Sunteți pe pagina 1din 3

VIII. ROMÂNIA ŞI CONCERTUL EUROPEAN.

DE LA “CRIZA ORIENTALĂ” LA MARILE


ALIANŢE ALE SECOLULUI XX

A.România si „criza orientală”


Criza Imperiului Otoman determină lupta pentru împărţirea teritoriilor deţinute de acest imperiu;
Imperiul Otoman este declarat „omul bolnav al Europei”, Austria şi Rusia doreau împărţirea
teritoriului acestui imperiu, iar Franţa şi Anglia sustineau menţinerea integrităţii teritoriale.
„Criza orientală” a dus la războaie între marile puteri, războaie care au implicat şi spaţiul
românesc.

1.Secolul al XIX-lea.Participarea României la criza orientală. Războiul ruso-turc 1877-1878


Cauze:
 Obţinerea independenţei Romaniei aflata sub suzeranitate otomana reprezenta un
obiectiv al tuturor forţelor politice, obiectiv prezent în memoriile şi proiectele politice.
 Situaţia externă va favoriza îndeplinirea acestui obiectiv. În Peninsula Balcanică se
redeschide ”criza orientală”: în 1876 au loc răscoalele antiotomane din Bulgaria, iar
Serbia şi Muntenegru declară război Imperiului Otoman. Rusia intră în acest război de
partea Serbiei.
Fapte istorice referitoare la implicarea României în criza orientală din secolul al XIX-lea
1. Conventia cu Rusia
La 4 aprilie 1877 România şi Rusia încheie o Convenţie prin care se reglementa
trecerea armatei ruse pe teritoriul României. Cheltuielile reveneau Rusiei, traseul ocolea
Bucureştiul şi Rusia se angaja să respecte integritatea teritorială a Romaniei. La cateva
zile, Rusia declara razboi otomanilor şi începe trecerea armatelor sale prin România.
Otomanii bombardează localităţile de pe linia Dunării. Românii ripostează şi
bombardează Vidinul şi Turtucaia.
2. Proclamarea Independentei
În acest context, la 9 mai 1877, ministrul de externe Mihail Kogălniceanu răspunde unei
interpelări a deputatului Nicolae Fleva printr-un discurs în fața Parlamentului prin care
proclamă independenţa. Motiunea a fost votată în aceeași zi de către Camera
Deputaților și a Senatului. S-a stabilit ca tributul ce urma să fie plătit Imperiului Otoman
să fie destinat pregătirii militare. Proclamarea independenței a fost primită cu entuziasm
de către opinia publică.
3. Participarea României la războiul ruso-turc.
Armata rusă a trecut Dunarea, încercand să cucerească o cetate otomană, amplasată
strategic, Plevna. Deoarece atacurile armatei ruse sunt respinse, Marele Duce Nicolae a
adresat lui Carol I o telegrama prin care ii cere ajutor. Carol I a dispus trecerea armatei
române la sud de Dunăre şi va fi numit comandantul armatelor romano-ruse de la
Plevna. Pe 30 august, este organizat un atac general, singura victorie fiind cucerirea
redutei Griviţa I. Carol I hotaraste sa asedieze Plevna. Această solutie are efect,
deoarece pe 28 noiembrie 1877, Plevna capituleaza şi comandantul otoman Osman
Pasa s-a predat. După capitularea Plevnei, rusii s-au îndreptat catre Istanbul, iar armata
română va lupta în zona Vidinului. Otomanii infranti, cer în ianuarie 1878, armistitiul.
4. Tratatele de Pace de la San Stefano si Berlin
Condiţiile păcii au fost discutate în Congresul de la San-Stefano desfăşurat în
februarie 1878. Marile puteri au fost nemulţumite de prevederile tratatului şi s-a ajuns la
un nou congres desfăşurat la Berlin. Delegația României, alcătuită din Ion C. Brătianu
și Mihail Kogălniceanu, a fost ”auzită”, nu ”ascultată”.Tratatul de pace de la Berlin din
iulie 1878 prevedea recunoaşterea independenţei României. Aceasta se realiza cu
două condiţii: in schimbul primirii Dobrogei şi Deltei Dunarii, Romania trebuia sa cedeze
Rusiei sudul Basarabiei; modificarea articolului 7 din Constitutia din 1866 pentru a se
acorda drept de cetatenie si celor care nu erau creştini.
Consecinţe
 După obţinerea independenţei, instituţia monarhiei se consolidează: Carol I şi-a luat
în anul 1878 titlul de Alteţă Regală, iar în 1881 România s-a proclamat Regat. La 14
martie 1881, ambele Camere ale Parlamentului au votat în unanimitate proclamarea
României regat. La 10 Mai 1881 a avut loc ceremonia de încoronare a regelui Carol I si
a reginei Elisabeta. In urma acestui act, Constituția din 1866 a fost modificată
menționându-se faptul ca șeful statului este numit rege si România, regat. Pe plan
extern a crescut prestigiul României.
 Sunt luate măsuri pentru integrarea Dobrogei.
 România poate să desfăşoare o politică externă proprie. După război, are loc o
îndepărtare de Rusia şi orientarea României spre Germania. În 1883 România a aderat
la Tripla Alianţă alcătuită din Germania, Austro-Ungaria şi Italia.
 Pe plan intern a fost creat un nou cadru pentru dezvoltarea economică şi modernizarea
societăţii româneşti.

