i befasst und zur Er-
mö^lk'liuug einer positiven Geschichte dieser L ä n d e r M a t e r i a l i e n hiezu sam­
melt, bat aus s i c h e r e r Quelle in Erfahrung gebracht, dass in dem K. K.
Geheimen S t a a t s a r c h i v v i e l e auf die ä l t e r e sowol als die m i t t e l a l t e r l i c h e V e r ­
gangenheit der genannten F ü r s t e n t h ü m e r Bezug n e h m e n d e Urkunden, Corres-
pondenzen und A u f s ä t z e v o r f i n d l i c h sind, die, seines D a f ü r h a l t e n s , n u n m e h r
durchaus kein p r a k t i s c h e s , wol a b e r ein namhaftes historiches Interesse ge­
w ä h r e n , w i e es denn auch bei den h ä u f i g e n B e r ü h r u n g e n d e r e r w ä h n t e n L ä n ­
der mit dem ehemaligen römischen Reiche sowie als v o r z ü g l i c h mit Ungarn
und S i e b e n b ü r g e n nicht a n d e r s zu e r w a r t e n stand.

In d e r U e b e r z e u g u n g n u n , dass die h o h e K . K . S t a a t s k a n z l e i , nach dem

Zeugnisse so v i e l e r r u h m w ü r d i g e n ; selbst in n e u e s t e r Zeit nicht minder ge­
gen einheimische als auswärtige Geschichtsforscher aufgestellten Beispiele,
historischen S t u d i e n j e d e r z e i t und überall, wo sie nicht höheren staatlichen
Rücksichten in den Weg t r e t e n und ohne alle p o l i t i s c h e n Seitenblicke blos
das rein historische Interesse im Auge haben, eben so bereitwilligen als
grossmüthigen Vorschub und Aufmunterung angedeihen lässt, glaubt der
ehrerbietigst Unterzeichnete diese litterarische P r o t e k t i o n um so mehr aus­
s p r e c h e n zu d ü r f e n , als e r ein e i n g e b o r n e r u n d h i e r l a n d s ansässiger und begü­
t e r t e r o e s t e r r e i c h i s c h e r U n t e r t h a n ist, v o n dem auch die M ö g l i c h k e i t eines et­
waigen Missbrauches d e r angesuehten G e w ä h r u n g auszuschliessen kömmt.
 Er stellt d e m z u f o l g e in a l l e r U n t e r t h ä n i g k e i t das e h r e r b i e t i g e Ansuchen:
Die h o h e K. K . geheime Haus-, Hof- und S t a a t s k a n z l e i g e r u h e ihm die
Bewilligung zur Erhebung von Abschriften und Auszügen von den in dem
geheimen Staatsarchiv erliegenden n u r auf die moldauisch-wallachische Ge­
schichte der früheren Jahrhunderte bis zum Anfange der gegenwärtigen
bezüglichen U r k u n d e n u n d sonstigen A u f s ä t z e n gnädigst zu e r t e i l e n .

Eudoxius von Hormuzaki

Rezolupa:

Viena, 1846, Ianuarie 12.

Uiber das gegenwärtige Gesuch des Eudoxius von Hormuzaki wird die
Direktion des K. K. Geheimen Haus-Hof- und Staats-Archives ermächtigt»
dem Bittsteller die gewünschten Urkunden und Documente, in so ferne ge­
gen deren Mittheilung kein. B e d e n k e n obwaltet, zur Benützung vorzulegen.
Jedoch versteht es sich, dass solches n u r nach Massgabe als besagte
Schriften werden aufgesucht und v o r l ä u f i g g e p r ü f t w e r d e n k ö n n e n und, we­
gen B e s c h r ä n k t h e i t des Raumes, zu j e n e n Zeiten zu geschehen h a t , w o dem­
selben ein Platz ohne Beirrung anderer Arbeiten wird eingeräumt werden
können.

Pr. K. K. Geheime Haus-Hof- und S t a a t s k a n z l e i

F r h . v. L e b z e l t e r n .

Din „Haus-Hof- und S t a a t s a r c h i v " din V i e n a , C u r a n t A c t e n 1 8 4 6 . No. 4

Viena, 1848, Aprilie 14.

Franz Grillparzer despre cererea lui Eudoxiu Hurmuzachi de a utiliza

arhiva Ministerului de Finanţe.

In dem m i t t e l s t hoher Dekretazion vom 5. A p r i l Zahl 2 1 6 6 — P . P . hie-

h e r gelangten, in d e r A n l a g e e h r f u r c h t s v o l l rückgeschlossenen Gesuche bittet
der Gutsbesitzer Eudoxius v. H o r m u z a k i , zum B e h u f e einer Materialiensamm­
lung f ü r die Geschichte der Donau-Fürstenthümer, die Quellen des Hofkam­
m e r - A r c h i v s in Bezug auf die M o l d a u und W a l l a c h e i b e n ü t z e n zu d ü r f e n .
D e r l e i m i t ä m t l i c h e n S t ö r u n g e n v e r b u n d e n e Begünstigungen sollten z w a r -
eigentlich n u r solchen Personen ertheilt werden, die durch ihre bekannten
Fähigkeiten oder durch f r ü h e r e Leistungen eine Bürgschaft darbieten, dass
aus ihren Arbeiten ein eigentlicher Gewinn für die Literatur hervorgehen
werde. Dem gehorsamst Unterzeichneten sind die Verhältnisse des Bittstel­
lers gänzlich unbekannt. Da er übrigens bereits die Erlaubniss zur Benüt­
zung des Haus-Hof- und S t a a t s a r c h i v s , d a n n des A r c h i v s d e r v e r e i n t e n Hof­
kanzlei besitzt, so dürfte kein G r u n d sein, ihn vom Hofkammerarchive aus-
zuschliessen.

Ob seine Ausbeute in L e t z t e r e m gross sein w i r d , ist eine andere Frage

und d ü r f t e , ausgenommen die k u r z e Zeit, wo ein Theil der Fürstenthümer
unter östreichischer Herrschaft stand, wohl s e h r zu b e z w e i f e l n sein. Das ist
übrigens seine Sache und v e r m i n d e r t n u r die mit der Gewährung nothwen-
dig v e r b u n d e n e n ämtlichen Unzukömlichkeiten.
Die hierbei zu beobachtenden Vorsichten hätten die in solchen Fällen
gewöhnlichen zu s e y n : dass die B e n ü t z u n g im A m t s l o k a l e des A r c h i v e s selbst
geschehe; dass ihm n u r solche A k t e n und Urkunden in die Hände gegeben
w ü r d e n , die sich auf die M o l d a u und W a l l a c h e i selbst beziehen und endlich
dass die v o n i h m aus den N a c h s c h l a g b ü c h e r n zu b e z e i c h n e n d e n Stücke jedes­
mal iru v o r a u s v o n dem A r c h i v s - D i r e k t o r in Bezug auf die M i t h e i l b a r k e i t ein­
gesehen und g e p r ü f t w e r d e n .

Grillparzer.

Din Franz Grillparzer: Aktenstücke 1813—1S56, publicate in Franz

Grillparzers Sämmtliche Werke, historisch-kristische Gesamtausgabe, heraus­
gegeben von August Sauer, Dritte Abteilung, Sechster Band, No. 1 4 1 , pag.
268. Wien, Kunstverlag Anton S c h r o l l et Comp., 1 9 1 5 .

V i e n a , 1 8 5 2 , A p r i l i e 6.

Eudoxiu Hurmuzachi cătră fratele său Constantin.

Despre studiile sale istorice

Hochverehrter, t h e u r e r und i n n i g s t g e l i e b t e r Bruder!

Vivat zur P a s k a .

Ein completes romanisches Exemplar des Reichsgesetzblattes existirt

noch n i c h t , da M a j o r e s k u , d e r allein bei d e r r o m a n i s c h e n Redaktion arbeitet
und seinen neuerworbenen Kollega Aaron Florian erwartet, mit einigen
S t ü c k e n noch im Rückstände sich befindet, übrigens auch der Druck nicht
rasch genug v o m F l e c k e kommt.
L a u r e a n i k a n n m i t dem besten W i l l e n n i c h t abreisen, weil das Minis­
terium vor Ertheilung des nachgesuchten Reisepasses vorerst nach Sieben­
b ü r g e n um A u f 8 c h l u s s s c h r e i b e n zu müssen e r a c h t e t e und die Antwort von
dort noch nicht eingetroffen ist.

Barnuz (Bărnuţ) studiert fleissig und ist ein braver Kerl, obgleich
d u r c h a u s kein Weltmann. Gleich bei m e i n e r A n k u n f t h i e r habe ich ihm die
von Czernowitz erhaltenen 20 Floren übergeben.

Meine Hauptbeschäftigung ist hier die Ausbeutung sämmtlicher Minis-

terialarchive, besonders aber des sehr reichen Geheimen Haus- und Staats-
archives, zur Ermöglichung einer quellenmässigen Geschichte der Moldo-
wallachei und der romanischen Nation im Allgemeinen. Täglich arbeite ich
m e h r e r e S t u n d e n im S t a a t s a r c h i v e , w o ich die d u r c h m e i n e Abwesenheit un­
terbrochene Sammlung von Urkunden fortseze und regelmässig zwei Schrei­
ber beschäftige. Bereits besitze ich bei 600 Urkunden, Berichte, Instruktio­
nen etc. v o n theils h ö h e r e m , theils m i n d e r e m h i s t o r i s c h e n Interesse in schö­
n e n A b s c h r i f t e n , w e l c h e ü b e r 2 5 0 Bogen f ü l l e n und auf gar m a n c h e geschicht­
liche M o m e n t e d e r F ü r s t e n t h ü m e r , b e s o n d e r s aber auf i h r e S t e l l u n g zu Öster­
r e i c h ein neues helles L i c h t f a l l e n lassen.
Nach O s t e r n w e r d e ich w a h r s c h e i n l i c h v i e r S c h r e i b e r m i t t h e u r e m Geld
unterhalten müssen, weil mir auch das Kriegsarchiv geöffnet werden wird,
ebenso auch dasjenige der ehemaligen ungrischen Hofkanzlei. Ferner werde
ich dieser Tage von Bach die Erlaubnis zur Benützung der Archive von
Ofen, Hermannstadt, Klausenburg, Kronstadt, Lemberg und Venedig erhal­
ten. Endlich ist Manches in B e r l i n u n d M ü n c h e n , n o c h Mehreres aber auf
dem B e r g A t h o s , von dessen U r k u n d e n ich ein V e r z e i c h n i s besitze, v o r r ä t h i g ,
was einen echten Romanen interessiren muss. Es ist jedenfalls ein Riesen­
unternehmen, zu dem ebensoviel Geld als Geduld, ebensoviel Wissen als
Wollen gehört, das aber am Ende für die Geschichte sehr fruchtbringend
ausfallen muss. Ich b i t t e Dich r e c h t s e h r , hilf m i r dazu n a c h K r ä f t e n , da
m e i n e M i t t e l einem so w e i t s c h i c h t i g e n Unternehmen nicht gewachsen sind.

Wenn d e r F ü r s t sich an d e r G e s c h i c h t e seines L a n d e s und seiner Fa­

milie i n t e r e s s i r t , so h a t e r jezt die beste Gelegenheit es zu b e t h ä t i g e n , wie
es a n d e r e R e g i e r u n g e n g l e i c h f a l l s thun.
Wenn Du mich nach Berlin schicken willst diesen Sommer, um über
den Muzi D i r zu b e r i c h t e n , so will ich es gewiss n i c h t ausschlagen, zugleich
aber die dortige reiche Manuskriptensammlung in romanischem Sinne und
Interesse benützen. Deshalb h ä t t e ich g e r a d e Lust n a c h A t h o s zu reisen, wo
d a n n die Nähe o d e r wenigstens die n i c h t allzugrade Entfernung von Jerusa­
lem mich auch zu einer P i l g e r f a h r t dahin reizen dürfte. Doch zweifle ich
noch an d e r p e k u n i ä r e n M ö g l i c h k e i t der Ausführung.
 Leb wohl, t h e u r e r B r u d e r und hochverehrter Freund. Es grüsst und
]knsst Dich h e r z l i c h Dein t r e u e r g e b e n s t e r

Eudoxius H.

P. S. G e s t e r n abends verlor O e s t e r r e i c h den Mann mit dem klaren

Kopfe und dem eisernen Willen — den F ü r s t e n S c h w a r z e n b e r g , am N e r v e n ­
schlage, in einer Stunde. Er wird allgemein bedauert und aufrichtig be­
trauert.
Mutzi = D i m i t r i e , fiul lui C o n s t a n t i n B a l ş .
Despre stângăcia lui Simeon B ă r n u ţ vezi G. S i o n : Suvenire contimpu-
r a n e pag. 2 9 5 .

[Viena, 1 8 5 2 , v a r a . ]

Eudoxiu Hurmuzachi cătră fratele său Constantin.

Despre studiile sale istorice.

începutul lipseşte . . .

W i l l s t Du aber D e i n e r G ü t e die K r o n e aufsetzen, so gebe ich D i r auch

hiezu die beste und D e i n e r w ü r d i g s t e G e l e g e n h e i t , w o v o n ich D i r b e r e i t s und
nicht ohne Erfolg gesprochen. Du weisst sehr w o h l , dass der romanischen
Nation ebenso sowohl geistiger als m a t e r i e l l e r A u f s c h w u n g gegeben werden
muss, soll aus i h r w a s O r d e n t l i c h e s w e r d e n . F ü r den m a t e r i e l l e n F o r t s c h r i t t
sorgt mir jeder Romane schon selber und er w i r d ihn auch mit der Zeit
e r r e i c h e n . Nicht so ist es aber m i t dem geistigen Aufschwung, der gewöhn­
lich erst im Gefolge der materiellen W o h l f a h r t , und auch da nicht immer
sich e i n f i n d e t . Da t h u t es v i e l l e i c h t n o c h m e h r n o t h , dass sich E i n z e l n e für
das A l l g e m e i n e a u f o p f e r n und nach Massgabe i h r e r K r ä f t e , Zeit, M ü h e und
Geld an die F ö r d e r u n g i r g e n d e i n e s wichtigen Zweiges geistiger Kultur ihres
Volksstammes wenden. Ich glaube mich hiezu aufopfern zu sollen und
wählte das Geschichtsfach, welches bei den Romanen noch sehr im Argen
liegt. Das ist jetzt meine Hauptbeschäftigung, ebenso mühevoll als zeit­
r a u b e n d und kostspielig. Ich erhielt von Bach die B e w i l l i g u n g auch in den
Provinzen Nachsuchungen zu pflegen und Goluchowski (der übrigens gegen
mich sehr spröde thut) hat b e r e i t s in Folge der ministeriellen Erlaubnis
lind meines A n d r i n g e n s nach K r a k a u , w o h i n es mich zunächst zieht und wo
ich die alten polakischen Archive durchmustern will, die nöthigen Weisun­
gen ertheilt. Sodann möchte ich Berlin, Pest, Hermannstadt und Lemberg
archivalisch untersuchen, weil daselbst noch viel Material unbenutzt liegt.
Zum Reisen braucht man a b e r n i c h t blos guten W i l l e n und einen gehörigen
Reisepass, m a n b r a u c h t auch e t w a s , das ich n u r in s e h r geringem Masse be-
size und ohne das man mitten auf dem Wege liegen bleibt. Da könntest
Du mir aushelfen, ohne dass es Dich auch nur einen Heller kostete; Du
könntest eine vormundschaftliche und nationale Pflicht zugleich erfüllen.
Schik mich nach Berlin zur Berichterstattung über den Muzi ( = D. Balg)
und zur p e r s ö n l i c h e n Anschauung seines Thuns und Lassens und ich werde
bei dieser Gelegenheit beide Zwecke zu e r r e i c h e n suchen und v i e l l e i c h t —
wenn ich Zutritt erhalte — selbst nach W a r s c h a u einen Sprung machen.
Das Unternehmen ist jedenfalls Deiner Unterstützung w e r t h , ja es verdient
selbst die der beiden Regierungen in den Fürstenthümern. Die Ungarn
schikten im Jahre 1 8 4 6 einen eigenen R e i s e n d e n nach Finnland und unter­
hielten ihn dort ein ganzes Jahr, um die V e r w a n d s c h a f t d e r f i n n i s c h e n und
magyarischen S p r a c h e zu s t u d i r e n , und die R o m a n e n w o l l e n nicht benützen,
was i h n e n v o r d e r Nase liegt und n u r wenig kostspielig ist. Die Sache ver­
dient n i c h t blos in geschichtlicher, wol a b e r auch in s p r a c h l i c h e r Beziehung
e r n s t e A u f m e r k s a m k e i t . So habe ich h i e r auch ein i n t e r e s s a n t e s D o k u m e n t in
romanischer Sprache gefunden, einen Bericht einiger moldauischer Bojaren
aus dem K l o s t e r P u t n a v o m J a h r e 1 6 1 3 ü b e r die türkisch-polnischen Wirren
in der Moldau. Im Abtrettungsvertrage der Bukovina an Österreich heisst
es a u s d r ü k l i c h , dass C z e r n a n k a als G r ä n z o r t bei Österreich bleibt und doch
der Hukeu die Gränzscheiden gegen B e s s a r a b i e n bildet, wodurch Czernauka
eine welthistorische Bedeutung erlangt. Und noch viel Merkwürdigeres habe
ich gefunden, das m i r d r e i S c h r e i b e r a b s c h r e i b e n , die m o n a t l i c h 5 0 flor. C.
M. in A u s p r u c h n e h m e n . Es w ä r e doch schade, w e n n ich aus Mangel an B e ­
weisen das U n t e r n e h m e n u n v o l l e n d e t lassen müsste.
Ich empfehle übrigens Deiner gütigen A u f m e r k s a m k e i t die Errichtung
e i n e r r o m a n i s c h e n V o l k s s c h u l e in C z e r n a u k a , die w i r doch zu s t ä n d e b r i n g e n
sollten, wenn wir den Vorwurf der Vernachlässigung der Volksbildung uns
n i c h t zuziehen w o l l e n . Die K o s t e n sind gering und ich b e r e i t v e r h ä l t n i s s m ä s s i g
mitzusteuern.
Ferner mache ich D i r b e k a n n t , dass die v e r e h r t e M u t t e r noch in ver­
flossenem Herbst von dem Kronstädter Frauenverein zur Erziehung roma­
nischer Waisen mit einem sehr schmeichelhaften kalligraphischen Schreiben
als „ D o a m n ä p a t r o a n ä " dieses V e r e i n s begrüsst w u r d e , dass a b e r die M u t t e r ,
w e i l sie d a m a l s n i c h t r e c h t bei K a s s a w a r , die A n t w o r t v e r s c h o b und bis zur
Stunde noch schuldig b l i e b . Dein s a v o i r - f a i r e w i r d das schon zu Ehre des
Hauses arrangiren. Sei so gut, lieber Ursus, mir bald zu antworten, denn
das allgemeine Stillschweigen aus C z e r n a u k a b e u n r u h i g t m i c h einigermassen.
Mit Hochachtung und Verehrung Dein teuergebenster Bruder und
Diener

Eudoxius.
 Meine Handküsse den A e l t e r n , meine herzlichen Grüsse den Geschwis­
t e r n und S c h w ä g e r n und S c h w ä g e r i n n e n . W e r ist d e n n alias in C z e r n a u k a ? L a u -
r e a n i , dem ich e i n e n E m p f e h l u n g s b r i e f an Dich m i t g e g e b e n , ist auf d e r Reise
nach J a s s y in Siebenbürgen angekommen, wo indessen der religiöse Streit
zwischen Schaguna und Schuluz, zwischen Unismus und Nichtunismus, mit
einer an Fanatismus gränzenden Erbitterung neuerdings ausgebrochen ist
und das A u f k o m m e n von Schulen hindert.
Şcoala primară din Cernauca a fost înfiinţată de Gheorghe Hurmu-
zachi. Iată „ l i r i c u l Şcolii" din 3 0 I u n i e 1 8 5 8 :
1. Gheorghe H. oferă locul pentru şcoală, curte şi grădină în mări­
m e a u n e i f ă l c i de p ă m â n t , l e m n u l de c o n s t r u c ţ i e şi cel necesar p e n t r u mobi­
l i e r , i a r P r i m ă r i a C e r n a u c a se obligă să zidească şcoala.
2. Ş c o a l a v a avea c a r a c t e r u l unei şcoli bisericeşti ortodoxe. Caracterul
de şcoală confesională nu se v a p u t e a schimba.
3. Şcoala va fi supusă controlului consistoriului ortodox din Cernăuţi.
4. S e v o r p r e d a t o a t e m a t e r i i l e obişnuite în Şcolile p r i m a r e în „limba
română obişnuită (vorherrschend) în Cernauca". Se va preda şi limba ger­
mană.
5. î n v ă ţ ă m â n t u l religios se v a p r e d a de p r e o t u l satului.
6. S e va adăoga un curs p r a c t i c de gospodărie pentru cultura legume­
lor, poamelor şi a viţei de vie. Informaţii va da g r ă d i n a r u l moşiei. Se va
înfiinţa un p o m ă t al şcolii. Puieţi şi s ă m â n ţ ă se v a da de c ă t r ă administra­
ţia moşiei. Elevii c a r e părăsesc şcoala v o r p r i m i în d a r s ă m â n ţ ă , pomi şi v i ţ e
pentru a le c u l t i v a pe moşia părintească.
7. S t ă p â n u l moşiei va fi p a t r o n u l şcoalei.
8 Pământul oferit şcoalei rămâne scutit de orice ipotecă.
9. S a l a r u l anual al i . u î ( ă t o r u l u i va fi de 200 fl. plătit de Primărie,
pentru c a r e dânsa o f e r ă un prim fond de 5 0 0 0 fl. din veniturile căruia se
va p l ă t i î n v ă ţ ă t o r u l şi s e r v i t o r u l .
1 0 . P r i m ă r i a se obligă să c a r e la şcoală lemnul de foc necesar.

Cât despre legăturile familiei Hurmuzachi cu Braşovul adaogăm două

ştiri:

1. 1852, Iunie Z'â Iaşi: Constantin Hurmuzachi scrie lui Iacob Mureşian
că a t r i m i s b a n i c o l e c t a ţ i de el în M o l d o v a p e n t r u s p r i j i n i r e a bisericii orto­
doxe şi a „Reuniunii femeilor r o m â n e " din Braşov.
(„Cazeta c ă r ţ i l o r " , Ploeşti, 1 9 2 1 , A n u l I, No. 5).
2. Vara 1853, Iaşi: Aga Constantin Hurmuzachi scrie că a colectat îm­
p r e u n ă cu s o r a sa Elişaveta în M o l d o v a la c e r e r e a episc. Şaguna suma de 2 0 0
fl. pentru comitetul „Reuniunii femeilor române" din Braşov. A reuşit
să exopereze ca jumătate din această sumă să fie rezervată pentru liceul
din B r a ş o v .
(„Carpaţii", Braşov, 1 9 2 5 Iunie 28, Anul V ) .
 5
Viena, 1 8 5 2 , Iulie 1 0 .

Eudoxiu Hurmuzachi cătră fratele său Constantin.

Despre studiile sale istorice.

î n c e p u t u l lipseşte.
Schliesslich d a n k e ich D i r h e r z l i c h f ü r die G e n e h m i g u n g m e i n e r blos in
nationaler und historischer Absicht vorgeschlagenen Berliner Inspektions­
reise. Denn da ich B e r l i n b e r e i t s gesehen h a b e und da es in j e d e r Beziehung
W i e n n a c h s t e h t , so k a n n s t Du leicht b e g r e i f e n , dass ich ohne den besagten
Hauptzweck m i c h v o n h i e r gar n i c h t r ü h r e n w ü r d e : K r a k a u u n d Warschau
sind f ü r mich eben deshalb r e i z e n d e r als B e r l i n selbst, das eigentlich nur
den Deckmantel leihen soll. Mit Rücksicht nun darauf, dass ich in jeder
d i e s e r S t ä d t e einige W o c h e n zu v e r w e i l e n g e n ö t h i g t sein werde, wofern ich
überhaupt den Hauptzweck d e r Reise nicht verfehlen will, wäre meines
E r a c h t e n s d e r B e t r a g v o n 1 0 0 f l o r . das M i n i m u m , bei dem f ü r m e i n e n Reise­
zweck n o c h e t w a s zu e r w a r t e n stünde u n d es v e r s t e h t sich, dass ich zu die­
ser Summe vielleicht aus Eigenen noch stark zuzusezen haben werde, um
nicht blos die Kosten d e r Reise selbst, sondern auch die der historischen
Forschung (als Schreibergebühr, Bestechung, Trinkgelder etc.) zu deken.
Du siehst, ich bin nicht unbillig, jedenfalls viel billiger als Winkler, der
weit theurer zu stehen kam. Ich verlasse mich übrigens ganz auf Deine
b e k a n n t e K l u g h e i t und Dein Billigkeitsgefühl, welches mit dem Vormund­
schaftsamte diesmal l e i c h t in Einklang zu b r i n g e n ist. E i n s t w e i l e n lasse ich
meinen Pass nach Warschau visiren, weil ich von dort die positive Nach­
richt e r h a l t e n , dass für meinen Zweck dort viel Material zur Verarbeitung
v o r l i e g t . Die Erlaubnis zur Benützung dieses historischen S t o f f e s w e r d e ich,
obzwar mit einiger S c h w i e r i g k e i t , doch erlangen.
Dein treuergebenster Bruder und Diener
Eudoxius von Hormuzaki

Wien, 1852, Octomvrie 1 8 .

Eudoxiu Hurmuzachi cătră fratele său Constantin.

Despre studiile sale istoricei cere un exemplar din Cronica lui Şincai.

Innigst geliebter, h o c h v e r e h r t e r und theurer Bruder!

 e
Vorbeşte d e s p r e lipsa 4 bani şi n e v o i a a se î n t o a r c e acasă din cauza
aceasta.
Überdiess müsste ich meine historischen A r b e i t e n , die mich hier allein
noch zurückhalten, mitten im Zuge aufgeben, was ich schon der Conse-
quenz halber nicht zugeben könnte. Ich werde also hier überwintern und
erst im F r ü h j a h r e oder Anfang des Sommers nach Cernauka und Dulcaesti
abfahren. Z w a r o p f e r e ich mich h i e r fast über meine kleinen Kräfte, doch
weis ich wofür und habe einstweilen eine Beschäftigung, die der Nation
nützen kan.
Wenn Du mir endlich wegen Betreibung der romanischen Schulange­
legenheit Erinnerung machst, so muss ich Dir bemerken, dass ich diess-
falls nach Kräften bei Thun und Bach zu wirken nicht unterlassen habe.
Hatten aber meine Bemühungen nicht den gewünschten E r f o l g , so liegt die
Schuld hievon wahrlich nicht an m i r . Indessen hoffe ich, dass doch etwas
geschehen w i r d in dieser Beziehung, wenn auch n i c h t in dem gewünschten
Umfange.
Sollte der Schinkai, d e r eben im Drucke ist, bereits erschienen sein,
mindestens theilweise, so bitte ich Dich mir gefälligst ein Exemplar zu
kaufen und hereinzuschicken.

Eudox Hormuzaki

Thun a fost M i n i s t r u de C u l t e , i a r B a c h M i n i s t r u de J u s t i ţ i e

Viena, 1852, Decemvrie 12/24.

Eudoxiu Hurmuzachi cätre fratele sait Constantin-

Are cheltuieli eu studiile sale istorice.

Innigst g e l i e b t e r und h o c h v e r e h r t e r B r u d e r und F r e u n d !

D e n B r i e f des C o m i t e t u l r e u n i u n e i f e m e i l o r v o n B r a s s o v h a b e ich weder

genommen, n o c h besitze ich ihn, n o c h besass ich ihn j e . Bei seiner A n k u n f t
las ich i h n A l l e n v o r u n d l e g t e ihn in des V a t e r s S c h r e i b t i s c h zu den ü b r i g e n
B r i e f e n , n a c h d e r Hausregel. Da d e r Tisch a b e r o f f e n ist und das B e d ü r f n i s
nach Papier sich täglich r e g t , so kan man wol begreifen, wie der Brief
verschwinden mochte. S e h r k o m o d ist es n u n f r e i l i c h , A l l e s den Abwesenden
in die Schuhe zu schieben. Übrigens lässt sich meines E r a c h t e n s eine Ant­
w o r t auch so e r t h e i l e n , da d e r I n h a l t des B r i e f e s uns A l l e n b e k a n n t ist.
 W a s a b e r m e i n e n B e i t r a g zu diesem V e r e i n e b e t r i f f t , so muss ich leider
für j e z t und so l a n g e ich in W i e n b i n , die U n m ö g l i c h k e i t e i n e n solchen zu
l e i s t e n , gegen D e i n e A r g u m e n t e in die WagBchale legen. Du weisst, w i e u n r e -
g e l m ä c h i g und s p ä r l i c h m e i n e Zinsen fliessen, weisst aber nicht, welche Aus­
l a g e n ich h i e r im Interesse d e r Nation zu b e s t r e i t e n h a b e . Meine ganze An­
wesenheit h i e r ist nemlich durch den Wunsch der Aufklärung der romani­
schen G e s c h i c h t e motivirt. Dafür gebe ich bei aller Sparsamkeit doch mehr
aus als meine Kräfte vertragen. Dafür zehren aus meinem Beutel drei
Schreiber, die mich schon einige hundert Gulden gekostet, d a f ü r muss ich
theure Bücher kaufen und werde Reisen machen müssen, deren Kosten ich
kaum aus Eigenem a u f z u t r e i b e n wüsste. Ich glaube demnach f ü r die Natio­
nalsache verhältnismässig mehr als genug zu leisten, freilich auf einem
anderen Felde und deshalb w ä r e es vielleicht ungerecht, mir noch mehr
aufzubürden, als ich zu tragen v e r m a g . Bin ich einmal zu Hanse, so kann
ich schon f ü r den Verein, dessen Zweck und Tendenz gleich löblich sind,
noch mehr thnn.

Dem fürstlichen Schwiegersohne Nikaki Maurocordato, habe ich. über

seine Aufforderung auf seiner Durchreise durch Wien ein Programm zur
Ausgabe der romanischen Geschichtsquellen übergeben, damit e r den Fürsten
zur Pränumeration und Betheiligung an dem Unternehmen einlade. Er
scheint nichts oder nichts Wesentliches diesfalls ausgerichtet zu haben,
u n d das P r o g r a m m liegt zwecklos in seinen Händen. Ich b i t t t e Dich

[restul lipseşte].

Viena, 1 8 5 3 , Iunie 10/22.

Eudoxiu Hurmuzachi cătră hatmanul Nastasachi Başotă.

Despre studiile sale istorice.

Tot o d a t ă a l ă t u r e z aice şi adresa me, dacă v r e - o d a t ă mă v e i cinsti cu

v r e - o î n s ă r c i n a r e , de c a r e f o a r t e m'aş b u c u r a . Eu lăcuesc în V i e n a , S t a d t No.
'245 şi mă ocup a c e r c e t a , în t o a t e arhivele Vienei, documentele veacurilor
trecute despre Romîni. P ă n acum am a f l a t d o c u m e n t e foarte interesante de­
spre istoria Moldaviei şi a V a l a h i e i , p r e c u m şi despre unele familii vechi şi
s t r e l u c i t e , î n t r e c a r e figurează şi f a m i l i a B a ş o t e ş t i l o r . De acum înainte cred
-că oi găsi şi m a i i n t e r e s a n t e u r i c e şi d o c u m e n t e c a r e apoi nu voi lipsi a le
înfăţoşa Dumitale, î n c r e d i n ţ a t f i i n d eu, că o r i c e s p o r e ş t e binele şi s l a v a pi-
t r i e i n o a s t r e află la D u m n i a t a b i n e v o i t o r auz şi p a t r i o t i c ă î n c u r a j a r e .
P r e a p l e c a t şi r e c u n o s c ă t o r p r i e t e n şi gata slugă

Eudoxie Hurmuzachi.

Din Arhiva Societăţii ştiinţifice şi literare din Iaşi, 1 8 9 4 , tom. V , pag.

553—555.

Viena, 1 8 5 4 , A p r i l i e 5.

Eudoxiu Hurmuzachi cătră fratele său Constantin.

Despre aberaţiile Umbistice ale lui Pumnul şi despre studiile sale istorice.

Lieber, theurer, hochverehrter Bruder!

Dem Pumnii iinlwortete ich bereits zu wiederholten Malen, dass hier

von seinem Gesuche nichts v o r k o m m t , es also in Lemberg seinen Haken
h a b e n muss. Zugleich r i e t h ich ihm sich deshalb d i r e k t ans Unterrichtsmi­
n i s t e r i u m zu w e n d e n , und d u r c h dasselbe d e r L a n d e s s c h u l b e h ö r d e in L e m b e r g
den verzögerten Bericht abzuverlangen. Wegen der romanischen Orthogra­
p h i e in den L e s e b ü c h e r n b r a u c h t s Du Dir n i c h t so v i e l e S o r g e n zu machen,
denn ich bin K o r r e k t o r der Lesebücher und d e r romanischen Schulbücher
überhaupt und w e r d e bei der K o r r e k t u r alle A l b e r n h e i t e n schon auszumer­
zen wissen.
M a g h e r u ist m i t seinem e r w a c h s e n e n Sohne v o r ungefähr 3 — 4 Wochen
über Triest nach Konstantinopel und von dort nach Schumla und Widdin.
Den R o m u l u s und die A l e x a n d r i n a Hess e r h i e r z u r ü c k u n d e r selbst nebst sei­
nem S o h n e d ü r f e n n i c h t m e h r n a c h W i e n z u r ü c k k e h r e n , w i e ihm die Polizei
bedeutete. P r i v a t b r i e f e n zufolge machte übrigens die ganze walachische
E m i g r a t i o n in S c h u m l a u n d W i d d i n s t a r k e s F i a s k o , da sie die W a l a c h e i m i t
rothem Socialismus und der libertatea nach ihrer Art zu stark ansteckte,
Käs auch dem O m e r P a s c h a v e r a n l a s s t e , die H e r r e n alle s a m m t und sonders
nach S t a m b u l z u r ü c k z u w e i s e n .
A fost chemat acasă la Cernauca. Neputând veni, scrie: Endlich size
ich hier nicht meines Vergnügens und d e r W o h l f e i l h e i t wegen, sondern ar­
beite theils f ü r mich, grösstentheils a b e r f ü r die romanische Nation mehr,
als ich es j e a n d e r w ä r t s t h u n k ö n n t e ; m i r nichts d i r nichts gibt m a n aber
wichtige A r b e i t e n keineswegs auf.
Eudoxiu.
 10

Cernăuţi, 1 8 5 5 , Ianuarie 20.

Alexandru Hurmuzachi cătră fratele său Eudoxiu. Apreciază studiile

istorice ate lui Eudoxiu.

Innigstgeliebter, rheuerer, aufriehtigverehrter Bruder!

Alle Leute, denen Deine archivarischen oder archivistischen unermüd­
lichen A r b e i t e n n ä h e r b e k a n n t ( s i n d ) , sind des Lobes v o k ü b e r dieselben und
den Werth der von Dir herausgestöberten Dokumente. Ich will nicht der
L e t z t e sein, d e r D i r seine a u f r i c h t i g e Huldigung dafür d a r b r i n g t , und w ü r d e
mich glüklich p r e i s e n , den h o f f e n t l i c h nicht allzufernen Augenblick zu erle­
ben, wo Du die F r ü c h t e dieser m e h r j ä h r i g e n so v e r d i e n s t v a l l e n Bemühungen
in e i n e r grösseren, w i e gewöhlich gediegenen und meisterhaften Arbeit dem
romanischen und auszerromanischen Publikum vorlegen wirst. Aber, mein
t h e u e r e r B r u d e r , e r l a u b e m i r auch diesmal die D i r schon so oft wiederholte
Bitte, dass Du über der Vergangenheit doch n i c h t die Gegenwart vergessen
möchtest. Erscheint Dir dieser Augenblick nicht so wichtig und vielleicht
für lange [nicht] e n t s c h e i d e n d und m ö c h t e s t Du nicht Alles aufbiethen wol­
len was überhaupt möglich [ist], um bei der bevorstehenden Umgestaltung
moldo-muntheuischer Verhi.ltnisfe die w a h r e n , die dringendsten und gross-
ten Interessen derselben zur Berücksichtigung zu bringen.

Mit i n n i g s t e r V e r e h r u n g und L i e b e Dein t r e u e r g e b e n s t e r B r u d e r

Alecu.

Ş T I R I P R I V I T O A R E L A M I H A I V I T E A Z U L IN C Â T E V A
BROŞURI GERMANE CONTEMPORANE.

de M I H A I L P. DAN

S p r e sfârşitul veacului a l X V I - l e a încep s ă se ivească t o t

m a i m u l t e broşuri, c a r e — s p r e deosebire d e ziarele epocii
(Awilsi, Zeitungen) — a u u n n u m ă r mai m a r e d e pagini şi se
c a r a c t e r i z e a z ă p r i n t r ' o a p a r i ţ i e periodică. E l e sunt a ş a numi­
t e l e ,,Messerelationen" o r i ,,Messeberichte" sau c u un t e r m e n
latin: „Relationes". A p ă r e a u obişnuit de două ori p e an, p r i -
m ă v a r a şi toamna, şi-şi împrumutau din z i a r e l e timpului m u l t e
1
din ştirile c e l e p u b l i c a u ) .
C u p r i n d e a u f e l u r i t e iniormaţiuni d e s t i n a t e v i z i t a t o r i l o r t â r ­
gului din F r a n k f u r t şi a p ă r e a u d e m u l t e o r i în c â t e v a fascie©-*
2
l e consecutive, în c â t e v a „Continuationes" ), C e l c a r e a iniţiat
imprimarea acestor ,,Messeberichte" cu a p a r i ţ i e semestrială,
fu nobilul Michael von Aitzing sau Eytzinger, un om î n v ă ţ a t
şi pasionat c ă l ă t o r , care începuse publicarea l o r în 1 5 8 3 , t i p ă r i n d
c â t e o b r o ş u r ă p e a n , p e n t r u c a d i n 1 5 8 8 s ă d e a l a i v e a l ă în
3
fiecare a n c â t e d o u ă ) .

*) Cf. Georges Weil, Le JournaX Origines, évolution et rôle de la

presse périodique î n Bibliothèque de synthèse historique. L'évolution de
Vhumanité, tome X C I V , P a r i s , 1 9 3 4 , p. 1 9 — 2 0 . Aceste b r o ş u r i cu p e r i o d i c i ­
tate semestriali erau continuarea a l t o r b r o ş u r i d i n secolul al X V - l e a , care
aveau o periodicitate anuală, aşa zisele „Fliegende Postreuter" sau „Hin­
kende Boten" în G e r m a n i a o r i „Compost des bergiers" sau „Le grand ca­
lendrier des bergiers" î n F r a n ţ a . (Cf. Idem, ibidem, p, 1 9 ) .
2
) Cf. C. G ö l l n e r , Faima lui Mihai Viteazul în Apus, î n Anuarul In­
stitutului de Istorie Naţională, S i b i u , 1 9 3 9 — 1 9 4 2 , V I I I , p. 1 2 9 .
3
) Georges W e i l , op. cit., p. 1 9 , unde anul 1 4 8 3 pentru începutul ac­
tivităţii lui Eytzinger, este, evident, o greşală de t i p a r .
Michael Eytzinger (Eitzing, Eytzing, Aytzing, lat. Aitsingerus) era ori­
ginar d i n A u s t r i a . Nu i se cunoaşte nici anul n a ş t e r i i , nici al m o r ţ i i . Stu­
diase matematicile şi d r e p t u l şi î n d e p l i n i diverse funcţiuni diplomatice pe
lângă Maximilian I I şi R u d o l f II, petrecând vreo 2 0 de ani î n Ţ ă r i l e d e
Jos, Opera lui principală este: „De Leone Bélgico, ejus topographica atque
histórica descriptione, Uber quinqué partibus gubernatorum Philippi, regt«
Hispaniarum, ordine distinctus. . . rerum in Belgio maxime gestarum, inde ab
anno 1559 usque ad annum 1583, perpetua narratione continuatus. Coloniae,
1583". Dar activitatea l u i istorică este cuprinsă în nenumăratele „Relaţia-
num historicarum continuationes", c a r e a p ă r u s e r ă l a K ö l n î n t r e 1 5 8 3 şi 1 5 9 2 ,
în l a t i n e ş t e sau n e m ţ e ş t e , fiind c o n t i n u a t e apoi d e alţii d u p ă m o a r t e a l u i . (Cf.
B a r o n de Reissenberg, Michel d'Eytzing, t n Bulfetin de l'Académie royale de
Bruxelles, 1 8 8 3 , tome V p . 5 4 0 şi u r m . ; E r s c h - G r u b e r , Allgemeine Eney-
klopädie, Bd. X X X I X (1843), p . 483 u r m . sub v o c e Eytzing; I. G. G r a s s e ,
Trésor des livres rares, I, p. 4 9 şi T o b l e r Titus, Eitzing Michael, Freiherr von
Österreich, î n Allgemeine deutsche Biographie, B d . V , Leipzig, 1 8 7 7 , sub
voce. Broşurile l u i Eytzinger au rămas aproape complet necunoscute isto­
riografiei noastre. Doar Al. P a p i n - I l a r i a n şi I. S â r b u au runoscut doua din
 A c t i v i t a t e a lui E y t z i n g e r fu imitată de J a k o b F r a n c ( = K o n -
r a d Lautenbaah), un p r e d i c a t o r p r o t e s t a n t din F r a n k f u r t , apoi
d e Theodor M e u r e r , J a k o b F r e y , J a k o b F r i e d l i e b (continuator
4
a l lui Eytzinger) şi a l ţ i i ) .
C â t e v a din aceste broşuri germane din v r e m e a lui Mihai
V i t e a z u l l e - a m a f l a t în Biblioteca M ă n ă s t i r i i S t r a h o v din P r a g a
şi din ele a m cules ştirile r e p r o d u s e aci în a n e x e .
I. Prima, în ordinea apariţiei, e s t e o b r o ş u r ă in — 4 ° a lui
M i c h a e l Eytzinger a p ă r u t ă în 1 5 9 6 l a K ö l n şi î n t i t u l a t ă : Histo­
ricarum Relationum Continuatio oder Historische Beschreibung...
Gedruckt zu Collen bey Gerhardt Greuenbruch Jm Jahre
9
MDXCIX ).
In general b r o ş u r a conţine ştiri p r i v i t o a r e la î n t â m p l ă r i l e
d i n Ungaria şi T r a n s i l v a n i a î n t r e 1 5 9 6 şi 1 5 9 8 . C u p r i v i r e la
M i h a i Viteazul se menţionează la p. 1 1 9 şi p. 1 2 1 încheierea
t r a t a t u l u i din M a i 1 5 9 8 cu Rudolf II prin m i j l o c i r e a comisari­
l o r imperiali, şi l a p. 1 2 7 a t a c a r e a Novigradului în Iunie 1 5 9 8
d e c ă t r e t r u p e l e lui Mihai Viteazul.
II. O a doua dintre b r o ş u r i l e a f l a t e , d a t o r i t ă tot lui E y t ­
zinger, d a r continuată şi c o m p l e t a t ă d e continuatorul său J a c o b
Friedlieb, p o a r t ă titlul: Historicarum Relationum Continuatio
«der Historische Beschreibung was sich hin und wider durch

broşurile lui Eytzinger. Al. Papiu-Ilarian, Note asupra operii luí Bisseliu
la Joannis Biselii e S. J. aetatis nostrae gestorum eminentium medulla his­
tórica. Septenium I, Apocomma I V , în Tezaur de monumente istorice -pentru
România, I, B u c u r e ş t i , 1 8 6 2 , p. 1 7 3 n. 3 citează pe M. Eyzinger cu Relationum
historicarum Pentaplus. K o l n , 1 5 9 7 ; I. S â r b u , Istoria lui Mihai Vodă Viteazul,
Domnul Ţării Româneşti, I. B u c u r e ş t i , 1 9 0 4 , p. 3 3 6 n. 1 , citează greşit pe
M. Eytzynger cu Annalis Historicae Continuationis Relatio, Colin, 1596,
când de fapt titlul corect este Historicae Relationis Continuatio, etc. Cdlln,
bey Heinrich Netteszheim, 1 5 9 6 . (Vezi A p p o n y i , S., Hungarica, Magydr vonat-
kozásu külfóldi nyomtatványok, I k o t , , X V és X V I század, B u d a p e s t , 1 9 0 0 , p.
3 9 3 Nr. 589). Broşurile lui Eytzinger, ce le dăm aici, sunt cu totul necu­
noscute, până azi, istoriografiei române.
4
) Cf. Georges Weill, op. cit., p. 20 şi C. Gollner, op. cit., p. 129
ţi notele 1—4.
5
) Vezi Anexa 1.
gantz Europa gedenckwirdigs sithero dem Martio dieses vergan­
genen 1599 Jahr nun aber biss auff den jetzigen Martium dieses
8
ixatffenden Jahrs 1600. Continuirt und beschrieben durch J . F. ),
7
Gedruckt zu Cölln bey Gerhardt Greuenbruch im J a h r MDC ).
La pag. 6 ni se relatează expediţia lui Mihai Viteazul în
Sudul Dunării în Martie 1599, cu înfrângerea a 8000 de Turci
lângă Vidin; o altă luptă a lui Mihai Viteazul cu Turcii în
Aprilie 1599 (p. 11): înaintarea lui Mihai Viteazul până la Sofia,
in Iunie 1599 (p. 26); capturarea unor corăbii turceşti pe Du­
n ă r e de către Mihai Viteazul în Septemvrie 1599 (p. 34); cu­
cerirea. Transilvaniei de către Mihai (p. 43—44); întâmplări ul­
terioare cuceririi (p. 45—48); comisarii imperiali la dieta din
Cluj (Alba-Iulia) (p. 52—54); Mihai Viteazul vrea Transilvania
pentru el şi trimite solie la împărat (p. 54—55); cetatea Hust
ocupată de imperiali, amestecul lui Mihai Viteazul (p. 149—
150); Domnul Moldovei caută ajutor la imperiali (p. 150); Ro­
mânii înfrâng o oaste tătărească (p. 151); Sigismund Bâthory,
întristat de moartea vărului său, caută ajutor la Poloni contra
lui Mihai Viteazul (p. 151); Mihai Viteazul ordonă îngroparea
lui Andrei Bâthory (p. 151—152); solie română la Pilsen în
Ianuarie 1600 (p. 153); Turcii şi Polonii vor să repună în Tran­
silvania pe Sigismund Bâthory şi să ajute Moldova (Ianuarie
1600, p. 155—156).
III. A treia broşură este datorită lui Jacob Friedlieb, conti-,
nuator al lui M. Eytzinger, şi poartă titlul: Historicae relajtionis.
Continuatio das ist Historische Beschreibung was sich seidhero
verschiener Herbstmess, biss in jetzigen Monat Martium angange-,
rien 1600 Jahrs in der Christenheit, als Franckreich, Hispanien,
Hoch- und Nieder-Teutschland, Ungern, Italien unnd anderstwo,
denkwürdiges so wol in Krieges, als in andern Sachen zugetra­
gen. Getrewlich und unparteyisch zusammen gefasset durch

6
) Credem că este Jacob Friedlieb, continuatorul lui Eytzinger. (Cf.
C I. K a r a d j a , Ziare contemporane despre bătălia de la Guruslău în Ac. Rom.
Mem. Sec. Ist. Seria III, Tom, XXI, B u c u r e ş t i , 1 9 3 9 , p. 1 8 2 .
7
) Vezi Anexa II.
Jacobum Friedlieb. G e d r u c k t zu C ö l n durch W i l h e l m Lützen*
8
idrchen M C C C C C C ) .
Ş t i r i l e p r i v i t o a r e la istoria lui M i h a i Viteazul încep cu l u p t a
delà Sibiu şi cucerirea Transilvaniei de către Mihai Viteazul
(p. 3 9 — 4 0 ) , p o v e s t i r e ce s e deosebeşte p r e a puţin d e c e a cores­
p u n z ă t o a r e din r e l a ţ i u n e a lui Eytzinger, amintită mai sus sub
punctul II, din c a r e F r i e d l i e b — continuator a l lui Eytzinger —
credem c ă v a fi î m p r u m u t a t cele mai m u l t e elemente. O simplă,
c o n f r u n t a r e a celor două relaţiuni î n d r e p t ă ţ e ş t e suficient acea­
9
stă p r e s u p u n e r e ) . L a p. 4 6 F r i e d l i e b povesteşte uciderea lui
A . B â t h o r y , p e n t r u ca l a p. 5 8 să n e d e a ultima ştire r e f e r i t o a r e
la Mihai Viteazul, despre solia lui l a î m p ă r a t în Decemvrie 1 5 9 9 ,
cu interesanta descriere a celor p a t r u steaguri l u a t e lui A . B â ­
t h o r y şi trimise de Mihai Viteazul lui Rudolf II.
IV. Tot din 1 6 0 0 a v e m o a l t ă b r o ş u r ă d a t o r i t ă lui Eytzirjger.
Ea p o a r t ă t i t l u l H i s t o r i c a r u m relationum Continuatio oder His.
torische Beschreibung etc. G e d r u c k t zu Collen, b e y G e r h a r d t
1 0
G r e u e n b r u c h im Jahr M D C ) .
Ş t i r i l e ce ni l e d ă Eytzinger în a c e a s t ă b r q ş u r ă se r e f e r ă l a
î n t â m p l ă r i în l e g ă t u r ă cu c u c e r i r e a Moldovei. î n a i n t e d e a î n ­
1
treprinde expediţia din M o l d o v a , Mihai ia m ă s u r i l e necesare
(p. 8—-9), a p o i p u r c e d e l a c u c e r i r e a Moldovei, c a r e se r e l a t e a z ă
pe l a r g (p. 1 1 — 1 2 ) . In lipsa lui Mihai Viteazul comisarii i m p e ­
r i a l i sunt sechestraţi la C l u j de logofătul său (p. 1 6 — 1 7 ) . A t â t a
e s t e t o t ce a f l ă m d e s p r e Mihai Viteazul în a c e a s t ă broşură a
neobositului A u s t r i a c .
V. Tot d e l à Eytzinger mai a v e m o b r o ş u r ă a p ă r u t ă în 1 6 0 1
şi p u r t â n d titlul c o m p l e t d e : Historicarum Relationum Continua­
tio oder Historische Beschreibung was sich hin und wider durch
gantz Europa gedenckw'rdigs zugetragen, seit hero dem verschie-
nen Herbst, nun aber biss auff den Martium dieses laufenden

s
) Vezi Anexa III. Citată şi la C. GSllner, Faima lui Mihai Viteazul în
Apus, p. 183—184, Bibliografie Nr. 80.
9
) Cf. cu relaţia Iui Michael Eytzinger din Anexa II, p. 43—45 şi p.
45—48.
1 0
) Vezi Anexa IV.
]601 Jahrs continvărt und gedruckt zu Collen, bey Gerhardt
1 1
Greuenbruch, A n n o MDCI ).
P r i m a ştire e s t e r e l a t a r e a situaţiei grele a lui Mihai V i t e a ­
z u l în T r a n s i l v a n i a şi M o l d o v a în toamna lui 1 6 0 0 şi a î n f r â n ­
gerii suferită d e Mihai V i t e a z u l la M i r i s l ă u în S e p t e m v r i e 1 6 0 0
(p. 5 — 6 ) ; l u p t e l e lui Mihai V i t e a z u l cu Polonii şi Moldovenii,
p o v e s t i t e f o a r t e p e scurt (p. 1 7 — 1 8 ) ; trecerea lui Mihai Viteazul
p r i n Vieina în d r u m s p r e P r a g a (p. 23) şi sosirea lui la P r a g a în
2 3 F e b r u a r i e 1 6 0 1 (p. 3 i ) .
V I . U l t i m a b r o ş u r ă a f l a t ă de noi la m ă n ă s t i r e a S t r ă h o v se
d a t o r e ş t e lui J a c o b F r i e d l i e b şi p o a r t ă u r m ă t o r u l lung titlu:
Historicae Relationis Continuatio das ist Historische Beschrei­
bung aller fürnemen und denckwürdigen Geschichten, so vom
Martio dieses laufendem Jahrs 1601 bis im September in Hoch
und Nieder Teutschlandt, Brabant, Flandern, Hollandt, Se~
vlandt, Engellandt, Franckreich, Hungern, Siebenbürgen, Italien,
und andern mehr Orten, von tag zu tag, fürgelauffen. Sampt
xiusslührlicher erzehlung, wass sich in wehrender Belegerung der
Statt Reinberck, so den letzten vergangenen Julii erobert, und
ästende, welche zur Zeit noch belegert zugetragen. Colliegiert
u n d beschrieben durch J a c o b u m Friedlieb. G e d r u c k t zu Cölln.
1 2
D u r c h W i l h e l m Lützenkirchen, J m J a h r 1601 ).
P r i m e l e ştiri sunt din p r i m ă v a r a anului 1 6 0 1 şi se r e f e r ă la
p l e c a r e a lui Mihai Viteazul din P r a g a (p. 7) şi l a înapoierea lui
1
Sigismund B â t h o r y în T r a n s i l v a n i a (p. 8 ) . Se v o r b e ş t e apoi des^
p r e p r e g ă t i r i l e d e r ă z b o i a l e lui Sigismund B â t h o r y (p. 2 2 — 2 3 ) ,
s e descrie pe l a r g lupta dela G o r o s l ă u (p. 3 6 — 3 8 ) şi informa­
ţ i i l e se sfârşesc cu ştirea ocupării Clujului, în u r m a înfrângerii
lui Sigismund B â t h o r y (p. 4 2 ) .
Acestea sunt, în linii generale, ştirile p r i v i t o a r e la Mihai
V i t e a z u l în b r o ş u r i l e lui Michael Eytzinger şi Jacolb Friedlieb.
Cât p r i v e ş t e i z v o a r e l e de i n f o r m a r e a l e a c e s t o r broşuri, e l e
sunt cunoscutele „Fuggerzeitungen" a l e timpului. In deosebi

11) Vezi Anexa V.

1 2
) Vezi Anexa VI.
Eytzinger a utilizat într'o m a r e m ă s u r ă z i a r e l e casei Fugger.
B r o ş u r a sa î n t i t u l a t ă : Historicarum Relafionum Continuatio oder
Historische Beschreibung, etc. Colin, Gerhardt Greuenbruoh,
1600, este o compilaţie nedibace din d i v e r s e Fuggerzeitungen.
13
V o r b i n d d e cucerirea M o l d o v e i în p r i m ă v a r a anului 1600 )>
E y t z i n g e r foloseşte în povestirea sa un Fuggerzeitung ce se a f l ă
acum la Viena, în Biblioteca Naţională, sub cota: C o d e x 8 9 7 3 ,
fol. 1 8 7 şi u n altul, a f l a t tot acolo, sub aceeaşi cotă, fol. 2 1 8 *
combinându-le datele d u p ă p r o p r i a lui inspiraţie şi p r e z e n t â n -
d u - l e p e t o a t e s u b d a t a de Mediaş, 1 5 M a i 1 6 0 0 , deşi e l e provin,
14
de fapt, din locuri şi zile d i f e r i t e ) . D e aici r e z u l t ă ' ş i n e p o t r i ­
;
v i r e a de cifre, cu p r i v i r e la oastea lui Minai Viteazul, n e p o t r i ­
vire, p e c a r e o constatăm în a c e a s t ă b r o ş u r ă la p. 8 — 9 şi l a
1 5
p 11—12 ).
Tot d u p ă acel Fuggerzeitung (Codex 8 9 7 3 , fol. 245) po­
18
vesteşte Eytzinger şi asediul H o t i n u l u i ) . S e c h e s t r a r e a comisa•>
1 7
r i l o r imperiali l a C l u j ) este împrumutată d e Eytzinger din
1 8
a c e l a ş C o d e x 8 9 7 3 , fol. 2 3 8 ) . î n t r e b u i n ţ a r e a r e n u m i t e l o r Fug-
gerzeitungen de c ă t r e Eytzinger, se p o a t e u r m ă r i în toate b r o ­
ş u r i l e lui.
D a r izvorul d e inspiraţie a l a c e s t o r broşuri p o a t e fi a f l a t şi
în a l t ă p a r t e . A ş a , continuatorul lui Eytzinger, J a c o b Friedliebj
povesteşte lupta d e l à G o r o s l ă u t r a d u c â n d în n e m ţ e ş t e ziarul
ceh contemporan p r i v i t o r la a c e a s t ă b ă t ă l i e : O Bitwë Zykmiïndà
Bathoryho s Michalem Weydau WalasskYm a Gifjim Bastau,
19
etc ).

1 3
) Vezi Anexa IV, p. 11—12.
i e
) Cf. Anexa VI cu ziarul ceh, pe care l-am dat în acest Anuar-
1943—1944, IX, ca anexă la articolul nostru: Ziar ceh contemporan despre
1 5 -
) Vezi Anexa IV.
1 6
) Cf. A . V e r e s s , op. cit., p. 1 2 2 , Nr. 1 1 5 şi C. G o l l n e r , op. cit., p. 27k
1 7
) Anexa IV, p. 16—17.
1 S
) Cf. A . V e r e s s , op. cit., p. 1 2 6 — 1 2 7 , Nr. 1 2 0 .
i n
) Cf. Anexa VI cu ziarul ceh, pe care l-am dat în acest Anuar^
1943 —1944, IX, ca anexă la articolul nostru: Ziar ceh contemporan despre-
bătălia dela Goroslău.
 R e p r o d u c â n d , uneori servil, pasagii din a l t e r e l a ţ i u n i con­
temporane, b r o ş u r i l e lui Eytzinger şi F r i e d l i e b au o r e d u s ă v a ­
20
loare documentară ).
I m p o r t a n ţ a l o r constă însă în faptul că — a l ă t u r i d e a l ­
tele — întregesc tabloul faimei lui Mifaai V i t e a z u l în Europa
a p u s e a n ă d e l a sfârşitul veacului a l X V I - l e a .
C a şi c e l e l a l t e z i a r e o r i broşuri contemporane, contează m a i
a l e s p r i n v a l o a r e a l o r propagandistică, trezind interesul con­
t e m p o r a n i l o r apuseni ai lui Mihai V i t e a z u l p e n t r u l u p t e l e p u r ­
t a t e de viteazul Domn r o m â n la D u n ă r e a d e J o s cu n e î n d u p l e ­
caţii duşmani a i creştinătăţii, Turcii. S t â r n i n d interesul p e n t r u
g r e l e l e lupte, de a c ă r o r d e s f ă ş u r a r e depindea şi s o a r t e a A p u ­
sului european, tindeau să a s i g u r e în ţ ă r i l e Imperiului german
strângerea m i j l o a c e l o r băneşti, a t â t d e necesare lui Mihai V i ­
teazul p e n t r u f i n a n ţ a r e a campaniilor lui antiturceşti.

A N E X E .

I.

M. Eytzingeri, Historicarum Relationum Continuatio oder Historische

Beschreibung, etc. C ö l l n , G e r h a r d t G r e u e n b r u c h , 1 5 9 9 .
P r a g a , B i b l i o t e c a M ă n ă s t i r i i S t r a h o v , Sign. A R X V I I I 2 7 .

2 1
Mai 1598 ).

încheierea tratatului dintre Mihai Viteazul şi Rudolf II.

Der Wallachische Fürst hat der K e y May. gehuldigt.

(p. 1 1 9 ) . . . U m b diese Zeit b e r i c h t e n die H e r r n K e y . Commissarien J r .

K e y . M a y . w i e dass d e r W a l l a c h i s c h e F ü r s t , die b e y j n e n gesuchte Eydspflicht

2 0
) Cf. în acest sens şi I. S â r b u , Istoria lui Mihai Vodă Viteazul, Dom­
nul Ţării Româneşti, v o i I. B u c u r e ş t i , 1 9 0 4 , p. 2 9 7 nota 4. D a r v a l o a r e a IoT
este i n d i s c u t a b i l ă , atunci când t r a n s m i t p â n ă azi u n e l e relaţiuni contempora­
ne, ce nu ni s'au p ă s t r a t în a l t e i s v o a r e i s t o r i c e .
2 1
) De f a p t , t r a t a t u l s'a î n c h e i a t în 9 I u n i e 1 5 9 8 , la T â r g o v i ş t e (ci. P.
P- P a n a i t e s c u , Mihai Viteazul. Bucureşti, 1 9 3 6 , p, 1 4 6 ) .
gar willig geleistet, solliche auch m i t seiner u n d e r s c h r i f t , u n d grossen Insigel
besigelt, n a c h m a l s dieselbe den H e r n h K e y s e r l i c h e n C o m m i s s a r i e n zugeschickt.
Darumben Gott dem Allmächtigen billich zu d a n c k e n . . .
2 2
(p. 121) . . . Erst gedachter Herr Niclas tstuan ) und Herr Cornis
2 3
Caspar ) haben auch als K e y . C o m m i s s a r i j die B u l g a r e n , desselben Fürsten
in der Wallachey underhabendt Kriegsvolck, zum iurament ermahnet, ge­
dachtem F ü r s t e n .gehorsam und u n d e r w u r f f zu sein. Welchen Keyserl. Com­
missarien mehrgedachter Wallachischer Weyda, sammt der gantzer LanoV
S c h a f t daselbsten an statt d e r K e y . May. das J u r a m e n t p e r s o n l i c h p r e s t i e r t . . .

Iunie 1 5 9 8 .

Atacarea Novigradului.

Die Siebenbürgische F r e y b e u t t e r v e r b r e n n e n das Castel N o w i g r a d , ' erschlagen

und fangen v i e l T ü r c k e n .

(p. 1 2 7 ) . Eben umb diese Zeit, h e t t e Michael Weyuoda 900 Freybeut­

2 4
ter auff ein Castel Nowigrad underhalb Semendrio ) nicht weit von Mor­
2
sa "* gelegen geschickt, derselben in B r a n d gesteckt, die meijsten Türcken
nidergehawen, 50 lebendig s a m p t 4 8 W e i b e n gefangen und sampt 6 0 P f e r d t e n
darvon gebracht.

II-

M. Eytzingeri, Historicarum relationum Continriatio oder Historische

Beschleibung, etc. Cölln, Gerhardt Greuenbruch, 1600.
Praga, Biblioteca M ă n ă s t i r i i S t r a h o v , Sign. A R X V I I I 2 7 .

Martie 1 5 9 9 .

Expediţia lui Mihai Viteazul în Suduf Dunării. La Vidin înfrânge H000 dă

29
Turci ),

a â
) Nicolae Istvânffy.
2 3
) Gaspar Cornis. A făcut şi el p a r t e din solie. (Vezi I. Sârbu, op.
cit., J , p . 5 6 2 , p. 5 6 7 ) .
2 4
) S e m e n d r i a , S m e d e r e v o , la gura M o r a v e i .
2 5
) Poate în loc de M u r s a , fostă colonie romană la gura D r a v e i , azi
Osi.iek.
2 f i
) Cf., cu date întru câtva a s e m ă n ă t o a r e , r e l a ţ i a i t a l i a n ă din Hurmu-
zaki, Documente, voi. l i l a , p. 5 2 9 — 5 3 0 , Nr. D L V I I şi la C. G o l l n e r , Faima
lui Mihai Viteazul în Apus, p. 2 5 4 — 2 5 6 ; I. S â r b u , op. cit.. Ut, Bufuireşti,
1907, p. 171—172 nu acreditează aceste informaţii.
 Die T i i r c k e n w e r d e n v o m W e y u o d a auss d e r W a l l a c h e y h a r t geschlagen.

(p. 6) . . . U m b diese Zeit sind z w e e n C u r i e r b a l d n a c h e i n a n d e r b e y den

Siebenbürgischen Gesandten zu P r a g a n k o m m e n , m i t Zeitung, dass d e r F ü r s t
in d e r W a l l a c h e y , m i t seinem v o l c k w i d e r u m b ü b e r die T h o n a w gesetzt, und
das L a n d a u f f z w o tagreiss gegen A d r i a n o p o l i v e r w u e s t h a b e . W e i l e n j m e a b e r
'indor dessen die T ü r c k e n in 1 5 t a u s e n t s t a r c k an z w e y e n O r t e n in das L a n d
gefallen, h a t e r sich w i d e r z u r ü c k w e n d e n müssen, und im abzug bey Vidin
auff die Türcken getroffen, derselben inn 8 0 0 0 erschlagen, auch der San-
siag B e e g e n , so den grossen h a u f f e n g e f u e r t , gefangen und den Hauptfahnen
erobert.
Aprilie 1599.

