Răspundeți cu: DA / NU / DEPINDE / NU ȘTIU

Q1. Credeți că taxele pe zahăr pentru băuturile răcoritoare ar spori bunăstarea consumatorului?

Q2. În Statele Unite, guvernul colectează o fracțiune din câștigurile fiecărui lucrător sub forma
taxelor de securitate socială. Aceste impozite sunt utilizate în principal pentru a finanța
pensionarii. Este influențată bunăstarea angajatului dacă aceste taxe sunt plătite de angajator
sau de el însuși?

Q3. Să presupunem că profiturile unei firme sunt susceptibile de a fi negative pe termen scurt.
Înseamnă că decizia optimă pentru management este aceea de a o închide?

Q4. Este optim un impozit de 80% pentru cei cu salarii mari?

Q6. Unele industrii, cum ar fi companiile aeriene, se angajează într-o practică numită
“discriminare a prețurilor”, în care diferiți consumatori plătesc un preț diferit pentru ceea ce pare
a fi același bun. Este această practică întotdeauna în detrimentul consumatorilor?

Q7. Creșterea salariului minim este întotdeauna benefică pentru angajați?

Q8. Comercializarea certificatelor verzi este o soluție eficientă pentru reducerea poluării?

Q9. Marketingul sporește bunăstarea consumatorilor?

Q10. Legile pentru stabilirea plafoanelor pentru chirii îi ajută pe cei venituri reduse?

Q11. Sunt piețele libere o modalitate eficientă de a decide ce să se producă, cum și pentru cine?

Q12. Legalizarea consumului de droguri ar fi benefică pentru persoanele dependente?

Q13. Fuziunile de firme, ce duc la reducerea numărului de companii ce vând pe o anumită piață,
sunt în mod obligatoriu ceva negativ pentru consumatori?

Q14. Este optim numărul de mărci de cereale pentru micul dejun de pe piață este optim din punct
de vedere social?

Q15. Prețurile scad mereu odată cu creșterea numărul de firme care concurează pe piață?

Q16. În absența intervenției guvernamentale, este piața capabilă să atingă nivelul optim din
punct de vedere social de cercetare și dezvoltare?
1. Care din clasificările resurselor prezentate mai jos sunt corecte?
a) epuizabile şi derivate;
b) naturale şi primare;
c) epuizabile şi regenerabile;
d) recuperabile şi inepuizabile;
e) recuperabile şi nerecuperabile;
f) limitate şi nelimitate;
g) utilizabile şi neutilizabile.

2. Marcaţi răspunsul pe care-l consideraţi corect pentru a defini resursele:

a) resursele sunt ceea ce serveşte pentru consum;
b) resursele sunt factorii de producţie;
c) resursele sunt bunurile necesare existenţei şi progresului societăţii;
d) resursele sunt elemente sau combinaţii de elemente naturale sau create de oameni,
care pot fi folosite în activitatea economică;
e) ceea ce se găseşte în natură şi este utilizat de către oameni.

3. Care din resursele menţionate sunt primare?

a) potenţialul ştiinţific al populaţiei;
b) tehnologiile de fabricaţie;
c) stocul de învăţământ;
d) stocul de cunoştinţe ştiinţifice;
e) populaţia aptă de muncă considerată atât cantitativ cât şi structural;
f) mediul natural în care se desfăşoară activitatea economică.

4. Diversificarea nevoilor:
a) are o condiţionare exclusiv obiectivă;
b) are o condiţionare exclusiv subiectivă;
c) nu este condiţionată nici obiectiv şi nici subiectiv;
d) este condiţionată atât obiectiv cât şi subiectiv.
 5. Care dintre afirmaţiile de mai jos sunt corecte pentru a releva caracterul limitat al
resurselor?
a) limitarea resurselor reprezintă o permanenţă a existenţei sociale;
b) pe măsura dezvoltării, pe baza progresului cunoaşterii umane va fi eliminat caracterul
limitat al resurselor;
c) caracterul limitat al resurselor defineşte o situaţie caracteristică doar ţărilor care au
condiţii naturale vitrege, cu insuficiente bogăţii naturale;
d) limitarea resurselor este o realitate pentru orice ţară care cunoaşte situaţii de criză
economică şi convulsii sociale;
e) pe măsura dezvoltării ştiinţei şi tehnicii, este ameliorat caracterul limitat al resurselor,
dar nu este posibilă eliminarea lui.

6. Care din sensurile sintagmei „resursele sunt limitate”, enunţate mai jos, consideraţi că
sunt corecte?
a) nici un agent economic nu poate avea la dispoziţie toate mijloacele necesare satisfacerii
trebuinţelor sale;
b) nici o ţară nu-şi poate asigura integral factorii de producţie necesari pentru a obţine
cantitatea de bunuri economice cerute de nevoile existente;
c) resursele sunt insuficiente în raport cu nevoile;
d) pe măsura dezvoltării societăţii, are loc creşterea şi diversificarea resurselor, dar aceasta
nu are loc pe măsura creşterii nevoilor.

7. Care din următoarele trăsături sunt proprii nevoilor (trebuinţelor)?

a) creşterea volumului;
b) diversificarea;
c) diminuarea unora şi creşterea altora, astfel încât să aibă tendinţa de a rămâne constante;
d) apariţia unora noi, care le înlocuiesc pe cele vechi;
e) regenerarea.
Microeconomie Nicolae-Marius JULA
cantitativă
 Examen – 60%

2 teste – 15% x2
Despre curs
Punctaj din oficiu – 10%
Conținut curs
C1. Introducere in microeconomia cantitativă. Principii de optimizare a comportamentului economic
C2. Teoria consumatorului (1). Preferinţele consumatorului şi restricţia de buget. Funcţia de utilitate:
construcţie, indicatori, caracterizare
C3. Teoria consumatorului (2). Alegeri optimale la nivelul consumatorului pe piaţa bunurilor şi serviciilor
C4. Teoria consumatorului (3). Efectul de substituţie şi efectul de venit
C5. Teoria producătorului (1). Alegeri optimale ale producatorului
C6. Teoria producătorului (2). Funcţii de producţie și funcții de cost
C7. Teoria producătorului (3). Profitul şi surplusul firmei
C8. Analiza piețelor competitive. Cererea și oferta și la nivel agregat, determinarea echilibrului
C9. Competiție imperfectă. Monopol, oligopol și concurență monopolistică.
C10. Externalități și bunuri publice
C11. Alegeri sociale și bunăstare
C12. Politica in domeniul concurentei
C13. Probleme de economia informației
C14. Recapitulare
FUNDAMENTELE MICROECONOMIEI
• Microeconomia studiază comportamentul individual al agenţilor
economici şi agregarea acţiunii acestora în diferite contexte
instituţionale

• Două mari categorii de actori individuali: consumatorii şi producătorii

Consumatorul
• este un agent economic - de exemplu, o persoană, sau o familie
compusă din mai multe persoane care adoptă împreună decizia de
consum sau cea privind oferta serviciilor de producţie
• urmăreşte achiziţionarea şi folosirea unor bunuri pentru satisfacerea
nevoilor sale
• pune la dispoziţia firmelor resursele de care dispune (timpul
disponibil de muncă, pământul, talentul, economiile anterioare etc.).
• Actul de consum nu este altceva decât alegerea unui bun sau a unei
combinaţii de bunuri, dintre cele accesibile la un moment dat.
• Accesibilitatea este restricţionată de două tipuri de constrângeri
• restricţiile de natură psihică şi biologică
• restricţiile de natură economică

• În analiza consumului, individul este privit doar din perspectiva

preferinţelor sale, iar mediul său este redus la un set de preţuri şi la
restricţia bugetară
Producătrul
• se porneşte de la o tehnologie de producţie, care descrie modalitatea
prin care firma poate transforma factorii de producţie (munca,
resursele materiale, capitalul – intrările în procesul de producţie, sau
input-urile) în bunuri economice (produsele firmei – output-urile)
• obiectivul urmărit --» maximizarea profitului
• preţurile cu care se confruntă (atât pe piaţa factorilor, cât şi pe piaţa
produselor oferite) --» mediul concurenţial al firmei
• Natura firmei = Tehnologia utilizată + obiectiv
• Comportamentul firmei = condiţiile de producţie proprii + mediul
concurenţial
TEORIA ECONOMICĂ A CONSUMATORULUI
• Comportamentul de consum reprezintă procesul prin care o persoană sau
un grup de persoane selectează, utilizează sau dispune de produse, servicii,
ideii sau experienţe pentru satisfacerea unor nevoi sau dorinţe
• premisa fundamentală - oamenii tind să aleagă acele bunuri care au pentru
ei valoarea cea mai mare (Samuelson P.A., Nordhaus W.D., 2000, Economie
politică, Editura Teora, Bucureşti, pag.100)
• consumatorul raţional va încerca să obţină o satisfacţie cât mai mare,
pornind de la resursele (bugetul) de care dispune Consumatorul este
considerat ca fiind raţional atunci când ia cele mai bune decizii posibile
potrivit propriului interes (Mahenc P., 2000, Cours d’analyse économique,
Université de Perpignan, Philippe MAHENC, p.31).
• homo-economicus
• comportamentul individului este analizat pornind de la ipoteza
maximizării sub restricţii a satisfacţiei oferite de consum
• noţiunea de raţionalitate postulată de teoria microeconomică este o
noţiune de raţionalitate în raport cu un obiectiv şi nu priveşte
raţionalitatea obiectivului
• din perspectivă microeconomică, obiectivul urmărit de un agent nu
este nici raţional, nici iraţional
Studiul comportamentului consumatorului
• analiza modului de formare a preferinţelor de consum (teoria
utilităţii), adică descrierea motivaţiei pentru care oamenii preferă un
anumit bun (sau o combinaţie de bunuri);
• analiza modului în care natura limitată a resurselor de care dispun
consumatorii le influenţează decizia de consum (restricţia bugetară);
• studiul modalităţii de combinare a preferinţelor cu disponibilităţile
bugetare pentru determinarea posibilităţilor de maximizare sub
restricţii a satisfacţiei consumatorului
Teoria utilităţii
• Jeremy Bentham (1748-1831) - utilitatea este "proprietatea unui
obiect ... de a produce plăcerea, binele sau fericirea ... ori de a
preveni durerea, răul sau nefericirea“
• Utilitatea se defineşte ca fiind măsura în care bunurile sunt apreciate
de consumator (gradul în care oferă satisfacţie).
Preferinţele consumatorului
• un consumator poate să aleagă între mai multe produse disponibile pe
piaţă şi că întotdeauna alege acele bunuri (sau acea combinaţie de bunuri)
care îi oferă cea mai mare satisfacţie (ipoteza de raţionalitate)
• economic, un produs (bun economic) reprezintă fie un obiect material, fie
un serviciu, dacă acest bun este necesar şi consumul poate produce o
satisfacţie.
• Bunurile sunt definite prin caracteristicile acestora, locul şi data la care sunt
disponibile
• "două bunuri care sunt identice dar sunt situate în locuri distincte sunt
considerate diferite, din punct de vedere economic … la fel ca două bunuri
identice, situate în acelaşi loc, dar în momente diferite de timp". Allais M.,
1994, Traité d’Economie Pure. Clément Juglar, Paris, 3ème édition, p.81.
Definiții
• Ω - o mulţime a combinaţiilor de consum
• X şi Y două elemente din mulţimea Ω, unde
• X = (x1, x2, …, xn) (X conţine x1 unităţi din bunul 1, x2 unităţi din bunul 2, …, xn
unităţi din bunul n)
• Y = (y1, y2, …, yn)
• dacă între X şi Y consumatorul preferă X, scriem X  Y;
• dacă între X şi Y consumatorul preferă Y, scriem Y X;
• X ≥ Y - combinaţia de consum X este preferată sau indiferentă faţă de
combinaţia Y

• OBS: se pp. că individul este coerent, în sensul că nu există două combinaţii

de consum X şi Y astfel încât, în acelaşi timp, X  Y şi Y  X
Ipoteze (axiome) pt. asigurarea a unui
minimum de raţionalitate
a) Ipoteza de completitudine: oricare ar fi două combinaţii de consum X
şi Y, fie X ≥ Y (X este preferat sau indiferent faţă de Y), fie Y ≥ X. Cu alte
cuvinte, relaţia de preferinţă este o relaţie completă, în sensul că toate
combinaţiile de bunuri pot fi clasate. Matematic: () X,Y fie X ≥ Y, fie Y ≥ X.
b) Ipoteza de idempotenţă: relaţia de preferinţă este reflexivă.
Matematic: X ≥ X deoarece X ~ X.
c) Ipoteza de tranzitivitate: fie trei combinaţii de consum X, Y şi Z. Dacă X
este preferat lui Y şi Y este preferat lui Z, atunci X este preferat lui Z. Spunem
că relaţia de preferinţă este tranzitivă (opţiunile consumatorului sunt
coerente):
X ≥ Y şi Y ≥ Z → X ≥ Z.
• Paradoxul lui Condorcet
• Fie A, B, C, trei persoane şi X, Y, Z alternativele asupra cărora trebuie
să decidă. Dacă, în opinia lui A, ordinea de preferinţă este X  Y  Z,
individul B preferă Y  Z  X, iar în opinia lui C: Z  X  Y, atunci decizia
colectivă este imposibilă:
A: XYZ
B: YZX
C: ZXY
• Din schema precedentă rezultă că varianta X domină varianta Y, deoarece X
este preferat lui Y de două din trei persoane (A şi C). Deci, X  Y. Variante Y
domină alternativa Z, deoarece Y este preferat lui Z de două din trei
persoane (A şi B). Deci, Y  Z . Dacă X  Y şi Y  Z, atunci, prin tranzivitate,
X  Z. În realitate însă varianta X este dominată de varianta Z, deoarece
două din trei persoane (B şi C), între X şi Z preferă Z. Adică Z  X!
Kahneman şi Tversky (1984) au prezentat rezultatele unui experiment de genul următor: Să
presupunem că intraţi într-un magazin cu produse electronice pentru a cumpăra un calculator de
buzunar, al cărui preţ este de 15 € şi un aparat muzical stereo care costă 500 €. Vânzătorul vă
informează că puteţi cumpăra acelaşi calculator de buzunar cu 5 € mai puţin de la o sucursală a
magazinului situată la 1500 de metri distanţă (aparatul muzical este la acelaşi preţ). Sunteţi dispus
să parcurgeţi distanţă până la alt magazin?
Kahneman şi Tversky au constatat că, atunci când rabatul de 5 € este la calculator, numărul
persoanelor care sunt dispuse să se deplaseze la un alt magazin este net superior numărului
persoanelor dispuse să se deplaseze atunci când preţul aparatului mai scump se reduce cu 5 €!
Definim alternativele prezentate astfel:
X – deplasarea la un alt magazin pentru un discount de 5 € la calculatorul de buzunar;
Y – deplasarea la un alt magazin pentru un discount de 5 € la aparatul muzical;
Z – cumpărarea ambelor bunuri de la primul magazin.
În aceste condiţii, X  Z şi Z  Y. Aplicând regula de tranzitivitate rezultă X  Z şi Z  Y  X  Y. Să
presupunem că problema este reformulată în termenii următori: În primul magazin cele două
articole nu sunt disponibile, dar puteţi apela la o filială situată la 1500 de metri. Ca o compensaţie,
vi se oferă o reduce de 5 €. Aveţi vreo preferinţă privind articolul la care să primiţi acest rabat?
Atitudinea observată este cea anticipată: cumpărătorilor le este indiferent produsul pentru care
primesc reducerea de 5 €. Adică: X ~ Y.
Ultima relaţie de indiferenţă este în contradicţie cu relaţia dedusă din ipoteza de tranzitivitate a
preferinţelor. Kahneman D., Tversky A., 1984, Choices, values, and frames, în American psychologist,
39: 341-50
Optimul la producător
• Profitul total (Π) se calculează ca diferenţă între veniturile totale
(R) şi costurile totale (CT):
• Π = R – CT

• Dacă firma utilizează doar două resurse, atunci:

• Π = pq – (p1x1 + p2x2)
Optimul la producător pe termen scurt
• Pe termen scurt, anumiţi factori nu se modifică (de exemplu, capitalul
utilizat), iar alţii sunt variabili (de exemplu, consumul de forţă de
muncă)

• Profitul este maxim în punctul în care productivitatea marginală a

factorului variabil este egală cu preţul relativ al factorului în raport cu
preţul bunului produs de firmă.

• Profitul este maxim în punctul în care productivitatea marginală a

unui factor exprimată valoric este egală cu preţul factorului respectiv
În mod general, pentru fiecare nivel dat Π0 al profitului se poate determina ecuaţia unei drepte
de izoprofit astfel:
 p1   0 p2x 2 
Π(x1, x 2 ) = pq – (p1x1 + p2 x 2 )  q (x 1 ) =   x 1 +  + 
 p  p p 

• Exemplul 2-3 Manual, pag. 110

Optimul la producător pe termen lung
• Pe termen lung, obiectivul firmei de maximizare a profitului poate fi
urmărit prin modificarea consumului din toţi factorii de producţie.

maxpf (x 1 , x 2 ) − p1 x 1 − p 2 x 2 
x1 , x 2

• sub restricţia de incadrare a cheltuielilor de achiziţie a factorilor în bugetul

disponibil:
p1x1 + p2x2 = T.
Pentru rezolvarea acestei probleme de maximizare sub restricţii se
construieşte funcţia
L(x1, x2, λ) = pf(x1, x2) + λ(T – p1x1 – p2x2)
unde λ este multiplicatorul Lagrange
• Condiţiile necesare pentru maximizarea funcţiei L se obţin prin
anularea derivatelor parţiale de ordinul I . Condiţiile de ordinul al
doilea (condiţiile suficiente) sunt verificate dacă izocuantele sunt
convexe în raport cu originea.
Pm(x 1 ) p1
=
Pm(x 2 ) p 2

• În condiţii de echilibru la producător, raportul productivităţilor

marginale ale factorilor este egal cu raportul preţurilor pe piaţă ale
factorilor respectivi.
• Vezi cazul general si ex. 2.4
Minimizarea costurilor pentru o producţie
dată
• Presupunem că firma îşi propune minimizarea costurilor pentru un
nivel dat al producţiei q0. Funcţia de producţie este q = f(x1, x2), iar
preţurile factorilor sunt p1, respectiv p2. Fie q0 nivelul dat al
producţiei, unde q0 = f(x1, x2). Costul factorilor este:
C(x1, x2) = p1x1 + p2x2
• Problema de optim se scrie

min C(x1 , x 2 )
 x1 ,x 2
q 0 = f (x1 , x 2 )
• Funcţia Lagrange este: Z(x1, x2, μ) = C(x1, x2) + μ[q0 – f(x1, x2)], echivalent cu
• Z(x1, x2, μ) = p1x1 + p2x2 + μ[q0 – f(x1, x2)].

