REZUMAT

RESUME

Agricultura este o ramură importantă a oricărei economii naţionale cu funcţii dintre cele mai
diverse: biologice, sursă principală de activitate economică şi de utilizare a forţei de muncă, factor
ecologic de protecţie a mediului ambiant şi de luptă împotriva deşertificării în multe zone ale Terrei,
un mod de viaţă, o tradiţie tehnică şi culturală şi, nu în ultimul rând, agricultura este o civilizaţie.
În România, agricultura continuă să deţină un statut deosebit de important, deşi parcurge cel
mai profund proces de restructurare de proprietate şi sistem de exploatare. A rămas una din ramurile
prioritare ale producţiei materiale, cu atât mai mult cu cât progresul economic şi social al lumii
contemporane se află într-o strânsă corelaţie cu nivelul realizărilor din agricultură şi nu poate fi
conceput în afara dezvoltării puternice a acestei ramuri de producţie.
În acest context tema abordată în prezenta teză de doctorat intitulată „Cercetări privind
structura economiei rurale şi a căilor de dezvoltare a acestora în zona Jimbolia”, care abordează
problematica economiei rurale şi a dezvoltării rurale, se încadrează în tendinţa generală de
perfecţionare a economiei spaţiului rural românesc.
Lucrarea este structurată pe şase capitole şi se termină cu o serie de concluzii şi propuneri,
respectiv referinţe bibliografice.
Primul capitol al tezei se intitulează „Aspecte generale ale economiei rurale”. În cadrul
acestui capitol am prezentat principalele caracteristici ale ruralului, conceptul de spaţiu rural,
principalele funcţii ale spaţiului rural, iar în ultimul subcapitol cele mai importante aspecte ale
economiei spaţiului rural.
Mulţi oameni asociază zonele rurale cu ideea de mari spaţii libere, strâns legate de tradiţie şi
prudenţe în faţa schimbării, frumoase şi, în acelaşi timp, sărace. Când spunem rural ne gândim la
gospodării ţărăneşti, ferme, munca la câmp, zone mai puţin populate, natură, valori tradiţionale. Sunt
foarte rare, sau aproape inexistente, cazurile când nu distingem mediul rural, atunci când ne aflăm în
acest mediu. Astfel, toată lumea cunoaşte termenul de rural, dar nimeni nu-l poate defini termenul
foarte precis.
Localitate rurală – aşezare umană majoritatea forţei de muncă se află concentrată în
agricultură, silvicultură, pescuit, oferind un mod specific şi viabil de viaţă locuitorilor săi, şi care prin
politicile de modernizare îşi va păstra şi în perspectivă specificul rural; majoritatea forţei de muncă se
află în alte domenii decât cele agricole, silvice, piscicole, dar care oferă în prezent o dotare insuficientă
necesară în vederea declarării ei ca oraş şi care, prin politicile de echipare şi de modernizare, va putea
evolua spre localităţile de tip urban.
În România, nivelul mediu al densităţii populaţiei este de 94,7 locuitori pe kmp. Pentru a
vedea care este densitatea în spaţiul rural trebuie să ne raportăm la teritoriul rural din suprafaţa totală a
ţării noastre. Conform Legii 2/1968 privind organizarea administrativ – teritorială, spaţiul rural din
România este format în prezent din suprafaţa administrativă a celor 2685 de comune existente pe
teritoriul ţării, care reunesc mai multe sate, existând în total 12751 de sate în spaţiul rural.

I
 Suprafaţa spaţiului rural, astfel delimitat, însumează 212,7 mii km2 , reprezentând peste 89%
din suprafaţa ţării. Populaţia care trăieşte pe acest teritoriu numără 10,14 milioane locuitori (la
1.01.1999) şi reprezintă 45% din populaţia ţării, rezultând o densitate relativ slabă, de sub 48
locuitori/kmp.
În spaţiul rural densitatea medie este de două ori mai scăzută decât pe ansamblul ţării, iar
comparativ cu densitatea medie din urban, care este de 484.4 locuitori/kmp., populaţia rurală este de
10 ori mai rară.