Mihai Viteazul loveşte pe Turci şi ia o mare pradă.

M i c h a e l W e y u o d a auss d e r W a l l a c h e y erschlegt v i l T ü r c k e n auff einem S l r e i f f

u n d b e k o m b t ein grosse Beuth.
(p. 1 1 ) . Umb diese Zeit h a t Michael W e v u o d a auss der W a l l a c h e y uff
einem Streiff in 500 Türcken angetroffen, dieselben meistentheils erlegt,
u n d in 3 0 0 tusendt ducaten, welche sie z u r bezahlung d e r T a r t a r n nach Un­
garen füren sollen, bey jnen erbeuthet.

Tunie 1 5 9 9 .

Mihai Viteazul înaintează până la Sofia.

Der Wallach streifft weit in des T ü r c k e n L a n d und thut jhm grossen

Schaden.
(p. 26) . . . Under dessen hat der Weyuoda auss der Wallachey, mit
einen grossen Hauffen Kriegsvolcks biss auff Sophia in des Türcken Land
gcstreifft, und biss dorthin alles rauben, verbrennen und verhauen lassen,
derowegen der Türckische Keyser, etlich seines Kriegsvolcks wider zurück
fordern müssen.
Septemvrie 1599.

27
Mihai Viteazul capturează pe Dunăre 12 corăbii turceşti ).

D e r W'allaehische W e y u o d a b e k o m b t etliche T ü r c k i s c h e G a l l e r e n
auff der Thonaw.

2 T
) Vezi pentru prinderea galerelor, dar 1 0 , Hurmuzaki, Documente,
X I I , p. 4 4 7 , Nr. D C X V I I , r e l a ţ i e din Constantinopol, 7 August 1 5 9 9 . Gf. şi
I. S â r b u , op. cit., Hi, p. 2 3 0 şi notele.
 (p. 3 4 ) . U m b diese Zeit auch, hatte der Wallachische Weyuoda aber­
mals z w o l f f Tiirckische G a l l e r e n auff der Thonaw auffgefangen, d a r ü b e r die
T ü r c k e n d a n u sehr e r z ü r n e t , d e r o h a l b e n sich s t a r c k gerüst, diesen Weyuoden
zu ü b e r f a l l e n .

Octomvrie 1 5 9 9 .

Mihai .Viteazul cucereşte Transilvania şi intră în Alba-Iulia.

Siebenbürgen wird von Wallachischen W e y u o d a mit Gewalt eingenommen,

28
und d e r C a r d i n a l B a t h o r y biss auffs H a u p t geschlagen ).

(p. 4 3 — 4 5 ) . Es ist v o r diesem auch angezeigt, w e l c h e r gestalt sich d e r

Cardinal Bathory auss Siebenbürgen, der Rom. K a y . May. widersetzt, und
sich mit den Türcken in ein Bundnuss ein zu lassen understanden. Wie er
dann a l l b e r e i t so viel Practica angestellt, dass der Weyuoda auss der Mol-
daw, d e r Grooss T ü r c k und d e r B a t h o r y sambtlieh auff allen seilen in der
Wallachey einfallen und denselben Weyuodam, so der Key. May. anhengig
und jhme Siebenbürgen zu gehorsamb gegen d e r s e l b e n zu b r i n g e n , sich un-
derfangen, auss seinem L a n d v e r t r e i b e n , fangen, oder niderhawen vollen. In
dess W a l l a c h e n G l ü c k a b e r seind die jhenigen Personen, so dieses m i t dem
Cardinal Bathory wegen der Türcken abgehandelt, dem Wallachischen We­
y u o d a u n d e r die Hand kommen.

Und damit mehr der Wallachische Weyuoda, diesen des Cardinais Ba­
t h o r y bösen Practicken für komme, h a t e r inn die 3 0 tausent Mann zusam­
men g e b r a c h t , m i t denselben den 1 8 Octohris in d e r W a l l a c h e y auffgezogen,
naher Cronstadt, dahin e r den 2 9 Octobris ankommen, dieselbe mit Gewalt
2 9
eingenommen ), und als ein f ü r n e m m e n . Pass gegen P o l e n , damit dieselben
dem Cardinal so Ieichtlichen nicht beystandt thun könden, der Notturfft
nacht i besetzt, alda sieben Tag still gelegen, die Zagkhler mit Verheissung
Kay. May. Gnad unnd Erbaltujig jhrer Freyheiten auff seine Seiten unnd
nnder seinen gehorsamb gebracht, hernach mit seiner gantzen Macht, be­
neben den Z ä g k h l e r n und Sachsen, sambt 8 0 S t ü c k gross und k l e i n Geschütz
3 0
auff Hermstat ) zugezogen, welchem der Nuntius A p o s t o l i c u s * sambt zwen

2 8
) Cf. şi relaţia din Continuatio Ungarischer uni Siebenbiirgischer
Kriegshănrlel . . . 1 6 0 0 a p . C. G o l l n e r , Faima lui Mihai Viteazul în Apus, p.
266—268.
2 0
) D a t a de 2 9 Oct. st. n. p e n t r u p r e d a r e a B r a ş o v u l u i este greşită, căci
ca cade după lupta dela Sibiu, ceea ce nu se poate. Braşovul se va fi
predat în 20—21 Oct. 6 t. n. (Cf. I. Sârbu, op. cit., I I — 1 , p. 308—309 şi
notele),
3 0
) Hermannstadt, Sibiu.
 3 1 3 2
Land L e u t h e n , als G o g a r i M e n b a r s ) u n d S e c k e l M e y s e s ) , als A b g e s a n d t e n
entgegen kommen u n d angezeigt, dass sie v o n d e r K a y . M a y , e i n e n e r n s t l i ­
chen B e f e l c h hetten, dass er M i c h a e l W e y u o d a sich zu R h u e begeben, unnd
auss d e m L a n d S i e b e n b ü r g e n h i n a u s ziehen solle. D a r a u f f e r W e y u o d a Jhrer
Kay. May. Allergnedigisten Befelch zu s e h r e n begert, d e m sie i n n a n t w o t t
geben, dass sie d e n s e l b e n n i c h t , s o n d e r d e r C a r d i n a l B a t h o r y b e y sich h a b e .
Der W a l l a c h a b e r J h n e n w i d e r g e a n t w o r t , dass e r v o n d e r K a y . May, viel
ein andern B e f e l c h im Busen trage, demselben wolle e r . gehorsamst nach
kommen u n d J h r e r K a y . M a y . seine getrewe Dienst erzeigen. A u f f welches
der Nuntius A p o s t o l i c u s gedachten W e y u o d a m a u f f s höchst umb Gottes wil­
len gebeten, Er sollte noch denselbigen Tag m i t seinem V o l c k ein Stillstands
halten, es möchte sich der Cardinal entzwischen bessers bedencken, damit die
Sachen vielleicht zu e i n e m gewünschten Ende kommen möchte, a l s e r sich
•her under dessen nichts erklärt unnd gedachter Nuntius d e n s e l b e n Tag
widerumb u n v e r r i c h t e r Sachen z u m C a r d i n a l gezogen ist, d e r W a l a c h dess
andern Tags f ö r g e r ü c k t , a n d e m d e r Nuntius Apostolicus morgens frue wider
zu j h m e k o m m e n , d e n e r b e y seinem Sohne v e r w a h r e t , ohne einige Antwort
biss a u f f w e i t e r n B e s c h e i d h i n d e r l a s s e n , m i t s e i n e r gantzen M a c h t u n d G e w a l t
a b e r gegen d e n S i e b e n b ü r g e n u n n d d e n C a r d i n a l , so n u r e i n v i e r t e l meil wegs
v o n j h m e zu F e l d gelegen, f o r t g e z o g e n . Z u u o r u n d e h e sie a b e r a u f f e i n a n d e r
getroffen, h a t v i e l g e d a c h t e r M i c h a e l W e y u o d a d e n C a r d i n a l anzeigen lassen,
dass er nit kommen, C h r i s t e n B l u t zu v e r g i e s s e n , s o n d e r n v i e l m e h r , so wol
jme Cardinal alss seiner U n d e r t h a n e n .zum besten, fürnemblich aber auss
Rom. K a y . May. Befelch j h n e n i t a l l e i n d a h i n zu e r m a n e n , dass e r das J u -
rament ( w i e solches v o r d e r Zeit sein V e t t e r S i g m u n d s d e r K a y , M a y . ge­
l e i s t e t ) , gleichfalss p r a e s t i r e n , s o n d e r n auch d e s s gantzen L a n d s i n n d e r gute
a b t r e t t e n , u n n d j h m e an stat K a y . M a y . e i n r ä u m e n solle, d i e w e i l e r sich n i t
gescheut, d e r C h r i s t e n h e i t zum v e r d e r b e n m i t d e n ungläubigen T ü r c k e n in e i n
V e r b n n d n u s s sich zubegeben.

Alss n u n e r C a r d i n a l sich dess J u r a m e n t s u n d a b t r e t t u n g des L a n d e »

geweigert, auch m i t den fürnemhsten seiness A n h a n g s beschlossen, mit dem
Wallachischen Weyda, alss einem Viehirten unnd unerfahrnen d e r Schlach­
ten e i n t r e f f e n ^zu t h u n , h a t sich der Wallach alssbald reBoluirt, jhne m i t
Gewalt zu G e h o r s a m b z u b r i n g e n , jedoch m i t d e r p r o t e s t a t i o n , dass e r an
dem Blut so v e r g o s s e n werden möchte, gar nichtt, sonder d e r Cardinal u r ­
sacher seye. Darauff also sein Schlachtordnung gemacht, und nach dem er
d r e y m a l den Namen Jesus angeruffen, auch i m gantzen Läger ausrüssten
lassen, dass alle d i e j e n i g e n , s o sich g u t w i l l i g ergeben, und huldigen werden,

3 1
) R ă u desfigurat numele l u i Bogâthy Melchior, care a însoţit pe Ma-
laspina. ( V e z i I. S â r b u , o p . cit., I I — 1 , p . 3 1 8 ) .
3 2
) Szekely Moise.
f r e y sicher bleiben sollen, h a t e r den S i e b e n b ü r g e r , so inn die 25 tausendt
wehrhaffter M a n n s t a r c k gewesen, angegriffen, geschlagen, zertrent unnd inn
die Flucht g e b r a c h t . Diese beide Hör haben morgens umb 9 Uhr zusammen
g e t r o f f e n , w e l c h e r S c h a r m ü t z e l o d e r S c h l a c h t 5 S t u n d lang g e w e h r e t , d a r i n n e n
der C a r d i n a l biss auffs Haupt geschlagen worden, dann auf der Wahlstat
2027 Siebenbürger todte C ö r p e r seindt gezehlt, der Lebendigen unnd Ver-
wundten über tausent gefunden worden, darunder Cornis Caspar einer, der
3 3
ander Bewarde Georg ), welchen er Wallach stracks nider hawen lassen,
a u f f dess W a l l a c h e n s e i t e n a b e r seind ü b e r 2 0 0 nit todt blieben.

Hernach seind die Wallachen in das Siebenbürgische Läger gefallen,

alda sie 4 5 S t ü c k G e s c h ü t z , auch v i e l Güter von G e l d , K l e i d e r , Rossen und
Zelten bekommen. Nach w e l c h e m der Wallachische W e y d a auff Weissenburg
rxi gezogen, dem a b e r die Spanschaft und Inwohner der Statt, eh er dahin
gelangt, mit grosser V e r e h r u n g auff ein meil wegs entgegen kommen, jhme
mit grosser R e v e r e n t z e m p f a u g e n , und gen Weissenburg begleitet, alda, und
im allen Stätten man viel frewden Schütz gethon.

Noemvrie 1 5 9 9 .

34
întâmplări de după cucerirea Transilvaniei ).

Soli ai lui Mihai Viteazul anunţă victoria 'a Viena şi la Pilsen.

(p. 4 5 — 4 8 ) , D e r W e y u o d a h a t nach e r h a l t e n e r V i c t o r i a , dem Cardinal

so auss dem F e l d e n t f l o h e n , e y l e n d s 1 2 Tausent M a n n auff a l l e S t r a s s e n u n d
W e g hinnach geschickt, der Hoffnung j h n e zu fangen.
D e r B a t h o r y I s t u a n , d e r C a r d i n a i s V e t t e r , ist auff C l a u s e n b u r g kommen,
viel köstlicher Sachen auff geladen, unnd sich auff Hust begeben, alda er
mehr hülf samblen unnd dem Wallachen widerstehen Wollen, w e l c h e s jhme
aber, wie hernach gehört werden solle, nit angangen. Dann der König, da»
rauff e r sich auch zum t h e i l v e r l a s s e n , inn seinem gantzen Königreich aus
r ü f f e n l«ssen, dass sich k e i n e r in K r i e g s diensten, w i d e r die K a y . M a y . solle
g e b r a u c h e n lassen, sich d a r d u r c h alles A r g w o h n s e i n i g e r h ü l f f so e r dem Car­
d i n a l B a t h o r y erzeigen m ö c h t e , zu entschütten.
Den 4 Novembris ( 1 5 9 9 ) hat sich die Statt Clausenburg, alss b a l d sie
der Wallach auff forden lassen, willig ergeben, unnd sein Obrister Baan
Michaltscha genand, mit tausent Mann eingelassen, vinder diese Statt seind
in 3 0 0 0 Mann geschickt w o r d e n , v o n d a n n e n sie auff Solnock gezogen, wel-

S 3
) Gh. R a v a z d y .
3 4
) Cf. C. G ö l l n e r , Faima lui Mihai Viteazul în Apus, p. 2 6 4 şi p.
268—271.
ches sich beneben der übrigen gantzen Landschaft ausser halb Hust und
K i u a r ergeben. *
Under dess Wallachen Kriegsvolck, haben sich in 3000 Türcken und
T a r t a r n , so a l l e C r i s t e n w o r d e n , und j h r e W e i b und K i n d e r m i t sich in die
Wallachey gebracht befunden.

Als auch der Gross T ü r c k vernommen, dass der Weyuoda mit solcher
grossen - G e w a l t in S i e b e n b ü r g e n zufallen willens, habe jhme der Türckischer
Keyser ein Botschaft mit 60 Personen zu geschickt, die mit jhme einen
Frieden tractirn unnd des Gross Türcken Fahnen über antworten sollen,
w e l c h e e r ' inn d e r W a l l a c h e y so lang a u f f g e h a l t e n , bis e r gegen S i e b e n b ü r g e n
angezogen, als d a n n h a b e e r dieselben alle gefangen, dess i n t e n t s solche der
Kay. May. zu uberschicken.

Nachdem auch der Wallach die Statt Clausenburg einbekommen, hat

er viel ansehenliche Rebellische H e r r n ' auss Siebenbürgen, nider hawen las­
sen, wie er auch seinen Leuthenant, so jhne auss anstifftung des Ibrahim
Bassa u m b r i n g e n sollen, aber offeubar worden, hinrichten lassen.
3 5
Der junge J u l a f f i ) h a t sich m i t seinem Schloss auch i n d e r K a y . M a y ,
gehorBamb ergeben. 8 8
Herr B a n f f i j ) , welcher mit seinem Weib, Kinder und
3 7
Gütter auss Siebenbürgen geflohen, hat Herr Zäggel ) mit allem was er
geführt auffhalten lassen.

Ob w o h l e n d e r C a r d i n a l B a t h o r y auss S i e b e n b ü r g e n (als e r v e r n o m m e n ,
dass der W a l l a c h mit Höres Crafft auff Siebenbürgen zugezogen, unnd al-
hereit Cronstatt eingenommen hetten) den Herrn Georg Basta Obristen in
Ober Ungarn umb Hülff wider den Wallachen angerüffen, seitenmahlen er
gesehen, dass gerr.elter H e r r B a s t a auch ein grosses Volck versamblet, und
v e r m e i n t j m e solches zum b e s t e n , w i d e r den W a l l a c h e n b e s c h e h e n , unwissendt,
dass beide der Wallach und Georg Basta jhne C a r d i n a l mit Höres Crafft
angreffeiu und rt.irdurch zu gehorsam bringen wollen. So ist gemelter Herr
Georg Basta den 2 Novembris beneben Herr Zäckhel, Niarij Paul unnd Dauid
3 8
Ungnad auff W a r d e i n ) zu, j h m e W a l l a c h e n zu Hülff gezogen, welche ein
grosse Summa G e l d t s , so J h r K a y . May. nach Caschau richtig gemacht, mit
sich g e f ü h r t , das K r i e g s v o l c k d a m i t zu bezahlen.

Nach solchem hat gedachter Wallach etlich tausent Mann auff Hust
geschickt dasselbige Ort, welches Poln, Hungarn und Siebenbürgen ein wol-
gebogner Pass, a u f f f o r d e n lassen, d a r a u f f die in der Vestung umb Gnad ge­
b e t e n . Unnd ob woln d e r Cardinal 1 9 Fendlein Trabanten h i n n e i n gelegt, un«|
jhnen ernstlich b e f o h l e n , solche Vestung bis« a u f f d e n l e t z t e n M a n n zu h*l-

35
) Ladislau Gyulaffy.
36
) Wolfgang Bânffy.
ST
) Mihäly Székely de Kövend.
8
*) Oradea-Mare.
teil, h a b e n sie doch einhellig in die A u f f g e b u n g bewilligt, darinnen hat de*
W a l l a c h n i t a l l e i n d e r B a t h o r y S c h a t z , s o n d e r n auch a n d e r e r f ü r n e m e n H e r r n
beste S a c h e n , so sie d a h i n g e f l e h n e t , in seine H ä n d e b e k o m m e n , welches alles
aüff zehen Milion geschätzt worden.
Der Bathory Istuan a b e r ist zuuor alda auss gerissen, und sich nach
3 8
Somblio ) begeben, alda e r v o n H e r r G e o r g B a s t a gefangen worden, der hat
gebetten, dass e r sambt seinem W e i b unnd K i n d e r inn der K a y . May. Guad
möchte auffgenommen werden, welches jhme aber anderer gestalt nicht
bewilligt, er verschaffe dann das Kiuar, darinnen 2000 Trabanten mit
vielen grossen Stücken Geschütz gelegen, und das s t e r c k s t e O r t inn Sieben­
b ü r g e n ist, o h n e a l l e Verletzung d e r K a y . M a y . e i n g e r a u m b t w e r d e , welchem
e r alss b a l d t folg g e t h a n . Da j h m e a b e r sein P r a c t i c a angangen, w i e e r d a n n
gleich h a t sollen eingesetzt w e r d e n , h e t t e e r ohne alles n a c h d e n c k e n m i t dem
Feind ein B u n d n i s s gemacht.
Ist also das gantze Land Siebenbürgen in der K a y . May. Geiwalt ge­
bracht worden, inn dero Namen unnd Abwesenheit, dem Wallachischen
Weyuoda die gantze Landschafft geschworen, und gehuldigt, dargegen er
jhnen wiederumb schweren und zusagen müssen, dass er anderer gestalt
nicht, alss J h r K a y , M a y . S t a t t h a l t e r , J h r . M a y . a b e r E r b h e r r in Siebenbür­
gen sein, und sie bey J h r e n alten Privilegien gehandhabt u n d gelassen wer­
den sollen.
Den 1 4 Novembris b e k ä m e H e r r Georg Basta gewisse Zeittung, dass d e r
Cardinal Bathory, sambt all den jenigen, so bey jhme inn der Flucht ge­
wesen, von den W a l l a c h e n ins Gebirg nider gehawen, dess Cardinais K o p f f
auff e i n e r L a n t z e n n a c h S i e b e n b ü r g i s c h e W e i s s e n b u r g g e b r a c h t w o r d e n , dahin
d e r W a l l a c h auch den C ö r p e r zu b r i n g e n befohlen.
4 0
Herr Cornis Caspar, der Bischoff vonn Nadpradi ) und Malaspina
B ä p s t l i c h e r Nuntius, seindt m i t 3 F a h n e n g e f a n g n e n , v o m W a l l a c h e n inn v e r -
h a f f t genommen worden.
L i p p a und a n d e r e ö r t e r m e h r h a t g e m e l t e r W a l l a c h m i t seinem K r i e g s -
v o l c k besetzt, theils auch seines K r i e g s v o l c k s n a c h e r h a l t e n e r V i c t o r i , in die
W a l l a c h e y gesand, den T ü r c k e n und Tartarn f ü r zu w a r t e n , und souil mög­
lich die gefangne C h r i s t e n und die B e u t h , so sie aller Orten geraubt, wider
abzunemmen.

So bald nuhn die Wallaehische Botschafft zu W i e n angelangt und da-

selbsten Ertzhertzog Matthia diese Victori mit Siebenbürgen verkündigt, isr
alsbald das Te D e u m L a u d a m u s gesungen, die S t ü c k Geschütz a u f f alle P a s ­
teyen geführt, unnd loss gebrandt worden, welchen Gesandten J h r durch,
ein gülden Ketten unnd dessen Mitconforten ein gülden Trinckgeschirr- v c

3 9
) Simleu.
4 0
) Episcopul Dimitrie Naprägy.
 4 1
r e h r e n lassen. Die stund h e r n a c h alsshalde nach P u l s e n ) , zu d e r K a y . M a y .
gereist, derselben diese Victoria auch zu verkündigen unnd neben andern
von J h r e r K a y . May. eylende Resolution begert: demnach die S t a t t Clausen-
b u r g inn Siebenbürgen zum offtenmal an J h r e m H e r r e n t r e w l o s w o r d e n und
abgefallen, were sein Rath, dieselbige zu e w i g e r Gedächtnuss, anderen zum
E x e m p e l biss auff den G r u n d t g e s c h l e i f f t ' u n d v e r h e r g t w e r d e n sollte.
W i e e r W e y u o d a auch R e s o l u t i o n b e g e r t , was e r m i t t den entwichenen
fürnembsten H e r r n auss S i e b e n b ü r g e n so u m b G n a d b i t t e n , f ü r n e m m e n solle.
Der hatte auch ein Landttag auff 20 November nach Clausenburg ausge-
schrieben, dahin er alle> S i e b e n b ü r g i s c h e Stände bey v e r l i e r u n g Leibs unnd
•Gut« bescheiden, darauff dann Herr Georg Basta in Namen Jhrer May.
erscheinen sollen. Die W a l l a c h i s c h e G e s s a n d t e n , seind v o n d e r K a y . M a y . m i t
.ansehenlichen Geichenek vehrert worden.

Comisarii imperiali la dieta din Cluj (Alba-Iulia).

Primirea lor de cätre Mihai Viteazul. Prezentarea capului lui Andrei Bäthory.

Die K a y . Commissarien auff den L a n d t t a g gen Clausenburg, werden von dem

4 2
Wallachischen W e y u o d a statlich ampfangen und vehrert ).

(p. 52—54). Wjewol der Wallachische Weyuoda von schlechten gerin-

gen S t a m m e n e n t s p r o s s e n , d a h e r o e r v o r diesem v o n v i e l e n f ü r ein B a r b a r u m
unnd groben B ä w r i s c h e n Mann gehalten w o r d e n . So b e f i n d sich doch nuhn-
mehr auch auss nachfolgenden den Kayserlichen Commissarien auff dem
Landttag gen Clausenburg, erzeigten Ehr, dass Er Weyuoda ein herroisch
Gemüt habe und solcher dignitet darzu er kommen wol würdig seye. Dann
4 3
als H e r r D a u i d Ungnad und'Herr Peter Lassle ), Keyserliche Commissarien
den 1 2 Novembris nahend Weissenburg kommen, hat jhnen gedachter W e y u o -
n z r
da, so sich selbiger Zeit daselbsten auffhielt'e, seinen C a ? l e > Obristen Hoff
unnd Stalmeistcr, mit viel ansehnlichen vom Adel entgegen geschickt, wel-
che sie e m p f a h e n sollen.

4 1
) Pilsen.
4 2
) Cf. C. G ò l l n e r , Faima lui Mihai Viteazul in Apus, p. 2 5 2 — 2 5 3 . Diet*
s'a ţ i n u t în 2 0 — 2 8 N o e m v r i e 1 5 9 9 la A l b a - I u l i a . H o t ă r î r i l e ei sunt publicate
în Monumenta Comitialiù Regni Transsilvaniae, voi. IV, p. 4 2 9 — 4 3 7 . Vezi ^
si I. Crăciun, Dietele Transilvaniei ţinute sub domnia lui Mihai Viteazul
(1599—1600) în Anuarul Institutului de Istorie Naţională, Cluj, 1936—1938
VII, p. 622—628.
4 3
) Liszló. • ., , . . . .
 Den 1 3 Novembris h a t Herr Ungnad umb audienz a n h a l t e n lassen, d i e
alssbald u m b 8 U h r e n v o m W e y d a b e w i l l i g t w o r d e n , d a r a u f f g e m e l t e r W e y u o -
da seine G u t s c h e n m i t 6 schönen P f e r d t e n u n d einem v o n Teppich gezierten
Wagen, w i e auch seinen Cantzler u n d Obristen Hoffmeister, nach beiden
Keyserlichen Commissarien geschickt, die v o r dem Wagen h e r geritten, mit
viel V o l c k s , so v o r , n e b e n und hinderm Wagen gegangen, u n d beide Herrn
inn die Burg begleitet haben, alda sie abgestigten unnd durch gedachten
Wallachischen Cantzler, Obristen Hoff und Stalmeister, so v o r j h n e n h e r
gegangen, i n die Taffei Stuben geführt, alda sie v o m W e i u o d a freundlich
e m p f a n g e n , f o r t e r in d i e C a m m e r , u n d w e i t e r i n n sein Z i m m e r g e f ü h r t , auch
was Teut'schen b e y j h n e n gewesen, i n n d i e C a m m e r gelassen worden, Unnd
nach dem Herrn Ungnad bey einer halben stundt audienz gehabt unnd
beschlossen, hatte d e r W e y u o d a beiden H e r r n das G l e i t biss i n n d a s d r i t t e
Z i m m e r gegeben. Nach M i t t a g s k ä m e d e r O b r i s t e H o f m e i s t e r m i t seinem S t a b
u n d g e z i e r t e n W a g e n , u m b f ü n f f U h r e n z u r A u d i e n z , d e n e n nach Verrichtung
solcher audienz dess Weyuoda fürnämbste Officiern widerumb das G e l e i d t
nach J h r e m L o s a m e n t gegeben.

Den 1 4 Novembris hat der Weyuoda des C a r d i n a i s B a t h o r y K o p f f in

der Herrn K a y . Commissarien Losament geschickt, denselbigen z u besehen,
welchen Herr Ungnad alssbald f ü r J h r e K a y . M a y . u n d F ü r s t . D u r c h , abcon-
trafeten lassen, d e r i s t , w i e m a n w o l sehen khünden, ein schöne Person
gewesen, h a t v o r n e n a n d e r S t i r n e n ü b e r d e m l i n c k e n A u g einen S t r e i c h , alss
were es m i t einem Tussagken geschlagen, doch soll er nicht v o n selbigen,
sondern v o r einen S t r e i c h o b d e m K o p f f biss auff das Gnick reichent, d a r -
durch die Hirnschalen g a r z e r s p a l t e n u n d m a n das H i r r n gesehen, so e r v o n
d e n Siculis e m p f a n g e n , gefallen sein, etc,
Den 1 6 N o v e m b r i s h a t d e r W e y u o d a d i e b e i d e H e r r n K a y s e r l i c h e n Com­
m i s s a r i e n z u m Essen e r f o r d e r n u n n d a u f f seinem gezierten Wagen durch den
H o f f m e i s t e r u n d a n d e r e O f f i c i e r n d a r z u b e g l e i t e n lassen, ü b e r w e l c h e n jmbiss
Herr Ungnad dem Weyuoda e i n schönen Guldin Pfenning, darauff zehen
R ö m i s c h e r K a y s e r B i l d n u s s , so m i t g u e t e n O r i e n t a l i s c h e n R o b i n e n g e z i e r t ge­
wesen, verehret.
Den 1 7 N o v e m b r i s alss d i e H e r r n K a y . C o m m i s s a r i e n m o r g e n s f r u e wi­
derumb v e r r e i s e n w o l l e n , schickte d e r W e y u o d a seinen Obristen Hoffmeister
zu H e r r U n g n a d , jhme anzumelden, dass sein Herr e r k e n n e , dass er Herr
Ungnad ein a u f f r i c h t i g getrewes Gemüt, zuforderst gegen der K a y . May.
Unnd gegen j h m e Weyuoda t r a g e ,
Derowegen schickte e r j h m e hiemit e i n schlechte Decken, m i t Bitt,
e r w o l l e solche v o n j m e inn allem g u t e m a n n e m m e n , dessen sich H e r r Ung­
nad zum höchsten bedancket, unnd forter n a c h Clausenburg auff den aus«
geschriebenen Landttag gefahren.
Gemelter Weyuoda wäre ein schöner gerader unnd gerühriger Mann bey
zimblichen Jahren, hatte einen grossen breiten Bart, der ist im beysein d *
Kay. Commissarien, zu W e i s s e n b u r g in das Zeug-Hauss gangen und 2 Stück
so Sigismundus Bathory vor zwey Jahren für jhme Weyuodam giessen
lassen, der Cardinal Bathory jhme aber solche nicht folgen lassen wollen,
gefunden, welche a u f f d e r E r d e n gelegen, die h a t e r a u f f die R a d e r g e l e g e n
u n d zwen schüss d a r a u s t h u n lassen, d e r e n j e d e s 4 0 P f u n d Eysen geschossen,
4 4
auch auff jedem dess W e y u o d a W a p p e n gewesen ).

Mihai Viteazul pretinde Transilvania. Trimite solie la împărat.

(p. 5 4 — 5 5 ) . Dieses L a n d ist d u r c h die Cossaggen unnd W a l l a c h e n sehr

verwüstet worden, und hatte der Weyuoda die Bathorischen Schätz, so zu
K i u a r gelegen, u n d sich inn 3 M i l i o n e r s t r e c k e n , auff 4 0 W a g e n nach Zenta
f ü h r e n u n d s t a r c k geleiten lassen.
Und ob man wol vor diesen aussgeben wollen, dass mehr gedachter
Wallach, sich gegen den Siebenbürgischen Landständen ganz barbarisch und
blutgirig erzeige, dieselbe h a r t B r a n d s c h ä t z e , auch v i e l T ü r c k i s c h e Ziauschen
stets b e y j h m e a u f f u n n d zuziehen, mit denen e r v i e l K u n d s c h a f f t m a c h e , u n d
dann letzlichen auch, dass er nach d e r o K a y . M a y . die L a n d s t ä n d e inn Sie­
benbürgen, jhme selbs und seinem -Sohne schweren lassen, dahero starcke
Vermutung gefasst worden, dass er dieses Land, so er Jure Belli erobert,
für sich und seinen Sohne selbs eigenthumblich in behalten von der K a y .
M a y , absellig w e r d e n , u n n d seiner T r e w an d e r s e l b e n v e r g e s s e n w o l l e , heuoral>
weilen e r sich m i t den Bathorischen Schätzen sehr bereichtet.
So hat er sich doch baldt hernach im Werck viel änderst befunden,
d a n n e r Michael W e y u o d a , ein ansehenliche B o t t s c h a f f t , m i t den Schlüsseln zu
dem Landt Siebenbürgen. Item, mit etlichen eroberten Fanen, so der Car­
dinal inn der Schlacht mit g e f ü h r t , auch sein Ross, W e h r e n und Insigel, so
bey jhme bekommen w o r d e n , zu j h r e r K a y . May. abgefertigt, solches Jhrer
May. zu p r a e s e n t i r e n , u n n d fernerer Handlung mit derselben zupflegen, bey
denen e r das L a n d S i e b e n b ü r g e n ä n d e r s t n i c h t als d e r K a y . M a y . G u b e r n a t o r
zu verwalten begert. Alllein käme er menigklich seltzam f u r , dass er das
Keyserliche Kriegsvolck auff den Gräntzen nit leiden wolte, mit anzeig
weilen es n u h n in S i e b e n b ü r g e n k e i n G e f a h r , m ö c h t e das K e y s e r l i c h e K r i e g s ­
volck wo] auss d e m L a n d t ziehen, d a n n e r im f ä l l hülff von noten, solche*
Herrn Basta (welcher d a n n m i t 2 5 . 0 0 0 M a n n zu P f e r d t u n n d F u s s sich bey
4 5
unnd in Somblio ) befunden, alda e r den Bathory Istuan angetroffen, ge­
fangen, und die Schlüssel zur Vestung hatte, unnd der K a y . May. weitere
Resolution e r w a r t e t e ) j e d e r Zeit verstendigen wolte.

Decemvrie 1 5 9 9 .

Cetatea Hust ocupată de imperiali.

4 4
) A se compara textul acesta cu al relaţiunei trimise din Cluj la
29. XI. 1 5 9 9 în aceeaşi chestiune, cf. I. L u p a ş , Documente istorice transil­
vane v o l . I. C l u j , 1 9 4 0 , p. 12—17.
4 5
) Şimleu.
 4
Die Vestung Hust in S i e b e n b ü r g e n w i r d t m i t T e u t s c h e n K r i e g s v o l c k b e s e t z e n * ) .

(p. 149—150). Obwoll <b;r H a u p t m a n n zu Hust in Siebenbürgen sich

ein Zeitlang geweigert Teutsche Knecht zur Besatzung einzunemmen, so hait
er sich hernach, als er den Ernst gesehen, dass Herr Georg Basta Feldt
O b e r s t e r in Ober Hungarn, die Schlesische Reutter und Knecht e y l e n d s zW
«ich e r f o r d e r t mit denselbigen j h n e zu gehorgamb zu bringen, eines and*H«
und b e s s e r n b e d a c h t , und den 1 9 Decembrig sich selbs p e r s o n l i c h zu Viuarf
beym Feld Obristen eingestellt und die Teutsche Guardia einzunemmen be­
willigt, auff dessen begern 4 Teutsche Büchsenmeister mit Munition dahlfe
gesandt worden.

G l e i c h w o l d e r W a l l a c h i s c h e W e y u o d a m i t H e r r n G e o r g B a s t a auch n i c h t
a l l e r d i n g s w o l l zu f r i e d e n w ä r e : Dass e r Hust unnd andere Vestungen, auch
das L a n d , w a s ausser dem G e b i r g ligt u n n d Partes Hungariae genannt w e r ­
d e n , u n d e r K a y . M a y . G e w a l t u n d G e h o r s a m b g e b r a c h t , und doch m i t seinem
Volck nicht lengst angezogen. Derowegen j h m zu entbieten lassen, er möge
w o l w i d e r n a c h Oher-TJngarn ziehen, d a n n o b w o l e r W e y d a d e n C a r d i n a l B.a»
thory ohn sein Hülff allein geschlagen, unnd darmit auch zugleich da»
Landt allein erobern köndten, wolle er doch solches der K a y . May. gern
einräumen.
4 7
Als aber Herr Doctor P e t z ) nach Hust verreist, u m b zubesehen wie­
viel Knecht zur Besatzung derselben von nöten, hat sich der Wallachische
Weyuoda gegen demselben, wegen seines hievorn an Herrn Feld Obristen
Georg Basta abgelauffen Schreibens entschuldigt, mit fürgeben, dass e r viel
änderst, als sich die S a c h e n h e r n a c h b e f u n d e n , b e r i c h t e t w o r d e n , mit erbie­
tung das L a n d t S i e b e n b ü r g e n dem jenigen so es J h r e r M a y . v e r t r a w e n w i r d t
zu ubergeben. D a r a u f f seindt den 2 4 Decembris 2 0 0 Teutsche Knecht nach
4 8
Hust in Besatzung geschickt, auch H a t t a t ) , S o m b l i o , s a m p t d e n e n d a r z u ge­
hörigen Orten, mit Teutschen Knecht besetzt, mit allerley Prouiandt unnd
Munition versehen, auch den Ungarischen Trabanten so darinnen gelegen,
abgedanckt worden.

Domnul Moldovei cautä ajutor la imperiaH. Polonii se pregätesc sä atace

Transilvania.

Weyda auss d e r M o l d a u sucht F r e u n d s c h a f f t zu den K e y s e r l i c h e n .

4 8
) Cf. A . V e r e s s , Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei
ţi Ţării Româneşti, v o i . V , B u c u r e ş t i , 1 9 3 2 , p. 3 4 2 — 3 4 3 , Nr. 2 3 4 şi p. 343—
3 4 4 , Nr. 2 3 5 .
4 T
) Bartolomeu Pezzen.
•**) C e t a t e a Hadad.
 (p. 1 5 0 ) . A l s auch der Weyda auss d e r W a l l a c h e y alle seine eroberte
Sachen in Siebenbürgen, wie such über die hundert Siebenbürgische vom
Adel nach der Wallachey führen, und sie vernemmen lassen, alsbald mit
aller Macht in die Moldaw zu fallen, daselbsten die Polacken heraus zu
t r e i b e n , u n d da e r desselbigen Lands wie Siebenbürgen mechtig sein k ö n d f e ,
solches m i t W a l l a c h e n zubesetzen, h a t J e r e m i a s W e y d a in d e r M o l d a w aller
O r t e n F r e u n d s c h a f f t zu den K e y s e r l i c h e n gesucht u n n d sich alles guten aner-
Ijotten.
Dargegen aber hat der Wallach an das Ober Ungarisch Kriegsvolck
geschrieben dass er. gute Kundschafft habe, dass die Polacken mit grösser
M a c h t in d e r M o l d a w sein sollen, der Meynung Siebenbürgen zu u b e r f a l l e n .
Herwegen er Wallach etliche K u n d s c h a f f t e r ausgeshickt, die mehrere gewis-
sheit zu e r f a h r e n .

Românii înfrâng o oaste tătărească.

Die T a r t a r n w e r d e n a b e r m a l s v o n W a l l a c h e n geschlagen, und jhnen

ein grosser R a u b abgejagt. „
(p. 1 5 1 ) . Zu Filleck seindt im Monat December etliche gefangene
Türeken eingebracht w o r d e n , die sagten afcss, dass W a l l a c h i s c h e Landtvolck
habe den T a r t a r n , so den R a u b nach Hauss. ü b e r M e e r f ü h r e n w o l l e n unnd"
allda f ü r ü b e r ziehen müssen, denselben allen wider abgejagt, viel Christen
«•riedigt u n n d die T a r t a r n biss auffs Haupt geschlagen.

Ianuarie 1 6 0 0 .

Sigismund Băthory întristat de moartea vărului său.

Caută ajutor la Poloni contra lui Mihai Viteazul.

Sigismund B a t h o r y ü b e r seines V ä t t e r n C a r d i n a l B a t h o r y T o d t sehr traurig,

(p. 1 1 ) . Alss Sigismundus Bathory seines Vättern Cardinais Bathory

«rbarmlichen Todt e r f a h r e n , ist er trawrig darüber worden, derwegen er
«ich a l s b a l d t m i t z w ö l f f seiner besten P f e r d t , Kleinoten unnd Wagen aufge­
m a c h t , auss S i e b e n b ü r g e n zum G r o s s C a n t z l e r in P o l e n zu begeben, u n n d a l l d a
Hilff wider den Wallachen zusuchen, in welchem aber ungefehr ein Fewr
ausskommen, d a r d u r c h zween seiner Wagen, Ross und alle andere Sachen
\erbronnen,

Mihai Viteazul ordonă îngroparea trupului lui Andrei Băthory.

Michael Weyuoda auss d e r W a l l a c h e y lest des C a r d i n a l s B a t h o r y s

4 9
Leiehnam zur E r d e n bestättigen ).

*°) Cf. A . V e r e s s , Documente, v o l . V I , p. 1 2 — 1 3 , Nr. 1 3 .

 (p. 151—152). D e r M i c h a e l W e y u o d a h a t t e auch des C a r d i n a i s B a t h o r y s -
L e i b fleissig n a c h s u c h e n und e r solchen b e k o m m e n , zu W e i s s e n b u r g in einem
C l o s t e r a l l d a e r C a r d i n a l z u u o r f ü r seinen v o n S i g i s m u n d B a t h o r y e n t h a u p t e n
B r ü d e r n ein s t a t t l i c h e B e g r ä b n u s s b a w e n , und j h n d a r e i n legen lassen wollen,
zur E r d e n b e s t ä t t i g e n lassen, auch selbst m i t z u r B e g r ä b n u s s gangen, u n d j h m
dieweil er ein schöner Herz gewesen, die Zeit und Gelegenheit aber so-
ubel angelegt, hoch b e k l a g t , m i t V e r m e l d e n , da e r j h n gefangen bekommen,
er jhm am Leben nichts gethan, sonder allein der K a y . May, uberschickt
haben wollte.
Gemelter Cardinal Bathory hatte ahn seinem kleinen Finger ein Dia­
mant Ring getragen, welcher im sampt dem Ring abgeschnitten worden»
ver es aber g e t h a n , köndte man nichts wissen.

Solie română la Pilsen.

Wallachische Botschaft zu Pulsen bey der Kay. May. ankommen, welch»

5 0
Jhrer M a y . die Schlüssel zu Siebenbürgen und anders mehr p r a e s e n t i e r t ) .

(p. 1 5 3 ) . Den 1 3 J e n n e r ist die W a l l a c h i s c h e B o t s c h a f f t zu P u l s e n mit

20 Personen bey d e r K a y . M a y . angelangt, die h a b e n derselben die Schlüs­
se zu dem L a n d t S i e b e n b ü r g e n , 4 F a h n e n und das P f e r d t , so der Cardinal
B a t h o r y selbst geritten, praesentiert, welches Pferdt am hin und wider von
dünnen f ü h r e n ein S c h r e y in a n d e r n gelassen, dass sich J h r K a y . M a y . zun»
dritten Mal mit halbem Leib under das Fenster gelegt, demselbigen zu-
gehörchet und w o l besichtigt, welches man f ü r ein gut Omen gehalten.

Turcii şi Polonii vor să repună pe Sigismund Băthory in Transilvania şi să

ajute Moldova.

D e r G r o s s t ü r c k unnd K ö n i g in P o l e n w o l l e n den Sigismund B a t h o r y

51
wider in Siebenbürgen einsetzen ).

(p. 155—156). Umb diese Zeit wurden zu Clausenburg in Siebenbür­

gen etliche P o l a c k e n , so das L a n d t auss K u n d s c h a f f t w o l l e n , eingezogen, die
gaben auss, dass Sigismundus B a t h o r y bey etlich seinen guten Freunden in
Siebenbürgen gewesen, jetzunder sich aber auff den Polnischen Cräntzen
mit einer anzahl R e u t t e r b e f i n d e , wie dann der Wallachische Weyuoda de»
5 2
Cantari ) Michael gewesten Richter zu Clausenburg in der Kammer mit

B 0
) Cf. C. G b l l n e r , Faima iui Mihai Viteazul în Apus, p. 2 6 6 şi p. 2 7 3 .
5 1
) Relaţia este un amestec de Fuggerzeitungen din Codex 8973, fol.
2 5 , fol. 3 2 . Cf. la A . V e r e s s , Documente, V I , p. 1 6 , Nr. 1 7 şi p. 3 0 , Nr. 3 0 .
5 2
) Corupt pentru Katona.
<ler Faust erschlagen, dieweil er Sigismundum Bathory etlich mahl' b e y
uacht zeiten in seiner behausung allda heimlich aüffgehalten. Und liesse
•der G r o s s t ü r c k zu C o n s t a n t i n o p o l l i viel Kriegsvolck werben, in die Moldaw
zu schicken, nicht allein des Intents den Sigismundum Bathory wider in
S i e b e n b ü r g e n ein zu setzen, sondern auch dem M o l d a w i s c h e n Weyuoda wider
Jen Wallachen (so die Moldaw anzuffalen, sich vernemmen lassen), Hülff
und Beystandt zu leisten. Gleichwol der König auss Polen die Kay. May.
•ermatten u n n d v e r w a h r n e n lassen, im f a l l d e r W a l l a c h sein f ü r n e m m e n gegen
d e r M o l d a w ins W e r c k , setzet, w u r d e e r v e r u r s a c h e n , dass theils P o l a c k e n mit
•dem gewesten Fürsten Sigismundo in Siebenbürgen, u n d theils in Schlesien
fallen, und einen newen Krieg erwecken würden, derwegen J h r K a y . Mäy.
<len W a l l a c h e n m i t einem eignen C u r i e r v o n seinem f ü r n e m m e n abgemariet,
mit dem A n h a n g , dass d e r W a l l a c h d a r f u r den T ü r c k e n in sein L a n d t fallen
sollte.

III.

Jacob Friedlieb, Historicae relationis Continuatio dass ist Eine Histo­

5 3
rische Beschreibung, etc. Cölln, W i l h e l m Lützenkirchen, 1600 ).

Praga, Biblioteca m ă n ă s t i r i i S t r a h o v , Sign. A R X V I I I 27.

[Noemvrie 1599].

înfrângerea lui A. Băthory. Ocuparea Transilvaniei.

54
C a r d i n a l B a t h o r y w i r d t in S i e b e n b ü r g e n geschlagen ).

(p. 39—40). Dannach sich Cardinal Bathory des Fürstenthumbs Sie­

ljenbürgen, wider die vorige Vertrag, auch angebottene gütliche Tracta­
tion, gantz unnd gar u n d e r z o g e n und der K a y . May. entziehen wollen, hat
sich endlich Michael W e y d a in d e r W a l l a c h e y , d e r sich v o r l e n g s t auch auff
tler Kay. May. Seiten erklert, und fest gehalten, mit entlichem Kriegs­
5 5
v o l c k zu Ross und Fuss gefasst gemacht. U n d zum e r s t e n b e y Tergewitsch ),
•Aa o b b e m e l t e r W a y d a r e s i d i r t , sein zu j h m gestossen allerley besoldte Sol­
daten zu Ross und Fuss in die 6 0 . 0 0 0 starck. Von dannen ist Er den 22

5 S
) C i t a t şi Ia C. G o l l n e r , Faima lui Mihai Viteazul în Apus, p. 1 8 3 —
1 8 4 , Nr. 8 0 .
5 4
) Cf. cu relaţia italiană, mult asemănătoare: Relatione dell'acquisto
•di Transilvania . . . 1 5 9 9 la C. G o l l n e r , Faima lui Mihai Viteazul în Apus,
•p. 261—263. Este însăşi r e l a ţ i a t r i m i s ă de Mihai V i t e a z u l a r h i d u c e l u i M a t i a ,
-din A l b a - I u l i a , în 12 Noembrie 1 5 9 9 . C i f r e l e , în parte, sunt modificate de
Friedlieb.
5
®) Târgovişte.
negst v e r s c h i e n e s M o n a t s O c t o b r i s s a m p t seinem L a n d t v o l c k , so m i t gerne!teil
Soldaten in die 100.000 starck worden, auff dem Marckt Ploest gezogen.
Alda hat er sein K r i e g s v o l c k in 3 Theil aussgetheilt, auff Hermanstat hat
6 6
e r geschickt 1 8 0 0 0 zu Ross und Fuss, auff Brascho ) 8 0 0 0 Heyducken, undf
200 zu Ross, m i t dem ü b r i g e n K r i e g s v o l c k , s a m p t 8 0 S t ü c k gross und klein
5 T
Geschütz, ist es auff Buzawaras ) gezogen. Den 26 Monats sein alle drey
5 8
hauffen auff der Tremmischen ) Heyden, so zwo meil wegs von Herman-
iftat ligt, zusammen gestossen, daselbst ist der Nuncius Apostolicus neben
5 9 6 0
zweyen Landleuten als Bogathy Meinhard ) und Sechkel Moyses ) als
Abgesandten zu jhm Wayda kommen, jhm lang angezeigt, dass gedachte
Botschafft von J . K a y . May. einen ernstlichen Befehl h a b e , dass d e r M i c h a e l
W a y d a sich zu r u h e begeben, u n n d auss d e m L a n d t S i e b e n b ü r g e n ziehen solle,
wie nun darauff er W a y d a J . K a y . May. allergnedigst gefertigten befelch zu
sehen begert, haben sie geantwort, gemelter befelch seye nicht bey jhre»
händen, sonder der Cardinal Bathory habe jhn bey sich, hat der Wayda
jhnen wider zu Antwort geben, er habe v o n J . K a y . May. einen andern
befelch in seinem Busem, dem wolle er getrew und g e h o r s a m l i c h nachkom­
men und J . K a y . May. seine getrewe Dienst erzeigen. Darauff der Nuntius
gedachtem Herrn Wayda auffs höchst unnd umb Gottes willen gebetten, er
solle denselben tag, nemblich den 27 Octobris einen stillstandt mit seinem
Kriegsvolck halten, es mögte d e r C a r d i n a l sich e n t z w i s c h e n e t w a s besser» b e -
dcncken, damit die Sachen villeicht zu einem gewünschten End kommen
mögten.

Als er sich aber under dessen nichts e r k l e r t - und gedachter Nuncius

denselben Tag widerumb zum Cardinal unverrichter Sachen gezogen, ist
der Wayda den 2 8 Octob. in festo Simonis et Judae, an w e l c h e m Tag der
Nuncius frue w i d e r zu j h m k o m m e n (den er bey s e i n e m Sohn ohne einige
antwort biss auff weitern bescheid verwahren lassen) mit seiner gantzer
m a c h t u n d g e w a l t w i d e r die S i e b e n b ü r g e r u n d den C a r d i n a l , so n u r ein Vier­
t e l Meil w e g s v o n j k m e zu F e l d t gelegen, g e r u c k t u m b 9 U h r e n des M o r g e n s
am s e l b e n t a g h a b e n s i e zusammen getroffen, d i e Scharmützel oder Schlacht
h a t f ü n f f S t u n d lang g e w e h r e t u n n d ist d e r C a r d i n a l biss a u f f s H a u p t gesch­
lagen w o r d e n . G e m e l t e r C a r d i n a l ist in die 25000 a u s s e r l e s e n e r Man s t a r c k
gewest, darunder auff der Walstat 2000 und druber todte Siebenbürgische
C ö r p e r sein gezelt w o r d e n . Lebendig sein über d i e 1 0 0 0 gefangen, darunder
6 1
C o r n i s e C a s p a r e i n e r , d e r a n d e r R a w a s s y G a g ) , den er s t r a c k s niderhawen

5 6
) Braşov.
5 7
) Buzău.
B!
?) Ş e l i m b ă r ? In relaţia italiană: Tomison.
5 9
) Bogathy Melchior.
6 0
) S z e k e l y Moise.
6 1
) Ravazdy Gh.
lassen. Hernach seinei sie in das Siebenbürgische Läger gefallen, da sie 45
Stück Geschütz, und viel guter von G e l t , K l e i d e r n , Rossen und Zelten be­
kommen. Nach diesem ist d e r W a y d a a u f f W e i s s e n b u r g gezogen, u n d ehe er
dorthin gelangt ist jhm die Spanschafft sampt den Inwohnern der Statt
W e i s s e n b u r g m i t g r o s s e r V e r e h r u n g ein meil wegs entgegen kommen, und jhn
mit grosser R e v e r e n t z gen Weissenburg geführt, a l l d a u n d in allen 7 Stät­
ten h a t m a n v i e l f r e w d e n Schüss gethan.
Dem Cardinal hat er nach erlangten V i c t o r i a in die 12000 Man alle
Strassen und Weg nachgeschickt und ist grosse Hoffnung e r seye gefangen
w o r d e n . Den 4 Novembr. h a t sich die Statt Clausenburg, wie sie der W a y -
woda auffordern lassen, willig ergeben und seinen ein Ban Michaaltscha
8 2
init 1 0 0 P e r s o n e n h i n e i n gelassen. Von dannen sein sie auff Somoche Wivar )
gezogen, ob sich selches S c h l o s e r g e b e n ist noch u n b e w u s t . Die ü b r i g e Land­
s c h a f f t h a t sich gantz u n d g a r e r g e b e n . U n d e r seinem K r i e g s v o l c k h a b e n sich
in die 3000 Türcken unnd Tartarn, die sein alle Christen worden, unnd
haben gutwillig Weib und Kind in die Wallachey gebracht. Also ist dass
F ü r s t e n t u m b S i e b e n b ü r g e n d u r c h Michael W a y d a in d e r W a l l a c h e y in namen
der Kay. May. eingenommen, welche die zwey vorhin dem Siebenbürgen
transportierte F ü r s t e n t h u m b in d e r Schlesien neben 50000 Thaller jahrliches
einkommens gleichwol an sich behalten.

Uciderea lui A. Bathory.

Cardinal B a t h o r y in S i e b e n b ü r g e n w i r d in d e r f l u c h t t o d t geschlagen.

(p. 4 6 ) . Nachdem e r z e h l t e r gestalt der Cardinal Bathory auss Sieben­

b ü r g e n die S c h l a c h t v e r l o h r e n und selb s i c h e r n i n die M o l d a w f l i e h e n wollen,
haben jhn die Siculi todt geschlagen unnd den Kopf abgehawen, welcher
folgents sampt dem Cörper dem Michael Wayda zubracht, der jhn fol-
gents zu W e i s s e n b u r g m i t b e k l a g e n , weil es ein Schön p e r s o n gewesen. Uber
dem lincken Aug jat Er ein w u n d e r gehabt, obs mit einem Fausthammer
geschlagem w e r e , noch eine im gnick, an seinem k l e i n e n finger h a t E r einen
schönen Diamante Ring gehabt, welcher jhm sampt dem finger abgeschnit­
ten worden.

Decemvrie 1599.

Solie a lui Mihai Viteazul la împărat. Steagurile luate dela A. Băthory.

Wallachische Botschafft an die Kayserliche Mayestät.

(p. 58). Gleich für dem H. Christag sein zween Wallachische Abge­
sandten auff W i e n kommen, die haben m i t sich b r a c h t dess e n t l e i b t e n C a r -

2
° ) Gherla.
dinals aus« Siebenbürgen Leibrosz, darauff ein Sameter Ungrischer Sattel,
mit G o l t beschlagen und ein rote Sammete Decke gelegen, auff derr einer
seyten ein vergülter Pusikan gehengţ. Item, vier Fahnen, der erste und
fürnembst ist gewesen von roten doppel Tafft, wie ein Reutterfahne mit
langen Zipffen, geziert mit gülden Flammen und in der Mitte das Sieben-
hürgische Wapffen mit Golt. Der ander Fahn ist weiss mit einem roten
Creutz. Der dritte _mehrentheils rott mit grossen langen weissen streichen,
u n d gross, als h e t t e er den Heyducken oder Fussvolck zugehört. Der vierdte
ganz gelb gewesen, die h a t m a n am H. C h r i s t e n a b e n d in d e r K a y s e r l . M a y t .
Burg daselbst öffentlich lesen lassen, aber nicht da gelassen, sonder ha-
bens die B o t s c h a f f t m i t sich zu J . K a y . May. g e f ü h r t .

IV.

M. Eytzinger, Historicarum Relationum Continuatio oder Historische

Beschreibung, etc. Cölln, Gerh. Greuenbruch, 1600.
Praga, Biblioteca Mănăstirii S t r a h o v , Sign. A R XVIII 27.

[Aprilie 1600].

Mihai Viteazul se pregăteşte să atace Moldova.

Der Weyuoda auss d e r W a l l a c h e y zeucht dem W e y u o d a auss der
8 3
Moldaw, Sigismundo B a t h o r y und den Polen entgegen ).

(p. 8 — 9 ) . D j e w e i l n die Tartarn an der Siebenbürgischen Gräntzen nit

allein zurauben und brennen angefangen, sondern auch wie der Wallach
gewisse K u n d s c h a f f t h a t t e , dass Sigismundus B a t h o r y m i t Hilff der Türcken,
Tartarn, Moldawen unnd Pollagken in Siebenbürgen einzufallen Vorhabens,
hat sich g e m e l t e r W a l l a c h i s c h e W e y u o d a s t a r c k gerüstet, jhnen in die Mol­
daw entgegen zuziehen, wie er dann auff 1 7 A p r i l i s siben fürneme Siben-
bürgische Herren zu sich e r f o r d e t u m b mit denselben unnd andern Herren
zuberatschlagen, wie die Sachen anzugreiffen, darauff er an allen Orten
b e f o h l e n sich f e r t i g zu h a l t e n , dem ist alsbald v i e l V o l c k zugezogen, d a r u n d e r
8 4
auch ein fürnemer freybeuter Boa Nouock ) genannt, welcher von den
Freyheyducken ein grossen zulauff und allbereit 4 0 0 0 derselbigen beysamen
hatte, auch noch 4000 jnner wenig tagen v e r w a r t e n d e mit dem erbieten,
i n k u r t z e r zeit etwas f ü r n e m e s zuverreichten. Und ist d e r Michael Weyuoda
d e n 2 4 A p r i l i s m i t 2 0 S t ü c Geschütz nach Cronst'att v e r r u c k t , ein theil aber
85
seines K r i e g s v o l c k h a t t e e r nach N e s s e n ) zugeschickt, ward allbereit 80.000

e 3
) Cf. A . V e r e s s , Documente, V I , p. 9 0 , Nr. 8 6 şi p. 9 2 , Nr. 8 8 , r e s ­
pectiv Fuggerzeitungen, Codex 8 9 7 3 , fol. 1 5 9 şi fol. 1 8 1 .
6 4
) Baba Novac.
a 5
) Bistriţa.
 starck, der mehrertheil starcke wolgerüste und erfahrene Männer, welche
eich auch täglich m e h r t e n .

[Mai 1600].

Cucerirea Moldovei. Asediul Hotinului.

Michael Weyuoda auss der Wallachey nimpt die gantze Moldaw
m i t g e w a l t ein, schlecht den J e r e m i a m W e y u o d a m und Sigismundum
6 8
Bathory darauss und arschlegt jhnen vil Volcks ).

(p. 11—12). Den 15 Maij kamen gewisse Zeitung gen Meggiesch in

Siebenbürgen, dass der Michael Weyuoda auss der W a l l a c h e y in die 90000
starck. als n e m b l i c h 3 8 0 0 0 Schützen, 3000 Cossaggen, 40000 Räzische Pferd,
6 7
4000 Z ä k l e r und 4000 Freybeuter under dem Hauptmann Backs Manock )
mit grosser eyl ü b e r daas grosse u n d enge G e b u r g , ohne alle f e i n d l i c h e be-
gcgnung oder widerstandt ankommen, allein dass er sampt seinem Volck
u n d j h r e n P f e r d t e n , a u f f diser .reiss, ü b e r auss grossen h u n g e r e r l i t t e n , dass
sie die bletter von den bäumen essen müssen, dann seine feind zuvor alle
Proviandt im gantzen Land zu sich genommen. Als nun Jeremias Weyuoda
auss d e r M o l d a w und Sigismundus B a t h o r y des W a l l a c h e n e y l e n d t ankunfft
und grosse macht vernommen und sie jhme zubegegnen an V o l c k n o c h zu
schwach gewesen, haben sie sich eylends auss d e r M o l d a w z u r ü c k n a c h den
Polnischen G r ä n t z e n begeben, alda sich weiter zustercken und alsdann, dem
W a l l a c h e n zubegegnen, dann ob w o l n der Moldawiseh W e y u o d a beym Gross
Türcken starck angehalten, er jhme 1000 Cronen und Volck wider den
W a l l a c h e n zu Hülff schicken soll, ist j h m e doch das G e l t abgeschlagen unnd
allein Volckhülff zugesagt worden.
Der Michael Weyuoda aber hat alssbald den grossen theil der Mol­
daw eingenommen, Weichs er umb sovil desto mehr thun können, dieweil
er nicht allein das Landvolck in der ersten Furia mit Verbrennung viler
schöner Märckt und Dörffer sehr erschreckt, sonder auch der Jeremias
Weyuoda sein u n d e r t h a n e n gar hoch b e s c h w e r d t , dass ein jeder monatlichen
jme ein ducaten geben müssen, und was er also an Partschafft zusammen
bringen könden, nach Poln geflehnet, dardurch jme die underthanen gar
feind und gehessing worden.
Was un also Michael W e y u o d a in d e r M o l d a w nit lang v e r z o g e n , son­
der nachdem e r z u v o r an d e r K a y . M a y . Comissarien b e g e r t , einen jrer fur-

6 6
) Cf. A . V e r e s s , Documente, V I , p . 1 0 1 , Nr. 9 6 (Fuggerzeitung, Codex
8 9 7 3 , fol. 1 8 7 ) , p. 1 1 5 — 1 1 6 , Nr. 1 0 8 (Fuggerzeitung, Codex 8 9 7 3 , fol. 2 1 8 ) şi
p. 1 2 2 , Nr. 1 1 5 (Fuggerzeitung, Codex 8 9 7 3 , fol. 2 4 5 ) . P e n t r u asediul Hotinu­
lui Cf. şi Carol G b l l n e r , Faima lui Mihai Viteazul în Apus, p. 2 7 4 .
a
~) Baba Novac.
nembsten diener, der sich bey verhoffenden fürfallenden treffen befinden
und a l s d a n n solchen v e r l a u f f i d e l i t e r r e f e r i r n solle, ist e r in die 4 0 . 0 0 0 s t a r e k
uff dem J e r e m i a n W e y u o d a n auss der Moldaw und Sigismund Bathory zu­
gezogen, dieselbe (wie ein Wallachischer Curier so vom Michael Weyuoda
6 8
zu j h r e r M a y . geschickt, u n d d e n 1 J u n i j zu P r e s s l a w ) d u r c h p a s s i r t , ange­
6 9
zeigt) den 1 8 Maij bey dem Schloss Othunij ) unnd Fluss Nesster i n die
30 tausend starck, von Moldawern, Pollagcken, T ü r c k e n und Tartaren aus-
serlessenes Kriegsvolck angetroffen, mit denselben von 10 Uhren mittags
biss ahendts geschlagen, endtlich, ungeachtet der gegentheil sich auch mit
grosser V e r w u n d e r u n g gantz ritterlich gehalten, hat der W a l l a c h die Vic-
tori e r h a l t e n , und seinen Feind in die F l u c h t g e t r i e b e n , d e r o b e y 8 0 0 0 und
d e r W a l l a c h e n aulff d e r a n d e r n s e y t e n b e y 2000 geblieben, auch viel in der
Fluss Nesster e r s o f f e n .
Und wiewol v o r diesem aussgeben worden, dass Sigismundus B a t h o r y
under anderen flüchtigen sich in en Schiff salvirt und als solches von der
darinn fliehende mänge gesuncken im Nesster ersoffen seye.
So zeigte j e d o c h d i e s e r jetzige C u r i e r an, dass e r B a t h o r y mit 4 0 P f e r ä -
tcn aussgerissen, deme der Michael Weyuoda mit 400 pferdten nachgesetz,
dem Pass d u r c h den Fluss Nesster zu eylen lassen, ob er jhne bekommen
möchte. Von Jeremia Weyuoda aber hette man kein eingentliche Wissen­
schafft, wo d e r s e l b e h i n k o m m e n , gleichwol e t t l i c h e d e r Meinung, e r seye in
der Schlacht umbkommen o d e r in dem Nestter ersoffen, welchem der W a l .
l a c h fleissig n a c h f r a g e n u n d suchen lassen.
7 0
Von C r a c c a w ) a b e r w u r d e g e c h r i e b e n , dass g e m e l t e r J e r e m i a s W e y u o ­
da und Sigismunlus B a t h o r y listig entronnen und beym Gross Cantzler in
Poln ankommen Seyen.
Under anderer grosser B e u t h , so d e r W a l l a c h dem Moldawer abgenom­
7 1
men, habe man viel M a l v a s i e r ) bekommen und also d e r M i c h a e l W e y u o d a
7 2
das gantze Land Moldaw einbekommen u^id anjetzo zu Sutschina ), da
zuvor der J e r e m i a s W e y u o d a Hoff gehalten, residire.
Und dass v i e l M o l d a w e r , die es m i t d e m M i c h a e l W e y u o d a g e h a l t e n in
Siebenbürgen gezogen, welche aber der mehrertheil von den Siebenbürgen
im Land hin und w i d e r erschlagen worden.
Nach solchen seye der Wallach mit seinem Kriegsvolck in Podolien
(so dem K ö n i g auss P o l e n gehörig) gezogen, d e r o w e g e n d e r K ö n i g s t a r c k e E d i c k t
zum a u f f b o t u n d gross J a m m e r u n d g e s c h r e y aussgehen lassen, auch desswe-
gen der Kayserl. M a y . die S c h u l d gern zujmessen u n d zulegen wolte.

s s
) Breslau.
B 9
) Hotin.
7 I >
) Cracovia.
7 I
) Vin de M a l v a s i a .
7 2
J Suceava,
 f Iunie 1600].

Logofătul lui Mihai Viteazul sechestrează în Cluj pe comisarii imperiali.

Des W a l l a c h e n S t a t t h a l t e r zu Ciaussenburg w i l l der Keyserlichen Commissa-
7 3
rien keinen aus« d e r S t a t t Lassen ).