• Din primele două derivate partiale se obţine:

Pm(x 1 ) Pm(x 2 ) 1 Pm(x 1 ) p1

= = =
p1 p2  Pm(x 2 ) p 2
• Multiplicatorul Lagrange măsoară, în condiţii de optim (echilibru) la
producător, costul marginal, cu alte cuvinte, evaluează cheltuielile
suplimentare generate de sporirea producţiei cu o unitate.

• Ex. 2.5
Maximizarea profitului
• Dacă firma are posibilitatea să aleagă în acelaşi timp nivelul producţiei şi cel al factorilor
de producţie, atunci maximizarea profitului presupune maximizarea funcţiei:
Π(x1, x2) = pf(x1, x2) – (p1x1 + p2x2)
(x 1 , x 2 )
= pPm(x 1 ) − p1 = 0
x 1
(x 1 , x 2 )
= pPm(x 2 ) − p 2 = 0
x 2
pPm(x1) = p1
pPm(x2) = p2
Producătorul îşi maximizează profitul atunci când productivitatea marginală a fiecărui
factor în expresie valorică egalează preţul de piaţă al factorului respectiv
Maximizarea profitului şi randamentele de
scară
• Daca π* este profitul optim atunci, daca randamentele de scară sunt
constante şi profitul maxim este pozitiv
f (2x1 ,2x 2 ) = 2q = 2f (x1 , x 2 )
 = p(2q ) − p1 (2x1 ) − p2 (2x 2 ) = 2  

• Profitul iniţial nu corespunde unei situaţii de optim decât în cazul în

care
• π* = 0 → 2π* = π*.
• Adică, pe termen lung, pe o piaţă concurenţială, profitul optim a unei
firme cu randamente de scară constante este în mod necesar nul.
Acest rezultat nu este absurd. Dacă firma creşte continuu producţia
pentru a majora profitul, atunci se pot întâmpla următoarele
• Se ajunge la ineficacitate, deci la randamente de scară descrescătoare pentru
q > q_initial
• Eliminarea concurenţilor, deci monopol;
• Creşterea simultană a cantităţilor oferite, deci profit nul.
Curbele costurilor
• Tipologia costurilor
• Costurile fixe (CF) - reprezintă cheltuielile care corespund factorilor a cărui
consum la nivel de firmă nu depinde, între anumite limite, de nivelul
producţiei (costurile de construcţie a clădirilor, costul de achiziţie a utilajelor,
dobânzile …)
• costuri cvasi-fixe (sau costuri fixe recupeabile) - nu depind de nivelul
producţiei, dar care pot fi evitate prin stoparea producţiei (contractele de
închiriere a clădirilor, consumul de electricitate sau de combustibil.)
• Costul variabil (CV) - reprezintă ansamblul cheltuielilor care se modifică în
acelaşi sens cu producţia
• Costul total (CT) - reprezintă ansamblul cheltuielilor necesare pentru
realizarea unui volum dat al producţiei. Este suma costurilor fixe şi a celor
variabile
 11
10
costuri
9
8
7
6
5
4
3
2 Costul mediu
1 (CM)
CVM
0
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
CFM

Curba costului fix mediu producţia (q)

Costurile medii

• În cazul general, forma în U a curbei costului mediu se explică prin evoluţia celor două componente,
respectiv costul fix mediu şi costul variabil mediu. Atunci când nivelul producţiei este redus, costul fix mediu
este ridicat. Pe măsură ce producţia creşte CFM se reduce, determinând scăderea costului total mediu. Dacă
producţia continuă să crească, peste o anumită limită, randamentele factoriale descrescătoare determină o
creştere a costurilor variabile şi apariţia unor randamente de scară descrescătoare.
 CM
▪ dacă randamentele de scară sunt constante, atunci C(q) = cq → CM(q) = c, deci costul Randamente
Randamente
mediu este constant. În consecinţă: de scară de scară
dCM (q ) crescătoare descrescătoare
=0
dq
▪ dacă randamentele de scară sunt crescătoare, atunci costurile cresc mai încet decât Randamente
producţia. În consecinţă, în relaţia de definiţie a CM(q), numărătorul creşte mai încet de scară
decât numitorul, deci costul mediu este descrescător: constante
dCM(q)
0
dq
▪ dacă randamentele de scară sunt descrescătoare, atunci costurile cresc mai mult decât q0 q1 q
proporţional cu sporirea producţiei. În consecinţă, costul mediu este crescător:
dCM(q) Curba costului mediu şi
0 randamentele de scară
dq
Costul marginal
• Definim costul marginal ca fiind modificarea costului total
determinată de variaţia unitară a producţiei. Costul marginal se
calculează prin raportul dintre modificarea costului total şi
modificarea producţiei:
C(q ) C(q + q ) − C(q )
Cm(q ) = =
q q
Costul marginal poate fi mai mic, mai mare sau egal cu valoarea
costului mediu. Evoluţia CM(q) depinde de relaţia dintre Cm şi CM:
• – dacă Cm(q) > CM(q), costul mediu este crescător;
• – dacă Cm(q) = CM(q), costul mediu este constant;
• – dacă Cm(q) < CM(q), costul mediu este descrescător
• curba costului marginal intersectează curba costului mediu în punctul
de minim al CM.

Costuri

Curba costului
marginal, Cm(q)

Curba costului
mediu, CM(q)

0 q0 q
Pragurile de rentabilitate
• Pragul de rentabilitate reprezintă volumul producţiei pentru care
costurile sunt egale cu încasările şi profitul este zero
CT = C(q) = CV(q) + CF
• o ipoteză potrivit căreia costul variabil este o funcţie lineară de nivelul
producţiei
• CV(q) = bq, b > 0; atunci CVM = b (constant)
• C(q) = a + bq, cu a şi b pozitive. (am notat CF = a).
 R(q) = pq
Încasările totale sunt R(q) = pq, unde p este
preţul pe piaţă al bunului produs, iar q este
profit
CT(q) = a + bq
volumul producţiei. Profitul total este Π(q) =
CV(q) = bq
R(q) – C(q). Condiţia Π(q0) = 0 devine C(q0) =
R(q0), adică a + bq0 = pq0, de unde: q = p −a b , sau,
0

având în vedere semnificaţia simbolurilor:

CF
a
CF = a q =
0
p − CVM
. Evident, recuperarea costurilor fixe
(CF) poate avea loc doar atunci când preţul
q0 q bunului produs (p) este mai mare decât costurile
variabile medii (CVM).
Pragul de rentabilitate pentru costuri variabile lineare
Exemplul 2-9:
Fie CV(q) = 3q, CF = 12 şi p = 5. Atunci, pragul de rentabilitate este:
a 12
q0 = = = 6.
p− b 5−3
Pentru o producţie mai mică decât q = q0 = 6, firma înregistrează pierderi. Fie
q = 5 → CT(5) = 12 + 3∙5 = 27
R(5) = 5∙5 = 25
deci Π(5) = 25 – 27 = -2.
Pentru o producţie mai mare decât q = q0 = 6, firma realizează profit. Fie
q = 7 → CT(7) = 12 + 3∙7 = 33
R(7) = 5∙7 = 35
deci Π(5) = 35 – 33 = +2.
 Dacă producţia este mai mică decât qmin, q1 < qmin, atunci
• Prespunem costurile variabile nu costurile medii sunt mai mari decât preţul şi firma
sunt proporţionale cu producţia, înregistrează pierderi:
astfel încât curba costurilor totale π(q1) = p – CM(q1) < 0.
Dacă producţia este mai mare decât qmax, q3 > qmin, atunci
medii este în formă de U costurile medii sunt, din nou, mai mari decât preţul şi
firma înregistrează pierderi:
CM(q) π(q3) = p – CM(q3) < 0.
CM(q1)
Dacă producţia este mai mare decât qmin, dar mai mică
CM(q3) pierdere decât qmax, nivelul q2, qmin < q2 < qmax, atunci costurile
medii CM(q2) sunt mai mici decât preţul şi firma
pierdere realizează profit:
p π(q2) = p – CM(q2) > 0.
Rezultă că valorile qmin şi qmax sunt praguri de
rentabilitate. Firma realizează profit, doar dacă nivelul
profit
producţiei este situat în intervalul următor:
qmin < q < qmax.
q1 qmin q2 q3
qmax
Intervalul [qmin, qmax] se numeşte domeniul de opţiune al
producătorului.
Pragurile de rentabilitate pentru costuri variabile nelineare
Producţia optimă a firmei
 CM(q) CM(q)

A B B'
p p
profitul unitar
profitul total (π)
(Π)
D C

D' C'
q1

qmin q1 q0 qmax qmin q1 q0 qmax

Profitul unitar şi profitul total

Producţia eficientă
• Fie o valoare a producţiei q1 situată în intervalul respectiv (figura 2-23). Atunci profitul pe unitatea
produsă (profitul unitar) este π(q1) = p – CM(q1) > 0, iar profitul total Π(q1) se obţine multiplicând
profitul unitar cu volumul producţiei: Π(q1) = π(q1)∙ q1 = [p – CM(q1)]∙q1 > 0
• q0 se numeşte producţia eficientă.

Vezi Exemplul 2-10

• Echilibrul (optimul) la producător pe o piaţă concurenţială este atins
atunci când costul marginal este egal cu preţul bunului realizat de
firmă: qopt presupune Cm(qopt ) = p

• Vezi Exemplul 2-11 si 2.12 din Manual

 Intrarea şi ieşirea de pe piaţă
• Condiţia de intrare pe piaţă
• Firma intră pe piaţă doar dacă preţul bunului produs este cel puţin egal cu minimul
costului mediu
• Condiţia de ieşire de pe piaţă
• Firma iese de pe piaţă dacă preţul bunului produs este mai mic decât minimul
costului variaibil mediu

• Dacă preţul nu acoperă costurile variabile medii (costurile de exploatare),

decizia raţională a firmei este aceea de a părăsi piaţa. Dacă preţul
depăşeşte costul variabil mediu, atunci firma poate să-şi acopere
cheltuielile curente de exploatare şi să recupereze parţial costurile fixe.

Ex 2.13 si 2.14
Costul pe termen lung
• Pe termen lung, toţi factorii devin variabili, astfel încât nu există
costuri fixe (pe termen lung: CT(0) = CV(0) = 0)
• Fie k dimensiunea firmei (k reprezintă într-o manieră sintetică toţi
factorii ficşi)
• Fie funcţia costului pe termen scurt CTS(q; k)
• Pentru q un nivel al producţiei există o dimensiune optimă a firme
k(q), care permite realizarea producţiei q cu cele mai mici costuri
posibile
• costul pe termen lung este: C(q) = CTL(q; k(q))
• CMTL(q)  CMTS(q, k) (În caz contrar, pe termen lung ar fi utilizată
tehnologia folosită pe termen scurt.)
• curba CMTS(q; k0) trebuie să fie deasupra curbei CMTL(q).

CMTS(q,k0) CMTS(q,k1) CMTS(q,k2)

Curba costului mediu pe termen lung, pentru o

mulţime finită de dimensiuni posibile

CMTL(q)

k*=k0 k*=k1 k*=k2

q0 q1
 CMTS
CMTL

CMTS(q,k2)
CMTS(q,k0)

CMTS(q,k1)

CMTL(q)

q0 q1 q2

Curba costului mediu pe termen lung, dacă dimensiunea firmei

este o variabilă continuă
 CmTS(q;k1) CmTS(q;k2)

CmTS(q;k0)

CmTL(q) Curba costului marginal pe termen lung

CMTL(q)

k*=k0 k*=k1 k*=k2

q0 q1

Cm T S (q; k 0 ), pentru q  q 0 Dacă dimensiunea optimă se poate ajusta continuu, atunci

Cm T L (q ) = Cm T S (q; k 1 ), pentru q 0  q  q 1 CmTL(q) = CmTS(q; k(q)) = C'(q) = d (CTTS(q; k(q))
dq
Cm (q; k ), pentru q  q unde k(q) este o funcţie continuă.
 TS 2 1
Echilibrul pe piaţa unui
produs
Cererea pe piaţa uni produs
Cererea individuală
• curba Engel - traiectoria urmată de cerere atunci când se modifică
doar venitul
• individul alege acea combinaţie de consum pentru care raportul
utilităţilor marginale a două bunuri egalează raportul preţurilor pe
piaţă a bunurilor respective (legea a doua a lui Gossen)
• Funcţiile de cerere, care depind de preţuri şi de venitul
consumatorului, funcţii obţinute prin maximizarea utilităţii sub
restricţia bugetară sunt denumite funcţii de cerere marshall-iene
a. Modificarea venitului şi evoluţia cererii
(curbele Engel)
• Presupunem că venitul total disponibil pentru achiziţionarea a două
bunuri X şi Y este T, iar preţurile bunurilor sunt px, respectiv py.
Dreapta bugetului, de ecuaţie
xpx + ypy = T
întâlneşte cele două axe în punctele A şi B de coordonate A(0; T/py),
respectiv B(T/px; 0).
 y

A"
Dacă venitul disponibil creşte de la valoarea iniţială T, la
valoarea T1 > T, atunci înclinaţia (panta) dreptei bugetului nu se
modifică, în schimb coordonatele faţă de origine cresc,
A determinând o deplasare în sus a dreptei, pe un suport paralel
yF F

I2
yE
E
I1

xE xF B B" x

• bunuri normale - acele produse pentru care efectul de venit este pozitiv
• bunuri inferioare (sau bunuri de tip Giffen) acele produse pentru care
efectul de venit este negativ.
• Traiectoria urmată de punctul de echilibru al consumatorului, atunci când
venitul se modifică este cunoscută sub denumirea de curba consum – venit.
Dacă această curbă este construită pentru un singur bun, atunci traiectoria
respectivă este cunoscută sub denumirea de curba Engel.
y
cererea
x(T)
(III)

T1 < T2 < T3 < T4

Curba Engel (II)

E4 (I)
E3
I4
E2
I3
E1
I2
I1

D1 D2 D3 D4 x T1 T2 venitul (T)

Curbele Engel pentru diferite categorii de bunuri: I – bunuri de

Curba Engel primă necesitate, II – bunuri intermediare, III – bunuri de lux
• Pentru bunurile de prima necesitate (de exemplu, bunurile
alimentare, îmbrăcămintea …), atunci când veniturile sunt mici, orice
creştere a venitului are ca efect o creştere a cererii. Apoi, pe măsura
creşterii venitului, ritmul de creştere a cererii se reduce şi cererea se
plafonează, atunci când veniturile sunt suficient de mari.
• Pentru bunurile intermediare (de exemplu, bunurile de folosinţă
îndelungată), cererea apare atunci când venitul depăşeşte un anumit
prag (T1), creşte când venitul creşte, apoi, la venituri mari, cererea se
plafonează.
• Pentru bunurile de lux, cererea apare doar dacă venitul atinge un
nivel superior (T2) şi creşte dacă venitul sporeşte în continuare.
b. Modificarea structurii preţurilor şi evoluţia
cererii
• Cazul I: preţul bunului x scade
• Să presupunem că preţul bunului Y (notat py) este fix, iar preţul
bunului X (notat px) scade.
y

Noua dreaptă a bugetului permite atingerea unei curbe de

A
indiferenţă superioare

yF F
I2
yE E

I1
x
O
xE xF B B1
• Cazul II: preţul bunului x creşte
• la o creştere a preţului de la px la p"x, linia bugetului pivotează spre
stânga, domeniul de opţiune al consumatorului se contractă de la
OAB la OAB2

În noul punct de echilibru, G, cererea pentru produsul care a

devenit relativ mai scump (produsul X) scade: xG < xE

yE E
I1
yG
G

I3
x
O
xG xE B2 B
• Cazul III: bunuri inferioare (Giffen)
• bunuri de tip Giffen acele produse pentru care cererea creşte atunci
când preţul creşte.
y

A
Deşi preţul bunului X creşte, cererea pentru bunul respectiv
E creşte: px < p”x şi xE < xH.
yE
I1

