CENTRUL JUDEŢEAN DE RESURSE ŞI ASISTENŢĂ EDUCAŢIONALĂ CLUJ

Efectele televizorului asupra copiilor

Marea majoritate a copiilor sunt expuşi la TV înainte chiar de a împlini vârsta pentru a
merge la grădiniţă, unii chiar din primele luni de viaţă. Fără îndoială TV-ul, jocurile video
interactive şi Internetul pot fi surse excelente de educaţie şi distracţie pentru copii. Însă atunci
când timpul petrecut în faţa TV-ului sau computerului depăşeşte nişte limite apar o serie de
efecte negative. De aceea, ca un principiu general este recomandat să monitorizăm şi să limităm
timpul pe care-l petrece copilul vizionând programe TV, jucând jocuri sau navigând pe Internet.

Asociaţia Americană a Pediatrilor recomandă să nu fie deloc expuşi la TV/computer

copiii sub 2 ani, iar în cazul copiilor mai mari să se limiteze la 1-2 ore pe zi de programe de
calitate. De asemenea se recomandă oferirea unei varietăţi de alte activităţi copiilor: citire, jocuri
cu prietenii, sporturi, activităţi care contribuie la dezvoltarea unui corp şi a unei minţi sănătoase.

Câteva date privind prezenţa TV-ului, computerului şi a altor mijloace audio-

vizuale în viaţa copiilor (date oferite de studii realizate pe copiii din USA)

 2/3 din copiii până la 6 ani se uită 2h/ zi la TV sau DVD-uri

 Copiii şi adolescenţii cu vârste cuprinse între 8-18 ani peterec 4h /zi în faţa TV-ului şi încă
2h la computer sau jucând jocuri video

 71% din copiii între 8 şi 18 ani au TV în camera lor, 54% au DVD playere şi 20% au acces
la canale premium

 Copiii care au TV în camera lor petrec în medie cu 1,5 h mai mult timp/zi vizionând
programe TV decât copiii care nu au TV în dormitor

 Tehnologia media actuală oferă posibilitatea accesării conţinuturilor TV/Internet prin

intermediul telefoanelor mobile sau Ipod-urilor, ceea ce a crescut timpul peterecut
vizionând conţinuturi de acest gen, chiar dacă a scăzut timpul petrecut în faţa TV-ului.

 În 2/3 din familiile chestionate TV-ul este pornit în timpul meselor

 În 53% din familiile chestionate care au copii până la 18 ani NU există reguli legate de
vizionarea programelor TV

1
 CENTRUL JUDEŢEAN DE RESURSE ŞI ASISTENŢĂ EDUCAŢIONALĂ CLUJ

Câte ore pe zi se uită copilul dvs. la TV sau se joacă la computer?

Ce efecte are expunerea excesivă la TV/ computer?

Studiile realizate pe acestă temă aduc în discuţie următoarele aspecte:

 TV-ul înlocuieşte alte activităţi din viaţa copilului pe care am dori să le practice (ex. să se
joace cu prietenii, să facă activităţi fizice, să iasă la aer liber, să citească, să îşi facă temele, să
îşi îndeplinească responsabilităţile în casă etc.). De exemplu, cititul implică mult mai mult
gândirea decât TV-ul, contribuind la dezvoltarea sănătoasă a creierului
 Copiii care îşi petrec mult timp în faţa TV-ului, cu sau fără ceilalţi membrii ai familiei,
interacţionează mai puţin cu membrii familiei
 Vizionarea excesivă de programe TV corelează cu note slabe, probleme de somn,
probleme comportamentale, obezitate şi comportamente de risc
 Majoritatea programelor TV nu îi învaţă pe copii ceea ce părinţii spun că ar dori să înveţe
copiii lor- multe programe TV abundă în stereotipii, soluţii violente la probleme şi
comportamente antisociale
 Reclamele au ca grup ţintă şi copiii, iar aceştia ajung să vadă zeci de mii de reclame în
fiecare an care se referă de multe ori la hrană şi băuturi nesănătoase; copiii văd în medie
aproximativ 2000 de reclame la bere şi vin în fiecare an
 La TV copiii văd idolii lor fumând, consumând alcool, implicându-se în comportamente
riscante, în situaţii sexuale.