Den 20 May ist der Logofet Statthalter, zu Ciaussenburg von dem

Michael W e y w o d a a n k o m m e n und als die K e y . C o m m i s s a r i e n d a s e l b s t e n von
7 4
den Jesuiten in ein Closter ausser der Statt ) auff die Nacht gebetten
worden, hat doch gemelter S t a t t h a l t e r dieselben, wie auch Herrn Zäggel,
w e l c h e r den 2 2 M a y in ein G a r t e n ausser d e r S t a t t f a h r e n , n i c h t zum thor
hinauss lassen wollen, sondern jhme sagen lassen, es weren Gärten genug
in der Statt sich d a r i n n e n / zul e r l u s t i g e n , auch entlich dess andern tags
jhnen entbotten, er habe befelch die S t a t t - T h o r fleissig zubewahren und
der Herren Comissarien keinen hinauss zu lassen, dass sie also sampt für
gefangen gehalten wurden, derowegen des Herrn Pezen mit verlangen ver­
warteten der Hoffnung dass selbiger v o n K e y . M a y . allen r i c h t i g e n bescheidt
haben solte.

V.

M. Eytzingeri, Historicarum Relationum Continuatio oder Historische

Beschreibung, etc. Cgiin. G e r h a r d t Greuenbruch, 1 6 0 1 .
Praga, Biblioteca mănăstirii Strahov, Sign A R XVIII 27.

[Septemvrie 1600].

Situaţia grea a lui Mihai Viteazul in Transilvania şi Moldova.

Lupta defa Mirislău.
W a l l a c h i s c h e r W e y d a w i r d t v o n H e r r n G e o r g Basta, Obersten in O b e r U n g e r n
geschlagen und auss S i e b e n b ü r g e n v e r t r i e b e n .

(p. 5—6). In vorigen meinen Historischen Erzehlungen ist offtermals

vermeldet worden wie H e r r B a s t a , Rom. K a y . M a y . K r i e g s o b e r s t e n in Ober
Hungern, den Michael Weyuoda auss der- Wallaehey offtermals ermanet,
dass er von dem Land Siebenbürgen a b t r e t t e n , und jhme auf befelch des
Keysers einräumen solle, welches aber gemelter Michael Weyuoda nit ein­
gehen, sondern dasselbe Land Siebenbürgen wider der Kay. May. Willen

7 8
) Cf. A. V e r e s s , Documente, V I , p. 1 2 6 — 1 2 7 , Nr. 120 (Fuggerzeitung,
Codex 8973, fol. 238).
7 4
) Mănăstirea iezuiţilor dela Mânăştur, lângă Cluj (Cf. A. Veress,
Documente, V I , p. 1 2 6 , n o t a 1 ) .
 guberniren wollen, demnach er aber vil Siebenbürgische Herrn, theils gar
unverschulter Sachen, theils aber s c h l e c h t e r Ursachen halben e r b ä r m l i c h hin­
richten lassen, und dann auch den Jeremiam Weyuodam auss der Moldaw
vertrieben, und v i e l d e r P o l a c k e n , so dem J e r e m i a W e y u o d a bey gestanden,
wie hievorn gemeldet, erschlagen, hat er dadurch verursacht, dass nicht
allein viel Siebenbürgische Herrn d a r u n d e r auch der Zäggel Moses, so vor
diesem dess Wallachen Feldobrister gewesen, mit etlich hundert Sieben-
Imrgischen vom Adel dem Sigismundo Bathory zugezogen, sonder auch das
gantze Land Siebenbürgen seiner tyrannischen Regierung halber wider jhne
erbittert worden, dass e r sich weder gegen den Siebenbürgen, noch seinen
eignen Cossacken nichts guts zuversehen hatte, w i e sie dann zu Siebenbür-
gisch Weissenburg einen Scharmützel under ein ander gehalten, darinnen
über 40C todt geblieben, darumb er Michael Weyuoda dieser Zeit durch
mancherley scharpffc Wind angewehet wurde, dass er nicht allein den
uherzug von Türcken und Tartarn, sondern auch von Sigismundo Bathory,
dem Jeremia Weyuoda auss der Moldaw und den Pollacken, so in grosser
Anzahl in der Moldaw wider jhne zu kriegen beysamen, zugewarten hatte.
Welche Gelegenheit H e r r Georg Basta O b e r s t e r in Ober H u n g e r n auch
ersehen und sein Kriegsvolck zu Ross und Fuss in die 3 0 Tausent starck,
derunder 1 0 Tausent mit Copien zusammen versamblet, mit denselben den
1 3 S e p t e m b r i s zu Ciaussenburg a n k o m m e n , allda e r v o n den Siebenbürgischen
Ständen stattlich und herrlich empfangen w o r d e n . Nach w e l c h e m e r den 16
Septembris auff den Michael Weyuodam, der sich ausser Weissenburg zwo
meil an einen Pass in die 18 Tausend stark befunden, zugezogen, des
I n t e n t s seine M a c h t z u b r e c h e n und j h n e d a r d u r c h zu m e h r e r m G e h o r s a m b zu
bringen. W i e es dann alle Wallachen, Räzen und J u d e n , so sich Weydisch
befunden, uiderhawen lassen. Als der Wallachische Weyuoda solchen ernst
gesehen, hat e r sich z u r Gegenwehr gesetzt, erstlich mit den Keyserischen
und Siebenbürgischen starck gescharmützelt, endlich mit jnen völlig getroffen,
in w e l c h e m T r e f f e n dem W a l l a c h e n 4 0 0 0 M a n n e r s c h l a g e n , u n d er sambt den
übrigen in die Flucht getrieben worden, also dass Herr Georg Basta die
Victoria erhalten, auch 12 Stück Geschützt e r o b e r t und fast gantz Sieben,
bürgen u n d e r seiner Gewalt gebracht. Er Weyda hat durch den Fluss Ma-
7 5
rusch ) gesetzt, wohin er aber weiter kommen, wie e r zum Crentz krochen
und dann auch mit Sigismundo Bathory, Moldawen und Pollacken geschla­
gen, soll hernach angezeigt werden.

Noemvrie 1 6 0 0 .

Mihai Viteazul este atacat de S. Bathory, de Poloni şi de Moldoveni.

Victoria rămâne a lui Mihai Viteazul. Caută ajutor la împărat şi-şi trimite
sofia şi fiul ca ostateci în Transilvania.

7 B
) Mureş.
Der Wallach wirdt erstlich von Pollaggen und Sigismundus Bathory geschla­
gen, hernach aber werden die Pollaggen und Sigismundus Bathory noch
16
härter geschlagen ).

(p. 1 7 — 1 8 ) . H i e v o r n ist gemelt w i e sich die Pollaeken, M o l d a w e r und

Sigismundus Bathory wider d e n Michael Weyuodam zusammen gerottet, die
haben nur denselben (nach dem er von dem Keyserischen Kriegsvolck in
O b e r U n g a r n , w i e gleichfals h i e v o r n angezogen, geschlagen worden) zwischen
dem Wallachischen und Siebenbürgischen Gebirg angetroffen, jhme erstlich
in die F l u c h t und j h m e v i l V o l c k s e r s c h l a g e n , d e r h a t t e sich aber alsbaldt
w i d e r v e r s a m b l e t und a u f f die P o l l a c k e n , M o l d a w e r und S i g i s m u n d u s B a t h o r y
zugezogen, dieselben w i d e r u m b biss äuffs Haupt geschlagen und erlegt jhre
fürnembste Hauptleut gefangen unnd d e n Feldhauptmann hart verwundet.
Weil nun dieser Michael Weyuoda sähe, dass er an allen Orten fendtlich
wolte angegriffen w e r d e n , h a t e r an die K a y . May. Gnad und Hilff begert
u n d d a m i t j h r M a y . J m e desto besser g e t r a w e n m ö c h t e sein W e i b , S o h n u n d
gantzen Schatz dem K e y s e r l i c h e n S t a t t h a l t e r in Siebenbürgen, Herrn Georg
Basta zu Geysei übergeben, derowegen Jhre May. befohlen, jhme von da-
rauss Hilff zuleisten und jhne nit zuverlassen. Dieweilen sich auch die
Keyserischen in S i e b e n b ü r g e n von Sigismundo B a t h o r y eines Einfals besorg­
ten, h a b e n sie das K r i e g s v o l c k a l l e n t h a l b e n a u f f die Pass ausgetheilt, damit
er m i t den P o l l a c k e r t n i c h t e i n b r e c h e n könde.

Decemvrie 1 6 0 0 .

Mihai Viteazul a sosit la Viena în drum spre Praga.

1 1
Michael Weyuoda w i l l sich bey der K e y . May. persönlich einstellen ).

7 8
(p. 2 3 ) . A u f f 2 5 D e c e m b e r ) ist der Michael W e y u o d a mit 70 P f e r d t e n
und vielen ansehenlichen Leuthen S e l b s t e n zu W i e n e i n g e r i t t e n , w e l c h e n J h r
Durch. Ertzhertzog Matthias stattlich empfohlen und verehren lassen, der
w o l t e v o l l e n d s nach P r a a g u n d sich b e y d e r K e y . M a y . p e r s ö n l i c h einstellen
und entschuldigen. Dahin auch Ertzhertzog Maximilian den 5 Januarii an­
kommen.
Februarie 1 6 0 1 .

Mihai Viteazul mâhnit de soarta soţiei şi a fiului său. A plecat spre Praga,
unde a sosit în 23 Februarie. Păţania unora din suita lui Mihai Viteazul.

7B
> Reproduce cu mici deosebiri Fuggerzeitung, Codex 8973 fol. 589
ap. A . V e r e s s , Documente, V I , p. 2 6 8 , Nr. 2 4 3 .
7 7
) Cf. C. G o l l n e r , Faima lui Mihai Viteazul în Apus, p. 2 8 1 .
7 S
) De f a p t M i h a i V i t e a z u l a sosit a sosit la V i e n a în 1 2 I a n u a r i e 1 6 0 1
(Cf. A . V e r e s s , Documente, V I , p. 2 9 3 n o t a ) .
Der Michael Weyuoda auss der Wallachey ist sehr bekümmert umb seih
gefangen W e i b und Sohne und w i r d t gen Prag gelassen.

(p. 31). Als auch der Michael Weyuoda auss der Wallachey solche
leydige Zeitung, s o n d e r l i c h a b e r , dass sein W e i b und K i n d v o m Siebenbürger
gefangen seyen, vernommen, hatte er sich sehr darüber bekümmert, mit
Anzeigen, dass er solches zuvor wol besorgt, auch etlich mal propheceyet
habe, j e d o c h getroste e r sich dises L a n d m i t wenig V o l c k w i d e r zu e r o b e r n ,
dann er dieses Volcks und Landsart wol erfahren. Der ist darauff nach
P r a g gelassen worden unnd den 2 3 F e b r u a r i i mit 3 5 P e r s o n e n alda ankom­
men, so von der Key. May. frey gehalten w u r d e n . DesSelbigen Leuthen ist
gleich die e r s t e Nacht ein gross U n g l ü c k zugestanden, d a n n als sie sich des
Abendts vol getruncken, haben sie w i e sie schlaffen gehen w o l l e n , ein Kol-
fewr auff einem grossen Eysengeschirr in J h r Schlaffkammer getragen, da­
rüber sie entschlaffen, nach dem a b e r dass Gewelb aller Orten beschlossen
gewesen, dahero der Dampf nicht hinauss kommen könden, also hat man
dess a n d e r n tags zween seiner D i e n e r im .Beth todt funden u n d legen noch
7 9
jhre fünff darvon sehr k r a n c k ) .

VI.

Jacob Friedlieb, Historicae Relationis Continuaţio, das ist Historische

8 0
Beschreibung, etc. Cölln, W i l h e l m Lützenkirchen, 1601 ).
Praga, Biblioteca m ă n ă s t i r i i S t r a h o v , Sign. A R XVIII 27.

Aprilie 1601.

Mihai Viteazul a plecat din Praga.

Michael Weyda von Key. May. nach der Wallachey abgesandt.

(p. 7 ) . Michael W e y d a ist mit guter Satisfaction von K e y . May. abge\,

fertiget worden, unnd sein Weg genommen nach d e r W a l l a c h e y , sein Sohn
8 1
und Gemahel bey Key. May. als Geissler hinderlassend ).

T 9
) Păţania aceasta este relatată şi de Th. Meurer, Relationis histo­
ricae Continuaţio, Herbstmess 1 6 0 1 , p. 112—113 ap. C. G o l l n e r , Faima lui
Mihai Viteazul în Apus, p. 282—283. Vezi şi Hurmuzaki, Documente, p.
1153, Nr. M D C L X X I I I , P r a g a , 2 4 . II. 1 6 0 1 . Cf. şi P. P. Panaitescu, Mihai
Viteazul, p. 2 4 0 .
8 0
) C i t a t şi la C. I. K a r a d j a , Ziare contemporane despre bătălia dela
Guruslău în Ac. Rom. Mem. Sec. Ist. Seria III, Tom XXI, Bucureşti, 1 9 3 9 ,
p. 1 8 2 — 1 8 3 , Nr. I X .
8 1
) Inexact, căci, după cum ştim, soţia şi fiul lui Mihai Viteazul se
 Aprilie 1601.

Sigismund Bathory revine în Transilvania.

Sigismund Bathory entweicht in Siebenbürgen.

(p. 8 ) . Sigismund B a t h o r y ist umb diese Zeit h e i m l i c h auss d e r M o l d a w

entwieben, und allein m i t 1 0 P f e r d t e n in S i e b e n b ü r g e n ankommen, welchem
gestracks Riebisch, Oberster in der Vestung Wiuar, solche ubergeben: da-
rauff h a t e r B a t h o r y ein langes klägliches Schreiben Herrn Georgen Basta,
w i e es j h m e a l l e r O r t t e r so ubel e r g a n g e n zugesandt, m i t g e h o r s a m b s t e r B i t t ,
J h r e K e y . May. W o l l e n J h m e B a t h o r y das, so e r w i d e r sie gesündiget, nicht
allein verziehem, sondern auch gnädigst erlauben, dass er ein Botschafft
an K e y . May. schicken, u n d ' u m b G n a d b i t t e n möge, die sich d a n n , an Statt
seiner mit deroselben versöhnen Sölten. D a n n e r die Zeit seines L e b e n s wi­
d e r J r e M a y . noch die C h r i s t e n h e i t n i c h t s zu t h u n , s o n d e r n m i t G u t u n d B l u t
fcey dero zubleiben und zu zusetzen, sich von neuwen zuverbinden geneigt
«eye.

Iulie 1 6 0 1 .

Sigismund Bathory se pregăteşte de luptă.

8 2
Sigismundus Bathory entweicht in S i e b e n b ü r g e n und r ü s t e t sich zu Feldt ).

f p . 2 2 — 2 3 ) . Sigismundus B a t h o r y nach dem e r w i d e r u m b in Siebenbür­

gen angelangt, h a t ein zimliche M a c h t zu Ross und zu Fuss zuwegen bracht,
meisten theils Landtvolck, mit welchen er sich an die Gräntzen begeben
in Meinung etwas in eil zuversuchen. Seindt jhm a b e r die keyserischen al-
zeit vorgezogen, und sich zu M o i t i n g e l a g e r t , ateta sich dann H e r r Basta und
Michael W e y d a wol verschantzet und e r w a r t e t e n d e r Schlesischen Reuttern.
Als nun solches der Siebenbürger vernommen, hat er sich unversehener
W e i s s m i t seinen K r i e g s v o l c k auff gemacht und seinen Weg wider über das
83
Gebirg Mosesch ) genommen. Von seinem Kriegsvolck entlieffen täglich
in die 5 0 auch w o l 1 0 0 in d e r K a y s e r l i c h e n L ä g e r , b e s o r g e n d t es m ö c h t e mit
Sigismundo ein bösen Aussgang gewinnen, under welchen sich auch viel
vom Adel befunden, so sollen auch die Freyheiducken dem Gulaffi Las-
8 4
lo ), so mit dem Siebenbürgen hielte, ein Castell geplündert und jhme

aflau în T r a n s i l v a n i a . Cf. A . V e r e s s , Documente, V I , p. 3 4 8 , Nr. 3 2 8 şi C.

G o l l n e r , Faima lui Mihai Viteazul în Apus, p. 2 8 3 .
8 2
) Cf. A . V e r e s s , Documente, V I , p. 3 9 6 — 3 9 7 , Nr. 3 7 7 (Fuggerzeitung,
Codex 8974, fol. 5 4 7 ) .
8 S
) Meseş.
8 4
) Gyulaffy Lâszlo.
 alle seine Sachen weggenommen haben, sampt seinen Hörwagen, so eben
dazumal dahin gekommen, auch in die etlich hundert Stück Vieh und Rosa
h i n w e g g e t r i e b e n h a b e n : also das j h m e dess S i e b e n b ü r g e r s G e m e i n s c h a f f t ubel
bekommen.

3 August 1 6 0 1 .

Lupta dela Gorosläu.

8 0
Sigismund Bathory wirdt geschlagen und auffs haupt erlegt ).

(p. 3 6 — 3 8 ) . Nach dem d e r meineidige Sigmundt Bathory, welcher seine

Pflicht, damit er sich zuvorderist Gott dem Allmechtigen, der Römischen
Keyserlichen Mayestet, dann der gantzen Christenheit, höchlichen verbun.
den, gantz unnd gar in W i n d t geschlagen, v e r g a n g e n e r W l n d e r t s Zeit einen
unversuchenen E i n f a l l in S i e b e n b ü r g e n mit seinen Gehülffen gethan unnd in
derselben F u r i a etzlich Schlösser unnd V ö s t u n g e n durch beisprung und Pra-
t i c k e n e t z l i c h e r an d e r K e y s e r l i c h e n M e y e s t e t j h m e gleich m e i n e i d i g worden,
er Siebenbürger eingezogen, auch viel andere Siebenbürgger mehr, welche
J h r e r Mayest. alls J h r e r A l l e r g n e d i g i s t e n H e r r n g e t r e w unnd hestendig geblie­
ben, u n n d zu diesem seinem bösen f ü r n e m e n und P r a c t i c i r e m d u r c h a u s nit b e ­
willigen w o l l e n , n i d e r h a w e n lassen, h a t Er d a r a u f f auff alle m i t t e l und wege
sich b e d a c h t , w i e e r gantz S i e b e n b ü r g e n w i d e r u m b u n d e r seinen g e w a l d t brin­
gen, u n d dasselbige ü b e r gewältigen m ö c h t e . In massen er dann m i t diesem sei
nem fürnehmen durchauss nit gefeyret, sonder baldt von derselben Zeit an,
Volck auss allerley Nationen, von Siebenbürgern, Ungern, Moldauern, Ko-
sacken, Tartarn und Türcken allenthalben zusammen gesamblet, allso das er
bey achtzehen Tausent Reuttern neben vielen Fussvolck (darunder zwölff
Tausent Türcken unnd Tartarn gewesen) bey sich gehabt, mit welceher
seiner Macht, die in die viertzig Tausent starck sich befunden, er her-
8 6
n a c h m a l s ins f e l d gezogen, unnd sich n i c h t w e i t v o n d e r V ö s t u n g Boresko )
:;enandt, an den Siebenbürgiscben und Ungerischen Gräntzen gelegt. Die-
weil dann Michael Weida aus der Wallachey und Georg B a s t a Jhrer Key.
May. beidt Obrister über deroselben V o l c k in Ober Ungern von diesem sei­
nen fürnemen gute Wissenschafft gehabt, haben sie mit einen gar geringen
heuflin jres Volcks, deren auch über achtzehen Tausendt nicht gewest,
sich mit der Hülff Gottes wider jhne gerüst und mit seinem Volck under

8 5
) Cf. A . V e r e s s , Documente, V I , p. 4 2 6 — 4 3 0 . Este r e p r o d u c e r e a zia­
rului ceh, O bitwe Zykmunda Bathoryho s Michalem Weydau Walassskym
a Gifjim Bastau, etc. Praha, U dedice Jana Sumana, 1 6 0 1 . Vezi articolul
n o s t r u : Ziar ceh contemporan despre bătălia dela Goroslău în Anuarul In­
stitutului de Istorie Naţională, voi. IX, 1943—1944, p. 411—422.
8 B
) Coroslău.
crwartung der Schlesischen zwey Tausendt P f e r d t , gar offt gescharmützelt.
Als nun gedachte zwey Tausendt Pferdt den letzten Tag verwichenes Mo­
8 7
n a t s J u l i j , das ist am M i t t w o c h ) v o r P e t e r K e t t e n f e y e r zu j h n e n angelangt,
seindt der Wayda und Basta alsbaldt samht dem gantzen leger, gegen an-
gerechtem Bathory fort g e r u c k t , und wie e r B a t h o r y sein L e g e r auff einen
hohen Berg auffgeschlahen haben sich diese zwen gleichsfals auff einen
doch nidrigen Berg, dem B a t h o r y gleich gegen über gelegert. Da nun der
8 8
Bathory am Fraytag Peter Kettenfeyer ) zwischen ein unnd zway und
8 9
zwaintzig oder zwischen vier und fünf Uhr ) des halben zeiger nach
Mittag seinen V o r t h e i l suchen, und sich mit seinem V o l c k u n d e r den Berg
w e n d e n w o l l e n , ist solches v o m W e y d a und B a s t a nit zugelassen w o r d e n , son­
d e r n h a b e n w i d e r sich g e r ö s t e t , zu seinem leger m i t j h r o r gantzen M a c h t geei­
let, e r e r s t l i c h d u r c h die W a l l o n e n z e r t r e n e t und d a r n a c h gleich umb zwai und
zwaintzig, das ist umb fünff Uhr, der Michael Weyda auff einer, unnd
Basta auff der andern Seitten, sein Kriegsvolck umbringet unnd dieweil
des Bathory geschütz umb dem hohenberg, des Weyda unnd Basta Volck
durchaus« nichts schaden können, sondern gentzlich sey uberhöhet: dess
Weyda und Basta geschütz hergeben, als vom nidrigeren Berg, under
des Bathory Volck uberauss sehr grossen Schaden gethan, durch beystand
des Allmechtigen, darauff sich so mänlich und ritterlich erzaigt, jhme Ba­
thory bey eilf Tausendt Mann auffs haubt erlegt, die übrige Bathorische
Macht zerstrewet und verjagt, sein gantzes Leger erobert, und darinnen
neben anderer unsäglicher Peuth, acht und viertzig grosse Stück, über an­
derthalb hundert Fahnen (davon Jhrer May. ein hundert und zehen Dins-
9 0
tags nach Laurenti ) aufs P r ä g e r Schloss gebracht, Jhrer May. aufm Platz
in gemldtem Schloss öffentlich presentirt und fürgetragen worden), wie
auch seine dess Bathory Cantzeley, sampt vielen seinen geheimen sachen
uberkommen. Jme Bathory aber der auss dieser Schlacht kaumb mit einen
Ross e n t r u n n e n , w i e auch seinem hin und h e r z e r s t r e w t e n V o l c k , seindt dess
Weyda und Basta Leut (under welchen bey der Schlacht über zwey hun­
dert nit umbkommen) weiter in Siebenbürgen hienein nach geeilet.
Was dieselben f e r n e r gutes aussrichten w e r d e n , das w i r d t die Zeit auch
geben. Vor solche vom dem Allemechtigen der Key. May. und gantzen
Christenheit zum besten verlihene Victoria will uns nun anders nicht ge-
büren dann neben der Dancksagung Gott den Herrn auss grundt unser»
Hertzens umb weiteren Sig weder den Türcken und andere der Key. May.
Feinde unauffögrlichen zu bitten.

8 7
) G r e ş i t în loc de Dienstag ( V e z i A . V e r e s s , Documente, V I , p. 4 2 9 ) .
8 8
) = 1 August (Cf. Idem, ibidem, p. 4 2 9 , n. 1 ) .
8 9
) De f a p t î n t r e cea 5 — 6 p. m., d u p ă t i m p u l cehesc.
9 0
) Id est 1 4 Atfgust 1 6 0 1 . (Cf. A . V e r e s s , Documente, V I , p. 4 2 5 , n.
1 şi p. 4 2 9 n. 2 ) .
 August 1601.

Luarea Clujului.
Ciaussenburg erobert.

(p. 42). Nach erhaltener Victori gegn dem Siebenbürger, haben sich
alsbald Herrn Basta und Weyda nach Ciaussenburg begeben, welche für
jhr Rantzon das K e y . H e r r 3 M o n a t par hatt a u s z a h l e n müssen. Die andere
Statt ergeben sich nach und nach., verhoffentliches solle Key. May. das
gantze L a n d t bald bemechtigen.

R E F E R I N Ţ E L E LUI G I O R G I O T O M A S I D E S P R E
TRANSILVANIA ŞI TARILE ROMÂNE

de I O A N DOMŞA

Istoriografia r o m â n ă nu a cercetat p e r s o n a l i t a t e a şi o p e r a
l u i Giorgio Tornasi, p r o t c n o t a r apostolic şi s e c r e t a r a l prinţului
Sigismund Bathori, — d u p ă cum se întitulează el însuşi —
c a r e a t r ă i t în T r a n s i l v a n i a de p e la anul 1 5 9 5 p â n ă pe la anul
1599 sau probabil p â n ă în a n u l 1 6 0 2 . In două opere: Delle
guerre et rivolgimenti del regno d'Ungarici e delta Transilvania
1
şi La Baftoreà ), el î n f ă ţ i ş e a z ă evenimentele contemporane din
Ungaria şi T r a n s i l v a n i a , descriind în acelaşi timp regiunile şi
p o p o a r e l e cunoscute d e el în c a r i e r a sa. G i o r g i o Tornasi face
p a r t e dintre acele personalităţi, c a r e d a t o r i t ă interesului deose­
bit a r ă t a t d e P a p a Clemente al V H I - l e a p e n t r u T r a n s i l v a n i a şi
2
Ţările Române ) în lupta î m p o t r i v a Turcilor, au fost m a r t o r e
l a evenimentele din timpul lui Minai V i t e a z u l şi au l ă s a t u r ­
m a ş i l o r amintirea acestor evenimente în scrieri şi r a p o a r t e , me-

*) Titlul complet al acestor o p e r e este u r m ă t o r u l : ,.Delle guerre et ri­

volgimenti del regno d'Ungaria e della Transilvania, con succesi d'altre parti,
seguitti sotto l'imperio di Rodolfo, e Mathia Cesari; sino alila creatione in
imperatore di Ferdinando 11 Arciduca d'Austria. Di Monsignor Giorgio
Tornasi Veneto, Protonotario Appostolico, et Secretario del Principe Sigis­
mondo Battori. In Veneţia, Apresso Giovanni Alberti, 162, in 4°, 15 f.,
189 p. Giorgio Tornasi, La Battorea, distincto in due libri. Conegliano, M.
Claseri, 1 6 0 9 , i n - 4 ° , 7 4 p. (După Carol Gollner).
2
) Andrei V e r e s s , Nunţii apostolici în Ardeal (1592—160H). Bucureşti,
1928. Acad. Romàna, Mem. Secţ. Ist.. S e r i a III, tom. VTII, pag. 3 0 4 şi u r m .
u i t e s ă facă din epoca lui Mihai V i t e a z u l una d i n t r e cele mai
bine cunoscute din istoria n o a s t r ă .
Este f o a r t e greu de reconstituit biografia şi p e r s o n a l i t a t e a
lui Giorgio Tomasi şi de stabilit, pe unde a u m b l a t şi ce î m p r e ­
jurări precise l-au a d u s pe p l a i u r i l e n o a s t r e . S e c r e t a r u l lui
Sigismund Bathori r ă m â n e a p r o a p e neamintit şi î n c o n j u r a t de
3 4
t ă c e r e în l u c r ă r i l e istorice r o m â n e ) şi s t r ă i n e ) . M e n ţ i o n a r e a sa
a m găsit-o numai în o p e r e l e lui Nicolae Bălcescu, într'o l u c r a r e
5 6
a dlui C a r o l G ô l l n e r ) şi în a l t a a dlui A l . C i o r ă n e s c u ) .
Nicolae B ă l c e s c u a cunoscut şi a utilizat m u l t o p e r e l e lui
G i o r g i o Tomasi. In l u c r a r e a sa Românii sub Mihai-Vodă Vitea­
zul, e d i ţ i a publicată de dl A l e x . L a p e d a t u în 1 9 0 8 , t i p ă r i t ă du­
7
p ă manuscrisul delà A c a d e m i a R o m â n ă , el este deseori c i t a t ) ,
3
) Nu este menţionat în diferitele opere despre Mihai V i t e a z u l , scrise
de Ion Sârbul, Nicolae I o r g a , P . P. Panaitescu, precum nici în Istoria Ro­
mânilor de A. Xenopol şi de Nicolae Iorga. Deasemenea nu este amintit
în l u c r ă r i l e c a r e t r a t e a z ă d e s p r e s t r ă i n i i c a r e dau referiuţe despre Români:
N. Iorga, Istoria Românilor prin călători. Ed. II. vol. I—IV. Bucureşti,
1928—1929; Claudio Isopescu, Notizie intorno ai Romeni nella letteratura
geografica italiana del Cinquecento. Academie Roumaine. Bulletin de la
Section h i s t o r i q u e , 1 9 2 9 . Tome X V I , 9 0 p.; M a r i a G ă z d a r u şi Dim. Găzdaru,
Călători şi geografi italieni în sec. XVII. Referinţele lor despre ţările ro­
mâneşti în Arhiva, Iaşi, 1 9 3 9 , X L V I , p. 1 7 7 — 2 0 8 şi 1 9 4 0 , X L V I I , p. 21—92.
4
) G. Tomasi nu este pomenit în cronicele contemporane scrise de
Ştefan S z a m o s k o z y , Nicolae I s t v â n f f y , p r e c u m nici în l u c r a r e a lui Szâdeczky
L a j o s , Erdély és Mihaly vajda tôrténete, 1595—-1601. T e m e s v â r , 1 8 9 3 , 6 1 2 p.
5
) Carol G o l l n e r , Faima lui Mihai Viteazul în Apus. Broşuri contem­
porane în Anuarui Institutului de Istorie Naţională, Cluj, 1939—1942, VIII,
p. 121—296.
fl
) Al. C i o r ă n e s c u , Michel le Brave et la politique espagnole în „Trois
mémoires sur Michel le Brave" (Etudes Roumaines) I. P a r i s — B u c a r e s t , 1 9 3 8 .
7
) Confruntarea între manuscrisul lui Nicolae Bălcescu şi o p e r a lui G.
Tomasi, Délie guerre et rivolgimenti del regno d'Ungaria e della Transilva­
nia, p e n t r u a se v e r i f i c a t r i m i t e r i l e lui Bălcescu la această o p e r ă , nu a fost
făcută de dl Alex. Lapedatu, ceeace recunoaşte D-sa implicit atunci când
mărturiseşte in p r e f a ţ ă : „Nu se poate spune dacă paginile s c r i e r i l o r cores­
pund î n t o t d e a u n a î n s e m n ă r i i din m a n u s c r i s u l l u i Bălcescu. A c e a s t a p e n t r u că
nu s'a putut face o ^verificare generală, doarece unele din operele men­
ţionate — [e v o r b a de izvoarele folosite de Bălcescu] — nu se găsesc nici
chiar în Biblioteca Academiei Române". Făcând controlul trimiterilor aşa
fiind chiar un important i z v o r p e n t r u a c e a s t ă lucrare. Dease-
meni este citat în a l t e două l u c r ă r i a l e lui Nicolae Bălcescu:
„Puterea armată şi arta militară la Români" şi „Campania Ro­
mânilor în contra Turcilor, de la anul 1595".
Dl C a r o l G o l l n e r aminteşte în l u c r a r e a sa numai despre
8
„La Battorea", din c a r e citează un p a s a j ) , c a r e se a f l ă întoc­
mai şi în Delle guerre et rivolgimenti del regno d'Ungaria e
della Transilvania"®}. A c e a s t a dovedeşte, sau că la a l c ă t u i r e a
acestei opere Tomasi a folosit în m a r e m ă s u r ă , p e n t r u p a r t e a
p r i v i t o a r e la Bathoreşti, c e a l a l t ă o p e r ă scrisă cu 1 2 a n i mai
înainte, sau că a folosit p e n t r u ambele o p e r e aceleaşi însemnări
făcute de el în cursul anilor.
Dl A l . C i o r ă n e s c u utilizează a m b e l e o p e r e a l e lui G. Tomasi.
Din aceste menţiuni a l e persoanei sau operei lui Giorgio
Tomasi, nu se p o a t e schiţa nici cel puţin v i a ţ a şi p e r e g r i n ă r i l e
lui. A c e s t n e a j u n s se r e m e d i a z ă în p a r t e prin c â t e v a însemnări
autobiografice, p r e s ă r a t e d e a u t o r , nu f ă r ă dibăcie, în cuprinsul
operei „Delle guerre et rivolgimenti del regno d'Ungaria e della
Transilvania", singura de c a r e ne ocupăm, fiindcă „La Batto­
rea" nu ne-a fost accesibilă. C h i a r pe foaia de titlu autorul se
întitulează p r o t o n c t a r apostolic, deci n o t a r conducător a l unei
cancelarii, c a r e depinde de Şi. Scaun, în cazul de f a ţ ă a l unei
Nunţiaturi, şi în r â n d u l a l doilea s e c r e t a r a l principelui Sigis-
mund Bathori. S t a b i l i t e deci funcţiunile îndeplinite de el, r ă m â n
de precizat anii când a e x e r c i t a t aceste funcţiuni în T r a n s i l v a ­
nia. A c e a s t a se poate deduce din m ă r t u r i i l e sale.
Descrierea evenimentelor o începe cu anul 1 5 9 2 , când p a ­
cea dintre Imperiali şi Turci a fost ,,ruptă" — zice el — r e î n ­
cepând r ă z b o a i e l e c a r e r ă s p â n d i r ă m u l t ă suferinţă a s u p r a Un­
gariei şi Transilvaniei. U n d e se a f l a Tomasi l a această d a t ă ?
Nu o spune, d a r putem a f i r m a că mai târziu, în a n u l 1 5 9 5 , e r a
la curtea principelui Sigismund Bathori, venit probabil împreu­
n ă cu nunţiul A l f o n s o Visconti, episcop de C e r v i a , al c ă r u i p r o -

cum sunt indicate în ediţia mai sus amintită, am constatat că de fapt nu

toate trimiterile corespund paginilor din o p e r a lui Tomasi.
8
) C.Gbliner, op. cit., p. 1 5 0 .
9
) p. 2 3 .
t o n o t a r apostolic p a r e să fi fost. A c e a s t a reiese din faptul că
e v e n i m e n t e l e din a c e s t a n şi din cei u r m ă t o r i , la c a r e a u luat
p a r t e Sigismund B a t h o r i şi nunţiul Visconti, sunt descrise m u l t
m a i a m ă n u n ţ i t d e c â t cele a n t e r i o a r e . A ş a de pildă, d e s p r e l u p t a
dela C ă l u g ă r e n i , Tomasi nici nu pomeneşte, ci spune numai că
M i h a i V i t e a z u l , nesocotindu-se în s t a r e şă reziste lui Sinan, s'a
r e t r a s în T r a n s i l v a n i a . Descrie apoi pe larg campania lui Sigis­
mund şi a lui Mihai î m p o t r i v a lui Sinan, precum şi lupta dela
Giurgiu. A c e s t l u c r u se e x p l i c ă l i m p e d e p r i n p r e z e n ţ a sa la curtea
l u i Sigismund B a t h o r i a l ă t u r i de nunţiul Visconti, c a r e a sosit
1 0
în T r a n s i l v a n i a în M a i 1 5 9 5 ) şi c a r e a l u a t p a r t e l a campania
din 1 5 9 5 î m p o t r i v a lui Sinan. D e s p r e nunţiul Visconti spune
11
Tomasi mai târziu, că însoţea peste t o t p e Sigismund B a t h o r i } .
Dealtfel p r i v i n d l u c r a r e a lui Tomasi în întregime, constatăm
c ă începând cu a n u l 1 5 9 5 , el r e d ă toate e v e n i m e n t e l e m u l t mai
a m ă n u n ţ i t , întemeindu-se pe o bună informaţie, ceeace dove­
12
d e ş t e că a u t o r u l a v e a posibilitatea să le cunoască deplin ).
O indicaţie sigură d e s p r e p r e z e n ţ a sa în T r a n s i l v a n i a d ă
el însuşi c e v a mai târziu. V o r b i n d d e s p r e l u p t a dela K e r e s z -
tes din Octomvrie 1 5 9 6 , spune: ,,fl P r e n c i p e Sigismondo, da
cui e d a l i a Principessa sua moglie pocc da questo f a t t o fui cio,
che sorivo, e l e t t o in S e g r e t a r i o intimo dell'una, & l ' a l t r a lin-
1 3
g u a . . . ) . Tomasi spune „fui eletto", deci el e r a mai de mult la
c u r t e a lui Sigismund, i a r acum a fost ales secretar, probabil în
14
locul lui Simon G e n g a ) . A n u l 1 5 9 6 r ă m â n e deci an a b s o l u t

1 0
) Andrei Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldo­
vei şi Ţării Româneşti, v o l . I V , B u c u r e ş t i , 1 9 3 2 , p. 2 2 2 .
") G. Tomasi, op. cit., p. 3 8 .
t a
) Tomasi r e p r o d u c e l a pag. 2 5 — 2 6 o scrisoare a împăratului Rudolf
către Regele Poloniei p r i v i t o a r e la p r o b l e m a M o l d o v e i . S c r i s o a r e a aceasta se
găseşte şi în Hurmuzaki, Documente, X I I , p. 1 0 0 , cu deosebirea că Tomasi
o r e p r o d u c e în l i m b a i t a l i a n ă şi o m i t e u l t i m u l a l i n i a t , i a r în H u r m u z a k i este
în l i m b a l a t i n ă . Deci Tomasi avea la î n d e m â n ă c h i a r acte o f i c i a l e din c a r e îşi
lua informaţiile.
i s t
) G. Tomasi, op. cit., p. 4 3 .
14
) Carrit'o Alfonz jezsuita — atya levelezese es iratai (1591—1618).
Budapest, 1 9 0 6 , p. 550. Aici se aminteşte despre c ă d e r e a lui Simon Genga
în d i s g r a ţ i a p r i n c i p e l u i Sigismund Bathori.
sigur al prezenţei s a l e în T r a n s i l v a n i a în calitate de s e c r e t a r
a l principelui Sigismund Bathori, pe care — d u p ă toate a p a ­
r e n ţ e l e — nu-1 p ă r ă s e ş t e p e n t r u timp mai îndelungat, p â n ă în
a n u l 1 5 9 9 . A t u n c i abdicând Sigismund, Tornasi a r ă m a s secre­
t a r a l C a r d i n a l u l u i A n d r e i B a t h o r i şi a fost trimis de acesta
să vestească P a p e i u r c a r e a sa pe tronul Transilvaniei, misiune
d e s p r e care nu spune d a c ă a şi îndeplinit-o. D e s p r e acest lucru
astfel se e x p r i m ă Tornasi: ,,11 C a r d i n a l e h a v u t o il Prencipato
col giuramento de fedeltà diai popoli, & dal V a l a c c o , diedene
conto a l Pontefice, & ad a l t r i Potentati, non ommettendo di
s p e d i r e suoi messi a l l ' I m p e r a d o r e , & a l Turco, d a n d o il carico
di R o m a a l Temisi [sic!], che d o v e v a r i s e d e r v i per segretario,
15
qual è scrittore d e l l a p r e s e n t e h i s t o r i a " ) .
1 6
Ciro Spontcni confirmă trimiterea lui Tornasi l a Roma ).
Iar Nicolae Bălcescu scrie: „ C a r d i n a l u l porni atunci la
R o m a p e s e c r e t a r u l s ă u Tornasi, mai pe u r m ă a u t o r a două
scrieri d e s p r e a c e l e timpuri, ca să vestească P a p e i î n ă l ţ a r e a sa
pe tronul A r d e a l u l u i şi să-1 roage a - i da i e r t a r e s p r e a se putea
17
cununa cu M a r i a C h r i s t i n a " ) .
Unde a fost Tornasi în anii 1 6 0 0 — 1 6 0 2 ? Poate a rămas
s e c r e t a r a l lui A n d r e i B a t h o r i şi apoi din nou al lui Sigismund
Bathori, c a r e s'a înapoiat i a r ă ş i în Transilvania, pentru ca în
a n u l 1 6 0 2 să r e n u n ţ e p e n t r u a treia o a r ă şi să plece în Boemia.
M a i probabil e s t e însă că el nu s'a mai înapoiat în T r a n s i l v a n i a
dela Roma, unde a r ă m a s p â n ă în a n u l 1 6 0 2 , când a fost n u m i t
s e c r e t a r a l nunţiului d e l a G r a z . P r i n u r m a r e , Tornasi a trăit
cu s i g u r a n ţ ă cel puţin trei a n i — din 1 5 9 6 p â n ă în 1 5 9 9 — în
T r a n s i l v a n i a l a curtea principelui Sigismund B a t h o r i , a v â n d a s t ­
fel posibilitatea d e a cunoaşte personal multe din regiunile, pe
c a r e l e descrie şi din e v e n i m e n t e l e pe. c a r e l e povesteşte, c e e a c e
î n t ă r e ş t e a u t o r i t a t e a a f i r m a ţ i i l o r s a l e despre T r a n s i l v a n i a şi d e s ­
p r e Români.

l o
) G. Tornasi, op. cit., p. 76.
i e
) Ciro Spontoni, Historia della Transilvania. Veneţia, 1638, p. 8 6 .
1 T
) Nicolae Bălcescu, Românii sub Mihai-Vodă Viteazul, Bucureşti 1908-,
p. 229.
 In a n u l 1 6 0 2 , Tornasi este l a G r a z , d u p ă cum m ă r t u r i s e ş t e
el însuşi: „L'aviso di fatto si d e t e s t a n d o fu p o r t a t o a G r a z z o
dove io Thomasi mi t r u o v a v o di ordine di P a p a Clemente p e r
1S
S e g r e t a r i o in capite c o l Nun tio Conte di P o r ţ i a . . . " ) . La G r a z
r ă m â n e p â n ă î n anul 1 6 0 6 , f a p t c a r e se poate deduce din des­
crierea a m ă n u n ţ i t ă a evenimentelor şi regiunilor din această
p a i t e a Imperiului şi din p r e z e n t a r e a s u m a r ă a e v e n i m e n t e l o r
din T r a n s i l v a n i a şi din a l t e regiuni î n d e p ă r t a t e de G r a z . După
anul 1 6 0 6 nu se mai p o a t e preciza locul u n d e se g ă s e ş t e Tornasi,
d e o a r e c e e l nu face n i d o menţiune d e s p r e aceasta, i a r din în­
f ă ţ i ş a r e a tot mai p e scurt a e v e n i m e n t e l o r din acest an şi p â n ă
în a n u l 1 6 2 0 , nu se poate constata nimic precis, totuşi este p r o ­
babil că a r ă m a s încă m u l t timp la G r a z .
înainte de a-şi încheia l u c r a r e a e l scrie: ,,Et hora che di
molto si scorge cresciuta la P r i m a v e r a dell'anno vigésimo dal
m i l l e sei cento, & che di p r e s e n t e si l e v a la mano d a l l o scrivere,
1 6
l e cose della g u e r r a m i r a n o a d incendio piu vigoroso..." ).
Este anul 1 6 2 0 , când Tornasi, obosit de munca grea, îndeplinită
a l ă t u r i d e a t â ţ i a oameni de seamă ai timpului, se consacră a l ­
cătuirii acestei istorii a e v e n i m e n t e l o r contemporane, fruct în*
m a r e p a r t e a l propriei sale observaţii şi e x p e r i e n ţ e .

* **
M u n c a de istoric a lui Giorgio Tornasi e s t e r e p r e z e n t a t ă
prin cele două o p e r e indicate mai sus, dintre c a r e numai Delle
guerre et rivolgimenti del regno d'Ungano e della Transilvania
ne-a fost accesibilă, găsind-o în colecţia d e c ă r ţ i donată Biblio­
tecii Universităţii din C l u j - S i b i u de regretatul Gheorghe Sion.
A c e s t e x e m p l a r a fost p r o c u r a t de G. Sion la V e n e ţ i a în anul
1 8 9 3 , luna Decemvrie, d u p ă cum a r a t ă o n o t ă p e r s o n a l ă d e pe
pag. a doua. E x e m p l a r u l este bine conservat, t i p ă r i t cu frumoase
litere cursive, cu însemnări resumative la m a rgi ne şi cu o t a b l ă

1 S
) G. Tornasi, on. cit., p. 1 1 4 . Este v o r l i a de un act de cruzime al Us-
cocilor.
1 9
) G. Tornasi, op. cit., p. 1 8 8 .
d e materii a l c ă t u i t ă în f o r m ă de indice alfabetic. L u c r a r e a este
20
î m p ă r ţ i t ă în 1 2 c ă r ţ i . Nicolae Bălcescu a f i r m ă în două n o t e ) ,
că a c e a s t ă o p e r ă a r e planuri, în c a r e sunt r e p r e z e n t a t e tunurile
româneşti şi cele moldovene, precum şi un tablou cu î n f ă ţ i ş a r e a
a r m a t e i creştine sosind în f a ţ a Târgoviştei. A c e s t e p l a n u r i şi
tablouri lipsesc din e x e m p l a r u l dela Biblioteca U n i v e r s i t ă ţ i i din
Cluj-Sibiu, probabil a u fost î n l ă t u r a t e de cineva, deoarece po­
sibilitatea ca N. B ă l c e s c u să fi cunoscut o a l t ă ediţie este ex­
2 1
clusă, neexistând decât o singură ediţie: cea din 1 6 2 1 ) .
Limba în care e s t e scrisă opera, este limba italiană c a r a c ­
teristică veacului a l X V I — X V I I - l e a , sprintenă, uneori p r e t e n ­
ţioasă, fără multe expresii d i a l e c t a l e veneţiene, d a r pe alo­
curi confuză, mai ales din pricina punctuaţiei defectuoase şi a
greşelilor de tipar.
In cursul anilor, Tomasi a făcut însemnări d e s p r e eveni­
m e n t e l e şi l u c r u r i l e v ă z u t e de el, ceeace r e z u l t ă din câteva a m ă ­
nunte în descrierea u n o r regiuni şi evenimente, la care a luat
p a r t e cu mult înainte de a l c ă t u i r e a operei. A s t f e l r e d ă inscrip­
ţiile latineşti din castelul din F ă g ă r a ş , vizitat d e el în a n u l 1 5 9 8 .
Deasemeni r e p r o d u c e scrisorile Sultanului, a l e S u l t a n e i şi a l e lui
2 2
Ibraim P a ş a ) c ă t r e Sigismund B a t h o r i din a n u l 1 5 9 7 , luna A u ­
gust, ceeace a r dovedi că el a d u n a încă de pe atunci m a t e r i a l
pentru o e v e n t u a l ă istorie a e v e n i m e n t e l o r contemporane. Al-

2 0
) Nicolae Bălcescu, Istoria Românilor sub Michaiu Voda Vitezul
urinată de scrieri diverse. P u b l . de A. T. Odobescu. Ed. II. B u c u r e s c i , 1 8 8 7 ,
p . 6 4 3 , n o t a 4 şi p. 6 5 1 , n o t a 1 .
2 1
) Această ediţie este i n d i c a t ă şi î n : Lavisse-Rambeau: Histoire gene­
rale du IV-e siècle : à nos jours. P a r i s , Tome V , p. 8 4 3 . iCatalogus bibliothe-
cae hungaricae nationalis szechényianae. Posonii, 1 8 0 3 , S u p l . I, p . 5 7 0 . Exem­
plarul Bibliotecii Academiei Romane nu l-am putut controla, deoarece era
evacuat.
2 2
) A c e s t e scrisori, a f a r ă dc cea a V i z i r u l u i I b r a i m , sunt reproduse şi
în Hurmuzachi, Documente, vol. III. P a r t e a H-a, p. 2 5 3 — 2 5 4 . Textul redat
de Tomasi concordă ca sens cu cel din Hurmuzaki, dar nu este identic.
Este v o r b a de o altă t r a d u c e r e în limba italiană a aceluiaşi original, scris
în limba turcă.
cătuirea întregei l u c r ă r i în f o r m ă definitivă a îndeplinit-o în
anul 1 6 2 0 .
Tcmasi propunându-şi să dea descrierea evenimentelor un­
gare şi t r a n s i l v a n e din timpul cârmuirii î m p ă r a ţ i l o r Rudolf şi
M a t i a , o face în o r d i n e cronologică, s ă r i n d d e l à un subiect la
altul p e n t r u a înfăţişa e v e n i m e n t e l e p a r a l e l , chiar dacă nu a u
l e g ă t u r ă unele cu a l t e l e . î n c e p e cu ciocnirile dintre creştini şi
Turci în anul 1 5 9 2 în regiunea sârbească şi cu r e l u a r e a războiu­
lui dintre Turci şi Imperiali, c a r e a l c ă t u e s c o Ligă în c a r e intră,
p r i n t r e alţii, Sigismund Bathori şi Mihai Viteazul, p e n t r u ca în
cursul istorisirii să prezinte şi î n t â m p l ă r i l e din a l t e p ă r ţ i a l e
Europei. P e m ă s u r ă ce n a r e a z ă evenimentele, el face digresiuni
descriind pe scurt ţ ă r i şi popoare, pe care nu l e - a cunoscut, ca
Moscovia şi Suedia, sau stăruind mai a m ă n u n ţ i t a s u p r a unor r e ­
giuni, pe care l e - a cunoscut şi încă f o a r t e bine, ca T r a n s i l v a ­
nia, Muntenia, regiunea Uscocilor şi a l t e l e . D e a ceea trebue f ă ­
c u t ă o deosebire î n t r e ceeace descrie sau povesteşte după pro­
p r i i l e sale observaţii şi e x p e r i e n ţ e şi între ceeace r e d ă înte-
meindu-se fie pe cultura sa p e r s o n a l ă , fie p e relaţiunile primite
d e l à persoanele, cu c a r e a venit în contact. Trebue apoi subli­
niat faotul că el, ca r e p r e z e n t a n t a l catolicismului, p ă r t i n e ş t e în
general tot ceeace e s t e catolic-imperial şi deaceea nu o d a t ă se
r i d i c ă împotriva ,,arianiIor" unguri sau a luteranilor, d e c â t ca­
r e — zice el — mai cu omenie se p u r t a u Turcii necredincioşi,
i a r ca secretar al lui Sigismund Bathori p r o s l ă v e ş t e acţiunile
acestuia în dauna a l t o r a şi, nu în locul cel din u r m ă , în dauna
lui Mihai Viteazul. In general însă, în r a p o r t cu timpul când
scrie, autorul se p o a t e socoti obiectiv, iar o p e r a lui a r e v a l o a r e
istorică de netăgăduit, fiind întemeiată pe o bună cunoaştere a
evenimentelor înfăţişate.

* *
Giorgio Tomasi în a c e a s t ă o p e r ă d ă m u l t e informaţiuni des­
p r e evenimentele din Muntenia şi din M o l d o v a în l e g ă t u r ă cu
cele din T r a n s i l v a n ' a făcând şi o descriere a acestor regiuni
şi a locuitorilor. In r â n d u r i l e c a r e u r m e a z ă se r e p r o d u c aceste
date grupate în două p a r t ì : 1. Descrierea Transilvaniei, a Mun­
teniei şi a Moldovei şi 2. Date asupra Domnitorilor români şi
asupra evenimentelor din Ţările Române şi din Transilvania, la
care Domnitorii români au luat parte.

I.

Către sfârşitul anului 1 5 9 8 principele Sigismund Bathori,

reîntos din împrejurimile Oradei unde stătuse cu armata pen­
tru a urmări mişcările Turcilor, care asediau oraşul, se întâl­
neşte cu soţia sa Maria Christina la Alba-Iulia şi la începutul
anului 1 5 9 9 porneşte să viziteze oraşele săseşti din Transilva­
23
nia ). Cu el a plecat şi Tornasi, care profită de acest fapt şi
face următoarea descriere a Transilvaniei, Munteniei şi Mol­
dovei :

2 4
„In questo mentre ) gli Prencipi marito, & moglie per ricreare gli
animi si t r a s f e r i r o n o alla v i s i t a delle Città Sassone, cosi a p p e l l a t i ' da i po­
poli, che a s t r e t t i da C a r l o Magno à v e n i r v i , ne le e d i f i c o r n o , & ne le habi-
tano, conservando l'idioma Alemano, i costumi, & le leggi Imperiali, vi­
vendo con grande politia à modo di Republica, senza che l o r o si dia dal
T r a n s i l v a n o a l t r i , che un s o p r a i n t e n d e n t e con t i t o l o di giudice Regio, il quale
e n o n o
tiene c e r t a m a g g i o r a n z a s o p r a li M a g i s t r a t i , che v S dal S e n a t o di Ognu­
na delle Città e l e t t i per governo, riconoscendo elle nel r i m a n e n t e p e r asso­
luto Signore il P r e n c i p e . Sono queste Città in n u m e r o sette. Et le piu no­
25
m i n a t e c i n q u e : Cibinio, C o r o n a , C l a u d i o p o l i , S e g h e s v a r , & M e g g i e s ) . Cibinio
è la c a p i t a l e di t u t t e , t e n e n d o in lei la sua sede il Giudice R e g i o , è s i t u a t a *
in piano ben f o r t i f i c a t a p e r n a t u r a , & p e r a r t e , h a v e n d o da un l a t o P a l l u d i ,
& dagli a l t r i b e l l o a r d i m o l t o alti & f o r t i . La sua ampiezza non è ecceduta
da quella di V i e n n a in A u s t r i a , se non ne i borghi de'quali questa manca.

2 3
) G. Tomasi, op. cit., p. 7 0 — 7 5 . N. Bălceseii, Românii sub Mihai-Vodă
Viteazul. Bucureşti, 1 9 0 8 , p. 2 1 6 .
2 4
) Textul este r e p r o d u s exact ca în original. S'au c o r e c t a t n u m a i câ­
t e v a greşeli de t i p a r e v i d e n t e şi s'a s t a b i l i t o n o u ă p u n c t u a ţ i e numai atunci,
când era necesară pentru înţelegerea textului. Transcrierea cu majuscule
sau m i n u s c u l e s'a p ă s t r a t , a f a r ă de cazul când după p u n c t t e x t u l î n c e p e a tot
cu l i t e r ă mică.
2 5
) Sibiu, B r a ş o v , C l u j , S i g h i ş o a r a şi Mediaş.
Non hà m o l t a copia d'habitanti rispetto alla c a p a c i t à . V a a d o r n a di edifici
m o l t o bene i n t e s i cosi p r i v a t i come p n b l i c i t u t t i di m u r o , il che anco aviene
delle altre Città p u r Sassone, non m a n c a n d o n e anco n e ' V i l l a g g i , dove habita
gente della medesima n a t i o n e . Li T e m p i sono di egreggia & magnifica strut-
t u r a . Ma la h e r e s i a , ove di L u t e r o , ove di C a l v i n o , ne hà b a n d i t a la Catolica
r e l i g i o n e . C l a u d i o p o l i n e l l i edifici v a del p a r i , m a si r i t i r a n e l l a grandezza del
c i r c u i t o , sendo di m i n o r e assai di Cibinio. S i e d e ai piedi di alcuni alti colli
cinta intorno da una alta muraglia distinta in torri alla antica. Hà popolo
numerosissimo, & spetialmente nei b o r g h i che di f u o r i o c c u p a n o spatio gran :

de. In questa C i t t à f r a le a l t r e h e r e s i e , v i si è l a r g a m e n t e i n t r u s a la pesti-

fera Setta Arriana. Alla cui distruttione il Prencipe Steffano Batteri vi
p i a n t ò Collegio & S t u d i o della c o m p a g n i a del Giesù, che f a c e v a gran p r o f i t t o
nella fede Catolica, et n'é poi stato anco largo de'suoi favori Sigismondo,
con f o n d a r e a l t r o Collegio in A l b a g i u l i a , n o n m e n o i n f e t t a di p e r v e r s i dogmi,
lasciati spandersi dopo la m o r t e della Regina Isabella, da Giovanni suo fi-
gliuolo, che d i v e n n e A r r i a n o . Hà C l a u d i o p o l i t r a f f i c o di v a r i a m e r c a t u r a con
Austriani, con Ungari, con Poloni, & con altre nationi, avendo abbondanza
di t u t t e le cose n e c e s s a r i e al v i v e r e n u b i a n o . S e g h e s v a r , & Meggies non sono
luoghi di m o l t a grandezza m a di b e l l o , & b u o n sito. Quello posando in Colle
ameno, & questo fra vignali, ^coltivate colline, sendosi acquistato nomi-
nanza, p e r occasione del Gritti Veneto, che caro à Solimano p e r essersi in
congiuntura del Padre Bailo, allevato in Constantinopoli, mandato in Un-
g a r i a , & a s p i r a n d o alla o c c u p a t i o n e di T r a n s i l v a n i a , con haver fatto tagliare
la testa al Vescovo di V a r a d i n o , che n'era governatore. Fu da Transilvani
assediato, distrutto con tutti li suoi, & egli finalmente morto. Resta hora
Corona, città n o b i l e , & b e l l a , posta nelli ultimi confini della Provincia con
la Valacchia, & sedendo come teatro, fra monti, & colli; che appunto le
fanno corona, & ne l a guardano con un castello, & Tare fabricativi sopra.
G i r a a t t o r n o t r e miglia di c i r c u i t o , s e r r a t o da buone m u r a , le quali c o p e r t e a
forma dì corritoro, rendono in occorenza di guerra commoda difesa, & in
tempo di pace commodità, che sia p e r ogni p a r t e la C i t t à v a g h e g g i a t a . Di
h a b i t a t o r i ne h a f r e q u e n z a m o l t o grande cosi al di d e n t r o come al di f u o r i ,
godendo molte ricchezze, spetialmente per il commertio continuo, che teu-
gono con Valacchi, con Moldavi, con Greci, Armeni, Bulgari, & con altra
gente, Sendo anco soliti li Vaivodi, & Regnicoli vicini, in occasioni dt'in-
cursioni de'Turchi, & Tartari, di havere per conserva delle loro ricchezze
questa munita Città. A l l a maniera stessa di libertà, ma con altre leggi, vi-
v o n o gli S i c o l i contea del T r a n s i l v a n o v e r s o la M o l d a v i a , gente Ungara, dove
posseggono s e t t e T e r r e da loro dette sedi, il cui sito per essere montuoso,
& di difficile ingresso, poco temono l'armi del Turco, contro il quale, o
altri, facendo guerra il Prencipe, sono tenuti di militare a proprie spese,
sendone tal v o l t a usciti sino al n u m e r o di v e n t i m i l a . Si v a n t a n o di nobiltà,
& di essere dei primi Sciti, che venissero in U n g a r i a , & che corrotto
il v o c a b o l o , siano poi stati c h i a m a t i Sicoli, & il paese, di S c i t i a , S i c u l i a . T r a
loro si è c o n s e r v a t a la Catolica r e l i g i o n e , se ben con qualche perdita della
sua candidezza per mancamento d'operari, poiché de'religiosi a l t r i non han-
n o , che alcuni Monasteri de'Frati osservanti di San F r a n c e s c o . Il r e s t o della
Trsmsilvania contiene molte T e r r e , Castella, & Fortezze con numero grande
de Villaggi. Sono habitati o l t r e i Sassoni, da U n g a r i , & da V a l a c c h i : delli
Ungari sono i n o b i l i , che v i v o n o p e r il paese con dominio, & giuridittioni,
& d e ' V a l l a c h i sono i l a v o r a t o r i de t e r r e n i , ad a l t r o essercitìo non applicati
p e r la v i l t à , & inertia loro. E diviso questo stato in Contati, al m o d o del
Regno di U n g a r i a . Havendo ognuno la sua gente da guerra, & il Prencipe
ha cavato, & cava fino a diecimila cavalli, & a trenta mila f a n t i . Le for-
tezze principali senza le prese al Turco, sono Varadino, Ust, Soniosiuar,
2 6
Cuivar, Fogaras, & D e v a ) . Le r e n d i t e regie si f a n n o da D e c i m e della P r o -
vincia, che v e n g o n o pagate al P r e n c i p e , da D a t i j , & da m i n i e r e d'oro, d'ar-
2 7
gento, & de'sali. A'Noibagna ). Terra d'ultimo confine con Ungaria, che
anzi si dice esserne p a r t e , si cava oro, & argento, & il Transilvano vi ha
2 8
l a sua Cecca. M a di p i ù fecondità sono le f o d i n e della Slatina ) presso ad
Albagiulia una g i o r n a t a , produlcendo in parte oro finissimo non indiguo de
purgamento del fuoco, la minerà stessa, & dandone l'acqua de'ruscelli, che
fatti rivigare a studio sopra ruvidi panni, vi lasciano la pretiosa arena. I
sali n o n d ' a l t r a m a n i e r a d e ' m e t t a l i ascosi n e l l e v i s c e r e d e l l a T e r r a , si cavano
co'l taglio di acuti Scalpelli per non essere di sodezza minore della
pietra, & di l o r o in più luoghi abbondandone il paese, per commodità
de'Fiumi da trasportargli, non si l a v o r a n o , se n o n à Des antichissima Terra
al Somos, che ne conduce quantità grande in U n g a r i a , & a T o r d a di anti-
chità non inferiore, dimostrando s o p r a un colle vestigi di stanza de'Romani,
che v i a l l o g g i a v a n o con u n a l e g i o n e , p e r t e n e r e il luogo, in quei t e m p i città
importante, & che si r i b e l l a v a con altre d e l l a Dacia, in f r e n o , & in offitio.
2 9
Le c o r r e di v i c i n o il fiume A r a g n e s ) , che v u o l dire oro, producendone le
sue a r e n e . E t s o p r a di lui c a r i c a t o il S a l e , & r i c e v u t o d a l l e acque più g r a n d i
3 0 3 1
del Maruggio ), passa a Lippa ), & più o l t r e ne'paesi del Turco. L'utile
di t u t t o ciò p u ò r e n d e r e al P r e n c i p e di e n t r a t a o r d i n a r i a d o i c e n t o cinquanta
mila scudi, ma quando vuole ne hà di estraordinaria molto più. P e r la r e -
sidenza R e a l e s e r v e A l b a g i u l i a , non tanto per merito della Città, quanto per
la o p p o r t u n i t à dell'esser suo, che é nel c e n t r o della T r a n s i l v a n i a . Giace ella
in p i a n o , il quale da un canto r i t i r a n d o s i in se stesso p e r a l q u a n t o di dis-

2 a
) Oradea, Hust, Gherla, Chioar, Făgăraş şi Deva.
2 7
) Baia-Mare.
2 8
) Zlatna.
2 9
) Arieş.
3 0
) Mureş.
3 1
) Lipova.
cesa, quale termina in spatiosa campagna, viene parte della Città a rima-
n e r e in p o s t o quasi che di p i a c e v o l e c o l l i n a . L'ambito suo eccede di poco un
miglio con s e m p l i c e m u r a g l i a , & con edifici din n o n m o l t a consideratione dal
Palaggio del Prencipe, d e l l a Chiesa Maggiore, & dal l u o g o d e ' G e s u i t i in poi,
hà ben b o r g h i , che s u p p l i s c o n o a l l a sua picciolezza, h a b i t a t i da d i v e r s e n a t i o n i ,
r i t i r a t e di sotto il T u r c o , & in spetie da G r e c i , & da V a l a c c h i o l t r e gli Ungari,
& soldati a piedi, & a cavallo p e r g u a r d i a del P r e n c i p e in copia considera-
b i l e . Nella c a m p a g n a , quale soggiace dal l a t o della collina, si scorgono ruiue
di una grande Città, delle cui reliquie vogliono sia Albagiulia, la quale di-
cono i Paesani che si chiamasse Apullum dal nome del fiumicello che gli
correva f r a mezzo & che entra nel Marriggio vicino, sino alle cui spondi
p e r v e n i v a l a C i t t à , la q u a l e fù d e s o l a t a nelle ribellioni della Dacia con altre,
dairimperadore Traiano, & nel guasto di lei, da P a s t o r i , & da a l t r i , che vi
vanno ad estraere pietre, si truovano ben spesso medaglie con impronti
de'Romani, & diverse più antichità, de'quali anco altrove abbonda la Tran-
silvania. Hor li d u e P r e n c i p i m a r i t o , & m o g l i e s t a n d o in v i s i t a d e l l e sudette
C i t t à , m a t u r a v a i l t e r m i n e de C o m i t i j d e l l a Provincia intimati da Sigismondo
p e r il mese di M a r z o a t e n e r s i in Meggies p e r le o c c o r r e n z e publiche, & per
provedere ai bisogni della guerra. Il Cardinale Battori Vescovo di Varmia
in Prussia, quale si t r o v a v a in P o l o n i a con li suoi, essule d a l l a Transilvania
per gli moti primieri contro il Prencipe, udita col r i t o r n o in stato de! Cu-
gino, la i n d i t t i o n e dei futuri comitij, & desideroso d'intervenirvi per essere
rimesso alla patria, ottenne a molti offici gratia della venuta. Soggiornavano
gli Prencipi a Cibinfo, quando loro comparì novella che il Cardinale era
entrato in paese. Onde subito mandorono Gentihuomini ad incontrarlo, &
giungendo a Cibinio ne lo raccolsero con termini di molta osservanza, &
amore, dopo che si a v i o r o n o di c o m p a g n i a alla v o l t a di S e g h e s v a r , & indi a
Corona. In questa Città dovitiosissima di tutte le cose, dimorandosi di al-
cuni giorni, Michiele V a i v o d a della V a l l a c h i a , i m p e d i t o à v e n i r v i in persona,
per suoi B o i a r i con nobilissimo seguito mandò à complire & a presentare,
come è costume di quelle regioni, i Prencipi, i quali medesimamente con li
maggiori della corte al partire della Città, & da altri luoghi di alloggia-
mento, erano accompagnati da p r e s e n t i di l o r o s u d d i t i . La V a l a c c h i a chiamata
Transalpina a differenza della Moldavia detta Cisalpina, va dalla Transil-
v a n i a divisa p e r M o n t i , & s e l v e , & p e r un s t r e t t o d i f f i c i l i s s i m o , & precipitoso
alla e n t r a t a , e m i n o r e d e l l a M o l d a v i a , ma l ' i m a , & l ' a l t r a m a g g i o r i della Tran-
s i l v a n i a , a n c o r c h é di lungezza sia e l l a di sei g i o r n a t e , & di l a r g h e z z a q u a t t r o .
Quelle p e r o sono s u p e r a t e da questa in copia d'habitanti, & di C i t t à , & luo-
ghi m u r a t i , sendo e l l e p e r il p ù , & massime la T r a n s i l v a n i a a l p i n a d i s t i n t e in
Terre, & Casali a p e r t i con poche fabriche d ' a l t r o , che di legno. Se ben So-
3 2
chzava ) Metropoli della Moldavia è tenuta per fortezza, & capacità di

l 2
) Suceava.
m o l t o conto. Il t e r r e n o in l o r o , è di t a n t a f e r t i l i t à , & b i s o g n e v o l e di si poca
fatica ad essere c o l t i v a t o , che r e n d e i rustici neghitosi, & da poco. Abbon-
dano d'animali d'ogni sorte. Di v i n o . Mele cera, & altre cose, s e r v e n d o s i nel
lavoro de'terreni de'Buffali, di che ne hanno copia. La T r a n s a l p i n a ha di
Singolare u n a m i n e r à di C e r a , che si cava di S o t t o t e r r a , la q u a l e accesa al
fuoco, a r d e , & se n e f a n n o c a n d e l e , non disimili da q u e l l e della solita cera
in a l t r o , ohe nel o d o r e di pece, & nel c o l o r e fosco, & b r u n o . Di gente da
g u e r r a questa farà otto & più m i l a C a v a l l i con m o l t a f a n t e r i a ; ma di poco
t a l e n t o . Et la C i s a l p i n a a r r i v e r à sino a undeci mila C a v a l l i , & a buon n u m e r o
di pedoni. Et la gente a cavallo, cosi dell'una, come dell'altra Provincia,
m i l i t a ad UBanza di tutti li Regni di q u e l l e p a r t i , p e r le essentioni, & immu-
n i t à l o r o à p r o p r i o S o l d o . Il T u r c h o in M o l d a v i a n e l l e p a r t i estreme verso
il M a r n e r o vi ha a l c u n e Piazze, t r a q u a l i Chilia, & Nestoralba, da alcuni
3 3
d e t t o M o n c a s t r o ) . Estendendosi tutte le due V a l a c c h i e in spatiose campagne.
La T r a n s a l p i n a v e r s o il D a n u b i o , & l ' a l t r a v e r s o il f i u m e Nester, & il m a r e .
La f e d e di cotesti p o p o l i è la greca scismatica, la q u a l e si d i l a t a p e r immenso
t r a t t o di paesi, & p e r la Russia & Moscovia, r i c o n o s c e n d o p e r Capo il P a -
triarcha Costantinopolitano posto dal Turcho. L'idioma in p a r t i c o l a r e della
Transalpina, ove pochi altri habitano che Valacchi, è il latino, & Italiano
corrotto, Segni veri di essereci stati Collonie de'Romani. Dicendo a Dio,
Zieo, à Dominatio tua, Dominata al C a v a l l o , C a l l o . Et l'habito Specialmente
delle Donne è l'istesso con il c o n c i e r o d e l l e t r a c c i e l a r g o , che u s a v a n o le R o -
mane antiche, vestendo gli h u o m i n i con v e s t e doppia t a l l a r e d e f f e r e n t i dalli
Ungari, & con portatura in capo sopra la c a p i g l i a t u r a , che con la b a r b a
n u t r i s c o n o longa di c a p p e l l i a l t i , & g r a n d i Senza ali. Tengono per ignominia
il nome di Valacco, non volendo essere appellati con altro vocabolo, che
di Romanischi, gloriandosi d'havere origine da Romani. Nella Religione si
sono diportali con tanta Saldezza, che mai vi hanno lasciata entrare here-
sia, ne permesso, che altri che Christiani siano stati loro Prencipi, non
ostante, che spesso il Turco habbia tentato di instituirvi governo de'Suoi
Bassa. Nella Moldavia in certo luogo diverso Chilia, dicesi che si truovi
m e m o r i a , & vestigio del S e p o l c r o di O v i d i o , che da R o m a r e l l e g a t o m o r i in
quele parti. Li Prencipi Transilvani insieme con il Cardinale, consumate
che h e b b e r o a l c u n e settimane in C o r o n a , p r e s e r o di la p a r t e n z a p e r a n d a r e
3 4
alla p u b l i c a t a Dieta di Meggies, & il t r a n s i t o d o v e n d o essere p e r F o g a r a s )
Castello della prencipessa, vi invitò con il m a r i t o il Cardinale à fermarsi.
Questo luogo s i t u a t o in campagna si d i m o s t r a di b u o n a , b e n c h é picciola For-
tezza, rendendolo tale la m u r a g l i a T e r r a pienata, che lo cinge, & il fosso
larghissimo che ha d ' i n t o r n o , non potendo passarsi, che per un ben lungo
pónte di legno, che da la e n t r a t a , a r r i v a n d o a munitissime torri con molta

3 3
) Cetatea-Alba.
3 4
) Fagaras.
diligenza g u a r d a t e da S o l d a t i . P o c o discosto gli c o r r e il f i u m e A l u t a g r a n d e ,
& navigabile, il quale venendo dalle Alpi della Siculia, compartisse rami-
cello delle sue acque alla Fortezza, & tutto l'Alveo, alla T e r r a del nome
stesso di Fogaras, cbe si accosta. Nel Castello Baldassare Battori Fratello
del C a r d i n a l e , q u a n d o n'era p a d r o n e , cominciò p e r sua h a b i t a t i o n e un nobe-
lissimo edificio alla Italiana. Et a mezzo fattasi una grande S a l a ne l'ha-
veva o r n a t a di p i t t u r e di Eccellentissima mano. Et f r a queste per empire •
vacui n'erano alcune accompagnate da motti corrispondenti dilettevoli. In
p a r t i c o l a r e si v e d e v a la Fenice ardente nelle fiame suscitate a raggi del Sole
dal b a t t e r e delle ali, che d i c e v a : Sola f a c t a , S o l u m D e ù m S e q u o r . V i e r a anco
n e ' c a r b o n i accesi s o p r a l ' a l t a r e del R è P o r s e n a assediante R o m a , la m a n o del
Fortissimo Scevola con il detto: Fortia facere, & pati, Romanum est. Ap-
p a r i v a un A v o con la f a r e t r a p i e n a di S a e t t e . Co'l m o t t o : F o r t i b u s non de-
e r u n t . Et un S m e r a l d o L u c e n t e accompagnato da q u e s t e p a r o l e : Hoc uno, fi-
des, v i r t u s q u e p r o b a t u r . Se ne t r a l a s c i a n o molti altri per brevità, & per ri-
tornare ai Prencipi. fp. 70—75). .