Se poate spune că spaţiul rural are de îndeplinit trei funcţii de aprovizionare, de destindere şi
de echilibru. Aceste funcţii pot fi îndeplinite doar dacă el rămâne un spaţiu de viaţă atrăgător şi
original, dotat cu o bună infrastructură, agricultură şi silvicultură viabilă, condiţii locale favorabile
activităţilor economice neagricole şi un peisaj îngrijit. MIn general, dezvoltarea rurală trebuie să
pornească de la funcţiile spaţiului rural, definite de Carta Europeană. Fiecare zonă rurală trebuie să
îndeplinească, concomitent, trei funcţii majore:
Economică, ecologică şi social-culturală.
Performanţa sectorului agricol a înregistrat un nivel scăzut. Lipsa competitivităţii este
reflectată de productivitatea scăzută, de creşterea economică redusă şi de un deficit al balanţelor
comerciale agroalimentare, având în vedere că agricultură şi industria alimentară nu reuşesc să ţină
pasul cu creşterea cererii de produse alimentare, determinată de creşterea economică generală rapidă şi
neputând face faţă competiţiei străine, în special celei din Uniunea Europeană. Ca ramură a economiei
naţionale, agricultura înregistrează un declin.
În ciuda acestui fapt, România a fost una dintre ţările Europei Centrale şi de Est în care s-a
înregistrat cea mai mică scădere a producţiei agricole de la începutul perioadei de tranziţie. Nivelul
producţiei agricole (cuantificată prin PAB – producţia agricolă brută), a rămas relativ constantă după
1980. Situaţia a fost deosebit de nefavorabilă în 1992, odată cu desfiinţarea cooperativelor agricole de
producţie, precum şi în ultimii ani, când sectorul a avut de suferit în urma condiţiilor meteorologice
precare. În primul an de tranziţie, valoarea adăugată brută din agricultură a înregistrat o scădere
inferioară celei din industrie. Însă din anul 2000, sectorul industrial s-a bucurat de o creştere continuă,
în timp ce sectorul agricol a înregistrat fluctuaţii semnificative, din cauza vulnerabilităţii în faţa
condiţiilor de secetă.
Protejarea moştenirii rurale este extrem de importantă în ceea ce priveşte dezvoltarea
turismului rural, ca modalitate de promovare a satelor româneşti, cu un efect pozitiv asupra atragerii
turiştilor, dar şi asupra populaţiei locale. Peisajul rural extrem de divers, în mare parte bine conservat,
viaţa la ţară cu însemnate componente tradiţionale, potenţialul agricol şi silvic al României, arhitectura
specifică mediului rural sunt factori care favorizează turismul rural. Turismul rural, spre deosebire de
celelalte forme de turism, trebuie să fie „difuz”, imperceptibil din punct de vedere al componentei
habitale, care să se bazeze pe patrimoniul natural, folcloric, arhitectural şi gastronomic specific
zonelor agroturistice.

II
 Capitolul doi al tezei „Dezvoltarea rurală durabilă în România şi Uniunea Europeană”
vizează noţiunea de dezvoltare rurală, dezvoltarea rurală durabilă, obiectivele politicii şi strategiei
dezvoltării rurale, precum şi stadiul actual al dezvoltării rurale durabile în România şi Uniunea
Europeană. Creşterea înseamnă extinderea întregii activităţi economice într-un teritoriu şi este
măsurabilă prin numărul crescând al locurilor de muncă, prin creşterea veniturilor populaţiei.
Programele care generează aceste creşteri pun accentul pe crearea imediată a unor locuri de muncă, în
general cu sprijin de la stat.
Dezvoltarea, are ca scop creşterea durabilă a productivităţii individuale, comunitare şi
instituţionale, ceea ce poate duce la asigurarea unor venituri mai mari pentru indivizi. Dezvoltarea
poate implica şi creşterea, dar legătura nu este directă. Programele de dezvoltare au în vedere
schimbarea condiţiilor fundamentale, ceea ce necesită o perioadă îndelungată.
Din punct de vedere conceptual dezvoltarea rurală are multiple sfere de cuprindere:
1. Dezvoltarea locală cuprinde concepţiile legate de dezvoltarea unei aşezări date şi a
împrejurimilor sale imediate, vizează comunităţile locale (sate, comune) şi gospodăriile componente.