H
yH

I2 x
O
xE xH B" B
 • AB este dreapta iniţială a bugetului, AB1 este
y dreapta bugetului construită după scăderea
preţului pentru bunul X de la px la p'x. Punctul E
este, la fel ca în figura anterioara, punctul de
echilibru iniţial, iar F este noul punct de echilibru.
• Dreapta A'B' este paralelă cu AB1 şi este tangentă
la curba de indiferenţă I1 în punctul G(xG, yG).
A • Punctele E şi G sunt pe aceeaşi curbă de
indiferenţă (I1), ceea ce înseamnă că, din punctul
A' de vedere al satisfacţiei oferite, cele două
yF F combinaţii de consum sunt echivalente.
yE E
G I2
• Alegerea consumatorului se deplasează pe I1,
yG dinspre punctul de echilibru iniţial E spre G,
I1
deoarece raportul preţurilor s-a schimbat în
x favoarea bunului X (py se menţine constant, iar px
scade).
xE xG xF B B' B1
• Deplasarea de la E la G reprezintă o substituire în
consum între cele două bunuri.
• efect de substituire Hicks diferenţele dintre coordonatele punctului G
şi coordonatele punctului E (substituţia între bunuri pe aceeaşi curbă
de indiferenţă):
xG – xE > 0
yG – yE < 0
• Efectul de substituire sugerează faptul că, în structura optimă de
consum, există tendinţa de înlocuire (substituire) a bunului relativ mai
scump cu un bun relativ mai ieftin
• efect de venit Hicks diferenţele dintre coordonatele punctului F şi
coordonatele punctului G. Pentru bunurile normale, efectul de venit
este pozitiv:
xF – xG > 0
yF – yG > 0.
• Efectul de venit poate fi şi negativ (vezi figura de la bunuri inferioare).
Aşa cum s-a arătat, numim bunuri inferioare acele produse pentru
care efectul de venit este negativ
Dacă preţul unui bun se modifică atunci apar 2 efecte asupra cererii:
• un efect de venit: creşterea preţului este echivalentă cu scăderea
puterii de cumpărare, ceea ce duce la contracţia cererii şi invers,
scăderea preţului este echivalentă cu o creştere a puterii de
cumpărare a consumatorului, ceea ce duce la creşterea cererii
• un efect de substituire: consumatorii au tendinţa să înlocuiască în
consum bunul relativ mai scump cu un bun mai ieftin cu proprietăţi
asemănătoare.
Echilibrul pe piaţa unui
produs (II)
c. Legea cererii pentru bunuri normale
• Legea cererii – pentru un bun normal, în condiţii de optim la
consumator: scăderea relativă a preţului duce la creşterea cererii
pentru bunul respectiv şi invers, creşterea relativă a preţului duce la
scăderea cererii. Cu alte cuvinte, pentru bunuri normale, funcţia
cererii este descrescătoare în raport cu preţul.
d. Elasticitatea cererii
• Elasticitatea măsoară modificarea relativă a unei variabile explicate
(endogene) indusă de modificarea unei variabile explicative
(exogene).
• Prin definiţie elasticitatea unei mărimi y în raport cu factorul de
influenţă x este
y1 − y 0 x 1 − x 0
e yx = :
y0 x0
∆y ∆x ry
eyx = : echivalentă cu e yx =
y x rx
Dacă f(x) este o funcţie continuă şi derivabilă, atunci elasticitatea se calculează astfel:
dy dx dy y ∂y y
eyx = : echivalent cu eyx = : , sau e yx = :
y x dx x ∂x x
Elasticitatea eyx măsoară reacţia variabilei endogene y, la modificarea variabilei
exogene x.
d.1. Elasticitatea cererii în raport cu preţul
• d.1.1. Elasticitatea directă
• Elasticitatea cererii pentru un anumit bun, în raport cu preţul bunului
respectiv este definită prin raportul dintre modificarea procentuală a
cererii şi modificarea procentuală a preţului

x 1 − x 0 p x ,1 − p x ,0
e xp = :
x0 p x ,0
∆x ∆p x
ex = :
x px
În raport cu elasticitatea directă, pentru bunurile normale pot exista următoarele
situaţii:
• ex = 0, cererea este rigidă, perfect inelastică – preţul nu are nici o influenţă aspra
cererii; această situaţie se întâlneşte, pe termen scurt, pentru unele bunuri de
primă necesitate, atunci când preţurile variază între anumite limite.
• –1 < ex < 0, cererea se numeşte inelastică – reacţia cererii este mai puţin decât
proporţională cu variaţia preţului: atunci când preţul creşte cu 1%, cererea scade,
dar cu mai puţin de 1%; această situaţie se întâlneşte, de obicei, la produsele de
primă necesitate (de exemplu, anumite produse alimentare).
• ex = –1, cererea este unitar elastică – reacţia cererii este proporţională cu variaţia
preţului: atunci când preţul creşte cu 1%, cererea scade cu 1%.
• ex < –1, cererea este elastică – reacţia cererii este mai mult decât proporţională
cu variaţia preţului: atunci când preţul creşte cu 1%, cererea scade cu mai mult de
1%; această situaţie se întâlneşte, de obicei, la produsele de lux (de exemplu,
cererea pentru servicii specifice utilizării timpului liber).
• ex → –∞, cererea este perfect sau infinit elastică – teoretic cererea scade
nemărginit, pentru un nivel dat al preţurilor: curba cererii este paralelă cu axa
consumului.
Elasticitatea cererii şi încasările vânzătorilor
• Notăm R volumul total al încasărilor înregistrate prin vânzarea unei
cantităţi x din bunul X, la un preţ unitar px.
• Evident, R = x∙px.
• Dacă cererea pe piaţa unui bun normal este elastică în raport cu
preţul, atunci, prin creşterea preţului, volumul încasărilor scade,
deoarece ritmul de reducere a cererii este superior ritmului de
creştere a preţurilor
• d.1.2. Elasticitatea încrucişată

• Elasticitatea încrucişată a cererii, notată cu e(xpy) exprimă variaţia

relativă a cererii pentru bunul X, indusă de modificarea relativă a
preţului pentru bunul Y (py):

∆x ∆p y
e xp y = :
x py
În raport cu valoarea elasticităţii încrucişate pot fi deosebite două situaţii:
 elasticitatea încrucişată este pozitivă e xp y > 0: o creştere relativă a preţului pentru
bunul Y, determină o sporire relativă a consumului din bunul X;
 elasticitatea încrucişată este negativă e xp y < 0: o creştere relativă a preţului pentru
bunul Y (py), determină o reducere relativă a consumului din bunul X.

Pentru bunurile substituibile, elasticitatea încrucişată este pozitivă (ex. Pepsi şi Coca-Cola,
unt şi margarină, petrol şi cărbune ş.a.). Dacă două bunuri sunt complementare, atunci elasticitatea
încrucişată este negativă (ex. lanterna şi bateriile, benzina şi autoturismul, cerneala şi stiloul etc.).
Mărimea coeficientului de elasticitate încrucişată oferă informaţii referitoare la gradul de
substituibilitate, respectiv de complementaritate dintre cele două bunuri.
d2. Elasticitatea cererii în raport cu venitul
• Elasticitatea cererii pentru bunul X în funcţie de venit reprezintă
modificarea procentuală a cererii pentru bunul respectiv indusă de
modificarea cu un procent a venitului.

∆x ∆T
e xT = :
x T
• În raport cu elasticitatea faţă de venit, pot exista următoarele situaţii
exT = 0, cererea este rigidă, perfect inelastică în raport cu venitul (venitul nu are nici o influenţă
aspra cererii); această situaţie se întâlneşte, pe termen scurt, pentru unele bunuri de
primă necesitate, atunci când consumul a atins pragul de saturaţie.
0 < exT < 1, cererea se numeşte inelastică în raport cu venitul – reacţia cererii este mai puţin
decât proporţională faţă de variaţia venitului: atunci când venitul creşte cu 1%, cererea
creşte, dar cu mai puţin de 1%; această situaţie se întâlneşte, de obicei, la produsele de
primă necesitate (de exemplu, anumite produse alimentare).
exT = +1, cererea este unitar elastică în raport cu venitul – reacţia cererii este proporţională cu
variaţia venitului: atunci când venitul creşte cu 1%, cererea creşte cu 1%.
ex > 1, cererea este elastică – reacţia cererii este mai mult decât proporţională faţă de variaţia
venitului: atunci când venitul creşte cu 1%, cererea creşte cu mai mult de 1% (de
exemplu, pentru bunuri de lux).
ex → +∞, cererea este perfect sau infinit elastică în raport cu venitul – teoretic cererea creşte
nemărginit, pentru un nivel dat al veniturilor: curba cererii este paralelă cu axa
consumului.
Cererea globală pe piaţa unui produs

Pentru consumatori diferiţi, funcţiile de cerere sunt diferite, însă toate respectă legea cererii:
pentru bunuri normale, orice funcţie a cererii individuale este descrescătoare în raport cu
preţul. La un preţ dat p cantitatea totală cerută pe piaţă, notată Qd(p) este formată din suma
cantităţilor cerute de fiecare consumator, la preţul respectiv:
n
Qd(p) = ∑ i (p)
q d

i =1
a. Factorii economici ai cererii globale
• a.1. Preţul
• Dacă toate funcţiile individuale
de cerere sunt descrescătoare
în raport cu preţul, atunci şi
funcţia cererii globale este
descrescătoare în raport cu
preţul
• a.2. Venitul mediu
• Dacă venitul mediu creşte, consumatorii tind să-şi sporească volumul
cumpărăturilor, chiar dacă preţul bunurilor achiziţionate rămâne
nemodificat. Curba cererii se deplasează spre dreapta

• Ex.:
Să presupunem că veniturile cresc pentru fiecare consumator astfel încât funcţiile individuale
de consum prezentate în exemplul precedent devin
16 + 30 120 + 30 120 + 30
D 1 ( p) = , D 2 ( p) = , D 3 ( p) = .
p 1 + 2p 1+ p
Curba cererii globale, calculată ca sumă a cererilor individuale se deplasează spre
dreapta. În aceste condiţii, pentru p = 5€, de exemplu, cererea totală creşte de la
D(T; 5) = 34,1, la D(T+30; 5) = 52
a.3. Substituirea bunurilor
• Posibilitatea de substituire a bunurilor, disponibilitatea şi preţul
bunurilor care pot să satisfacă aceleaşi nevoi influenţează cererea pe
piaţa unui bun: dacă preţul bunului substituent creşte, consumul
bunului considerat creşte şi invers (exemple de bunuri substituibile:
untul şi margarina, creionul şi stiloul, pepsi şi coca-cola etc.).
a.4. Complementaritatea bunurilor
• Disponibilitatea şi preţul bunurilor complementare: dacă două bunuri
sunt folosite împreună de un consumator (exemple de bunuri
complementare: lanterna şi bateriile, benzina şi autoturismul,
cerneala şi stiloul, zahărul şi cafeaua*) atunci creşterea preţului
pentru unul dintre bunuri are ca efect scăderea cererii pentru celălalt.
b. Factori non-economici
• factori de natură non-economică: factori sociali sau culturali, factori demografici, factori naturali etc
1) Dimensiunea pieţei, exprimată prin numărul şi structura consumatorilor, influenţează, de asemenea,
volumul cererii globale pe piaţa unui produs. Dacă fiecare familie cumpără un anumit bun (de exemplu,
pâine sau ciocolată), evident consumul total într-o colectivitate mai numeroasă va fi superior celui
înregistrat într-o colectivitate restrânsă. Sau, dacă o anumită categorie de consumatori – de exemplu,
tinerii – cumpără un anumit bun (ex. CD-uri), într-o populaţie în care ponderea tinerilor este mai mare,
cererea pentru bunurile respective este superioară faţă de media naţională, sau regională.
2) Preferinţele consumatorilor se modifică din cauza unor influenţe de ordin cultural, care ţin de tradiţie,
istorie, religie (de exemplu, anumite religii interzic consumul unor bunuri, în mod permanent, sau în
anumite perioade de timp). Gusturile şi preferinţele se modifică, de asemenea, în prezentă unor factori
conjuncturali (de exemplu, moda). Dinamica preferinţelor determină evoluţia cererii şi această influenţă
poate fi persistentă (dacă factorii sunt de natură structurală), sau se poate manifesta pe termen scurt.
3) Cererea poate fi influenţată, de asemenea, de factori speciali. De exemplu, ploile determină cererea
pentru umbrele, previziunile referitoare la conjunctura economică, în special cele referitoare la evoluţia
preţurilor influenţează cererea. Totodată, curbele cererii se deplasează ca rezultat al difuzării unei
informaţii noi sau apariţia unor situaţii speciale
Oferta pe piaţa unui produs
• dacă firma este deja pe piaţă, CM(q)

curba ofertei pe termen scurt se Cm(q)

suprapune peste curba costului

marginal în porţiunea situată CVM(q)

deasupra punctului de minim al

costului variabil mediu. p

• În aceste condiţii, curba ofertei B

este crescătoare în raport cu
preţul. În esenţă, afirmaţia A

precedentă reprezintă legea

ofertei qmin qA q0 qopt qmax
Legea ofertei
• Legea ofertei – în condiţii de optim la producător, curba ofertei pe termen scurt
este dată de porţiunea din curba costului marginal situată deasupra punctului de
minim al costului mediu.
• Dacă firma este deja pe piaţă, atunci curba ofertei este dată de porţiunea din
curba costului marginal situată deasupra punctului de minim al costului variabil
mediu .
• Evident, firma înregistrează profit doar dacă preţul este superior punctului de
minim al curbei costului mediu.
• Dacă preţul este situat între punctul de minim al curbei costului variabil mediu şi
minimul costului total mediu, firma înregistrează pierderi, însă aceste pierderi
sunt mai mici decât în situaţia în care firma părăseşte piaţa.

• Indiferent dacă firma este deja pe piaţă, sau intră pe piaţă, curba ofertei
individuale este crescătoare în raport cu preţul.
Oferta globală
• Dacă, în conformitate cu
legea ofertei, ofertele
individuale sunt
crescătoare în raport cu
preţul (atunci când costul
marginal nu este
descrescător), rezultă că
oferta globală, calculată
prin însumarea ofertelor
individuale, este, de
asemenea, crescătoare în
raport cu preţul
• Curba ofertei se modifică atunci când apar schimbări în factorii de
influenţă, alţii decât preţul (modificarea preţului are ca efect o
deplasare pe curba ofertei).
• Aceşti factori sunt
• de natură tehnologică,
• ţin de costurile de producţie (modificarea acestora depinde de preţul
factorilor de producţie),
• preţul şi disponibilitatea produselor substituibile sau complementare.
Factori speciali
• Aşa cum s-a arătat, curba ofertei se suprapune peste curba costului marginal, în
porţiunea situată deasupra costului mediu, sau dacă firma operează deja pe piaţă,
deasupra costului variabil mediu. Scăderea costurilor poate determina un nivel optim al
producţiei mai ridicat, deci o ofertă (în condiţii de optim la producător) superioară.
Tehnologia determină în mod esenţial dimensiunea costurilor de producţie. Avansul
tehnologic poate avea ca efect scăderea cantităţii folosite din factorii de producţie. Pe
lângă elementele care ţin de politica managerială a firmei, costurile de producţie depind
de dinamica preţurilor pe pieţele specifice.
• Oferta este influenţată de preţul bunurilor substituibile*, în special, de preţul acelor
bunuri care se pot fabrica foarte rapid cu utilajele existente.
• Politica economică promovată la un moment dat determină direct (de exemplu,
reglementările privind concurenţa), sau indirect (prin taxe, impozite, reglementări privind
salariul minim etc.) oferta pe piaţă. În acest cadru sunt incluse reglementările privind
mediul şi protejarea sănătăţii populaţiei.
• Oferta este influenţată de anumiţi factori speciali: condiţiile meteorologice, structura
pieţei, previziunile** privind evoluţia conjuncturii economice (în special cele referitoare
la dinamica preţurilor) etc.
Piaţa unui produs
• Piaţa reprezintă un mecanism prin intermediul căruia se realizează
legătura dintre cumpărători şi vânzători în vederea stabilirii preţului şi
a cantităţii tranzacţionate dintr-un anumit produs
• Produsul este interpretat, ca fiind un bun economic care satisface
anumite nevoi.
• este rezultatul unei activităţi umane concretizată în combinarea unor mijloace
(resurse) relativ rare, care au utilizări alternative
• în definirea produsului se porneşte de la cerere (este realizat pentru
satisfacerea unor nevoi umane)
Echilibru static pe piața unui produs
• a. Noţiunea de echilibru static preţ (p)

• Dacă, pentru bunuri normale, curba Oferta

cererii globale este descrescătoare în Qs(p)

raport cu preţul, iar curba ofertei

globale este crescătoare în raport cu
preţul, atunci cele două curbe nu sunt
paralele, deci se intersectează p e
E
Cererea
Qd(p)

qe cantitate (q)
• La un preţ mai mare decât preţul de echilibru, oferta globală a
firmelor depăşeşte cererea globală, iar pe piaţă apare un surplus.
Dacă preţul este mai mic decât preţul de echilibru, atunci pe piaţă
apare o penurie (cererea este excedentară).
• Echilibrul este stabil dacă orice modificare în nivelul cererii sau al
ofertei este urmată de reîntoarcerea în starea de echilibru. Acest nou
echilibru poate să difere de echilibrul iniţial
• b. Ajustarea echilibrului static

• Pornind de la starea de echilibru, există patru tipuri elementare de

perturbaţii:
• oferta rămâne nemodificată, iar cererea creşte (1) sau se reduce (2);
• cererea rămâne nemodificată, oferta creşte (3), sau se reduce (4) În condiţii
de concurenţă pură şi perfectă, firmele şi cumpărătorii nu pot controla preţul
de tranzacţionare. Evident, în alte ipoteze privind mecanismul pieţei,
perturbarea stării de echilibru se poate realiza prin influenţarea preţului (de
exemplu, pe piaţa de monopol).
• b.1. Modificarea cererii
• prin creşterea veniturilor (sau a p

numărului de solicitanţi), la preţul pe, Oferta

care iniţial echilibra piaţa, cererea

globală creşte, astfel încât curba cererii
se deplasează spre traiectoria notată (1)
• p(Ea) > p(E) = pe Ea

B E A
pe
• factorii menţionaţi acţionează în sens (1)

invers, sau că preţul bunurilor Eb Cererea

substituibile a scăzut. Atunci funcţia (2)

cererii se deplasează spre stânga, pe un qb qe qa q

suport de tipul celui reprezentat în prin

curba (2)
• p(Eb) < p(E) = pe.
• b.2. Modificarea ofertei

Modificarea simultană a curbei cererii şi a curbei ofertei

p
(4) p Oferta
Oferta

(3) (5)

Ed
D E E F Ef
C pe
pe (6)
Ec
Cererea
Cererea

qd qe qc q qe qf q

oferta şi cererea cresc, în aceeaşi proporţie

• b.3. Ajustarea prin preţuri (ajustare de tip Walras)

• Potrivit lui Walras, atunci când cererea globală diferă de oferta globală
ajustarea se face prin preţuri
• Ajustarea prin preţuri (ajustare de tip Walras) porneşte de la ipoteza
că preţul reacţionează la orice dezechilibru între cantităţile cerute şi
cele oferite pe piaţă:
dp
= f (Q d (p ) − Q s (p ))
dt
dp
= a (Q d (p ) − Q s (p ))
dt
a>0
Diferenţa dintre cererea globală şi oferta globală, p

