Odată cu globalizarea, mulți autori au recunoscut

ideea de a situa relațiile publice ca domeniu în

context global. Atât practicienii, cât și
cercetătorii activează acum într-un context
planetar în care granițele au fost desființate de
pătrunderea mijloacelor de comunicare pe tot
globul.
Relațiile publice se realizează în context
internațional, intercultural și delocalizat.
- Cea mai influentă la ora actuală, fiind legată direct
de practică;
- Paradigmă dominantă în Statele Unite;
- Reprezentanți: James Grunig, Scott Cutlip, Alan
Center, Glen Broom,
- PR= acea funcție a managementului care stabilește
și menține relații de beneficiu reciproc între
organizație și publicurile de care depinde succesul
sau eșecul său
- Practicienii de RP lucrează eficient urmând o serie
de pași (Cutlip, Center & Broom, 2000, pp. 339-
456).
- Organizațiile comunică eficient permițând
practicienilor să acceseze cercul intern al puterii
(Grunig, 1992).
- Abordare mai răspândită în Europa;
- Klaus Merten (2004) definește RP ca ansamblul
mijloacelor de generare a realităților dezirabile
Publicurile și mass-media creează și recreează
constant realitatea prin practicile de comunicare și
prin discurs.
- RP ca profesie au ca scop să “creeze, stabilizeze și
modifice imaginea actorilor publici” (Merten, 2004,
p. 45).
- Diferite tipuri de realități și diferite tipuri de
cunoaștere se schimbă continuu prin convergență
și combinare, iar relațiile publice tind să pătrundă
prin aceste realități.
Juliana Raupp (2004) definește RP ca acțiunea
organizațională care are ca scop să identifice actorii
sociali legați prin interese de organizație, să îi
grupeze după problemele în legătură cu care sunt
activi, și să cultive relații de comunicare cu
segmentele identificate în prealabil
RP nu ar exista fără configurarea unei sfere publice or
fără posibilitatea de a grupa actorii sociali în
publicuri (p. 310).
Este necesară o perspectivă integrativă care să
unească ideile funcționaliste cu noțiunea de sferă
publică, pentru a înțelege complexitatea procesului
de comunicare în spațiul social.
Pentru Susanne Holmstrom (2004), RP reprezintă un
mecanism de construire a legitimității pentru
marile corporații și actori puternici în plan social,
iar teoriile de relații publice ar trebui să reflecteze
critic la aceste mecanisme.
Holmstrom afirmă că marile companii și corporațiile
multinaționale și-au extins cercurile puterii, iar
relațiile publice au devenit un mecanism de a
menține puterea și de a bloca pe alți indivizi,
comunități și organizații care ar dori să acceseze
aceste cercuri ale puterii
Teoria evoluției: Grunig and Grunig (1992) au
propus o istorie a relațiilor publice ca evoluție de
la modelul impresariat-publicitate (organizațiile
deformând informația către publicuri) la modelul
informării publice (difuzare neutră a
informației), apoi modelul bidirecțional asimetric
bazat pe feed-forward (organizațiile caută să
convingă publicurile), apoi spre modelul
dialogului (two-way-symmetrical) în care
interlocutorii sunt echilibrați dpdv al controlului
și inițierii procesului de comunicare.
Teoria stagnării (Wilcox & Cameron, 2000): nu
există nici evoluție nici involuție, față de
tacticile manipulative folosite încă din
societățile antice (pp. 44-45).
Practicile de RP pot fi mai mult sau mai puțin
rafinate în țările vest-europene decât în SUA cu
un secol în urmă, totuși instituțiile și
corporațiile nu sunt nici mai mult nici mai
puțin etice sau persuasive.
Teoria involuției (Olasky, 1987; Stauber & Rampton,
1995; Ewen, 1997): practicile de RP au contribuit la
apariția unor instituții din ce în ce mai puțin etice :
“RP a devenit un mediu de comunicare de sine
stătător, o industrie destinată să altereze percepții,
să reconstruiască realități și să fabrice consensuri”
(Stauber & Rampton, 1995, p. 2).
Practicile de RP au evoluat de la rău la foarte rău
odată cu rafinarea tehnologiei și globalizarea, și
aceasta semnalează o regresie în termeni de
drepturi civice, drepturi ale comunităților și în
final în termeni de democrației.
Teoria universalistă (Cutlip, Center & Broom,
1978/2000; Grunig, 1992)
Principiile RP (de ex ale asociațiilor profesionale
internaționale =PRSA) sunt aplicabile oriunde
în lume, pentru că exprimă valori sociale larg
acceptate și conduc la practici de RP eficiente.
Autorii propun o “teorie normativă a relațiilor
publice eficiente ” și le asimilează cu RP în
cadrul teoriei excelenței.
