UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” – SIBIU

FACULTATEA DE DREPT

SPECIALIZAREA: DREPT

CENTRUL TUTORIAL MIERCUREA CIUC

REFERAT LA DISCIPLINA:

Protectia copilului si a altor categorii de persoane

Titlul referatului:
Protecţia copilului împotriva violenţei în familie

Profesor de disciplina:

Lect.univ.dr. Hageanu Codruta

STUDENT:

Stoian Vlad Cornel

Anul: III

Anul universitar 2020-2021

Semestrul II
 Protecţia copilului împotriva violenţei în familie

Fenomenul violenței asupra copilului rămâne unul ascuns și subraportat, un

fenomen ce afectează mai ales copii din grupurile vulnerabile, dar căruia îi cad
victime copii din toată societatea. De cele mai multe ori, datele statistice surprind
manifestările cele mai violente și cazurile cele mai dramatice ale violenței cu
victime copii.
Nivelul scăzut de educație, sărăcia, lipsa de informații cu privire la drepturile
copilului, protecția copilului și metodele alternative de creștere și educare a
copiilor – sunt doar câțiva dintre factorii de risc pentru apariția de comportamente
cu impact negativ asupra dezvoltării copiilor, comportamente ce reprezintă grave
încălcări ale prevederilor Convenției Drepturilor Copilului. Expunerea copiilor la
violență în propriile familii, în mod regulat, prin asistarea la conflicte violente și
certuri între părinți, încalcă reglementările în vigoare cu privire la protecția
copilului și pot afecta în mod grav bunăstarea acestuia, dezvoltarea personală și
interacțiunea socială în copilărie și în viața de adult.
„Așa au fost și ei crescuți – părinții – și așa au învățat că e cea mai simplă cale, de
ce să îi explici copilului două ore ceva, îi dai două palme și se rezolvă imediat”-
opinia unui copil despre violența în familie1
În activitatea sa de peste 30 de ani, organizatia nonguvernamentală Salvați
Copiii, pe lângă activitățile de promovare și apărare ale drepturilor copiilor, a
realizat numeroase studii și statistici cu privire la tema pe care o voi aborda in acest
referat, și anume protecția copilului împotriva violenței în familie. Aceasta
activează în 14 județe iar România este membru deplin al Save the Children, fiind
cea mai mare organizație independentă din lume care promovează drepturile
copilului, care cuprinde 30 de membri și desfășoară programe în peste 120 de țări.
Există mai multe forme ale violenţei. Există episoade izolate, dar şi
comportamente violente de lungă durată:
 Violenţa fizică, sub formă de lovituri, bătăi, zgârieturi, arsuri;
 Violenţa psihologică, precum umilirea, înjosirea, hărţuirea etc.;
 Violenţa emoţională, inclusiv izolarea şi respingerea;
1
https://www.salvaticopiii.ro/ce-facem/protectie/protectie-impotriva-violentei ora 10:53
  Violenţa verbală, atunci când se adresează insulte sau ameninţări;
 Violenţa sexuală, precum violul sau alte contacte sexuale forţate, dar şi
atingerile nepotrivite;
 Exploatarea, de exemplu exploatarea sexuală sau prin muncă;
 Violenţa materială sau economică, ca de exemplu atunci când unei persoane
i se controlează toți banii, nu i se permite să muncească, ori i se limitează
accesul la lucruri absolut necesare (îmbrăcăminte, medicamente, alimente
sau adăpost); astfel de comportamente au scopul de a izola persoana
respectivă și de a o împiedica să participe la viaţa socială;
 Neglijarea este o formă de violenţă şi o întâlnim atunci când copilul nu este
îngrijit aşa cum trebuie;
 Bullying-ul este tot o formă de violenţă.

Conform studiului realizat în România:

-38% dintre părinți recunosc abuzul fizic asupra copiilor în familie;

-63% dintre copii afirmă că sunt bătuți acasă de către părinții lor;

-20% dintre părinți apreciază pozitiv bătaia ca mijloc de educație a copilului;

-18% dintre copii afirmă că au fost bătuți acasă cu bățul sau nuiaua, 13% cu
cureaua, 8% cu lingura de lemn;

-corecțiile precum „lovitul cu palma” sau „urecheala” nu sunt percepute de

majoritatea părinților, și într-o anumită măsură, nici de copii, ca fiind
comportamente din sfera abuzului fizic.2
În majoritatea ţărilor, este mai probabil ca adulţii cu lipsă sau nivel scăzut de
studii, comparativ cu semenii lor mai educaţi, să considere pedeapsa fizică drept o
necesitate în creşterea copiilor.

