„Mircea Cel Batran (n.1355-d.1418), voievod al Tarii Romanesti,intre
23 septembrie 1386-noiembrie 1394), a fost unul dintre cei mai importanti conducatorii ai Tarii Romanesti„ Mircea Cel Bătrân este un simbol al instoriei românilr, atât datorită longevității domniei sale, cele circa trei decenii plasându-l în topul domnitorilor Țării Românesti, cât și din cauza războaielor cu turcii, multe dintre ele prezentate intr-un mod mistificator specific istoriografiei noastere.în ciuda eforturilor unor istorici din perioada national-comunistă de a-i preschimba numele in Mircea Cel Mare, vechiul nume sub care a intrat în atenția istoricilor –Mircea Cel Batran – a rămas consacrat în istoriografie și în conștiinta poporului român. Domnia lui Mircea Mircea urca pe tron dupa moartea fratelui sau Dan,petrecuta la 23 septembrie 1386.El gaseste Tara Romaneasca in plin proces de dezvoltare datorita politicilor intelepte promovate de inaintasii sai si va continua consolidarea economiei,Armatei,Administratiei si Bisericii. Ajunge să stăpânească un teritoriu,pe care îl va organiza intr-o formă contralizată, sub autoritatea domniei care era stabilită la Argeș. Din 1408 îl va asocia la domnie pe fiul cel mare, Mihail, acesta avându-și curțile la Târgoviște. În 1400,Mircea îl îndepărtează de la tronul Moldovei pe Iuga Ologu și îl impune ca domn pe Alexandru Cel Mare fiul lui Roman I. Până la moartea voievodului muntean, relețiile dinte cele doua țări vor rămâne cordiale.