B.România si marile alianţe

a. secolului al XIX-lea -aderarea României la Tripla Alianţă -1883


Dupa razboiul de independenţă Romania poate sa desfasoare o politica externa proprie. Statul
român a deschis primele reprezentanţe diplomatice, care se numeau legaţii. În anii următorii
marile puteri vor recunoaste independenţa României. Atitudinea antirusească manifestată după
războiul de independenţă va determina orientarea Romaniei spre Puterile Centrale. În acest
sens au avut loc vizitele regelui Carol I şi ale prim ministrului I.C. Brătianu în Germania şi
Austro-Ungaria. In 1883 Romania a aderat la Tripla Alianta alcatuita din Germania, Austro-
Ungaria si Italia. Acest fapt a fost determinat de îndepărtarea României de Rusia după războiul
de independenţă şi înrudirea dintre familiile regale din România şi Germania.
Acesta alianţă avea un caracter defensiv şi a avut un caracter secret fiind cunoscuta doar de
rege şi cîţiva oameni politic. Prin această alianţă, România ieşea din izolarea politică, obţinea
garanţii de securitate şi îşi consolida poziţia în plan extern. Pe de altă parte, această alianţă nu
însemna renunţarea la sprijinul acordat românilor din cadrul Imperiului Austro-Ungar, tensiunile
dintre cele două state manifestându-se în continuare.

b. Secolul al XX-lea

1.România în Războaiele balcanice, la începutul secolului al XX-lea


La inceputul secolului al XX-lea, desi Romania aderase la Tripla Alianta duce o politica externa
orientata spre apropierea de Antanta. Acest lucru este evident odata cu participarea Romaniei
la al doilea razboi balcanic din 1913, Romania fiind in tabara care lupta impotriva Bulgariei, stat
aliat Austro-Ungariei. Congresul de pace a avut loc la Bucuresti in 1913 si Romania a obtinut
Cadrilaterul, regiune aflata in sudul Dobrogei. Lucrările Congresului au fost conduse de către
Titu Maiorescu si faptul că acest congress avea loc în România, arată prestigiul de care se
bucura statul român.

2.România în Primul Război Mondial


În 1914 izbucneşte Primul Război Mondial,care opune cele două tabere: Antanta şi Tripla
Alianţă.
 Neutralitate 1914-1916. Deşi membră a Triplei Alianţe, România se declară neutra,
hotărâre luată în cadrul Consiliului de Coroană de la Sinaia din 3 august 1914, condus
de regele Carol I. Justificarea acestei atitudini, prezentata de liderii politici adepți ai
acesteia, a fost aceea că Germania și Austro-Ungaria nu erau state atacate. În perioada
neutralităţii 1914-1916, sunt purtate tratate cu Antanta, iar opinia publică se pronunţă
pentru intrarea în război alături de Antanta.
 Participare la război 1916-1918
1. La 4/17august1916,România încheie cu Antanta o Convenţie politică şi o Convenţie
militară. Convenţia politică stabileşte ca România să declare război Austro-Ungariei şi
recunoaşte dreptul României asupra teritoriilor româneşti aflate sub stăpânirea Austro-
Ungariei(Transilvania, Banatul şi Bucuvina).Convenţia militara stabileşte ca Antanta să ofere
armament şi muniţie,ca Rusia să ofere sprijin militar şi armata română să fie susţinută prin
deschiderea unor noi fronturi.
2. La 14/27 august 1916, Consiliul de Coroană condus de regele Ferdinand I a hotărât intrarea
României în război de partea Antantei, urmând să declare război Austro-Ungariei.La
sfârşitului anului 1916 în urma declanşării ofensivei din partea armatelor austro-ungare,
germane şi bulgare, Armata română este nevoită să se retragă, sudul României fiind ocupat. În
aceste condiţii familia regală, Parlamentul, Armata s-au retras în Moldova iar tezaurul României
a fost dus în Rusia.
3. În vara anului 1917, cu sprijinul unei misiuni militare franceze, condusă de Henri Berthelot,
Armata Română s-a refăcut și reorganizat. În luna iulie a fost declanșată o ofensivă în zona
Mărăști încheiată cu victoria armatei române, un rol important avându-l Alexandru Averescu. Au
urmat victoriile de la Mărăşeşti şi Oituz care au reușit să împiedice înaintarea armatei inamice
spre Moldova. În acest fel România contribuie la efortul de război alături de Antanta.
4. Izbucnirea Revoluţiei bolşevice şi ieşirea Rusiei din război duc la izolarea politică şi militară a
României. În aceste condiţii guvernul român a încheiat Pacea de la Bucureşti (mai 1918) cu
Puterile Centrale.Condiţiile păcii sunt grele pentru România: cedarea de teritorii şi
subordonarea economiei de către Puterile Centrale.Tratatul de Pace nu este recunoscut de
către regele Ferdinand I.
5. Victoriile Antantei şi destrămarea Imperiului Austro-Ungar au dus la reconsiderarea situaţiei şi
România reia războiul împotriva Germaniei. Prin participarea României la razboi de partea
Antantei se realizează unirea tuturor românilor în 1918.
6. România participă la Conferinţa de Pace de la Paris din1919-1920, în cadrul căreia sunt
încheiate tratate de pace cu statele învinse. Tratatul cu Austria a fost iniţial respins de Ion I.C.
Brătianu datorită prevederilor referitoare la statutul minorităţilor.Ulterior acest tratat a fost
semnat la 10 decembrie 1919 la Saint Germain şi recunoştea dreptul României asupra
teritoriilor româneşti care fuseseră în componenţa Austro-Ungariei sub administraţia Vienei. În
aceeaşi zi a fost semnat şi tratatul cu Bulgaria la Neuilly prin care se recunoştea graniţa cu
Bulagria din 1913. Tratatul cu Ungaria a fost încheiat la 4 iunie 1920 la Trianon şi recunoştea
drepturile României asupra Banatului şi Transilvaniei.Unirea Basarabiei cu România a fost
recunoscută printr-un tratat semnat la 28 octombrie 1920 la Paris cu Franţa, Marea Britanie şi
Statele Unite.

S-ar putea să vă placă și