2
https://www.salvaticopiii.ro/ce-facem/protectie/protectie-impotriva-violentei ora 11:08
 În Yemen, de exemplu, 51% din mame sau îngrijitori primari fără studii
simt că este necesar de aplicat pedeapsa fizică pentru a educa un copil, comparativ
cu 21% în rândul mamelor sau îngrijitorilor primari cu studii medii sau superioare.
Pe măsură ce cresc, copiii devin mai vulnerabili la alte forme de agresiune,
aproximativ o treime (31%) din adolescenţii din Europa şi America de Nord au
recunoscut că i-au intimidat pe alţii, cu prevalența de la aproximativ unul din şapte
(14%) în Republica Cehă şi Suedia la aproape 6 din 10 (59 %) în Letonia şi
România.3
Doar în 2012, omorul a luat viaţa aproximativ a 95000 DE COPII ŞI
ADOLESCENŢI sub vârsta de 20 de ani - practic 1 din 5 victime ale omorului în
acel an.
În jur de 6 DIN 10 COPII cu vârsta de 2-14 ani din lume (aproape un
miliard) sunt pedepsiţi fizic de către îngrijitori în mod sistematic.
Aproape O PĂTRIME DIN FETELE cu vârsta de 15-19 ani în lume (circa
70 milioane) raportează că au fost victime ale unei forme de violenţă fizică de la
vârsta de 15 ani.
În jur de 3 DIN 10 ADULŢI în lume consideră că pedeapsa fizică este
necesară pentru a creşte sau educa un copil cumsecade. 4
Statisticile ne demonstrează că nu doar în România, ci la nivel mondial,
există o problemă în a împiedica acest fenomen, fiind aproape imposibil de a
proteja adecvat copilul, ca titular de drepturi, de persoanele care ar trebui sa le
ofere protecția.
Conform studiilor, atât la nivel național cât și în cadrul altor state precum
Yemen, Belgia, Spania sau Italia, zonele în care este întâlnită cel mai des violența
asupra minorului sunt cele defavorizate, slab dezvoltate economic, cu un sistem de
educațional precar, deși legislația statelor o interzice.
Belgia- Legea interzice explicit abuzul, violenţa și neglijarea. Cu toate astea,
„pălmuirea educativă” nu este interzisă în familie, iar părinţii pot să-şi plesnească
„uşor” copiii. Totuşi, dacă un copil a fost rănit grav, autorităţile pot să intervină şi
instanţa de judecată va decide dacă părinţii au exagerat şi dacă trebuie să fie
sancționați. Pedeapsa corporală este ilegală în școli și alte instituții.
3
http://amicel.cnpac.org.md/files/Ascunsi_la_vedere.pdf ora 11:49