înregistrate la acelaşi preţ, se numeşte cererea netă,

notată Dn(p): Dn(p) = Q d (p ) − Q s (p ) . Dacă valoarea
cererii nete este pozitivă, atunci preţul va avea o tendinţă Oferta

de creştere. Această creştere a preţului va descuraja o

parte dintre cumpărători şi va duce la creşterea ofertei. E`
Evoluţiile respective vor reduce ecartul dintre cerere şi pe Cererea
ofertă (cererea netă) până la zero. Noua situaţie de E

echilibru, în E`, este stabilă (Dn(p) = 0). Combinaţia preţ-

cantitate dată de punctul E` se numeşte stabilitate Qs(pe) Qd(pe)
walrasiană. Dn(pe) > 0
Q
• b.4. Ajustarea prin cantităţi (ajustare
de tip Marshall) p

• Potrivit lui Marshall, atunci când cererea

globală diferă de oferta globală Oferta

ajustarea se face prin cantităţi. pd(qe)

Ajustarea prin cantităţi (de tip Marshall) F

porneşte de la ipoteza că există un preţ

pn(qe)>0
Cererea
ps(qe)
minim (ps) sub care producţia nu este E

eficientă şi un preţ maxim (pd) începând

de la care cumpărătorul ne mai este qe Q
dispus să achiziţioneze bunul respectiv

• Marshall presupune că producătorii tind

să-şi sporească oferta dacă pd > ps
dQ dQ
= g(p d (Q ) − p s (Q )) = b(p d (Q ) − p s (Q ))
dt dt
• Diferenţa dintre preţul la care este cerută o anumită cantitate
dintr-un bun pd(Q) şi preţul la care firmele sunt dispuse să ofere
cantitatea respectivă ps(Q) se numeşte preţul net de cerere, notat
pn(Q), pn(Q) = pd(Q) – ps(Q). Dacă preţul net de cerere este pozitiv,
firmele tind să-şi sporească producţia, iar sporirea ofertei va avea ca
efect creşterea preţului, ceea ce va duce la reducerea ecartului între
cele două preţuri, pn(Q), până la zero.
• Noua situaţie de echilibru, în F, este stabilă (pn(Q) = 0). Combinaţia
preţ-cantitate dată de punctul F se numeşte stabilitate marshalliană.
• Dacă cererea şi oferta sunt normale (urmează legile descrise pentru
bunuri normale, în sensul că oferta este crescătoare în raport cu
preţul, iar cererea este o funcţie descrescătoare), atunci oricare ar fi
modalitatea de ajustare a echilibrului (în sens Walras, sau Marshall),
echilibrul obţinut este stabil.
Echilibrul dinamic

preţ
• Să pp. că oferta (producţia) viitoare
depinde de preţul de vânzare din oferta

perioada curentă, iar cererea

actuală depinde de preţul curent pA
A B

E F
• echilibrul dinamic poate fi pe
reprezentat prin modelul de tip H G

pânza de păianjen (în engleză - D C cererea

Cobweb)
qA qe qB cantitate
 preţ

preţ
A B oferta
oferta pA
A B
pA
E E
pe pe

D C
D C
cererea cererea

qA qe qB cantitate qA qe qB cantitate

Variaţiile descrise se amortizează în timp dacă înclinaţia
curbei cererii (elasticitatea negativă a cererii în raport cu
preţul) este, în modul, mai mare decât înclinaţia curbei
ofertei (elasticitatea pozitivă a ofertei în raport cu preţul).
În situaţia contrară, oscilaţiile se amplifică la infinit
Dacă în modul cele două înclinaţii
(elasticităţi) sunt egale, oscilaţiile sunt
constante şi dezechilibrele pe piaţa respectivă
se autoîntreţin
Echilibrul global al pieţelor.
Diagrama Edgeworth
Se notează
x ih dotarea iniţială cu bunul i a consumatorului h şi cu x ih cantitatea din bunul i dorită de
agentul h

Se numeşte alocare în această economie, o repartiţie a bunurilor din economie între

agenţii care o compun. Se notează o asemenea alocare:
x = (x1, x2) = ((x 1a , x 1a ), (x 1b , x 2b )) .
Se spune că o alocare este realizabilă dacă i, x ai + x ib  x i .

• Se numără, deci, printre alocările realizabile a două bunuri între doi indivizi
acelea pentru care consumul total din fiecare bun nu depăşeşte dotarea
iniţială globală din bunul respectiv
• Dacă este verificată egalitatea, se vorbeşte atunci despre alocare realizabilă
totală. Această alocare poate fi reprezentată cu ajutorul diagramei
îmbinate a lui Edgeworth.
 Reglementarea pieţei: fixarea autoritară a
preţului pe piaţă
• Să presupunem că, pentru protecţia consumatorilor,
autoritatea publică impune practicarea unui preţ p
maxim pe piaţă, notat pM, diferit de preţul de
echilibru
• Dacă acest preţ este superior preţului de echilibru, Oferta

intervenţia autorităţii publice nu are efect, deoarece

reglementarea respectivă nu interzice scăderea E
preţului şi atingerea echilibrului printr-o ajustarea pe
Cererea
de tipul celor prezentate deja (Walras, Marshall, sau pM
ajustare dinamică). penurie

• Dacă pM este inferior preţului de echilibru (pM < pe)

atunci pe piaţă apare o cerere excedentară, adică qs qe qd Q
apare penuria .Cantitatea solicitată este qd = Qd(pM),
în timp ca cantitatea oferită de firme este
qs = Qs(pM), unde qs < qd
• Penuria duce la:
• apariţia cozilor; timpul de aşteptare în vederea servirii depinde de ritmul sosirii
solicitanţilor şi operativitatea răspunsului oferit de sistemul de servire (includem aici
şi disponibilitatea produsului); de cele mai multe ori disciplina de servire este de tipul
primul venit, primul servit*.
• soluţia relaţiilor personale, manifestată prin apariţia unor preferinţe a vânzărilor:
furnizorii realizează aprovizionarea în mod preferenţial; oficial, preţul maxim este
respectat, însă acesta este suplimentat prin anumite contra-prestaţii, sau se acordă
prioritate clienţilor permanenţi, celor recomandaţi …
• soluţia tichetelor de raţionalizare ceea ce înseamnă înlocuirea sistemului de
preferinţe ale vânzătorilor, cu un sistem de preferinţe ale autorităţii publice; în
principiu, cantitatea de tichete distribuite este egală cu producţia disponibilă (oferta
pe piaţă), iar repartizarea tichetelor se face pe baza unor criterii diferite: vârstă,
număr de persoane în îngrijire etc.
• apariţia unei pieţe negre, unde produsele sunt vândute (ilegal) la preţuri mai mari
decât preţul impus prin reglementări.
• Pentru prezentarea metodelor de analiză a cozilor (firelor) de aşteptare
Cazul stabilirii unui pret minim
• Dacă preţul minim este situat sub nivelul p

preţului de echilibru, reglementarea nu

are nici un efect, deoarece echilibrarea pm
Excedent Oferta

pieţei se poate realiza prin creşterea

(permisă!) a preţului. Dacă pm este pe
E

superior preţului de echilibru, va apărea Cererea

un excedent pe piaţă: deoarece pm > pe,

cantitatea solicitată Qd(pm) este mai mică
decât cantitatea de echilibru qe, în timp ce qd qe qs Q

cantitatea oferită pe piaţă Qs(pm) este

superioară cantităţii de echilibru.
• Garantarea unui salariu minim, mai mare decât salariul care ar
decurge din funcţionarea normală a pieţei muncii poate avea drept
consecinţe:
• creşterea costurilor, cu impact asupra competitivităţii firmelor;
• scăderea cererii pe piaţa muncii (a numărului de angajaţi) şi creşterea ofertei,
deci apariţia unui excedent de lucrători;
• apariţia, probabilă, a muncii la negru, adică existenţa unui anumit număr de
lucrători care vor accepta să muncească la un salariu mai mic decât salariul
minim impus.
Tipologia pieţelor
• porneşte de la numărul de cumpărători şi numărul de vânzători care
se întâlnesc pentru stabilirea preţului şi realizarea tranzacţiilor
• Existenţa unui număr mare de producători şi a unui număr mare de
cumpărători sunt condiţii necesare, dar nu şi suficiente pentru
funcţionarea modelului teoretic al pieţei cu o concurenţă pură şi
perfectă
Matricea Stackelberg
Oferta Număr mare de Puţini Un singur
Cererea producători producători producător

Număr mare de
Concurenţă Oligopol Monopol
cumpărători

Oligopol Monopol
Puţini cumpărători Oligopson
bilateral contrat
Un singur Monopson Monopol
Monopson
cumpărător contrat bilateral

Duopolul este un caz particular al oligopolului, în care pe piaţă se confruntă doar doi producători

Duopsonul este un caz particular al oligopsonului, în care pe piaţă există doar doi cumpărători.
• Matricea Stackelberg prezintă şi situaţiile intermediare:
• Dacă un singur producător se confruntă pe piaţă cu un singur cumpărător
există un monopol bilateral, iar dacă un număr mic de producători se
confruntă cu un număr mic de cumpărători există un oligopol bilateral.
• Duopolul bilateral se defineşte în mod similar, ca un caz particular al
oligopolului bilateral.
• Dacă un producător se confruntă cu un număr mic de cumpărători, situaţia
este definită drept monopol contrat, iar dacă un consumator se confruntă cu
un număr mic de producători, monopsonul este contrat
Concurenţa pură şi perfectă
Conditii:
a)Omogenitatea produsului. Bunurile produse de firmele care operează pe piaţă sunt perfect
identice.
Consecinţă: Fiecare consumator poate să cumpere bunul de la oricare dintre producători.
b)Atomicitatea pieţei: în formarea ofertei şi a cererii pe piaţă participă un număr suficient de mare
de agenţi economici, astfel încât fiecare dintre aceştia are o dimensiune neglijabilă în raport cu
dimensiunea pieţei.
Consecinţă: Nici un operator nu-şi poate impune propriul preţ (de vânzare sau de cumpărare) pe
piaţă.
c)Intrarea şi ieşirea de pe piaţă sunt libere: Nu există barieră juridică, economică sau instituţională
care să împiedice intrarea pe piaţă a noilor producători, sau consumatori. De asemenea, nu există
bariere, de orice natură, la ieşirea de pe piaţă.
Consecinţă: Piaţa este deschisă pentru concurenţii potenţiali, atât din perspectiva cererii, cât şi a
ofertei.
d)Transparenţa: toţi agenţii sunt perfect informaţi asupra bunului care
se tranzacţionează şi a preţurilor la care se efectuează tranzacţiile.
Consecinţă: Tranzacţiile se efectuează la un preţ unic: preţul pieţei.
e)Perfecta mobilitate a factorilor de producţie: factorii de producţie (în
special munca şi capitalul) se îndreaptă spre acele activităţi în care sunt
cel mai bine valorificaţi.
Consecinţă: Profiturile pozitive atrag noi firme (capitalurile sunt atrase
spre acele plasamente care oferă cele mai mari profituri), salariile mari
atrag lucrătorii.
• Consecinţa esenţială care decurge din ansamblul acestor proprietăţi
este aceea că, în condiţiile de concurenţă pură şi perfectă, preţul de pe
piaţă este determinat de ansamblul comportamentelor agenţilor
economici şi fiecare operator individual ia acest preţ ca fiind dat (este
price taker).
Principiul mâinii invizibile*
• desemnează un proces prin care combinarea deciziilor şi
comportamentelor economice care sunt optime la nivel individual
contribuie la realizarea interesului general, fără ca fiecare agent
economic să urmărească în mod conştient acest lucru: "Nu de
bunăvoinţa măcelarului, a fabricantului de bere sau a brutarului
depinde ceea ce vom avea la cină, ci de modul în care aceştia îşi
urmăresc propriul interes. Noi înşine nu ne adresăm omeniei lor, ci
egoismului lor şi nu despre propriile noastre nevoi vom vorbi cu ei, ci
despre propriile lor avantaje."

*Adam Smith, 1962, Avuţia naţiunilor, Editura Academiei, vol.I, pag. 41-43
Alte situatii de nerespectare a regulilor
• Nerespectarea ipotezei de omogenitate a produsului duce la o formă
de concurenţă imperfectă, denumită concurenţa monopolistă,
întâlnită atunci când produsele sunt diferenţiate prin marcă
• Condiţia de informarea perfectă (transparenţa perfectă a pieţei) este,
de asemenea, dificil de realizat. Nerespectarea acestei ipoteze are ca
efect apariţia unor alte modele ale pieţei, numite pieţe cu asimetrie
informaţională (selecţia adversă, hazardul moral)
• Dacă dintre toate condiţiile menţionate este respectată doar cea care
prevede intrarea/ieşirea libere, se ajunge la conceptul de piaţă
disputabilă sau contestabilă
• Teoria pieţelor disputabile (contestabile) consideră că monopolul
natural este forţat să se comporte în mod optimal dacă este supus
ameninţării credibile a unor intrări potenţiale, care ar putea veni să-i
conteste, să-i dispute piaţa. Această teoremă, numită a mâinii
invizibile slabe presupune totuşi că sunt îndeplinite câteva condiţii:
• libertatea de intrare;
• libertatea de ieşire, mai exact, absenţa costurilor irecuperabile;
• sensibilitatea cererii în raport cu preţul mai mare decât viteza de reacţie a
monopolului faţă de intrarea unui concurent.
TEORIA ECONOMICĂ Funcţia de
A CONSUMATORULUI utilitate
Nota
• Detalierea noțiunilor, a relațiilor prezentate aici, precum și graficele se
regăsesc în cartea Microeconomie, D. Jula, N.M. Jula, 2014, Ed.
Mustang, București
• utilitatea unui bun se defineşte ca fiind măsura în care bunul
respectiv este apreciat de consumator (gradul în care oferă
satisfacţie)
• funcţia de utilitate: dacă o combinaţie de consum X este preferată
combinaţiei Y aceasta înseamnă că, pentru consumator, X oferă o
utilitate (satisfacţie) mai mare decât Y
Utilitatea cardinală
• valoarea funcţiei de utilitate pentru o combinaţie de consum măsoară
satisfacţia percepută de individ prin consumarea bunurilor din coşul
respectiv
Utilitatea totală 20 20
20 19 Cantitatea Utilitatea totală
16 consumată U(x)
(x)
15 0 0
1 10
2 16
10
3 19
10 4 20
5 20

0
0 1 2 3 4 5
Cantitatea consumată
Utilitatea ordinală
• se admite ipoteza, mult mai puţin restrictivă, potrivit căreia individul
este capabil sa-şi ordoneze în mod raţional preferinţele
• U(X) = 6 şi U(Y) = 2 înseamnă în teoria utilităţii cardinale că satisfacţia
oferită de combinaţia de consum X este de trei ori mai mare decât cea
oferită de Y; în teoria utilităţii ordinale, singura interpretare este
aceea că X este preferat lui Y şi acest lucru se scrie X  Y, fără a se
preciza intensitatea preferinţei
Utilitatea marginală
11
10
• Utilitatea marginală a bunului X, 10

notată Um(x) reprezintă 9

modificarea utilităţii totale 8

Utilitatea marginală
generată de variaţia cu o unitate a 7
6
consumului din bunul respectiv. 6

4
Cantitatea Utilitatea totală
consumată U(x) 3
3
(x)
0 0
2
1 10
2 16 1
1
3 19
4 20 0
5 20 0
0 1 2 3 4 5 6
Cantitatea consumată
Legea I a lui Gossen
• Pe măsură ce creşte consumul dintr-un anumit bun, utilitatea totală a
consumatorului creşte, iar utilitatea marginală scade
Um(x)my

Um(x1)

Um(x2)

0 x1 x2 x
Curbele de indiferenţă
• Presupunem că un consumator
alege combinaţia A = (x0, y0), y

care înseamnă cantitatea x0 din Zona I:

bunul X şi cantitatea y0 din Y. x < x0

y > y0 Combinaţii
superioare lui A
Potrivit ipotezei de non-
saţietate, combinaţia A este y0
A(x0,y0)
●
Combinaţii
preferată tuturor combinaţiilor inferioare
Zona II:
x > x0
lui A
care au mai puţin din ambele y < y0

x0 x
bunuri şi este inferioară tuturor 0

combinaţiilor care conţin mai

mult din ambele bunuri
• Curba de indiferenţă reprezintă ansamblul combinaţiilor de consum
care oferă aceeaşi satisfacţie (utilitate) consumatorului.
y

Combinaţii
superioare lui A

● B(x0-Δx, y0+Δy)
●F
E
A(x0,y0)
y0 ● ●
●D
C(x0+Δx, y0-Δy)
Combinaţii ●
inferioare lui A IA

0 x0 x
hartă a curbelor de indiferenţă

● B

A(x0,y0)
● ● E
●D
C
● IE
IA
ID

0 x
Proprietăţi ale curbelor de indiferenţă
• P-1C: Curbele de indiferenţă care corespund unor niveluri diferite de
satisfacţie (utilitate) nu se intersectează.
• P-2C: Dacă o combinaţie de consum A este preferată unei combinaţii B,
atunci A este preferată oricărei combinaţii de pe curba de indiferenţă a lui
B.
• P-3C: Dacă o combinaţie de consum A este preferată unei combinaţii B,
atunci orice combinaţie de pe curba de indiferenţă a lui A este preferată
oricărei combinaţii de pe curba de indiferenţă a lui B.
• P-4C: Curbele de indiferenţă sunt descrescătoare, atunci când utilităţile
marginale ale celor două bunuri sunt strict pozitive.
• P-5C: Curbele de indiferenţă sunt convexe în raport cu originea:
combinaţiile de consum intermediare sunt preferate combinaţiilor
extreme.
Restricţia bugetară
Ipoteze
• Existenta unor restrictii fizice sau institutionale
• indivizibilitatea bunurilor (se poate consuma o cantitate de 0.3 kg de făină,
2.6 kw, nu şi 1.3 CD-uri, sau 2.4 maşini)
• timpul liber nu poate depăşi 24 ore/zi
• prin lege timpul de muncă este limitat la un anumit număr de ore/zi
• constrângeri generate de condiţiile de supravieţuire (supravieţuirea
este imposibilă în lipsa unui consum minim), sau de ubicuitate (nu se
poate consuma simultan în două locuri diferite).
• Resursele sunt limitate
Restricţia bugetară şi dreapta bugetului
• Fie un buget T=100 um
• Fie pretul bunurilor X si Y, px=10um si py=20um
y