2. Dezvoltarea teritorială (sau regională) se referă la investiţiile mari, la dezvoltarea
infrastructurilor pe plan regional sau care vizează mai multe regiuni, create prin relaţiile de
interdependenţă din plan regional;
3. Dezvoltarea rurală transfrontalieră este creată prin legăturile economice, sociale şi
culturale dintre comunităţile de graniţă ale diferitelor ţări şi are ca scop final dezvoltarea zonelor
respective;
4. Dezvoltarea rurală paneuropeană este caracterizată prin amploarea fenomenului la nivel
european.
Consiliul UE a adoptat, la 9 iunie 2006, Strategia de Dezvoltare Durabilă reînnoită pentru o
Europă extinsă. Documentul este conceput într-o viziune strategica unitară şi coerentă, având ca
obiectiv general desfăşurarea unor acţiuni care să permită Uniunii Europene să realizeze o
îmbunătăţire continuă a calităţii vieţii pentru generaţiile prezente şi viitoare prin crearea unor
comunităţi sustenabile, capabile să gestioneze şi să folosească resursele în mod eficient şi să valorifice
potenţialul de inovare ecologică şi socială al economiei în vederea asigurării prosperităţii, protecţiei
mediului şi coeziunii sociale.
Strategia UE pentru Dezvoltare Durabilă, ce reprezintă fundamentul Strategiei Naţionale a
României în domeniu, completează Strategia de la Lisabona şi se doreşte a fi un catalizator pentru cei
ce elaborează politici publice şi pentru opinia publică, în scopul schimbării comportamentului în
societatea europeană şi, respectiv, în societatea românească şi implicării active a factorilor decizionali,
publici şi privaţi, precum şi a cetăţenilor în elaborarea, implementarea şi monitorizarea obiectivelor
dezvoltării durabile.
Planul Naţional de Dezvoltare 2007-2013 (PND) reprezintă documentul de planificare
strategică şi programare financiară multianuală care orientează şi stimulează dezvoltarea economică şi
socială a ţării în concordanţă cu principiile Politicii de Coeziune a Uniunii Europene. Planul stabileşte

III
drept obiectiv global reducerea cât mai rapidă a disparităţilor de dezvoltare socio-economică dintre
România şi celelalte state membre ale Uniunii Europene şi detaliază obiectivele specifice ale
procesului pe 6 direcţii prioritare care integrează direct şi/sau indirect cerinţele dezvoltării durabile pe
termen scurt şi mediu.
Agricultura României se află încă într-o situaţie de declin, determinată de fragmentarea
excesivă a proprietăţii (gospodăriile de subzistenţă fiind predominante), dotarea slabă cu maşini şi
utilaje, situaţia precară a infrastructurii rurale, folosirea redusă a îngrăşămintelor chimice sau naturale
şi a pesticidelor, reducerea dramatică a suprafeţelor irigate, degradarea solului, deficitul cronic de
resurse de finanţare, lipsa unui sistem funcţional de credit agricol.
Capitolul trei “Prezentarea localităţii Jimbolia. Principalii indicatori de caracterizare
economică a localităţii Jimbolia” prezintă date despre prima atestare documentară a localităţii
studiate, unele caracteristici fizico – geografice ale localităţii, precum şi unele caracteristici economice
ale localităţii Jimbolia.
Prima atestare documentară a oraşului datează din anul 1332. Numele actual al localităţii
se întâlneşte menţionat pentru prima dată în 1333 sub forma „Chumbul” în „Registrul dijmelor papale
pentru anii 1332-1337”. Anul 1333 este considerat astfel, data primei atestări documentare a
localităţii Jimbolia. Localitatea se afla, ca de altfel întregul Banat, sub administraţie maghiară. O
diplomă datată 1489 menţionează trei localităţi al căror proprietar era familia Csomboly: Combol
Mare, Combol Mijlociu şi Combol Interior.
În cadrul judeţului Timiş, oraşul Jimbolia ocupă locul IV ca număr de locuitori (11.485
locuitori în 2003) după oraşele Timişoara, Lugoj şi Sânnicolau Mare, deţinând 1,5% din populaţia
totală a judeţului şi 2,5% din populaţia urbană a acestuia. Se află la intersecţia unor importante axe de
comunicaţie ce fac legătura dintre România şi spaţiul ex iugoslav, fiind un important punct de trecere a
frontierei, feroviar şi rutier, la graniţa dintre România şi Serbia.