O serie de studii au legat vizionarea TV la vârste mici de probleme atenţionale ulterioare

(ex. ADHD). Nu toţi cercetătorii sunt de acord cu aceaste rezultate, chestiunea fiind încă
controversată. În acest sens însă Asociaţia Pediatrilor Americani preferă să adopte o strategie
preventivă recomandând părinţilor să nu expună copiii sub 2 ani deloc la TV. Argumentul este
că efectele pozitive ale TV-ului asupra copiilor mici sunt controversate, însă beneficiile
interacţiunii părinte-copil sunt dovedite.

TV-ul şi violenţa

Sute de studii realizate începând cu anii 50 au evidenţiat o legătură clară între expunerea la
violenţă în mass media şi comportamentul agresiv. Violenţa vizionată la TV sau alte media poate
contribui la dezvoltarea de comportamente agresive, desensibilizarea la violenţă, coşmaruri,
teama de a fi rănit, scăderea empatiei faţă de alţii (Bushman & Anderson, 2009). Desigur că
măsura în care conţinutul violent va afecta un anumit individ depinde şi de o serie de alţi factori
cum ar fi: vârsta, experienţa, dezvoltarea cognitivă, temperamentul etc. De aceea atunci când un

2
 CENTRUL JUDEŢEAN DE RESURSE ŞI ASISTENŢĂ EDUCAŢIONALĂ CLUJ

părinte doreşte să decidă ce programe va viziona copilul său vârsta copilului şi caracteristicile
individuale ale acestuia trebuie luate în considerare.

Câteva rezultate ale studiilor

 În medie copiii americani văd 200 000 de acte violente şi 16 000 de crime până la vârsta de
18 ani la TV
 2/3 din toate programele TV conţin violenţă
 Programele destinate copiilor conţin adesea mai multă violenţă decât cele dedicate adulţilor
 Majoritatea actelor de violenţă prezentate la TV nu sunt pedepsite şi sunt tratate umoristic;
consecinţele de tipul suferinţei umane şi pierderii suferite nu sunt de cele mai multe ori
prezentate
 Multe emisiuni promovează violenţa; actele violente sunt prezentate ca distractive şi drept o
cale eficientă de a obţine ce doreşti, fără consecinţe negative
 Violenţa este obişnuită chiar şi în desenele animate fiind adesea utilizată de personajele
pozitive pentru a-şi rezolva problemele
 Numărul actelor violente cu intenţia de a răni victima au crescut de-a lungul timpului în
desenele animate
 Chiar dacă intriga prezintă personajele pozitive învingând personajele negative mesajul că
violenţa este normală nu este OK- mulţi copii vor încerca să fie ca şi eroii lor preferaţi atunci
când se joacă
 Copiii imită ceea ce văd la TV; copiii sunt 8 ani nu înţeleg diferenţa dintre realitate şi ficţiune
fiind în consecinţă mai vulnerabili la a învăţa şi a adopta ca realitate violenţa pe care o văd la
TV
 Expunerea repetată la violenţă în mass media îi face pe copii mai puţin sensibili la efectele
asupra victimelor şi la suferinţa umană cauzată de violenţă
 Studiile au arătat de asemenea că expunerea la violenţă în mass media poate afecta
disponibilitatea de a-i ajuta pe alţii şi poate reduce inhibiţiile şi conduce la mai multe
comportamente agresive

 Există şi efecte pe termen lung ale expunerii la

violenţă în mass media: un studiu longitudinal
efectuat pe o perioadă de 15 ani de către
Universitatea din Michigan a constatat o legătură
între expunerea la violenţă la TV în copilărie şi
comportamente violente care persistă chiar şi în
perioada adultă; un alt studiu longitudinal efectuat
pe o perioadă de 17 ani a arătat faptul că
adolescenţii care au crescut vizionând TV multe ore
/zi erau mai predispuşi la acte violente decât cei
care au vizionat mai puţine ore/zi.
Studiile ştiinţifice asupra
efectelor violenţei din mass media
indică 3 efecte negative majore
potenţiale: 1. creşterea frecvenţei
comportamentelor agresive şi
antisociale, 2. desensibilizarea la
violenţă (acceptarea violenţei ca
ceva normal şi insensibilitatea la
sentimentele celorlalţi) şi 3.
creşterea temerii că vei deveni o
victimă a violenţei.