• 10x + 20y = 100, sau, scrisă în forma standard: A(0;5) ● C(2;4)

● D(4;3)
1
y = − x+5 ●

2
x
• dreapta bugetului - reprezentarea grafică a ●

funcţiei precedente, adică ansamblul O(0, 0) B(10;0)

combinaţiilor de consum care epuizează

bugetul
• Restricţia bugetară semnifică faptul că suma pe care consumatorul o
cheltuieşte pentru achiziţionarea bunurilor din programul de consum
nu poate depăşi bugetul disponibil, adică:
xpx + ypy ≤ T (restricţia bugetară)

• Mulţimea combinaţiilor de consum care costă exact T unităţi

monetare (care epuizează bugetul), xpx + ypy = T, se numeşte dreapta
bugetului.
 px T
y=− x +
py py

• (-px/py) este panta (înclinaţia) dreptei bugetului, iar (T/py) este

ordonata la origine.
Rata marginală de substituire
• Creşterea consumului din bunul X cu o cantitate Δx presupune o cheltuială
suplimentară de Δx∙px unităţi monetare. Suma respectivă trebuie
compensată prin reducerea consumului din bunul Y cu o cantitate Δy, astfel
încât
• (x + Δx)∙px + (y + Δy)∙py = T
• de unde Δx∙px + Δy∙py = 0. Din relaţia precedentă se deduce:
y px
=−
x py

• Rata marginală de substituire a bunului X cu Y, sub restricţia de utilizare

integrală a bugetului este egală cu raportul preţurilor de piaţă ale celor
două bunuri. y p x
RMS xy = − =
x p y
domeniului de opţiune
• Toate combinaţiile din interiorul y

domeniului de opţiune (interiorul A

T/py
triunghiului OAB) sunt accesibile, dar Dreapta
bugetului
nu sunt eficiente.
Domeniul de
opţiune a
• Toate combinaţiile din exteriorul consumatorului
B
domeniului de opţiune (exteriorul O
T/px x

triunghiul OAB) exteriorul triunghiului

OAB au proprietatea de
inaccesibilitate.
Deplasarea dreptei bugetului
• Modificarea bugetului
• T’=140
y y

A'
T'/py

A'(0; 7)
A T' > T
A(0; 5) T/py

B B'
B(10; 0) B'(14; 0) x O T/px T'/px x
O(0, 0)
Modificarea preţurilor
y

• a. Modificarea preţurilor relative T/py

A

• Scăderea preţurilor este echivalentă

cu o creştere a puterii de cumpărare p'x < px

a consumatorului şi, evident,

creşterea preţurilor este echivalentă
●D
cu o scădere a puterii de cumpărare
a consumatorului. B B'

O T/px T/p'x x
Modificarea simultană a preţurilor
• În cazul general, modificarea simultană a preţurilor cu un factor
pozitiv m are ca efect modificarea dreptei bugetului de la xpx + ypy = T
la x(mpx) + y(mpy) = T, echivalent cu
T
xp x + yp y =
m
• Dacă 0 < m < 1 (preţurile scad), atunci (T/m) > T, iar dacă m > 1
(preţurile cresc), evident (T/m) < T. Adică, o scădere simultană în
aceeaşi proporţie a preţurilor este similară cu o creştere a venitului şi
invers, o creştere simultană a preţurilor, în aceeaşi proporţie, are
efect similar scăderii venitului
Multiplicarea variabilelor monetare cu un
factor m pozitiv
• În cazul general, presupunem că toate variabilele monetare (venitul
disponibil, respectiv preţurile de piaţă ale bunurilor achiziţionate) se
modifică în acelaşi sens cu un factor pozitiv m.
p x → mp x 
 mxp x + myp y = mT 
p y → mp y   
   xp x + yp y = T
T → mT 

adică, această transformare păstrează nemodificaţi toţi parametri

dreptei bugetului. Situaţia se numeşte absenţa iluziei monetare
Impactul taxelor şi a subvenţiilor asupra
restricţiei bugetare
• Taxele, indiferent de natura lor duc la micşorarea domeniului de
opţiune a consumatorului, în timp ce, subvenţiile şi ajutoarele
financiare au ca efect mărirea domeniului admisibil al consumului

• Costul de oportunitate
• reprezintă valoarea alternativei sacrificate
• raportul |(-px/py)| reprezintă costul de oportunitate al consumului din bunul
X, deoarece consumatorul, pentru a achiziţiona o unitate din acest produs
trebuie să renunţe la |(-px/py)| unităţi din bunul Y (Exemplul 1-7, manual, pag.
43)
Bunul numerar (moneda)
• Relaţia dintre x şi y (cantităţile consumate din cele două bunuri) în
condiţiile restricţiei bugetare (dreapta bugetului) depinde de trei
parametri: venitul (T), preţul bunului X (px) şi preţul bunului Y (py)
• Unul dintre aceşti parametri este fixat prin restricţia bugetară, astfel
încât relaţia dintre variabilele respective are doar două grade de
libertate
• Bunul al cărui preţ este utilizat ca numerar este numit bun numerar
sau monedă
 px py
(1) xp x + yp y = T  x+ y =1
T T
px T
(2) xp x + yp y = T  x + 1 y =
py py
py T
(3) xp x + yp y = T  1  x + y =
px px
În primul caz, bugetul consumatorului este considerat drept numerar. Interpretarea este
px
următoarea: o unitate consumată din bunul X costă unităţi de venit.
T
În cel de-al doilea caz, produsul Y este bun numerar, cu interpretarea: produsul X costă
px/py unităţi din bunul Y. De exemplu, dacă bunul Y este o monedă (fie aceasta leul), atunci
py = 1 leu, preţul bunului X este px lei, iar venitul disponibil este T lei.
În cel de-al treilea caz, numerar este bunul X şi interpretarea este similară cazului
precedent.
Dreapta bugetului şi dotarea iniţială a
consumatorului
• Din cantitatea totală de cartofi produsă, o cantitate x este folosită
pentru autoconsum şi o altă cantitate x este destinată pieţei. Venitul
consumatorului se limitează la valoarea de piaţă a cantităţii pe care o
vinde, adică px.

• Restricţia bugetară se scrie:

• xpx + ypy ≤ pxx,
• sau
• ypy ≤ px( x– x)
• creşterea preţului pentru bunul X are acelaşi efect ca o reducere a
preţului pentru bunul Y

px
y+ x
py

py x
x+ y
px
TEORIA ECONOMICĂ A
PRODUCĂTORULUI
• În analiza comportamentului firmei (a producătorului) se porneşte de
la identificarea tehnologiei de producţie, adică a modalităţii prin care
firma poate transforma factorii de producţie (munca, resursele
materiale, capitalul – intrările în procesul de producţie, sau input-
urile) în bunuri economice (produsele firmei – output-urile).
• două direcţii
• Analizarea comportamentului producătorului din poziţia sa de cumpărător,
pentru a deduce curba cererii pe pieţele factorilor pe care îi utilizează în
producţie.
• Analizarea comportamentului de producător şi vânzător pentru a deduce
curba ofertei pe piaţa produselor proprii.
Funcţia de producţie
Intrări şi ieşiri în/din procesul de producţie
• principalele categorii de intrări în producţie (resurse sau factori de
producţie) sunt:
• munca,
• pământul (inclusiv materiile prime)
• capitalul (fizic – maşini, utilaje sau financiar)

• posibilităţile de producţie ale firmei - ansamblul combinaţiilor dintre

intrările în şi ieşirile din producţie, combinaţii realizabile pornind de la
tehnologiile pe care firma le poate utiliza
• funcţia de producţie - Producţia maximă care poate fi obţinută, cu o
anumită tehnologie, reprezintă frontiera posibilităţilor de producţie

0  q  qmax = f(x)

q = qmax -producţia este eficientă (nu există o risipă de resurse)

• Funcţia de producţie descrie modul în
care firma transformă factorii de q
producţie în bunurile pe care le produce, f(x)

mai exact descrie relaţia dintre volumul f(x0)

produs dintr-un anumit bun şi cantităţile
din factorii utilizaţi în producţie. O funcţie
de producţie este o relaţie explicită de q0
Mulţimea posibilităţilor de
producţie
forma q = f(x1, x2, x3, …), unde q este
nivelul producţiei, iar x1, x2, x3, …
dimensiunea diferitelor resurse (factori)
utilizate în producţie.
x0 x

• Vezi exemplul 2-1, pag. 93,

Microeconomie, Jula D., Jula N.M.,2014
Productivitatea factorilor. Productivitatea
marginală
Productivitatea medie
Productivitatea medie a unui factor este dată de raportul dintre producţia obţinută şi cantitatea
consumată din factorul respectiv:
q( x )
PM( x ) = ,
x
unde q este nivelul producţiei, iar x este consumul din factorul considerat.
Dacă pornim de la funcţia de producţie q = f(x), atunci productivitatea medie se
calculează astfel:
f (x)
PM( x ) = .
x
Productivitatea marginală a factorilor

Productivitatea marginală a unui factor reprezintă variaţia producţiei generată de modificarea

unitară a consumului din factorul respectiv, în condiţiile în care utilizarea celorlalţi factori de
producţie rămâne nemodificată.
q
Pmx = ,
x
unde ∆q reprezintă modificarea producţiei, iar ∆x reprezintă modificarea consumului din
factorul x.

• Vezi exemplul 2-2, pag. 98, Microeconomie, Jula D., Jula N.M.,2014
Randamentul descrescător al factorilor de
producţie
• legea randamentelor marginale
descrescătoare : atunci când cantităţii din ce q

în ce mai mari dintr-un factor de producţie (x) B

β f(x1, x2)
sunt combinate cu o cantitate dată din ceilalţi
factori, productivitatea marginală a factorului
x va descreşte
• Grafic dacă x1A < x1B, atunci productivitatea α
marginală a factorului de producţie x1 este A
mai mare în punctul A, decât în punctul B: x1
Pm(x1A) > Pm(x1B) (panta curbei este mai x1A x1B
mare în A, deci tg(α) > tg(β)). Adică,
productivitatea marginală a factorului de
producţie este descrescătoare
Izocuanta – definiţie, proprietăţi ale
izocuantelor
• Ipoteze
• Firma produce un singur bun, care nu este stocat.
• Firma foloseşte doar doi factori de producţie.
• Factorii de producţie sunt perfect divizibili şi adaptabili, iar producţia este o
variabilă perfect divizibilă.
• Divizibilitatea presupune că un factor de producţie poate fi utilizat în cantităţi oricât de
mici (exemplu: benzină, curent electric, pământul, …).
• Adaptabilitatea reprezintă capacitatea de a asocia unei unităţi date dintr-un factor de
producţie o cantitate mai mică sau mai mare dintr-un alt factor.
Izocuanta
• Dacă factorii de producţie sunt divizibili şi adaptabili, atunci există
posibilitatea de substituire între factori.
• Substituirea înseamnă posibilitatea ca o cantitate dată dintr-un factor
de producţie să fie înlocuită printr-o cantitate determinată dintr-un
alt factor, păstrând constant nivelul producţiei

• Izocuanta reprezintă ansamblul combinaţiilor de factori care permit

realizarea unui nivel dat al producţiei în mod eficient (în sensul că
producţia este maximă pentru această combinaţie a factorilor).
• Mulţimea combinaţiilor de resurse care x2

oferă posibilitatea obţinerii unui volum dat

q0 al producţiei se numeşte izocuanta
corespunzătoare nivelului q0 şi se scrie
astfel:
I0 = {(x1, x2) | f(x1, x2) = q0}
q0
• Izocuanta este o curbă de nivel a funcţiei de
producţie şi este echivalentă curbei de
indiferenţă din teoria consumatorului x1
Proprietatile izocuantelor
• P–1: Izocuantele care corespund unor niveluri diferite ale producţiei nu se
intersectează (este imposibil ca o combinaţie dată de factori să permită
obţinerea simultană a două niveluri de producţie diferite).
• P–2: Dacă productivităţile marginale ale factorilor sunt pozitive, atunci
izocuanta este descrescătoare. (exista si exceptii – vezi pag. 102,
Microeconomie, Jula D., Jula N.M.,2014)
• P–3: Monotonia izocuantelor. Atunci când consumul dintr-un factor de
producţie creşte, iar consumul din ceilalţi factori nu se modifică, producţia
creşte
• P–4: Izocuantele sunt convexe. Aceasta înseamnă că dacă există două
combinaţii de factori care dau acelaşi nivel al producţiei q0, atunci o
combinaţie lineară a celor două tehnici permit realizarea unui nivel al
producţiei care este cel puţin egal cu q0
Rata marginală de substituire tehnică
• RMST12 măsoară cantitatea din x2
factorul x2 necesară pentru a
compensa pierderea de producţie
determinată de scăderea cu o unitate
a consumului din factorul x1, sau cu b2
B

alte cuvinte, RMST12 reprezintă

numărul de unităţi din x2 cu care Δx2

trebuie înlocuită o unitate din x1 astfel α A

încât producţia să rămână constantă a2
q0
(se utilizează mai mult dintr-o resursă Δx1

pentru compensarea scăderii b1 a1 x1

consumului din altă resursă). atunci când se trece de la combinaţia A la B se

înlocuieşte în consum factorul 1 cu factorul 2: Δx1 cu
Δx2
• Rata marginală de substituire tehnică a factorilor într-un punct al
izocuantei este egală cu raportul inverselor productivităţilor marginale
ale celor doi factori, în acel punct.

dx 2 Pm1
RMST12 = − =
dx 1 Pm 2
• Din convexitatea izocuantelor rezultă că rata marginală de substituire
este descrescătoare (scade pe măsură ce se continuă substituirea) -
înlocuirea în producţie a unei resurse este din ce în ce mai dificilă, mai
costisitoare
Randamentele de scară
Ipoteza: este posibilă creşterea cu aceeaşi proporţie a cantităţilor consumate din
toţi factorii (se măreşte scara la care se desfăşoară procesul de producţie)
(x1, x2) → (m·x1, m·x2), m ≥ 1
Atunci:
• producţia poate creşte în aceeaşi proporţie
f(mx1, mx2) = mf(x1, x2) - procesul de producţie este cu randamente de scară
constante.
• producţia poate creşte mai mult decât proporţional
f(mx1, mx2) > mf(x1, x2) - procesul de producţie este cu randamente de scară
crescătoare.
• producţia poate creşte mai puţin decât proporţional
f(mx1, mx2) < mf(x1, x2) - procesul de producţie este cu randamente de scară
descrescătoare.
Exemplu
Fie α = 0.8 şi β = 0.4, deci funcţia de producţie Cobb-Douglas se scrie: q(L, K) = AL0.8K0.4. În aceste condiţii,
productivităţile marginale ale factorilor L (munca) şi K (capital) sunt:
PmL = (0.8∙A)L-0.2K0.4 > 0
PmK = (0.4∙A)L0.8K-0.6 > 0
Productivităţile marginale sunt pozitive, ceea ce înseamnă că producţia este crescătoare în raport cu
ambele variabile. De asemenea,
 2f (L, K )
= (–0.2)∙(0.8∙A)L-1.2 0.4
K = –0.16∙AL-1.2 0.4
K <0
L 2

şi
 2 f (L, K )
= (–0.6)∙(0.4∙A)L0.8K-1.6 = –0.24∙AL0.8K-1.6 < 0
K 2

deci, productivităţile marginale ale lui L şi K sunt descrescătoare, adică procesul de producţie prezintă
randamente factoriale descrescătoare.
Fie o constantă m > 1. Atunci
q(mL, mK) = A(mL)0.8(mK)0.4 = m1.2AL0.8K0.4,
adică
q(mL, mK) = m1.2q(L, K) > mq(L, K)
deci procesul de producţie prezintă randamente de scară crescătoare.
Funcţia de producţie pe termen scurt
• De obicei, termenul scurt este definit ca fiind intervalul de timp în
care firma poate modifica doar consumul dintr-un singur factor de
producţie.
• În majoritatea analizelor, considerând ca factori de producţie munca şi
capitalul, se admite ipoteza că, pe termen scurt se poate modifica
doar consumul de forţă de muncă.
• Pe termen lung, firma poate modifica nivelul consumat din ambii
factori de producţie.
 Echilibrul consumatorului. Linia bugetară - probleme

Problema 1

Venitul pe care il are la dispozitie un cumparator pentru achizitionarea de produse x si y este de 60 u.m.
Cunoscand faptul ca preturile unitare ale celor doua produse sunt 12 u.m., respectiv 6 u.m., atunci:

1) Sa se scrie ecuatia liniei bugetului.

2) În cazul in care tot venitul este alocat cumpararii de produs x, care este cantitatea care va putea fi
achizitionata din acest produs?

3) Daca tot venitul este folosit pentru achizitionarea de produs y, care este cantitatea care va putea fi
cumparata din acest produs?

4) În conditiile initiale, sa se reprezinte grafic linia bugetului.

5) Daca pretul produsului x scade pana la valoarea px = 6, sa se traseze grafic noua linie a bugetului.

6) Daca venitul cumparatorului scade de la 60 u.m. la 36 u.m. sa se reprezinte linia bugetara in ambele
situatii de preturi (cu px = 12, respectiv px = 6).

Rezolvare:

1) Cunoscand faptul ca ecuatia generala a liniei bugetului este: Vd = xpx + ypy

unde:

Vd – venitul disponibil;

x, px – cantitatile achizitionate, respectiv pretul produsului x;

y, py– cantitatile achizitionate, respectiv pretul produsului y.

rezulta ca, in cazul nostru, relatia de mai sus devine:

60 = 12x + 6y

2) În cazul in care tot venitul este alocat cumpararii de produs x, cantitatea de produs y achizitionata
este egala cu zero, iar cea de produs x este egala cu 5:

y = 0 → 60 = 12x → x = 5

3) Daca tot venitul este folosit pentru achizitionarea de produs y, atunci cantitatea de
produs x cumparata este egala cu zero, iar cea de produs y este egala cu 10:
x = 0 → 60 = 6y → y = 10

4) si 5) Initial, dreapta bugetului era descrisa de ecuatia: 60 = 12x + 6y. Aceasta dreapta trece prin
punctele (0, 10) si (5, 0), in care x =0, respective y = 0 .