A c e a s t ă descriere nu este s a v a n t ă sau umanistică, a ş a cum

este aceea a lui A n t o n i o P o s s e v i n o sau a lui Giovanni Anto­
35
nio M a g i n i ) , ci este o descriere a unui om de bun simţ, c a r e
— spectator şi uneori actor — r e d ă ceeace a v ă z u t şi a auzit cu
p r i l e j u l d r u m u r i l o r sale prin aceste locuri. P a r t e a s a v a n t ă este
foarte r e d u s ă , e a limitându-se l a o c u p a r e a Daciei de c ă t r e T r a -
ian şi la anumite observaţiuni a s u p r a antichităţii Transilvaniei,
i a r p a r t e a umanistică intervine f ă r ă a p a r a t ştiinţific şi a p r o a p e
pe nesimţite. Este o frumoasă descriere prin stilul vioiu şi prin
acel suflu melancolic, c a r e s t r ă b a t e descrierea u n o r o r a ş e t r a n ­
silvane, cum este B r a ş o v u l , p e care el le-a î n d r ă g i t mult, căci
f ă r ă îndoială secretarul lui Sigismund Bathori a petrecut cli­
pe frumoase în aceste cetăţi, înconjurat de artiştii şi cântăreţii
36
italieni veniţi din belşug la curtea p r i n c i p e l u i ) . Succint şi lim­
pede, el nu descrie toată Transilvania, căci nu e r a în intenţia
lui de a face o descriere completă a Transilvaniei, ci numai

5
* ) Claudio Isopescu, Notizie intorno ai Romeni nella letteratura geo­
grafica italiana del Cinquecento in Bulletin de la section historique — Aca-
demie Roumaine, 1 9 2 9 , Tome XVI.
38
) Szamoskòzy István torténeti maradványai, IV, p. 76—77. (Monu-
menta Hungariae histórica, Scriptores, XXX).
ceeace a v ă z u t şi ceeace e s t e absolut necesar p e n t r u cunoaşte­
r e a acestei regiuni de c ă t r e străini; p r i n u r m a r e diferitele omi­
siuni nu scad v a l o a r e a descrierii însăşi.
A n a l i z â n d a f i r m a ţ i i l e lui Tomasi d e s p r e Transilvania, e s t e
de r e m a r c a t că el r e d ă opinia c o n t e m p o r a n ă atât în ceeace p r i ­
veşte v e n i r e a S a ş i l o r , c a r e — zice el — ,,au fost siliţi de C a r o l
cel M a r e " să v i n ă pe aceste plaiuri, cât şi în ceeace p r i v e ş t e
originea Săcuilor, c a r e a r fi urmaşii Sciţilor.
D e subliniat este descrierea Sibiiului, cetate puternică, cu
clădiri impunătoare, v r e d n i c ă de c o m p a r a t cu V i e n a şi descrie­
r e a Braşovului, o r a ş u l cel mai a d m i r a t de c ă t r e Tomasi. El face
o a d m i r a b i l ă p r e z e n t a r e a a ş e z ă r i i Braşovului, „la cHtâ vagheg-
giata", a comerţului s ă u deosebit de intens, orientat spre S u d
şi Est precum şi a rolului de a d ă p o s t p e n t r u Domnii români
şi nobilii din jur, rol îndeplinit în timp de învaziune turcească
sau t ă t ă r e a s c ă .
M u l t e sate sunt în Transilvania — spune mai d e p a r t e T o ­
masi — şi locuitorii l o r sunt, în a f a r ă de S a ş i şi Unguri, Ro­
mânii, c a r e sunt lucrătorii pământului: dovadă a răspândirii
R o m â n i l o r pe întreg cuprinsul Transilvaniei.
S e c r e t a r a l unui principe destul de războinic şi p r e o c u p a t
de probleme militare, Tomasi indică cifre şi d a t e a s u p r a posi­
bilităţilor m i l i t a r e a l e celor trei ţ ă r i şi a s u p r a a l c ă t u i r i i a r m a ­
t e l o r respective şi trebue subliniată obiectivitatea lui în a c e a s t ă
p r i v i n ţ ă . Nioolae Băloescu a a p r e c i a t la justa ei v a l o a r e această
obiectivitate şi reproduce aceste date în „Puterea armată şi
arta militară la Români".
Cunoscător al surselor de venituri a l e principelui Sigis-
mund, Tomasi p r e z i n t ă r e l a t i v pe l a r g aceste surse: a u r u l şi
sarea, a r ă t â n d modul l o r de e x p l o a t a r e şi insistând a s u p r a pu­
rităţii a u r u l u i d e l a Zlatna şi a s u p r a rolului ee-1 a r e Mureşul
şi Someşul în t r a n s p o r t u l sării s p r e Ungaria sau spre ţinuturile
ocupate d e Turci.
Just şi cuprinzător prezintă AJba-Iulia, reşedinţă dom­
nească nu din pricina puterii cetăţii, ci p e n t r u poziţia ei cen­
t r a l ă în Transilvania. R e m a r c ă p r e z e n ţ a a numeroase naţiuni
c a r e locuesc în î m p r e j u r i m i l e cetăţii şi anume G r e c i şi Români,
în a f a r ă de Unguri. M e n ţ i o n â n d ruinele unei m a r i cetăţi, a
c ă r e i u r m a ş ă este A l b a - I u l i a — d e s p r e c a r e greşit a f i r m ă că
37
a fost d i s t r u s ă ) d e î m p ă r a t u l T r a i a n — spune că ţ ă r a n i i îi zi­
cea A p u l l u m d u p ă râul c a r e curgea prin mijlocul ei şi care se
v a r s ă în M u r e ş . Tomasi, s'ar p ă r e a , că r e d ă astfel o t r a d i ţ i e
l o c a l ă p ă s t r a t ă de ţ ă r a n i , c a r e a r a v e a ca obiect l e g ă t u r ă din­
t r e vechea cetate şi r â u l A m p o i u . D a c ă a r fi aşa, d a c ă într'a-
d e v ă r ţ ă r a n i i spuneau acest lucru, atunci a c e a s t ă t r a d i ţ i e îşi
a r e i s v o r u l în c h i a r timpurile d e înfiinţare a l e acestei a ş e z ă r i ,
p ă s t r â n d u - s e n e î n t r e r u p t de c ă t r e autohtonii români. Este însă
f o a r t e greu de a d m i s a f i r m a ţ i a lui Tomasi în felul cum o r e d ă
el. M a i c u r â n d se poate susţine că numele de A p u l l u m dat A l -
bei-Iulii — nume cunoscut de el, d a r necunoscut de ţ ă r a n i , c a r e
întrebuinţau cuvântul B ă l g ă r a d — a fost pus în l e g ă t u r ă cu
n u m e l e r â u l u i A m p o i u , nume c a r e se putea auzi din gura ţ ă r a n i ­
lor, chiar de Tomasi, sub influenţa încă simţită a umanismului.
Descrierea Munteniei şi a Moldovei este mult mai su­
mară şi mai g e n e r a l ă decât a Transilvaniei. C e t ă ţ i l e Moldo­
vei nu l e - a vizitat, deaceea se limitează a le aminti, i a r pe a l e
Munteniei le omite, probabil fiindcă le-a menţionat îndelung cu
ocazia descrierii campaniei din anul 1 5 9 5 î m p o t r i v a lui Si-
nan-Paşa.
Subliniază existenţa p ă c u r e i şi fertilitatea solului acestor
ţări, f a p t r e m a r c a t şi de a l ţ i italieni contemporani, ca Botero,
38
spunând c ă acest l u c r u face ca locuitorii să d e v i n ă l e n e ş i ) .
P a r t e a c e a mai i m p o r t a n t ă din t o a t ă a c e a s t ă descriere a
ţ ă r i l o r romaneşti, este a c e e a în c a r e Tomasi vorbeşte despre
originea, limba, religia şi î m b r ă c ă m i n t e a R o m â n i l o r . P e n t r u ca
această p a r t e să fie accesibilă înţelegerii tuturor, redăm mai
jos t e x t u l în t r a d u c e r e r o m â n e a s c ă :
„Credinţa acestor popoare este greaca schismatică; ea

3 7
) Oare ştia Tomasi de existenta unei aşezări dace peste care s'a
s u p r a p u s apoi c e t a t e a r o m a n ă ? Nu se p o a t e a f i r m a n i m i c .
3 S
) N. l o r g a , Istoria Românilor prin călători. Bucureşti, 1 9 2 8 , voi. I,
p. 2 1 8 — 2 2 0 . A i c i se e x p l i c ă de ce R o m â n i i e r a u în s t a r e a aceea de m i z e r i e .
cuprinde o imensă întindere de ţări, precum şi Rusia şi Moscovia,
recunoscând de cap pe Patriarhul dela Constantinopol aşezat dte
Turc. Limba, mai ales a Munteniei, unde puţini alţii locuesc de­
cât Valahi, este latina şi italiana coruptă, semne adevărate că
aici au fost colonii de ale Romanilor. Spunând ,,a Dio Zieo, a
Dominatio tua Dominata, al cavallo callo". Iar îmbrăcămintea
mai ales a femeilor cu pieptănătură cu plete lungi, este aceeaşi
cum obicinuiau vechile romane; bărbaţii îmbrăcându-se cu du­
blă haină lungă până la călcâiu, deosebit de Unguri, şi cu aco­
perământ pe cap deasupra părului, pe care cu barba lungă îl
39
îmbogăţesc cu pălării ) înalte şi mari fără de margini. Soco­
tesc de ocară numele de Valah nevoind să fie numiţi cu alt
cuvânt decât de ,,Romanischi" mândrinidu-se că-şi trag origi­
nea dela Romani. In religie s'au purtat cu atâta statornicie, în­
cât nu au îngăduit niciodată să pătrundă în ea vreo erezie şi
nici nu au permis ca alţii decât creştini să fie Domnii lor, cu
toate că deseori Turcul încercase să aşeze aici cârmuirea Paşi­
40
lor s ă i " ) .
O întrebare se impune: a avut Tomasi posibilitatea să
cunoască în deaproape pe Români? Cu siguranţă da, chiar dacă
nu a fost în Muntenia în anul 1595 alături de Sigismund Ba-
thori. El a cunoscut mai întâi pe Românii din Transilvania şi
apoi pe cei din Muntenia, căci foarte mulţi boeri-soldaţi din
Muntenia au ajutat pe Sigismund Bathori în luptele contra Tur­
41
cilor, după cum afirmă chiar Tomasi ), iar la curtea lui Sigis­
mund au venit de nenumărate ori soli români ai lui Mihai Vi­
teazul, care erau boeri cu ştiinţă de carte şi dela care Tomasi a
putut auzi multe lucruri despre Români.
Nicolae Bălceseu este convins de bunele cunoştinţe des-

s 9
) Căciuli.
4 0
) Am încercat să traduc textul cât mai apropiat de original, deşi
el nu este l i m p e d e în mai m u j t e l o c u r i din p r i c i n a g r e ş e l i l o r de t i p a r . Ast­
fel în loc de „ t r e c c i a " = plete, cosiţe, în text este „traccia". Partea cea
mai încurcată este aceea unde Tomasi vorbeşte despre îmbrăcămintea Ro­
mânilor. /'
4 1
) G. Tomasi, op. cit., p. 37.
pre Români ale lui Tomasi, atunci când spune: „Giorgio To-
masi, carele fiind secretarul prinţului Sigismund Bathori, a tre­
42
buit să cunoască bine pe Români şi instituţiile lor" ).
Analizând afirmaţiunile lui Tomasi privitoare la Români,
se observă că el nu face nicio deosebire între Românii din
Transilvania, Muntenia şi Moldova: ei sunt aceeaşi naţie şi au
aceeaşi origine, limbă şi religie, formând o unitate spirituală
deplin închegată. Bun observator, el subliniază în mod just feno­
menul trăiniciei şi al tenacităţii, cu care poporul român şi-a
păstrat nealterată credinţa strămoşească — element de temelie
a l resistenţei poporului român dealungul veacurilor, — fapt
#

scos în evidenţă şi de Antonio Possevino, dar nu în chip atât

43
de hotărât şi de convingător ). Mai mult încă, Tomasi recu­
noaşte şi puritatea religiei Românilor, atunci când spune că
ei nu au îngăduit să pătrundă erezia în religia lor, ceeace este
un lucru surprinzător din partea unui italian reprezentant al
Sf. Scaun. Prin aceasta el scoate în relief şi mai mult deosebi­
rea dintre Românii conservativi şi credincioşi tradiţiilor lor
într'adevăr milenare şi între Unguri şi Germani, care au trecut în
mare parte la erezia luterană şi calvină, din care pricină To­
masi îi osândeşte de nenumărate ori în această operă. Ro­
mânii nu au îngăduit alţi Domni decât creştini, zice apoi To­
masi, conturându-se astfel în mintea acestui secretar străin idea­
44
lul creştin, pentru care Românii au luptat timp de veacuri ).
Limba, îmbrăcămintea şi mărturiile proprii îi dovedesc pe
Români urmaşi ai Romanilor. Acestea sunt cele trei argumente
ale romanităţii noastre, sau mai bine zis cele trei realităţi ro­
mâneşti, care l-au izbit pe Tomasi şi pe care el le pune în legă­
tură cu vechii colonişti romani.
In ceeace priveşte argumentul lingvistic, acesta este mai ve-

4 2
) N. Bălcescu, Puterea armată şi arta militară la Romani. Publ. de
I. A . Odobescu. B u c u r e ş t i , 1 8 8 7 , p. 6 3 8 , n o t a 1.
4 3
) A n t o n i o P o s s e v i n o , Transilvania (1584). B u d a p e s t , 1 9 1 3 , p. 6 4 . (Fon-
tes r e r u m t r a n s i l v a n i c a r u m . Tomus III).
4 4
) N. Cartojan, Istoria literaturii române vechi. Voi. 2. Bucureşti
1942, p. 1 2 8 .
chiu, d a r sunt d e r e m a r c a t e x e m p l e l e pe care le dă Tomasi, c ă c i
„Zieo", cuvânt din cult şi „Dominata", cuvânt pe care el îl
v a fi auzit d e l à boerii români, n u a u fost menţionate d e scriitorii
italieni înaintea lui-, „callo" se găseşte şi la B o t e r o . Tomasi n u
d ă decât trei e x e m p l e , d a r din domenii v a r i a t e şi f o a r t e p o t r i ­
vite. Probabil că e l a cunoscut o p e r a lui Botero, Relazioni uni­
versali şi deaceea nu insistă a s u p r a acestui argument, el fiind
utilizat încă mai înainte de alţi scriitori italieni. Argumentul
lingvistic îl î n t ă r e ş t e prin a l t e d o u ă : cel etnografic şi a l tradi­
ţiei p ă s t r a t e de c ă t r e Români. A c e s t e a r g u m e n t e din u r m ă s e
deosebesc m u l t unul de a l t u l ca v a l o a r e istorică. .Legătura î n t r e
î m b r ă c ă m i n t e a femeilor r o m â n e şi romane e s t e f o r ţ a t ă . Nicolae
4 5
Iorga a a r ă t a t că în p o r t u l românesc nu e nimic r o m a n ) . D e s ­
p r e b ă r b a ţ i nu mai spune Tomasi că se î m b r ă c a u ca Romanii,
probabil fiindcă şi-a d a t seama de n e a d e v ă r u l unei asemenea
aserţiuni. Descrierea îmbrăcămintei b ă r b a ţ i l o r a r e totuşi va­
l o a r e a ei, căci e a corespunde cu î m b r ă c ă m i n t e a unui boier r o ­
4 0
mân din veacul a l X V I I - l e a ) , d o v a d ă că Tomasi a cunoscut
mai bine a c e a s t ă clasă socială a Românilor.
A f i r m a ţ i u n e a prin c a r e susţine m ă r t u r i a p r o p r i e a R o m â ­
4 7
n i l o r în ceeace p r i v e ş t e originea lor r o m a n ă ) se compune din
d<»uă p ă r ţ i : repulsiunea R o m â n i l o r f a ţ ă de cuvântul „Valah"
pe c a r e ei îl socotesc cuvânt d e o c a r ă întrebuinţând cuvântul
„român" p e n t r u a se denumi şi p a r t e a a doua: m â n d r i r e a cu
originea r o m a n ă . D a c ă a s u p r a p ă r ţ i i întâi istoriografia e s t e în
deplin a c o r d cu Tomasi, considerând persistenţa cuvântului
48
„român" ca temelia tradiţiei originei r o m a n e ) , a s u p r a p ă r ţ i i

4 5
) N. I o r g a , Portul popular românesc, Vălenii de M u n t e , 1 9 1 2 , p. 1 4 .
4 S
) Eugen B a r l i u l , Costume româneşti din veacul al XVII-lea. Cluj, 1 9 3 5 ,
p. 2 5 .
4 7
) Importanţa acestei afirmaţiuni a sesizat-o şi N. Bălcescu, deoarece
în Românii sub Mihai Vodă Viteazul, ed. Lapedatu, p. 1 8 4 , el redă acest
text în l i m b a r o m â n ă , i a r în n o t ă îl r e p r o d u c e în l i m b a i t a l i a n ă , cu o sin­
gură greşală: a omis articolul „il" înaintea substantivului „nome", omi­
siune p ă s t r a t ă şi în e d i ţ i a d-lui Stelian Semedrescu, din a n u l 1 9 4 0 .
4
*) Alexandre Ciorărtescu, La tradition historique et l'origine des
Roumains. Bucarest, 1 9 4 2 , p, 1 7 .
•a doua, a d e c ă asupra existenţei unei tradiţiuni o r a l e la popo­
rul român, a v â n d ca obiect originea r o m a n ă , istoriografia a r e
48
Tezerve ). Intr'adevăr este foarte greu d e stabilit, d a c ă a d ă i ­
nuit n e î n t r e r u p t o astfel de t r a d i ţ i e o r a l ă în poporul român.
S e p o a t e a f i r m a totuşi că e a a e x i s t a t şi a dăinuit la o anumită
p ă t u r ă socială, la anumiţi boieri şi c ă l u g ă r i d a r în m o d confuz,
fiindcă însuşi t e r m e n u l de „Roma" şi „ R o m a n " le e r a confuz,
iar mai t â r z i u când cultura l a t i n ă a p ă t r u n s şi în ţ ă r i l e române.
3impezindu-se termenii s'a limpezit şi t r a d i ţ i a , cristalizându-se
în cuvintele lui G r i g o r e Ureche: „De la Râm ne tragem şi
•cu a l o r cuvintele ni-s mestecate". V r e d n i c d e subliniat este
f a p t u l că o a f i r m a ţ i u n e a t â t de categorică, r e l a t i v ă l a t r a d i ţ i a
originei r o m a n e ca a lui Tomasi, care a v e a n u m e r o a s e posibili­
tăţi să se informeze la f a ţ a locului, nu întâlnim l a nici un
italian, care a vizitat ţările noastre, afară de Franceseo
delta Valle. Valoarea afirmaţiunilor lui Tomasi depăşeşte
v a l o a r e a a f i r m a ţ i u n i l o r lui G i o v a n n a n d r e a G r o m o şi în anu­
mit sens chiar şi pe cele ale lui Della Valle, căci aceste
afirmaţiuni i s v o r ă s c din o d e p l i n ă cunoaştere a r e a l i t ă ţ i l o r r o ­
mâneşti şi dintr'o intenţiune de istoric, o p e r a sa fiind o isto­
rie a evenimentelor contemporane, a l c ă r o r m a r t o r a fost în
mare măsură.
încheind reflexiunile şi c o n d u z i u n i l e i s v o r â t e din studiu!
acestei descrieri a Transilvaniei şi a Ţ ă r i l o r Româneşti, putem
spune că ea se înşiruie p r i n t r e n u m e r o a s e l e şi p r e ţ i o a s e l e r e f e ­
rinţe italiene despre Români dela sfârşitul sec. al XVI-lea,
această descriere, sau cel puţin schiţa ei, fiind a l c ă t u i t ă în anii
1 5 9 6 — 1 5 9 9 . A s t f e l e a ocupă un loc de frunte p r i n t r e izvoare,
contribuind în mod r e a l l a cunoaşterea R o m â n i l o r şi a unor r e ­
giuni româneşti din a c e a s t ă epocă.

, n
) Dimitrie Onciul, Tradiţia istorică în chestiunea originilor române,
Bucureşti, 1 9 0 7 . 2 1 p. N. Iorga, Istoria Romăniior prin călători. Bucureşti,
1 9 2 8 , V o i . I, p. 9 2 . Claiidio l s o p c s c u . op. cit., p. 89.
 II.

In a c e a s t ă p a r t e se r e p r o d u c p a s a j e l e , în c a r e Tornasi se
ocupă de Ţ ă r i l e Româneşti şi de Transilvania, întru cât a f o s t
în l e g ă t u r ă cu Domnii români în decursul a n i l o r 1595—1604.
Dat fiind că a p r o a p e tot ceeace a f i r m ă Tornasi este l u c r u sta­
bilit de c ă t r e istoriografie pe baza a l t o r i s v o a r e mai a m p l e şi
uneori mai precise, textul din o p e r a lui Tornasi se r e p r o d u c e
f ă r ă comentarii. Scopul acestei r e p r o d u c e r i e s t e de a p u n e là
îndemâna istoricilor un m a t e r i a l puţin accesibil din pricina r a ­
rităţii operei Delle guerre et rivolgimenti del regno d'Ungarìa
e della Transilvania. P a s a j e l e care se r e p r o d u c fiind î m p r ă ş t i a t e
în tot cuprinsul operei, textul este p r e c e d a t de o scurtă l ă m u ­
r i r e p e n t r u a putea fi înţeles mai Uşor.
Sigismund r u p e t r a t a t u l cu Turcii, face o e p u r a ţ i e sânge­
roasă printre duşmanii săi interni şi, sprijinit pe a l i a n ţ a cu
î m p ă r a t u l , începe să atace diferite cetăţi turceşti. U r m e a z ă cam­
pania din anul 1 5 9 5 împotriva lui S i n a n - P a ş a . A n i i 1 5 9 4 — 1 5 9 5 :

..Hora vedendosi Sigismondo l i b e r o da ogni sospetto de'suoi, cominciò.,

data mano all'armi, a spiegare in aperto le sue insegne contra l'Otomano,
& uscendo con temuto campo, d i v e r t i la piena, d e l l ' a p p a r a t i riostili, che sole­
vano passare in U n g a r i a , & vinti piu volte gli n e m i c i , che gli v e n n e r o con
g r a n f o r z e in c o n t r o , & s u p e r a t a L i p p a Piazza di m o m e n t o , con la presa della
5 0
Città di Cenadio, di Gianù(?) Caransebeş, lugos ). & altri luoghi apportò
terrore immenso a Turchi tanto piu che anco -dalla M o l d a v i a , & dalla Va­
lacchia, li cui Vaivodi, sendo state le Provinţie con le a r m e del Prenc. li­
berate dalla soggettione de B a r b a r i , e r a n o sottoposti alla di lui superiorità,
scorrendosi da un lato sino a Monchastro detto Nestoralba verso il Mar
n e r o , & d a l l ' a l t r o , passato l ' I s t r o , a Nicopoli, S i l i s t r i a , T a r n o v a , & a l t r e T e r r e
della Bulgaria, facevano i Transilvani imprese importantissime. V e n n e il Bassa
di T e m i s v a r con q u a r a n t a m i l a soldati a danni della M o l d a v i a , & della Valac­
chia ne lo incontro con li due Vaivuodi il Transilvano, il quale fingendo
per timore di ritirarsi, il Bassa senza r i t e g n o seguendolo, diede in una im­
boscata così f o r b i t a che lo disfece in gran p a r t e con il r i m a n e n t e impiegan­
dosi à r i t o r n a r e a d i e t r o nel passare certi paludi, & acque se ben di verno,
ancora però deboli di giaccio a sostener peso, ne perde molti affogati. Non
avenne fortuna migliore a d i e c e m i l a T a r t a r i , perche- carichi di preda ritor-

') Cenad, Caransebeş, Lugoj.

 0 1
uando dall'alta Ungaria verso la Patria loro, alli stretti di Marmarusio )
confine con Pollacchi attesi da guerrieri Transilvani, ne gli rupono rito­
gliendo loro cioche couducevano di bottino ove in particolare erano mille
Christiani di d i v e r s a età, & g u a d a g n a n d o mille cinquecento cavalli dei loro.
Accortosi il G r a n t u r c o , che la deffetione di lui dal Prencipe Sigismondo,
& dalle Valacchie derivava a molto grave incommodo della guerra, & della
Città di Constantinopoli, che pativa di varie vettovaglie solite a v e n i r v i da
quelle parti, & indarno con offerta di stato magiore, & sino d'incoronarlo
Uè di Ungaria, provato di riconciliarselo amico impose a Sinano, che per
allbora lassciando li U n g a r i , si rivolgesse alla ricuperatione della Moldavia,
& della Valacchia, & à castigare il Transilvano della mancata fede. Com­
parsa dunque che v i d d e S i n a n o la state atta al c a m p e g g i a r e , si pose in ap­
parecchio p e r la i n g i u n t a g l i speditione, & in pronto havendo settanta mila
hnomini da combattere,- p a r t i diverso Valacchia, & giunto di passaggio in
Bulgaria, & al Danubio fermatosi quanto fu necessario alla fabrica d'un
p o n t e , qual fece r i s p o n d e r e d a l l ' a l t r a r i p a a l l a f o r t e z z a di G i o r g i ù , i n c a r i c a n ­
done a quel p r e s i d i o la custodia, s u p e r ò con t u t t e le genti il f i u m e . Il V a i -
v o d a di V a l a c c h i a Michiele non stimandosi sofficiente ad a s p e t t a r e l'inimico,
si r i t i r ò in s i c u r o n e l l a T r a n s i l v a n i a , di m a n i e r a che il G e n e r a l e T u r c o hebbe
negotio leggiere a debellare la p r o v i n c i a , la quale acciò per l'avvenire non
r i b e l l a s s e , se ne assicurò fortificando Tergoviste capo del paese, & sede del
Vaivoda con validissimi terrapieni, & lo stesso facendo di Bucaresto. Da
S i n a n o era di poco stato f o r n i t o il l a v o r o , q u a n d o si sentì venire sopra con
esercito risoluto, & forte il Prencipe Sigismondo, il quale con il soverso
Cesare de'cavalli di Slesia, con li suoi Transilvani, & Sicoli, & con gente
di Michiele si t r u o v a v a insieme un n e r v o di cinquanta mila combattenti, à
quali si sarebe unito Stefano Vaivoda della Moldavia, con buone forze, se
p e r sospetto d e ' T a r t a r i , & del G r a n C a n c e l l i e r e di P o l o n i a , non lo f a c e v a il
Transilvano r i m a n e r e a custodia del paese. Il General Turco ricevuto aviso
della venuta del Prencipe, del suo g a g l i a r d o sforzo, che diveniva anco mag­
giore dalla voce della presenza dell'Arciduca Massimigliano, & di quantità
grtìnde di Soldati Italiani, che altri però non erano, che gli condotti di
Toscana dal P i c o l o m i n i , non ardì di a s p e t t a r l o a b a t t à g l i a . P e r i l c h e lasciando
S i n a n o in T e r g o v i s t e con v a l o r o s o p r e s i d i o di G i a n i z z a r i & con q u a r a n t a pezzi
di A r t i g l i e r i a il Bassa della C a r a m a n i a , si diede egli à m a r c i a r e con tutto il
Campo à buoni passi, havendo di r e t r o g u a r d a A s s a n o Bassa, il quale subito
che alle sommità dei monti, donde dalla Transilvania si descende in Va­
lacchia, scuoprì gli stendardi Christiani, accellerò più che puote il camino
per ragguagliarne Sinano. Sigismondo al giunger suo, veduto il sloggiamen-
t o , & la f r e t t o l o s a a n d a t a de'nemici, & volonteroso di spingersi loro dietro,
imprese con gran prestezza, affinchè non gli restasse sospetto alle spalle, ad

o 1
) Maramureş.
espugnare Tergovista, la q u a l e a f o r z a (l'tiuomini, & de f u o c h i , n o n facendo
f r u t t o la b a t t e r i a , in p o c h e h o r e si venise. A n d o r n o a filo di s p a d a pin de m i l a
Turchi, & à saccheggio tutto ciò che si t r u o v ò n e l l a P i a z z a , con pregionia
del Bassa, & di alcuni Beghiferiti, a n c o di f u o r i m o l t i , che si e r a n o fuggiti
fra boschi, uccidendosi da T r a n s i l v a n i . Della perdita alcuni cavalli salvatisi
giunsero con la n u o v a a S i n a n o il q u a l e da B u c c a r e s t o , d o v e esso si e r a al-
quanto fermato, parti incontinente lasciandovi artigliarla, & molti impedi-
m e n t i p e r a r r i v a r e al D a n u b i o , & r i d u r s i o l t r e il p o n t e in s i c u r o . II P r e n c i p e
espugnato T e r g o v i s t a , misesi a s e g u i t a r e l'inimico per viaggio impadronendosi
di B u c c a r e s t o & se b e n e hebbe qualche ritardo della via, convenendogli gi-
rare alla l u n g a p e r le r u i n e f a t t e da T u r c h i dei p o n t i , et di q u e l l o s o p r a il
5 2 5 3
fiume Zelez ), ciò non ostante arrivò Sinano, al poste à Giorgiù ), per
dove sollecitava la passata dell'esercito, sendosi egli quasi che affogato in
un paludo t r a s p o r t a t o v i dal d e s t r i e r o . La V a n g u a r d a del Transilvano investì
s u b i t o ne T u r c h i con t a n t o l o r o s p a v e n t o , che tosto si d i e d e r o alla s a l v a p e r
la v i a del ponte, & all'uno a l l ' a l t r o impedendo il t r a n s i t o , in gran numero
nelle acqui andarano a ritrovare la morte, & il rimanente da ogni parte
combattuto, & coltogli il rifuggio del m e d e s i m o p o n t e , fu d i s f a t t o il campo
con gran quantità di uccisi, & di fatti schiavi, perilche a'Transilvani sortì
u n a copiosissima, & ricca p r e d a con l i b e r a t i o n e di p i ù di d i e c e m i l a Christia-
ni, che a dura servitù conducevano gli nimici dalla Valachia. Sinano dal
posto ulteriore del Danubio stando mesto spetatore dell'infelice successo
de'suoi b i a s t e m a v a il G i e l o , & M a c o m e t t o di essere su'l colmo d e l l a sua g l o r i a ,
& vittorioso p e r l'Asia, Africa, & Europa, vinto & fugato da un Prencipe
giovanetto, & da i m b e r b i , come egli diceva, della T r a n s i l v a n i a . Ma la dis-
peratione segli aumentò, quando vidde anco a forza preso G i o r g ù , del cui
mantenimento pur sperava, havendolo stesso presidiato, & avalorándolo con
la v i c i n i t à d'una isoletta, dove accampando cinquemila Turchi, bersagliavano
teribilmente contro i Transilvani. La Fortezza non poteva essere tolta se
p e r assalto, & p e r b o t t a d ' a r t i g l i a r i a , onde lo assunto di b a t t e r l a , ne lo h e b b e
il Picolomini, & con molto ingegno colpendo, in poco di h o r e fece strada
per le ruine della muraglia all'ingrosso, nel cui mentre quelli d'entro ben
servendosi d'archibuggi, & di alcuni pezzi leggieri offendevano non poco gli
nimici, f r a q u a l i la F a n t e r i a U n g a r a i m p a t i e n t e di e n t r a r e nel luogo, & spin-
gendosi con troppa inavertenza nella frecia dei tiri, furono di loro am-
mazzati doicento, & feriti molti. Il P i c o l o m i n i & li suoi Cavallieri smontati,
con la spada in m a n o si a v a n z a r o n o alla a p e r t u r a - d e l l e m u r a , c o m i n c i a n d o à
salirvi, il che veduto da Turchi, diedero tosto segno di volersi r e n d e r e , et
era per prestarvi orecchio il Fiorentino; ma dietro a lui venendo Ungari,
et Sicoli pieni di sdegno p e r la m o r t e , et d a n n o dc'eompagni impedirono il

5 2
) Arges (?)
5 S
) Giurgiu.
parlamentare, et irrumpendo con gridi, et con ruina grande nella Piazza,
o p p r e s s i da l o r o i nemici, che p u r m e n a v a n o le m a n i , $ con f e r i t e t r a t t a r o n o
male alcuni degli Italiani, fecero u n i v e r s a l e -uccisione de tutti, et in spetie
di m i l l e rrifuttiatir" S a l d a ti; -mettendo apresso ogni cosa à sacco. G l i Tos-
c a n i r i p o r t o r o n o m o l t a l o d e del d i m o s t r a t o v a l o r e , & c o m m e n d a dal P r e n c i p e ,
dal Nuntio Apost. Visconti, da Carlo Magno lnternuntio di Cesare, & da
tutto'l C a m p o , il loro Capitano a m a g g i o r stima ascese, et del suo pruden-
tissimo consiglio in d i v e r s e occorenze servendosi il T r a n s i l v a n o , v o l o n t i e r i ne
l o h a v e r e b b e t r a t t e n u t o seco a l l a C o r t e q u a n d o fosse egli s t a t o d ' a l t r o a n i m o ,
che di r i t o r n a r s e n e al g r a n Duca suo signore. Pensorono i c h r i s t i a n i di as
s a l t a r e q u e l l i del Isola & ne h a v e v a il P r e n c i p e v o g l i a grandissima; tuttavia
p e r non rappresentarsi modo di s u p e r a r e l'acqua, p e r c h e a l t r i legni non era-
no d a l i a p a r t e di qua, che due g a l e r e conquassate d e l l e p r e s e l ' a n n o dianzi a
Giavarino, & venute in mano deTransilvani, non si puote fare altro come
anco bisognando che il m e d e s i m o Sigismondo si temperasse per a l l ' h o r a da
altre imprese per scarsezza in p a r t i c o l a r e di dinaro da pagar l'essercito,
commandò che fosse arso, & d i s t r u t t o G i o r g i ù . S i n a n o accompagnato da in-
felicità di t u t t e l e cose, p e r v e n e n d o a Costantinopoli, reputò à ventura che
p r i v o del G e n e r a l a t o , n o n fosse p r i v o d e l l a v i t a , & l a gente T r a n s i l v a n a sen-
za ostacolo v e r u n o s c o r e n d ò il paese, giunse a v e d e t t a d e l l e r e l i q u i e del ponte
meraviglioso di T r a i a n o , il quale p e r essere stato fundato quasi che in un
v a s t o p e l a g o , che t a l e in q u e l l a p a r t e si assomiglia il D a n u b i o , si f a c e v a ben
conoscere per opera non d ' a l t r i , che de'Romani, i quali però non seppono
i n d o v i n a r e , che f a l b i c a t o l o p e r t r o v a r s i p r e s t i alle r i b e l l i o n i d e l l a Dacia, do-
vesse egli r i u s c i r e p e r n i t i o s o all'Imperio Romano, c o m e riuscì di l a passando
più volte gente B a r b a r a alla l u i distrùttione. Inclinando horamai l'Autunno
per la e n t r a t a di Novembre dell'Anno mille cinquecento novantacinque, Si-
gismondo lieto p e r la v i t t o r i a o t t e n u t a di S i n a n o , et p e r la ricuperata Va-
l a c c h i a , se ne r i t o r n ò , a l q u a n t o susistendo in C o r o n a C i t t à stia, ad A l b a g i u l i a
alla moglie A u s t r i a c a M a r i a C h r i s t i e r n a , la q u a l e p e r essergli stata condotta
poco p r i m a d e l l a a n d a t a di lui c o n t r o S i n a n o , a p p e n a sendo stata seco n e l l a
celebratione d e l l e nozze, ne lo a t t e n d e v a con i m m e n s o d e s i d e r i o . Il Prencipe
al partire della Valacchia, dichiarò p e r suo Governatore, & Vaivoda della
Provincia Michiele, prescrivendogli t e r m i n i di l i m i t a t a a u t o r i t à , & subito a r -
rivato in Transilvania fu di suo ordine licentiato l'essercito, ritornandosene
gli cavalli Tedeschi in Slesia, gli Fiorentini in Italia, & gli altri alli paesi
loro. Scarico pertanto Sigismondo da pensiero del Turco, che parimente al-
l ' i n t o r n o di T e m i s v a r o e r a stato r o t t o da suoi con incendio dei borghi della
Città, non perciò lo abbandonavano le cure della Moldavia, dov'è benché
Steffano Vaivoda havesse oppressi molti de'Moldavi ribellatisi da lui per
instigatione de'Polachi, & r i d o t t i à mal p a r t i t o gli Cosachi loro fautori con
gente Transilvana, udiva non dimeno sotto colore di speditione contra Tar-
tari, ordirsi mflle machinationi dal Gran Cancilliero Zamoschi per turbare
ad esso Preneipe il dominio della Provincia. Da cotale machinamento non
a r r e s t a v a p u n t o il C a n c i l l i é r o l'affinità con Sigismondo, di cui h a v e v a havuto
in moglie la S o r e l l a d a t a g l i , p e r a g g r a n d i r l o , dal Rè S t e f f a n o ; p e r la i n v i d i a ,
da che era tormentato della grandezza del Cognato, lo faceva vilipendere
ogni sorte di rispetto, pure vergognandosi din non c o p r i r e questo suo mal
affetto con Scudo almeno di qualche apparente ragione, andava spargendo,
che il T r a n s i l v a n o , t e n e n d o la M o l d a v i a , & reggendosi ella à nome suo, ve­
niva à generarsi aggravio alla C o r o n a di Polonia, dalla quale per instituto
antico erano soliti di pendere li V a i v o d i , che di tempo in tempo vi succe­
devano', (p. 21—25).

Mihai V i t e a z u l dă a j u t o r lui Sigismund cu ocazia asedierii

Timişoarei. A n u l 1 5 9 6 :

„Michiele Vaivoda della Valacchia chiamato dal Preneipe venne in

campo con quatro mila combattenti, & in particolare con buona mano
de'Boiari, che sono n o b i l i di feudo obligaţi a p r o p r i e spese alla guerra, &
con questi, & con gente di Siculia crescendo il sforzo Transilvanico, tanto
più erano stretti gli aversari, a quali per aportarsi angustie maggiori pri­
vandogli del tanto necessario comodo dell'acqua, si sviò dall'usato alveo it
Temis". (p. 3 7 ) .

Sigismund, spirit inconstant şi u ş u r a t e c , nemulţumit de in­

succesele sale se gândeşte să r e n u n ţ e l a T r a n s i l v a n i a în f a v o ­
rul î m p ă r a t u l u i . P l a n u r i l e lui cu p r i v i r e l a Balcani. A n u l 1 5 9 7 :

„II negotio di r i n u n t i a r s i la Transilvania a Cesare non passava fuori

di maneggio, & ne era il Preneipe Sigsmondo tanto più constante, quanto
che impedito à moversi contro Polacchi, co'l favore delle armi loro vinto
Stefano suo Vaivoda in Moldavia era succeduto Giermia, & ne lo haveva
i n s t r u t t o il gran C a n c e l l i e r e Zamoschi, permettendo ch'egli ricevesse il sten-
dardo Turchesco, & si obligasse dell'antico tributo alla P o r t a . Aggiunse poi
anco m a t e r i a di sdegno, & di c o n s o l i d a r e la r i s o l u t i o n e fatta della renuntia,
nel T r a n s i l v a n o , il v e d e r e che se gli andavano a t t r a v e r s a n d o i suoi disegni;
come fece il perfido Moldavo, dando passo a Tartari, & opponendosi a sei
m'ia Cosacchi, che venivano in servigio del P r e n e i p e nella Valacchia, donde
egli s u p e r a n d o il D a n u b i o , h a v e v a in m e n t e di allargarsi per l'Imperio Tur-
chesco, h a v e n d o per sollevatione di m o l t i p o p o l i C h r i s t i a n i , che allo apparire
de'suoi Vescilli si gli sarebbono accostati, chi gli p r o m e t t e v a lo a r r i v o di là
5 4
del m o n t e Emo ) sino à S o f f i a C i t t à di sede del B e l l e r b e i o della Grecia, &

5 4
ì Munţii Balcani.
l'acquisto di t r e n t a t r e a l t r e t e r r e del Regno di B u l g a r i a . Il che t u t t o si trat-
t e n n e p e r la m u t a t i o n e di M o l d a v i a , & p e r la n o n v e n u t a de Cosacchi, & ca-
gionò che concertandosi fra Bulgari, & Rasciani di t a g l i a r e à pezzi gli pre-
sidi Turcheschi per a c c e r t a r e della loro fede il Prencipe, fosse scoperto il
t r a t t a t o , & il V e s c o v o di T e r n o v a , q u a l e era capo, rimanesse con m o l t i altri
in m i l l e h o r r e n d e guise l a c e r a t o , & m o r t o . Instandosi per tanto grandemente
l'effetto dello affare Transilvanico, si conchiuse egli con questi capi prin-
cipali, che Sigismondo cedendo assolutamente a Cesare la Transilvania, &
Valacchia con le ragioni della M o l d a v i a , a l l ' i n c o n t r o gli fossero date da Sua
M a e s t à le Ducee di A p p u l i a , & R a t i b o r i a in Slesia, con c i n q u a n t a m i l l a t a l l e r i
all'anno, & fù prefisso il termine, che l'uno, & l ' a l t r o dovesse r i c e v e r n e il
possesso", (p. 5 9 ) . -

Gomisarii imperiali sosesc în T r a n s i l v a n i a p e n t r u a lua

în p r i m i r e principatul. Mihai V i t e a z u l trimite un r e p r e z e n t a n t
la dietă. P r i m ă v a r a anului 1 5 9 8 :

,,Maturatosi poscia il termine della r i n u n t i a del stato Transilvaho, Ce­

sare, p e r h a v e r n e il possesso, & p e r r i c e v e r e g i u r a m e n t o di f e d e l t à dai popoli,
che pero malvolontieri mutavano Signore inviò per Commisari all'effetto, il
Vescova d'Agria, il Vicepalatino d'Ungaria, & il Dottore Pezzen Italiano
consigliere .secreto. Venuti ad A l b a g i u l i a in una publica Dieta convocata da
Sigismondo & ove intervenne messo del Valacco, restò tutto il Prencipato
con la V a l a c c h i a , & r a g i o n i della M o l d a v i a consigliato a S u a Maestà, & giu-
5 5
ratole homaggio in mano delli Commissari. Il Tosica ) venuto in sospetto
all'imperatore, che gli intesosi col Vaivoda Michiele, aspirasse, andatosene
il Prencipe, alla S i g n o r i a della Transilvania, & ordisse modi in pernitie di
Massimigliano, ordinò che con occasione della medesima Dieta fosse fatto
prigione. Sigismondo ne lo p e r m i s e , & havutolo i C o m m i s a r i in l o r o potere,
5 8
ben tosto f u o r i della p r o v i n c i a ne lo f e c e r e c o n d u r r e in c a r c e r e a Z a c h m a r )
in U n g a r i a , né potendosi l i b e r a r e con tutte le preghiere, della moglie Va-
4
lacea, stata Prencipessa di Valacchia, sua Maestà ne lo fece decapitar;' ,
(p. 61).

Sigismund, nemulţumit cu schimbul făcut, se r e î n t o a r c e p e

n e a ş t e p t a t e în T r a n s i l v a n i a şi se p r e g ă t e ş t e de luptă, din pri­
cina Turcilor, care se a p r o p i e de T r a n s i l v a n i a . El a j u n g e l a
înţelegere cu Mihai Viteazul. A n u l 1 5 9 8 :

5 5
) Ştefan Jósik
5 a
) Satu-Mare.
 ,.11 T r a n s i l v a n o inteso l ' a r r i v o del V i s i r , senza r e s p i r a r e si o c c u p ò , n e l l i
•affari de guerra, & però con sollecitudine r i n f o r z a t o il campo ammassato
dianzi da Imperiali, & imposto a Michiele Vaivoda della Valacchia, che
non fu pigro a riconoscerlo in s u p e r i o r e , che n o n solo se armasse p e r tra-
v a g l i a r e T u r c h i d a l l a b a n d a di V i d i n o , m a anco che spedisse s o l d a t i ai c a m p o
o r d i n ò , che le genti sotto il T e n e n t a t o di S t e f a n o Ciacchi, l e v a n d o s i d a l p r i -
miero alloggiamento di A l b a g i u l i a , si trasferissero nella campagna del Cas-
t e l l o di D e v a , l u o g o in m o n t e , f o r t e , & sù l a s t r a d a di L i p p a , d o v e anco il
P r e n c i p e h e b b e stanza, p e r i n v i g i l l a r e ai m o v i m e n t i di I b r a i n o , & p e r essere
p r o n t o a s o c c o r r e r e ad ogni p e r i c o l o " (p. 6 5 ) .

Minai Viteazul ajută pe Sigismund cu 3000 soldaţi. Anul

1598:

,.Sigismondo inviato l'essercito ch'era di ventimila huomini, venne se­

guendolo, & alquanto susistendo a Claudiopoli, viddesi comparire dalla V a ­
lacchia t r e m i l a f o r b i t i A r c h i b u g g i e r i v e s t i t i a l l ' U n g a r a t u t t i di una divisa, &
cinquecento cavalli Cosacchi, armati di scimitarra, d'Arco, & d'Archi-
buggio". (p. 6 7 ) .

Sigismund cedează Transilvania Cardinalului Andrei Ba-

thori. Raporturile dmtre Mihai Viteazul şi Cardinal. Anul 1599:

„II Cardinale havuto il P r e n c i p a t o col giuramento de fedeltà dai po­

poli, & dal V a l a c c o , d i e d e n e conto al P o n t e f i c e , & ad a l t r i P o t e n t a t i , non
commettendo di s p e d i r e suoi messi a l l ' I m p e r a d o r e , & al T u r c o , d a n d o il ca­
r i c o di R o m a al Temisi, che d o v e v a r i s e d e r v i p e r s e g r e t a r i o , qual è s c r i t t o r e
della presente historia". (p. 7 6 ) .

împăratul, nemulţumit de venirea Cardinalului Andrei Ba-

thori în Transilvania, ajunge la înţelegere cu Mihai Viteazul
pentru a-1 a^an¿a. Anul 1599:

„AlI'Imperadore comparso l'aiuto [aviso?] della r i n u n t i a , lo hebbe in

estremo a male, & riputandosene offeso, & da Sigismondo, che haveva re-
signato senza sua saputa, & del C a r d i n a l e , che haveva accettato senza ris­
p e t t o ; disposene v e n d e t t a s o p r a il C a r d i n a l e , che era in paese, con s e r v i r s i p e r
istromento di M i c h i e l e Vaivoda della Valacchia, che anco sopportava egra­
mente il nuovo dominio, & acciocché si armasse, inviosigli segretamente di
m e n t e Cesarea p e r un R a g u g e o buona somma di d i n a r o " , (p. 7 6 — 7 7 ) .

înfrângerea Cardinalului Andrei Bathori de către Mihai

Viteazul. Ocuparea Transilvaniei. P u r t a r e a Iţui M i h a i Vitea­
zul în Transilvania, Neînţelegerile lui Mihai V i t e a z u l cu Basta.
Lupta d e l a M i r i s l ă u . P l e c a r e a lui Mihai V i t e a z u l la î m p ă r a t u l .
Anii 1599—1600:

„II Valacco havuto l'ordine, & il dinaro da Cesare per far gente da
cacciare dalla T r a n s i l v a n i a il C a r d i n a l e , con diligenza ne haveva fatta mas­
sa; di che volendone sapere la cagione il Prencipe pur C a r d i n a l e si lasciò,
dare ad i n t e n d e r e , che gli apparecchi fossino per difendersi dal T u r c o , che
minacciava da passare in V a l a c c h i a . Onde lo astuto V a i v o d a , a v e r t e n d o p r e s -
t a t i g l i fede, & di h a v e r e persuaso l'opposito di ciò che r i v o l g e v a n e l l a mente,
ad u n tratto, superati i monti, ealò con gran sforzo in T r a n s i l v a n i a , & ha-
5
vuto pacificamente Corona, $ j occupato F o g a r a s , v a r c a n d o il fiume Aluta ^,
andò ad attendarsi nella p i a n u r a di Cibinio. Il Cardinale colto d'improviso,
con la m a g g i o r e c e l e r i t à che p u o t e , c o n v o c a t a la n o b i l i t a , & a l t r e genti della
Provincia solite a guereggiare, con dar loro per Capitano supremo Gasparo
Comis, da A l b a g i u l i a si avanzò stesso ad i n c o n t r a r e l'inimico, allogiando di
rincontro à lui à C i b i n i o , l a qual C i t t à ben proveduta stava spettatrice dei
successi. M o n s i g n o r Malaspina, che r i t o r n a t o di P o l o n i a , sosteneva presso il
C a r d i n a l e c a r i c a di N u n t i o A p o s t o l i c o f a t i c ò passando d a l l ' u n campo all'altro
di stringere accordo, & di vietare che non si fundasse sangue Christianò.
Getandosi nondimeno ogni cosa al v e n t o , poiché il Vaivoda intendeva, con-
forme alla volontà dell'Imperadore, quale mostrava espressa in lettere pa-
tenti, che il C a r d i n a l e lasciasse lo s t a t o , si v e n e a l l a g i o r n a t a , a d o p r a n d o s i di
pi ima l'artilieria dall'uno, & l ' a l t r o Esercito, i quali mentre accozzati pug-
nando fieramente, & che gli Transilvani ponendo gli nimici in piega non
erano fuori di s p e r a n z a d e l l a v i t t o r i a , il G e n e r a l e C o r n i s , fosse à caso, ò à
studio, come si giudicò, p e r essere egli I m p e r i a l e , f a t t o p r i g i o n e da Valacchi,
il V a i v o d a r i p r e s o c u o r e , & con gagliardia rimettendosi, scompigliò, & misse
in disordine le squadre Transilvane, le quali con molta perdita cedendo al
nimico, divenne egli, quasi di v i n t o , v i n c i t o r e . Il P r e n c i p e Cardinale veduto
la r o t t a de'suoi, si staccò con cento c a v a l l i , c e r c a n d o p e r la v i a di Moldavia
di s a l v a r s i in Polonia. Ma g e n t e del V a l a c c o , & gli Sicoli inclinandogli per
conservatione d e l l a l o r o l i b e r t à , r i s t r e t t a dal C a r d i n a l e , s e g u i t a n d o l o , & occu-
pati i pasi con facilità disfecero la scorta cavalleresca, della quale spoliato
l'Infelice Prencipe, con sola salvezza di due Paggi i g n o r a n t i de'viaggi, andò
qualche giorno vago per boscaglie. Dopo che indagando pure alcuni fanti
Archibuggieri l'orme sue, finalmente cinque di l o r o gli sopra vennero, & a
primo arrivo tagliato a pezzi l'uno de'Paggi, che fuori della Cappana, dove
il C a r d i n a l e s t a n c o d a l l e v i g i l i e passate r i p p o s a v a , e r a t e n u t o a f a r la g u a r d a ,

5 7
) Olt.
 avanzando innanti uccisero l'altro. Al romore destò il Cardinale, & veduti
quei S i c c a r i s o r d i ai p r e g h i , & cupidi del suo sangue, & d e l l a m o r t e , cominciò
spinto più dalla necessità, che dal valore, a maneggiare la scimitara, che
h a v e v a a l a t o , ne u s c i r o n o v a n i i colpi, cogliendo a l c u n o d'essi, & p i ù f o r t e
averebbe fatto, se l'uno di loro lanciata una Aceta, non lo colpiva nella
fronte, donde suscitato un t o r e n t e di sangue, che al signore ingombrava la
vista, posesi egli poco meno che alla cieca à fuggire. Ma seguitato, & di
n u o v o c o l p o al m o d o p r i m i e r o f e r i t o n e l l a p a r t e p o s t e r i o r e del c a p o , fu for-
zato, destituito da sensi, di c a d e r e ne t a r d ò à s o p r a v e n i r g l i u n o de'persecu-
tori stato s e r v i d o r suo, & beneficato, che malamente compensando il bene-
ficio, gli troncò spietatamente dal busto la sagrata testa. Cotal fine hebbe
il C a r d i n a l e A n d r e a B a t t e r i , N i p o t e di S t e f a n o R e di P o l o n i a , & V e s c o v o in
P r u s s i a d e l l a nobilissima Chiesa di Varmia. Michiele ottenuto la v i t t o r i a , &
a drittura venutosene ad A l b a g i u l i a , a sua d i v o t i o n e c o n v e r s e t u t t a la T r a n -
s i l v a n i a , g i u r a n d o in m a n o di l u i f e d e l t à a C e s a r e , alla cui Maestà d a n d o egli
r a g g u a g l i o del successo, & d e l l a m o r t e del C a r d i n a l e i n v i o g l i p e r h a v e r a r e il
fatto, molte Insegne p r e s e , insieme con la effigie compassionevole del capo
C a r d i n a l i t i o p i e n o di f e r i t e , & con il C a v a l l o , & s c i m i t a r a stati suoi. Fattosi
poi dal V a i v o d a r i t r n o v a r e il c a d a v e r o , & p o r t a r l o ad Albagiulia, ripostagli
la (esta, con l a g r i m e di Crocodillo ne gli o r d i n ò s e p o l t u r a e n t r o la Chiesa
maggiore ove molti anni dianzi giaceva parimente ucciso da Personaggi di
guerra dell'Imperadore Ferdinando Avo di R u d o l f o , il Monaco Giorgio Car-
dinale, & forse anco il V e s c o v o di V a r a d i n o m o r t o dal G r i t t i . Parendo che
à sì m i s e r a b i l essito p e r a l t o giudi tio di Dio fossero tutti t r e condotti, dallo
havere poco c u r a t a la v o c a t i o n e alla q u a l e e r a n o , stati chiamati di servire
à sua D i v i n a Maestà, & non al m o n d o , di cui egli disse non essere il suo
Regno. Il Valacco a poco à poco invaghitosi del paese, non si curava dì
consignarlo a Cesare, à cui nome l'haveva preso, & gli era dimandato da
Commissari imperiali, anzi che andava a passo di farsene libero Tiranno.
Di che anco m a l c o n t e n t i gli T r a n s i l v a n i , de'quali ogni giorno con falsi pre-
testi p e r assicurarsi in s t a t o , p r e n d e v a crudelissimo supplicio, & h a v e v a de-
terminato in un Parlamento di f a r gire à filo di spada tutta la nobiltà,
, tennero modo di cacciamelo à forza, unendosi con l'Imperadore. Il Basta
spedito loro per Capitano, passò con le genti, che haveva nella superiore
U n g a r i a , à g i u n t a r s i con Transilvani, & r a d u n a t e le f o r z e , si f o r m ò un con-
v e n e v o l e Essercito. Dal V a i v o d a intesosi l ' a p p a r e c c h i o c o n t r o di lui, usò con
nuove promissioni di cedere la Provincia, & con altro, ogni arte per dis-
giungere C e s a r e da T r a n s i l v a n i . T u t t a v i a i n d a r n o avendosi a spendere l'opera
poiche'l Basta stava saldo, ch'egli uscisse quanto prima di Transilvania,
suono, che non piaceva alle sue orecchie, fattosi animo, & cominciando a
s p e r a r bene p e r la m o l t i t u d i n e de soldati, si p r e p a r ò a l l ' a r m i , nè passò molto
ch'egli movendo da A l b a g i u l i a , si accampò f r a la Città, & Terra di Egne-
 5 8
dino ) con trenta più mila persone, trincerandosi in forte maniera, & as-
pettando altra soldatesca di Valacchia. Gli Transilvani ancor loro si avan-
zarono tanto, che di poca lontananza restò spacio t r a gli uni, & gli altri,
Se ambidue vi havevano di vicino le acqui del Maruggio. Questi sotto il
B a s t a , se ben di n u m e r o minore, ardendo di b r a m a di c o m b a t t e r e , volevano
sin dentro ai r i p p a r i assaltare gli nimici, che mostravano di t r a t t e n e r s i da
giornata finche l o r o a r r i v a v a la g e n t e V a l a c c a . Ma il Generale Cesareo, quale
con p r u d e n z a si e r a s t a b i l i t o il m o d o di v i n c e r e senza sporsi à t a n t o rischio,
andavf. temperando gli importuni ardiri in spetie de'Transilvani, i quali di-
venuti impatienti della tardanza al combatere, non lasciavano di c a r p i r e il
C a p i t a n o di t i m i d i t à , & t a n t o m a g g i o r m e n t e poi, q u a n d o v i d d e r o , ch'egli o r d i -
nato che sì sloggiasse, invece di marciare contro il Vaivoda cominciava a
v o l t a r g l i l e s p a l l e . Ciò fù s t r a t t a g e m a studioso del B a s t a p e r a i e t t a r e l'inimico
alla uscita da le t r i n c i e r e , ne egli accade invano; perche non c o n o s c i u t o da
iui, che pensava ogni cosa m e n o , che di non perseguitare l'hoste fuggitivo,
irrupe dai steccati con gridi, & con gran rimbombo di cannonate. Di che
accoltosi il Cesareo, & in punto voltata faccia urtando nelle squadre di
Michiele, che venivano quasi che vitoriose non o r d i n a t e in b r e v e h o r a pose
l o r o in r o t t a con strage, & mortalità grande, & con fuga del Vaivoda, che
appena hebbe tempo, passando s o p r a un generoso c a v a l l o il M a r u g i o di sal-
varsi in Fogaras, & di là bene in fretta in Valacchia. Vintasi dal Basta
Michiele, & licenţiata dal paese la miliţia forastiera, se ne entrò egli in
A l b a g i u l i a , r i o r d i n a n d o le cose, & r i c e v u t o p e r l ' I m p e r a d o r e dai p o p o l i nuovo
hominaggio, si diede con altri deputati da sua Maestà à g o v e r n a r e la Pro-
vincia Ne Transilvani apariva sodisfacimento del g o v e r n o . Ma d a l l ' a l t r o can-
to t e n e v a n o il più di l o r o v o l t o il p e n s i e r o a Sigismondo p e r r i h a v e r n e l o in
Sig. II P r e n c i p e , quale e r a in P r u s s i a h a v u t o l'infelice annuntio della morte
dela Cardinale et della perdita della Transilvania, & aspirando alla ricupe-
ratione del S t a t o , à che e r a anco essortalo con l e t t e r e da m o l t i Transilvani,
ricercfj di a i u t o il C a n c e l l i e r e di P o l o n i a suo C o g n a t o , & egli gli lo promise,
venendo di compagnia in M o l d a v i a , dove i n t e n d e n d o s i la m u t a t i o n e delle cose
p e r la cacciata del V a l a c c o , e che egli rimessosi di Essercito improvisamente
v e n i v a c o n t r o di G i e r e m i a p e r t o r g l i la M o l d a v i a , attesosi ad o s t a r e in difesa
del Moldavo, et intanto d'altra banda spogliato Michiele della Valachia, su-
b i n t r a n d o il V a i v o d a R a d u l , il C a n c e l l i e r e non fece a l t r o , et il P r e n c i p e ben
intesosi con G i e r e m i a , & sapendo il d e s i d e r i o , che maggior p a r t e della T r a n -
silvania teneva del suo ritorno, si fermò in Moldavia, dove nondimeno per
gratificare a Cesare il Rè di Polonia gli fece certo arresto. Michiele, senza
stato, hebbe g r a t i a dal Basta di m e t t e r e la moglie, & figliuòli in sicuro a
Fogaras, & egli se ne andò ai piedi di Cesare a d i m a n d a r e p e r d o n o dei suoi
falli", (p. 80—83).