Localitatea Jimbolia a constituit o lungă perioadă de timp un nucleu economic important în
această zonă geografică. Viaţa economică a fost dominată, multă vreme, de sectorul agrar. La numai
20 de ani de la înfiinţarea aşezării, Jimbolia a obţinut dreptul de a ţine târguri săptămânale (1786) şi
apoi anuale (1791). Cu timpul aşezarea devine un important centru comercial şi meşteşugăresc.
Din punct de vedere economic, în prezent oraşul polarizează o zonă relativ mică. Aria de
recrutare a forţei de muncă nu depăşeşte zona strict locală şi câteva comune din imediata vecinătate.
Dacă înainte de 1989, oraşul Jimbolia reprezenta un pol de atracţie inclusiv pentru forţa de muncă din
zone mai îndepărtate, în prezent, forţa atractivă a oraşului s-a redus, în principal, datorită reculului
industrial din ultimii 10-15 ani. Cu toate că numărul investitorilor economici a crescut sensibil în
ultimii cinci ani, oraşul Jimbolia nu a reuşit, încă, să-şi reia rolul economic important pe care l-a avut
pe plan local înainte de 1989.
O importanţă deosebită în viaţa oraşului o are Asociaţia Microregională „Banat-Ripensis”
de Dezvoltare a Localităţilor, din care fac parte şi unele localităţi din vecinătatea Jimboliei (Comloşu
Mare, Lenauheim, Cărpiniş, Cenei, Uivar, Săcălaz, Gottlob, Checea şi Iecea Mare) şi care are menirea

IV
de a promova cooperarea pe multiple planuri între diferitele localităţi din România, Serbia şi Ungaria.
Dintre proiectele care s-au materializat prin participarea directă a Asociaţiei „Banat-Ripensis” cu
participarea Consiliului Local Jimbolia se remarcă înfiinţarea a două instituţii esenţiale pentru
dezvoltarea comunitară a urbei: Biroul de Consiliere pentru Cetăţeni şi Centrul de Dezvoltare
Comunitară, acţiuni finanţate de Uniunea Europeană prin programul PHARE.
În capitolul patru, „Stadiul actual al dezvoltării rurale în zona Jimbolia”, al tezei am analizat
stadiul actual al potenţialului dezvoltării rurale în zona Jimbolia, potenţialul uman al zonei, potenţialul
economic în zona studiată şi capacitatea de prelucrare existentă în această zonă.
Diminuarea uşoară a sectorului agricol este un element pozitiv care arată că oraşul nu se află
într-un proces de re - ruralizare, fenomen specific multor oraşe mici din România, după 1989.
Pentru a se putea observa mai bine tendinţa de evoluţie a producţiei medii la cele cinci culturi
luate în studiu am apelat la funcţie de regresie (producţie-an). Cu ajutorul ei se poate observa
tendinţa de scădere sau de creştere a producţiilor medii studiate pentru culturile din această zonă.
Modelul de analiză propus presupune calculul coeficientului unghiular (slope) al dreptei de
regresie corespunzătoare (trendlines), concluziile fiind exprimate în raport cu valorile acestuia. Astfel
considerăm că evoluţia ascendentă a producţiei medii (kg/ha) indică o îmbunătăţire a condiţiilor
tehnice/naturale pentru o anume cultură agricolă iar evoluţia ascendentă a suprafeţei cultivate indică
un interes în creştere a producătorului agricol pentru acea cultură, în intervalul de timp studiat.
Organizarea teritoriului pajiştilor naturale are ca scop creşterea producţiei de masă verde şi
utilizarea ei cât mai deplină, prevenirea şi combaterea degradării compoziţiei floristice şi a mărimii
eroziunii solului, dimensionarea şi amplasarea tarlalelor de păşunat, repartizarea păşunilor pe specii de
animale, amplasarea locurilor de adăpost şi a taberelor de vară, echiparea tehnică a teritoriului
pajiştilor naturale.
În ţările din Uniunea Europeană fermele sunt private, fiecare fermier deţinând propriul său
teren, clădirile construite pe acesta, efectivele de animale, maşinile şi utilajele agricole aferente.
Majoritatea sunt ferme familiale, peste 80% dintre ele bazându-se în întregime pe munca desfăşurată
de membrii familiei respective şi pe asistenţa primită din partea consultanţilor agricoli.