În situatia in care pretul produsului x se modifica, noua ecuatia a liniei bugetului este: 60 = 6x + 6y.
Aceasta dreapta trece prin punctele (0, 10) si (10, 0).

6) Daca venitul cumparatorului scade de la 60 u.m. la 36 u.m. ecuatiile liniilor bugetare in cele doua
situatii de pret sunt:

36 = 12x + 6y, respectiv: 36 = 6x + 6y,

Aceste drepte trec prin punctele de coordonate (0, 6) si (3, 0), respectiv (0, 6) si (6, 0).

Problema 2

Venitul de care dispune un individ pentru cumpararea de produse x si y este de 50 u.m. Daca preturile
unitare ale celor doua produse sunt 10 u.m., respectiv 5 u.m., iar functia de utilitate este descrisa de
ecuatia U(x,y) = x(y–2), sa se stabileasca punctul de echilibru al consumatorului.

Rezolvare:

Echilibrul consumatorului reflecta combinatia optima a cantitatilor consumate din cele doua produse,
care conduce la maximizarea utilitatii totale in conditiile impuse de restrictia bugetara. Realizarea acestui
echilibru se produce atunci cand este satisfacuta urmatoarea relatie:

Umgx / Px = Umgy / Py  Umgx/Umgy = Px/Py

Cunoscand faptul ca: U(x, y) = x(y–2), rezulta ca:

Umx =∂U/∂x= y – 2

Umy = ∂U/∂y= x

În aceste conditii, prima relatie mai poate fi scrisa si astfel:

Umgx/Umgy = Px/Py → (y-2)/x=10/5, sau:

5(y – 2) = 10x → 10x – 5y + 10 = 0

Ecuatia liniei bugetare este urmatoarea:

Vd = xpx + ypy

unde:
 Vd – venitul disponibil;

x, px – cantitatile achizitionate, respectiv pretul produsului x;

y, py– cantitatile achizitionate, respectiv pretul produsului y.

Înlocuind cu datele corespunzatoare, ecuatia dreptei bugetare devine:

50 = 10x + 5y → 10x + 5y – 50 = 0

Împreuna cu ecuatia care descrie echilibrul consumatorului, formam un sistem de 2 ecuatii cu 2

necunoscute x si y:

10x + 5y – 50 = 0

10x – 5y + 10 = 0

20x – 40 = 0 → x = 2

10y – 60 = 0 → y = 6

În aceste conditii, punctul de coordonate (2, 6) reprezinta punctul de echilibru al consumatorului

Problema 3

Presupunem ca venitul de 500 u.m. al unui consumator, este destinat achizitionarii a doua
produse x1 si x2, al caror preturi unitare sunt 25 u.m., respectiv 50 u.m. Ulterior pretul produsului x1 se
dubleaza.

1) Sa se traseze dreapta bugetara corespunzatoare situatiei initiale si cea rezultata ca urmare

a dublarii pretului produsului x1.

2) Daca initial consumatorul isi cheltuieste integral venitul prin achizitia a 10 unitati de
produs x1 si a 5 unitati produs x2, sa se determine venitul suplimentar pe care trebuie sa-l aiba la
dispozitie pentru a cumpara acelasi numar de unitati din ambele produse, ca urmare a dublarii pretului
produsului x1. Sa se traseze dreapta bugetara in aceasta ultima situatie (a suplimentarii venitului).

Rezolvare

În situatia initiala ecuatia dreptei bugetare a fost urmatoarea:

Vd0 = x1px1 + x2px2

unde:

Vd0 – venitul disponibil initial;

 x1, px1 – cantitatile achizitionate, respectiv pretul produsului x1;

x2, px2 – cantitatile achizitionate, respectiv pretul produsului x2.

Pornind de la aceasta ecuatie putem exprima x1 in functie de x2:

x2 =

Deci: x2 = 10 – 0,5x1 (varianta initiala);

x2 = 10 – x1 (varianta dupa modificarea pretului)

Dreptele bugetare pentru cele doua situatii sunt prezentate in figura urmatoare:

2) Initial, consumatorul isi cheltuia cele 500 u.m. aferente venitului pe 10 unitati de produs x1 si
pe 5 unitati produs x2: 500 = 10 x 25 + 5 x 50

Dupa dublarea pretului produsului x1 venitul suplimentar Vs pe care trebuie sa-l aibe la dispozitie
cumparatorul pentru a achizitiona acelasi numar de unitati din ambele produse se calculeaza plecand de
la relatia:

Vn = Vd0 + Vs = x1p’x1 + x2px2

unde:

Vn – venitul necesar;

p’x1 – noul pret al produsului x1.

500 + Vs = 10 x 50 + 5 x 50 → Vs = 750 – 500 = 250 u.m.

 În conditiile modificarii pretului produsului x1 si venitului consumatorului Vn, ecuatia noii drepte
bugetare devine:

x2 = → x2 = 15 – x1

Problema 4

Venitul alocat de un cumparator achizitionarii de produse x si y este de 400 u.m. În conditiile in

care preturi unitare ale celor doua produse sunt 4 u.m., respectiv 10 u.m., iar functia de utilitate este
descrisa de ecuatia U = xy, sa se stabileasca:

1) care sunt cantitatile optime consumate din cele doua produse, care conduc la obtinerea unei utilități
maxime pentru consumator?

2) care este rata marginala de substituire intre cele doua produse in conditiile de echilibru ale
consumatorului?

Rezolvare:

1) Maximizarea functiei de utilitate a consumatorului este cea care asigura combinatia optima a
cantitatilor consumate din cele doua produse. Aceasta se realizeaza atunci cand prima derivata a acestei
functii este egala cu zero, iar a doua derivata este negativa:

U – maxim, cand U’ = 0 si U” < 0.

Plecam de la următorul sistem de ecuatii:

U = xy

Vd = xpx + ypy  400 = 4x + 10y

Daca din a doua ecuatia il scoatem pe y si il inlocuim in prima ecuatie, obtinem:

y = 40 –2x/5 → U(x) = x(40 –2x/5 ) = 40x –2x2/5

În continuare, calculam derivatele de ordin 1 si 2 a utilitatii in functie de variabila x:

U’(x) = 40 – 4x/5

U”(x) = –4/5

Prin egalarea primei derivate cu zero obtinem cantitatile optime consumate din produsele x si y care
asigura maximizarea utilitatii consumatorului.

U’(x) = 40 – 4x/5= 0 → x = 50

Cum: y = 40 – 2x/5 → y = 40 – 100/5= 20

O alta modalitate de determinare a combinatiei optime de bunuri care asigura maximizarea utilitatii
consumatorului face apel la multiplicatorul lui Lagrange.

Aceasta metoda are la baza functia Lagrange L, care combina functia de utilitate si restrictia bugetara
prin intermediul unui parametru λ, denumit multiplicator. În cazul nostru, forma acestei functii este
urmatoarea:

L = U(x, y) + λ[Vd – (xpx + ypy)]

Pentru stabilirea combinatiei optime de bunuri, care asigura maximizarea utilitatii consumatorului, se
calculeaza, intr-o prima faza, derivatele partiale ale functiei L in raport cu x, y si λ, dupa care se egaleaza
aceste derivate cu zero:

∂L/∂x= U’ – λpx =0

∂L/∂y = U’ – λpy = 0

∂L/∂λ = Vd – (xpx + ypy) = 0

În cazul nostru, relatiile de mai sus capata urmatoarea forma:

∂L/∂x = y – 4λ =0 → y = 4λ
∂L/∂y = x – 10λ = 0 → x = 10λ

∂L/∂λ = 400 – 4x – 10y = 0

Daca, in ultima relatie, exprimam x si y in functie de λ, obtinem:

400 = 40 λ + 40 λ → λ = 5

Prin urmare, combinatia optima este:

x = 50 si y = 20

2) Rata marginala de substituire RMSxy intre cele doua produse se determina cu urmatoarea relatie:

RMSxy = Umgx/Umgy

În punctul de echilibru, conditia de maximizare a satisfactiei consumatorului este urmatoarea:

Umgx / Px = Umgy / Py  Umgx/Umgy = Px/Py

În aceste conditii, obtinem:

RMSxy = Umgx/Umgy = Px/Py = 4/10 = 0.4

Semnificatia acestei rate marginale de substitutie este urmatoarea: in punctul de echilibru, pentru a
creste consumul cu o unitate de produs x este necesar sa se renunte la 0.4 unitati din produsul y.
Exemplul 3-9:
Presupunem că preţul bunului X creşte de la px = 10 u.m. la p'x = 12 u.m., iar cererea pentru
bunul respectiv scade de la x = 100 unităţi, la x' = 85 unităţi. Atunci, elasticitatea cererii se
calculează, direct, astfel:
x p x 85 − 100 12 − 10
ex = : = : = −0.75
x px 100 10
p x 12 − 10
Altfel, ritmul de creştere a preţului este rp,% =  100 =  100 = 20% , iar ritmul
px 10
x 85 − 100
de scădere a cererii este rx ,% =  100 =  100 = −15% . Elasticitatea directă a cererii în
x 100
r − 15%
funcţie de preţ se calculează: e x = x = = −0.75 .
rp 20%
Cererea este, în acest caz, inelastică în raport cu preţul: la o creştere a preţului cu 1%,
cererea scade, dar cu mai puţin de 1% (scade doar cu -0.75 puncte procentuale).

Exemplul 3-10:
Presupunem că preţul bunului X creşte de la px = 10 u.m. la p'x = 12 u.m., iar cererea pentru
bunul respectiv scade de la x = 100 unităţi, la x' = 80 unităţi.
x p x 80 − 100 12 − 10
Atunci, elasticitatea cererii este: e x = : = : = −1 sau
x px 100 10
r − 20%
ex = x = = −1 . Cererea este, în acest caz, unitar elastică în raport cu preţul: la o creştere
rp 20%
a preţului cu 1%, cererea scade cu 1%.

Exemplul 3-11:
Presupunem că preţul bunului X creşte de la px = 10 u.m. la p'x = 12 u.m., iar cererea pentru
bunul respectiv scade de la x = 100 unităţi, la x' = 75 unităţi. Atunci, elasticitatea cererii este:
x p x 75 − 100 12 − 10 r − 25%
ex = : = : = −1.25 , sau e x = x = = −1.25 . Cererea este, în acest
x px 100 10 rp 20%
caz, elastică în raport cu preţul: la o creştere a preţului cu 1%, cererea scade cu mai mult de 1%.
1. Pentru funcţia cost pe termen scurt:
C(y) = 3ln y + y2/2 + 2, y>0.
Să se determine principalele tipuri de costuri (CT, CV, CF, CVM, CFM, CM, Cmg)

R:

2. Fie o firmă pentru care vectorul costurilor de producţie este q=(1/2, 1/3, 1/6). Restricţia de
producţie a firmei este √x1 + √x2 +√x3 = 2. Să se calculeze costul minim pe termen scurt cu ajutorul
functiei Lagrange.
R: Progamul ce trebuie rezolvat este:

Functia Lagrange este:

Iar conditiile de ordin I sunt:

De unde rezulta:

În consecinţă, costul minim este:

3. Se dă funcţia de producţie:

unde L şi K reprezintă forţa de muncă, respectiv capitalul. Necesarul de capital pentru producerea
bunului respectiv este asigurat şi este de 3 unităţi.
Se cere sa se calculeze necesarul de forţă de muncă ce asigură o producţie totală maximă.

R:

Ştiind că stocul de capital pe termen scurt este K = 3 unităţi, funcţia de producţie va fi o funcţie ce
depinde numai de volumul de forţă de muncă

Pentru a calcula volumul forţei de muncă ce asigură o producţie maximă, trebuie să calculăm
valoarea lui L în care se anulează prima derivată, adică:
q'(L) = 0

Astfel, outputul maxim este q* = q(2) =181,65

4. Fie funcţia de producţie:

unde: L şi K reprezintă forţă de muncă, respectiv capitalul. Necesarul de capital pentru producerea
bunului respectiv este asigurat şi este de 2 unităţi. Să se calculeze volumul producţiei de la care
producţia începe să crească cu o rată descrescătoare.

R: Deoarece stocul de capital pe termen scurt este K=2 unităţi, funcţia de producţie va fi o funcţie
ce depinde numai de volumul de forţă de muncă:

Conform legii randamentelor marginale descrescătoare, producţia începe să crească cu o rată

descrescătoare din punctul de maxim al productivităţii marginale.
Productivitatea marginală este:
Este necesar să determinăm prima derivată a productivităţii marginale:

De asemenea, trebuie să calulăm valoarea volumului de forţă de muncă în care se anulează prima
derivată a productivităţii marginale:

5. Funcţia de producţie aferentă producerii unui bun este:

unde: L şi K reprezintă forţa de muncă, respectiv stocul de capital.Se cere:

a) Să se calculeze productivităţile medii în raport cu fiecare factor de producţie;
b) Să se calculeze productivităţile marginale în raport cu fiecare factor de producţie;

R:
a. Calculăm productivităţile medii în raport cu:
volumul forţei de muncă:

stocul de capital

b. Calculăm productivităţile marginale în raport cu:

volumul forţei de muncă:

stocul de capital:

6. Fie funcţia de producţie: q(K, L) = 7K2L3 +10 unde L şi K reprezintă forţa de muncă,
respectiv stocul de capital. Se cere să se calculeze norma de substituire a factorilor.
R: norma de substituire a factorilor Rms (K, L), cu K – factor ce substituie şi L – factor substituit,
este: q(K, L) = 7K 2L3 +10

şi arată că sunt necesare K/L unităţi din factorul K pentru a înlocui o unitate din factorul L, astfel încât
valoarea funcţiei q(K, L) să nu se modifice (unde K este factorul ce substituie, iar L este factorul
substituit).

7. La nivelul unei firme, funcţia de producţie este de forma:

Se cere verificarea omogenităţii funcţiei, tipul de randament la scală şi dacă inputurile K şi L separabile

R : Omogenitatea funcţiei: Fie   0 cu scalar cu care vom multiplica atât L, cât şi K pentru
verificarea omogenităţii funcţiei

Natura randamentelor la scală: Multiplicăm cu   0 , un scalar, atât L cât şi K în funcţia q(K, L) , adică
q(K,L) = k q(K, L)
Putem avea una din situaţiile:
▪ z  1 randamente descrescătoare la scală;
▪ z = 1 randamente constante la scală;
▪ z  1 randamente crescătoare la scală.
Cum q(K,L) = q(K, L)avem randamente constante la scală

Separabilitatea factorilor L şi K:
1. O ramură a unei întreprinderi este compusă din zece întreprinderi
având aceeaşi funcţie de cost total. Funcţia de ofertă a unei întreprinderi
i este:
YiS = 2p −1, cu p ≥ 2.
Determinaţi oferta globală a ramurii.

R:
Oferta globală a unei ramuri este egală cu suma ofertelor individuale ale
întreprinderilor i (i = 1,.., 10).
Fiecare întreprindere i are ca funcţie de ofertă:
YiS = 2p −1, cu p ≥ 2.
În consecinţă, oferta globală este:
YG =10 YiS deci YG = 20p - 10 cu p ≥ 2.

2. O ramură a unei industrii se compune din două firme A şi B. Funcţiile

de ofertă ale acestor întreprinderi sunt:
YAS = 2 p, cu p ≥ 1;
YBS = p – 3, cu p ≥ 5.
Calculaţi oferta totală a ramurii

R : Oferta globală

Distingem trei cazuri :

a) dacă p∈[0, 1) În acest caz, nici o întreprindere nu va produce un output
căci preţul pieţei este strict inferior pragului său de rentabilitate: p < 1 şi
p < 5.
Deci oferta globală este nulă: YG = 0.
b) dacă p∈[1, 5)
În acest caz numai întreprinderea A va oferi output, preţul pieţei fiind
întotdeauna strict inferior pragului de reantabilitate pentru firma B: p <
5.
Oferta globală va fi: YG = 2p.
c) dacă p∈[5, ∞)
În acest caz cele două firme vor produce iar oferta globală a ramurii va fi
egală cu suma ofertelor individuale ale firmelor A şi B:
YG = 2p + p – 3 = 3p - 3.

3. Fie o industrie competitivă (în care firmele se află în concurenţă

perfectă) formată din 100 de firme identice, fiecare cu o funcţie de cost
pe termen lung de forma:
C(y) = 4y2 + 40, C(0) = 0
Se cere:
a) Să se determine funcţia ofertă la nivelul fiecărei firme;
b) Să se determine oferta la nivelul industriei;
c) Cunoscută fiind cererea din acest produs la nivelul industriei D(p) = 200
- p, să se determine preţul produsului şi cantităţile de echilibru (p*, Y*,
y*).

Obs.
p=Cmg
p>min(CVM)
y?
R:

a. Vom determina funcţia de ofertă la nivelul fiecărei firme punând

condiţiile:
p = Cmg(y) de unde: p = 8y
Dar p > (min) CVM(y) de unde: p > (min) ( 4y + 40/y)
Dar CVM’(y) = 4 – 40/y2 iar min CVM’(y) se realizează pentru y = √10
Deci y = (1/8) p, pentru p>4*√10+40/√10=25.29
= 0, pentru p<4*√10+40/√10=25.29
b. Oferta la nivelul industriei va fi
YG=100y = (100/8) p, pentru p>25.29
= 0, pentru p<25.29
c. Presupunând că cererea la nivelul industriei din acest produs este:
D(p) = 200 – p şi din condiţia de echilibru (cererea egală cu oferta)
D(p) = S(p) rezultă:
200-p = 100/8*p
200-p=12.5p
p* = 400 / 27
Y* = (25/2) p*
y* = Y*/100.

