Letonia 

(în letonă Latvija, pronunție letonă: /ˈlat.vi.ja/), oficial Republica
Letonia (în letonă Latvijas Republika), este o țară în regiunea Baltică a Europei de Nord, una
dintre cele trei Țări Baltice.[4] Se învecinează cu Estonia la nord, Lituania la sud, Rusia la est,
și Belarus la sud-est, având și frontieră maritimă cu Suedia la vest. Letonia are 2.070.371 de
locuitori[5] și un teritoriu de 64.589 km2.[6] Țara are o climă temperată sezonieră.[7]
Letonia este o republică parlamentară democratică, existentă din 1918. Capitala este
orașul Riga, care a fost Capitală Culturală Europeană în 2014. Limba oficială este letona. Letonia
este stat unitar, împărțit în 118 unități administrative, dintre care 109 sunt comune și  9 orașe.[8]
Letonii și livii sunt popoarele indigene ale Letoniei.[6] Letona este o limbă indo-europeană; ea
și lituaniana sunt singurele două limbi baltice care se mai vorbesc. În ciuda dominației străine
dintre secolele al XIII-lea și al XX-lea, poporul leton și-a păstrat identitatea între generații prin
limba vorbită și prin tradițiile muzicale. Letonia și Estonia au o lungă istorie comună. Ca urmare
a ocupației sovietice, ambele țări au un număr mare de etnici ruși între locuitori (26,9% în
Letonia[9] și 25,5% în Estonia[10]), dintre care unii nu au cetățenie. Letonia a fost în istorie
predominant țară protestantă luterană, cu excepția regiunii Latgalia din sud-est, tradițional
predominant romano-catolică.[11]
Republica Letonia a fost proclamată la 18 noiembrie 1918. Independența sa de facto a fost
întreruptă însă la izbucnirea celui de al Doilea Război Mondial. În 1940, țara a fost forțat
încorporată în Uniunea Sovietică, invadată și ocupată de Germania Nazistă în 1941, și
apoi reocupată de sovietici în 1944 pentru a forma RSS Letonă pentru următorii cincizeci de ani.
Revoluția Cântată, proces pașnic început în 1987, a cerut eliberarea popoarelor baltice de sub
dominație sovietică. Ea s-a terminat prin Declarația de Restaurare a Independenței Republicii
Letonia la 4 mai 1990, restaurând independența de facto la 21 august 1991.[12]
Letonia este stat membru al NATO, al Uniunii Europene, al ONU, al Consiliului Europei,
CBSS, FMI, NB8, NIB, OSCE, OMC și OCDE. Pentru 2013, Letonia a fost clasată pe locul 48
după Indicele Dezvoltării Umane și ca țară cu venit mare la 1 iulie 2014.[13][14] Ea a utilizat latul
leton ca monedă națională până la aderarea la euro la 1 ianuarie 2014.[15]

Cuprins

 1Etimologie
 2Istorie
o 2.1Perioada medievală
o 2.2Perioada Reformei și dominația polono-lituaniană
o 2.3Letonia în Imperiul Rus (1710–1917)
o 2.4Declarația de Independență
o 2.5Letonia în al Doilea Război Mondial
o 2.6Epoca sovietică (1940–1941, 1944–1991)
o 2.7Restaurarea independenței în 1991
 3Geografie
o 3.1Clima
o 3.2Mediul
o 3.3Biodiversitatea
o 3.4Împărțire administrativă
 4Politica
o 4.1Relațiile externe
o 4.2Drepturile omului
o 4.3Armata
 5Economia
o 5.1Contracția economică și revenirea (2008–2012)
o 5.2Infrastructura
  6Demografie
o 6.1Structură etnică
o 6.2Limba
o 6.3Religie
o 6.4Educația
o 6.5Sănătate
 7Cultura
o 7.1Bucătăria
o 7.2Sport
 8Clasamente internaționale
 9Note
 10Bibliografie

Etimologie[modificare | modificare sursă]
Numele de Latvija provine de la numele latgalilor antici, unul dintre cele patru triburi baltice indo-
europene (alături de curoni, seloni și semigali), care au format nucleul etnic al letonilor moderni
împreună cu livonii finici.[16] Henric din Letonia a fixat latinizările numelui țării, „Lettigallia” și
„Lethia”, ambele provenind de la denumirea de „latgali”. Termenii au inspirat felul în care este
denumită țara în limbile romanice - „Letonia” - și germanice - „Lettland”.[17]

Istorie[modificare | modificare sursă]
Pe la anul 3000 î.e.n., strămoșii protobaltici ai poporului leton s-au stabilit pe coastele estice
ale Mării Baltice.[18] Balții au stabilit rute către Roma și Byzantium, vânzând chihlimbar local în
schimbul metalelor prețioase.[19] Până la anul 900 e.n., Letonia era locuită de patru triburi baltice
distincte: curonii, latgalii, selonii, semigalii (în letonă: kurši, latgaļi, sēļi și zemgaļi), precum și
de livonii (lībieši) care vorbeau o limbă finică.[necesită  citare]
În secolul al XII-lea, pe teritoriul Letoniei, existau 14 formațiuni statale cu conducătorii lor:
Vanema, Ventava, Bandava, Piemare, Duvzare, Ceklis, Megava, Pilsāts, Upmale, Sēlija,
Koknese, Jersika, Tālava și Adzele.[20]

Perioada medievală[modificare | modificare sursă]

Terra Mariana, Livonia medievală.

Castelul Turaida de lângă Sigulda, construit în 1214 sub conducerea lui Albert din Riga.

În 1282, Riga a devenit membră a Ligii Hanseatice.

Deși popoarele locale avuseseră de secole contact cu lumea exterioară, ele s-au integrat mai
deplin în societatea europeană în secolul al XII-lea.[21] Primii misionari, trimiși de Papă, au urcat
pe râul Daugava la sfârșitul secolului al XII-lea în scopul conversiilor religioase ale localnicilor.
[22]
 Aceștia nu s-au creștinat însă atât de repede cât se spera.[22] Cruciații germani au fost trimiși în
Letonia să convertească forțat populația de la vechile sale credințe păgâne.[23]
La începutul secolului al XIII-lea, mari părți din Letonia de astăzi erau dominate de germani.
[22]
 Împreună cu Estonia de Sud, aceste zone cucerite au format statul cruciat ce avea să fie
denumit apoi Terra Mariana sau Livonia. În 1282, Riga, și apoi și orașele Cēsis,
Limbaži, Koknese și Valmiera, au fost incluse în Liga Hanseatică.[22] Riga a devenit un important
nod al comerțului est-vest[22] și a format legături culturale strânse cu Europa Occidentală.
[necesită  citare]