Conținutul cheltuielilor publice

Cheltuielile publice exprimă relații economico-sociale în formă bănească,

manifestate între stat, pe de o parte, și persoane fizice și juridice, pe de altă parte, cu
ocazia repartizării și utilizării resurselor financiare ale statului, în scopul îndeplinirii
funcțiilor acestuia.
Concret, cheltuielile publice se materializează în plăți efectuate de stat pentru
îndeplinirea diferitelor obiective ale politicii statului: servicii publice generale,
acțiuni social-culturale, apărare națională, ordine publică, acțiuni economice etc.
Pentru a defini mai clar conceptul de cheltuieli publice, este utilă o paralelă
între cheltuielile pentru bunuri și servicii private şi cheltuielile pentru bunuri şi
servicii publice. Pentru cheltuielile private sunt specifice următoarele aspecte:
• asigură satisfacerea unor preferințe individuale, având la bază opțiunea
individuală;
• privesc plăți efectuate pentru a obține în schimb bunuri și servicii;
• mărimea lor depinde de înclinația individuală spre consum a membrilor
societății;
• sunt efectuate direct de beneficiarul bunurilor și serviciilor, care cunoaște
prețul plătit.
Spre deosebire de cheltuielile private, cheltuielile publice:
• urmăresc satisfacerea unor preferințe colective, stabilite pe baza opțiunilor
colective (se consideră că există un anumit grad de omogenitate a
preferințelor);
• privesc finanțarea de bunuri și servicii publice, dar și transferuri în scopul
redistribuirii veniturilor în societate;
• mărimea lor depinde de numeroși factori, cum sunt: înclinația populației spre
consumul de bunuri și servicii publice; potențialul economic al țării respective;
ideologia partidelor aflate la putere; gradul de consimțire la plata impozitelor
etc.;
• sunt efectuate de un intermediar - statul, beneficiarii bunurilor și serviciilor
publice neputând să facă o legătură directă între contribuția lor la aceste
cheltuieli (impozitele plătite) și beneficiile obținute din consumarea bunurilor
și serviciilor publice; altfel spus, beneficiarii bunurilor și serviciilor publice nu
cunosc prețul plătit pentru accesul la consumul unui anumit bun sau serviciu
public.
Pe baza acestor precizări, cheltuielile publice se pot defini ca acțiunile care
stabilesc obligații ce vor avea drept rezultat plăți imediate sau viitoare, care au ca
sursă de finanțare veniturile publice și în special veniturile fiscale.
 Această definiție scoate în evidentă rolul de alocator de resurse al sectorului
public; acesta, folosind veniturile din impozite și taxe colectate de la contribuabili,
acționează pentru a satisface cererile de politici publice, prin efectuarea de cheltuieli
publice. De aici rezultă că mărimea și structura cheltuielilor publice depind, pe de o
parte, de politicile publice promovate de puterile publice și, pe de altă parte, de
nivelul resurselor, care includ, în principal, veniturile fiscale și creditul public.
În prezent, cheltuielile publice sunt foarte diversificate. Unele se manifestă
direct, prin finanțarea de către stat a instituțiilor publice pentru ca acestea să poată
funcționa. Altele influențează direct mediul economico-social, constituind
instrumente ale politicii de transformare a mediului respectiv în sensul ameliorării lui.
Fiind folosite ca instrumente de intervenție, cheltuielile publice trebuie analizate nu
numai prin prisma domeniului în care sunt efectuate, ci și din punctul de vedere al
influenței pe care o pot avea asupra procesului general al repartiției sociale.
Conținutul economic al cheltuielilor publice este strâns legat de destinația
acestora. Astfel, unele cheltuieli exprimă un consum definitiv de produs intern brut
(cheltuieli cu administrația generală, plata dobânzilor la împrumuturi ş.a.), iar altele
reprezintă doar o avansare de produs intern brut, reflectând participarea statului la
finanțarea formării, atât în sfera producției materiale, cât și în sfera nematerială
(echipamente de investiții, construcția de drumuri, poduri, aeroporturi etc.).
Complexitatea funcțiilor statului contemporan, precum şi creșterea rolului
intervenționist al acestuia influențează legătura tot mai strânsă dintre cheltuielile
publice și viață economico-socială a fiecărei țări.
Între cheltuielile publice și cheltuielile bugetare există o deosebire,
corespunzător sferei de cuprindere a celor două noțiuni. Cheltuielile publice cuprind
totalitatea cheltuielilor efectuate prin intermediul instituțiilor publice care se acoperă
fie de la buget (central sau local), fie din fondurile extrabugetare sau de la bugetele
proprii ale instituțiilor, pe seama veniturilor obținute de acestea. Cheltuielile bugetare
se referă doar la cheltuielile care se acoperă din bugetul de stat, bugetele locale sau
bugetul asigurărilor sociale de stat. Astfel, sfera cheltuielilor publice este mai
cuprinzătoare, incluzându-le pe cele bugetare.