4. O întreprindere are ca funcţie de producţie

Y = K1/2L1/3 ,
K fiind factorul capital şi L factorul forţă de muncă.
Presupunând că preţul unitar al capitalului este r =1, că preţul unitar al
forţei de muncă este w = 1, iar p preţul outputului şi că întreprinderea îşi
maximizează în mod direct profitul.
Se cere:
1) Determinaţi cererile din fiecare factor;
2) Deduceţi funcţia de ofertă a întreprinderii;
3) Dacă p = 2 care este cantitatea de output ce maximizează profitul
firmei? Care este acest profit?

a.
Scopul întreprinderii este de a-şi maximiza profitul:
Π = p(K1/2L1/3) − rK − wL
La optim avem:

Pentru a-şi maximiza profitul, firma îşi alege factorii de producţie astfel
încât productivităţile marginale să fie egale cu preţurile unitare reale

Împărţind aceste relaţii rezultă raportul

b. Funcţia de ofertă a întreprinderii este

c. Pentru p = 2 cantitatea ce maximizează profitul este Y* = 4/9

Profitul realizat va fi
 1. Se ştie că la nivelul unei întreprinderi funcţia costului total pe termen scurt este
C(q) = 5q2 +10q + 15 .
Cerinţe:
a. Să se determine principalele tipuri de costuri (CVM, CTM, CFM, Cmg);
b. Calculaţi pragul de rentabilitate şi pragul de închidere; (prag de rentabilitate: Cmg=CTM, prag de
inchidere: Cmg=CVM)

a. CVM=CV/q=(5q2 +10q)/q=5q+10
CTM=CT/q=(5q2 +10q + 15)/q=5q+10+15/q
CFM=CF/q=15/q
Cmg=CT’=10q+10
b. prag de rentabilitate: Cmg=CTM
10q+10=5q+10+15/q
10q2+10q=5q2+10q+15
5q2=15
q=√3

prag de inchidere: Cmg=CVM

10q+10=5q+10
q=0

R:
 2. La nivelul unei industrii, aflată în competiţie perfectă, se cunosc:
• funcţia cererii: q D ( p) =15 + 2 p;
• funcţia ofertei: q S ( p) = 6 + 3p;
Să se determine echilibrul pentru bunul produs, la nivelul industriei şi caracterizaţi tipul acestui bun.

R:
Pentru a determina preţul şi cantitatea de echilibru trebuie să ţinem cont că oferta este egală cu cererea,
adică:
q ( p) = q ( p)15 + 2 p = 6 + 3p
D S

de unde:
- preţul de echilibru este: p* = 9 ;
- cantitatea la echilibru este: q* = 33.

Atunci când preţul creşte atât oferta, cât şi cererea din bunul existent cresc.
Deci putem spune că bunul produs este un bun de strictă necesitate.
 3. La nivelul unei întreprinderi, se dă funcţia inversă a cererii, p(q) = q2 − 9 , cu q  3 , şi funcţia de
cost

Determinaţi funcţia de profit la nivelul întreprinderii.

R: Se ştie că funcţia de profit este dată de:

 (q) = p(q)q − C(q)
Astfel, la nivelul întreprinderii, funcţia de profit este

4. La nivelul unei întreprinderi, se dă funcţia inversă a cererii, p(q) =√q + 2 , cu q  0 . Să se

calculeze surplusul firmei când preţul pieţei este p* = 4 .

R : Surplusul firmei este:

5. Firma activează in condiţiile concurenţei perfecte. Funcţia CT = 40Q + Q2 defineşte

costurilor totale. Preţul unitar al bunurilor pe care le produce firma este 280 u.m. Ce
cantitate de producţie maximizeaza profitul firmei?

R:
CT= 40Q + Q2 ; P_unit=280
Pe termen scurt echilibrul firmei competitive, volumul optim al producţiei şi maximizarea
profitului pot fi realizate cu condiţia egalităţii costului marginal şi venitului marginal.
Cmg=Rmg=P
Cmg =CT(Q)'=40+2Q
40+2Q=280
2Q=240
Q=120
 6. Firma se află în condiţii de concurenţă perfectă. Raportul dintre costurile totale şi
cantitatea de bunuri este prezentat în tabel
(1) Q 0 1 2 3 4 5
(2) Costurile 10 14 16 20 27 35
totale,
u.m.
(3) Venitul 0 7 14 21 28 35
total
(4=∆2/∆1) Cost - 4 2 4 7 8
marginal
(5=∆3/∆1) Venit - 7 7 7 7 7
marginal
(6=2/1) Cost - 14 8 6.67 6.75 7
mediu

Bunurile se vând la preţul de 7 u.m. Sa se determine :

a. cantitatea optimă de producţie
b. La ce nivel al preţului firma îşi va înceta activitatea?
c. Care este pragul de rentabilitate a firmei ?
d. In perioada lungă firmele vor părăsi piaţa, vor dori să pătrundă pe piaţă ?

R:

1. cantitatea optimală de producţie, dacă bunurile se vând la preţul de 7 u.m.

Q optima avem nevoie de egalitatea Vmg=Cmg=7 la Q=4. Deci Q optima e/e 4 unitati.
2. La ce nivel al preţului firma îşi va înceta activitatea?
AC>Preţ
ca firma sa-si inceteze activitatea e nevoie de Profit=0; 0=Venit-Cost; Venit=Cost=35;
la P=5 u.m. sau la Q=5 unitati.
În cazul dat firma nu a înregistrat costuri totale medii mai mari decat preţul, iar pentru cantitatea de 5 ea
mai obţine un profit normal care se include în costurile totale.
3. Care este pragul de rentabilitate a firmei ? Pragul de rentabilitate se obtine cu conditia ca
MR=AC<Preţ 7; la Q=5
4. In perioada lungă firmele vor părăsi piaţa, vor dori să pătrundă pe piaţă ?
Firmele vor parasi piata pe TL doar în cazul cand AC>Preţ. Va dori sa patrunda pe piata, insa va trebui sa
corecteze factorii de productie, inclusiv dotarea tehnica a organizatiei si procesul tehnologic.

7. Costurile totale ale unei firme ce activează in condiţii de concurenţă perfectă sunt reprezentate
prin funcţia CT=10Q3–80Q2+196Q+50.
a. Care trebuie să fie preţul ca firma să-şi continue activitatea în perioada scurtă de timp?
b. Care trebuie să fie preţul ca firma să-şi continue activitatea în perioada lungă de timp?
R:
a. Care trebuie să fie preţul ca firma să-şi continue activitatea in perioada scurtă de timp?
P > CVMmin=Cmg
CVM=CV/Q=(10Q3–80Q2+196Q)/Q=10Q2–80Q+196
CVMmin=Cmg
Cmg = CT (Q)'=30Q2-160Q+196
10Q2–80Q+196=30Q2-160Q+196
-20Q2+80Q=0
-20Q*(Q-4)=0
Q=4
Pentru preţul mai mare de 36 u.m.
b. Care trebuie să fie preţul ca firma să-şi continue activitatea in perioada lungă de timp?
P > CTMmin=Cmg
CTM= CT /Q=(10Q3–80Q2+196Q+50)/Q
Cmg =( CT)’=(10Q3–80Q2+196Q+50)’=30Q2-160Q+196
(10Q3–80Q2+196Q+50)/Q=30Q2-160Q+196
10Q3–80Q2+196Q+50=30Q3-160Q2+196Q
20Q3-80Q2-50=0
Q=4.14

8. Datele privind producţia unei firme-monopolist sunt prezentate în tabel:

Pret Cantitate Costul Costul Venit Vmg CTM CT Cmg Profit

(1) oferita fix variabil total (6=∆5/∆2) (7=3+4) (8=7*2) (9=∆8/∆2) (10=5-8)
(2) mediu mediu (5=1*2)
(3) (4)
500 10 300 250
402 20 150 200
360 30 100 150
310 40 75 100
270 50 60 100
240 60 50 150
210 70 43 200
180 80 38 250
150 90 22 300

a. Ce cantitate de producţie va alege firma-monopolist pentru a-şi maximiza profitul?

b. Ce preţ va stabili monopolistul pentru a-şi maximiza profitul?
c. Calculaţi mărimea profitului de monopol.
R: 1. Ce cantitate de producţie va alege firma-monopolist pentru a-şi maximiza profitul?
MC=MR
Pentru maximizarea profitului e nevoie de relatia MC=MR<P; 100<270 unde Q=50.
2. Ce preţ va stabili monopolistul pentru a-şi maximiza profitul?
Pentru maximizarea profitului e nevoie de relatia MC=MR<P; 100<270 unde P=270.
3. Calculaţi mărimea profitului de monopol.
Profitul de monopol este maxim=5500 cind are loc relatia MC=MR<P; 100<270 unde
Q=50, P=270.
 1. În anul 2019 firma a produs 2000 unităţi din bunul A, efectuând următoarele cheltuieli:
• materii prime – 50000 u.m.,
• materiale auxiliare – 11000 u.m.,
• amortizarea – 5000 u.m.,
• salariu – 20000 u.m., din care 10% pentru remunerarea lucrătorilor administrativi,
• alte cheltuieli (de arenda, iluminare, încălzire) – 5000 u.m.

În anul 2020 firma a triplat volumul de producţie, costurile variabile fiind direct proporţionale
cu volumul de producţie.

Determinaţi:
a. costurile totale medii în anul 2019
b. costurile totale medii în anul 2020

Costul total = suma costurilor variabile și fixe

Costul total mediu = (costul total) / producție

R:

a. CTM(2019)=CT/Q=(CF+CV)/Q=(50000+11000+5000+20000+5000)/2000=91000/2000=45,5
b. CTM (2020)= CT/Q =(CF+CV)/Q=(50000*3+11000*3+5000+18000*3+2000+5000)/6000
9000/6000=41,5

2. Costurile producerii unui bun sunt date in table

Cantitatea Costurile Costurile Costurile Costurile Costurile

produselor totale totale fixe totale totale marginale
(unitati) (u.m.) (u.m.) variabile medii (u.m.)
(u.m.) (u.m.)
1 2 3=100 4=2-3 5=2/1 6=Δ2/Δ1
0 100 100 0 - -
5 180 100 80 36 16
10 220 100 120 22 8
15 300 100 200 20 16
20 400 100 300 20 20
25 550 100 450 22 30

a. Calculaţi costurile( totale) fixe, (totale) variabile, medii şi marginale.

b. Ce lege economică reflectă modificarea diferitor tipuri de costuri?

R:

• CF nu depind de Q (produsele fabricate), el fiind același si atunci când nivelul productiei este nul.
• CV se modifica in dependenta de VPF.
 • Cand curba costului marginal intersecteaza curba costului mediu se realizeaza volumul optim de
productie.
• Legea randamentelor neproporționale.

3. Pentru o firmă costul total este descris prin funcţia TC = (5 + 2Q)3.

a. Deduceţi funcţiile costurilor totale, fixe, variabile, medii totale, medii fixe, medii variabile
şi marginale
b. Calculaţi aceste costuri pentru cazul când volumul producţiei constituie 50 unităţi
c. Determinaţi cantitatea de productie pentru care costul total este minim (CTM=Cmg)

R:

a.

f(TC)=(5 + 2Q)3

f(CF)= 53=125;

f(CV)=(2 Q)3 =8

f(CTM)= TC/Q=(5 + 2Q)3/Q

f(CFM)=CF/Q=125/Q;

f(CVM)=8 Q3 /Q=8 Q2

f(Cmg)=(TC)’=3*2*(5+2Q)2

b. Calculaţi aceste costuri pentru cazul când volumul producţiei constituie 50 unităţi.

CT= (5 + 2Q)3=(5 + 2*50)3=1157625;

CF= 53=125 u.m.

CV=(2 Q)3 =8*503 =8*125000=1.000.000 u.m.

CTM= (5 + 2Q)3/Q=1.157.625/50=23.152,5 u.m.

CFM =125/Q=125/50=2,5 u.m.

CVM=CV/Q=8 Q3 /Q=8 Q2=8*502 =8*2500=20.000 u.m.

Cmg =3*2*(5+2Q)2=3*2*(5+2*50)²=66150 u.m.

c. Determinaţi cantitatea de productie pentru care costul total este minim.

CTM=Cmg

(5+2Q)³/Q=3*2*(5+2Q)²

5+2Q=3*2*Q

Q=1,25
 4. În cadrul unei firme activează trei muncitori, produsul mediu zilnic al cărora constituie 25 unităţi.
Dacă întreprinderea ar mai angaja un muncitor, produsul mediu al muncii s-ar majora până la 30
unităţi. Costul fix al producţiei este 600 u.m., iar salariul zilnic al fiecărui muncitor – 60 u.m.
Determinaţi costul total, costul fix mediu, costul variabil mediu şi marginal pentru cazul când vor
activa 4 muncitori.

CT0=CF0 + CV0 = 600+60*3=780 um

CT1=600+60*4=840 um

Q0=25*3=75

Q1=30*4=120

CTM0=CT0/Q0 = 10,4

CTM1=CT1/Q1 = 7

CFM0=CF0/Q0=600/75=8

CFM1=CF1/Q1=600/120=5

CVM0=CV0/Q0=180/75=2,4

CVM1=CV1/Q1=240/120=2

Cmg=∆CT/∆Q=(CT1-CT0)/(Q1-Q0)=1,33

5. Pentru o firmă dependenţa venitului total şi costului total de volumul producţiei fabricate este
prezentată în următorul tabel

Cantitatea de 0 10 20 30 40 50
producţie, unităţi
1
Venitul total, u.m. 0 100 160 200 220 210
2
Costul total, u.m. 40 80 100 140 200 280
3
Costul (total) - 8 5 4.67 5 5.6
mediu, u.m.
4=3/1
Profit, u.m. -40 20 60 60 20 -70
5=2-3
Cmg (MC) - 4 2 4 6 8
∆3/∆1
Rmg (MR) - 10 6 4 2 -1
∆2/∆1
Ce cantitate de producţie va alege firma pentru a-şi maximiza profitul?

R : Va alege Q=30, deoarece aici obtine cel mai mare profit cu cel mai mic cost mediu de 4,66, fata de
acelasi profit, dar cu cost mediu de 5u.m.

MR=MC firma va înregistra profit maximal la orice structură a pieţei.

Pentru cantitatea de 30 bucăţi MR=MC

6. Un întreprinzător cunoaşte că preţul unitar al bunurilor pe care le produce este de 100 u.m.
Costurile fixe constituie 60 000 u.m., iar costurile variabile pe unitate de produs – 20 u.m. Ce
cantitate trebuie să producă şi să vândă acest întreprinzător pentru :
a. a obţine un profit total în mărime de 80 000 u.m.;
b. a-şi recupera costurile suportate?

R:

a. ∏=V-C=100*Q-(60000+20*Q);
80000=100*Q-(60000+20*Q);
140000=80*Q;
Q=1750
b. Profit=0; 0=V-C=100Q-60000-20Q; 60000=80Q; Q=750

7. Dependenţa dintre cantitatea produsa, încasările totale şi costurile totale ale firmei ce activeaza
in conditii de concurenta perfecta sunt prezentate în tabel

Cantitatea de 0 10 20 30 40 50
producţie, unităţi
1
Încasările totale, 0 100 160 200 220 210
u.m.
2
Costul total, u.m. 40 80 100 140 200 280
3
Venit marginal, - 10 6 4 2 -1
u.m.
4=Δ2/Δ1
Cost marginal, u.m. - 4 2 4 6 8
5=Δ3/Δ1

Determinaţi volumul de producţie care va asigura maximizarea profitului firmei.

R : Pentru maximizarea profitului e nevoie ca Vmg=Cmg, ceea ce se obtine la producerea a 30 unitati.

 Elemente de matematică
I. Operaţii cu puteri în aceeaşi bază

xn
= x n−m
xm
1
x −n =
xn
x n x m = x n+m
n
x = x1 / n
n
xm = xm/ n
n
x =a ⇔ x = an

xa = a ⇔ x = a1/ n

xa = am ⇔ x = am/n

II. Derivatele parţiale şi diferenţiala totală

1. Cazul unei funcţii de o singură variabilă: y = f (x )
df
- derivata de ordinul întâi: f ' ( x) =
dx
d2 f
- derivata de ordinul doi: f ′′( x) =
dx 2
.............................................................
dn f
- derivata de ordinul n: f ( n ) ( x) =
dx n
a) Derivatele funcţiilor elementare:
f ( x) = c ⇒ f ′( x) = 0
Elemente de matematică

f ( x) = x n ⇒ f ′( x) = nx n −1 n∈N

f ( x) = x a ⇒ f ′( x) = ax a −1 a ∈ R, a ≠ 1
1
f ( x) = x ⇒ f ′( x) = x>0
2 x
f ( x) = e x ⇒ f ′( x) = e x
1
f ( x) = ln x ⇒ f ′( x) = x>0
x
1
f ( x ) = log a x ⇒ f ′( x) = x > 0, a ≠ 1
x ln a
f ( x) = sin x ⇒ f ′( x ) = cos x
f ( x) = cos x ⇒ f ′( x) = − sin x
1
f ( x) = tgx ⇒ f ′( x ) = cos x ≠ 0
cos 2 x
1
f ( x ) = ctgx ⇒ f ′( x ) = − sin x ≠ 0
sin 2 x
1
f ( x) = arcsin x ⇒ f ′( x) = x ∈ (-1, 1)
1− x2
1
f ( x) = arccos x ⇒ f ′( x) = − x ∈ (-1, 1)
1− x2
1
f ( x ) = arctgx ⇒ f ′( x ) = x∈ R
1+ x2
1
f ( x) = arcctgx ⇒ f ′( x ) = − x∈ R
1+ x2
b) Derivatele funcţiilor compuse
f ( x) = u ( x) n ⇒ f ′( x) = nu ( x) n −1 u ′(x) n∈N

f ( x) = u ( x) a ⇒ f ′( x) = au ( x) a −1 u ′(x) a ∈ R, a ≠ 1
Analiza microeconomică a consumatorului şi producătorului. Aplicaţii

1
f ( x) = u ( x) ⇒ f ′( x) = u ′(x) u ( x) > 0
2 u ( x)

f ( x) = e u ( x ) ⇒ f ′( x) = e u ( x ) u ′(x)
1
f ( x) = ln u ( x) ⇒ f ′( x) = u ′(x) u ( x) > 0
u ( x)
1
f ( x) = log a u ( x) ⇒ f ′( x) = u ′(x) u ( x) > 0, a ≠ 1
u ( x) ln a
f ( x ) = sin u ( x ) ⇒ f ′( x) = u ′(x) cos u ( x )
f ( x ) = cos u ( x ) ⇒ f ′( x ) = −u ′(x) sin u ( x )
1
f ( x) = tgu ( x) ⇒ f ′( x) = 2
u ′(x) cos u ( x0 ≠ 0
cos u ( x)

1
f ( x) = ctgu ( x) ⇒ f ′( x) = − 2
sin( x) ≠ 0
sin u ( x)
1
f ( x) = arcsin u ( x) ⇒ f ′( x) = u ( x) ∈ (-1, 1)
1 − u ( x) 2

1
f ( x) = arccos u ( x) ⇒ f ′( x) = − u ( x) ∈ (-1, 1)
1 − u ( x) 2

1
f ( x) = arctgu ( x) ⇒ f ′( x) = x∈ R
1 + u ( x) 2
1
f ( x) = arcctgu ( x) ⇒ f ′( x) = − x∈R
1 + u ( x) 2
Diferenţiala toatlă a lui y = f (x) : df ( x) = f ′( x ) dx
2 Cazul unei funcţii de două variabile: z = f ( x, y )
∂f ( x, y )
- derivata parţială de ordinul întâi în raport cu x: f x′ ( x, y ) =
∂x
Elemente de matematică

∂f ( x, y )
- derivata parţială de ordinul întâi în raport cu y: f y′ ( x, y ) =
∂y

∂ 2 f ( x, y )
- derivata parţială de ordinul doi în raport cu x: f x′′( x, y ) =
∂x 2
∂ 2 f ( x, y )
- derivata parţială de ordinul doi în raport cu x: f y′′( x, y ) =
∂y 2
- derivata parţială de ordinul doi în raport cu x şi cu y:
∂ 2 f ( x, y )
f x′′, y ( x, y ) =
∂x∂y
Diferenţiala totală de ordinul întâi a funcţiei z = f ( x, y ) este:
dz = f x′( x, y ) dx + f y′ ( x, y ) dy

Diferenţiala totală de ordinul doi a funcţiei z = f ( x, y ) este:

d 2 z = f x′′2 ( x, y ) dx 2 + 2 f x′′, y ( x, y ) dxdy + f y′′2 ( x, y ) dy 2

Generalizare
Pentru o funcţie de mai multe variabile y = f ( x1 , x 2 , x3 ,...., x n ) diferenţiala

totală de ordinul întâi este:

dy = f x′1 ( x1 , x 2 ,..., x n ) dx1 + f x′2 ( x1 , x 2 ,..., x n )dx 2 + ..... + f x′n ( x1 , x 2 ,..., x n ) dx n

III Extremele unei funcţii

1. Cazul unei funcţii de o variabilă: y = f (x )
a) Condiţia de ordinul întâi sau condiţia necesară de optim, din care se
deduc punctele de extrem:
f ′( x ) = 0
b) Condiţia de ordinul doi sau condiţia suficientă de optim:
- dacă f ′′( x ) < 0 optimul este un maxim;
Analiza microeconomică a consumatorului şi producătorului. Aplicaţii

- dacă f ′′( x ) > 0 optimul este un minim.