3
 CENTRUL JUDEŢEAN DE RESURSE ŞI ASISTENŢĂ EDUCAŢIONALĂ CLUJ

 Chiar şi simpla prezenţă a TV-ului acasă a fost corelată cu mai multe comportamente
agresive la copiii de 3 ani, indiferent de ce tip de programe se vizionează sau dacă copilul se
uită sau nu la TV

Anumite aspecte ale intrigii episoadelor de violenţă în mass media sunt considerate ca având
un risc crescut pentru copii şi ar trebui luate în considerare de părinţi atunci când iau decizii cu
privire la ce vizionează copilul. Prezentăm mai jos câteva din acestea:

 Scenele în care agresorul este o persoană atractivă sunt în special problematice

deoarece cel care vizionează scena se poate identifica uşor cu un astfel de personaj
 Prezentarea violenţei ca ceva justificat, nepedepsirea actelor violente, prezentarea
unor consecinţe minime pentru victimă
 Violenţa care are un caracter foarte realist este printre cele mai riscante aspecte ale
acestor scene

Din păcate studiile arată că din toate actele de violenţă 40% sunt realizate de personaje
atractive şi în 75% din cazuri actele violente nu sunt pedepsite, iar agresorii nu manifestă nici un
regret pentru faptele comise. În 37% din cazuri personajele negative nu sunt pedepsite şi în mai
mult de jumătate din cazuri nu a fost prezentată suferinţa victimei.

Pe baza studiilor se pot prezice unele din efectele vizionării de scene violente care au
anumite caracteristici cotate drept riscante:

Comportamentele agresive

Învăţarea comportamentelor agresive este favorizată de atractivitatea agresorului, de

prezentarea violenţei ca fiind justificată, de prezenţa armelor, de prezenţa detaliilor grafice, de
catacterul extensiv sau foarte realist al violenţei, de recompensarea violenţei sau dacă violenţa
este prezentată ca distractivă.

Învăţarea comportamentelor agresive este inhibată de prezentarea violenţei ca nejustificată,

de pedepsirea agresorilor sau de prezentarea efectelor dureroase ale violenţei.

4
 CENTRUL JUDEŢEAN DE RESURSE ŞI ASISTENŢĂ EDUCAŢIONALĂ CLUJ

Frica

Dezvoltarea temerii faţă de lumea reală poate fi favorizată de o serie de caracteristici

printre care: atractivitatea victimelor, caracterul nejustificat al violenţei, caracteristicile grafice,
extensive sau realiste ale violenţei, recompensarea agresorului. Studiile arată că persoanele care
vizionează TV mai multe ore pe zi au convingerea că lumea este un loc mai rău, înfricoşător,
periculos decât cei care nu vizionează TV decât puţin timp (Aidman, 1997).

Pedepsirea violenţei la TV se consideră că ar fi de natură să reducă temerile cu privire la

lumea reală.

Unii părinţi îşi încurajează copiii să-şi pună mâinile la ochi sau să-şi întoarcă capul când
apare ceva înfricoşător la TV. Această strategie nu dă roadele scontate!
Învăţaţi copiii să utilizeze strategii cognitive cum ar fi sublinierea caracterului nerealist al
evenimentelor de la TV.

Desensibilizarea

Desensibilizarea la violenţă se referă la ideea conform căreia expunerea la violenţă creşte

toleranţa faţă de aceasta. Se consideră că expunerea la portretizări grafice, extensive sau
umoristice ale violenţei contribuie la desensibilizarea faţă de violenţă şi este un aspect care ar
trebui să ne preocupe în mod deosebit în special datorită efectelor pe termen lung. Unele din cele
mai violente programe sunt desenele animate dedicate copiilor în care violenţa este în mod
obişnuit prezentată ca fiind distractivă, iar consecinţele realiste ale violenţei nu sunt prezentate.

Ştiţi ce programe vizionează copilul dvs.?

Aveţi reguli legate de televizor?

Copiii de 6-11 ani şi violenţa la televizor

Josephson (1995) consideră că vârsta de 7-8 ani este critică în raport cu vizionarea de scene
violente la TV şi în dezvoltarea agresivităţii datorită modificărilor cognitive şi emoţionale care
au loc în procesul de dezvoltare la această vârstă.

Când copiii încep şcoala se uită mai puţin la TV pentru că nu mai au aşa de mult timp liber.
Însă începând cu clasa a 2-a, a 3-a încep să se uite ceva mai mult din nou pentru că de obicei
părinţii le permit să se culce mai târziu. Din acest moment timpul petrecut în faţa TV-ului creşte
gradual până în adolescenţă. Totodată la această vârstă copiii încep să vizioneze mai puţine
programe educaţionale şi mai multe desene animate, comedii sau chiar file de acţiune, aventură.