5 S
) Aiud.
 L u p t a d«!a G o r o s l à u . A n u l 1601:

,,La Maestà di Cesare v e d u t o il nuovo rivolgimento della Transilvania,

ne v o l e n d o passare invendicato il recente affronto fattosele con la cacciata
de'suoi ministri, & con la rivocatione del Battori, commandò al Basta, che
alla g a g l i a r d a si armasse c o n t r o T r a n s i l v a n i , & egli, che à ciò p e r la i n g i u r i a
nella p r o p r i a pers'ona r i c e v u t a non h a v e v a bisogno di stimolo v i si impiegò
con ardentissima cura, aiutandonelo il Vaivoda Michiele, che ritornato in
gratia dell'Imperadore assoldava diecemila combattenti, per ricuperare poi
col favore Imperiale la p e r d u t a V a l a c c h i a . Il P r e n c i p e Sigismondo alle spe-
ditioni nemiche non dormiva, & havendo per amico il Valacco Radili con
t u t t a la n o b i l t à t r a n s i l v a n a da alcuni in poi, che se ne e r a n o fuggiti à Zach-
m a r dal Basta, r a d u n a v a e s e r c i t o non f u o r i di r i n c r e s c i m e n t o di d o v e r v e n i r e
à battaglia con Christiani, rispetto, che gli fecce offerire a Cesare diversi
parliti d'accordo, i quali non sendo accettati, convenegli a t t e n d e r e alla guer-
r a , & t a n t o p e n s i e r o ne tolse, che il B a s t a uscito, se lo v i d d e in uno istante
à f r o n t e , con questo giusto C a m p o . Onde venivano gli I m p e r i a l i p e r la stra-
da di V a r a d i n o ; & il Transilvano venuto era alla loro volta occupavano in
un colle vantaggioso, & munitolo al passo di artiglieria, sperava ò di po-
tergli stancare difficoltandogli il camino, ò facendo essi sforzo di passare,
combattergli con certezza di vincere. Il pensiero era accommodatissimo, &c
i r a s c i b i l e ; m a ne Io i n t e r r u p p e f a l l o de'Capi in a l l o g g i a n d o le genti; perche
scorgendosi il posto manchevole d'acqua, & volendosi correggere lo errore
con mutare alquanto di posto, non puote egli effetuarsi per l'impedimento
dei Pezzi, che gli nemici non se ne accorgessino, i quali servendosi della
p r e s e n t a n e a occasione, & spinti a v a n t i gli m o s c h e t t i e r i con spalleggio de Val-
loni. Su d ' a l t r i à cavallo, scompigliorono con agevolezza li implicati nella
mutatione del posto, & questi col volgere delle spalle disordinando altri,
incerto l'esercito Transilvaito, non stimando minaccie, nè ad esortationi de
capitani, ne del Prencipe stesso, affinchè stesse saldo, divenne tutto fuggi-
tivo, con perdita dell'artiglieria, & del bagaglio, & con morte, & cattura
de'molti, ad alcuni de'quali di conto, come à rebelli dell'Imperadore fù ta-
gliata la testa", (p. 85).

U c i d e r e a ini Mihai V i t e a z u l . A n u l 1601:

,.NeIIi avenimenti di cotesti fatti, in Transilvauia, da che Sigismondo

ricevè la rotta fugitiva, & fu perduto Claudiopoli, il Basta insieme con il
Valacco Michiele si apprestò a nuovi progressi contro il P r e n c i p e , il quale
1
anco si armava per difendersi, et l'essercito Imperiale p a r t i t o .da Claudio-
puli, furono gli suoi primieri allogiamenti a Torda, Terra una giornata da
Albagiulia, la quale per essere aperta, & non atta a resistenza, si rese.
Quivi d i m o r a n d o gli Cesarei a c c a m p a t i , & per commodità dell'acqua in cam-
 5 9
pagna presso il fiume Stragnes ), capitarono a mano del Basta lettere in-
l e r c e t t e di M i c h i e l e , d a l l e quali chiaramente si conosceva trattato, & intelli-
genza di lui con Turchi, promettendo p e r essere f a v o r i t o a r i h a v e r e la V a -
l a c c h i a , di t r a d i r l o r o il C a p i t a n o , & le genti d e l l ' I m p e r a d o r e . Il B a s t a tur-
bato da tanta perfidia, & volendo per sempre uscirne di sospetto, mandò
al Vaivoda, intimandogli di essere prigione di C e s a r e , & che volontariamente
si constituisse in p o t e r e di Sua Maestà. Egli non volendovi acconsentire, &
levandosi per eccitare la sua gente all'arma, fù secondo l'ordine in caso
tale dato dal Basta, ammazzato nel proprio padiglione. Et così il Valacco
avidissimo di regnare, & fabro Eccellente d'inganni, chiuse l'ultimo de'suoi
giorni. P e r la morte non furono senza qualche moto gli suoi soldati, aspi-
r.'.ndc à v e n d e t t a . Ma tosto ne gli acquetò il Capitano Cesareo, manifestan-
done loro la cagione, et proferendo le medesime lettere. Perilche tolsero
anco da lui il soldo, & si hebbe oppinione, che all'hora pervenisse al Basta
il tesoro di Sigismondo depredato dal Valacco vinto il C a r d i n a l e , &; se ne
confirmò tanto maggiormente il Prencipe, quanto, che ritornato egli nella
Provincia, & ritruovati in F o g a r a s , la m o g l i e , & figliuoli del Vaivoda, non
puote p e r t u t t a la diligenza usata, h a v e r n e da l o r o m i n i m o i n d i t i o . Li quali,
morto Michiele, liberi, & fuori d'ogni molestia furono lasciati partire, &
girsene, come desideravano in Germania a raccomandarsi alla g r a t i a di Ce-
-
sare ' (p. 98—99).

Lupta dintre Domnitorul R a d u $ e r b a n si Simeon M o v i l a .

Armi 1 6 0 2 :

„Nel mezo di cotesti gesti Ungarici, Radul Vaivoda della Valacchia,

che teneva buona corrispendenza con il B a s t a , r i t i r a t o s i alle m o n t a g n e ver-
so Transilvania dalla furia de Tartari, andava rinforzandosi di gente per
venire à battaglia con Simone, che col favore Turco, & Tartaresco la vo-
leva cacciare di stato, et h a v e v a insieme un'essercito di trentamila persone,
& richiese il m e d e s i m o Radul di soccorso il Basta, il q u a l e prontamente Io
aiutò, inviandogli con altra gente Francesi, & Valloni per il Conte Gioan
Tomaso C a p r i o l o , che di b u o n spatio m i l i t a v a presso la p e r s o n a di esso G e -
nerale, i quali a punto giunsero in tempo, che non era l o n t a n o il termine
della giornata. Vennero gli due Vaivodi fieramente ad affrontarsi, &
tutto un giorno combatendo senza vedersi di cui fosse il m e g l i o , il di se-
guente rinovandosi la battaglia, restò debellato Simone con molta perdita,
&' il Tartaro che ne lo hoveva aiutato, havuto notitia da prigoni delle
genti Cesaree, che vi erano intervenute, & sospicando, che Simone gli lo
havesse celato, spinto c o n t r o di lui a sdegno, ne Io fece p r e n d e r e , & ne lo
condusse seco in Tartaria, andandosene con cinquemila nieno delli suoi più

5 9
) Aries.
valorosi, & con morte di uno di lui parente, che si disse ucciso da un
Strozzi F i o r e n t i n o . Di R a d u l , che si c o n s e r v ò in s t a t o , m o r i r o n o p i ù di m i l l e t

Se ne mancarono di queli del C a p r i o l o , alcuni ammazzati, alcuni fatti pri­

gioni, confesando il Vaivoda di havere ottenuto la vittoria per loro" (p.
108—109).

L u p t a d i n t r e B a s t a a j u t a t d e R a d u Ş e r b a n şi Moise S z é -
kely. Victoria e dobândită p r i n v i t e j i a Domnitorului român.
Anul 1603:

„II B a s t a avenga che nutrisse desiderio di opprimere l'inimico, ne lo

faceva nondimeno s t a r e in p e n d e n z a l'esito incerto de gli essenti. Onde per
potere con qualche sicurezza di vittoria combattere, procacciò che il Vai-
voda Radul si unisse seco. Intesesi per tanto con segretezza, il campo Ce-
sareo ben'ordinato passando il fiume Aluta si avanzò contro di Moisè in
ffuello istante che anco dalla Valacchia si e r a mosso il V a i v o d a . A v i c i n a t i s i
gli e s e r c i t i , tosto si v e n n e al f a t t o d ' a r m e , & R a d u l fù il p r i m i e r o ad a t t a c -
carsi co'l nimico, il quale molto virilmente lo raccolse. Si combatte per
più hore subintrando sempre gente del Basta, & più d'una volta rino.
vossi la b a t t a g l i a dubiosissima, in u l t i m o combattuto Moise d a l l i due campi,
fù egli vinto, & r o t t o con m o l t a s t r a g e de'suoi, & con n o n poco danno de
gli avversari, havendo disperatamente pugilato gli Transilvani. Restò Moisè
mortalmente ferito, & non sapendosi dove egli fosse, ne lo ritruovorno
morto alquanto discosto dal luogo del conflitto, che succede nella cam-
pagna poco lontana da Corona, la cui C i t t à p e r h a v e r e f a v o r i t o gli nimici
p a t ì d i v e r s i gastighi dal Conte B a s t a , o l t r e la p e n a di g r a n somma di d i n a r o ,
che le bisognò s b o r s a r e in s o d i s f a n i o n e della paga d e i s o l d a t i Imperiali. Le
reliquie di Moisè si s a l v a r o n o , chi verso Temisvaro, chi verso Moldavia, &
di nuovo la Transilvania ritornò sotto l'Imperadore: ma con grandissime
ruine, desolationi, & miserie del paese, & dei popoli, che loro inferirono
t a n t i eserciti, & spetialmente gli C e s a r e i . A P r a g a p o r t a t o l o annuntio della
v i t t o r i a h a v u t a di Moisè, con allegrezza i n e s t i m a b i l e si corse ai s a c r i Tempi,
dandosene g r a t i e ai numi celesti, & n e l l a Chiesa M a g g i o r e c a n t o r o n o i C h i e -
rici con mille sorti di s t r o m e n t i musicali il canto divino delli due C h i a r i s -
simi lumi della Fede Santa, Ambrogio, & Agostino, facendosi poscia nella
Piazza del Castello alla p r e s e n z a di Cesare splendida mostra di cento ven-
totto insegne acquistate nella battaglia, dicendosi p e r ò , che il V a l a c c o fosse
stato egli p r e c i p u a cagione d e l l a sconfita de'nemici" (p. 125—126).

B u n e l e r e i a ţ i u n i d i n t r e R a d u Ş e r b a n şi î m p ă r a t :

„Fra tanto a nome della Transilvania erano andati oratori a Cesare.

dimandando, che in caso di p a r t e n z a del Conte Basta, fossero governati da
un P r e n c i p e di Casa d ' A u s t r i a : m a n o n si d i e d e loro orecchio per dubbio di
fede di quei popoli tante fiate da essi v i o l a t a , & bisognò che si contentas-
s e r o dei Commissari, che piacque à sua Maestà di d a r l o r o p e r g o v e r n o . Et
•con il Valacco, di cui anco si truovava venuto alla Corte personaggio, fu
stabilito in amiciţia, & nella protettione, & buona corrispondenza dell'Im-
p e r a d o r e " (p. 1 3 3 ) .

In Transilvania .ajunge Principe Ştefan Bocskai. Radu Şer..

ban avea intenţia să se împotrivească acestuia:

„La Transilvania che fino a l l ' h o r a si era tenuta per Cesare, vedendo
•gli p r o g r e s s i del Boscai, & ch'egli ad ogni m o d o sendo di là p r i n c i p a l e , se
ne v o l e v a i n s i g n o r i r e , cominciò a seguitare l e p a r t i di l u i , & in breve par-
tendo dalla Provincia i governatori, & venendo in G e r m a n i a li Commissari
Imperiali, che più non potevano c o n s e r v a l a , si accostò poco meno che tutta
a l l a sua divotione, ancorché Radul Vaivoda della Valacchia studiasse di im-
p e d i r s e l o " (p. 1 5 0 ) .

Acest* texte arată îndeajuns meritele şi scăderile operei lui

<jiorgio Tornasi. Credincios principelui Sigismund Bathori si
celor care i-au fost proteguitori, admirator a tot ceeace este ita­
lian, catolic din tot sufletul şi cu toată convingerea, el nu putea
scrie decât aşa cum a scris. Părtineşte pe Bathoreşti, glorifică
60
p e Basta ), p e care îl socoteşte italian, iar faţă de Minai Vi-
ieazul are o constantă antipatie, recunoscându-i cu toate aces­
tea vitejia.
Opera lui Giorgio Tornasi îşi păstrează însă valoarea ei
vrednică de subliniat, nu numai pentru acea îngrijită şi clară
descriere a Transilvaniei şi a Ţărilor Române, ci şi pentru fap­
tul că figura Domnilor români Mihai Viteazul şi Radu Şerban
-— în ciuda rezervelor lui Tornasi faţă de Mihai — apare stră­
lucitoare, demnă, egală, dacă nu chiar superioară, marilor fi-

8 0
) Descriind moartea l u i B a s t a , Tornasi spune : „ . . . r i a v e n d o il v a l o ­
roso C a v a l l i e r o l a s c i a t o n o m e , & f a m a gloriosissima al m o n d o di se medesimo,
«osi per la disciplina militare, che ne era peritissimo, vincendo più volte
Turchi, & Transilvani, & espugnando C i t t à , come anco p e r il p r o p r i o a r d i r e ,
non ricusando nelli accidenti di d i m o s t r a r s i non meno animosissimo soldato,
«he prudentissimo capitano". Op. cit., p. 162.
guri de l u p t ă t o r i p e n t r u c r e ş t i n ă t a t e din acest timp. R e f e r i n ţ e l e
lui Giorgio Tomasi d e s p r e Români confirmă astfel o serie în­
treagă de o p e r e şi r a p o a r t e contemporane, c a r e m ă r t u r i s e s c ori­
ginea r o m a n ă a R o m â n i l o r şi statornicia, cu c a r e Românii au
l u p t a t p e n t r u credinţa strămoşească î m p o t r i v a Turcilor, pre­
cum şi î m p o t r i v a celor c a r e l e a m e n i n ţ a u independenţa şi li­
bertatea.

B I S E R I C A R E F O R M A T Ă DIN S I G H E T Ş I B I S E R I C I L E
DE LEMN DIN M A R A M U R E Ş .

de C O R I O L A N PETRANU

Cunoaştem publicaţii ale c ă r o r r e z u l t a t e nu le a d m i t e m în

întregime şi totuşi â u darul de a n e îndemna l a c e r c e t ă r i şi
reflexii. F a p t u l a c e s t a f ă r ă î n d o i a l ă le ridică v a l o a r e a . Un ase­
menea e x e m p l u ne o f e r ă două publicaţii noui a l e t â n ă r u l u i i s ­
toric A l . Filipaşcu. E l e sunt d i n domeniul istoriei politice a
M a r a m u r e ş u l u i şi oa a t a r e numai în t r e a c ă t se ocupă de p r o ­
b l e m e l e d e a r t ă . In cele ce u r m e a z ă vom face câteva o b s e r v ă r i
critice cu p r i v i r e la cele a f i r m a t e d e s p r e monumentele istorice
a l e M a r a m u r e ş u l u i şi vom încerca deslegarea chestiunilor puse.
C u p r i v i r e l a biserica, azi r e f o r m a t ă , din Sighet d. A l . F i ­
lipaşcu scrie în Istoria M a r a m u r e ş u l u i (Bucureşti, 1 9 4 0 , p. 3 1 ) ,
u r m ă t o a r e l e : ,,In scopul propagandei catolice, Teutonii a u zidit
biserica Sf. M ă r i a a P a u l i c i a n i l o r din Remeţi, a f i l i a t ă oelei din
Satoraljaujhely, precum şi impozanta biserică de piatră din
Sighet, închinată Sf. Emeric, unde p r e o ţ i r o m â n i uniţi cu R o m a
oficiau d u p ă ritul slavonesc. Biserica din Sighet, zidită în stil
bizantin şi d e c o r a t ă cu picturi orientale, a fost nimicită de
groaznicul incendiu din 1 0 A u g u s t 1 8 5 9 , d a r r e c l ă d i t ă , e a con-
stitue şi azi una din c e l e mai f r u m o a s e p o d o a b e a l e capitalei
v o e v o d a l e . Copiile vechilor picturi m u r a l e , e x e c u t a t e la s t ă r u i n ­
ţa directorului Ş t . Szilâgyi, se p ă s t r e a z ă şi a z i în muzeul Na­
ţional dk'n B u d a p e s t a . (Cf. Akademîai trtesît'6, 1 8 5 0 , p. 2 3 4 ) .
P ă r e r i l e unora, că a c e a s t ă biserică a r fi fost p r o p r i e t a t e a unei
bogate colonii greceşti, care reducându-se ca număr ar fi vân-
dut-o calvinilor, sau că ar fi fost proprietate românească, nu
par verosimile. Nu avem nici o urmă istorică despre prezenţa
de colonişti greci la Sighet, iar calvinii au ajuns în stăpânirea ei
în sec. al XVI-lea, în urma trecerii la calvinism a comunităţii ca­
tolice din Sighet. De altă parte devin inexplicabile motivele ce
ar fi îndemnat pe Români, să clădească o biserică de proporţii
atât de uriaşe, în'trun stil neîntrebuinţat de ei şi într'un loc, care
nu era nici măcar reşedinţa unui vcevod. Mai ştim, că biserica
aceasta a fost dăruită de către Ludovic cel Mare coloniştilor
germani şi catolici de rit latin, într'un timp, când regele având
mare nevoie de credinţa Maramureşenilor, prin răpirea ei, i-ar
fijjrovocat la cea mai disperată revoltă".
Observările noastre de istoria artei sunt următoarele: chiar
•o privire fugitivă a ilustraţiei interiorului bisericii şi a planului
din opera lui FI. Rómer fRégi Falképek, Budapesta, 1874, p.
89 şi 93), ne convinge, că nu avem a face cu stilul bizantin, ci
cu cel de tranziţie dela romanic la gotic; arcurile frânte dea­
supra pilaştrilor navei de mijloc, apsida poligonală, ferestrele
şi lipsa cupolei ne învederează aceasta. Pictura nu pare orien­
tală, nici unul din autorii competenţi nu a afirmat aceasta, nici
că biserica ar fi în stil bizantin zidită. Rómer recunoaşte însă,
că picturile în unele privinţe se deosebesc de cele apusene, iar
Şt. Szilágyi conclude, că sacristia bisericii fiind ulterior edifi­
cată, biserica a fost zidită primaoară pentru ritul grecesc, deoa­
rece biserica grecească se poate lipsi de sacristie având ico­
nostas, cea romano-catolică însă niciodată.
Datarea bisericii variază după autori şi chiar la acelaş au­
tor. I. Henszlmann crede în 1847 (Akadémiai Értesito, VII, 2,
p- 32—38, 1847) navele şi turnul din sec. XII, altarul din pri­
mele decenii ale sec. XIV, pictura Sf. Gheorghe din altar con­
timporană cu clădirea, celelalte picturi din sec. XV; scenele din
istoria Sf. Ecaterina, Ierusalimul ceresc, el citeşte din jos de a-
ceastă din urmă scenă: ,,Damianus cum amica sua formosa Măria
pulchra sponsa Incarna tionis Domini MCCCCLXXXV" şi „Da-
mianus de Huszth amica sua de Ziketh XXV". Pe acest „Huszthy
D o m e n y " îl c r e d e donator, i a r sub scena Ecaterinei cu M a x e n -
tius la picioare citeşte: „Durpttorf", probabil tot donator. Henszl-
m a n n îşi schimbă p ă r e r e a d u p ă ce a v ă z u t biserica la faţa l o ­
cului (Archaeologiai Kozlemenyek", 1 8 6 4 , p. 1 3 7 ) : ,,dacă şi n u
din a l X l I I - l e a m ă c a r din a l X l V - l e a " . A c e l a ş a u t o r (în Oester-
reichische Wochenschrift, 1 8 6 5 , V I , 2 0 5 ) , susţine că n a v e l e sunt
dela sfârşitul sec. XIII, ori din j u m ă t a t e a p r i m ă a sec. XIV;
în această v r e m e s'a demolat corul şi s'a edificat turnul, a l e c ă r u i
căpiţele de p o r t a l se a s e a m ă n ă cu acelea a l e capelei Sf. Mihai
din Caşovia. Ş t . S z i l â g y i (în Akademiai trtesito, 1850, CCLII,
p. 2 3 4 — 2 5 8 ) atribue p ă r ţ i l e mai vechi anilor 1 0 5 0 — 1 1 5 0 , al­
tarul anului 1 2 5 0 , sacristia anului 1 3 2 0 , dintre scenele Sf. Eca-
terina cele trei p r i n c i p a l e ultimei j u m ă t ă ţ i a sec. XIII, pe Sf.
G h e o r g h e mijlocului sec. X I I I ori primului deceniu u r m ă t o r . Du­
pă A. Ipolyi (A Dedkmonostori BasiUka. Pest, 1860, Magy.
Akad. Evkonyvek, X, III, p. 9 8 ) , c l ă d i r e a este p a r t e r o m a n i c ă -
târzie, p a r t e din epoca gotică; aceasta din u r m ă cade în sec.
X I V — X V . P i c t u r i l e se găsesc p e pereţii acesteia şi sunt mai
de grabă din sec. X I V , d a r în p a r t e probabil din timpuri mai
târzii. După FI. R o m e r (Regi Falkepek, Budapesta, 1 8 7 4 , p.
8 9 ) picturile sunt din a c e e a ş v r e m e ca şi Sf. Gheorghe, e l e sunt
opere nu numai a l e unei scoale, dar deoarece au acelaş aran­
jament şi concepţie cu cele din F e k e t e - A r d o şi Szolos-Veg-
A r d o , se pot atribui aceluiaş maestru. C u l o r i l e galbene şi roşii-
brune sunt dominante spre deosebire de a c e l e albastre-verzi
apusene. R o m e r descifrează 1 8 scene şi figuri. C u p r i v i r e la
starea de păstrare a bisericii Henszlmann ne informează în
1 8 6 5 , că în locul bisericii vechi demolate se zideşte una cu to­
tul nouă, d a r ca şi l a B a i a - M a r e , s'a menţinut t u r n u l vechi de
vest cu portalul vechi. Monografia Dermer-Marin (Mara­
mureşul Românesc. Bucureşti, f. a. p. 157) ne relatează, că
„turnul distrus de foc Ia 1 9 3 0 a fost de c u r â n d r e f ă c u t tot în
stilul gotic, însă fără cerdac, care-1 făcea s ă semene a ş a de
mult cu bisericile de lemn din satele noastre". „Turnul e de
6 8 m, ridicat în stil gotic ca şi t o a t ă clădirea, Biserica a fost
zidită î n t r e 1 0 5 0 şi 1 1 0 0 ca biserică o r t o d o x ă " .
 Deşi trebue s ă recunoaştem, că autorii maghiari amintiţi
a u fost l a î n ă l ţ i m e a timpului în p r i v i n ţ a cunoştinţelor din isto­
ria a r t e i , totuşi d e t e r m i n ă r i l e l o r cronologice n u l e putem a c ­
cepta din d o u ă motive: 1. fiindcă a f a r ă de S z i l â g y i şi mai târziu
d e Henszlmann, ei a u j u d e c a t numai în baza planului, descrie­
rii şi a copiilor insuficiente şi 2. fiindcă î n t r e 1 8 4 7 şi 1 8 7 4 is­
t o r i a a r t e i îşi t r ă i a în U n g a r i a anii copilăriei; d e atunci s'au des­
coperit a l t e monumente, i a r studiul şi cronologia lor a p r o g r e s a t
mult A c e ş t i c e r c e t ă t o r i uită, că în T r a n s i l v a n i a şi M a r a m u ­
reş t o a t e s t i l u r i l e a u i n t r a t cu întârzieri mari, ei iau ca v a l a b i l e
p e n t r u S i g h e t d a t e l e a p a r i ţ i e i s t i l u r i l o r în A p u s u l înaintat. C e r ­
c e t ă t o r u l r o m â n este în situaţia dificilă, de a nu a v e a nici ori­
ginalul din 1 8 4 7 a l a r h i t e c t u r i i şi picturii, nici m ă c a r copiile.
A c e s t e a nu se găsesc Ia Muzeul Naţional din Budapesta, cum
afirmă d. Filipaşcu, ci în i n v e n t a r u l Comisiunii arheologice a
A c a d e m i e i M a g h i a r e , i a r d u p ă Ş t , S z i l â g y i primul desen e s t e
în a r h i v a parohiei ref. din Sighet. Copii colorate, desenuri, x i -
lografii se mai găsesc ca „ L ă s ă m â n t u l R ô m e r " în a r h i v a Comi­
siei M o n u m e n t e l o r istorice u n g a r e din Budapesta. Este r e g r e t a ­
bil c ă S e c ţ i u n e a din T r a n s i l v a n i a a Comisiunii r o m â n e a Monu­
m e n t e l o r Istorice nu a izbutit să r e a d u c ă m ă c a r în copii p a r t e a
p r i v i t o a r e la A r d e a l a arhivei şi colecţiunilor din B u d a p e s t a , deşi
a u t o r u l a c e s t o r r â n d u r i i-a înaintat Ia timpul oportun un memoriu.
(Vezi Raport etc. p 2 1922—23. Cluj, 1 9 2 4 , p. 9 Raport etc.
pe 1 9 2 5 . C l u j , 1 9 2 8 , p. 9 ) . A t u n c i a m ştii mai m u l t e şi a m p u ­
tea trage concluzii mai profunde. In b a z a ilustraţiei din opera,
citată a lui R ô m e r şi d u p ă cunoştinţele n o a s t r e d e azi biserica
din Sighet nu mai poate fi atribuită secolului al XII, nici chiar
al XIII. V . R o t h fixează just u r m ă t o a r e l e : S t i l u l romanic s t ă ­
pâneşte în T r a n s i l v a n i a în sec. X I I I ; în sec. X I V a p a r e aici
stilul de tranziţie, i a r delà 1 3 5 0 s t ă p â n e ş t e e x c l u s i v cel gotic.
Biserica din Sighet este deci din jum. I-a sec. XIV; ca stit şi
amănunte un monument apusean, nu bizantin.
C e e a c e ne interesează pe noi în primul r â n d este, d a c ă
a c e a s t ă biserică a fost originar r o m â n e a s c ă ori nu. A m e x p r i ­
m a t p ă r e r e a în 1 8 3 8 , că da (L'Art Roumain de Transylvanie,
p. 87) şi o menţin şi azi. Biserica nu a v e a sacristia indispensa­
bilă cultului romano-catolic, deci trebuia să fi fost ortodoxă.
P ă r e r e a aceasta o susţine şi I. V a h o t ( K u b i n y i - V a h o t : Ungarn
u. Siebenbürgen. Pest, 1 8 5 4 , II, 1 4 0 ) . Nobilimea română de
1
a c o l o trebuia s ă aibe şi e a biserici d e z i d ) , a ş a cum a a v u t
în a c e a v r e m e nobilimea r o m â n ă din jud. Hunedoara. Stilul de
tranziţie sau gotic, deci a p u s e a n n u lipseşte la Românii ardeleni,
a v e m biserici r o m â n e n u numai în stilul de tranziţie şi gotic,
d a r şi în stilul romanic de e x . bisericile din S t r e i u , S â n t ă m ă -
r i a - O r l e a , Cosma, Roşcani Ribiţa, Crişcior, Zlatna, Feleac. Nici
pictura veche a p u s e a n ă ori influenţa ei nu lipseşte la Românii
a r d e l e n i . A s u p r a picturilor bisercii din S i g h e t n u ne putem p r o ­
nunţa, fiindcă n u a v e m nici m ă c a r copiile l o r în ţ a r ă ; a n a l i z a d e
stil nu se m a i poate face, nici chiar cea iconografică, d a r t r e -
bue să observăm, c ă scenele din istoria Ecaterinei şi Ierusali­
mul ceresc ca subiect figurează şi în pictura bizantină. (V.
Grecu, Cărţi de pictură bisericească bizantină. C e r n ă u ţ i , 1936*
p. 2 5 9 — 6 1 şi F, X. K r a u s , Real Encyklopädie der christlichen
Alterthümer. Freiburg i. B r . 1 8 8 2 , II, 7 8 2 , 1 7 2 ) .
Dacă e x a m i n a r e a n o a s t r ă s u m a r ă admite din punctul de
vedere al istoricului de artă posesiunea românească de odinioa­
ră a bisericii azi reformate din Sighet, a r g u m e n t e l e pur istorice
a l e dlui Filipaşcu p a r a o e x c l u d e . P a r t e a p u r istorică neîn-
trându-mi în competenţă, o l a s istoricilor români. O nouă c e r ­
cetare şi c u m p ă n i r e a r fi binevenită. Din d a t e l e istorice comu­
nicate să reţinem u r m ă t o a r e l e : . Ludovic I cedează pe seama co­
loniştilor romano-catolici biserica în 1 3 5 2 , p a t r o n u l ei devine Sf.
Enteric. Deci biserica de r i t oriental a trebuit să fie edificată
înainte de a c e a s t ă d a t ă şi înainte de 1 3 4 6 când Dominus B e n e -
dictus este r e c t o r Eoclesiae de Zighet şi V i c a r i u s in M a r a m o r o s i o .
Este oare- S a s V o d ă ctitorul, sau fiii lui cari p r i m e s c Sighetul ca
donaţie r e g a l ă , sau a l t nobil r o m â n ? Sighetul nu e s t e d e p a r t e de
S a r a s ă u , r e ş e d i n ţ a v o e v o d a l ă şi e r a loc de a d u n ă r i şi târguri.

1
) După I. Mihâlyi biserici gotice de zid se mai găseau la Giuleşti,
Biserica Albă (azi d e m o l a t ă ) şi la Uglea.
In orice caz meşterii e x e c u t o r i nu e r a u Români, ci străini, p o a t e
acei hospites teutonici, cari a u cultivat industria în M a r a m u r e ş
o r i alţii veniţi din T r a n s i l v a n i a sau d e mai d e p a r t e . M a g h i a r i nu
p u t e a u fi, fiindcă aceştia r e c u r g e a u şi ei l a m e ş t e r i străini.
S ă trecem acum l a bisericile d e lemn şi r a p o r t u l l o r cu cea
r e f o r m a t ă din Sighet.
In b r o ş u r a f r a n c e z ă a d-lui A l . Filipaşcu: Le Maramureş,
(Sibiu, 1 9 4 4 , p. 1 7 ) citim: „ L e s églises étaient en bois. Leur s t y l e
était gothique. E l l e s a v a i e n t un h a u t clocher, droit comme une
flèche e t qui était e n c a d r é d e clochetons. Il a v a i t une sorte de
Dalcon circulaire d'où l'on pouvait guetter et qui r a p p e l l a i t l e s
tours d'observation des anciennes forteresses. Il y a e n c o r e 3 4 de
ces antiques églises pittoresques d a n s le M a r a m u r e ş . D e u x d a ­
tent du X l V - e siècle: c e l l e de J e u d ( 1 3 6 0 ) et celle d ' A p ş a d e
M i j l o c ( 1 4 0 0 ) . On n'a pu préciser à quelle époque le s t y l e go­
thique a été introduit a u M a r a m u r e ş , mais il est sûr, qu'il n'a p a s
été e m p r u n t é a u x hôtes r o y a u x c a r ceux-ci n e l'ont j a m a i s em­
p l o y é e t en outre, a p r è s u n e cohabitation d e six siècles, les
R o u m a i n s ne l e u r ont e m p r u n t é ni une abitude, ni un mot".
A c e s t e câteva r â n d u r i din t e x t conţin o sumă d e erori. Biseri­
cile n o a s t r e de lemn nu sunt şi n u a u fost gotice, e l e r e p r e z i n t ă
stilul lemnului; numai coiful s v e l t a l turnului a r putea fi con­
s i d e r a t ca a t a r e , deşi tendinţa s p r e . înălţime p a r e a se d e r i v a
după S t r z y g o w s k i din arhitectura lemnului. G a l e r i a (numită g r e ­
şit balcon) î n c o n j u r ă gâtul turnului, d a r nu e c i r c u l a r ă , ci d r e p t ­
unghiulară, nu e sigur, că e a a r fi s e r v i t scop de o b s e r v a r e , fiind­
că nici nu a r e p a r d o s e a l ă . D a t a r e a de 1 3 6 0 şi 1 4 0 0 este a r b i t r a ­
r ă la cele două biserici, a m dori dovezi; nici monografia dlui
B r ă t u l e s c u nu a f i r m ă aceasta. S e p o a t e preciza, când a intrat
stilul gotic în M a r a m u r e ş : în jum. I. a sec. 1 4 (mai p u ­
ţin verosimil, l a sfârşitul sec. 1 3 ) , la biserica din Sighet. Afir­
m a r e a categorică: „este sigur, că e l nu a fost împrumutat oaspe­
ţ i l o r regali" este pripită, i a r a r g u m e n t a r e a : „fiindcă aceştia ni­
ciodată nu l-au întrebuinţat" se b a z e a z ă p e necunoştinţa mo­
numentelor o r a ş e l o r regeşti Hust, Vişc, Câmpulung, cari a v e a u
Diserici gotice, cele existente sunt din sec. 1 5 . D a r fiind oaspe-
ţii germani colonizaţi în 1 3 2 9 desigur că şi în sec. 1 4 puteau să
le aibă în stil gotic. Biserica din V i ş e este biserică-cetate, cu
ziduri de a p ă r a r e , turnul bisericii este de lemn cu galerie şi 4
turnuleţe, cea din Hust cu zid de a p ă r a r e a r e coif d e lemn, galerie
(închisă) şi a v e a şi 4 turnuleţe, î n d e p ă r t a t e la 1 8 6 1 , la cea din
Câmpulung şi Ţeceu numai z i d u r i l e sunt vechi. (I, Balogh: Ma-
gyar fatornyok, Budapest, 1 9 3 5 , p. 1 4 2 şi I. Henszlmann în
Archaeológiai Kózlemények, 1 8 6 4 , p. 1 2 7 — 7 0 ) . C e r c e t ă r i asu­
p r a influenţei germane la Românii din M a r a m u r e ş încă nu s'au
făcut, de aceea e g r ă b i t ă a f i r m a ţ i a categorică, că „ d u p ă o c o a ­
bitare de şase secoli Românii nu le-au î m p r u m u t a t nici un obi­
cei, nici un cuvânt. D o a r şi dsa recunoaşte în toponimie, că
Teceu vine dela „deutsch" (mai e x a c t D e u t s c h - A u ) , recunoa­
şte r â u l W a s s e r , Ouhea v i n e d u p ă A t . P o p a d e l a Kiiche, V i ş e u
după S z i l á g y i d e l a V i s c h - A u . D a r d a c ă stilul gotic, ori influenţa
gotică nu a v e n i t prin coloniştii germani, de unde c r e d e d. Fiii -
paşcu că a v e n i t ?
In Istoria Maramureşului (Bucureşti, 1 9 4 0 , p. 20) dsa ne d ă
e x p l i c a ţ i a : „Zidirea bisericilor în stil gotic începe d e j a în sec. I V
sub s t ă p â n i r e a G o ţ i l o r şi nu sub influenţa coloniştilor germani,
stabiliţi în M a r a m u r e ş la finele sec. XIII...". E r o a r e a a c e a s t a e s t e
g r a v ă ; în oricare lexicon şi în oricare manual de istoria artei a r fi
putut afla, că stilul gotic al arhitecturii nu a r e nimic comun cu
Goţii, el a p a r e pe la mijlocul sec. 1 2 în I l e - d e - F r a n c e . O e r o a r e
care se e g a l e a z ă în istoria politică de ex. cu a c e e a de a confun­
da pe C a r o l cel M a r e cu C a r o l V . Din cele p a t r u e x e m p l e d a t e
de dsa ca gotice: domurile din Mainz, B r e m e n şi W ü r z b u r g n u
sunt gotice, ci romanice. E r o a r e a d e r i v ă r i i dela G o ţ i a bisericilor
de lemn nu e s t e d e f a p t p ă r e r e a originală a autorului, el o r e ­
p e t ă din o p e r a lui I. M i h á l y i : Diplome Maramureşene. Sighet r

1 9 0 0 , p. 2 6 . I. M i h á l y i şi-a câştigat m e r i t e n e p i e r i t o a r e în i s t o r i o ­
grafia M a r a m u r e ş u l u i , d a r în cunoştinţele de istoria artei, s p r e
deosebire de istoricii unguri contemporani, e r a neiniţiat. Dacă
totuşi M i h á l y i p o a t e fi i e r t a t din cauza m e r i t e l o r s a l e pe a l t
teren şi considerând s t a r e a ştiinţei româneşti din T r a n s i l v a n i a în
acea v r e m e , azi d u p ă 4 0 de ani un t â n ă r istoric român nu mai p o a t e
a v e a nici o scuză- A c o p e r i ş u r i l e duble, galeriile, t u r n u l înalt cu
4 t u r n u l e ţ e nu sunt caracteristice gotice, precum crede dsa;
,,turnul î n c a d r a t de t u r n u l e ţ e " e s t e o i n e x a c t i t a t e (baza coifului
a r e la cele 4 colţuri câte un t u r n u l e ţ ) ; o a s e m ă n a r e cu S t a v -
k i r k e r (nu Ş t a r k i r c h e n , cum n e scrie) din Norvegia nu există,
nici ca aspect, nici ca construcţie; e l e a u b â r n e v e r t i c a l e , i a r
a l e n o a s t r e orizontale. In recenzia sa din Revue de Transyl-
vanie, X, p. 2 0 7 , dsa crede t u r n u l „produs a l geniului construc­
t o r i l o r români anonimi, ieşiţi din cioplitorii de lemn". D a r nici
a c e a s t ă e x p l i c a ţ i e nu este mai norocoasă decât cea a n t e r i o a r ă ,
deoarece am a r ă t a t din 1 9 3 1 , c ă tipul acesta de t u r n exista în.
sec. X I . l a A b b a y e des D a m e s din S a i n t e s şi e s t e r ă s p â n d i t în
mai m u l t e ţ ă r i . M u l t e din e r o r i l e dlui F. puteau fi evitate, d a c ă
autorul îmi cetea l u c r ă r i l e , mai a l e s studiul din v o l u m e l e oma­
giale Iorga şi L a p e d a t u , apoi recensia mea a s u p r a studiului dlui
B r ă t u l e s c u (Transilvania, 1 9 4 1 , 72, 5 — 6 , p. 4 1 5 — 8 ) . îmi r ă ­
m â n e d e n e î n ţ e l e s : de ce se b a z e a z ă d s a p e un a u t o r vechiu şi
nespecialist, când un specialist r o m â n contemporan se bucură,
în chestie de a p r o b a r e g e n e r a l ă în s t r ă i n ă t a t e (exceptând pe Un­
g u r i ) ? In l u c r a r e a sa f r a n c e z ă dl. F. omite ce este mai importantr
1. autohtonitatea arhitecturii în lemn; 2. deosebita ei v a l o a r e a r t i s ­
tică; 3. p a r t i c u l a r i t ă ţ i l e ei f a ţ ă de bisericile d e lemn a r d e l e n e . D i s ­
cutarea chestiunii bisericilor d e lemn a r d e l e n e şi m a r a m u r e ş e n e
mai a r e şi o l ă t u r e naţională, Din 1 9 2 7 l u p t m e r e u cu autorii
unguri în publicaţiile mele, mai recent în Ars Transilvaniae
(Sibiu, 1 9 4 4 , p. 8 4 — 3 5 ) ; aceşti unguri a t r i b u e geniului p o p u l a r
maghiar c r e a r e a acestei a r t e a bisericilor de lemn, considerată
de străini ca cea mai originală contribuţie a r t i s t i c ă a Transil­
vaniei. Eu am a r ă t a t , că e r o m â n e a s c ă şi numai l a turn am a d ­
mis o influenţă a S a ş i l o r . P r i n e x c l u d e r e a categorică a acestei
influenţe în b r o ş u r a franceză, dl Filipaşcu indirect m â n ă a p a
pe m o a r a Ungurilor, ca şi când ei a r fi fost mijlocitorii stilului,
ceeace desigur nici dsa nu admite.

S ă î n t r e b ă m acum p e ce cale vine tipul turcului la bise­

ricile de lemn din M a r a m u r e ş şi c a r e p o p o r a mijlocit influenţa
gotică la coiful l o r ? Ne mărginim l a turnuri, fiindcă restul c l ă -
dirii e s t e autohton şi n u e gotic, i a r î n t r e b a r e a n o a s t r ă , este
justă, fiindcă a v e m dovezi în monumentele e x i s t e n t e în apus, că
a c e s t fel de t u r n a e x i s t a t cu mult înainte în v e s t şi în mai multe
ţ ă r i , deşi e l e m e n t e l e constitutive e r a u cunoscute şi de Romani.
D o u ă posibilităţi e x i s t ă : tipul lui a venit 1. din T r a n s i l v a n i a prin
exemple săseşti; 2. prin monumentele coloniştilor germani din
M a r a m u r e ş . M o t i v a r e a a r fi u r m ă t o a r e a : U n i t a t e a şi identitatea
stilului bisericilor de lemn şi a t u r n u r i l o r a c e s t o r a în t o a t ă T r a n ­
silvania şi M a r a m u r e ş este un f a p t stabilit. F a ţ ă de cele din
T r a n s i l v a n i a , acele din M a r a m u r e ş a u numai u n e l e particularităţi,
nuanţe, v a r i a ţ i u n i . Cele mai v a l o r o a s e ca a r t ă din tot teritoriul
locuit d e Români se găsesc în M a r a m u r e ş şi în jud. C l u j , e l e
sunt şi cele mai înrudite într'olaltă prin verticalismul ac­
2
c e n t u a t ) . D u p ă I. Balogh tipul acesta de turn porneşte din Un­
ghiul Căleatei (Kalotaszeg, jud. Cluj) în tot A r d e a l u l şi în
Partium. D u p ă p ă r e r e a m e a modelul a fost dat p r i n biserica să­
sească a Sf. Mihai din C l u j , c a r e a v e a galerie, 4 t u r n u l e ţ e şi
coif înalt, M o t i v e l e acesteia l e găsim şi l a biserica săsească din
H ă r m a n (jud. B r a ş o v ) în sec. 1 3 şi l a cea t o t săsească din R e ­
ghin în 1 3 3 0 ; d a r în A r d e a l biserica din C l u j e s t e cea mai
m a r e d u p ă cea din B r a ş o v şi sa găseşte în inima A r d e a l u l u i .
—- S ă trecem a c u m la a doua posibilitate. C a v a l e r i i teutoni au
creiat în M a r a m u r e ş o r a ş e l e Vişc, Hust, Teceu la începutul se­
colului 1 3 , ei a u zidit biserica S f â n t u l Ş t e f a n din Cuhea, mă­
n ă s t i r e a Sf. M ă r i a a Paulicienilor din Remeţi. D u p ă c e c a v a l e r i i
teutoni au fost alungaţi din ţară în 1 2 2 4 , ceva mai târziu
n.ouii colonişti germani au refăcut oraşele şi cetăţile teu­
tonice, cari devin în 1 3 2 9 o r a ş e regeşti, iar Sighetul numai în
1 3 5 2 devine o r a ş regesc. D a c ă castelul din B r a n a fost edificat
în lemn prin c a v a l e r u l Teodoricus în 1 2 1 2 şi numai în 1 3 1 1 înlo­
cuit p r i n ziduri de p i a t r ă , aceasta înseamnă că regele A n d r e i
Tî a permis c a v a l e r i l o r teutoni, chemaţi să p ă z e a s c ă graniţele,
numai c l ă d i r i de a p ă r a r e în lemn. In lemn au trebuit să fie zi-

2
) W . R. Z a l o z i e c k y d e r i v ă din T r a n s i l v a n i a l i p u l de t u r n (identic cu al
Tiostru) din P o d k a r p a c k a Rus î n v e c i n a t cu M a r a m u r e ş u l românesc.
 diie şi bisericile cavalerilor teutoni, asemenea şi ale colonişti­
lor de mai târziu (sec. 14) din Maramureş; de aceea sunt cete
de zid existente abia din sec. 15. Ele puteau să aibă din sec. 13
turnuri de tipul nostru cu galerie de arcade şi patru turnuleţe,
precum sau păstrat în sec. 15 la bisericile din Vişc şi Hust tot
în lemn. Toate aceste biserici a l e coloniştilor germani sunt m o ­
deste, cu o singură n a v ă , ca şi bisericile d e l a sate şi numai din sec.
1 5 , p e c â n d cea din Sighet este incomparabil mai m a r e (deşi n u d e
p r o p o r ţ i i u r i a ş e ) , cu trei n a v e şi mai veche, din jum. I a sec.
1 4 , p o a t e chiar ceva mai veche. Nu a v e m nici un indiciu, cum
e r a turnul ei în a c e a v r e m e . P u t e a să aibe galerie cu a r c a d e şi
4 t u r n u l e ţ e ; în acest caz, fiind cea mai m a r e biserică a M a r a ­
mureşului p u t e a e x e r c i t a o influenţă n u numai a s u p r a a c e l o r a
din V i ş c şi Hust, Câmpulung şi Teceu, d a r şi a s u p r a celor r o ­
mâneşti. A c e a s t a este însă numai o ipoteză. R e a l i t a t e a este, că
nu a v e m nici o d o v a d ă , i a r la bisericile din V i ş c şi Hust n u pu­
tem garanta, d a c ă au avut galerie şi 4 t u r n u l e ţ e dela început, ori
p o a t e se m u l ţ u m e s c numai r e s t a u r a t o r i l o r secolului trecut.
Din t o a t e aceste reiese, că nu este exclus, că răspândirea
acestui tip de turn porneşte în Maramureş din Sighet, sau p o a t e
din Vişc şi Hust; i n t r o d u c e r e a lui t r e b u e a t r i b u i t ă unor meşteri
străini, germani. Dar explicarea prin mijlocirea modelului din
Cluj este mai verosimilă, fiindcă l a biserica săsească a Sf. M i -
hai din C l u j ştim precis cum e r a turnul, i a r a c e a s t ă biserică
este incomparabil mai m a r e şi monumentală, decât cea din S i ­
ghet. Meşterii ţărani români ai turnurilor bisericilor de lemn în­
să nu au fost simpli imitatori, ci au transformat scopul de apă­
rare a l t u r n u r i l o r săseşti în unul pur artistic, f ă r ă scop p r a c t i c
d e a p ă r a r e ; Henszlmann observă, că din jos de g a l e r i e se r i d i c ă
acoperişul (prin u r m a r e nu se p u t e a a r u n c a p e capul duşmanu­
lui r ă ş i n ă , a p ă fierbinte, p i e t r e grele, apoi, adaog eu, galeria
' n u a r e p a r d o s e a l ă , deci nu a fost folosită). Faţă de turnu­
rile greoaie germane şi ungureşti Românul a introdus svelteţă,
graţie, eleganţă, caracter misterios-romantic, cari calităţi n u se
găsesc la cele săseşti şi ungureşti.
 CONTRIBUŢIUNI DOCUMENTARE LA RELAŢIUNILE
DINTRE ITALIA ŞI TRANSILVANIA IN SECOLUL
AL XVI-LEA

de MARINA LUPAŞ-VLASIU

Contele Iosif K e m é n y , publica în periodicul b r a ş o v e a n Ar~

•chiv des Vereines für siebenbiirgische Landeskunde din 1 8 5 5 .
în t r a d u c e r e g e r m a n ă , o descriere a Transilvaniei din veacul
1
a l X V I - l e a , a l c ă r e i a u t o r e r a italianul G i o v a n n a n d r e a G r o m o ) .
Asupra autorului, t r a d u c ă t o r u l din 1 8 5 5 nu putea da nici o
l ă m u r i r e , mulţumindu-se să p u n ă ipoteza că Giovannandrea
G r o m o a r putea fi un italian p r i p ă ş i t în Transilvania, o d a t ă cu
t r u p e l e generalului C a s t a l d o . Din textul t r a d u c e r i i nu se des­
p r i n d e a decât i n f o r m a ţ i a că Giovannandrea Gromo avea la
curtea lui l o a n Sigismund titlul d e comandant al gărzii italiene.
P r i n c i p e l e l o a n Sigismund, nepot d u p ă m a m ă al Bonei S f o r z a ,
fiica ducelui de M i l a n o G e a n G a l e a z z o S f o r z a şi soţia regelui
2
Sigismund I a l P o l o n i e i ) , e r a un îndrăgostit d e R e n a ş t e r e a i t a ­
l i a n ă . Ţ i n e a l a c u r t e a lui artişti italieni, cunoştea limba italiană
şi se l ă s a p ă z i t de o g a r d ă d e Italieni, f o r m a t ă din c ă l ă r e ţ i şi
p e d e ş t r i , ai c ă r o r comandanţi e r a u în 1 5 6 4 de pildă, M o r g a n t e
Manfrone p e n t r u c ă l ă r e ţ i , i a r p e n t r u pedeştri căpitanul Gio­
3
v a n n a n d r e a G r o m o ) autorul amintitei descrieri a Transilvaniei,
a l c ă r e i original italian se p ă s t r e a z ă în Biblioteca Naţională
din F l o r e n ţ a secţia manuscrise, sub titlul: Compendio di tutto
il Regno posseduto dai re Giovanni Tran&lvanno et di tuffe le
<ose notabili d'esso Regno. Raccolto per Giovannandrea Gromo

*) Uebersicht des ganzen im Besitz des Königs lohann von Siebenbür­

gen befindlichen Reiches und allen Merkwürdigkeiten desselben gesammelt
von lohann Andreas Gromo und gewindmet durchlauctigsten und hoch ge-
bietendesten Hern Cosmus von Medici, Herzog von Florenz und Siena, 1(1
Archiv des Vereines für siebenbürgische Landeskunde, 1 8 5 5 , pp. 1 — 7 4 .
2
) A . D a r o w s k i , Bona Sforza. Roma, 1 9 0 4 .
3
) Cf. copia scrisorii principelui Ioan Sigismund c ă t r e dogele Veneţiei
l e r o n i m P r i o l o , din 2 9 Iulie 1 5 6 3 , în Arhiva de Stat din Veneţia, Pandecte,
I I I , a. 1 5 6 1 , f. 1.
ed dedicata all'lllustrissimo et Eccelentissima Signore Cosimo
4
de Medici, duca di Firenze et Siena ). Mergând pe urmele aces­
tui manuscris, a m reuşit să dibuim şi originea şi rostul lui G i o -
v a n n a n d r e a G r o m o , în a f a r ă de obligaţiunile strict militare, la
<airtea lui Ioan Sigismund. G i o v a n n a n d r e a G r o m o e r a deloc din
•oraşul Bergamo, care se a f l a pe atunci sub dominaţiune v e n e -
ţ i a n ă şi e r a fiul lui A n t o n i o d e G r o m o , cum a f l ă m din a c t e l e
5
a r h i v e i n o t a r i a l e a l e oraşului a m i n t i t ) .
Gromo p ă r e a să facă profesiune din c a r i e r a sa m i l i t a r ă ,
d u p ă cum recunoaşte el însuşi, în p r e f a ţ a compendiului amin-
"til, a fi „creştin, italian şi soldat" şi de a fi fost „în s l u j b a dife-
Tiţilor principi", i a r episcopul de Nicastro, legatul papal la
T e n e ţ i a , scria în 1 5 6 6 c a r d i n a l u l u i B o n e l l i d e s p r e G r o m o , că îi
p a r e să fie u n om „ c a r e caută p r i l e j să se amestece în treburile
principilor, punându-se în serviciul l o r u n d e poate, d a r cu
6
scopul de a scoate şi câte u n b a n " ) .
Scopul p r a c t i c a l ingerinţelor lui G r o m o în a f a c e r i l e prin­
7
c i p i l o r — se p a r e că a v e a o casă p l i n ă de copii ) — n'a a l t e r a t
însă zelul cu c a r e acesta c ă u t a să t r e z e a s c ă interesul P a p e i dela
^Roma şi a l Principiilor italieni p e n t r u T r a n s i l v a n i a lui Ioan
Sigismund. Compendiul din biblioteca florentină, a d r e s a t duce­
l u i de Toscana şi Siena, n u p a r e să fie a l t c e v a decât una din

4
)Biblioteca Naţională din Florenţa, mss. V , cl. X I I I . cod. 9 6 9 .
5
) „ I o a n n e s A n d r e a de A n t o n i o de C r o m o , civis B e r g a m i c o l o n e l l u s Se­
r e n i s s i m i Regis Ioannes S e c o n d i electi Ongarie", astfel e r a î n t i t u l a t G r o m o în-
t r ' u n act de moştenire din 1 5 6 7 , al c ă r u i o r i g i n a l se. găseşte în Arhiva no­
tarială din Bergamo, în A c t i s B e n e d i c t i de C a r d i n a l i f. 79—81.
") „ P e r q u e l l o che p a r e a m e , questo è un h u o m o che v a c e r c a n d o oc­
casione di ingerisi ne i negofii de i Prencipi p e r s e r v i r s i come credo dove
possa, m a con disegno di t r a r n e s e m p r e q u a l c h e d a n a r i " . Cf. a n e x a I.
T
) Intr'o s c r i s o a r e a d r e s a t ă c a r d i n a l u l u i M o r o n e din Veneţia, la 1 Fe­
b r u a r i e 1 5 6 1 , a m i n t e ş t e de o f a t ă a lui nou n ă s c u t ă , A m a b i l i a , şi de doi bă­
i e ţ i . Biblioteca Vaticana mss. V a t . L a t . 6 4 0 9 , 2 1 2 , i a r la V e n e ţ i a în Arhiva
n o t a r i a l ă am găsit t e s t a m e n t u l din 9 Iulie 1 6 0 3 al A l e s s a n d r e i Ctirzo, „figlia
del capetaneo Z a n a d r e a G r o m o da B e r g a m o e di C a m i l l a da Pozzo". Arhiva
notarială. Atti Beni, 1 6 0 , 3-a. Notăm că în multe documente numele lui
Gromo a p a r e sub f o r m a G r u m o sau, în t e x t l a t i n , G r u m i u s .
descrierile Transilvaniei trimise, sub f o r m ă de scrisori sau com-
penedii, diferiţilor oameni de m a r c ă italieni. U n a din acestea,
m u l t m a i r e s u m a t i v ă , publică şi A n d r e i V e r e s s în Documente pri­
vitoare la istoria Ardealului, Moldovei şi Ţării Româneşti*). Ac­
ţiunea lui G r o m o t r e b u e să se fi d e s f ă ş u r a t cu acelaşi zei şi l a
curtea din A l b a - I u l i a . El însuşi îşi r e s u m ă astfel a c t i v i t a t e a şi
p r e o c u p ă r i l o r , pe cari le a v e a în p r e a j m a Principelui t r a n s i l v a n :
,,a fost întotdeauna în firea mea, ca în a f a r ă de serviciile pe cari
l e f ă c e a m în slujba diferiţilor principi pe cari i-am servit, să
obţin şi a l t e beneficii, nu numai în f a v o a r e a unora, ci a întregii
cohgregaţiuni creştine. Şi cu toate că astfel de Întreprinderi n u
e r a u p e m ă s u r a unei ccndiţiuni m ă r u n t e ca a mea, ceeace m ă
face mai puţin demn d e încredere, ori cum a r fi fost, de multe o r i
a m întâlnit nu numai b u n ă v o i n ţ ă la anumiţi principi, d a r a m
fost crezut şi a m fost cinstit, cum de p i l d ă m ă g ă s e a m l a S e r e -
nissimul Rege al Transilvaniei, care, dacă mi-e îngăduit s'o
spun, m'a făcut p ă r t a ş şi mijlocitor al celor m a i m a r i secrete a l e
s a l e . . . A s t f e l , cât timp a m fost în serviciul său, în g a r d a sa
p e r s o n a l ă şi colonel a l Italienilor, n u numai p e n t r u a nu m ă l ă s a
p r a d ă lenii, ci şi din d o r i n ţ a de î n t r e p r i n d e r i mai m a r i şi ca
să profit cât mai mult, a m început să observ cu m u l t ă diligentă
şi să scriu d e s p r e calitatea aşezării, despre p r o p r i e t ă ţ i l e , m ă ­
rimea şi confiniile a c e l o r locuri, despre riturile, religiile şi p u ­
t e r e a acelor naţiuni, şi, în sfârşit, despre n a t u r a , obiceiurile şi
Voinţa acelui Rege şi despre ceeace stăpâneşte în momentul de
faţă... şi astfel a m a j u n s la concluzia c ă s a r putea î n t r e p r i n d e o
9
acţiune de î n ă l ţ a r e a acestei istovite Republici creştine" ).
S t r ă d u i n ţ e l e lui G r o m o e r a u de a-1 a b a t e p e principele v a ­
sal Turcilor, Ioan Sigismund, d e l a obligaţiunile p e cari le a v e a
f a ţ ă d e î n a l t a P o a r t ă şi de a-1 a p r o p i a de p u t e r i l e creştine. C ă
a reuşit m ă c a r în p a r t e , o dovedesc misiunile p e c a r e i le î n c r e ­
dinţează principele Ioan Sigismund în 1 5 6 4 , 1 5 6 5 şi 1 5 6 6 în I t a ­
lia, misiuni ce u r m a u să-1 a p r o p i e pe P r i n c i p e l e t r a n s i l v a n de

8
) V o l . I, p. 2 5 0 — 2 5 8 .
fl
) Compendio, ff. 1—2.
Veneţia cum r e z u l t ă diitir'un întreg dosar p ă s t r a t în a r h i v a d e
stat v e n e ţ i a n ă , r e l a t i v îa negocierile lui G r o m o cu Serenissima
10
R e p u b l i c ă ) , de ducatul F l o r e n ţ e i , al F e r r a r e i sau d e principele
de Urbino şi, în sfârşit, de C u r t e a Pontificală. G i o v a n n a n d r e a
G r o m o e r a un diplomat destul de abil. P e când Serenissimei îi
p r e z e n t a a v a n t a g i i l e economice a l e apropierii de T r a n s i l v a n i a ,
a r ă t â n d cât grâu şi câte v i t e poate e x p o r t a această ţ a r ă , C u r t e a
pontificală c ă u t a s'o intereseze, înfăţişându-i largul câmp de
p r o p a g a n d ă catolică, p e ca re-l oferea Transilvania.
* *
Documentele publicate în a n e x ă , cuprind tocmai corespon­
11 12
denţa nunţiului p a p a l la V e n e ţ i a ) cu cardinalul Bonelli ),
nepotul P a p e i Pius a l V - l e a , î n t r e 1 7 A u g u s t 1 5 6 6 şi 9 Noem-
T r i e 1 5 6 6 , c o r e s p o n d e n ţ ă r e l a t i v ă l a misiunea lui G i o v a n n a n d r e a
G r o m o l a c u r ţ i l e italiene.
Din cea dintâi scrisoare, adresată de legatul pontifical
din Veneţia, episcopul de Nicastro, cardinalului Bonelli, în
1 7 A u g u s t 1 5 6 6 , r e z u l t ă că principele Ioan Sigismund,— „il T r a n -
silvano", cum îl numeşte documentul,— a r fi fost inclinât să trea-
e ă l a catolicism, să facă pace cu î m p ă r a t u l d e l à V i e n a şi să se
desfacă de a l i a n ţ a cu Turcii. P e n t r u p r o p a g a n d a catolică în
Transilvania, G r o m o p r o p u n e să se trimită, sub un a l t p r e t e x t
decât a l p r o p a g a n d e i religioase, un personagiu din casa S f o r z a ; ^
a l e g e r e a ţinea s e a m ă probabil de r e l a ţ i u n i l e de r u d e n i e d i n t r e
principele Ioan Sigismund şi această familie. G r o m o îl mai
informează pe legatul pontifical că principele Transilvaniei
a r fi dispus să se c ă s ă t o r e a s c ă cu o catolică, fie cu sora d u ­
celui de F e r r a r a , fie cu fiica ducelui de Urbino, sau cu ori­
care a l t a , p e c a r e i - a r d e s e m n a - o S f â n t u l P ă r u i t e . A c e a s t a , in­
struită bine şi însoţită de mai mulţi oameni ai săi, a r fi u r m a t

10
) Arhiva de Stat din Veneţia, Pandette, III, 1 5 6 5 .
x l
) Ioan Antonio Facchinetti, episcop de Nicastro delà 1560—1575.
P. B . G a m s . Séries Episcoporum Ecclesiae Catholicae. Lipsea, 1 9 3 1 , p . 9 0 6 si
t Eubel, lerarchia catholica Medii Aevi, V o l . I I I . M i i n s t e r , 1 9 2 3 , p. 2 5 6 .
1 2
) Cardinalul Michèle Bonelli, nepotul papei Pius V , e p i s c o p de A l e s -
s a n d r i a cu î n c e p e r e delà 1 5 6 0 . C. Eubel, lerarchia catholica, III, p. 4 3 .
să propage catolicismul şi să resiste Luteranilor. Cu atât mai
mult, anunţă Gromo, cu cât Ioan Sigismund are sub stăpâ­
nirea lui câteva cetăţi săseşti, în întregime luterane, cari îi dau
foarte puţină ascultare sau de loc. Cu ajutorul catolicilor cari i
s a r trimite şi-cu al Secuilor ,.foarte catolici", a r reuşi să-i îm­
blânzească pe Saşi. Cât despre împăcarea cu împăratul, Ioan
Sigismund anunţă că şi-ar ceda toate drepturile asupra Rega­
tului ungar, dacă împăratul l-ar lăsa ,,să se bucure în pace de
Transilvania" şi dacă „în cazul că a r muri Sultanul, împăratul
i-ar da ajutor să poată cuceri Dacia minoră, care-i aparţine lui
şi care-i stăpânită, parte de Alexandru al Moldovei şi de Pă-
traşcu Valahul". Legatul papal aminteşte şi de tratativele pe
cari Gromo le-a dus cu Republica veneţiană, pentru a-i da ca
soţie lui Ioan Sigismund o nobilă veneţiană, cu înţelegerea ca,
de va muri fără moştenitori, Transilvania să ajungă sub stă­
pânire veneţiană. Tratativele, cari au durat mai multe luni, au
luat sfârşit însă, fără să se fi ajuns la vreun rezultat.
Cinci zile mai târziu, episcopul de Nicastro anunţă că,
în chestiunile privind Transilvania, a stat devorbă cu Senatul ve-
neţian, care 1-a anunţat că tratativele au luat sfârşit şi ches­
tiunea nu mai este actuală. La care cardinalul alexandrin răs­
punde în 31 August, arătând satisfacţia Papei pentru dibăcia cu
care a dus discuţiunile privitoare la Transilvania pentruca, în 14^
Septemvrie, să-1 anunţe că a primit o scrisoare din partea lui
Gromo. In 28 Septemvrie legatul papal anunţă că a primit vizita
lui Giovannandrea Gromo, iar în 5 Octomvrie cardinalul Bonelli
trimitea episcopului de Nicastro la Veneţia un resumat al scrisorii
lui Gromo. Episcopul de Nicastro confirmă primirea resuma-
tului, în 12 Octomvrie 1566, anunţând că îl va vedea din nou pe
Gromo şi mărturisindu-şi tot odată scepticismul în ce priveşte
sfârşitul negocierilor, al căror curs trebuia să ţină seamă de r ă z ­
boiul ce se desfăşură tocmai atunci între Turci şi împăratul
creştin. In 9 Noemvrie legatul papal trimite o ultimă scrisoare în
această chestiune, arătându-i încrederea în Gromo care, spune
el „se amestecă bucuros în treburile publice, dar cu bunăvoinţă,
şi dacă, după moartea Sultanului, s'ar întâmpla să fie trimis ci-
 neva în Transilvania care să încerce sufletul acelui Principe,
şi al acelor neamuri şi de a se trece la fapte, el (Gromo) e omul
c a r e le-ar putea duce la îndeplinire foarte bine". Crede că trebue
s ă se acorde atenţiune deosebită Secuilor „cari stăruesc cu con­
stanţă în credinţa catolică", dar ar trebui să li se trimită predi­
catori din Liov „oraşul din Polonia cel mai aproape de Secui-
ane". Propune chiar să fie consultat în această chestiune am­
basadorul Poloniei şi castelanul de Liov. Cere de asemeni, la
sugestia lui Gromo, ca Papa să intervină la împăratul pentru
"eliberarea lui Ştefan, fratele lui Cristofor Bathori, care fusese
reţinut la Curtea Imperială drept represalii pentru faptul că
Sultanul reţinuse l a rându-i pe ambasadorul imperial. Interven­
ţia lui G r o m o se datora împrejurării că nobilul transilvan Cris­
tofor Bathori e r a catolic şi se bucura de multă autoritate în Tran­
silvania. Că Giovannandrea se afla în strânse relaţiuni, de încre­
dere reciprocă cu Cristofor Bathori şi că îşi găsise în acesta
un sprijin în propaganda catolică, pe c a r e o va fi desfăşurat în
Transilvania, o dovedeşte şi faptul că în 1 5 6 5 aduce din partea
13
«cestuia o scrisoare pentru cardinalul Morone ).
încercările lui Ioan Sigismund de a se apropia de puterile
creştine prin intermediul Italianului Giovannandrea G r o m o n'au
dus la nici un rezultat, cum n'au dus nici tratativele de mai târ­
ziu, din 1 5 7 0 , de împăcare cu Casa de Habsburg, prin tratati­
vele matrimoniale duse de Becheş la Viena, pentru mâna uneia
din fiicele sau nepoatele lui Ferdinand. Urina colonelului italian
•se pierde după 1 5 6 7 , iar protectorul său va închide ochii în
1 4
chinurile unei boli cumplite în 1 4 . III. 1 5 7 1 ) .
Documentele alăturate, găsite în Arhiva vaticană, la nunţia­
turile veneţiene, se publică respectându-se textul şi ortografia,
pentru importanţa linguistică, pe care a r putea-o prezenta.
Ne-am îngăduit a aduce modificări doar în punctuaţiunea, foar-

l s
) S c r i s o a r e a lui G r o m o c ă t r e c a r d i n a l u l M o r o n e . din 1 7 Nov. 1 5 6 5 în
Biblioteca Vaticana, mss. V a ţ . L a t . 6 4 1 0 , .239.
i*) S z e n l m â r t o n i K â l m â n , Idnos Zsigmond erdelyi fejedelem elet •—-4* je1~
iemrajza ( V i a ţ a şi caracterul principelui t r a n s i l v a n Ioan Sigisnrund). Cristur
(Odorhei), 1934. j
 te a r b i t r a r ă în documentele vremii. A b r e v i a t u r i l e , puţine, ca
Ill-mo = Illustrissimo, N - r o = Nostro, S. S - t a = S u a Santità»
a u fost întregite pentru o cât mai accesibilă consultare a
textului.