1. To work ethically and in accordance with applicable laws;
2. To observe the highest professional standards in the practice
of public relations and communications;
3. To respect the truth, dealing honestly and transparently with
employees, colleagues, clients, the media, government and
the public;
4. To protect the privacy rights of clients, organisations, and
individuals by safeguarding confidential information;5. To
be mindful of their duty to uphold the reputation of the
industry
6. To be forthcoming about sponsors of causes and interests and
never engage in misleading practices such as “astroturfing.”
7. To be aware of the power of social media, and use it
responsibly.
8. To never engage in the creation of or knowingly circulate fake
9. To adhere to their Association’s Code of Conduct, be mindful
of the Codes of Conduct of other countries, and show
professional respect at all
10. To take care that their professional duties are conducted
without causing offence on the grounds of gender, origin,
religion, disability and any other form of discrimination.
Teoria contingenței (Cancel, Sallot & Mitrook,
1997): RP ar trebui înțelese prin raportare la
situație, nu prin raportare la principii
universale.
Atât eficiența cât și relația cu publicurile ar trebui
discutate ținând cont de situație și de moment;
‘etica” este variabilă în funcție de standardele
morale ale publicurilor, iar comunicarea
bilaterală simetrică nu este întotdeauna
posibilă.
Teoria particularistă (Gittell & Vidal, 1998; Hallahan,
2004): nu numai că RP trebuie înțelese prin
raportare la situația efectivă, dar prin raportarea la
comunitate și la agenții sociali în primul rând.
Practicienii de RP, lucrând pentru guverne și
corporații, favorizează interesele lor și nu pe cele
ale comunității, chiar dacă declară că sunt adepții
excelenței și ai relațiilor simetrice organizație –
public.
Etica în RP = construirea capitalului comunitar, care
are un înțeles diferit pentru comunități diferite.
Teoria difuziunii (Grunig, 1992; Guth & Marsh,
2005): Diseminarea practicilor de RP a fost
conectată cu necesitatea de a transmite
practicile din SUA către alte regiuni.
Grunig (1992) afirmă că cele mai multe națiuni
reproduc tehnicile de RP din SUA, pentru că
acestea oferă un exemplu de dezvoltare a unui
model de comunicare de succes între
organizație și publicurile sale (pp. 2, 18).
Teoria efectului megafon (Bloch & Lemish, 2003)
: nu numai practicile și produsele din SUA se
extind în restul lumii, dar și produsele non-
americane pot ajunge în alte părți ale lumii
dacă sunt diseminate dintr-un centru de
putere.
Practicile de RP contemporane incorporează
elemente din toate părțile lumii, care au fost
filtrate și amplificate în SUA, iar apoi
retransmise într-un model integrat.
Teoria colonizării (Mickey, 2003; Dutta-Bergman,
2005): elaborarea strategiilor este îndeaproape
conectată cu promovarea unei ideologii
dominante din sistemul american spre alte
sisteme marginale.
Practicile de PR au fost necesare pentru a menține
hegemonia ideologiilor americane dominante,
promovate de un număr de instituții
guvernamentale la fel ca și companii private
(pp. 12-13).
Bloch, L.R. & Lemish, D. (2003). The megaphone
effect: The international diffusion of cultural media
via the USA. Communication Yearbook, 27, 159-190.
Botan, C.H. (1992). International public relations:
Critique and reformulation. Public Relations Review,
18, 149-159
Culbertson, H. M. & Chen, N. (1996).
Communitarianism: A foundation for
communication symmetry. Public Relations
Quarterly, 42(2), 36-41.
Dutta-Bergman, M.J. (2005). Civil society and public
relations: Not so civil after all. Journal of Public
Relations Research, 17(3), 267-289.
Grunig, J.E. & Grunig, L.A. (1992). Models of public
relations and communication. In J.E. Grunig (Ed.),
Excellence in public relations and communication
management (285-327). Hillsdale, NJ: Lawrence
Erlbaum.
Holmstrom, S. (2004). The reflective paradigm of
public relations. In B. Van Ruler & D. Verčič (Eds.).
Public relations and communication management in
Europe (121-134). New York, NY: Mouton de
Gruyter.
Merten, K. (2004). A constructivistic approach to
public relations. In B. Van Ruler & D. Verčič (Eds.).
Public relations and communication management in
Europe (45-54). New York, NY: Mouton de Gruyter.
Tema 2: Analizați modul în care un interpret
muzical/formație muzicală străin(ă) din anii
‘80 este receptat (ă) de publicul românesc în
prezent, și propuneți modalități de depășire a
unor bariere interculturale valabile în cazul
respectiv.