5
 CENTRUL JUDEŢEAN DE RESURSE ŞI ASISTENŢĂ EDUCAŢIONALĂ CLUJ

Perioada învăţământului primar este considerată o perioadă foarte importantă pentru

înţelegerea efectelor televiziunii asupra agresivităţii copiilor. Unele studii s-au focalizat pe copii
de 9-12 ani deoarece aceştia se uită mult timp la TV existând deci şi mari şanse să fie expuşi la
multe scene de violenţă în mass media. Alţi cercetători consideră că vârsta de 10-12 ani este cea
mai importantă pentru că în jurul acestei vârste se conturează interesele pe termen lung ale
copiilor şi se dezvoltă tipare de comportament. Majoritatea specialiştilor sunt de acord că vârsta
de 8 ani este critică în raport cu violenţa din massmedia şi dezvoltarea comportamentelor
agresive şi asta deoarece la această vârstă apare o comutare de la fundamentarea raţionamentelor
despre lume în principal pe informaţii perceptuale la o înţelegere bazată pe informaţii
conceptuale a lumii (vezi teoria lui Piaget).

Procesarea informaţiei şi televizorul

Între 7 şi 8 ani copiii îşi dezvoltă aşteptări cu privire la modul în care poveştile sunt
structurate şi o memorie a acestei structuri. Ei devin mai eficienţi în procesarea informaţiei din
poveşti (includem aici scenariul programelor TV) deoarece sunt capabili acum să anticipeze şi să
şi direcţioneze atenţia spre aspectele importante ale conţinutului, pot stoca informaţia în memorie
în funcţie de importanţa acesteia şi pot realiza un proces de potrivire a informaţiei prezentate cu
aşteptările lor cu privire la ce urmează să se întâmple. În jurul vârstei de 7 ani atenţia vizuală a
copiilor creşte la aproximativ 70% din timpul de vizionare după care ajunge la un platou. Deşi
copiii la această vârstă încă sunt atenţi la caracteristicile formale vii sunt mai capabili decât
copiii mai mici să le ignore în favoarea caracteristicilor de conţinut importante pentru intrigă sau
pentru motivele pentru care copilul urmăreşte programul respectiv.

La 8 ani copiii pot interpreta anumite caracteristici formale ale programelor TV- maniera în
care sunt prezentate la TV trecerea timpului, secvenţele care prezintă vise sau amintiri,
perspectivele prezentate din compilarea imaginilor de la mai multe camere, caracteristici ale
filmării care indică conţinuturi reale sau fantastice.

La această vârstă copiii îşi dezvoltă capacitatea de a recunoaşte proprietăţile neschimbătoare

ale obiectelor aparent schimbătoare şi sunt capabili să utilizeze sisteme de clasificare mai
complexe pentru obiecte şi evenimente, ceea ce le permite o înţelegere mai subtilă a
caracteristiclor formale şi a conţinutului scenelor şi le permite inferenţe mai corecte în absenţa
unor evenimente concrete. În consecinţă pot înţelege intrigile poveştilor prezentate mai complet
şi le pot intrepreta în lumina emoţiilor şi motivaţiilor personajelor.

Ei pot utiliza stereotipuri pentru a clasifica personajele ca bune sau rele dacă nu au informaţii
despre comportamentul trecut sau motivele personajului, dar atunci când sunt oferite aceste
informaţii le vor lua în considerare şi le vor încorpora în evaluarea persobajului.

La vârsta de 8 ani copiii sunt mai sensibili la influcenţele moderatoare ale conţinutului
programelor Tv şi nu vor dezvolta comportamente violente dacă violenţa pe care o văd este
prezentată ca rea, ca producând suferinţă umană sau ca fiind pedepsită sau dezaprobată.

6
 CENTRUL JUDEŢEAN DE RESURSE ŞI ASISTENŢĂ EDUCAŢIONALĂ CLUJ

Deşi copiii la această vârstă au capacităţi impresionante de a da sens lumii perzentate la TV,
ei nu le utilizează întotdeauna. Cantitatea de efort mental mobilizată de copil determincă măsura
în care abilităţile cognitive şi cele critice sunt utilizate sau copilul se comportă doar reactiv,
nefocalizat sau superficial în raport cu programul vizionat.

Copiii investesc din ce în ce mai puţin efort mental atunci când se uită la TV pentru că în
general ei nu se uită la TV pentru a obţine informaţii sau a învăţa ceva, ci îl folosesc ca o metodă
de relaxare, amuzament sau metodă de petrecere a timpului liber procesând deci informaţia
superficial şi necritic.