I.

Monseniore Reverendissimo il v e s c o v o d i Nicastro legato

di P a p a P i o V in Vinegia, scritte a l cardinale Alessandrino
nipote di S u a Santità.
Del G r o m o io gli farò m e t t e r e in scritto tutto q u e l l o che
d e s i d e r a v a di dire a bocca a Illustrissimo S i g n o r e e t l o m a n -
d e r ò con le p r i m e a V o s t r a S a n t i t à Illustrissima.
Quello di che il G r o m o si rimette n e l l a sua r e l a z i o n e a m e
è che si potrebbe f a r e che il T r a n s i l v a n o diventasse oatholico e t
di più, che facendo p a c e con l'Imperatore-, si disunisse col T u r -
co. Q u a n t o ' a l r i d u r l o a l l a religione catholica, o l t r e il m a n d a r p e r -
sonaggio di casa S f o r z a che sotto a l t r o presteto cominci a d i s p o r l o
a questo, dice che il T r a n s i l v a n o pigliarebbe una moglie catho-
lica, o la s o r e l l a del duce di F e r r a r a , o la figliola del Duca d ' U r -
bino, o qualunque a l t r a che Nostro Signore gli v o l e s s e d a r e ; o n d e
instruendo ben la moglie, e t m a n d a n d o gente con lei, che fusse
sufficiente a d insegnare l a v e r a dottrina e t resistere a L u t h e r a n i
si p o t r i a f a r qualche frutto. Di più che il T r a n s i l v a n o h a c e r t e
città de Sassoni n e l suo Domino l u t h e r a n e a f f a t t o , che gli r e n -
dono o n u l l a o poca ubidienza, e t desidarebbe d o m a r l a q u a n d o
si promettesse di d a r l i qualche agiuto di gente catholica. Egli,
m o s s o dall'interesse, si piegherebbe come si crede a l l a v e r a r e -
ligione, p e r c h e ogni agiuto datogli, congiunto con i suoi Ciocoii
i quali sono catolichissimi, potrebbono m e t t e r e il giogo a detti
Sassoni, il c h e s o p r a ogni a l t r a cosa e d e s i d e r a t o dal T r a n s i l v a -
no. Quanto a l p a c i f i c a r l o con l'imperatore, dice che il T r a n s i l v a -
n o cederebbe tutte l e sue ragioni del R e g n o d'Ungaria purché
l ' I m p e r a t o r e gli lasciasse g o d e r e paccificamente l a T r a n s i l v a n i a
e t di più, c h e in occasione d e l l a m o r t e del Turco, gli desse a g i u t o
di p o t e r e -acquistar l a D a t i a minore pertinente a lui, tenuta p a r t e
 d a A l e s s a n d r o M o n d a v o (sic), p a r t e da P e t r a c c i o V a l l a c c o ; h a
d e t t o di più q u e l l o che si contiene n e l l a cifra. Il G r o m o c r e d e
c h e il T r a n s i l v a n o pigliarebbe qualunque moglie catholica ohe
gli fusse d a t a d a Illustrìssimo Signore, p e r c h e p e r m e z z o di lui ha
t r a t t a t o s t r e t t a m e n t e con questi Signori che pigliassero la sua
p r o t e t t o n e e t gli dessero u n a gentil donna v e n e t i a n a con p a t t o
s e morisse senza h a v e r n e figlioli, c h e l e ragioni del Regno d'Un-
gheria e t tutta l a T r a n s i l v a n i a dovesse esser d e l l a Republica, il
q u a ! p a r t i t o si t r a t t ò molti mesei secretissimamente d a questi Sig-
nóri e t d o p o m o l t e consulte r i n g r a z i a n d o il T r a n s i l v a n o , si escu-
s a r o n o di n o n p o t e r c i a t t e n d e r e .
D e l l e qualità di questo G r a m o io non ne h o informatione
p i ù che tanto, m a sendoci cosa in questo f a t t o che p a r a a Illus-
trissimo S i g n o r e degna di consideratione e t che si debba p e n s a r e
v e d u t o l'esito di questa guerra, si p o t e v a d o m a n d a r e information
d i lui a l Illustrissimo C a r d i n a l e d i V e r c e l l i il quale, in t e m p o di
P i o I V t r a t t o secco più volte, et alli Signori C a r d i n a l i A m u l i o e t
M o r o n e a i quali in ragionamento mi ha detto h a v e r e scritto
a l t r e volte et cosi m o s t r a e s s e r conosciuto da loro. P e r quello
che p a r e a me, questo è un huomo che v a c e r c a n d o occasione
d'ingerirsi nei negotij de Prencipi p e r servirsi, come credo, d o v e
possa, m a con disegno di t r a r n e s e m p r e qualche danari. Et con
questo fine, di Vinegia a 1 7 di A g o s t o 1 5 6 6 .
(Archiva Vaticana, Nunţiatura din Veneţia, voi. III, fol.
33—34).

II.

Il v e s c o v o di Nicastro a l C a r d i n a l e A l e s s a n d r i n o .
Ho p a r l a t o delli spogli di T r a n s i l v a n i a . Questi Signori mi
h a n n o detto che è negotio il q u a l e essi h a n n o già p e r finito con
a l t r i nuntii, che non ci e cosa a l c u n a più in essere, talché il t r a t -
t a r l o s a r à un p e r d e r di tempo, et io p e r non t u r b a r l i punto q u e l l a
consolatione, in che mi p a r e a di h a v e r l i posto p e r il r i n g r a t i a -
m e n t o fattoli, non volsi p a s s a r più o l t r e v e d e n d o massime che
V o s t r a Illustrissima in quest ultima mi commanda che si p r o -
c e d a con destreza. — Di Vinegia, 2 4 A g o s t o 1 5 6 6 .
(Archìva Vaticana, Nunţiatura din Veneţia, voi. I l i , foL
35),

Il c a r d i n a l e A l e s s a n d r i n o al vescovo di Nicastro.
N e l l a causa de i spogli di T r a n s i l v a n i a V o s t r a S a n t i t à R e ­
verendissima ha satisfatto Nostro Signore, h a v e n d o p r o c e d u t o cor»,
q u e l l a destrezza ch'ella scrive, come d o v r à f a r e ancora p e r l ' a -
v e n i r e . — Di Roma, l'ultimo d'Agosto 1 5 6 6 .
[Archiva Vaticana, Nunţiatura din Veneţia, voi. I l i , foL
38).

Il c a r d i n a l e A l e s s a n d r i n o al v e s c o v o di Nicastro.
S i è r i c e v u t a questi giorni passati una lunga lettera del
G r o m o la quale, si p e r la lunghezza sua molesta, si a n c o r a p e r l e
gravi e t continue occupationi di Illustrissimo Signore. — Di R o -
ma, 1 4 S e t t e m b r e 1 5 6 6 .

Si sono ricevuti alcuni riposti diversi senza nome d e l l ' a u t o r e

p e r aviso di V o s t r a S a n t i t à Reverendissima. S a r à in guesta un
e s t r a t t o di quella littera lunga del G r o m o il q u a l e Nostro S i g -
n o r e vuole che'ella consideri f r a se stessa e t seco a n c o r a ne dis-
c o r r a à qualche proposito p e r assicurarsi a f f a t t o se questa i n -
tention sua e ben fondata o no, d e l l a quale fin qui non ha c e r -
tezza a l c u n a e t a v i s a r n e poi il suo p a r e r e con commodità. Di
Roma, 5 d'Ottobre 1 5 6 6 .

Il v e s c o v o di Nicastro a l C a r d i n a l e A l l e s s a n d r i n o .
Ho considerato il summario d e l l e l e t t e r e del G r o m o c h e
V o s t r a Illustrissima mi h a m a n d a t o . Io s a r ò seco e t vi i n f o r m a r o
bene del negotio, m a p r i m a che non si vegga qualche essito d i
questa g u e r r a , non p e n s a n d o che non si p o t r à v e n i r e a risolu-
tione alcuna. — Di Veneţia, 1 2 O t t o b r e 1 5 6 6 .
[Archiva Vaticana, Nunţiatura din Veneţia, voi. Ili, foL
44—45).
 Il v e s c o v o di Nicastro a l c a r d i n a l e A l e s s a n d r i n o .
V o s t r a S a n t i t à Illustrissima mi commando con la sua delli
5 del passato, che'io dovessi r a g i o n a r col G r o m o e t v e d e r e che
f o n d a m e n t o io t r o v a n e l l e cose scritte da lui, d e l l e quali V o s ­
t r a S a n t i t à Illustrissima mi m a n d o un sommario; egli, p e r q u e l l o
ch'io r e traggo, e p e r s o n a che s'ingerisce volontieri n e i negoţij
publici, ma con buona volontà, e t se, p e r la m o r t e del Turco se­
guissero accidenti di m a n d a r e in T r a n s i l v a n i a a t e n t a r l'animo
di quel P r e n c i p e et di quei popoli et m e t t e r p r a t i c h e in campo,
egli è huomo da f a r l o assai bene e t quanto ha scritto Nostro Sig­
n o r e e t detto a me s o p r a quei popoli d e l l a C i c u r i a (sic) che si
c o n s e r v a n o constantamente n e l l a fedie catholica, mi p a r cosa d a
mettersi m o l t a cura. D a l l a Leopoli città d e l l a Polonia, che e più
vicina a l l a Cicuria d'ogni a l t r a di quel Regno, si p o t r i a n o h a v e r
predicatori p e r m a n d a r e i n q u e l l a P r o v i n c i a e t l'ambasciatore d i
Polonia, il q u a l e v i e n e a r e n d e r e obedienza a Nostro S i g n o r e
e t il C a s t e l l a n o di Leopoldi p o t r i a s c r i v e r qualche cosa s o p r a
il p a r t i c o l a r e di detti predicatori. Non l a s c i a n d o di d i r e che a
me non dispiace a n c o quel che r i c o r d a il G r o m o che Nostro
S i g n o r e m a n d a s s e ordine a l nunzio a p p r e s s o l ' I m p e r a t o r e che
facesse uffitio p e r l a deliberatione del f r a t e l l o del Sig. C h r i s -
toforo Battori, r i t e n u t o prigione d a S u a M a j e s t à C e s a r e e a so­
l a m e n t e p e r h a v e r i l T u r c o ritenuto l'ambasciatore Suo. Percioche
s e n d o d e t t o Sig. C h r i s t o f o r o şi come a s s e v e r a n t e m e n t e , affer­
m a e s s o G r a m o , di m o l t a a u t t o r i t à in T r a n s i l v a n i a e t chatolico,
col m o s t r a r s i S u e Benevolentiae benigna in f a v o r i r e il f r a t e l l o
in causa che p a r e a n c o honesta, non potria se non g i o v a r e a l l e
cose publiche.

Di Vinegia a le 9 di Novembre 1 5 6 6 .

(Archiva Vaticana, Nunţiatura din Veneţia, col. III, fol. 5 1 ) .

BISERICA SF. NICOLAE DIN B R A Ş O V ŞI ODOARELE EI
— Cu ocazia apariţiei unei monografii*)

de CORIOLAN PETRANU

P r i m e l e 4 5 pagini se ocupă de originea, îndeletnicirile, v i a ţ a

şi portul R o m â n i l o r din Şchei. Dela 4 7 ^ 2 3 8 e s t e t r a t a t istoricul
parohiei, d e l a 2 3 9 — 3 3 2 edificiul şi tesaurul bisericii; urmează
a p o i capitole scurte a s u p r a cimitirului, uşilor, porţilor, h r a m u ­
lui, pomelnicelor, hrisoavelor, însfârşit p ă r e r i a l e vizitatorilor
şi cercetătorilor. P. 3 7 1 — 4 1 0 a n e x a documentelor. O p e r a este
o monografie de istorie bisericească şi politică, folositoare pen­
t r u istoricul d e a r t ă , deşi p a r t e a p u r istorică este p r e p o n d e r e n t ă .
Rezultatele l a cari a j u n g e a u t o r u l sunt u r m ă t o a r e l e : Biserica
de lemn închinată Sf. A d o r m i r i s'a ridicat în 1 2 9 2 , e a a fost în­
trebuinţată p â n ă prin 1 5 1 3 şi a e x i s t a t p â n ă în 1 7 8 0 , în locul ei
s'a ridicat la 1 7 9 5 un p a r a c l i s . In 1 4 9 5 se cere învoirea Magis­
tratului p e n t r u o biserică de p i a t r ă , c a r e se a p r o b ă în 1 5 1 2 .
Ridicarea clădirii ori a d u n a r e a m a t e r i a l u l u i s'a început sub
V l a d C ă l u g ă r u l , cu a j u t o r u l lui. L a l S l S - N e a g o e B a s a r a b trimite
d a r u r i şi meşteri, la m o a r t e lui ( 1 5 2 1 ) biserica e r a a p r o a p e t e r ­
minată, a l t a r u l , tinda şi turnul vechi însă n e i s p r ă v i t e . Biserica
a c e a s t a e r a f o a r t e mică, temeliile ei a u fost găsite în 1 9 4 1 cu
ocazia r e n o v ă r i i . P e t r u C e r c e l m ă r e ş t e şi împodobeşte clădirea
în 1 5 8 3 , o lungeşte cu 8 — 1 0 m. l a est, o l ă r g e ş t e cu v r e o 3m.;
tinda, cele două hore, a l t a r u l , p r i d v o r u l cu 8 stâlpi sunt ceva
nou, a s e m e n e a şi turnul ridicat din temelie şi paraclisul în turn.
L a 1 5 9 4 A r o n V o d ă a mai î n ă l ţ a t t u r n u l , a z u g r ă v i t biserica pe
d i n l ă u n t r u şi p e d i n a f a r ă , a a d ă o g a t vestibolul d e n o r d şi a
terminat c l ă d i r e a . In 1 7 3 0 , 1 7 4 0 , 1 7 5 1 biserica a fost din nou
m ă r i t ă . P a r a c l i s u l vechi e din 1 7 3 3 , a v e a p r i d v o r , z u g r ă v i t pe
d i n l ă u n t r u şi pe d i n a f a r ă de zugravul craiovean R a n i ţ e G r i g o r i e

*) Cu t o a t e că m o n o g r a f i a , publicată de d. C. Muşlea ( 1 9 4 3 ) , a fost r e ­

cenzată în acest Anuar (voi. I X , p. 5 9 6 ) , socotim că este în i n t e r e s u l cauzei
să fie publicate şi observaţiunile critice ale unui specialist în istoria artei
transilvane.
în 1 7 3 7 . P a r a c l i s u l nou e din 1 7 5 0 — 5 2 . Turnul ceasornicului s'a
c l ă d i t J a 1 7 5 1 , în a c e l a ş a n biserica a fost r e n o v a t ă de Elisabeta
Petrowna. Biserica fu în 1 7 3 9 z u g r ă v i t ă în întregime, atunci
primi şi podişorul a s u p r a tindei. In 1 7 4 0 se a ş e a z ă t â m p l a nouă,
cea veche a fost d ă r u i t ă în 1 8 4 6 bisericii din P r e d e a l - B r a n .
Biserica a fost r e n o v a t ă la 1 6 4 5 , 1 7 4 9 , 1 7 8 6 , 1 8 3 8 . Dimensiunea
bisericii este de 5 3 : 8 , 4 0 m. F r o n t u l de azi d a t e a z ă de pe l a
mijlocul sec. 1 9 , când s a u desfiinţat stâlpii. Ş c o a l a nouă de
p i a t r ă s'a edificat în 1 5 9 7 , pe locul ei a l t a în 1 7 6 0 , existentă şi
azi, s e r v i n d ca a r h i v ă şi muzeu. In biserică a u fost înmormântate
mai m u l t e p e r s o a n e domneşti din P r i n c i p a t e .
C e a mai veche icoană este a Maicii Domnului din 1 5 6 4 , înoi-
t ă l a 1 7 6 1 . A d o r m i r e a este, d u p ă Iorga, din s. 1 6 sau începutul
sec. 1 7 . A l t e icoane d a t a t e a v e m din 1 6 5 0 , 1 6 5 6 , 1 6 8 0 , 1 6 8 8 ,
1 7 5 1 , 1 7 5 7 . C e l e 4 icoane m a r i lângă uşile a l t a r u l u i sunt d a t a t e
din 1 7 8 3 , 1 7 8 5 . Trei Engolpioane cu r e l i e f u r i şi inscripţii sla­
v o n e p o a r t ă d a t a d e 1 5 9 4 , 1 5 9 2 , 1 6 0 5 . O scafă p e n t r u a n a f o r ă e
din 1 5 8 1 . D i n t r e crucile de m â n ă una f ă r ă b a z ă este ,după Iorga,
din 1 5 1 0 , c e l e mai vechi sunt din 1 6 6 9 , 1 6 7 0 , p a t r u din sec. 1 8 ,
d e lemn sculptat cu m o n t u r ă de metal. C ă d e l n i ţ a m a r e de a r ­
gint e s t e poate d ă r u i t ă de Neagoe, a l t a de Doamna Neaga în
1 5 9 2 , în cită în 1 7 0 0 . C e a mai v e c h e l e g ă t u r ă d e a r g i n t suflat cu
a u r o a r e Evanghelia din Bucureşti, 1 7 2 3 , a doua este cea de
praznice din 1 7 5 3 de Michael M a y , cea din P a r a c l i s u l vechi
este din 1 7 5 0 din Bucureşti, cea din B u z ă u din 1 8 3 7 . Chivotul
e s t e din 1 7 6 8 (din c a n d e l e stricate şi a l t a r g i n t ) . Trei c a n d e l e
sunt din jum. I a sec. 1 9 , trei potire din sec. 1 8 , r a c l a din 1 7 6 9 .
C e l e mai vechi manuscrise sunt: T e t r a - E v a n g h e l i a s l a v o n ă din
1 5 6 0 , bogat o r n a m e n t a t ă , cu miniaturi, manuscrisul din 1 4 9 2 şi
Molitvelnicul din 1 5 6 9 . Intre o d ă j d i i se găseşte: sfita d ă r u i t ă în
1 6 8 5 de Ş e r b a n V o d ă , 3 sfite î m p ă r ă t e ş t i cu b r o d e r i e în f i r de
a u r din K i e v (miji, sec. 1 8 ) , 3 sfite n e g r e tot d e acolo, p r e c u m
şi sfitele dinainte d e Banul R a c o v i ţ ă . C e l mai vechi antimis
este din 1 7 5 1 , cele mai vechi n a b e d e r n i ţ e sunt din K i e w , 1 7 4 5 .
un steag e s t e probabil de p r o v e n i e n ţ ă rusească din 1 7 3 2 . C e l
dintâi pomelnic este din 1 6 6 5 , Epitaf iul în fir d e a u r din 1 7 7 9 .
 A u t o r u l numeşte biserica din Şchei una din cele mai boga­
te ; d e f a p t e s t e în A r d e a l c e a mai bogată în comori de a r t ă .
Nicăeri atâtea icoane cu p l a c a j d e argint şi a t â t e a odoare. In­
teresante date despre asuprirea, batjocorirea Românilor prin
stăpânii saşi a i Braşovului (p. 2 2 0 — 2 2 2 , 90, 218—19). Ju­
m ă t a t e din A n t e p e n d i u l d ă r u i t bisericii d e Mihai V i t e a z u l se
g ă s e ş t e în Biserica Neagră, l u a t de S a ş i (p. 9 0 ) . S f i t e l e scumpe
d ă r u i t e bisericii de Voevozi e r a u depozitate la Bucureşti în
v r e m e a C u r a ţ i l o r (p. 1 5 1 ) . F u r t u r i de odoare (p. 3 2 8 , 1 1 8 ) , scă­
deri de i n v e n t a r p r i n topire (p. 2 9 2 , 2 8 0 — 1 ) , p r i n u z a r e ori
stricăciune (p. 2 9 6 , 3 1 2 ) , prin donaţie (p. 3 2 0 — 2 1 ) sau prin
v â n z a r e (p. 2 9 2 ) .
Utilitatea l u c r ă r i i e s t e î n v e d e r a t ă . S u n t e m mulţumitori a u ­
torului, c a r e a a d u n a t şi c u m p ă n i t însemnările a r h i v e l o r a s u p r a
bisericii. P r i n a c e a s t ă muncă a p r e c i a b i l ă s'a luminat monumen­
tul şi tezaurul din punct d e v e d e r e istoric. O p e r a d-lui M u ş l e a
e s t e p u r istorică, n u de istoria a r t e i : lipseşte a n a l i z a p u r a r t i s ­
tică (a materialului, a tehnioei, construcţiei, formei şi conţinutu­
lui), stabilirea timpului execuţiei p ă r ţ i l o r în b a z a a m ă n u n t e l o r
d e stil, c e r c e t a r e a f a c t o r i l o r fizici şi psihici, plasarea monu­
mentului în mediul a r t i s t i c t r a n s i l v a n , însfârşit f i x a r e a r o l u l u i
operei în d e s v o l t a r e ; noul r e a l i z a t şi influenţele. Ideal a r fi ca
un istoric d e a r t ă s ă scrie p a r t e a aceasta. D a r u n d e sunt istoricii
d e a r t ă români din T r a n s i l v a n i a disponibili? P â n ă c â n d se v a gă­
si un specialist c a r e să întocmească o astfel d e l u c r a r e , d. M u ş ­
lea, având; contact zilnic cu monumentul, a r mai putea aduce p r e ­
ţioase a m ă n u n t e . C a e x e m p l u îi p o a t e servi o p e r a preotului sas
V i c t o r Roth, c a r e f ă r ă p r e g ă t i r e d e specialitate, într'un o r ă ş e l
mai mic, prin e n o r m ă sârguinţă şi iubire de cauză, a d e v e n i t o
a u t o r i t a t e în istoria a r t e i săseşti din Transilvania. I a t ă c â t e v a
desiderăte. A m dori un p l a n a l bisericii, în c a r e cronologia p ă r ­
ţ i l o r să fie indicată p r i n d i f e r i t e culori, ori n u a n ţ e d e u m b r ă . A r
fi n e c e s a r ă o descriere arhitectonică a m ă n u n ţ i t ă a monumentu­
lui, în c a r e vechimea p ă r ţ i l o r s ă n u se b a z e z e numai p e date
a r h i v a l e , ci pe critica de stil, în c a r e să se e x a m i n e z e m a t e r i a ­
lul d e construcţie, p r o v e n i e n ţ a şi tehnica p r e l u c r ă r i i lui. A c e a s t ă
e x p u n e r e să fie însoţită de un n u m ă r suficient de fotografii bu­
n e de a m ă n u n t . La t r a t a r e a o d o a r e l o r să nu lipsească indicarea
m a t e r i a l u l u i şi tehnicei, nici m ă s u r a r e a l o r (înălţime, l ă ţ i m e în
cm., greutatea în g r a m e ) , desenurile m ă r c i l o r d e giuvaergiu,
stabilirea localităţii şi a m a e s t r u l u i executor. O p e r a monumen­
t a l ă a lui V . R o t h a s u p r a o r f e v r ă r i e i săseşti a r putea, servi şi
aici ca model. (Kunstdenkmäler aus sächsischen Kirchen. 1.
Goldschmiedearbeiten. Sibiu, 1 9 2 2 ) . A m dori o statistică a odoa­
r e l o r e x i s t e n t e şi una în baza i n v e n t a r e l o r .
Fotografiile o d o a r e l o r sunt insuficiente, slabe o r i r e l e , l a
sfite trebuiau s e p a r a t fotografiate broderiile, ca p ă r ţ i l e cele mai
v a l o r o a s e . Influenţele săseşti şi c e l e din P r i n c i p a t e m e r i t a u şi
e l e un e x a m e n , n u mai puţin n a ţ i o n a l i t a t e a a r t i ş t i l o r . Studiul
a p ă r u t în Archeolôgiai Êriesito ( 1 9 0 9 ) a s u p r a Evangheliei de
p r a z n i c e a r ă m a s nemenţionat; scena r e d a t ă a r e numele d e A n a s -
tasis, nu î n v i e r e a . L a icoana din 1 6 5 6 (p. 2 9 7 ) nu d ă subiectul.
C u n o a ş t e r e a unui n u m ă r c â t de r e d u s d e termeni tehnici e s t e in­
dispensabilă, p e n t r u a nu scrie de e x . „cruce f ă r ă scaun". Icoa­
na d e l à p. 2 3 1 ca stil nu p o a t e fi mai v e c h e decât sfârşitul sec.
18. Cum m u l t e din obiectele d e o r f e v r ă r i e a l e bisericii sunt ope­
r e săseşti, a r fi bine ca cel mai indicat c u n o s c ă t o r a r d e l e a n a l
o r f e v r ă r i e i săseşti să dea o e x p e r t i z ă şi un i n v e n t a r descriptiv:
d. consilier Dr. Iulius B i e l z din Sibiu.

A l i n e a t u l d e l à p. 1 0 p r i v i n d fotografiile puse la dispoziţie

de c ă t r e Consiliul P a r o h i a l e s t e nechibzuit, face impresia unui
î e p r o ş . A u t o r u l trebuia să se documenteze înainte de a-1 scrie;
e s t e v i n a d-sale, dacă nu a cercetat „ u n d e şi cum s'au î n t r e ­
buinţat" fotografiile. O simplă î n t r e b a r e p r i n t r ' o c a r t ă p o ş t a l ă
a r fi fost de ajuns, ca să a f l e , că e l e se găsesc în instituţia com­
p e t e n t ă , i n v e n t a r i a t e în colecţia d e fotografii a S e m i n a r u l u i d e
Istoria A r t e i d e pe l â n g ă U n i v e r s i t a t e a din C l u j - S i b i u , u n d e
s e r v e s c ca m a t e r i a l de studiu şi c o m p a r a ţ i e în s e r t a r e l e ce cu­
p r i n d a r t a t r a n s i l v a n ă . Două din e l e au fost publicate în l u c r a ­
r e a : Die Kunstdenkmäler der Siebenbürger Rumänen, altele
a ş t e a p t ă din 1 9 3 7 în z a d a r publicarea. (Vezi C. P e t r a n u : Apre­
cieri străine recente asupra artei româneşti din Transilvania.
 A r a d , 1 9 4 3 , p. 1 6 — 1 7 , 4 4 ) . A u t o r u l d ă greşit titlul operei m e l e
din 1 9 3 8 („en" în loc d e „de").
O b s e r v ă r i l e n o a s t r e critice nu a u ca scop diminuarea v a ­
lorii incontestabile a operei, ci tind numai să a j u t e progresul şi
d e s ă v â r ş i r e a posibilă. P e n t r u c ă o monografie a s u p r a unui mo­
nument istoric şi tezaurului nu poate fi lipsită d e punctul de
v e d e r e a l istoriei a r t e i . Ceeace a m dori, poate s ă realizeze un
a m a t o r inteligent şi silitor. C o m p l e t ă r i l e n e c e s a r e se v o r putea
face în volumul II, ca mulţumirea n o a s t r ă să fie f ă r ă r e z e r v e .

P A Ş A P O R T U L S A N I T A R DIN 1 8 0 9 A L UNUI
C O M E R C I A N T DIN MACEDONIA

de Dr. L I A DIMA
Asistentă la Institutul de Istoria Medicinii.

In colecţiile Institutului de Istoria Medicinii se găseşte un

p a ş a p o r t sanitar e l i b e r a t de Contumaeia (carantina) chezaro-
c r ă i a s c ă din Semlin (Zemun) cu d a t a de 1 7 M a i 1 8 0 9 p e n t r u
comerciantul macedonean Dimitrie Papa-Eftimie.
Este o h â r t i e groasă in folio de dimensiunile 2 2 , 5 X 3 6
cm., cu filigrană, înregistrată în colecţia de manuscrise a In­
stitutului sub Nr. 1 0 2 . A fost c u m p ă r a t ă d e l a un domn din Ti­
mişoara, care a f i r m a că e descendent al titularului acestui p a ­
şaport.
F o r m u l a r u l este t i p ă r i t cu litere f r a c t u r ă , datele p e r s o n a l e
a l e titularului sunt scrise cu mâna. La stânga i s c ă l i t u r i l o r se
găseşte sigilul în tuş, cu vulturul bicefal şi inscripţia circu­
l a r ă „Sigillum sanitatis".
Textul este u r m ă t o r u l -

Nro. 1 8 6 .
Sanitäts-Fede für Personen.

Daes V o r z e i g e r dieses, Namens Demter Pappa Iephtimie

Türkischer U n t e r t h a n in Maced. zu Sazista wohnhaft, Ledigen
Standes 23. J a h r e alt, m i t t l e r e r S t a t u r braune H a a r e braun
B a r t s b r a u n e A u g e n b r a u n e n b r a u n A u g e n länglichen Angesichts
griechisch gekleidet, ein Handelsmann, mit p r o d u z i r t e n E r l a u b ­
niss-Schein von Semliner Militar Comdo de dato 27 Märtz
1 8 0 9 d e n 1 0 M a y i n hiesige K o n t u m a t z eingetretten und nach
der vom 1 0 . bis incl. 1 6 ten a l l h i e r v o l ' s t r e c k t e r • K o n t u m a t z -
F r i s t v o n Sieben Tagen, sammt b e y sich h a b e n d e r gehörig ge­
reinigter Bagage und Effekten a l s : 1 silberne S a c k u h r , 2 beitl*)
[indescifrabil] 1 K o z e n , 1 C s a l l , 1 Tepich, 1 M a n t l , 1 Kopftuch,
2 p r Hemder, 4 p r Fussocken, 2 Pistolenhalfter, 2 K a p p e l n , 1
p a a r J e m e n l i e n , 1 Tornister, 1 G o l d w a g mit Gewichter, 1 grie­
chisches buch, 1 Oberkleid, 1 p a a r Fusstutzen, 1 Hosen, 3 Tü­
chern, 1 Prothocoll, 1 K a r t u s c h e l , 1 Essbestek, 1 p a a r Csizmen,
1 S c h r e i b t a f e l mit Schriften, b e y v o l l k o m m e n e r Gesundheit ent­
lassen und, nach dem e r n a c h e r C s a k o v a v e r l a n g e t , zu Erhöbung
1
des e r f o r d e r l i c h e n w e i t e r n P a s s e s a n d a s hiesige löbl. M i l i t a r
Gommando angewiesen worden; w i r d hiemit von Amtswegen
bestättiget.

Semlin den Siebenzehenten May 1809.

L. S . P r . kaiserl. königl. K c n t u m a t z - A m t a l l d a
K o n t u m a t z - D i r e k t o r ss. Blau
K o n t u m a t z - C h y r u r g u s ss. E n d r ö d y

A c e s t p a ş a p o r t este interesant, d e o a r e c e a r a t ă c a r e e r a b a ­
gajul unui comerciant macedonean, din c a r e — f a p t semnifica­
tiv — nu lipsea nici cartea, probabil o c a r t e d e rugăciuni, p u r ­
t a t ă cu el. M a c e d o n e a n u l D. Papa-Eftimie, din comuna româ­
n e a s c ă Satişte, e r a probabil A r o m â n .

*) Probabil beitl = Beutel = punguliţă (al d o i l e a cuvânt indescifra­

b i l ) , cu „ h a m a l i e " ( a m u l e t e ) , p u r t a t ă Ia gât, o b i c e i u r ă s p â n d i t în O r i e n t atât
l a creştini cât şi la musulmani.
 UN C A P I T O L DIN RELAŢIILE ŢĂRII ROMÂNEŞTI CU
TRANSILVANIA IN VEACUL AL XVI-LEA'

Relaţiile lui Neagoe Basarab cu Sibiut*)

(1512—1521)

de A L E X A N D R U NEAMŢIU

V i a ţ a c u l t u r a l ă şi religioasă, politică şi econonueă-comercia-

l ă din Ţ a r a R o m â n e a s c ă a fost în cursul v e a c u r i l o r strâns legată
d e T r a n s i l v a n i a şi în deosebi de cele trei c e n t r e u r b a n e : Bra­
şovul, Bistriţa şi Sibiul. Relaţiile dintre Ţ a r a Românească şi
aceste p r i n c i p a l e c e n t r e comerciale f o r m e a z ă un capitol de cea
mai m a r e î n s e m n ă t a t e p e n t r u cunoaşterea trecutului nostru. C e l e
trei centre, — ,,la a d ă p o s t u l c ă r o r a s'au f ă u r i t m u l t e p l a n u r i
măreţe" — erau socotite când ca adăposturi la vre­
muri grele, când ca aliate împotriva năvălirilor ame­
ninţătoare dinspre Dunăre sau dinspre Nistru, când ca
1
organe de comunicare cu creştinătatea din Apus ). Pentru
Ţ a r a Românească, B r a ş o v u l şi Sibiul r e p r e z i n t ă ceea ce r e p r e ­
zintă p e n t r u M o l d o v a c e t ă ţ i l e Poloniei: Lembergul şi C r a c o v i a .
începutul r e l a ţ i u n i l o r n o a s t r e cu aceste o r a ş e e destul de
vechiu, d a t â n d din e p o c a d e formaţiune a S t a t e l o r r o m â n e şi
a j u n g â n d la a p o g e u în veacul a l X V - l e a . Continuitatea acestor
r e l a ţ i u n i i l u s t r e a z ă o d a t ă m a i m u l t a d e v ă r u l istoric, că rolul
C a r p a ţ i l o r n'a fost în cursul v e a c u r i l o r a c e l a de graniţă d e s p ă r ­
ţ i t o a r e între Românii din T r a n s i l v a n i a şi cei din Ţ ă r i l e Române*

*) A c e s t a r t i c o l v r e a să fie un c a p i t o l dintr'o monografie completă c«

intenţionăm să dăm despre Neagoe Basarab şi vremea sa, monografie care
lipseşte p â n ă în p r e z e n t . Dl prof. T. C. B u l a t a n u n ţ a s e încă din anul 1 9 3 1 •
asemenea m o n o g r a f i e , d e s p r e care însă i i u ştim să fi a p ă r u t . (Cf. T. G. B u l a t ,
Din domnia Voevodului Neagoe IV Basarab. Relaţiunile cu U n g u r i i şi Saşii
ardeleni. (In: închinare lui NicoVae lorga cu prilejul împlinirii vârstei de
6 0 de ani. C l u j , Ed. Institutului de I s t o r i e U n i v e r s a l ă , T 9 3 1 , p. 7 3 , n o t a I).
1
) G r . Tocilescu, 5 3 4 documente slavo-romăne din Ţară Românească şi
Moldova privitoare la legăturile eu Ardealul. 1346—1603. Din: arhivele ora-
şelor Braşov şi Bistriţa, Bucureşti, 1 9 3 1 , p. III.
D o c u m e n t e l e istorice păstrate în a r h i v e l e a c e s t o r oraşe con­
stituind cele mai p r e ţ i o a s e i s v o a r e a l e istoriei noastre politi­
ce, economice, j u r i d i c e şi administrative, vin să l ă m u r e a s c ă l e ­
g ă t u r i l e trainice d i n t r e fraţii d e o p a r t e şi d e a l t a a munţilor.
Ele p r o i e c t e a z ă o lumină p u t e r n i c ă a s u p r a neamurilor, cari şi-au
d u s v i a ţ a în j u r u l C a r p a ţ i l o r . P ă c a t însă c ă multe din aceste
u r m e g r ă i t o a r e a l e trecutului î n d e p ă r t a t , fiind scrise în lim­
b a s l a v o n ă , de v e a c u r i uitată cu totul, au fost l ă s a t e prin col­
ţurile arhivelor, peste care s'a aşternut p r a f u l uitării. Din­
t r e istoricii români, a c e i a care au înţeles bogăţia de infor­
m a ţ i e istorică ce cuprind a c e s t e a r h i v e , a u fost f ă r ă îndoială
2
Ioan Bogdan şi Nicolae I o r g a ) .
In ce p r i v e ş t e documentele r e l a t i v e la r e l a ţ i i l e Ţ ă r i i R o ­
3
mâneşti cu „minunata cetate a B r a ş o v u l u i " ) p e lângă publica-
4
ţiunile lui N. I o r g a ) , o serioasă contribuţiune a a d u s istorio­
grafiei r o m â n e r ă p o s a t u l slavist dela Universitatea din Bucu­
reşti, prof. Ioan Bogdan prin cele două monumentale publi-
caţiuni de documente s l a v e : a ) Documente şi regeşte privitoare
ia relaţiile Ţării Româneşti cu Braşovul şi Ungaria în secolul

2
) Despre importanţa isvoarelor istorice din arhivele săseşti N. Iorga
scrie: „Sunt atât de multe, de v a r i a t e , de precise informaţiile ce curg de
acolo, încât istoria noastră e schimbată adeseori prin cunoaşterea l o r . Ea e
îmbogăţită, crescută ca viaţă şi culoare totdeauna. Avem acolo răsunetul
imediat, atât de interesant, de nou şi l u m i n ă t o r al s c h i m b ă r i l o r de domni,
al r ă s c o a l e l o r şi r ă z b o a i e l o r , al n e n o r o c i r i l o r şi bucuriilor, nunţilor, naşteri­
lor din familiile domneşti. Vedem legăturile de comerţ zilnice î n t r e oraşele
t r a n s i l v a n e şi ţ ă r i l e n o a s t r e , v e d e m m e r g e r i l e n e g u ţ ă t o r i l o r şi s c h i m b ă r i l e m ă r ­
furilor; ne putem da seama de n a t u r a şi intensitatea vieţii economice în
ţările noastre în diferite epoci", (Cf. Şt. Meteş, JV. Iorga şi arhivele din
2
Transilvania în Revista Arhiv&vr, 1941, IV , p. 214—215).
3
) In aceste c u v i n t e a ştiut să r e z u m e t i p o g r a f u l Ş e r b a n , fiul diaconului
Coiesi, v a l o a r e a c u l t u r a l ă şi n a ţ i o n a l ă a Braşovului românesc din secolul al
XVI-lea. Vezi Nicolae Sulică, Minunată Cetate a Braşovului, Cărturarii bra-
ţoveni ai secolului al XVI-lea, ca ctitori ai l i m b e i noastre literare. Braşov,
1 9 4 3 , in — 1 6 ° , 5 9 p.
*) H u r m u z a k i — I o r g a , Documente privitoare la istoria Românilor. Acte
şi scrisori din arhivele oraşelor ardelene (Bistriţa, Braşov, Sibiu). Partea I,
1358—1600. Bucureşti, 1 9 1 1 , in — 4 ° , LXXVIII + 775 p.
 5
X V şi X V I ) şi b) Documente privitoare la relaţiunile Ţării Ro­
d
mâneşti cu Braşovul şi Ţara Ungurească în sec. X V şi X V I )
a c ă r o r i m p o r t a n ţ ă autorul însuşi o sublinia a s t f e l : „Din istoria
Ţ ă r i i Româneşti în sec. X V şi X V I nu se poate scrie de azi
7
înainte nici o singură pagină f ă r ă aceste documente" ).
R e l a ţ i i l e cu cel d e a l doilea centru săsesc, cu Bistriţa, s'au
desfăşurat într'o m ă s u r ă mai mare din partea Moldovenilor
„cele dintre Ţ a r a R o m â n e a s c ă şi acest o r a ş n e p u t â n d fi decât
a c e l e a f o a r t e r a r e , p e c a r e le a d u c e a h a z a r d u l e v e n i m e n t e l o r p o ­
litice. Totuşi o bună p a r t e din istoria Bistriţei e şi istoria n o a s ­
t r ă şi puţine a r h i v e cuprind mai m u l t ă v i a ţ ă vie, colorată, zil­
8
nică r o m â n e a s c ă decât a r h i v e l e bistriţene" ).

*
5
) Bucureşti, 1 9 0 2 , in —8°, 12 + L X X X V I + 347 p.
8
) Voi. I, 1 4 1 3 — 1 5 0 8 . Bucureşti, 1 9 0 5 , in — 8 ° , C V I I + 4 0 0 p.
7
) I. B o g d a n , op. cit., p. XV. O p a r t e din d o c u m e n t e l e s l a v o - r o m â n e au
mai publicat: a) A . D. S t u r d z a , Dare de seamă despre colecţiunea de docu­
mente istorice române aflate la Weisbaden, în Anal. Acad. Rom. Mem Secţ.
Ist., 1 8 8 8 . S e r i a II, tom. VIII.
b) L. M i l e t i c , h»rh BA4X»-e-wdpcKH r p d M O T H uiT"k epdui«Riv ( D o c u m e n t e n o u »
româno-bulgare din Braşov). In ce«phhk-k 3A HdpeANH imotr«p«nhp, X I I I . S o f i a .
1896, p. 1 şi u r m .
c) Ş t . Nicolaescu, Documente slavo-române cu privire la relaţiile Ţării
Româneşti Moldovei cu Ardealul în sec. XV şi XVI, Bucureşti, 1905, în
— 8"), 3 6 7 p. (Pentru această colecţie cf. rectificările D-lui prof. Al. t.ape-
datu, O nouă publicaţie de documente slavo-române. Bucureşti, 1906. (Ex­
tras din Convorbiri Literare, 1906 XL), şi I. Bogdan, în Anal. Acad. Rom.
partea administrativă, 1 9 0 7 , Seria II, X X I X , p. 4 0 6 — 4 1 8 ) .
d) G r . Tocilescu, 5 3 4 documente slavo-române din Ţara Românească şi
Moldova privitoare la legăturile cu Ardealul. 1346—1603. Din arhivele ora­
4
şelor Braşov şi Bistriţa. Bucureşti, 1 9 3 1 , in — 4 , X X X V I + 5 5 1 p. Cf. şi N.
Iorga, Braşovul şi Românii. Scrisori şi lămuriri. Bucureşti, 1 9 0 5 , in —8°,
453 p. (Studii şi documente cu privire la istoria Românilor, val. X). Cu­
prinde toate scrisorile româneşti din A r h i v a orăşenească a Braşovului. Scri­
sorile sunt precedate de o cercetare asupra subiectelor, la care ele se ra-
poartă. „Astfel de scrisori — spune autorul — se cuvine a fi citite de ori­
cine d o r e ş t e să cunoască t r e c u t u l p r i n g r a i u l său însuşi".
s
) N. Iorga, Documente româneşti din arhivele Bistriţei. Partea I—II.
Bucureşti, 1 8 9 9 , p. II.
 Cât p r i v e ş t e r e l a ţ i i l e Ţ ă r i i Româneşti cu Sibiul, ora? co­
mercial de o i m p o r t a n ţ ă necontestată în l e g ă t u r i l e economice
ca şi c e l e l a l t e o r a ş e săseşti, corespondenţa p r e z i n t ă anumite l a ­
cune. C e r c e t ă r i l e din ultima v r e m e a u început să u m p l e a c e s t e
lacune documentare. Dl prof. S i l v i u D r a g o m i r în p r e f a ţ a l a
Documente nouă privitoare ia relaţiile Ţării Româneşti cu Si-
biùl în sec. XV şi XVP) face u r m ă t o a r e l e observaţiuni j u s t e :
„ P a r e verosimil c ă şi oraşul Sibiiu a p ă s t r a t odinioară în a r ­
h i v a sa o comoară tot a t â t de bogată p e n t r u istoriografia r o m â n ă
ca şi Braşovul. Socotelile Sibiului atât cele mai vechi cât
10
şi cele din secolul al XVI-lea publicate de N. Iorga );
dovedesc de f a p t că legăturile Domnilor români cu Sibiul
a u fost c u l t i v a t e cu aceiaşi s t ă r u i n ţ ă ca şi cu Braşovul. In
deosebi ne s u r p r i n d e f r e c v e n ţ a misiunilor trimise d e c ă t r e Sibieni
în M u n t e n i a p e n t r u a l u a informaţiuni. î n s ă r c i n a ţ i cu a c e s t e m i ­
siuni erau cnejii din satele a p a r ţ i n ă t o a r e Sibiului, î n t r e c a r e s'a
distins mai a l e s Dumitru din Sălişte. S e p a r e c h i a r că Saşii din
Sibiu, u n d e e r a centrul organizaţiei l o r , e r a u mai zoriţi să a f l e
ştiri politice decât Braşovenii, cu cari s'au d e s v o l t a t r e l a ţ î u n i
comerciale mai intense. De a c e e a presupunem că viitorul ne r e ­
z e r v ă încă descoperirea unor însemnate stocuri de scrisori d e l à
domnii munteni, ascunse a s t ă z i p r i n t r e hârtiile u n o r p a r t i c u l a r i
11
saşi sau p r i n t r e a c t e l e a r h i v e i " ) .
In cele ce u r m e a z ă ne propunem să u r m ă r i m , p e baza d o ­
c u m e n t e l o r şi c e r c e t ă r i l o r de p â n ă acum, relaţiunile Ţării Ro-

9
) Bucureşti, 1 9 2 7 . (Extras din A n u a r u l Institutului de Istorie Naţio­
nala, Cluj, IV, 1 9 2 6 — 1 9 2 7 ) . Cf. u n e l e r e c t i f i c ă r i în r e c e n z i a lui Q. M a r k o v ,
în Slavia. P r a g a , 1 9 3 0 , p. 8 2 5 — 8 2 9 .
10
) Socotelile Sibiului, Bucureştf, 1899, 32 p. (Extras din Anal. Acad.
Horn. Mem. Secţ. Ist. S e r i a I I , Tom. XXI).
1 1
) S. D r a g o m i r , op. cfo. p. 3 — 4 . P r e s u p u n e r e a d-lui prof. S. D r a g o m i r
avea să se c o n f i r m e în anul 1 9 3 1 , când dl. G u s t a v Giindiseh a mai descoperit
încă 2 9 de d o c u m e n t e ( 2 6 slavone şi 3 r o m â n e ş t i ) , c a r e c o m p l e t e a z ă în chip
f e r i c i t cele 7 0 de s c r i s o r i p u b l i c a t e de S. D r a g o m i r şi c a r e au fost studiate
şi publicate de dl. prof. Petre P. Panaiteseu sub t i t l u l : Documente slavo-
Tomâne din Sibiu (1470—1653). Bucureşti, 1938, 44 p. (2 pl.). (Academia
Română, S t u d i i şi c e r c e t ă r i , X X X I I ) .
măneşti cu Sibiul în timpul însemnatei domnii a lui Neagoe B a -
« a r a b (25 Ian. 1 5 1 2 — 1 5 S e p t . 1 5 2 1 ) , a c ă r u i a m i n t i r e t r ă e ş t e
p â n ă a s t ă z i î m p r e u n ă cu a devotatei sale soţii Despina-Miliţa
şi cu a vestitului s ă u M e ş t e r Manóle în frumoase legende
şi tradiţiuni istorice.
Domnia lui- Neagoe B a s a r a b n u se distinge sub r a p o r t m i ­
l i t a r şi politic, n e a v â n d d e înregistrat nici r ă z b o a i e nici v r e o a c ­
tivitate diplomatică deosebită deoarece „cu toţi vecinii a u fost
12
î m p ă c a t " spune cronica ). Acest Domn, cărturar sârguincios
şi j u d e c ă t o r isteţ al l u c r u r i l o r frumoase, „mai deseori se î n f ă ­
ţişează cu g r i j a a u r u l u i şi argintului potirelor, c ă d e l n i ţ e l o r şi
1 3
a a l t o r podoabe bisericeşti decât cu fierul a r m e l o r " ) . Cu f i r e a
1
lui e v l a v i o a s ă * ) şi înclinată s p r e î n f r u m u s e ţ a r e a bisericilor, Nea­
goe B a s a r a b a fost uneori greşit înţeles d e c ă t r e istorici, c a r i
a u riscat opinia că „domnia lui n u î n f ă ţ i ş e a z ă d e c â t o lungă u r ­
15
m a r e de ceremonii r e l i g i o a s e " ) .
C u toate că a a j u n s la domnie cu sprijinul Turcilor, Dom­
n u l r o m â n nu î n t â r z i e s ă stabilească bune relaţiuni de v e c i n ă ­
t a t e cu regele Ungariei, j u r â n d u - i c r e d i n ţ ă în forma obişnuită
din timpul î n a i n t a ş i l o r săi, cu aceiaşi î n d a t o r i r e d e a n u d a „ p ă ­
gânilor c a l e s p r e A r d e a l " . Din î n t r e a g ă corespondenţa lui Neagoe
cu S a ş i i transilvani, t r a n s p i r ă bunele r a p o r t u r i p e care l e î n t r e ţ i ­
n e a şi cu r e g e l e Ungariei. Intr'una din scrisorile a d r e s a t e B r a ­
şovenilor, s p u n e a : „am j u r a t să fim Domnului n o s t r u Inălţimei
s a l e C r a i u l u i L a e ş (Lajos, Ludovic) credincioşi şi drepţi şi cu
dreaptă s l u j b ă . . . Dacă s'ar î n t â m p l a ca păgânii şi v r ă j m a ş i i

1 2
) Constantin Căpitan Filipescu, Istoriile Domnilor Ţării.Romăneşti,
cuprinzând istoria munteană dela început până la 1 6 8 8 . Publicate de N.
I o r g a . B u c u r e ş t i , I. V . Socec, 1 9 0 2 , in — 8 ° , p. 3 8 .
1 3
) N. I o r g a , Scrisori domneşti. Vălenii de Munte, 1 9 1 2 , p. 32.
1 4
) Pentru această lăture evlavioasă a personalităţii lui Neagoe Basa­
rab a se vedea: „Vieaţa Sfântului Nifon", de Gavril Protul. 0 redacţiun»
grecească i n e d i t ă , t r a d u s ă şi î n s o ţ i t ă de o i n t r o d u c e r e de V a s i l e Grecu. Bu­
cureşti, 1944, 192 p. (5 pl.). Este singura scriere contemporană în care
se găsesc p r e ţ i o a s e i n f o r m a ţ i u n i b i o g r a f i c e cu p r i v i r e l a Neagoe B a s a r a b .
1 5
) A . D. Xenopol, Istoria Românilor din Dacia Traiană, voi, IV. Ed.
JH, p. 1 7 8 .
Sfintei Cruci şi ai Sfintei Coroane să vrea să treacă peste pla­
iuri spre părţile ungureşti ca să prade, domnia mea şi cu boierii
domniei mele şi cu toată ţara, dacă ni se va părea că putem sta
înaintea lor, să-i oprim; iar dacă vom vedea că nu putem, să
d ă m de ştire Domnului nostru, Inălţimei Sale Craiului, Braşo­
16
venilor şi Ţării Bârsei" ). După cum rezultă din textul aces­
tei scrisori, jurământul Domnului se îndreaptă împotriva Turci­
lor, în cazul unei agresiuni din partea acestora. Rareori întâlnim
şi cuvinte de prietenie la adresa Turcilor, după cum se con­
stată dintr'o scrisoare în care spune că „ a venit la mine un
negustor turc cu marfă bună şi multă şi e un bun prieten al
17
Domniei mele" ).
La 1 4 Februarie 1 5 1 2 regele Ungariei anunţa pe Sibieni des­
18
p r e uciderea lui Vlad Vodă şi înscăunarea lui Neagoe ).
Curând după urcarea sa pe tron, Neagoe scria Sibienilor
din Târgovişte la 1 Februarie 1 5 1 2 , trimiţând la ei pe Ştefan
19
Spătarul şi rugându-i să dea crezare cuvintelor acestuia ). Ca
imul ce era îngrijorat de pericolul turcesc, într'o scrisoare tri­
misă din Bucureşti la 2 1 Aprilie 1 5 1 2 anunţa veşti din Turcia
şi stăruia să fie scutit de pagube omul său de încredere cit nu­
20
mele Oprea ).
Dar şi teama regelui ungar de pericolul turcesc creştea în
aşa măsură, încât în anul 1 5 1 6 luna Aprilie, regele Ludovic
scria regelui Sigismund al Poloniei că Sultanul aire de

1 0
' ) I. B o g d a n , Documente şi regeşte, p. 1 5 1 . t

") Ibidem, p. 1 5 4 . Cf. A . D. X e n o p o l , o, c. p. 1 7 8 .