Creşterea animalelor, domeniu foarte important al agriculturii, va trebui să devină în scurt
timp o imensă avuţie naţională. În acest scop, programele strategice, imperios necesar susţinute
financiar, trebuie să asigure nu numai creşterea numerică a efectivelor de animale, ci mai ales,
productivitatea pe animal, calitatea producţiei obţinute şi eficienţa economică, determinată de
realizarea şi valorificarea produselor animaliere.
Nivelul de dotare tehnică este precar, la noi este de peste 60 ha la tractor, faţă de 12,7
ha/tractor cât este media europeană. Acesta şi alte cauze au dus la randamente medii la hectar scăzute,
reprezentând mai puţin de 50% faţă de principalele ţări membre ale UE.
Creşterea interesului pentru agricultură în localitatea noastră este demonstrată şi de faptul că
în cursul anului trecut a sporit parcul de tractoare şi maşini agricole. Succesul local al sectorului ÎMM
exercită o influenţă pozitivă asupra deciziilor de amplasare a marilor companii. Beneficiile PEL pentru

V
sectorul ÎMM local sunt, în egală măsură, şi beneficii ale administraţiei publice, ale comunităţii, şi,
prin aceasta, ale fiecărui cetăţean.
În capitolul cinci intitulat „Strategii de dezvoltare economică a localităţii Jimbolia” am
prezentat analiza SWOT a localităţii Jimbolia, elaborarea unor strategii de dezvoltare economică şi
socială a localităţii, am analizat posibilitatea de atragere a noilor surse de finanţare în perioada 2007-
2013, dar şi proiectele complexe de dezvoltare rurală realizate în zona Jimbolia.
Analiza SWOT oferă ajutor pentru a face distincţia între probleme, soluţii şi strategii. Tehnica
SWOT de discuţie/analiză şi cercetare se bazează pe tehnica “brainstorming”, care s-ar traduce printr-
o discuţie între persoanele implicate în activitatea de planificare. Este evident faptul că, înainte de
“brainstorming” este necesară prezentarea unei descrieri a cadrului general a situaţiei existente pentru
a exista o “bază comună” de lucru în cadrul discuţiilor pentru toţi participanţii.
Punctele tari reprezintă avantajele competitive ale oraşului, care pot deveni factori interni ai
dezvoltării sale. Punctele slabe sunt acei factori care pot devenii obstacole sau ameninţări în calea
dezvoltării oraşului, ele putând fi de natură economică, socială, legislativă, financiară, de mediu etc.
Punctele tari şi Punctele slabe sunt considerate factori interni ai oraşului, iar Ameninţările şi
Oportunităţile au fost considerate factori externi.
Oportunităţile sunt factori externi care facilitează dezvoltarea avantajelor competitive ale
oraşului Jimbolia, iar Ameninţările sunt factori nefavorabili dezvoltării, care duc la pierderea
avantajelor competitive ale acestuia. Ţinând cont de Analiza Diagnostic, de poziţia microregională,
regională, naţională şi europeană a oraşului Jimbolia din cele patru opţiuni strategice posibile, Grupul
de Parteneriat Local a ales alternativă de dezvoltare oferită de o Strategie de tip WO (Puncte slabe şi
Oportunităţi), care îşi propune să depăşească slăbiciunile existente pe plan local, pentru a utiliza la
maximum oportunităţile existente în mediile externe.
Strategia de dezvoltare a oraşului a fost definitivată în anul 2004 şi este structurată pe 5
direcţii principale, în cadrul fiecăreia fiind precizate obiective, măsuri şi indicatori, elemente care
oferă un cadru adecvat pentru implementarea acesteia:
- Crearea unui habitat care să asigure calitatea vieţii prin dezvoltarea unui ecosistem sănătos şi
a unor facilităţi la standarde europene.
- Dezvoltarea economică a oraşului Jimbolia, în scopul realizării unui sistem integrat de
valorificare a resurselor locale, microregionale într-un mediu economic competitiv şi prosper.
- Asigurarea unui mediu comunitar inclusiv şi participativ pentru un trai decent şi sănătos al
tuturor categoriilor sociale.
- Dezvoltarea oraşului Jimbolia, ca centru microregional de învăţământ şi educaţie, aliniat la
standarde europene, capabil să asigure integrarea economică, socială şi culturală.