4
http://amicel.cnpac.org.md/files/Ascunsi_la_vedere.pdf ora 12:22
 Italia- Cea mai înaltă instanță de judecată din Italia a decis împotriva
folosirii pedepsei corporale în școli și alte instituții, precum și împotriva tuturor
formelor de pedeapsă corporală. Cu toate aceste, încă nu a fost adoptată o lege
specifică pentru a se interzice pedeapsa corporală în familie, în ciuda criticilor mai
multor organisme internaţionale.
România- Legea interzice explicit pedeapsa corporală.
Spania- Codul Civil al Spaniei nu interzice încă, în mod clar,
comportamentele umilitoare și pedeapsa corporală în familie.
Marea Britanie- În Marea Britanie, orice act care provoacă vânătăi,
zgârieturi, julituri, umflături sau tăieturi vizibile este interzis; cu toate acestea,
„pălmuirea ușoară” (doar cu palma) este permisă. Legea urmăreşte să i protejeze pe
copii împotriva violenţei, însă trasează o graniţă fină între protejarea copilului şi
alegerea părinţilor de aplica pedepse pentru a-și disciplina copiii. În legislaţia din
Marea Britanie există, în prezent, conceptul de "pedepsire rezonabilă". Pedeapsa
corporală este interzisă în școli.5
Din păcate, din lipsa educației sau din cauza relelor tratamente aplicate
asupra acestora atunci când erau la rândul lor copii, părinții consideră că este o
modalitate pozitivă de a utiliza pedeapsa corporală, aplicarea violenței și a
umilinței pentru a-și educa copii.
Organizațiile de la nivel național cât și mondial, se preocupă de acest
subiect, atrăgând în rândurile lor adulți și copii de orice vârstă, pentru a participa la
diferite campanii de promovare și de protejare a drepturilor copilului. Aceștia luptă
pentru o schimbare socială, au sprijinit o reformă legislativă, însă acest fenomen
trebuie înțeles și acceptat de întreaga populație. Violența nu se rezuma la abuzul
fizic, acesta apare și sun alte forme cum ar fi cel psihologic, emoțional și chiar
sexual. Lipsa educației face ca țara noastră să se enumere printre statele care aplică
abuzul fizic în familie, asupra membrilor adulți, dar mai ales asupra celor minori.
În cazul minorităților din România, în rândul rromilor, persoanele de sex feminin
sunt victime ale tuturor categoriilor de abuz. Acestea sunt victime ale părinților,
apoi a soților cărora le sunt încredințate de la o vârstă frageda, înaintea împlinirii
majoratului. Abuzurile fizice sunt considerate pedepsele potrivite pentru a le
educa, iar abuzurile psihologice și sexuale sunt pentru aceștia un mod de viață. În
cele mai multe cazuri, fetele sunt umilite, violate, devenind la rândul lor mame
minore, lipsite de orice formă de educație.

5
https://www.salvaticopiii.ro/sci-ro/files/da/da49b006-5b24-464e-bfd4-2d702c25d83d.pdf ora 12:50
 Violenţa poate avea consecinţe imediate şi pe termen lung asupra sănătăţii,
dezvoltării şi bunăstării copilului. Pe termen lung, consecinţele se răsfrâng şi
asupra vieţii de adult, fiind reflectate de dificultatea de a dezvolta sau menţine
relaţii intime cu sexul opus sau chiar relaţii sociale în general, de a-şi găsi un loc de
muncă stabil, de a avea atitudinile şi abilităţile necesare unui părinte suficient de
bun.
Autoritățile din România doresc să sprijine și să protejeze victimele violenței
în familie, însă neajunsurile legislative le împiedică să acționeze în conformitate.
Întâlnim și auzim des, situații si povești despre diferite cazuri de violență în
familie, despre copii abandonați sau neglijați, exploatați prin muncă fizică, însă
prea puțini dintre noi acționăm. Din comoditate, ignoranță sau lipsă de curaj, am
stat mulți dintre noi și am privit cum un copil este bruscat, certat și lovit de către
părinte în parc, am ascultat poate acasă, cum unui copil din vecini i se aplică
corecții fizice fără să reacționăm. Am considerat că este normal ca în copilărie,
chiar și la școală, să fim „urecheați”, bătuți cu nuiaua sau coada de la mătură, iar
acum ne amintim râzând de aceste întâmplări, însă asupra altora dintre noi, a avut
consecințe pe termen lung, atât fizice și mai ales psihice. În țările mai dezvoltate
economic și social, există ca și la noi, violență asupra copilului, însă legislația
permite autorităților să ia măsuri drastice atunci când trebuie să intervină. Centrele
pentru copii aflați în pericol sunt mult mai numeroase, cu personal foarte bine
pregătit să ofere sprijin și consiliere psihologică, condițiile sunt bune, iar copilul
primește o nouă șansă de a se dezvolta sănătos, într-un mediu lipsit de abuzuri. Din
păcate, în România, centrele pentru copii au condiții precare, lipsă de personal,
lipsă de finanțare, iar autoritățile preferă ca doar în cazurile de abandon sau
neglijență gravă să acționeze. De multe ori, oamenii nu acționează tocmai pentru
că sunt conștienți că poate acel copil pe care au încercat să îl ajute, va avea de
suferit mai mult, printre „străini”, lipsit de sprijin psihologic și condiții decente.
Bibliografie

 https://www.salvaticopiii.ro/sci-ro/files/49/49ef328f-6bb0-47cd-a9b3-
dcdaba0407da.pdf
 https://childhub.org/sites/default/files/library/attachments/clear-
manual2-dreptul-la-protectie-impotriva-violentei.pdf
 http://amicel.cnpac.org.md/files/Ascunsi_la_vedere.pdf