1 8 1
) H u r m u z a k i — I o r g a , Documente, X V , p. 2 1 8 .
18
) Ibidem, p. 2 1 8 : „. . . p e t i m u s easdem obnixe quatenus quecumqu*
«omine n o s t r u idem predictus familiaris noster dicet, v e l i t i s fidem adhibert
i n d u b i a m . . .".
20
) Ibidem, p. 220: „ . • . Igitur ad nos emittere velitis, casu, vero si
tales siniştri rumores erunt, nolumus parcere servís nostris et expensis,
moi eisdem rescire dabimus. Habemus et nos maximam curam super ta­
lia. C e t e r u m autem is Oppre familiaris noster quesdam res suas apud hos-
pitem suum miserat, iamdiu, nune autem moderni vigesimatores uti perci-
2>imus, eundem molestare et damnificare intendant. Igitur pétimus eâs'dem
«ti minus iuste eundem damnificare minime permittatis".
gând să năvălească în Ungaria, deaceea este bine să deet
ajutor celor două ţări româneşti. Moldovei şi Munteniei, ca nu
c u m v a Turcii să a l u n g e p e Voevozii români şi să î m p a r t ă ţ ă r i l e
în districte turceşti. M a i spunea apoi r e g e l e Ungariei că se au*
de cum S u l t a n u l , f o a r t e priceput, a r fi dat locuitorilor a c e l o r ţ ă r i
să înţeleagă că-i v a i e r t a de j u m ă t a t e din dăjdii, d a c ă s'ar lipsi
de voevozii l o r şi a r accepta pe Turci. D e aceea e s t e în p r i m u l
r â n d d a t o r i a Poloniei şi Ungariei să a j u t e p e V o e v o z i i Ţ ă r i l o r
21
Române, căci Turcii sunt la marginile a m b e l o r regate" ).
Invocând l e g ă t u r i l e Sibienilor cu unchii săi, B a r b u şi P â r v u
Craiovescu, Neagoe B a s a r a b încă din primul a n d e domnie în­
22
cearcă să stabilească r a p o r t u r i bune cu a c e ş t i a ) . , deşi se
a d ă p o s t e a la ei r i v a l u l său, acel M i r c e a (zis Milos) c a r e î n c e r c a
o n ă v ă l i r e şi pe c a r e Neagoe îl ameninţa cu t r a g e r e a în ţ e a ­
2 3
pă ). Pe linia acestei t r a d i ţ i o n a l e prietenii trimitea Neagoe

a l 3
) Hurmuzaki—Densuşîanu, Documente, voi. II , p. 246: „ . . . duas
Valachie provincias invadat Moldaviam et Transalpinam, eo consilio, ut de-
turbatis vojevodis, p r o v i n c i a » ipsas more Turcarum ad officia et prefectura»
p a r t i a t u r , et q u o f a c i l i u s v o t i s p o t i r i q u e a t a r t e m et d o l u m viribus apposunt.
Proclamări enim, u t nobis dicitur fecit se popularibus vojevodarum subditi*
dimidiam debiti census et cujus vis oneris p a r t e m , si ibi, v a j e v o d i s relictis,
adheserînt, condonaturum, r a t u s callidus i m p e r a t o r , hoc astu populares illo*
dulcedine promissionis suc allectos ad s e d i t i o n e m c o n t r a e o r u m dominos atqne
rebelionem posse c o n c i t a r i . Quod si f i e r e t , quid esset v o j v o d i s d i f f i c i l i u s quant
ut f o r i s c o n t r a T u r c o s domi v e r o c o n t r a suos V a l a c h o s d i m i c a r e t u r ? " (Cf. G.
G r . C o n d u r a t u , Relaţiile Ţării Româneşti şi Moldovei cu Ungaria, p. 2 3 4 ) .
i 2
) In s c u r t e l e extrase l u a t e de B . P . Haşdeu l a 1 8 7 4 din National-Ar-
chiv (din S i b i u ) , sunt c u p r i n s e 4 d o c u m e n t e din anul 1 5 1 2 , scrisori a l e voe-
vodului Basarab către municipalitatea sibiană. Din ele se v ă d b u n e l e rapor­
turi ale l u i Neagoe cu Saşii. I n t r ' u n a din aceste scrisori Voevodul cere cu
s t ă r u i n ţ ă pace şi unire fpacem et concotdiam flagitat); într'alt* Basarab dă
r c l a ţ i u n i d e s p r e î n t â m p l ă r i l e din T u r c i a (de danda relatione reruin in Turcia
gestarum). (Columna lui Traian, 1 8 7 4 , p. 1 3 4 . Cf. şi G r . G r . C o n d u r a t u , op.
cit. p . 2 3 5 ) .
23) Cf. N. l o r g a , Istoria Românilor, v o i . I V , p. 2 7 5 . M i r c e a (Milos), fiul
l u i M i h n e a eel R ă u , se o p r e ş t e p r i n anul 1 5 1 4 la C e t a t e a de B a l t ă , f e u d a cum­
n a t u l u i său d i n M o l d o v a , B o g d a n V o d ă şi de aici c e r e l a 2 2 I a n u a r i e ajutor
de arme dela Braşoveni, ca să cucerească tronul Ţării Româneşti. (Cf. I.
Sibienilor, l a 4 D e c e m v r i e 1 5 1 2 , o scrisoare, c e r â n d u - l e s ă
d e a d o v a d ă de cea m a i m a r e prietenie şi f r a t e r n i t a t e sí de o
•cât mai bună înţelegere, d e o a r e c e — spunea v o s v o d u l — în­
t r e noi trebue să e x i s t e mai m u l t ă î n ţ e l e g e r e d e c â t a e x i s t a t p e
v r e m e a lui B a r b u şi a vornicului P â r v u Craiovescu. S ă se gân-
d e a s c ă Domniile v o a s t r e — continua Domnul — că între noi
a r fi mai bună p a c e a şi înţelegerea d e c â t c e a r t a şi disensiunile
ţ i c ă oamenii v o ş t r i şi a i noştri mai bine să se n u t r e a s c ă cu
24
hună pace şi cu l i n i ş t e " ) .
* *
*
Un capitol m u l t mai însemnat din v i a ţ a Domnului r o m â n
e s t e a c e l a a l r e l a ţ i u n i l o r comerciale cu Sibiul, care f o r m e a z ă
obiectul p r o p r i u zis a l acestei c e r c e t ă r i .
P e n t r u o mai bună înţelegere a acestor r e l a ţ i i este nece­
s a r ă o scurtă p r i v i r e a s u p r a î m p r e j u r ă r i l o r , c a r e a u d e t e r m i n a t
ţ i înlesnit în general r e l a ţ i i l e comerciale dintre Ţ a r a R o m â ­
n e a s c ă şi T r a n s i l v a n i a . S e ştie c ă r e l a ţ i i l e c o m e r c i a l e d i n t r e
d o u ă ţ ă r i sunt în funcţiune de anumite î m p r e j u r ă r i , care fac
î ă fie v i a ţ a economică mai intensă sau mai scăzută. Un loc de
î r u n t e a u drumurile şi producţia de bunuri materiale, cari pri*
m e s e o v a l o r i f i c a r e numai p r i n intervenţia anumitor factori p o ­
litici.
In ceea ce p r i v e ş t e r e l a ţ i i l e Ţ ă r i i Româneşti cu Sibiul, tre^
b u e să spunem d e l a început, că dacă r e l a ţ i i l e cu B r a ş o v u l a u
fost mai intense, aceasta se d a t o r e ş t e faptului că din B r a ş o v
25
p l e c a u p a t r u d r u m u r i c o m e r c i a l e ) s p r e Ţ a r a Românească, p r i n
Bogdan, Documente şi regeşte, p. 1 4 8 ; Hurmuzaki—Iorga, Documente, XV,
•p. 2 0 1 , n o t ă ) .
2 4 1
) Hurmuzaki—Iorga, Documente, X V , p. 2 2 1 : „...maxima amiciţia fra­
ternitate et favore a d h e r e r i nobis...; Ideo opus est inter nos habere multo
magis concordiam et favorem quam tune temporis Vestre Dominaciones ha-
buerunt cum... Barbul et Pwowul Dwormick...; Pensant et Vestre Domina­
c i o n e s debito m o d o , m e l i u s esset i n t e r nos p a x et c o n c o r d i a cum f a v o r e q u a m
'discordia et dissensiones... ut et h o m i n e s Vestrarum Dominacionum et noştri
eeiam se n u t r i a n t cum bona pace et t r a n q u i l l i t a t e " .
2 5
) A c e s t e d r u m u r i c o m e r c i a l e —r spune N. Iorga — au fost „începutul
m ă r i r i i B r a ş o v u l u i " . Cf. Braşovul şi Romanii.
c e l e p a t r u păsuri a l e C a r p a ţ i l o r (Buzău, Teleajen, Predeal şî
B r a n ) , în v r e m e ce Sibiul a v e a numai un drum, p r i n c a r e p u t e a
î n t r e ţ i n e l e g ă t u r i zilnice cu Ţ a r a R o m â n e a s c ă , p r i n pasul Turntfc
Roşu, u n d e se ridicase încă din veacul a l X l V - l e a o cetate de
p a z ă şi u n d e se lua v a m ă d e l à m ă r f u r i l e ce t r e c e a u dintr'o ţ a r ă
26
î n t r ' a l t a ) . A c e s t d r u m p r i n inundaţiunile a p e l o r şi zăpezilor
d e v e n í a uneori impracticabil, de a c e e a r e g e l e M a t í a s l a 2 9 Iunie,
1 4 7 3 îngăduie Sibienilor a l ă r g i calea de negoţ delà Turnu R o ­
şu pe Olt, cu condiţia să p ă z e a s c ă a c e a s t ă intrare în Ar­
2 7
deal ).
Punctul d e t r e c e r e în Ţ a r a R o m â n e a s c ă a comerţului sibian
28
e r a la Câineni (Vama delà Genune) ) p e v a l e a Oltului. Cef
dintâi p o p a s însemnat p e n t r u negustori, d u p ă t r e c e r e a Oltului,
e r a Râmnicul V â l c i i , u n d e r e z i d a încă din v e a c u l a l X V - l e a un-
episcop, ceeace contribui să ridice acest o r a ş la i m p o r t a n ţ a u n u î

2 e
) Ş t . Meteş, Relaţiunile comerciale ale Ţării Româneşti cu Ardealul^
p. . 2 1 .
2 7
) H u r m u z a k i — I o r g a , X V , p. 8 1 , u n d e se spune că e r a aşa de strâm­
tă această cale, „ u t v i x unus eqnus dumtaxat sequi alium possit, sepiusque
per inundaciones aquarum et nivium in tantum o b s t r u e r e t u r , ut nemo per
eandem viam iré ñeque r e d i r é possit; ex cujus v i e s t r i c t i t a t e incole eiusden*
c i v i t a t i s n o s t r e ' et ipsi S a x o n e s non p a r v u m d a m p n u m sumpmerent".
2S
) Vama dela Genune fu cedată de către Mircea mănăstirii Cozia la»
2 8 M a r t i e 1 4 1 5 . Cf. P. P. P a n a i t e s c u , Documentele Ţării Româneşti, p. 1 0 7 —
1 0 8 . Ea aducea anual m ă n ă s t i r i i Cozia, un v e n i t de circa 2 0 0 0 t a l e r i . (Cf.
D o b r e s c u , Istoria bisericii din Oltenia, B u c u r e ş t i , 1 9 0 6 , p. 2 4 3 ) . La 2 0 Iunie
1 5 0 5 a v e m o c o n f i r m a r e d a t ă de R a d u cel M a r e , a t a r i f u l u i v a m a l al Vămii-
dela Genune. Vama se va lua p e n t r u „toate mărfurile turceşti şi ungureşti
şi c e a r ă , v i t e , peşte, g r â u , f ă i n ă , din toate cumpărăturile dintr'o sută trei...
pentrucă această vamă este d ă r u i t ă mai sus zisei mănăstiri de sfânt răpo­
satul şi m a r e l e s t r ă b u n i c al n o s t r u Io M i r c e a V o e v o d " . V a m a o v a p l ă t i «ri­
cine „chiar şi burghermeşterul din Sibiu, c h i a r de v a avea c a r t e cu pecete»
mare sau mică, sau cu i n e l u l dela n a n a domineie mele... Tu v a m e ş e să nu>
i e r ţ i nici un a s p r u n i m ă n u i , că-ţi v o m lua seama după catastihul vămii del»
Dunăre. Şi L o t r e n i i — continuă h r i s o v u l domnesc — c a r e v o r fi negustori
şi duc c u m p ă r ă t u r i din ţara Domniei mele sau dela Unguri, toţi Lotrerrî»
să plătească vamă sfintei mănăstiri, pentrucă omul care nu va plăti ce Se-
e n v i n e sf. m ă n ă s t i r i , p e u n u l ca acela să ştie că-1 v o i u p u n e în ţ e a p ă la v a d ' V
(Cf. P. P. Panaitescu, op. cit. p. 1 0 1 ) .
 târg, c a r e a ispitit p e negustorii saşi din a p r o p i a t u l Sibiu să se
a ş e z e aci. P i a ţ a Sibiului e r a f o a r t e des c e r c e t a t ă de negustorii
din R â m n i c p e la a n u l 1 5 0 0 , cum a r a t ă socotelile acestui o r a ş .
D a r comerţul între Ţ a r a R o m â n e a s c ă şi T r a n s i l v a n i a e r a în
| funcţie şi d e politica D o m n i l o r români f a ţ ă d e T r a n s i l v a n i a ,
d e o a r e c e Domnul e r a socotit n u numai c a cel mai m a r e p r o p r i e ­
t a r d e p ă m â n t a l ţării, ci şi ca cel mai m a r e negustor. In felul
a t e s t a v i e a ţ a economică e r a s t r â n s legată d e v i e a ţ a politică,
fapt c a r e h o t ă r a intensificarea sau slăbirea r e l a ţ i i l o r d e negoţ
dintre c e l e dlouă ţ ă r i vecine. A t â t a v r e m e , cât Domnul Ţ ă r i i R o ­
mâneşti se găsea în r a p o r t u r i de prietenie cu v o e v o d u l t r a n s i l ­
van, r e l a ţ i i l e comerciale p r o s p e r a u . R u p e r e a r e l a ţ i i l o r de p r i e ­
tenie a v e a r e p e r c u s i u n e n e f a v o r a b i l ă a s u p r a vieţii comerciale,
c a r e suferea nespus de mult, p r i n închiderea d r u m u r i l o r d e co­
m e r ţ . E r a deci firesc să înflorească r e l a ţ i i l e comerciale în
timpul domniilor paşnice şi îndelungate- Tot ca o cauză, care a
contribuit la pros pe r ă r e a a c e s t o r relaţiuni comerciale, trebue so­
cotită şi aceea a posesiunii de moşii în T r a n s i l v a n i a , d a t e d e
regii Ungariei ca feude v o e v o z i l o r români. î n c e p â n d cu V l a i c u
şi p â n ă l a Constantin B r â n c o v e a n u , o m a r e p a r t e d i n t r e Domnii
români, chiar şi d i n t r e boeri a u s t ă p â n i t moşii întinse în T r a n s i l ­
29
vania ) .

A s t f e l l a 9 Iunie 1 5 1 7 , r e g e l e Ludovic d ă r u e ş t e lui Neagoe

B a s a r a b , Geoagiul de Jos, din jud. Hunedoara, cu satele a p a r ­
30
ţ i n ă t o a r e ) , c a r e le-a stăpânit p â n ă la m o a r t e a sa, î n t â m p l a t ă
la 1521.

2 9
) Ş t . Meteş, Moşiile Domnilor şi boierilor din Ţările Române în Ar­
deal şi Ungaria. Arad, 1 9 2 5 , 9 6 p. (Biblioteca Semănătorul, Nr. 8 3 — 8 4 ) .
3 0
) De Geoagiul de J o s , o r a ş destul de c e r c e t a t şi v e s t i t , se ţ i n e a u nouă­
sprezece sate din j u r , î n t r e c a r e : Bacia, Balşa, Bozeş, Cib, Cigmău, Ardeu,
Glod, Homorod, A l m a ş u l Mic, M a d a Nădăstia, Voia, Rejtekalmâs, Ruşan, Tre-
f a - a l m â s şi T o r o k - p u s z t a . (Cf. Csânki D., Magyarorszăg tortenelmi foldrajza a
Hunyadiak korăban, V. Budapest, 1 9 1 3 , p. 5 5 — 5 6 . A p u d . Ş t . Meteş. op. cit.
4 9
P- )-
De sigur că în cursul celor 4 ani de s t ă p â n i r e N. Basarab a cercetat
şi G e o a g i u l de J o s ; î n t r ' o s c r i s o a r e c ă t r e Sibieni spune că a „ s t r ă b ă t u t t o a t ă
T a r a U n g u r e a s c ă " şi e n a t u r a l să fi v e n i t şi în acest „ t â r g " cu băi. P r o b a b i l
 D a t o r i t ă î m p r e j u r ă r i l o r n a t u r a l e şi politice d e mai sus, Ţa­
r a R o m â n e a s c ă nu putea să a i b ă a l t ă o r i e n t a r e în p r i v i n ţ a eco­
nomică decât a c e e a firească, spre Transilvania, şi mai puţin
s p r e D u n ă r e , d o v a d ă a ş e z a r e a c a p i t a l e l o r ţ ă r i i în regiunea n o r ­
dică, p e d r u m u r i l e ce mergeau s p r e Transilvania. ( A r g e ş , C â m ­
pulung, Târgovişte).
L a începutul veacului a l X V I - l e a luptele pentru menţine/
r e a tronului Ţ ă r i i Româneşti până la u r c a r e a în scaun a lui
Neagoe, a d u s e r ă Transilvaniei m a i m a r e frică de n ă v ă l i r i l e turceşti
d e c â t câştig negustoresc. însuşi Neagoe B a s a r a b a a v u t mai mult
a face cu meşterii, c a r e - i p r e g ă t e a u frumoase l u c r u r i de metal
p e n t r u m ă n ă s t i r i l e lui, ori cu ceasornicari, argintari, manganari,
d e c â t cu negustorii pe c a r e - i o p r i a vinde cu mărunţişul, fixând
31
şi e l depozite la Târgovişte, Câmpulung şi T â r g u ş o r } .

cu cheltuiala acestui Domn român iubitor de biserică, se va fi ridicat şi

biserica din A l m a ş u l Mare, amintită atunci. Din stăpânirea Domnilor, Geoa-
giul t r e c e în cea a b o e r i l o r din Ţ a r a R o m â n e a s c ă . In Iulie 1 5 2 3 , regele Un­
gariei, Ludovic, dăruieşte acest domeniu logofătului Horvath, banului Parva
şi vistiernicului Vancea. (Cf. Veress, Acta et epistoiae..., p. 126—128; Şt.
Meteş, op. cit. p. 4 9 şi Idem, Moşiile boierilor din Ţara Romanească în ju­
deţul Hunedoara, în Curierul Hunedoarei, I, D e v a , 1 9 1 9 , Nr. 3 — 4 ) .
Cât p r i v e ş t e î n s e m n ă t a t e a acestei s t ă p â n i r i de moşii în T r a n s i l v a n i a , dl.
Şt. Meteş scrie: „Stăpânirea românească a acestor moşii în mijlocul unor
fraţi r o b i ţ i a fost de un n e s f â r ş i t folos m a t e r i a l şi m o r a l p e n t r u înaintaşii
noştri; păstrând comunitatea sufletească a neamului peste graniţele duşmane,
ne-a a j u t a t cu un ceas mai de v r e m e să î n f ă p t u i m u n i t a t e a p o l i t i c ă a tuturor
Românilor". (Cf. Moşiile Domnilor români în Ardeal, p. 9 5 ) .
a l
) In general comerţul între Ţara Românească şi Transilvania era un
schimb între o ţară cu p r o d u s e r u r a l e şi alta cu p r o d u s e i n d u s t r i a l e , ale Sa­
ş i l o r . Din corespondenţa d o m n i l o r n o ş t r i din v e a c u l al X V - l e a şi X V I - l e a cu
Sibiul şi Braşovul, reiese că se c u m p ă r a u dela Saşi p e n t r u c u r t e a domnească:
c a r e cu c o v i l t i r p e n t r u c ă l ă t o r i e , obezi de f i e r p e n t r u f e r e c a r e a c a r e l o r , ha­
m u r i de cai, cuie de ş i n d r i l ă , s ă p u n în bucăţi. (Cf. G r . Tocilescu, 534 docu­
mente slavo-române, p. 1 4 3 , 1 8 3 , 1 9 9 — 2 0 2 ) . D a r mai ales se c u m p ă r a u a r m e ,
a r c u r i , săgeţi, s c u t u r i , t o l b e , s a l i t r ă p e n t r u p r a f de puşcă şi c h i a r t u n u r i . (Cf.
lbidem, p. 34 ,44, 62, 85, 9 2 , 9 4 , 1 5 1 , 1 5 5 ) . Din Braşov şi Sibiu venia»
meşteri arhitecţi şi zidari, meşteri de heleştee şi pentru conducte de apă
(sulinare). Radu cel Mare cere un asemenea meşter dela Braşov. (Ibidem,
p. 2 0 8 . A p u d P. P. P a n a i t e s c u , Mircea cel Bătrân, 1 9 4 4 , p. 9 3 ) .
 La p l â n g e r e a Sibienilor, regele V l a d i s l a v p r i n t ' r o scrisoare
din 9 A u g u s t 1 5 1 3 o p r e ş t e e x p o r t u l de piei c r u d e în Ţ a r a R o ­
3 8
mânească şi ^îh M o l d o v a ) , încunoştinţând pe toţi negustorii

In E v u l Mediu c o m e r ţ u l i n t e r n a ţ i o n a l e r a c a r a c t e r i z a t p r i n aşa numitul

drept de depozit (Stetpelreeht), care ingăduia trecerea negustorilor, obligaţi
să'Şi lase m a r f a î n d e p o z i t în a n u m e o r a ş , sau s'o v â n d ă la i a r m a r o c u l o r a ­
şului privilegiat, neputând t r e c e mai departe. Astfel pe temeiul unui privi­
legiu de d r e p t de depozit, Lembergul devine emporiul c o m e r ţ u l u i o r i e n t a l al
Poloniei, i a r Sibiul p e n t r u c o m e r ţ u l o r i e n t a l al T r a n s i l v a n i e i şi U n g a r i e i . Dar
după certuri îndelungate în faţa t r o n u l u i , Sibiul fu nevoit să împartă pri­
v i l e g i u l cu c e l a l a l t o r a ş săsesc din p r e a j m a m u n ţ i l o r , cu Braşovul. (Vezi Pri­
vilegiul de d e p o z i t al S i b i u l u i pentru comerţul cu M u n t e n i a l a 1 4 1 2 , d a t de
r e g e l e Sigismund. Zimmermann, Urkundenbuch, III, p. 5 2 0 şi h o t ă r î r e a . a c e r

luiaşi rege în conflictul comercial d i n t r e B r a ş o v şi S i b i u p e n t r u n e g o ţ u l cu

Ţara Românească la 1 3 9 5 . Ibidem, p. 142. Apud. P. P. Panaitescu, op. cit.
p. 94).
Se p a r e în schimb, că în Ţ a r a R o m â n e a s c ă nu e x i s t a u asemenea oprelişti '
şi nu se aplica această instituţie medievală aşa de g e n e r a l ă în E u r o p a , ne­
gustorii fiind liberi să umble pe la toate t â r g u r i l e şi iarmarocurile. Vlad
Ţepeş scria lămurit Braşovenilor că pot să facă negoţ în ţara lui „fără
scală''. (Cf. G r . Tocilescu, op. cit. p. 9 6 ) . A b i a sub Neagoe Basarab s'a făcut
sfat mare cu b o i e r i i şi s'a h o t ă r î t ca n e g u s t o r i i braşoveni să nu m a i poată
vinde în ţară decât la Târgovişte, T â r g ş o r şi Câmpulung şi numai cu ridi
cata (en g r o s ) , d a r D o m n u l îi a n u n ţ ă că v a suspenda această m ă s u r ă dacă la
rândul l o r v o r îngădui negustorilor munteni să t r e a c ă p â n ă la O r a d e a , C l u j
şi T i m i ş o a r a , (Ibidem, p. 2 5 7 — 2 5 8 . Cf. P. P. .Panaitescu, op. cit. p. 9 4 — 9 5 ) .
In Ce p r i v e ş t e c o m e r ţ u l cu S i b i u l nu s'au p ă s t r a t p r i v i l e g i i dela M i r c e a
sau dela D o m n i i u r m ă t o r i , d e o a r e c e o p a r t e a a r h i v e l o r sibiene s'au pierdut:
e posibil ca asemenea privilegii să fi e x i s t a t . Tocmai l a un v e a c după Mir­
cea, la 2 0 Iunie 1 5 0 5 avem o c o n f i r m a r e , d a t ă de R a d u cel M a r e , a t a r i f u l u i
vamal al V ă m i i dela Genune. (Cf. P. P. P a n a i t e s c u , op. cit. p. 9 5 ) .
3 2
) Cf. N. Iorga, Istoria comerţului, p. 7 4 şi I. B o g d a n , Documente şi
regeşte, p. 151—152.
3 3
) Hurmuzaki—Iorga, Documente, X V , p. 2 2 4 — 2 2 5 , Nr. 4 0 6 : „...nullus
omnino mercatorum aut n e g o t i a t o r u m hominum... pelles angellinas ac alias..
crudes cutes animalium et precipue terarum per artificium illud nondiim
p a r a t a s et l a b o r a t a s in dietis partibus transsilvaniensibus coemere et illas ad
extras t e r r a s postea educere et educi f a c e r e v a l e a t " . Cf. Ş t . Meteş, Relaţiile
comerciale ale Ţării Româneşti cu Ardealul, p. 1 1 6 . Predecesorul lui Neagoe,
Vlăduţă Vodă, avea multe neînţelegeri cu Sibienii din cauza deselor opriri
făcute de aceştia. Din pricina aceasta la 2 6 Nov. 1 5 1 0 el scKa Sibienilor^
din Ungaria, c ă numai cojocarii din Sibiu şi din a l t e o r a ş e a l e
T r a n s i l v a n i e i p o t să c u m p e r e şi să e x p o r t e z e în s t r ă i n ă t a t e piei­
l e c r u d e cari se vând în Transilvania sau se importă din
34
Ţara Românească prin Turnu-Roşu ).
A c e a s t ă p o r u n c ă o î n t ă r e ş t e regele L u d o v i c într'o scrisoa­
r e c a r t e B r a ş o v e n i , l a 7 Nov. 1 5 1 8 , oprind e x p o r t u l d e piei c r u d e
35
în Ţ ă r i l e R o m â n e d e l a P a ş t i p â n ă l a 1 3 I u l i e ) , i a r în a n u l u r ­
m ă t o r , p r i n t r ' o a l t ă s c r i s o a r e cu d a t a de 4 Noemvrie, o p r e ş t e cu
36
totul e x p o r t u l p i e i l o r în P r i n c i p a t e l e R o m â n e ) .
L a 2 5 O c t o m v r i e 1 5 1 6 Ioan Z a p o l y a scria din. D e v a Sibie-
nilor, poruncindu-le să-şi r e c h e m e negustorii din Ţ a r a Româ­
37
nească ) .

„Că altfel ce prietenie poate fi î n t r e noi, dacă s u p ă r a ţ i cu aşa de puţină

d r e p t a t e pe ai n o ş t r i ? („....alias que amiciţia inter nos fieri postes cum noslro
sic minuts juste molestări?"). (Hurmuzaki—Iorga, Documente, X V , p. 207V.
D u p ă cinci zile ( 1 Dec. 1 5 1 0 ) , v o r b i n d d e s p r e o p r i r e a e x p o r t u l u i de grâu din
ţ i n u t u l u i S i b i u l u i în Ţ a r a R o m â n e a s c ă , l e scrie din n o u : „ C u r e g e l e a v e m p a c e ,
r e g a t u l n o s t r u este unit cu al r e g e l u i . A ş a d a r ă v ă r u g ă m ca s ă r a c i i n o ş t r i ,
d u p ă obiceiul v e c h i u , a t â t ai n o ş t r i cât şi ai v o ş t r i , să aibă l i b e r t a t e a-şi cum­
păra cele de lipsă. Căci noi voim să păstrăm cu voi bună vecinătate şi
prietenie". (Hurmuzaki—Iorga, op. cit. p. 2 0 7 ) .
3 4 3
) H u r m u z a k i , Documente, I I , p. 133—134.
3 5
) Hurmuzaki—Iorga, Documente, XV, p. 237 ...concedimus, ut, non
obstantibus literis pretatorum pellificum quibuscumque, a festo Pasche us-
que festum Beate Margarethe • Virginis nullus ipsorum exponencium pelles...
ad partes exteras ad vendendum ducere audeat, sed adveniente ipso festo
prractisqne et finitis nundinis eiusdem festi Beate Margarethe Virginis, in
c i v i t a t e n o s t r a Medies c e l e b r a n d i s , si illic precio vendere non potuerint, it»
tandem libere ad e x t e r a s partes educere ed v e n d e n d u m possint et v a l e a n t . . .
36
) Ibidem.
3 7
) Hurmuzaki—Iorga, Documente, XV, p. 234. „...omnes illos mere*-
tores oui de ipsa civitate vestra ad presens in regno transalpino torent exire,
committatis eosdem que ad hune regnum revocetis". Poate de atunci să da­
teze scrisoarea p r i n c a r e B a s a r a b se p l â n g e că B r a ş o v e n i i au a t a c a t cu oaste
pe ai săi şi au o m o r î t pe u n u l din slugile d o m n e ş t i , t r i m i s e l a ei p e n t r u cum­
p ă r ă t u r i , aşa că el însuşi e silit a-şi ţ i n e a „ s ă r a c i i l a p o s a d ă " (ostaşii Ia g r a ­
niţă). (Cf I. B o g d a n , Doc. si regeşte, p. 1 5 4 — 1 5 6 ' . S e p a r e că se începuse
cearta p e n t r u c ă B r a ş o v e n i i p u r t a u s c r i s o r i l e lui M i r c e a (Milos, fiul l u i Mih-
n e a ) , p r e t e n d e n t la t r o n u l Ţ ă r i i Româneş.ti şi pe c a r e B a s a r a b îl a m e n i n ţ a ci»
t r a p a . (Ibidem, p. 149—150 şi 1 5 8 ) .
 In acelaş an, la 14 Decemvrie, Neagoe scria Sibie-
nilor despre nişte mărfuri ale lui Stoict?*), iar în anul următor
1

îi anunţă din Argeş despre trimiterea la ei a lui Stan, al doilea

9
logofăt? ).
Neagoe Basarab fiind om cu deosebite înclinări pentru ope­
rele de artă, este foarte natural să fi avut în relaţiile sale cu
Sibienii, un rol important meşterii şi argintarii. De altfel legă­
turile de artă a l e Domnului cu înclinări aşa de alese, mergeau
până la Veneţia şi în chiar anul morţii lui întâlnim pe un Comah
40
şi un Oprea Vistierul, cari se întorceau din Veneţia ).
Neagoe obişnuia să ceară dela Saşii din Transilvania ju-
vaere care-i plăceau aşa de mult, încât ,,cu o mână el cău­
ta frumuseţea veneţiană, iar cu cealaltă frumuseţea pe care o
41
puteau făuri aceşti reprezentanţi ai vechei arte germane" ).
Pentru obiectele de valoare artistică mai însemnată Neagoe
obişnuia să facă apel la cunoştinţele maiştrilor sibieni şi bra­
şoveni ale căror produse erau apreciate. Cunoaştem nu­
mele furnizorilor săi, care erau Ioan Flesser, Ludovic Ro-
rer din Sibiu şi Celestin din Braşov. Domnul trimitea

3 8
) H u r m u z a k i — I o r g a , Documente, XV, p. 234—235: „...mittimus èrga
vestras prudentes circumspeccines servitorem nostrum, videlicet Gyula alias
p r e s e n c i u m o s t e n s o r e m , simul cum h o m i n e n o s t r o Stayko vocato, pro levandis
et exquirendis certis debitis suis quae a manibus Turcorum idem in creden-
ciani levaverat, et tandem prememoratus Stayko, comansor civitatis vestre,
tradidit et vendidit. Unde nune nonnulli commansores, ut prefertur civitatis
vestre eidem debitores dinoscuntur permansisse, et, quia nos eundem pre-
dictum Stayko nostris cum expensis a manibus Turcorum redimi fecimus,
u n d e merce8 i i l e legitime nos concernunt rogamus igitur Vestras Prudente»
Circum8pecciones p r e s e n t i b u s d e s i d e r a n t e s q u a t e n u s r e s , m e r c e s ac bona p r e -
dicto modo se h a b e n t e s r e d d e r e , r e s t i t u e r e et de eisdem omnimodam satis-
faccionem i m p e n d e r e et i m p e n d i facere".
3e
) Ibidem, p. 2 3 5 . „...in certis negotiis eidem nomine et v e r b o n o s t r e
referenti".
4 0
) Hurmuzaki, Documente, XI, p. 8 4 4 . Cf. şi N. Iorga, Două docu­
mente din arhivele raguzane relative la un sol trimis la Veneţia de Basarab al
III-lea (Neagoe), "în Arhiva din Iaşi, 1 8 9 8 , p. 6 6 — 6 9 . Veneţia e r a în s t a r e
să dea meşteri care aveau toată cunoştinţa artei orientale.
4 1
) N. I o r g a , Negoţul şi meşteşugurile în trecutul Românilor, p. 3 1 .
argintul la aceşti argintari şi-şi arăta dorinţa hotărînd
uneori şi modelul, iar „maistorii" îşi dădeau toată oste­
n e a l a p e n t r u a mulţumi p e acest client bogat, c a r e e r a Neagoe,
şi c ă r u i a nu-i p l ă c e a orice lucru ca lui R a d u cel M a r e , c a r e ce­
r e a numai să i se facă o „ o a l ă de a r a m ă p e n t r u fiert doi boi";
a l t a d e „nu bou"; a l t a ,,de o j u m ă t a t e de bou" sau ,,de doi b e r ­
42
beci", de ,,un berbec" şi „ d e o j u m ă t a t e d e b e r b e c e " ) .
A s t f e l la 1 4 Nov. 1 5 1 7 Neagoe scria Sibienilor d e s p r e a r ­
gintarul Celestin c a r e i-a f ă c u t 1 7 farfurii de a r g i n t şi l e a u r e ş t e
43
cu 1 5 f l o r i n i ) . Domnul r o m â n v a judeca un proces a l acestuia
cu a r g i n t a r u l Ioan F l e s s e r şi d u p ă cum însuşi mărturiseşte,
„ a v â n d înaintea ochilor p e Dumnezeu şi d r e p t a t e a lui, v o e ş t e să
44
j u d e c e cauza a c e s t o r a şi să dea fiecăruia ce este a l s ă u " ) . Cu
acest m e ş t e r Celestin, Domnul r o m â n şi urmaşii lui au a v u t mult
de lucru.
Intr'o scrisoare trimisă Sibienilor diin Piteşti l a 1 8 Dec. 1 5 1 8 ,
l e comunică d e s p r e meşterii Ioan şi Celestin a r g i n t a r u l „ c a r i
au s ă v â r ş i t l u c r ă r i l e n o a s t r e (cele 1 7 farfurii) aici în Ţ a r a R o ­
45
m â n e a s c ă destul d e d u p ă placul n o s t r u " ) şi pe c a r e „noi du­
p ă v r e d n i c i a l o r i-am r ă s p l ă t i t destul de d a r n i c p e ei şi p e soţii
4 6
l o r " ) . Le spune, în continuare, că acest Celestin „a venit din
nou c e r â n d lea noi a r g i n t să-1 lucreze; d a r noi i-am dat argintul

4 2
) V e z i Kurz Magazin, voi. I I , p. 1 2 1 — 1 2 3 , unde e p u b l i c a t ă dispoziţia
lui R a d u cel M a r e d e l a 1 5 0 2 c o m a n d â n d oale m a r i de m e t a l : una în c a r e să
se poată fierbe doi boi dintr'odată („una sit ita m a g n a , quod dúos bovcs
in ea conquere \ possint"). Cf. I. L u p a s , Istoria Românilor, ed. X V , p. 2 1 4 ,
în notă.
1 S
) Hurmuzaki—Iorga, Documente, XV, p, 236: „...magister Celestinus
in fabricacione 1 7 p a t e r a r u m n o s t r o r u m et ad e a r u n d e m d e a u r a c i o n e m acce-
perat p e r singulos florenos XV..."
44
) Ibidem, p . 2 3 6 : „...nos autem D e u m et justician] eius p e r oculis h a -
bentes, voluimus causam illorum diiudicare et uincuique reddere quod su-
um est".
4 5
) Hurmuzaki—Iorga, Documente, X V , p. 2 3 7 : „...cupas fabricando per
eosdem fecimus sicuti optavimus".
4S
)Ibidem: „...nos quoque iurta ipsorum benemerita eosdem satis largo
r e m u n e r a v i m u s eos et conthorales ipsorum".
cel mai c u r a t ca să n e facă o c ă ţ u i e după chipul turnului c »
taţii v o a s t r e " , d e o a r e c e spune, „noi a m s t r ă b ă t u t Ţ a r a Ungu­
(

4 7
r e a s c ă şi mai frumos t u r n nicairi n a m v ă z u t " ) . „ M a i înainte
— zicea Neagoe — , c â n d făcuse acel l u c r u a l nostru şi ni-1 în­
făţişase înaintea ochilor, nu ne-a plăcut, pentrucă era făcut
48
d u p ă felul Ţ i g a n i l o r " ) ; şi e x p r i m â n d u - ş i astfel nemulţumirea
a r ă t a c ă în Ţ a r a R o m â n e a s c ă s a r fi găsit „destui meşteri cari
4 9
p u ţ e a u s ă f a c ă c e v a m a i frumos d e cum a făcut e l " ) .
, L a 1 3 O c t o m v r i e 1 5 1 9 Domnul Ţ ă r i i Româneşti scria din
T â f g o v i ş t e Sibienilor despre meşterii chemaţi de el, p e n t r u anur
50
m i t e l u c r ă r i de t r e b u i n ţ ă ) .
La 1 0 F e b r u a r i e 1 5 2 1 , universitatea s ă s e a s c ă m ă r t u r i s e ş t e
pentru un proces a l lui Celestin cu Ioan Flesser, c a r e a p r i m i t
4 5 de florini d e l à Neagoe V o d ă şi lui n u i-a p l ă t i t p e n t r u
5 1
muncă ).

4T
) Ibidem: „...Seci hac tenus novissime autem venit ad nos pre-
n o t a t u s m a g i s t e r Celestinus a u r i f a b e r , postulans a nobis a r g e n t u m ad o p e r a n -
d a m . Nos a u t e m dedimus eidem argentum purissimum prout nobis unum tur-
ribulum fabricaret ad modum turris vèstre civitatis, — ex quo nos Hunga-
riam p e r l u s t r a v i m u s et pulchriorem turrim nusquam vidimus".
4S
) Ibidem: „...dum i l l u d opus n o s t r u m p e r f e c i s s e t e t c o r a m oculos nos-
Iris pressentasset, non nobis complacuit quoniam ad modum Ciganorum erat
fcbrìcatum".
49
) Ibidem: „...habemus nos satis magUtros qui potuissent pulehriori
modo perificere quam ita ipse perfecisset'.
50
) Ibidem, p. 240. „...ad singulas nostras necessitates et artificiale*
perficiendas..."
5 1
) Hurmuzaki—Iorga, XV, p. 2 4 9 . „Nos, magister civium, iudices *t
iurati seniores Septem Sediiim Saxonicalium partium t r a n s y l v a n a r u m . . su-
pcrioribus diebus, providus Celestinus aurifaber, inhabitator comitatus me;
giensis (Mediaş), coram judicibus prefate civitatis cibiniensis ipsum Iohan-
n e n i Flesser convenisset et ab ipso s o l u t i o n c m fior, quadraginta qninque.pos-
tulasset, quos idem Iohannes Flesser a W a y v o d a transalpiniensi iuxta fassio-
nem eiusdem domini Wayvode, percepisset; qui floreni ipsum Celesti-rum
ratione comunium l a b o r u m p e r ipsos binos eidem W a y v o d e elapsie a n n t s e l a -
boratorum concernerent. (Urmează procesul între argintari pentru î m p ă r ţ i r e a
acestei sume).
 Până aci am văzut cum se înfăţişează relaţiile lui Neagoe
Basarab cu Sibiul în lumina unor documente latineşti. S ă vedem
acum ce mărturisesc isvoarele documentare slavone, care dau
preţioase informaţiuni pentru aceste relaţiuni. Un neajuns al
acestor documente este lipsa de datare precisă, iar uneori de
tot vagă.
Astfel la 9 Decemvrie ( 1 5 1 2 — 1 5 2 0 ) trimite la Sibieni pe
Dragul să cumpere 1 0 cazane ou 2 5 0 aspri, cerând să i se dea
cazane trainice deoarece cele cumpărate mai de mult s'au stri­
52
cat ).
Intr'o scrisoare din 2 4 Ianuarie ( 1 5 1 3 — 2 1 ) îi anunţă pe Si­
bieni că a primit solia lui Opriş şi le trimite răspuns prin acelaş
om, rugându-i să creadă toate câte le va spune „pentrucă sunt
53
cuvintele noastre adevărate" ). Printr'o altă scrisoare ( 1 5 1 2 — •
1 5 2 1 ) Neagoe protestează împotriva prinderii unor oameni ai
lui de către Sibieni, pentru datoriile lui Bogdan din Râmnic, ru­
gându-i să-i lase pe aceştia în pace şi liberi deoarece — spune
Domnul — „gândiţi-vă domnia voastră că ne sunteţi domnia
voastră fraţi şi prieteni deci trebue să fie între noi frăţie şi
prietenie şi vieaţă şi şă aibă oamenii domniei voastre delà noi
judecată şi lege dreaptă şi de asemenea şi oamenii noştri să
54
aibă delà domnia voastră lege şi judecată dreaptă" ).
Altădată, comunică Sibienilor că a primit solia lor pri»
Băilă -pentru prădăciunile suferite de ei pe Gilort şi că a trimis
pe vornicul Şuica, să prindă pe toţi hoţii şi să-i spânzure. In
ceeace priveşte pe păgubaşi, ei sC vor întâlni cu Şuică la Râm­
nic spre a fi despăgubiţi. Cere să se facă dreptate şi negustorilor
din ţara lui, „penfruca să nu plângă unii, iar alţii să nu se se­
5
meţească ci să fie foţi deopotrivă"* }. Răspunde apoi Sibienilor,

5 2
) P . P . P a n a i t e s c u , Documente slavo-române, p. 2 3 . S c r i s o a r e a e semna­
tă de i s p r a v n i c u l D r a g a u , v i s t i e r .
53
) lbiâem, p. 2 4 . Opriş e mai pomenit ca sol al S i b i e n i l o r la Pâi>-
v« II Craiovescu, mare ban (între 1522—1528). Ci. S. Dragomir, Docu­
mente nouă privitoare la relaţiile cu Sibiul, p. 6 6 — 6 7 .
5 4
) P. P. P a n a i t e s c u , op. cit. p. 2 5 .
55
) Ibidem, p . 2 6 ; Ş u i c ă , p a h a r n i c , din Ş u i e i , e p o m e n i t î n t r ' u n hriseT
p r i n omul l o r Dumitru din Sălişte™) l a misiunea p e c a r e a v u t - o
a c e s t cneaz, d e s p r e c a r e B a n u l B a r b u l din C r a i o v a scrie u r m ă ­
t o a r e l e cuvinte elogioase: „pe un asemenea om trebue să-1 h r ă ­
niţi domnia v o a s t r ă , căci p o a r t ă bine v o r b e l e şi a l e n o a s t r e şi
a l e v o a s t r e . Ş i mulţi oameni mi-aţi trimis domnia v o a s t r ă , d a r
u n om mai bun decât pe Dumitru nu mi-aţi trimis; şi îmi este
57
d r a g şi v ă s l u j e ş t e bine şi d r e p t " ) .
D i n t r e a n i i 1 5 1 4 — 1 5 1 6 a v e m o s c r i s o a r e a lui Neagoe c ă ­
t r e Sibieni cu p r i v i r e l a n e p l ă c e r i l e , p e care l e - a u făcut vameşii
saşi lui Roman Diacul, c a r e fusese trimis să cumpere o m a j ă d e
f â n p e n t r u Domn. T o t o d a t ă a c e s t trimis trebuia să achite o da­
torie de câţiva ducaţi burgermeşterului Iacob Medwischer.
Neagoe se plânge c ă nişte oameni i-ău stricat m a r f a şi, indignat
d e aceasta, scrie: ,,E frumos acel lucru sau cum v i se p a r e ? I a t ă
t r ă i m cu Braşovenii ca fraţii şi nimeni nu s'a plâns, nici n e ­
gustorii, nici târgoveţii, nici slugile domniei mele, nici nimenea.
Ş i de vameşii aceia c a r e sunt a c o l o la Sibiu toţi se plâng. I a t ă
ce a u făcut cu m a r f a domniei mele, cum v o r f a c e deci cu săracii
şi cu negustorii. De aceea să ştiţi domnia v o a s t r ă c ă săracii
noştri nu v o r r ă m â n e de pagubă, c i se v o r despăgubi d e l a oa­
menii v o ş t r i D a r nu-i bane să l u c r ă m astfel, ci să t r ă i m cum a m
t r ă i t şi mai nainte. Socotiţi a ş a milostivirea v o a s t r ă ca vameşii
să ia vamă dreaptă, i a r săracii domniei m e l e s ă nu fie su­
p ă r a ţ i . I a t ă , să ştiţi domnia v o a s t r ă că a m î n s ă r c i n a t p e R o m a n

al l u i R a d u cel M a r e din 1 0 Dec. 1 5 0 5 . P . P. P a n a i t e s c u , op. cit. p. 26, pre*

supune a fi acelaş cu cel din t i m p u l l u i Neagoe.
"*) II î n t â l n i m de m a i m u l t e o r i în misiune în Ţara Românească. Vezi
H u r m u z a k i , Documente, X I , p. 8 4 4 , unde la anul 1 5 2 1 găsim u r m ă t o a r e l e în­
semnări: Feria secunda post Pascha (1 Aprilis) misso D e m e t r i o ad partes
T r a n s a l p i n a s ad W a y v o d a m et P r e d a m p r o i n q u i r e n d i s n o v i t a t i b u s " ; In feste
Ascensionis... misso D e m e t r i o knezio ad W a y v o d a m T r a n s a l p i n i e n s e m pro in-
vestigandis habitudinibus Thurcorum".
S T
) S. D r a g o m i r , op. cit. p. 65. „Misunile dese ale cneazului Dumitru
sunt din a n i i 1 5 0 4 — 1 5 0 8 , ceeace de sigur — scrie Dl. prof. S. D r a g o m i r — •
nu exclude ca b a n u l B a r b u să fi scris c u v i n t e a t â t de elogioase despre Du­
m i t r u din Sălişte şi m a i , t â r z i u sub V l ă d u ţ (1510—1512) sau sub Neago»
(1512—1521) % Cf. S. D r a g o m i r , op. cit. p. 6 5 .
Diacul şi p e R u c h a t a să a p e r e lucrul s ă r a c i l o r domniei mele.
58
A s t f e l cine v a fi în d r e p t , să nu-1 lase în p a g u b ă " ) .
Intr'o a l t ă s c r i s o a r e ( 1 5 2 0 — 2 1 ) Neagoe comunică Sibienilor
că a trimis p e Coman Portarul să cumpere a r a m ă p e n t r u un
59
clopot, şi îi r o a g ă să a j u t e l a îndeplinirea acestei s l u j b e ) .
A l t ă d a t ă scrie Sibienilor cu p r i v i r e la s e c h e s t r a r e a m ă r f i i
negustorilor şi p â r g a r i l o r săi, Tatul şi Saraghiz, în v a l o a r e de
2 0 0 galbeni, p e n t r u d a t o r i a unuia cu numele Ştefina din Râmnic,
c ă t r e u n Sibian. „ D a r vezi — scrie Domnul — nu fură a ş a v o r ­
bele nici tocmelile î n t r e noi s ă fie s u p ă r a ţ i oamenii d r e p ţ i c a r i
nu v o r să. fie d a t o r i oamenilor voştri, sau oamenii v o ş t r i oame­
n i l o r noştri. Ci oricine dintre oamenii noştri, se v a simţi jignit
sau i se v a r e ţ i n e v r e o datorie, s ă v i n ă i a r ă ş i la noi să le ţ i n e n r
lege d r e a p t ă . Ş i domnia v o a s t r ă a ţ i trimis l a noi şi a ţ i zis că-i
deschisă c a l e a să slobozim oamenii şi p â r g a r i i ; oamenii drepţi
să târguiască liber şi i-am slobozit; i a r a c u m v e n i r ă aceşti oar
meni drepţi ai noştri jigniţi p e n e d r e p t şi f ă r ă d e lege. De
aceea, g r a ţ i a v o a s t r ă , faceţi bine, cum e s t e drept, şi restituiţi
1
t o a t ă m a r f a ce a ţ i l u a t - o graţia v o a s t r ă , să nu r ă m â n ă de p a r
g|ubă aceşti oameni drepţi a i noştri. I a r omul domniei v o a s t r e ,
c ă r u i a zice că-i e s t e d a t o r Ştefina, să v i n ă în f a ţ a n o a s t r ă şi cu
î n d r e p t a r e d e l a domnia v o a s t r ă , p e n t r u c a s ă - i ţinem legea a d e ­
v ă r a t ă , dacă i s e v a a f l a cu a d e v ă r a t d a t o r Ş t e f i n a sau a l t u l s ă
l u ă m (noi) şi să-i restituim l a m â n ă . I a r a c e s t o r oameni d r e p ţ i
ai noştri să li se întoarcă tot până la un fir de păr. căci întru
nimic nu sunt v i n o v a ţ i nici datori nimănui. Ş i d a c ă nu li se r e s -
tuie în m â n ă tot, să ştie graţia v o a s t r ă că (voiu) a f l a domnia
mea de u n d e să iau şi să le p l ă t e s c ; ci pe oamenii noştri drepţi
şi sărmani nu-i vom lăsa în pagubă"™).

s s
) S. D r a g o m i r , op. cit. p. 3 3 — 3 4 .
5B
) Ibidem, p. 34. Intre anii ac,P9*ii» e întrebuinţat ade6ea Coman
P o r t a r u l cu misiuni şi la B r a ş o v e n i . (Cf. I. B o g d a n , Documente şi regeşte, p.
2 6 1 , no. L V I I I — L X I I ) . In Iunie 1 5 2 1 Coman P o r t a r u l t r e c e p r i n S i b i u , fiinţl
t r i m i s î n t r ' o misiune la regele Ungariei. (Cf. Hurmuzaki—lorga, Documente,
X I , p. 8 4 4 ) .
6 0
) S. D r a g o m i r , op. cit. p. 3 5 — 3 6 .
 A l t ă dată Neagoe trimite la Sibieni pe ,,credinciosul boer
al domniei mele Barbul Diac" — , să-i cumpere cele de trebuin­
ţă, rugându-i să nu-1 supere cineva şi să nu-1 zăbovească, ci
81
„să-i faceţi ispravă pentru cele ce vă va spune ).
Cu privire la sechestrarea vitelor unui om al său, pentru
datoria călugărului Ştefin către sibianul Agăţa Hanăş, scrie:
„Căci mai înainte de aceste vremuri călugărul Ştefin a avut
pâră cu un om al domniei voastre anume Agăţa Hanăş. De a-
ceea când a fost atunci, Agăţa Hanăş şi-a trimis o slugă de s'a
pârât cu călugărul Ştefin în faţa domniei mele. Astfel domnia
mea i-am judecat după legea tui Dumnezeu, şi cum e legea noa­
stră, să-i dea Agăţa Hanăş lui Ştefin 1 2 călugări să jure că nu-i
vinovat. Iar Agăţa Hanăş nu vru să-i dea o asemenea lege.
„Şi acum domnia voastră aţi prins un om al domniei mele
şi i-aţi luat vitele cu toate cele. De aceea căutaţi domnia Voastră
să-i restituiţi toate omului domniei mele. Căci ştiţi cum m'am
nevoit domnia mea cu domnia voastră şi ce am făcut domnia mea
pentru voi. Căci v'am apărat domnia mea de limbile păgâne.
De aceea socotiţi domnia voastră, dacă faceţi astfel domnia
voastră, bine să ştiţi, că domnia mea voiu prinde pe alţi oameni
62
ai domniei voastre, încă mai buni decât omul domniei mele" ).
Această scrisoare nu pusese capăt procesului cu călugărul
Ştefina, deoarece îl vedem din nou pe Neagoe scriind Sibienilor
în chestiunea oamenilor săi Sarghir, Stanciul, Oprea şi Stan, că­
rora li s'a oprit marfa din pricina datoriei, pe care o avea acest
călugăr.
„Domnia voastră să ştiţi — scrie Domnul cu multă ener­
gie — că mai înainte ne-am jurat împreună cu domnia voastră
să ţinem dreptatea şi legea lui Dumnezeu... De aceea vă grăesc
domnia mea pentru treaba lui Agăţa Hanăş, dacă-i este dator
Ştefina, să vină înaintea domniei mele şi să le caut domnia mea
judecată şi dreptate după legea lui Dumnezeu. Astfel, de va ră­
mânea dator Ştefina, domnia mea voiu da pe Ştefina cu toată

61
) Ibidem, p. 3 6 .
ea
) Ibidem, p. 3 7 — 3 8 . - - .
averea sa lui Agăţa Hanăş. Iar omenii drepţi ai mei să nu fie su­
păraţi fără de lege şi fără dreptate; căci bine să ştiţi domnia
voastră că pe Dumnezeul şi pe capul domniei mele, că voiu prin­
de dintre oamenii voştri drepţi şi voiu lua mai mult domnia mea.
Căci iată ni-e a treia scrisoare, trimisă către domnia voastră
pentru treaba aceasta şi domnia voastră nu vreţi să le faceţi
63
nici o ispravă" ).
Intr'o scrisoare din 1 6 Iunie ( 1 5 1 2 — 1 5 2 0 ) Neagoe roagă pe
Sibieni să dea un însoţitor lui Roman Diacul, pe care-1 trimite
la regele Ungariei „cu veşti adevărate". In caz că nu-i vor da
însoţitor un om al lor, Domnul îi ameninţă: „suntem gata a vă
64
face pâră până la înaltul Craiu" ).
Trimiţând la Sibiu pe Chircă din Târgovişte să-i cumpere
postav, el intervine la vameşi să-1 scutească de vamă, deoarece
65
„este postavul domniei mele" ). II vedem apoi pe Domnul Ţă­
rii Româneşti făcând o intervenţie la Sibieni pentru negustorul
Dumitru din Bucureşti care „a avut la cineva acolo (la Sibiu)
marfa pecetluită şi zălogită; gazda i-a rupt pecetia şi a cheltuit
această marfă; acum nu vrea să i-o plătească; a fost venit de
mai multe ori şi destui bani a cheltuit pentru aceasta; una-i este
plătită iar cealaltă nu". Cere să-i facă direptate negustoru­
lui său „care este un om sărac şi trebue şi el să se hrănească.
Căci — încheie Domnul — , când n'aţi voi domnia voastră să
faceţi dreptate săracilor noştri şi domnia mea alor voştri, cum
66
au să se hrănească săracii între aceste două ţări" ).

* * *

Din corespondenţa voevodului Neagoe Basarab cu Sibienii

se pot desprinde atât ideile politice, sociale şi juridice, de care

6 3
) S. D r a g o m i r , op. cit. p. 39.
e4
) Ibidem, p. 40. D e s p r e Diacul Roman vezi Hurmuzaki, Docu­
mente, X I , p. 8 4 5 . Dl. p r o f . S. D r a g o m i r c r e d e că această s c r i s o a r e d a t e a z ă
din j u m ă t a t e a a doua a d o m n i e i lui Neagoe, când mai î n t â m p i n ă m misiuni ala -
aceluiaşi diac. (S. D r a g o m i r , op. cit. p 40).
S5
) Ibidem, p. 4 0 .
8
• ) Ş t . Nicolaescu, Documente slavo-române, p. 18.
-era c ă l ă u z i t în activitatea sa, cât şi unele t r ă s ă t u r i caracteristice
a l e personalităţii Domnului român, care din toate m a n i f e s t ă r i l e
ş i acţiunile cunoscute a l e vieţii s a l e se p r e z i n t ă ca un b ă r b a t
p l i n d e energie, v o i n ţ ă şi h o t ă r î r e , a v â n t a t d e sigur p e n t r u î n d e ­
letniciri ideale, d a r nu mai puţin şi p e n t r u cele de ordin practic.
C u t o a t ă firea lui înclinată s p r e pace — scrie d-1 prof. A l .
0 7
L a p e d a t u ) — c a r e a făcut ca în închipuirea c e l o r mai mulţi
Neagoe B a s a r a b să se înfăţişeze obişnuit ca un domn bun, blând,
c u m i n t e şi pios, lipsit de c a l i t ă ţ i l e unei p e r s o n a l i t ă ţ i politice şi
m i l i t a r e , Domnul român n'a guvernat î n ă u n t r u f a ţ ă d e supuşi nu­
m a i cu b l â n d e ţ e şi b u n ă t a t e ci, când nevoile a u cerut-o, c u au­
t o r i t a t e , ca unul ce ştia să poruncească şi să ameninţe, şi să şi
68
p e d e p s e a s c ă a d e s e a cu a s p r i m e , uneori chiar cu c r u z i m e ) . C e e a -
c e însă a a v u t mai m u l t d e c â t contemporanii săi şi 1-a ridicat
69
d e a s u p r a l o r •<— zice istoricul a m i n t i t ) — a fost c r e ş t e r e a
m a i a l e a s ă , î n v ă ţ ă t u r a mai bogată şi cu deosebire c a l i t ă ţ i l e su­
fleteşti înăscute şi apoi în mod special cultivate, r e m a r c a b i l e l e
s a l e dispoziţii şi aptitudini artistice şi literare, de pe u r m a că-»
r o r a ne-au r ă m a s în lumea f a p t e l o r a c e l e minunate opere de
70
artă şi cultură ), p r i n c a r e el a trecut peste v e a c u r i în amintirea
generaţiilor următoare".

8 7
1 A l . L a p e d a t u , Neagoe-Vodă. C u v â n t a r e , p. 1 0 .
e 8
) Cu puterea armelor a contribuit Neagoe la aşezarea în scaun a
predecesorului său Vlăduţă Vodă, când îl vedem în fruntea unuia dintre
«ele trei pâlcuri îndreptate împotriva lui Milos. Iar cât priveşte sfârşitul
t r a g i c al acestui Milos ( M i r c e a ) , — pe care-1 a m e n i n ţ a cu t r a g e r e a în ţ e a p ă , — în
temniţele Constantinopolului, îl v e d e m pe Neagoe plin de satisfacţie şi bu­
curie, atunci când anunţă pe Braşoveni despre sfârşitul tragic al acestui
rival al său, cerând acestora să se veselească din toată inima împreună cu
dânsul fiindcă acest Milos le-a cauzat multe mizerii în viaţă. Cf. Hurmu-
zaki—Iorga, Documente, XV, p. 241. „Existimamus enim et Fraternitatea
Vestras de omni statu nostro qvţadioque similiter l e t a r i . Quia super multos
•efusiones s a n q u i n u m minime desinere neve cessare debeat").
B9
) Op. cit. p. II.
7 0
) Vezi: Mănăstirea Argeşului o adevărată perlă a arhitecturii, despre
«are cronicarul spune: „In scurte cuvinte, în lume nu se va afla alta ea
 Nu putem încheia aceste r â n d u r i f ă r ă să spunem ceva şi
d e s p r e colaboratorii lui Neagoe Basarab. In timpul domniei lui
d e m a i bine de 9 ani, Neagoe a a v u t a t â t sprijinul b o e r i l o r c â t
m a i a l e s concursul p r e ţ i o s a l soţiei sale Doamna Despina, des­
p r e c a r e N. Iorga spunea că a fost „unul dintre cele mai c u r a t e
71
chipuri de D o a m n e r o m â n e " ) . î m p r e u n ă cu a c e a s t ă devotată
soţie v a începe el, întrebuinţând a r g i n t a r i i dela Sibiu, ca C e ­
lestin şi Ioan, a p o i Ludovic R o r e r , lucrul la f u n d a ţ i a sa s c u m p ă f

Mănăstirea Argeşului.
Cât p r i v e ş t e r e l a ţ i i l e boierilor lui Neagoe cu Sibienii, m e n ­
ţ i o n ă m o singură scrisoare aceea a lui Oprea Vistierul care între
anii 1 5 1 4 — 1 5 1 5 scrie burghermeşterului din Sibiu, Iacobus, r u -
gându-1 să e l i b e r e z e p e un o a r e c a r e s ă r a c din oraşul Râmnic
„ c a r e zace în temniţa din cetatea Sibiului. Ii a d r e s e a z ă ur­
m ă t o a r e l e cuvinte p l i n e de recunoştinţă: „Bine să ştii dom­
n i a t a că-i om drept, p e c r e d i n ţ a şi p e sufletul meu. D e a c e e a t e
rog p e domnia t a s ă - ţ i pui cuvântul la Domnul v o s t r u şi să
faci voia m e a să scoţi pe acest s ă r a c din temniţă. Eu voiu fi
prietenul tău până voiu trăi. Căci v o r v e n i şi oamenii v o ş t r i î n
72
m a n i l e m e l e şi v o i u face i a r ă ş i p e voia D-tale" ).
In s f â r ş i t să v e d e m ceva şi din l e g ă t u r i l e Doamnei Des­
p i n a cu Sibiul, oraşul în c a r e soţia vrednicului domn şi-a pe­
t r e c u t a p r o a p e t o a t ă v i a ţ a ei de v ă d u v i e .
Intr'o s c r i s o a r e din a n u l 1 5 1 3 r e c o m a n d ă b u r g h e r m e ş t e r u -

accasta; fericit cel ce au făcut-o, fericiţi cei ce au lucrat-o". (Cf. Const.

Căpitan Filipescu, Istoriile Domnilor Ţării Româneşti, p. 3 8 ) , şi învăţăturile
lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie, un adevărat tratat de educa­
ţ i e p o l i t i c ă , m i l i t a r ă , m o r a l ă şi religioasă. Neagoe B a s a r a b p o a t e fi socotit c*
cel d i n t â i s c r i i t o r bisericesc r i d i c a t din m i j l o c u l Românilor.
7 1
) N. Iorga, Femeile în vieaţa neamului nostru, Vălenii de Munte,.
1 9 1 1 , p. 1 9 .
7 2
) S. Dragomir, op. cit. p. 68. In 1 5 2 1 Oprea Vistierul se întorcea
deld V e n e ţ i a unde fusese într'o misiune cu R o m a n u l Diacul. Cf. Hurmuzaki,
Documente, XI, p. 1 4 4 . Iacobus Mydwescher a fost burghermeşter în anii
1514—1515. După moartea lui Paulus Remser el a mai deţinut funcţia da
p r i m a r încă odată din Sept. 1 5 2 2 până Ia s f â r ş i t u l anului.
lui Matias pe sluga sa Hratni rugându-1 să-i creadă toate câte
73
l e v a grăi, „căci sunt cuvintele noastre adevărate" ).
După moartea lui Neagoe Basarab (15 Sept. 1521), Des-
pina „fosta Doamnă a marelui Io Basarab Voevod", retrasă un­
deva în apropierea Sibiului, ţine să mulţumească Sibienilor prin-
tr'o scrisoare, pentru faptul că i-au dat de ştire despre ocupa­
rea tronului Ţării Româneşti de către fiul său Teodosie. „Şi
iată am înţeles — scrie văduva Despina — ce mi-aţi scris gra­
ţia voastră şi bună veste mi-aţi dat a cunoaşte despre fiul meu,
că i-a dat Dumnezeu Ţara Românească. De aceea mă închin
foarte domniei voastre, ca unor fraţi ai mei şi prieteni; căci
îmi purtaţi gând prietenesc şi bun. De aceea ştie domnia voas­
tră că până am fost între voi v'am fost bună prietenă. Dacă va
4
vrea Dumnezeu, vom fi în şi mai bună prietenie'"' ).
După alungarea din scaun a fiului său Teodosie de către
Radu dela Afumaţi, Despina doamna, după o scurtă şedere la
75
Braşov ) se refugiază cu fiicele sale Stana şi Ruxandra la
Sibiu, unde îşi va trăi mulţi ani în şir amarele zile a l e văduviei
îndeletnicindu-se cu creşterea celor două fiice ce-j mai rămăse­
76
seră din şase copii ) cu câţi o miluise Dumnezeu.

73
) Ibidem, p. 63. Mathias Armbruster a fost burgermeşter în
anul 1 5 1 3 . (Cf. Archiv des Vereines fiir Siebenbiirgische Landeskunde, 1884,
p. 5 3 2 ) .
74
) Ibidem, p. 61. Scrisoarea din Dec. 1 5 2 1 sau din Ianuarie
1522. (Cf. N. Iorga. Studii şi documente, I I I , p. X L , V I — V I I . Idem, Preten­
denţi domneşti în sec. XVI, p . 1 7 — 1 8 şi H u r m u z a k i — I o r g a , Documente. XV,
p . 2 5 4 , n o t a 1 ) . V e z i şi s c r i s o a r e a l u i Teodosie către Sibieni din 7 Ian. 1 5 2 2 .
Apud S t . Nicolaescu, Documente slavo-române, p. 2 6 — 2 7 ) .
7 5
) Vezi scrisoarea către Braşoveni a voevodului t r a n s i l v a n Ioan Zâ-
p o l y a d i n 2 A u g u s t 1 5 2 3 , d e s p r e p o r u n c a r e g a l ă cu D o a m n a Despina care „in
m e d i o v e s t r u m hainiit r e s i d e n c i a m " , să f i e t r i m i s ă la S i b i u : „Nune a u t e m p r e -
f a t u s d o m i n u s n o s t e r r e x i t a s t ă t u ţ i e t d e c r e v i t u t ipsa d o m i n a o m n i n o i n ci-
•vitatem Maiestatis S u e Cibiniensem se r e c i p i a t m o r a t u r a . . . R e q u i r i m u s i g t u r
vos . . . prefaţam dominam r e l i c t a m simul cum universis bonis e t r e b u s ac
familiaribus suiş, cunctis eciam ad ipsam dominam e t f a m i l i a r e s suos p e r t i -
nentibus libere ac p a c i f i c e , absque omni impedimento et molestacione de
ipsa c i v i t a t e m cibiniensem, h o n o r i f i c e , decenţi c a t e r v a v e s t r a ipsam dominam
sequi facere debeatis" (Cf. H u r m u z a k i — I o r g a , Documente, X V , p. 2 7 1 )
T 8
) Teodosie, P e t r u , Ioan, A n g h e l i n a , S t a n a şi R u x a n d r a .
 In a n u l 1 5 2 4 o v e d e m în p r o c e s cu a r g i n t a r u l Celestin, c a r e
p e n t r u o p r e t i n s ă d a t o r i e de 5 7 florini ce a r fi a v u t de la
Neagoe V o d ă , îi o p r e ş t e Doamnei Despina nişte vase preţioase»
1 disc frumos d e argint, 2 cuţite de 6V2 m ă r c i greutate, c a r e
77
se a f l a u l a a r g i n t a r u l L u d o v i c R o r e r din S i b i u ) . D u p ă ce-şi
m ă r i t ă a m b e l e fiice cu domni români, un B a s a r a b ( R a d u d e l a
A f u m a ţ i ) şi un Muşatin ( Ş t e f ă n i ţ ă V o d ă ) , Despina se r e t r a g e din
nou la Sibiu unde-i p l ă c e a să se a d ă p o s t e a s c ă . D u p ă m o a r t e a lui
Ş t e f ă n i ţ ă se stabileşte şi v ă d u v a acestuia, Doamna S t a n a , l a Sibiu,
penifcruca nu peste mult, d u p ă m o a r t e a lui R a d u d e l a A f u m a ţ i , s ă
se refugieze şi soţia acestuia, R u x a n d r a , t o t în acelaş oraş.
A s t f e l a j u n g e Sibiul să ocrotească trei v ă d u v e de domnitori, în
a c e l a ş timp.
S t a n a se c ă l u g ă r e ş t e luând numele d e S o f r o n i a şi m o a r e
în anul 1 5 3 0 , i a r R u x a n d r a se m ă r i t ă a doua o a r ă cu R a d u Paisie.
A i c i la Sibiu, Doamna Despina a fost n e v o i t ă p â n ă t â r z i u
să p o a r t e un proces ( 1 5 3 4 ) c o n t r a lui Petru Qtvds, c a r e nu v o i a
« ă - i restituie o c o r o a n ă de a u r în v a l o a o r e de 1 0 0 0 florini. I n ­
culpatul P e t r u Otvos neputându-şi dovedi decât printr'un sin­
gur m a r t o r a f i r m a ţ i u n e a că a r fi restituit coroana, „ U n i v e r s i t a ­
tea săsească" în instanţa c ă r e i a se p u r t a procesul, îl î n d r u m e a -
z ă să a d u c ă la j u r ă m â n t 7 oameni cinstiţi şi vrednici d e c r e ­
zare. Nemulţumită de sentinţa aceasta D o a m n a Despina face apel
la regele de atunci a l Ungariei Ioan Zâpolya, fostul voevod
7
transilvan *).