- Dezvoltarea unui mediu cultural diversificat şi modern, valorificând tradiţia şi caracterul
multicultural şi multietnic ale oraşului Jimbolia, racordat la circuitele culturale regionale, naţionale şi
internaţionale.

VI
 Oraşul Jimbolia, aflat în Regiunea de Dezvoltare V Vest, situat la hotarul apusean al ţării, spre
Serbia - Muntenegru, face parte din categoria oraşelor mici, constituind o lungă perioadă de timp un
nucleu economic important în această zonă. Cu timpul localitatea Jimbolia devine un important centru
comercial şi meşteşugăresc.
Din punct de vedere economic sectorul primar (agricultura) ocupă în cadrul oraşului o pondere
însemnată. Fondul funciar cuprinde 9 778 ha teren agricol, din care 92% teren arabil şi 8% păşuni şi
fâneţe. Obiectivul urmărit de asociaţia Banat-Ripensis prin prezentul proiect este de a crea un centru
expoziţional agrozootehnic şi de afaceri, cu scopul dezvoltării economice a zonei.
Crearea unui nou spaţiu expoziţional reprezintă o nouă oportunitate a întreprinzătorilor din
domeniul agricol şi de afaceri de a intra în contact atât cu clienţii actuali cât şi cu cei eventuali, precum
şi cu colaboratorii, în scopul: de a face afaceri, a concura, a sărbătorii, a învăţa, a face schimb de
experienţă. Proiectul “EXPO CENTER JIMBOLIA” doreşte promovarea produselor agricole şi de
afaceri din Banatul românesc şi Banatul sârbesc.
Realizarea unei dezvoltări economico-sociale echilibrate în zona de graniţă dintre România şi
Serbia prin aplicarea principiilor cooperării transfrontaliere în domeniul serviciilor de urgenţă, prin
crearea unei capacităţi mai mari din punct de vedere operaţional odată cu asigurarea serviciilor
integrate, adoptarea tehnicilor comune şi procurarea de echipament similar pentru a răspunde mai bine
la situaţiile de urgenţă şi de a oferi alte servicii comune.
Importanţa proiectului pentru societate derivă din beneficiile pe termen lung ce vor putea fi
obţinute de către beneficiarii finali ai proiectului: cooperare trasfrontalieră în folosul comunităţilor din
ambele părţi ale graniţei; îmbunătăţirea serviciilor de urgenţă în cele două zone învecinate; creşterea
capacităţii de cooperare prin activităţi de voluntariat susţinute de o pregătire profesională în zona de
graniţă; dezvoltare economico-socială în zona de graniţă dintre România şi Serbia; creşterea
competitivităţii generale a economiei regionale; îmbunătăţirea calităţii standardului de viaţă a
populaţiei din regiunea de graniţă.
În evaluarea nevoilor comunităţii locale precum şi a activităţii partenerului, Primăria oraşului
Jimbolia, a relevat necesitatea unui serviciu care să ofere cetăţenilor în mod gratuit şi independent
servicii de informare şi consiliere în domenii de interes cetăţenesc şi care să se constituie un sprijin
real pentru ambele părţi din relaţia cetăţean-institutie publică.
Prin Strategii de Comunicare şi Informare a Cetăţeanului s-a urmărit creşterea eficienţei
serviciilor oferite, îmbunătăţirea comunicării cu cetăţeanul şi procesului de informare a acestuia, astfel
încât, BCC Jimbolia să-şi plieze serviciile efectiv pe nevoile de informare ale cetăţeanului său,
diferenţiat, în funcţie de specificul fiecărei comunităţi din microregiunea Banat Ripensis căreia i se
adresează.
Agricultură şi industria agro-alimentară sunt şi vor rămâne, domenii de referinţă a economiei
din Banat, motiv pentru care consider important să ne îngrijim de viitorul lor, să încercăm să anticipăm
tendinţele şi potenţialele surse de finanţare.