Susceptibilitatea particulară la efectele violenţei din massmedia

Există câteva motive pentru care vârsta de 8 ani a fost considerată critică în raport cu
violenţa din massmedia. Prezentăm mai jos câteva din aceste motive:

Capacitatea de a distinge realitatea de fantezie

La vârsta de 8 ani copiii sunt mai predispuşi să devină agresivi după vizionarea de scene
violente la TV dacă consideră că violenţa văzută reflectă viaţa reală.

Dar ce înseamnă „real” pentru un copil de 8 ani? Real pentru un

copil de 8 ani înseamnă ceva ce există în mod fizic în lume (Kelly, 1981). Ei
ştiu că personajele cu puteri supranaturale nu sunt reale, pentru că îşi dau
seama că ceea ce fac ele nu este fizic posibil să se întâmple în lumea reală. Cu
toate acestea, s-ar putea să considere filmele poliţiste ca reale, deoarece
poliţia există în lumea reală.

În jurul vârstei de 10 ani „real” este definit ca ceva ce este posibil în lumea reală. Astfel
copiii consideră reale programele TV care prezintă lucruri care s-ar putea teoretic întâmpla deşi
copiii ştiu că rănile sunt realizate cu ajutorul machiajului şi că sângele este de fapt vopsea etc.

În cazul copiilor care echivalează violenţa cu realitatea, orice conţinut violent este
considerat real şi în consecinţă un posibil model de comportament ce poate fi replicat în viaţa
reală. Copiii se identifică cu personajele de la TV mai mult decât cu persoane reale şi motivele
pe care copiii le menţinează includ faptul că aceste personaje sunt: puternice şi curajoase. Din
păcate însă aceste personaje îşi exprimă puterea şi curajul în special prin acţiuni violente.

Victimele lor sunt portretizate ca periculoase, vicioase, meritându-şi soarta, nesuferind

durere cu care privitorul ar putea empatiza. Conceptul de justificare a violenţei este o dimensiune
cu privire la care copiii sunt capabili de evalură destul de complexe pe la 11-12 ani făcând
distincţii între violenţa justificată şi cea nejustificată (ex. Pantera roz).

7
 CENTRUL JUDEŢEAN DE RESURSE ŞI ASISTENŢĂ EDUCAŢIONALĂ CLUJ

Tema puterii şi a curajului este în mod clar legată de faptul că la această vârstă copiii se
confruntă cu nevoia de a dobândi competenţă şi independenţă în viaţa personală şi socială (Erik
Erickson).

Studiile arată însă că acei copii care aleg drept modele personaje din lumea reală dau
dovadă de o înţelegere mai sofisticată a lucrurilor menţionând calităţi umane pentru care îi aleg:
bunătate, disponibilitate a a ajuta, etc pe lângă putere.

Jocurile pe calculator
Jocurile pe calculator au efecte negative şi mai pervazive decât
vizionarea de programe TV deoarece sunt interactive, iar interactivitatea
se ştie că favorizează procesul de învăţare.

Impactul jocurilor pe calculator este important din câteva

motive:

 Jocurile dsunt foarte antrenante pentrut copii

 Copiii sunt recompensaţi pentru comportamente violente
 Copiii repetă aceste comportamente de multe ori pe parcursul jocurilor

Din punct de vedere psihologicaceste trei metode (implicarea activă, recompensarea şi repetiţia)
favorizează procesul de învăţare.

Pe lângă aceste lucruri DeGaetano & Bander atrag atenţia asupra mesajelor pe care jocurile pe
calculator le transmit copiilor:

1. Problemele se pot rezolva rapid fără o implicare personală prea mare

2. Cea mai bună metodă de a rezolva o problemă este eliminarea sursei problemei
3. Problemele sunt bine definite: lucrurile sunt bune sau rele, albe sau negre
4. Este mai bine să rezolvi problemele instinctual decât raţional
5. Imaginaţia nu este utilă în rezolvarea de probleme.

Impactul jocurilor este extensiv, nu doar în ce priveşte maniera de reacţie la stimuli, ci şi prin
faptul că în cadrul acestor jocuri se absorb principii morale, etice şi modalităţi de raportare la
probleme şi rezolvarea acestora. În acelaşi timp dincolo de mesajele absorbite din cadrul
jocurilor, s-a demonstrat faptul că practicarea acestora reduce comportamentul „prosocial” şi
senzitivitatea socială. De asemenea timpul petrecut în faţa calculatorului a fost asociat cu efecte
asupra sănătăţii: obezitate, probleme posturale, musculare, scheletice. Oamenii de ştiinţă au
arătat faptul că modul în care ne utilizăm creierul contribuie la felul în care creierul se
structurează mai ales în copilărie când neuroplasticitatea cerebrală este mare. Repetarea anumitor
experienţe determincă o creştere şi întărire a structurilor sinaptice asociate.