7 7
) N. I o r g a , Studii şi documente, III, p. L X X V , No. VIII. In proto­
coalele sibiene, I, fol. 2 3 , V , se s p u n e : „nonnulla argentaria, utputa discum
unum â r g e n t i et duas scutellas m e d i o c r e s m a r c a s sex cum media". (Apud. N.
I o r g a , o. cit., p. L X X V ) . . Cf. şi Ş t . Meteş, Relaţiile comerciale . . . p. Hör
7 8
) A p u d . I. L u p a ş , Istoria Românilor, Ed. X V , p. 2 1 3 , nota 1 : 1534,%
1 9 . . „Die sächsische Universität urteilt in dem Prozesse der Despina Wit­
we des W o i w o e l e n d e r W a l a c h e i B a s a r a b , bezüglich einer goldenen Krone im
Werte von 1000 fl. die sie dem G o l d s c h m i e d P e t e r Eotweos übergeben dahin:
Nach dem d e r G o l d s c h m i e d b e h a u p t e , e r h a b e die K r o n e z u r ü c k g e g e b e n , hie­
für aher nur einen ungenügenden Zeugen vorführen könne, er mit sieben
unbescholtenen, ehrenhaften Männern beschwören, das e r die K r o n e an Tes-
pina zurückgegeben habe. Die Klägerin giebt sich mit diesem Urteil nicht
 D u p ă 2 0 d e ani de pribegie, Despina se r e î n t o a r c e în Ţ a r a
Românească. I n t r e anii 1541—1545 o a f l ă m la Bucureşti unde,
negăsind nimic din splendorile Curţii de a l t ă d a t ă se r e t r a g e
într'o c a m e r ă modestă dela C u r t e a domnească, în care singură
şi a m ă r â t ă îşi plânge morţii. Din Bucureşti trimite Sibienilor
o scrisoare la 17 Nov. 1541, în c a r e îi a n u n ţ ă d e s p r e t r i m i t e r e a
76
la ei a omului s ă u Radu, ,,cum omni plena informacione" ).
D u p ă o şedere de 4 ani în Ţ a r a R o m â n e a s c ă se h o t ă r ă ş t e să se
r e t r a g ă din nou la Sibiu, unde se călugăreşte, luând numele de
maica Platonida.
,,0 maică Platonida, rătăcind de-a-lungul zidurilor unei
vechi mănăstiri, r e m e m o r â n d p o a t e în b ă t r â n a ei minte puţina
fericire şi m u l t e l e ei lacrimi, de c a r e a a v u t p a r t e în v i a ţ ă r e ­
m e m o r â n d faptele războinice a l e despoţilor sârbi, cele bisericeşti
a l e lui Neagoe B a s a r a b şi cele lumeşti a l e f r u m o a s e l o r ei dom­
80
n i ţ e " ) . A ş a r ă s a r e din negura, v r e m u r i l o r s t r ă l u c i t o a r e a şi b l â n ­
da figură a Doamnei Despina, î m b r ă c a t ă în anii v ă d u v i e i în
haina m o n a h a l ă a Maicii P l a t o n i d a şi a d ă p o s t i t ă ani d e - a r â n -
du-1, p â n ă la obştescul ei sfârşit, în C e t a t e a Sibiului.
Doamna Despina m o a r e în chinurile ciumei în Sibiul pri­
81
begiei sale, la 30 Ianuarie 1554 ). A s t f e l s'a stins b ă t r â n e ţ a de

zufrieden und a p p e l l i e r t an den König". Cf. F r . S c h u l l e r , Regesten zur Ge-

schiclite der siebenbürgischen Landesleile Ungarns von 29 VIII, 1526 bis 21
VII 1540, în Anuarul Liceului evanghelic luteran. S i b i u , 1 9 0 6 — 7 , p. 2 1 . V e z i
şi H u r m u z a k i — I o r g a , Documente, X V , p. 3 6 7 — 8 Nr. 6 8 8 şi p. 7 3 7 — 8 Nr. 7 1 2 ,
unde se vorbeşte de acest proces).
7 B
) Hurmuzaki—Iorga, Documente, XV, p. 408.
8 0
) C. G a n e , Trecute vieţi de doamne şi domniţe, vol. I, Operă pre­
m i a t ă de A c a d . R o m . Ed. I I , B u c u r e ş t i , Ed. U n i v e r s u l , 1 9 3 4 , in — 8 ° , p. 6 6 .
8 1
) Cf. A l . L a p e d a t u , Mormântul Doamnei Despina, în Rev. Istorică, Vil,
1 9 2 1 , p. 2 3 — 2 4 . P e m o r m â n t u l Despinei se află u r m ă t o a r e a i n s c r i p ţ i u n e : „A
r ă p o s a t r o a b a lui D u m n e z e u D o a m n a monahia Platonida şi s'a s ă v â r ş i t la Si­
biu î n anul 7 0 6 2 ( 1 5 5 4 ) l u n a I a n u a r 3 0 de zile. Şi d u p ă 2 ani a adus-o Prea
Sfinţitul M e t r o p o l i t A n a n i a " . Cf. şi Cronologia lui Mihail Sigler; S. Michae­
lis S i g l e r i , Chronologiae rerum hungaricarum, transylvanicarum et vicinorum
libri duo). Ed. Mihail Bel, în: „Adparatus ad historiam Hungariae", p. 7 4 :
„ 1 5 5 4 . Nobilis ac m a g n a e integr.itatis m a t r o n a Despina, relicta Basarab Voy-
vodae quondam Transsalpiniensis, peste c o r r e p t a , Cibinii m o r i t u r " .
necazuri, d e lacrimi şi de pribegie a vrednicei doamne Despina.
A m i n t i r e a acestei doamne, c a r e în cucernicia ei creştinească
s'a h o t ă r â t mai d e g r a b ă să se d e s p a r t ă d e orice p o d o a b ă de
p r e ţ decât să r ă m â n ă n e t e r m i n a t ă frumoasa m ă n ă s t i r e a A r g e - ,
şului, s'a p e r p e t u a t de-alungul veacurilor, t r e c â n d în legendă
ca una d i n t r e figurile de femei, c a r e a a v u t un rol d e seamă în
v i e a ţ a neamului • nostru. P e bună d r e p t a t e se p o a t e spune că:

„Ţara care naşte astfel de femei

Merită şi vieaţa şi mărirea ei.
Căci să ştiţi cu toţii că un neam se face
8
Mare, sau se pierde, cum femeii place ®).

O CONSCRIPŢIE DELA 1773.

de ŞTEFAN PASCU

Deoarece documentele p r i v i t o a r e l a viaţa s a t e l o r noastre

sunt destul d e r a r e —; în orice caz mult mai r a r e d e c â t cele
referitoare la v i a ţ a a ş e z ă r i l o r urbane — orice ştire documen­
t a r ă , cu v r e o ihformaţiune nouă menită să l ă m u r e a s c ă v r e u n u l
din a s p e c t e l e acestei vieţi, poate p r e z e n t a deosebit interes. C u
a t â t mai viu trebue să fie interesul trezit de ştirile r e f e r i t o a r e
l a v i a ţ a s a t e l o r din Transilvania, în c a r e se reoglindeşte în oa­
r e c a r e m ă s u r ă traiul populaţiei româneşti,- sau u r m e de trecut
românesc, deoarece numai aici s'a p ă s t r a t moştenirea s p i r i t u a l ă

8 2
) D. Bolintineanu, Opere complete. Poezii. Legende istorice. . . Bu­
cureşti, 1 9 0 5 , p. 1 1 (Biblioteca Scriitorilor Români). Merită menţionat aci
şi faptul, că amintirea Doamnei Despina s'a p ă s t r a t şi perpetuat şi î n lite­
ratura germană, această reminiscenţă literară constituind o dovadă în plus
a neîntreruptelor legături ale lui Neagoe B a s a r a b şi ale soţiei sale Doamna
D e s p i n a , cu Si bi ul . A s t f e l în p r e ţ i o a s a l u c r a r e a a l u i G u s t a v S e i v e r t , Kultur­
historische Novellen aus dem Siebenbürger Sachsenlande, vol. I, Hermann-
stadt, 1 8 6 6 , se face amintire despre văduva lui Neagoe Basarab, în refu­
giul ei sibian, în mai m u l t e schiţe, c a : Das erste Auftreten (p, 2 8 — 5 4 ) ; Die
Taufe (p. 55—68); Vor dem Sturme (p. 69--94); Schreckens—Botschaften
(p 95—120).
strămoşească, accesul românimii în oraşe înainte d e anul 1 9 1 8
fiind osândit să întâmpine felurite piedeci.
Conscripţia d e l à 1 7 7 3 , p r i v i t o a r e la o fostă p r o p r i e t a t e a
1
Iezuiţilor în hotarul comunei Turnişor din jud. S i b i u ) , adu­
când ştiri l ă m u r i t o a r e cu p r i v i r e la viaţa locuitorilor români din
acea comună, e s t e i n t e r e s a n t ă şi deci d e m n ă a fi cunoscută. In
această conscripţie l a început se face descrierea proprietăţii
'•— descriptio îundi — cu delimitările ei şi cu a l t e a m ă n u n t e p r i ­
v i t o a r e l a a p a r t e n e n ţ e l e existente: cuptorul de pâine, fântâna
c u a p ă p o t a b i l ă şi — ceeace e s t e mai i m p o r t a n t — se descriu
locuinţele R o m â n i l o r cari munceau p r o p r i e t a t e a , a inquilinilor.
E s t e interesant acest fapt, deoarece înfăţişează felul de traiu
a l acestor locuitori români din Transilvania d e p e moşiile no­
b i l i a r e s a u bisericeşti în sec. X V I I I , m a t e r i a l u l şi felul d e con­
strucţie a l locuinţelor, g r a j d u r i l o r , şurilor, staulelor şi al ce­
l o r l a l t e a p a r t e n e n ţ e . M a i a f l ă m din a c e a s t ă conscripţie starea
m a t e r i a l ă a acestei categorii de oameni din T r a n s i l v a n i a sec.
X V I I I . Desigur c ă nu e r a la fel peste tot situaţiunea m a t e r i a l ă a
locuitorilor români de p e moşiile nobiliare şi bisericeşti. E a se
deosebea d e l à moşie l a moşie, d a r cel puţin în a c e s t c o l ţ sud-
estic a l Ţ ă r i i t r a n s i l v a n e starea l o r m a t e r i a l ă era a s e m ă n ă t o a r e .
Unii dintre locuitorii şi muncitorii de pe p r o p r i e t a t e a iezuiţilor
din Turnişor, c a r e toţi e r a u Români, cu n u m e n e a o ş e româneşti
caracteristice acestei regiuni, a v e a u câte 5 cai, 3 v a c i ( S t a n B u ­
cure 1) , alţii 4 boi, 2 vaci, 2 junei (Stanciu M u n t e a n sau M a n i u
Manta), etc., a l ţ i i mai puţin, d u p ă v â r s t a fiecăruia. In total
aceşti 6 locuitori români de p e a c e a s t ă moşie a v e a u 8 oai, 1 4
boi, 1 0 vaci, 4 junei şi 1 3 porci. Nu a v e a u însă nici oi nici stupi.
Unii a v e a u copii (Maniu M a n t a 3, T o a d e r Banciu 2, L u p u M u n ­
tean 2, Stanciu M u n t e a n 2 şi S t a n B u c u r e l 1 ), i a r alţii nu a v e a u
(Mihail Motoffa).
P a r t e a cea mai i m p o r t a n t ă , ce se poate d e s p r i n d e din a c e a ­
stă conscripţie, este aceea p r i v i n d numirile h o t a r e l o r p r o p r i e -

*) Conscripţia ne-a fost pusă la î n d e m â n ă de c ă t r e D-l prof. 0.' Ghibu,

pentru care fapt îi m u l ţ u m i m şi pe această cale.
taţii. Toate aceste hotare, cu toate că a ş e z a r e a e r a săsească, cu
o singură excepţie, au numiri curat româneşti. Pe Obresse (Pe
ObrejeJ, Pe drumu Vetti al Kristianului (Pe drumul vechi ai Cris­
tianului?), Kimpsoru (Câmpşor). LaValja Sztrumsi Mike (La va­
lea strungii mici), La Delnizile Lunds (La delniţele lungi), Pe
Kalja din Mislok (Pe calea din mijloc), Din Sos de Drumu Ru-
sesorilor (Din jos de drumul Rusciorilor), La Reissbach-Roz-
bach, La Drumu Suri Mike (La drumul Şurii mici), La Keremiz
(La cărămizi), Drentya (Valea Drentii), Dupe Gredin (Du­
pă grădini), La Zsiltippu Cseteczi (La jilipul cetăţii), La
Podu Gurenilor (La podul Gurenilor, looui'fcarii din Gu­
ra R â u l u i ) , La Pereu (La Pârâul — Teiului —), In Lun-
ka ha Mijke (In lunca cea mică), In Lvtnka ha Mar a (In
lunca cea mare). In r a p o r t u l cancelariei aulice t r a n s i l v a n e din
2 8 S e p t . 1 7 8 6 , r e l a t i v l a p r o c e s e l e comunei P o p Iaca cu Saşii din
2
Cristian şi cu cei din T u r n i ş o r ) , mai găsim câteva numiri to­
ponimice r e f e r i t o a r e la h o t a r e l e comunei T u r n i ş o r : Pereul Te-
jului (Părăul Teiului), La Dumbrava Statului, Pereul Dracilor
(Părăul Dracilor), Santz (Şanţ), Valea Te jului (Valea Teiu­
lui), Iezuin (Miezuini?), Vadu Guranilor şi Berka lui Bumbiti
(Bercul lui Bumbiu).
C a r a c t e r u l românesc a l acestor nume topice e vădit. D a r
c h i a r d a c ă în a l c ă t u i r e a a c e s t o r nume topice se găsesc şi u r m e
streine, a c e s t e a sunt formaţiuni româneşti, căci cuvinte ca J i l i p ,
„jgheab, lăptoc, c e t e r n ă " şi b e r c ,,pădurice", (de origine m a ­
g h i a r ă ) , sunt a p e l a t i v e româneşti. Reissbach-Rozbach n u p o a t e
fi l u a t în considerare, d e o a r e c e indică n u m e l e unui sat botezat
d e S a ş i asftel: R o t h b a c h - R o t h b e r g - R o ş i a şi nu un nume topic.
O b r e j e , Delniţă, Miezuini sunt de origine s l a v ă , trecute însă prin
filieră românească. Românii pot f o r m a sute de n u m e t o p i c e cu
a s t f e l de e l e m e n t e d e origine m a g h i a r ă sau s l a v ă , d a r p e n t r u
3
a c e e a tot româneşti r ă m â n ) .

2
) Cf. Contribuţiuni istorice privitoare la trecutul Românilor de pe pă­
mântul crăiesc. S i b i u , 1 9 1 3 , p. 309—310.
3
) E. Petroovici, Toponimie ungurească în Transilvania medievală în
Transilvania, 1 9 4 3 , A n . 74, p. 1 1 5 .
 4
S a v a n t u l filolog W . M a y e r - L t i b k e ) v o r b i n d despre situa-
ţiunea Elveţiei s p u n e c ă a c o l o u n d e n u m e l e topice (nume de
v ă i , câmpuri, ogoare, e t c ) , sunt d e o origine, iar numele d e loca­
lităţi (sate, o r a ş e ) d e a l t ă origine, acestea din u r m ă sunt din
limba populaţiei v e n i t e m a i recent, pe când cele dinâti sunt din
limba p o p u l a ţ i e i mai vechi. S i t u a ţ i u n e a e identică şi la noi, un­
d e a d e s e o r i s a t e l e a u n u m e d e origine m a g h i a r ă sau germană, •
pe când numele topice sunt româneşti. Prin urmare numele
ungureşti-nemţeşti a l e s a t e l o r t r a n s i l v a n e nu, sunt o d o v a d ă des­
p r e p r i o r i t a t e a elementului maghiar sau german în T r a n s i l v a ­
nia. M a i de g r a b ă numele topice româneşti, ce indică h o t a r e l e
s a t e l o r ou nume ungureşti sau nemţeşti, sunt o d o v a d ă p e n t r u
p r i o r i t a t e a elementului românesc. Fenomenul — d u p ă explica-
5 6
ţiunile filologilor I. I o r d a n ) şi E. P e t r o v i c i ) — s'ar fi î n t â m p l a t
astfel: în mijlocul satului t r ă i a p r o p r i e t a r u l ungur ori s a s cu
c a s a lui, î n c o n j u r a t ă de a l t e câteva case a l e a r g a ţ i l o r de aceeaşi
naţionalitate. P r o p r i e t a r u l care a d a t numele satului, fiind străin,
nu p u t e a fi a l t f e l nici n u m e l e a ş e z ă r i i , pe c a r e o s t ă p â n e a . Pe
moşia satului însă, prin poieni, şi-aupăscut v i t e l e şi a u muncit
p ă m â n t u l Românii, a d ă p o s t i ţ i p r i n cătunuri şi case izolate din
timpul când a u fost nevoiţi s ă cedeze locurile dela şes cutro-
pitorilor s a u coloniştilor. Numele ungureşti sau nemţeşti ale
s a t e l o r nu sunt deci o d o v a d ă că Ungurii sau S a ş i i a r fi fost
în regiunea r e s p e c t i v ă înaintea Românilor. C e l m u l t a r putea
arăta că p r o p r i e t a r i i nobili a u creat centrele în jurul cărora
s a u a ş e z a t iobagii români, izolaţi mai înainte p e p ă m â n t u r i l e
lucrate de ei sau unde-şi p ă ş t e a u turmele.
A c e a s t ă teorie se p o a t e a p l i c a cu d e p l i n ă justificare şi la
cazul a ş e z ă r i i din a p r o p i e r e a Sibiului, u n d e satul p o a r t ă nu­
m e l e întemeietorului, Eppo, din c a r e s'a f ă c u t Eppendorff şi prin

4
) Einführung in das Studium der romanischen Sprachwissenschaft.
Heidelberg, 1920, § 282.
5
) Rumänische Toponomastik. Bonn>—Leipzig, 1 9 2 4 , p. 4.
*) O. c, p. 1 1 6 .
 7
m e t a teză N e p p e n d o r f ) , în timp ce t o a t e numirile h o t a r e l o r sunt de
origine r o m â n ă . C e e a c e d o v e d e ş t e c ă Românii e r a u prezenţi în a c e ­
s t e locuri la întemeierea satului, la sfârşitul veacului al X I I I - l e a şi
începutul celui u r m ă t o r . Ş i n u numai pe h o t a r e l e satului Turni-
ş o r au fost p r e z e n ţ i Românii l a venirea S a ş i l o r , d a r în t o a t ă r e ­
giunea d i n t r e Sibiu şi Ţ a r a Oltului, unde se pomeneşte pe la
începutul sec. X I I I cunoscuta terra Blackorum şi silva Blacho-
rum. O a l t ă d o v a d ă l o c a l ă este numele satului vecin, Cristian,
8
p ă s t r a t numai de Români cu numele întemeietorului ), ceeace
înseamnă c ă Românii e r a u prezenţi în momentul intemeierii lui.

CONSCRIPTIO

Totalis et integri fundi in possessione K i s T o r o n y sedi

saxonicali Cibininensi a d j a c e n t e s : habiti, hactenus p e r V e n e r a -
bilem Residentiam R. R. P . P. Societatis J e s u Cibiniensem tenti
e t possessi, cum uníversis e j u s d e m appertinentiis, a d eundlem
fundum spectantibus et de praesenti ex ordinatione altissima
p e r fiscum in T r a n s i l v a n i a Regiuni m o d o e t ordine quod decet,
recepii.

Ad

Gratiosum I n d . Commissionis desuper institutae mandatura

j u x t a instructionem e t ordinationem nobis eatenus d a t a m tam e x
oculari n o s t r a in quantum fieri p o t e r a i , diligenti inspectione,
q u a m v e r o fide digna certorum incolarum a c seniorum prae-
f a t a e possessionis a d id j u r a m e n t o mediante adhibitorum r e l a -
tione facta, habita item status, quantitatis, speciei et numeri
honorum ratione et reflexione A n n o Domini Milésimo, Septin­
gentésimo, Septuagésimo T e r t i o die v e r o D e d m a Sexta Mensis
Deeembris fideliter suscepta e t inhoata.

7
) H. K l i m a , Neppendorf. Geschichte eines deutschen Dorfes in Sieben­
bürgen, în Deutsche Forschung im Südosten, 1 9 4 3 , an. I I , p. 1 1 8 .
8
) Cf. I. Moga, Contribuţiuni la istoria colonizărilor din Transilvania.
Numirile satului Cristian şi semnificaţia lor. Sibiu, 1 9 4 4 .
 Descriptio fundi.

Fundus praescriptus situatur ciroa meditulUum dictae pos-

sessionis ad Portam Orientalem in vicinitàtibus a b una Thomae
8
Huber ) ct Rosinae Brimesperger in Ioannis quondam, B r i m e s -
P E R G E R ) viduae partìbùs ab altera ineolarum a n n o t a t a e pos-
1 0

sessionis, in quern fundum i n t r a t u r p e r Portam Majorem l api -

déam a tegulis calce junctis exstructaxn inbricibus coopertam,
valvis pineis provisam, a d d u a s p a r t e s aperibilibus, eisdemque
inhaerente Minori quoque porta u t r a s q u e v e r o cardinibus f e r -
r é i s v e r t e n t e s m a j o r e m quidem r e c t e ferreo, minorem v e r o lig-
neo r e p á g u l o clausibiles.
Huic a b u t r a q u e p a r t e a d h a e r e t m u r u s et quidem a p a r t e
1
m e r i d i o n a l i Long. Orgias G e r m a n i c a l e s 6 / 2 Schies 4.
I n t r a n d o p e r P o r t a m p r a e d e s c r i p t a m a p a r t e sinistra a d -
jacet:
Furnus m u r o p r a e d e c l a r a t o contiguus e tegulis calce junctis
p r o pinsendo p a n e a d a p t a t u s c a p a x M e t r . 3 a d e x t r a v e r o
Puteus e lapidibus constructus a d duas circiter Orgias G e r -
manicales profundus a q u a potabili abundans, ardea quidem
c a r e n t e et a u t l i a ( ? ) solum O r i e n t e provisus.
S u p e r q u o fundo in contiguitate praedescriptorum muro-
r u m , sine a capite praenominati fundi a d j a c e t .
Oblongum Aedificium ab utraque parte a d unam conti-
guationem e tegulis a r g i l l a junctis sub cooperimento scandalceo
et quidem a p a r t e m e r i d i o n a l i m a j o r i b u s scanidulis, a parte
septentrionali ordinarij e t his vetustioribus, illis v e r o r e c e n t i o -
ribus coopertum et e x t r u c t u m singillatim id est, a singula p a r t e
quator stabula cum duobus umbraculis sub se continens, et qui-
idtem a p a r t e meridionali orificio a d septentrionem, a p a r t e a u -
t e m septentrionali viceversa; a d m e r i d i e m v e r s o . Quae singula

9
) Familia Huber se află printre cele colonizate în Turnişor între anii
1 7 3 4 — 1 7 3 8 . Cf. H. K l i m a , o. c, p. 1 3 3 .
1 0
) Intre familiile colonizate în Turnişor pe la mijlocul veac. XVIII
se găseşte şi familia Brimesberger.
8 cubieula januis pineis, fenestris p a r t i m v i t r a r e i s , p a r t i m mem-
b r a n a c e i s e t fornacibus ordinariis, tabulatis assericeis pavimen-
tis v e r o argil laceis provisa, e t p r o hic et nunc habitationi sex
inquilinorum a d a p t a t a . Reliqua duo v a c u a suis o r d i n a r i i s requi­
sites p a r a t a quidem, v e r u m unicum lubiculum fornace rumata
visitur, quorum cubiculorum r u i n a e subest cellarium lapideum
a r c u a t u m c a p a x recipiendi v a s a 4 0 - r i a cir. 8 d e p r a e s e n t i a q u a
r e p l e t u m , stabula v e r o dbmibus contigua pa ri t e r pineis tabulatis
e t januis p r o hibernatione pecorum provisa. Locis v e r o fenes-
tralibus a d i n s t a r cubiculorum majoribus quidem e t tabulis so­
lum assericeis occlusis. Quod oblongum aedificium praescripta
a c t o cubicula et stabula suib se continens in longum dimensu-
r a t u m est Orgiarum 1 9 Schies 4 a b una solum parte; ab a l t e r a
totidem.
Cui p r a e d e s c r i p t o aedificio a d h a e r e n t d u o
Umbracula a d fulgra sub cooperimento, u t praemissum est,
scandulaceo erectla, quorum unicum a p a r t e sepitentrionali e l e ­
v a t u m in f u n d o a e q u e septentrionali m u r o obductum Org. 3.
A l t e r u m v e r o a p a r t e meridionali eregione e x i s t e n s p r o suppo-
sitione curnuum aptum numerat Orgia® 4 muri e t Schies 4V2.
His umbraculis p r o x i m u m est
Horreum ad f o r m a m crucis erectum m a j o r i b u s schandulis
tectum, in lateribus asseribus acclusum, u n a p o r t a carens, a l ­
t e r a v e r o e x asseribus j a m f e r m e ruinatis gavisum c a p a x T r i -
tur. 6.
Qui fundus p r a e d e s c r i p t u s ab u t r a q u e p a r t e in tanta e x ­
tensione ut e x p o s i t u m est, cingitur m u r o p r a e d e e l a r a t o r u m a e -
dificiprum in r e l i q u a a u t e m p a r t e per vicinos cinctura s e r v a t u r ,
e s t a u t e m in fine occidentali latus Org. 1 5 S c h i e s l'/s
in m e d i o pari t e r l a t u s Orgiarum 1 6 in v e r o orientali latus Org.
1
1 5 longus dienique p e r medium dimensuratus Org. 74 /2.
Notandum. In p r a e d e s c r i p t a dimensuratione Orgiam G e r -
manicalem adhibitam esso.
A d p r a e d e s c r i p t u m fundum sunt a p p e r t i n e n t i a e sequent**
e t quidem:
 1
In Territorio super versus Kereszteny-Szigetf ).
Cub. Met.
1-mo In loco vulgo P E OBRESSE dicto vicinitati-
12
busque a b u n a P a u l i S n e l ) ab altera vero
13
p a r t i b u s Philippi R e i s e n n a u e r ) incolarum dic-
t a e possessionis K i s T o r o n y c a p a x . . . . 2 —
2-4o In loco P E D R U M U V E T I I A L K R I S T I A N U -
LUI, vicinitatibusque a b una Christiani S c h ü l -
1 4
l e r ) senioris, a b a l t e r a J o a n n i s junior D e r -
1 5
ner ) capax . . . . . . . . . . . 9 2
Nune a g r u m in quatuor p a r t e s divisum tenebant
inquilini e t quidem: Sztan Bukurel Cub- 2
Met. 2, M a n y M a n t a Cub. 2 Met. 1, S z t a n t s u
M u n t a n Cub. 1 Met. 1, T o a d e r B a n c s Cub. 3
Met. 2.

3-tio In loco eodem O B R E S S E dicto vicinitatibus­

16
que a b una S t e p h a n i E k e r r e i t e r ) , a b a l t e r a
17
partibus v i d u a e M a r i a e L i c h n e k e r i n ) capax 2 2
Nune agrum cultivat S z t a n t s u M u n t j á n .

4-to In loco K I M P S O R U dicto vicinitatibusque ab

una annotati Stephani Ekerrejter, ab altera
Pauli S n e l c a p a x . . . . 1 —
Nune cultivas Lupu M u n t j án.

Summa capax huius Territorio 15 —

1 1
) Cristian, K e r e s z t e n y s z i g e t , Crossau.
1 2
) Familia Schnell se aşează în Turnişor între 1750—1760. Cf. H.
Klima o. c , 133.
1 8
) Familia Reisenauer se aşează în Turnişor pe la 1734—1738. Cf.
Ibidem.
1 4 1 5
• ~ ) Aceste două f a m i l i i nu se ştie când s'au aşezat în T u r n i ş o r , de­
o a r e c e nu se pomenesc î n t r e coloniştii din sec. X V I I I .
le—17) Ambele familii: E c k e n r e i t e r şi Lichtnecker sunt amintite prin­
t r e coloniştii din 1734—1738.
 In Territorio Mediocri
Cub. Met.
J-mo In loco L A V A L J A S Z T R U M S I M I K E , vici­
nitatibusque a b una Philippi Reisennauer, ab
a l t e r a v e r o p a r t i b u s finium a g r o r u m c a p a x . . 5 —
Cultivatur- p e r M a n y M a n t a et S t a n s u M u n -
t y á n inquilini.
2-do LA DELNIZILE L U N D S vicinitatibusque ab
18
una M a t h i a e E n g l e i n e r ) , a b a l t e r a S t e p h a n i
19
Binder ) 2 —
C u l t i v a t u r p e r L u p u M u n t y á n inquilinum.
3-tio In loco P E K A L Y A DIN M I S L O K dicto, vi­
20
cinitatibusque a b u n a Georgii L i f f ) , a b a l t e r a
21
Pauli Schalder ) . 1 2
C u l t i v a t u r p e r Ţ o a d g y e r Bancs inquilinum.
Summa capax huius Territorio 8 2

In Territorio Inferiori versus Cibinium.

Cnb: Met.
1-mo In loco DIN S O S DE D R U M U RUSESORI-
L O R vicinitatibusque ab una Ioannis Lep-
2 2
p a r t h ) , a b a l t e r a finium a g r o r u m . . . . 4 3
C u l t i v a t u r p e r S z t a n s u M u n t y a n e t S z t a n Bu-
kurel inquilinos.
2-db In loco L A R E I S S B A C H (Reíssbach) vicini­
tatibusque a b una M a r t i n i Derner, a b a l t e r a
23
Michaelis R e i s z e n a u e r ) capax 4 —
Cultivatur per Many Manta et Toader Bañes
inquilinos.
3-tio LA DRUMU S U R I M I K E vicinitatibusque a b
una A d a m i K í s l í n g civis Cibiniensis, a b a l t e r a

1 S
) Familia Engleitner se află p r i n t r e cele aşezate aci î n t r e 1734—173*1.
19—21^ ] \ J i i c u n a di n aceste f a m i l i i n u se ştie când s'au stabilit aici, de­
o a r e c e nu sunt a m i n t i t e î n t r e coloniştii din v e a c u l X V I I I , aşezaţi în T u r n i ş o r .
^ F a m i l i a L i e b h a r t , colonizată aci î n t r e anii 1734—38.
23) V e z i nota 1 3 , p. 3 8 3 .
 finium agrorum Exllma D. C. Viduae Guber-
natoricis Hallerianae 4 —
Cultivatur per inquilinos praescriptos Sztan
Bukurel et Toadgyer Bancs.
4-to In loco LA KEREMIZ, vicinitatibusque ab una
via Cibinium tendentis, ab altera Joannis Lep-
parth capax 2 —
Cultivatur per saepe dictum inquilinum Lupu
Muntyan.
5-to In loco LA ROZBACH, vicinitatibusque ab
^ftáTivuli Rozbach dicti ab altera pariter ri-
vuli DRENTYA nominati 2 —
Cultivatur per superáis dictum inquilinum Lu­
pu Muntyán.
Notandum 1-mo. Nunc proxime fatum agrum
cum Titt. D. Joanne de Rosenfeld ab aliquot
annij in controversia haberi, interim ad me-
moriam modernorum fatentium per inquilinos
nominatae residentiae Cibiniensis cultivatum
fuisse refferi.
2-do. Dari proxime fato agro contiguum
quoddam foenetum pariter contraversum, sed
de hoc sua serie fiet declaratio.
Summa capax huius Territorio 16 3
Stimma capax agrorum singulorum trium Ter-
ritorium 40 1

Terrae: Canabibus singulis annis inseminari solitae.

Cub. Met.
1-mo In loco DUPE GREDIN ab una Joannis
24
Lichner, ab altera Martini Rheder ) capax
recipiendi sementi canabis — 1
Tenebant Sztan Bukurel et Many Manta in­
quilini.

2 4
) F a m . R i e t l l e r ( ? ) , s'a aşezat în T u r n i ş o r î n t r e anii 1734—1738.
 25
2-do Ibidem in vicinitalibus a b una J o a n n i s S c h n e l )
27
et Mathiae Kiffer ) partibus a b a l t e r a ca p a x — 2
Tenebant S z t a n t s u e t Lupu M u n t y â n inquilini.
Summa — 3

Pro Cauljbus singulis annis implantări solit.

1-mo In loco D U P E GREDIN superius j a m die to

27
vicinitatibusque a b u n a S t e p h a n i E k e r r e j t e r ) ,
ab altera Philippi Per capax proferendum
1
caulium capita N r o 4 0 0 .
Quern locum inquilini praescripti i n t e r se sub­
division caulibus i m p l a n t a r e solebant.
Notandum porro. D a r i adhuc unum agrum
praeter a d s c r i p t o s in loco LA ZSILLIPPU
CSETECZI dicto, vicinitatibusque ab una
28
Pauli Englaiter ), a b altera rivi Cibiniensis,
c a p a x recipiendi sementi a u l h u m n a l i s Cub. 2
sed quia ab e x u n d a t i o n e m aquae raro usus
ejusdem baberi possit, a potiori falcari, dum
a b exundationem possit.

Foeneta singulis annis falcabilia.

Currus
1-mo In loco L A P O D U G U R E N I L O R IN LUNKA
M A R E vicinitatibusque ab una P E R E U , sive
fossa cujusdam et A n d r e a e Fleister, ab a l ­
t e r a v e r o finium complurium foenetorum c a p a x 4
2-do Ibidem inferius in vicinitatibusque a b una Tho-
m a e Huber, a b a l t e r a foeneti Pagen c a p a x . . 4
3-tio Ibidem a d h u c inferius in vicinitatibusque ab

2 3
) Vezi nota 1 2 , p. 3 8 3 .
2 e
) F a m i l i a K b f f e r s'a aşezat în T u r n i ş o r î n t r e anii 1734—38
2 T
) Vezi nota 1 6 , p. 3 8 3 .
2 8
) Vezi nota 1 8 , p. 384.
 una P e t r i Shimerth, a b a l t e r a J o a n n i s G i j b e l
Cibiniensium civium, capax 2
4-to IN LUNKA HA M I J K E vicinitatibusque ab
29
una Joannis Lichneker ), ab altera finium
foenetorum 1
5-to Ibidem inferius in vicinitatibus a b una Thomae
30 31
Huber ), a b altera Mathiae Engleiter ) . . . 1
Summa Cur rus 12

Notandum: 1-mo P r a e t e r a d s c r i p t a foeneta dari a d h u c se-

quentia e t quidem: Unium in loco L A R O S S B A C H vicinitatibus
a g r i superius N r o 5 a d s c r i p t i c a p a x cur. foeni 4 quod foenetum
tenetlur e t c u l t i v a t u r p e r inquilinos däctae V . R e s i d e n t i a e e x eo,
q u o d Szimion M u n t y a n inquilinus dum v i v e r e t , p a r i t e r p r a e f a -
t a e residentiae aquisiverit in 5 0 fl. hung, e t in tantum est con-
t r a v e r s u m quod hocce foenetum incolae sive pagenses Neppen­
d o r f fense quoque a d se r e d u c e r e v e l l e n t e t signanier incola Mi­
chael Sirlioh p r a e s c r i p t a m pignoratitiam summam etiam öbtu-
lerit, interim p r a e m e r n o r a t a residentia, tanquam a p r o p r i o in­
quilino acquisitum r e m i t t e r e noluit, hodie dumque p e r residen-
tiam possidetur, e t filius p r a e m e m o r a t i inquilini Szimion Mun­
tyan, qua celebs in p r a e f a t o pago Neppendorff Familitium a g e n s
summae superius signatae refusionem e x integro praetendit.
Alterum: IN L U N K A H A M A R E vicinitatibusque ab una ut
v a l a c h i c a e nominatur S t e p h a n al K e p l a r u l u i , a b a l t e r a S o p h i a e
v i d u a e c a p a x cur. 2.
Quod foenetum e x Ecclesiae h u j a t i s L u t h e r a n a e exseissum,
ergaque t a x a m 2 5 Chron. annuatim p e n d e n d a m m e m o r a t a e r e ­
sidentiae cessum, e t j a m a longo tempore ad praedescriptum
fundum tentum e t possessum.
Notandum porro: Praedecl arata singula foeneta hactenus
p e r inquilinos in p r a e d e s c r i p t o habitantes fundo c u l t i v a r e solere,

') V e z i nota 1 7 , p. 3 8 3 .
') F a m i l i a Huber este p r i n t r e cele c o l o n i z a t e î n t r e anii 1734—38.
) Vezi nota 1 8 , p. 3 8 4 .
e quibus unam integram medietatem in rationem p r a e m e m o r a t a e
residentiae, e a quo d e s i d e r a b a t u r in p a r a t o foeno d e v e h e r e ip-
simet inquilini tenebantur, medietatem v e r o a l t e r a m inter sese
sub dividebant. (Vezi Conscripţia d e l a p. 3 9 0 ) .

Servitium sive taxa

P r a e d i c t i scriptorum sex inquilinorum loco serviţii a n n u a -

tim singulis 10 FI. hung praestiabant. P r a e t e r e a a duabus reeen-
tioribus annis de singulo jugero inseminato cuiuseumque speciei
duas m e t r e t a s frumenti p e n d e r e debuerunt. Sessionem v e r o e t
appertinentias, ut praescriptum est, babuerunt ex praedescriptis
allodialibus e x oessione dictae residentiae.

Reliquae observationes, quae in conscriptionibus adhiberi so-

lent, quia hue non pertinerent, p r a e d e c l a r a t u s q u e fundus, e j u s ­
que appertinentiae, e x praemissis solum constarent, omissae et
illationi haud necessaria judicatur. (Vezi Extractus Summarius
dela pàg. 3 9 1 ) .
Cuius quidem praemissae huiusmodi conscriptionis nostrae
seriem prout p e r nos et coram nobis extitit, peracta, et expedi ta
fide n o s t r a mediante sub sigillis nostris usualibus, manuumque
p r o p r i a r u m subscriptionibus, uberiorem futuram ad cautelam
necessariam extradedimus. Datum in p r a e f a t a possessione K i s
T o r o n y A n n o Dieque u t in praemissis.

L. S. P a u l u s S k o r e i

L. S. Thomas D o b r u de S z e v e s s t r e n y

Ad

Gratiosum praelaudatae I. Commissionis ultroneum man-

datum universorum aedificiorum in p r a e s c r i p t o fundo exisfen-
tium, a c praemissa in conscriptione praedeclaratorum aestima-
tio medio artificium in a r t e peritorum, ut e x a n n e x o attestato
sub A . accluso patet, a d j c i t u r in sequentibus et quidem.
1-mo P o r t a cum lapideis aedificiis praedescriptis a c urii-
versis corundem requisitis universün a e s t i m a t a ad
R. fl. . . . . . . 300

2-do Horreum p r a e d e s c r i p t u m in eodem fundo r e p e r t u m

aestimatum ad . 50
Summa aestimationis R. fl. . 350

S u p e r qua hujusmodi artificium j u r a m e n t o mediante a d id

adhibitorum facta a nobisque m o d o p r a e m i s s o recepta a e s t i m a -
tione praesentibus fide nostra mediante a t t e s t a m u r . Datum in
p r a e f a t a possessione K i s - T o r o n y die vigesima nona Decembris
A. 1773.
Paulus S k o r e i e t Thomas Dobru de Szevestreny
Regii iidem qui supra.

P ultima pagina: 1 7 7 3 , 2 9 - a Decembris

Conscriptio Fundi in K i s Torony (Neppendorf) olim per
Residentiam See. I E S U Cibiniensem possessi, mox et Ordinatio
Altisisima p e r Fiscum Regium reeepti.

24 febr. 1 7 7 7

Nro. 1 3 0 ex. a. 1 7 7 5 .
 Conscriptio Inquilinorum eorumque filiorum et facultatum in praedescripto
Fundo commorantium.

1
j

Alvearia
Juvencae
jrsonarum

Öves et
Juvenci
Vaccae

Caprae

Apum
Equae

Boves

V.
Porci
Equi
Nomina Nomina Filio-

irum
etas
Inquilinorum rum Caelib.
rus

3 3

S.
Zeu < 5 Nro. Nro. Nro. Nro. Nro. Nro. Nro.

]mus Mihaila Motoffa 28 2 2 — - — HI tres primi tn

praedescrlptl
aediftcli parte
2dus Sztan Bukurel 39 Bukur 3 5 3 2 meridionali

3tlus Petru 8
1 , 4 2 2 — 2

4tus
Sztansu Muntyan 46 Lazar
Andre
6
7 1 2 1
- Alterl tres vero
Lupu Muntyan 48 6 1
Szimion In parte septen­
trionali habitant,
Onija 16 alngull super
6tus Mani Manta 52 Thoma 10 4 1 1 - 3 — fundo praedecla-
rato.
Petru 7
5
6tus Toadgyer Bancs 28
lue
1 1 2 1 1 — 5 —
Toadgyer

Summa Peraonarum Per ae 10 — 8 14 10 4 — 13

-
»
 Extractus Summarius
R e r u m hoc in o p e r e contentarum
Fundus, aedi- Foenetum
In A g e r raro usuali Foenetum
ficiis, i n s - Agri arab. A g r i pro Pro singulis
Possessione solens interium s u b notatione
tructus sive . a l l o d i a l i s I. T e r r . canabibus caulibus annis
Kis-Torony capax positum
curia falcabile

Nro Cub. Metr. Nr. Metr. Nro. C a p . Nro. Cub. Metr. Nro. Cur. Nro. Cur.
Nro. 1
12 40 1 2 3 400 1 2 5 12 2 6

Loco serviţii
Reliqua primo
Inquilini Eorum Equi Vaccae Juvenci Oves S. V . A p u m T a x a D o m o r u m per obtutu p e r s p i c i
Boves
Nro. Filii Equae Juvencae Caprae Porci A l v e a r i a Inquilinos a n n u a - poterunt
tim p r e s t i t a

6 10 8 14 10 4
- 13
- Rh FI
42
X
40
—
 HISTORIA MILITANS.

Intr'un studiu scris de unul dintre fruntaşii istorici ai Uni­

versităţii buJdiapestane (Iuliu S z e k f ü ) şi publicat în revista Ma­
gyar Szemle ( 1 9 3 1 ) cu titlul Revizuirea Trtanonului şi istorio­
grafia, i se impunea acestei discipline o misiune profană, cu
totul s t r ă i n ă de a d e v ă r a t u l ei rost ştiinţific, anume a c e e a d e a
contribui l a r e a l i z a r e a unui scop politic: d ă r â m a r e a Tratatului
de p a c e d e l a Trianon.
Lozinca d a t ă de acest istoric budapestan a fost u r m a t ă în­
tocmai. Insuşindu-şi-o a p r o a p e toţi muncitorii în domeniul isto­
riografiei lor, nu e r a decât o u r m a r e firească i n t r a r e a în a r e n a
l u p t e l o r politice m i l i t a n t e a Societăţii istorice maghiare în frunte
cu p r e ş e d i n t e l e ei, fostul ministru de culte şi instrucţiune pu­
blică V a l e n t i n Homan. A c e s t a nu a p r e g e t a t să p o r n e a s c ă el în­
suşi, în p r o p a g a n d ă istorică-politică prin centrele u n i v e r s i t a r e din
A p u s , ducând cu sine. e x e m p l a r e legate în l u x din volumul Sie­
benbürgen, tipărit tocmai în p r e a j m a dictatului d e l a Viena, v o ­
lum c a r e u r m ă r e a tendinţa de a înfăţişa poporul român ca pe
cel mai netrebnic element etnic din cuprinsul Transilvaniei.
U n d e fostul ministru nu izbutea să se prezinte în pers oană,
oferind volumul în d a r p e r s o n a l i t ă ţ i l o r r e p r e z e n t a t i v e a l e vieţii
politice, culturale, economice şi ştiinţifice, îl trimitea însoţit de
această recomandare personală: ,,Die Ungarische Historische
Gesellschaft h a t ein W e r k über Siebenbürgen herausgegeben. Es
gereicht m i r z u r F r e u d e Ihnen dieses W e r k persönlich zusenden
zu können. Ich bitte S i e den Inhalt des W e r k e s I h r e r A u f m e r k ­
samkeit würdigen zu wollen. S i e w e r d e n vielleicht manches d a r i n
finden, w a s S i e interessieren w i r d . Mit vorzüglicher Hochachtung:
ss. Höman".
P r o c e d e u l ministrului dela B u d a p e s t a a putut contribui la
a c c e l e r a r e a succesului efemer, concretizat prin sfâşierea pă­
mântului t r a n s i l v a n timp, de p a t r u ani şi mai bine (Aug. 1 9 4 0 —
Oct. 1944).
Evident că a t a c u r i l e budapestane, î n d r e p t a t e contra unită­
ţii teritoriale, etnice şi politice a poporului român, nu puteau
l ă s a n e p ă s ă t o r i pe conducătorii şi colaboratorii institutelor de
istorie din centrele u n i v e r s i t a r e a l e României.
L a începutul anului 1 9 3 7 , g r u p â n d u - s e un n u m ă r d e 1 4 co­
laboratori, selecţionaţi din personalul ştiinţific a l Universităţii
clujene, în c a d r e l e Institutului de Istorie Naţională, creat de
R e g e l e F e r d i n a n d I, a u r e u ş i t să dea p r i n m u n c a l o r a s i d u ă şi
încordată, volumul t i p ă r i t în limba f r a n c e z ă p e extensiune de
8 5 0 pagini, cu titlul La Transylvanie, a p ă r u t l a 1 9 3 8 în v a s t a
colecţiune de sub auspiciile A c a d e m i e i R o m â n e : „Cunoaşterea
pământului şi a cugetului românesc".
Iar d u p ă ce, în p r i m ă v a r a anului 1 9 4 2 , a l u a t fiinţă Insti­
tutul de Istorie Naţională die p e lângă U n i v e r s i t a t e a din Bucu­
reşti, directorul acestui Instiut a reuşit să publice două volume
pe o extensiune de 7 9 5 pagini, volume i s v o r t t e din contribu­
ţia unui n u m ă r d e 4 0 c o l a b o r a t o r i şi t i p ă r i t e în Bucureşti la
1 9 4 3 cu titlul Siebenbürgen, vol. I ( A l l g e m e i n e Darstellung, p.
3 — 4 3 4 ) şi vol. II (Das rumänische A u f b a u w e r k in den Jahren
1 9 1 9 — 1 9 4 0 , p. 4 3 7 — 7 9 4 ) .
Oricine îşi v a lua osteneala să r ă s f o ia s c ă aceste volume.
— fie p e cel francez, fie pe cel german — se v a putea convinge
cu uşurinţă că simţul de obiectivitate ştiinţifică şi de respect al
a d e v ă r u l u i a c ă l ă u z i t pe colaboratori în mai m a r e m ă s u r ă d e c â t
p e autorii contribuţiilor din cuprinsul volumului budapestan ca­
ret- în lipsa a c e s t o r însuşiri, a d e t e r m i n a t pe fostul ministru Hö-
m a n să alerge p r i n centrele universitare, s t ă r u i n d fie cu graiul,
fie p r i n scrisori de cuprinsul celei r e p r o d u s e aci, spre a-şi putea
desface m a r f a .
In chipul acesta nu e m i r a r e , că volumul de istorie militantă
publicat Ia B u d a p e s t a în v a r a anului 1 9 4 0 a putut să a i b ă o
r ă s p â n d i r e mult mai l a r g ă d e c â t cel t i p ă r i t la Bucureşti în 1 9 4 3 ,
d e s p r e c a r e ni se spune că nu a r fi fost r ă s p â n d i t în m ă s u r ă
c o r e s p u n z ă t o a r e nici în ţ a r ă , nici peste h o t a r ă . S e v e d e c ă în
p r i v i n ţ a m e t o d e l o r de r ă s p â n d i r e a c ă r ţ i l o r d e p r o p a g a n d ă con­
ducătorii şi membrii „Societăţii istorice maghiare" din B u d a p e ­
sta a u privilegiul întâietăţii incontestabile.,
DĂRI DE SEAMĂ
 ŞT. BEZDECHI, Cronica inedită delà Blaj a protosinghelului Naum
Râmniceanu. P a r t e a I-a. Text însoţit de un studiu introductiv. Sibiu, 1 9 4 4 ,
p 105.
I n t r e mss-ele r ă m a s e delà T. C i p a r i u se p ă s t r e a z ă c r o n i c a ierodiaconului
Naum R â m n i c e a n u , de c a r e făcuse a m i n t i r e şi N. Bălcescu în Magazin istoric
pentru Dacia, numindu-1 „ I e r o d i a c o n u l Naum Clococeanu" (după mănăstirea
Clocociogului, în m a r g i n e a S l a t i n e i , unde p a r e să-şi fi scris cronica). Partea
I-a a acestei cronici o publică d. prof. Bezdechi, însoţită de studiul intro­
ductiv (p. 7—58), în care cearcă să lămurească o sumă de chestiuni in
strânsă l e g ă t u r ă cu m a n u s c r i s u l c e r c e t a t de D-sa. C o n f r u n t â n d i z v o a r e l e ce a r
fi putut să aibă l a î n d e m â n ă protosinghelul Naum R â m n i c e a n u (care se as­
c u n d e a u n e o r i sub p s e u d o n i m u l Dacul), când şi-a scris c r o n i c a , e d i t o r u l for­
mulează întrebarea ( dacă e o l u c r a r e o r i g i n a l ă sau o t r a d u c e r e ? R ă s p u n s u l e
a c e s t a : „ P a r t e a I-a e originală, i n t e r e s a n t ă din m u l t e puncte de v e d e r e , ine­
d i t ă , i a r a u t o r u l ei este Naum R â m n i c e a n u . P a r t e a a I l - a , C r o n o l o g i a Domni­
l o r este, p â n ă la d o m n i a lui Ţepeş, o r i g i n a l ă p r i n modul cum a u t o r u l ei ma­
nipulează materialul cuprins în cele două cronologii, de care se serveşte,
(a C l u c e r u l u i D u m i t r a c h e şi a lui P â r v u C a n t a c u z i n o ) sau, m a i bine zis, p r i n
critica pe c a r e o face unuia (P. C a n t a c u z i n o ) din autorii acestor cronologii.
Partea a IlI-a cuprinzând datele geografice, statistice şi economice (. . . un
a d e v ă r a t t e z a u r ) , este şi ea în g e n e r e , afară de amănunte neînsemnate, ace­
eaşi în toate i z v o a r e l e . Deci, când discutăm v a l o a r e a mss-ului R. v o m avea
în v e d e r e mai ales această parte. In sensul strict al c u v â n t u l u i codicele R.
nu este un original. Intuiţia lui C i p a r i u a fost justă în p r i v i n ţ a asta" (p.
14—15). Naum nu avea obiceiul să copieze slugarnic d i n t r ' u n singur isvor,
ci consultând şi confruntând copia izvodului românesc cu alte izvoare gre­
ceşti, era în stare să-şi orânduiaseă m a t e r i a în chip mai organic de cum o
găsise în i z v o a r e l e consultate. Nu corespunde a d e v ă r u l u i a f i r m a ţ i u n e a că c r o ­
nica lui ar cuprinde întocmai opera tipărită de fraţii Tunusli la Viena.
A c e a s t a a r e 1 4 c a p i t o l e în plus faţă cu mss-ul din B l a j (p. 2 2 ) . P a r t e a a U I - a
este l u c r a r e a lui M i h a i l C a n t a c u z i n o „ s u f l e t u l politicei de a p r o p i e r e de Ruşi,
b o e r u l care la un m o m e n t dat avea p r e t e n ţ i a să ajungă D o m n al Ţ ă r i i şi c a r e
p e n t r u ideea lui a m u r i t cu sabia în mână în l u p t a delà C o m a n a " (p. 2 6 ) .
Naum o a t r i b u e însă lui P â r v u C a n t a c u z i n o , el însuş ţ i n â n d să a p a r ă numai
ca ţ r a n s s e r i i t o r (copist) al t e x t u l u i .
I n t r â n d în analiza l u c r ă r i i lui Naum R â m n i c e a n u , prof. Bezdechi scoate
 în relief orientarea lui asupra s t ă r i l o r din Transilvania, neuitând să faoă
a m i n t i r e şi de r e a u a neghină a „ U n i a ţ i l o r " , care „s'au s e m ă n a t î n t r u o p a r t e
de R o m â n i ai A r d e a l u l u i p r i n î n t u n e c a ţ i i apostoli ai P a p e i " (p. 2 8 ) . S i n g u r a
r e l i g i e a d e v ă r a t ă fiind p e n t r u el cea p r a v o s l a v n i c ă , în l e g ă t u r ă cu „ n e m o a r t ă
p o m e n i r e a m a r e l u i n o s t r u Chesar T r a i a n " , ţine să l a u d e m i n u n e a Proniei ce­
reşti care „ne-au r ă p i t pe noi din focul e r e s u r i l o r ce au r ă s ă r i t mai pe u r m ă
în p ă m â n t u l Italiei. Căci î n t r ' a l t c h i p , u r m a să fim acum t o ţ i l o c u i t o r i i Da-
chiei p a p i s t a ş i " "(p. 3 3 ) . Analizează numai partea I (Cuvântul înainte) ca
lucrare originală a lui Naum şi p a r t e a II (Cronologia D o m n i l o r ^ mai puţin
originală) dând următoarea caracterizare sumară: „Protosinghelul Naum nu
era un stilist; cred că scria mai bine greceşte decât româneşte. Simţul pito­
rescului nu-1 are în măsura contemporanului său Dionisie Eclesiarhul. In
schimb în r e l a t a r e a t r e c u t u l u i Daciei, el e p l i n de un s f â n t p a t r i o t i s m şi de
o m â n d r i e t r a n s i l v a n ă , ce t r e s a r e ca o v ă p a i e de câte o r i îi r ă s a r e în minte
c o m p a r a ţ i a d i n t r e p r e z e n t u l m i z e r şi t r e c u t u l atât de glorios. A c e a s t a , poate,
o î n v ă ţ a s e el d e l a U n i ţ i i , pe c a r e nu-i p u t e a s u f e r i ; d a r l u c r ă r i l e i s t o r i c e ale
exponenţilor dreptului poporului ardelean, răsăriţi din Blaj sau strânşi în
jurul acestui c e n t r u , el le studia cu sete, iar pentru unele din ele avea, ca
p e n t r u o p e r a l u i P. M a i o r , de p i l d ă , o m a r e a d m i r a ţ i e . S c r i i t o r u l cu rasă de
călugăr e r a un î n f l ă c ă r a t p a t r i o t . C u v â n t u l acesta, destul de nou pe v r e m e a
aceea ( 1 8 0 0 ) , r e v i n e p â n ă la obsesie în scrisul l u i " (p. 3 9 ) . C o n t o p i r e a ele­
mentului autohton dacic cu cel de colonizaţiune r o m a n ă ştia Naum s'o ex­
prime în această formulă sintetică: „Dacii romaizează. Romanii dacizea :ă.
Dacă ne vei numi pe noi Romani, ai m ă r t u r i e l i m b a , i a r dacă ne vei zice
Daci, şi sângele şi l i m b a în p a r t e m ă r t u r i s e ş t e " (p. 5 1 ) . D e m n de r e l e v a t că,
deşi are a d m i r a ţ i e p e n t r u î n v ă ţ a t u l M a i o r , el, p a r c ă în o p o z i ţ i e t o t mai cres­
cândă cu savantul ardelean, accentuiază ceeace s'ar putea numi dacismvl
său, fie că e v o r b a de originea neamului, fie că e v o r b a de a limbii. .Nu
de geaba îşi zice el u n d e v a „sincer fiu al Daciei". Astfel acest coborîtor în
a doua generaţie dintr'o familie ardeleană (din Jina, j u d . Sibiu) trăind în
Ţara Românească, v a cerca, dus de bunul său simţ, să corecteze ceeace i se
vs fi p ă r u t e x a g e r a t în afirmaţiile autorului „Istoriei pentru începutul Ro­
m â n i l o r " . Mai t â r z i u un M a i o r e s c u (Titu), tot descendent al unei f a m i l i i ar­
d e l e n e , t r ă i t în M u n t e n i a , v a s u p u n e , cu t r e i sfertviri de v e a c în u r m ă , ace-
luiaş proces c r i t i c e x a g e r ă r i l e linguistice ale l a t i n i ş t i l o r dela B l a j " (p. 52).

După studiul i n t r o d u c t i v , atât de documentat şi p l i n de felurite suge­

stii, urmează 1 6 capitole de t e x t , r e p r o d u s din p a r t e a I : Cuvânt înainte la
adunarea hronologii Domnilor Ţării noastre (p. 58—105).
A r fi de d o r i t să nu î n t â r z i e p r e a m u l t nici t i p ă r i r e a t e x t u l u i în î n t r e ­
gime, d u p ă mss-ul p ă s t r a t în l ă s ă m â n t u l l u i T. C i p a r i u .
/. I.
G. POPA-LISSEANU: Dacia în autorii clasici. Voi. I, Autorii latini
clasici şi postclasici; V o i . II, A u t o r i i greci şi b i z a n t i n i . B u c u r e ş t i , M. O. Im-
primeiia Naţională, 1 9 4 3 , in — 8 ° , 1 4 3 p. (I); 1 9 1 p. (II). (Academia Ro­
mână, Studii şi C e r c e t ă r i , L X I şi L X V ) .
In c o n t i n u a r e a v o l u m e l o r sale de Fontes Historiae Dacoromanorum, au­
t o r u l culege în aceste două v o l u m e t e x t e din s c r i i t o r i i greci şi l a t i n i , în ale că­
r o r l u c r ă r i sunt p o m e n i t e t e r i t o r i i l e l o c u i t e de R o m â n i şi p o p u l a ţ i i i n i l e ce s'au
perindat pe aci din cele mai vechi timpuri până la întemeierea Prin­
cipatelor Române. M ă r t u r i s i m că am fi î n c e p u t seria Fon f e s - u r i l o r cu aceşti
s c r i i t o r i mai b ă t r â n i şi numai după aceea am fi t r e c u t la epoca medievală
a c r o n i c e l o r . D a r omul p r o p u n e şi D u m n e z e u dispune. Bine că au a p ă r u t şi
aşa, având în vedere posibilităţile editoriale defectuoase din ţara noastră
p e n t r u d o p e r ă a t â t de m a r e .
Pe lângă câte o introducere scurtă asupra vieţii şi activităţii fiecărui
s c r i i t o r î n p a r t e , Dl. Popa-Lisseanu r e p r o d u c e pasagiile p r i v i t o a r e l a n o i , sau
l a p ă m â n t u l locuit de noi. M e t o d a e b u n ă ; ici-colo, la a u t o r i i mai i m p o r t a n ţ i
a r fi t r e b u i t să se insiste ceva mai mult asupra valorii ştirilor, fără să fi
fost nevoie, fireşte, de a i n t r a în d e t a l i i i s t o r i c e , c a r i r ă m â n pe seama spe­
cialiştilor. Unii din scriitorii pomeniţi au, apoi, ştiri atât de neînsemnate
p e n t r u t r e c u t u l r o m â n e s c , î n c â t te î n t r e b i dacă mai e r a n e v o i e să fie a m i n t i ţ i .
Chiar Voi. I, cu cei 3 6 de autori latini, începe cn Iuliu Caesar, care
pomeneşte î n t r ' u n singur loc din Comentarii de Bello Gallico despre urus,
bourul sau zimbrul, din pădurea Hercynia, dar câţi vorbesc numai despre
Insula Ş e r p i l o r , Leuce, din Marea Neagră. Acest volum e totuşi superior
v o l u m u l u i II, fiindcă aci sunt r e p r o d u s e pasagiile şi în o r i g i n a l u l latinesc, pe
l â n g ă t r a d u c e r e a r o m â n e a s c ă , pe când la a u t o r i i greci găsim numai t ă l m ă c i r e a
în limba noastră. Unele t r a d u c e r i sunt făcute — foarte puţine — de alţii.
După Caesar u r m e a z ă Vergilius şi Horatius cu ştiri t a n g e n ţ i a l e despre
G e ţ i sau d e s p r e „Dacus asper", i a r Ovidius p o a t e fi i s v o r istoric cu a m ă n u n ­
tele sale a s u p r a Tomis-ului şi a s u p r a o b i c e i u r i l o r G e ţ i l o r , cari „ a r ă c'o mârîă
pe plug şi cu c e a l a l t ă pe a r c " (p. 4 1 ) , i a r f e m e i a „ a p a grea o duce pe creş­
tetul capului ei" (p. 4 5 ) .
Trecând peste Trogus Pompeius, care vorbeşte despre „Dromichaetcs,
regele T r a c i l o r " şi despre „regele Oroles" al Dacilor, aceştia „din neamul
G e ţ i l o r " (p. 52), peste Velleius Paterculus şi Curtius Rufus, ajungem la
Pliniu cel B ă t r â n cu amănunte despre Tracia, „una din cele mai puternice
ţ ă r i din E u r o p a " , şi d e s p r e Geţi, „ n u m i ţ i de R o m a n i D a c i " (p. 5 6 — 5 7 ) . A p o i
iarăşi câţiva de puţină i m p o r t a n ţ ă ; la Pomponius Meii, demnă de reţinut
ştirea despre femeile gete, cari „nu sunt mai puţin curajoase" ca bărba­
ţii (p. 68).
Tacitus aminteşte în treacăt despre Daci, când spune între altele că
„Germania e despărţită d e . . . S a r m a ţ i şi de Daci printr'o temere reciprocă
şi p r i n m u n ţ i " (p. 7 1 ) . U r m ă t o r i i t r e i a u t o r i p o t fi t r e c u ţ i cu v e d e r e a , d a r
Pliniu cel T â n ă r e un i s v o r f o a r t e i m p o r t a n t p e n t r u v i a ţ a şi domnia împă­
ratului Traian (p. 76—78).
 Suetonins ştie că „ A u g u s t u s destinase . . . pe Iulia" — fiica sa — „lui
Cotiso, regele Geţilor" (p. 80), iar istoricul Florus din veac. II că Dacii
trăesc în munţii C a r p a ţ i : „Daci montihus inhaerent" (p. 81). Tot în seo.
II d. C r . Lucius Ampelius pomeneşte de Daci, pe cari „norocul i-a p ă s t r a t
pentru t r i u m f u l î m p ă r a t u l u i T r a i a n " (p. 8 5 ) , mai târziu Paulinus, episcopul
din Nola, în j u r u l a n u l u i 4 0 0 , şt^e că „ G e ţ i i şi Dacii din ambele provincii,
cari t r ă e s c la mijloc şi c h i a r Dacul pileat" — deci din nordul Dunării -
a l e a r g ă la episcopul Niceta6 Remesianul (p. 8 8 ) . L a c t a n t i u s v o r b e ş t e , înainte
de anul 3 2 5 , despre mama lui Maximinianus, „o transdanubiană", care eu
prilejul invaziei Carpilor a fugit, trecând f l u v i u l , în noua Dacie" (p. 89),
deci A u r e l i a n n'a t r a n s f e r a t pe toţi coloniştii r o m a n i la sudul D u n ă r i i .

Aiixentius din D u r o s t o r a r e ştiri despre U l f i l a , episcop în Dacia nord-

d u n ă r e a n ă , c a r e a p r e d i c a t aci, în v e a c . I V , „ t i m p de 4 0 de ani, f ă r ă î n t r e ­
r u p e r e , în l i m b a g r e a c ă , latină şi gotică..." (p. 9 3 ) , iar S e x t u s A u r e l i u s R u f u s
din sec. IV îl caracterizează pe Trăiau astfel: „în chestiuni militare era
energic, în a f a c e r i publice blând, în sprijinirea cetăţilor d a r n i c " şi în altă
p a r t e „a fost un om d r e p t , î n d u r ă t o r , r ă b d ă t o r şi p r i e t e n sincer" (p. 1 0 0 —
101). Flavius Vegetius din acelaş veac confirmă eroismul traco-dac când
afirmă că „Dacii, Moesii, Tracii au fost în t o a t e v r e m u r i l e aşa de războinici
că istoria l e g e n d a r ă a f ă c u t să se a f i r m e că însuşi zeul r ă z b o i u l u i , M a r t e , s*a
născut în ţara l o r " (p. 1 0 3 ) ; în ce p r i v e ş t e pe u l t i m u l mare istoric al Ro­
manilor, Ammianus Marcellinus (p. 1 0 3 — 1 0 4 ) , . D-l Popa Lisseanu i-a rezer­
vat, pe v r e m u r i , un volum întreg, voi. XIII din Fontes Historiae Dacoro-
manorum; acelaş lucru pentru Flavius Vopiscus (p. 106) şi Eutropius
(p. 1 0 6 — 1 0 7 ) , studiaţi în voi. IX şi X din aceeaşi colecţie. Din Historia Au­
gusta m e r i t ă în special a fi r e ţ i n u t ă ştirea d e s p r e g e n e r a l u l Regallianus din
t i m p u l lui G a l l i e n u s , b ă n u i t de acesta „ f i i n d c ă p ă r e a demn de a fi î m p ă r a t "
şi c a r e „ e r a de origine dac, pe cât se spune r u d ă cu Decebal" (p. 1 0 5 ) .
Trecem peste u r m ă t o r i i cinci s c r i i t o r i , de mai mică însemnătate, ca să
ajungem la J o r d a n e s din sec. VI, căruia autorul i-a dedicat voi. XIV din
Fontes, ocupându-se acolo cu Getica lui, i a r aci cu Romana (p. 118—123),
în care se arată şi cum „Aurelian retrăgându-şi de aci (din Dacia) legiu­
nile, a aşezat aci (în sudul Dunării) o parte o a r e c a r e . . .". Priscianus din
sec. V nu i n t e r e s e a z ă , iar ceeace se spune în Novel'.a XI a împăratului Justi-
nian din 535 are importanţă pentru legăturile bisericeşti dintre nordul si
sudul D u n ă r i i în v e a c . al V l - l e a , când „ a t â t Dacia mediteranee cât şi Dacia
ripensă" atârnau de autoritatea mitropolitului din Prima Justiniana, spe-
cificându-se „că ambele maluri ale Dunării sunt acum pline cu cetăţi de
ale noastre şi atât Viminacium cât şi Recidua şi Literata, care se găsesc
dincolo de D u n ă r e , sunt din nou aduse în s t ă p â n i r e a n o a s t r ă " (p. 1 2 8 ) .
In A p e n d i c e se r e p r o d u c trei' m ă r t u r i i din t i m p u r i d i f e r i t e în legătură
cu r o m a n i z a r e a Daciei şi cu l ă ţ i r e a t i m p u r i e a creştinismului în această pro­
vincie (p. 1 3 0 — 1 3 6 ) . Un bun indice de nume p r o p r i i încheie voi. I.