VII
 Proiectul “Expo-Ripensis promovarea afacerilor şi a produselor agricole în Banatul
Romanesc şi Sârbesc” este un proiect implementat de Asociaţia Microregională „Banat-Ripensis” de
Dezvoltare a Localităţilor în parteneriat cu Primăria oraşului Jimbolia şi finanţat de Uniunea
Europeană cu cofinanţare din partea Guvernului României prin Programul de vecinătate România-
Serbia. Proiectul urmăreşte consolidarea capacităţilor de cooperare şi dezvoltarea afacerilor şi a
agriculturii în cele două microregiuni partenere.
Prin implementarea proiectului „Reabilitarea staţiei de tratare a apei potabile din
localitatea Jimbolia” se urmăreşte asigurarea unui necesar de apă corespunzător cerinţelor actuale şi
de perspectivă pentru nevoile gospodăreşti şi publice ale locuitorilor din oraşul Jimbolia; asigurarea
unei calităţi corespunzătoare de apă potabilă; asigurarea rezervei de apă pentru stingerea şi combaterea
incendiilor; asigurarea presiunii de serviciu la toate punctele de consum; asigurarea continuităţii
alimentării cu apă a consumatorilor ; crearea câtorva noi locuri de muncă pe perioada de execuţie a
lucrărilor de investiţie şi pepe
rio
adadeo
per
are
,dăup
finalizarea investiţiei. Urmează a se realiza un
sistem centralizat de tratare, înmagazinare şi pompare a apei potabile, în paralel cu informarea şi
educaţia civică a comunităţii locale în problematica sistemelor de alimentare cu apă.
Capitolul şase al tezei intitulat „Strategii de dezvoltare a zonei Jimbolia” are ca obiectiv
prezentarea unor strategii de dezvoltare şi a căilor de dezvoltare ale acestora în zona Jimbolia.
Strategia de dezvoltare este un document programatic bazat pe o analiză lucidă şi transparentă
a nevoilor reale de dezvoltare, resimţite de marea majoritate a concetăţenilor noştri, dar şi pe resursele
de care dispunem sau pe care le putem atrage prin diferite modalităţi. Strategia va constitui cadrul de
referinţă pentru toate proiectele viitoare menite să contribuie la bunăstarea generală a zonei noastre.
Proiectul „Infotur Jimbolia” urmăreşte consolidarea capacităţilor de cooperare şi dezvoltarea
turismului şi a afacerilor în cele două microregiuni partenere (România-Serbia). Proiectul este
important deoarece va ajuta la îmbunătăţirea diverselor servicii turistice, la promovarea zonei,
dezvoltarea turismului etc.
Importanta proiectului pentru societate derivă din beneficiile pe termen lung ce vor putea fi
obţinute de către beneficiarii finali ai proiectului: îmbunătăţirea serviciilor de informare turistică;
îmbunătăţirea imaginii României ca destinaţie turistică; colectarea de informaţii asupra necesitaţilor
populaţiei; oferirea unor servicii complete şi diverse; promovarea intensă a zonei; atragerea unui
număr mai mare de turişti; atragerea unor noi segmente de vizitatori; crearea de noi locuri de muncă;
realizarea de venituri sigure, permanente şi în creştere; punerea în valoare a zestrei naturale a zonei;
dezvoltarea economică a zonei, cu scopul de a elimina disparităţile economice dintre diferitele zone
ale ţării; creşterea nivelului de trai al populaţiei; dezvoltarea echilibrata a tuturor tipurilor de turism;
dezvoltarea infrastructurii de turism.
Al doilea proiect urmăreşte consolidarea capacităţilor de cooperare în domeniul cultural şi
artistic a celor 16 comunităţi locale aparţinând celor două microregiuni partenere din România şi
Ungaria: microregiunea Banat-Ripensis, compusă din oraşul Jimbolia şi localităţile: Comloşu Mare,
Lenauheim, Cărpiniş, Cenei, Uivar, Gottlob, Iecea Mare, Checea şi Săcălaz precum şi microregiunea

VIII
Csanad, compusă din aşezările auto guvernante: Apatfalva, Csanadpalota, Kiralyhegyes, Kovegy,
Magyarcsanad şi Nagylak.
Scopul general al proiectului este: Consolidarea coerenţei structurilor locale şi microregionale
prin intervenţii de încurajare a participării active în viaţa comunitară a locuitorilor din microregiunile
Banat–Ripensis-România şi Csanad–Ungaria.