8
 CENTRUL JUDEŢEAN DE RESURSE ŞI ASISTENŢĂ EDUCAŢIONALĂ CLUJ

Ca părinţi trebuie să ne punem 2 întrebări legat de televizor şi calculator:

1. Ce vrem să dezvoltăm la copiii noştri?
2. Ceea ce vede copilul la TV sau ceea ce face atunci când se joacă pe computer contribuie
sau nu la ceea ce dorim să dezvoltăm la el/ea?

Sugestii pentru părinţi

Părinţii îi pot ajuta pe copii modificându-şi propriul comportament şi obiceiurile legate de
televizor.

 Educaţi copiii cu privire la mass media- încurajaţi copiii să analizeze mesajele pe care le
primesc de la TV, să gândească alterantive, să exprime atitudini critice; punctaţi diferenţe
între realitate şi ficţiune, între emisiuni regizate şi realitate; mai ales la vârste mai mari
restricţionarea din partea părinţilor nu mai funcţionează de aceea este mai util să-i educăm
pentru a înţelege şi analiza critic conţinutul la care sunt expuşi.
 Vizionaţi împreună cu copiii şi discutaţi ceea ce aţi văzut accentuând ceea ce doriţi să
înveţe copilul de acolo; dacă doar vizionaţi anumite
programe cu copilul şi nu discutaţi ce apare acolo puteţi să
transmiteţi mesajul că agreaţi sau chiar încurajaţi violenţa
ceea ce-i va face pe copii să se manifeste agresiv
 Asiguraţi-vă că ştiţi ce vizionează copiii dvs.; decideţi ce
programe sunt potrivite pentru vârsta şi personalitatea lor şi
respectaţi regulile astfel stabilite; studiaţi un ghid al
programelor TV pentru a planifica vizionarea anumitor emisiuni şi a discuta cu copilul ce
programe veţi alege
 Pentru a minimiza presiunea din partea colegilor de a viziona anumite programe discutaţi
cu părinţii prietenilor copilului şi încercaţi să ajungeţi la reguli comune
 Stabiliţi o limită de timp pe zi şi pe săptămână pentru vizionat TV (1h/zi pentru preşcolari
şi 2h/ pentru copiii de 8-11 ani); faceţi acest lucru gândindu-vă că doriţi ca dumneavoastră
să vă educaţi proprii copiii, nu televiziunea să o facă; discutaţi aceste limite cu copiii şi
explicaţi-le motivele pentru care impuneţi aceste restricţii pentru a-i ajuta pe copii înţeleagă
raţiunile morale şi intelectuale din spatele deciziilor dvs.
 Oferiţi alternative la petrecerea timpului- copiii nu îşi găsesc neapărat activităţi
constructive dacă închideţi televizorul, este nevoie să le oferiţi dvs. nişte activităţi
 Discutaţi scenele înfricoşătoare cu copilul- încurajaţi copilul să spună ce simte, oferiţi un
exemplu bun de a face faţă situaţiei ajutând copilul să-şi analizeze fricile, să le reinterpreteze
şi să-şi depăşească temerile care nu sunt realiste, ajutaţi-l să capete încredere în abilităţile lui
de a face faţă situaţiilor reale care determină temeri realiste.

9
 CENTRUL JUDEŢEAN DE RESURSE ŞI ASISTENŢĂ EDUCAŢIONALĂ CLUJ

Bibliografie

American Academy of Pediatrics, Committee on Public Education. Media violence.

Pediatrics. 2001 Nov;108(5):1222-6. Available at:

http://aappolicy.aappublications.org/cgi/content/full/pediatrics;108/5/1222.

Bushman BJ, Anderson, CA. Comfortably numb: desensitizing effects of violent media
on helping others. Psychological Science. 2009 21(3):273-277.

Josephson, W.L. (1995). Television Violence: A Review of the Effects on Children of

Different Ages. Dept. of Canadian Heritage

National Television Violence Study 1996-97 www.media-awareness.ca

TV Violence (2003) articol publicat de Kaiser Family Foundation www.kff.org

Aidman, A. (1997). Television Violence: Content, Context and Consequences. Eric

Digest

Gavin, M.L. (2008). How TV affects Your Child. Kidshealth from Nemours
www.kidshealth.org

10