Al treilea proiect urmăreşte dezvoltarea echilibrată socio-economică de-a lungul graniţei
dintre România şi Serbia, pentru a stabili principalele cooperări transfrontaliere, ca un rezultat al
economiei regionale în general, creşterea competitivităţii şi calitatea standardelor de viaţă pentru
îmbunătăţirea arealului populaţiei, prin promovarea sectorului turistic al regiunii şi angajarea
comunităţilor şi a unei audienţe largi pentru a reînnoi interesul pentru cultura comună, istorie şi bunuri
naturale.
Agricultură şi industria agro-alimentară sunt şi vor rămâne, domenii de referinţă a economiei
din Banat, indiferent că vorbim despre cel românesc sau sârbesc, motiv pentru care consider important
să ne îngrijim de viitorul lor, să încercăm să anticipăm tendinţele şi potenţialele surse de finanţare. În
contextul actual, când România este deja membră a Uniunii Europene, şi ne aşteptăm ca şi Serbia să
devină, într-un viitor nu foarte îndepărtat, elaborarea unei strategii agro-inovatoare pe termen mediu
este primul pas spre dezvoltarea euro-regională la graniţa româno-sârbo-maghiară.
Elaborarea Strategiei de dezvoltare agro-inovativă este un proiect pilot pentru zona Banatului
românesc şi sârbesc şi este, înainte de toate, un instrument de marketing al celor două teritorii, iar
crearea Parcului Agro-Inovativ, în care îşi vor desfăşura activitatea împreună parteneri români şi sârbi,
constituie prima iniţiativă de acest gen din judeţul Timiş. Una dintre cele mai importante plante ce
poate fi cultivată cu succes este salcia energetică, care se poate adapta cu succes la condiţiile
pedoclimatice din zona de vest a României. Salcia este o plantă cu o durată de viaţă lungă
(aproximativ 25-30 de ani), iubitoare de apă ce se dezvoltă rapid în condiţii prielnice. Familia Salix
este foarte numeroasă (aproximativ 300 de specii), dar numai puţine soiuri ameliorate corespund
condiţiilor pentru a fi cultivate pentru sursă de energie (putere calorică ridicată, creştere rapidă).
Cultivarea sălciei creează locuri de munca noi, pentru persoane necalificate. Recoltarea se face
în timpul pauzei vegetale, după căderea frunzelor (servesc ca îngrăşământ) deci în lunile noiembrie -
martie, o perioadă când utilajele agricole nu sunt utilizate pentru altceva. Poate fi o variantă sigură de
surse energetice (încălzire) pentru localităţi, fiind utilizat ca biomasa (tocătura) brichete sau peleţi.
Exista unităţi de utilaje de peletizare – brichetare de diferite capacitate care să transforme tocătura de
salcie în brichete sau peleţi, iar aceste produse să fie utilizate pentru încălzirea localităţilor (cel puţin a
şcolilor, dispensarelor, grădiniţelor etc.) din comune.
În principiu, această specie a fost experimentata pentru a servi ca sursă energetică sub formă
diferită de combustibil (tocătura - pentru termocentrale, brichete, peleţi). Puterea calorica ridicată
(4.900kcal/ha) o face comparabilă cu alte surse de combustibil ca gaze naturale, cărbune, ulei.
În momentul de faţă, în România există firme cu licenţă cumpărată atât din Suedia cât şi din
Ungaria, există demersuri începute pentru autorizarea de pepiniere, însă fără anumite programe

IX
naţionale care să concure la extinderea acestor plantaţii în întreaga ţară, precum şi fără programe
naţionale care să impulsioneze realizarea unor investiţii zonale de utilizarea biomasei rezultate din
plantaţii (fabrici de brichetare, peletizare) nu vor putea extinde această idee atât de mult susţinută în
Suedia, Danemarca, Ungaria, Ţările Baltice şi Slovenia.
Documentarea lucrării a constat în utilizarea numeroaselor studii ştiinţifice elaborate de autori
români şi străini, publicaţii şi statistici ale Comisiei Europene, în special ale Direcţiei Generale pentru
Agricultură şi Dezvoltare Rurală, Reglementările Consiliului European şi alte surse de la nivelul
Comunităţii, Primăria oraşului Jimbolia, la care se asociază cercetările proprii care au stat la baza
analizelor, sintezelor şi ideilor formulate în cadrul tezei.