Cazul unei funcţii de două variabile: y = f ( x1 , x2 )

- fără restricţii:
a) Condiţia de ordinul întâi sau condiţia necesară de optim, din care se
deduc punctele de extrem:
⎧ ∂f
⎪⎪ ∂ x = 0
⎨ ∂ f1
⎪ =0
⎪⎩ ∂ x 2

b) Condiţia de ordinul doi sau condiţia suficientă de optim:

- O condiţie suficientă pentru ca un extrem să fie un maxim este:
f x′′2 f x′1′, x2
f x′1′, x2 ( x1 , x 2 ) < 0 şi 1
> 0.
f x′′2 , x1 f x′′2
2

- O condiţie suficientă pentru ca un extrem să fie un minim este:

f x′′2 f x′1′, x2
f x′1′, x2 ( x1 , x 2 ) > 0 şi 1
> 0.
f x′′2 , x1 f x′′2
2

- cu restricţii:
În acest caz se utilizează metoda multiplicatorilor lui Lagrange. Programul
ce trebuie rezolvat are forma :
⎧max f ( x1 , x 2 )
⎨
⎩ g ( x1 , x 2 ) = c
Funcţia Lagrange asociată are forma :
L ( x1 , x2 ) = f ( x1 , x2 ) + λ (c − g ( x1 , x2 )) ,
λ fiind multiplicatorul lui Lagrange.
a) Condiţia de ordinul întâi sau condiţia necesară de optim, din care se
Elemente de matematică

deduc punctele de extrem:

⎧ ∂ L ( x1 , x 2 , λ )
⎪ = 0
∂ x1
⎪
⎪ ∂ L ( x1 , x 2 , λ ) = 0
⎨ ∂x2
⎪
⎪ ∂ L ( x1 , x 2 , λ )
⎪ = 0
⎩ ∂ λ
b) Condiţia de ordinul doi sau condiţia suficientă de optim:
- se calculează matricea hessian bordată notată HB:

∂ 2L ( x1 , x 2 , λ ) ∂ 2L ( x1 , x 2 , λ ) ∂ 2L ( x1 , x 2 , λ )
∂x12 ∂x1∂x 2 ∂x1∂λ
∂ 2L ( x1 , x 2 , λ ) ∂ L ( x1 , x 2 , λ )
2
∂ L ( x1 , x 2 , λ )
2
HB =
∂x 2 ∂x1 ∂x 22 ∂x1∂λ
∂ L ( x1 , x 2 , λ )
2
∂ 2L ( x1 , x 2 , λ ) ∂ L ( x1 , x 2 , λ )
2

∂λ ∂x1 ∂λ ∂x1 ∂λ 2

HB este pozitiv în cazul unui punct de maxim;

HB este negativ în cazul unui punct de minim.
 Teste grilă

1. Importanţa studierii ştiinţei economice decurge din:

a) necesitatea de a forma şi dezvolta un comportament raţional al oamenilor;
b) necesitatea de a forma şi dezvolta cultura economică a oamenilor;
c) necesitatea de a forma şi dezvolta cultura ecologică a oamenilor;
d) necesitatea de a adopta cea mai raţională decizie în conducerea activităţii economice;
e) necesitatea de a previziona, pe termen mijlociu şi lung, cele mai bune alternative de
alocare şi utilizare a resurselor economice;
f) capacitatea ei de a forma şi dezvolta forţa alegerii înţelepte.

2. Care din aprecierile de mai jos referitoare la obiectul ştiinţei economice sunt adevărate?
a) studiază modul de comportare a oamenilor în legătură cu alocarea şi utilizarea resurselor
limitate, pentru satisfacerea unei nevoi nelimitate;
b) studiază modul în care trebuie protejat mediul înconjurător;
c) studiază căile de optimizare a raportului dintre nevoi şi resurse în viitor;
d) studiază politicile specifice ale statelor lumii.

3. Care din următoarele resurse sunt considerate primare:

a) oţelul brut, neprelucrat;
b) energia electrică furnizată de o centrală nucleară;
c) minereul de fier;
d) făina;
e) lâna;
f) firele sintetice.

4. Care dintre activităţile umane menţionate putem afirma că au caracter de finalitate?

a) producerea unor piese de schimb;
b) producerea unui autoturism;
c) producerea unei materii prime oarecare;
 d) producerea unor materiale auxiliare;
e) recoltarea grâului;
f) editarea unui roman.

5. În ansamblul activităţilor umane, activitatea economică este cea care făureşte:

a) uneltele de producţie;
b) bunurile de consum;
c) structura socială în care trăieşte omul.

6. Care dintre aprecierile de mai jos exprimă mai bine obiectul ştiinţei economice?
a) studiază comportamentul oamenilor în întreaga lor existenţă;
b) fundamentează soluţiile economice pentru introducerea eficientă a progresului tehnic;
c) fundamentează administrarea resurselor limitate în vederea realizării unui scop
prevăzut;
d) dă soluţii şi răspunsuri problemelor (situaţiilor) concrete cu care se confruntă fiecare
agent economic;
e) fundamentează elaborarea setului de soluţii pentru rezolvarea problemelor concrete cu
care se confruntă orice economie naţională
 Microeconomia – ca ramură a ştiinţei economice

Microeconomia este ramura ştiinţei economice (ştiinţa alocării optimale a resurselor), ce

studiază mijloacele de satisfacere a nevoilor crescătoare ale oamenilor în condiţiile limitării
(a rarităţii) resurselor şi pe deasupra comportamentele individuale ale consumatorului, ale
producătorului şi câteodată ale statului şi care analizează modul în care preţurile se stabilesc pe
diferite pieţe (piaţa bunurilor şi serviciilor, a muncii, monetară, a titlurilor, etc).
Teoria economică numită microeconomie are ca obiectiv principal analiza determinării
simultane a preţurilor şi a cantităţilor produse, schimbate şi consumate.
Se numeşte teorie microeconomică sau microeconomie pentru că pretinde să respecte prin
formulele sale abstracte, individualitatea fiecărui bun şi al fiecărui agent.
Analiza comportamentului agenţilor economici (vânzători, cumpărători) se face prin intermediul
preţurilor, de aceea microeconomia mai este denumită şi teoria preţurilor.
Teoria microeconomică, a atins astăzi un nivel de rigoare destul de înalt, în sensul că ea
este construită în întregime plecând de la un ansamblu coerent de concepte abstracte care oferă o
reprezentare formală a obiectivului studiat.
Chiar dacă anumiţi autori clasici precum A. Smith, D. Ricardo, au furnizat câteva din
raţionamentele microeconomice actuale, baza teoriei microeconomice s-a născut odată
cu « revoluţia marginalistă » a anilor 1850-1880.
Începând cu această perioadă, cercetările se orientează cu putere într-o direcţie nouă aceea
de a găsi soluţii la probleme cum ar fi :
- cum să maximizezi profitul la o întreprindere;
- cum să măsori satisfacţia unui consumator, a unei gospodării şi cum să o maximizezi;
- cum să efectuezi alegeri raţionale, etc;
şi acordă mai puţin interes problemelor generale (cum ar fi: acumularea capitalului, creşterea
comerţului internaţional, etc.).
Pe când clasicii considerau că resursele sunt reproductibile, datorită viziunii lor pe termen
lung, marginaliştii (sau neoclasicii), plasează conceptual de raritate în centrul analizei lor, căutând
modalităţi prin care trebuie organizate resursele pentru a ajunge la un optim, sub restricţia rarităţii.
 Părinţii fondatori ai curentului marginalist sau neoclasic şi deci ai microeconomiei, sunt în
număr de trei şi sunt de naţionalităţi diferite. Ei au abordat subiecte vecine, fără însă a se cunoaşte.
Aceştia sunt:
- francezul Leon Walras (1834-1910) care a dat naştere Şcolii de la Lausanne şi teoriei
echilibrului general. Succesorul sau a fost celebrul Vilfredo Pareto;
- britanicul Stanley Jevons (1835-1882), profesor în Australia, după ce a studiat la Londra;
- austriacul Karl Menger (1840-1921) care a dat naştere Şcolii de la Viena şi teoriei subiective
a valorii.
Deşi nu a facut parte din trio-ul iniţial, Alfred Marshall (1842-1924), fondatorul Şcolii de
la Cambridge, este considerat ca unul din principalii întemeietori ai şcolii neoclasice împreună cu
succesorul său Sir Arthur Pigou (1877-1959).
Marshall, considera că este foarte delicat raţionamentul în termenii echilibrului general şi
prefera o analiză în termenii echilibrului parţial. Instrumentele de analiză puse la punct de
Marshall sunt folosite şi astăzi.
O astfel de analiză, în termenii «echilibrului parţial» consideră că efectele sunt limitate.
Această ipoteză este adesea acceptabilă: efectele unei creşteri a preţului dulceţei de coacaze, de
exemplu, asupra restului economiei vor fi cu certitudine destul de slabe. În alte cazuri, însă, este
dificil în a admite aceasta ipoteză (de exemplu în cazul preţului petrolului ).
Din 1920, Frederich von Hayek (1899-1942) preia şefia unui curent neomarginalist, ale cărui
caracteristici principale sunt dezvoltarea calculului economic şi apologia liberalismului.
Microeconomia este ştiinţa care se ocupă cu studiul aprofundat (microscopic) al
agenţilor economici individuali, iar piaţa serviciilor şi produselor este cadrul pe care
microeconomia îl dezbate cu predilecţie.
Ea studiază mecanismele şi legile care guvernează consumul şi producţia, modul de
alocare a resurselor, modalităţile de combinare a factorilor de producţie, cât şi posibilităţile de
optimizare ale acestor combinaţii.
Scopul principal al microeconomiei este acela de a asigura o fundamentare ştiinţifică procesului
decizional desfăşurat la nivel microeconomic.
Una din ipotezele fundamentale în microeconomie este aceea că agenţii economici au un
comportament raţional, iar acest comportament poate fi descris printr-o funcţie obiectiv (utilitate
pentru consumator, profit pentru producător).
 Obiectivul microeconomiei constă în analiza determinării simultane a preţurilor şi
cantităţile produse, schimbate şi consumate.
Cele mai importante probleme studiate de către micoeconomie sunt:
• Definirea, descrierea şi analiza logică a mecanismului cerere-ofertă (modul de
interacţiune între cerere şi ofertă şi cum influenţează procesul de formare a preţurilor şi
impactul pe care îl are asupra comportamentului producătorilor şi consumatorilor);
• Identificarea posibilităţilor şi căilor de asigurare a echilibrului la nivel individual, a
deducerii şi formalizării condiţiilor necesare pentru realizarea echilibrului, evaluarea
multiplelor influenţe sub care se formează acesta:
• Optimizarea deciziei la nivel microeconomic în condiţiile unui sistem bazat pe economia
de piaţa liberă.
Problemele majore la care încearcă să răspundă microeconomia se pot grupa astfel:
• În ce mod se realizează alocarea resurselor într-o economie ?
• Care sunt obiectivele agenţilor economici şi cum se explică alegerile lor?
• Care sunt structurile pieţei care păstrează cel mai bine interesele consumatorilor?
Punctul de plecare al analizei microeconomice îl constituie conceptele de alocare, de
alegere şi de cost de renunţare (sau oportunitate) cât şi conceptul de frontieră a posibilităţilor
de producţie.
1.3. Legi economice fundamentale

Legile economice au caracter istoric, pentru ca legităţile nu pot fi desprinse decât prin
mersul de la concret la abstract. Din această determinare deducem şi necesitatea de a delimita
ansamblul legilor în: legi structurale sau de stare sau legi statistice, privind societatea, având un
caracter stabil, uniform şi permanent; legi cauzale sau funcţionale ce determină şi reglează
transformările sociale majore. Ansamblul legilor operand într-o economie poarta numele de
sistemul legilor economice. Orice sistem de legi are o structurare duală: pe de o parte din
perspectiva momentului istoric de plasare a acţiunii, pe de alta parte din cea a arealului socio-
economic de impact. Legi cu maximă extensie în timp: legea creşterii productivităţii muncii, legea
economiei de timp, legea reproducţiei, etc. Legi cu extensie limitată: legea valorii, legea rentei,
etc. Legi specifice unor momente de dezvoltare: legea ciclicităţii dezvoltării ramurilor, legea
determinării ratei profitului, etc.
 Dintre legităţile cu influenţă dominantă în domeniul economiei şi mai ales al
microeconomiei, amintim:
• Legea limitării resurselor. În raport cu dorinţele nelimitate ale oamenilor nevoile trebuie
să aibă acoperire în venit (satisfacerea anumitor necesităţi presupune nesatisfacerea altora).
Limitarea resurselor ridică producătorilor şi consumatorilor problema alocării eficiente a
resurselor.
Drept urmare, consumatorul trebuie să aleagă alternative de consum care se încadrează în
restricţiile impuse de propriul buget iar producătorul să aleagă acel program de fabricaţie ce poate
fi realizat cu resursele materiale, umane, băneşti de care dispune.
• Legea randamentelor descrescătoare (diminuării outputului). Sporirea succesivă a
cantităţii utilizate dintr-o anumită resursă, în condiţiile în care cantităţile utilizate din celelalte
resurse rămân constante, determină creşteri din ce în ce mai mici ale outputului.
În microeconomie, această lege este evidenţiată prin proprietatea de concavitate a funcţiei de
utilitate, în cazul consumatorului şi a funcţiei de producţie, în cazul producătorului.
Între cele două legi există o legătură strânsă. În condiţiile legii limitării resurselor, creşterea
succesivă a cantităţilor consumate dintr-o resursă echivalează cu impunerea de “limite inferioare”
şi epuizarea acestora. Procurarea unei unităţi din această resursă devine din ce în ce mai
costisitoare, iar pe de altă parte utilizarea respectivei unităţi este din ce în ce mai puţin avantajoasă
din punct de vedere tehnologic.
• Prima lege a cererii. Cu cât este mai mare preţul unui anumit bun cu atât va fi mai redusă
cantitatea cerută din acel bun
• A doua lege a cererii. Elasticitatea cererii în raport cu preţul tinde să fie mai mare pe termen
lung decât pe termen scurt. Adică variaţia indusă de modificarea preţului asupra cererii are o
anumită dimensiune în perioadele următoare modificării de preţ şi altă dimensiune, mai mare, după
trecerea unei perioade mai mari de timp de la această modificare.
În cazul reducerii preţului, creşterea corespunzatoare cererii se va manifesta pregnant după
o perioada mai mare. Principalul factor ce determină acest lucru este dat de timpul diferit în care
informaţia privind reducerea de preţ ajunge la consumatori.
Locul în care se întâlnesc consumatorii şi producătorii se nimeşte piaţă.
 1.4. Principii şi legităţi economice

Principiile economice fundamentale care stau la baza activităţii producătorilor şi

consumatorilor sunt:
1. 1. Principiul raţionalităţii;
2. 2. Principiul eficienţei;
3. 3. Principiul optimalităţii;
4. 4. Principiul echilibrului.
Să discutăm pe scurt aceste principii.
1. Principiul raţionalităţii stipulează că producătorul sau consumatorul nu acţionează în
mod constant împotriva propriului interes (imposibilitatea acceptării alternativelor ce duc la
pierderi).
2. Principiul eficienţei este cel pe baza căruia se afirmă că scopul oricărui producător sau
consumator este cel conform căruia măsura satisfacţiei obţinute ca urmare a acceptării unui
sacrificiu trebuie să depăşească măsura sacrificiului făcut (mărimea rezultatelor devansează
mărimea efortului implicat).
3. Principiul optimalităţii. Producătorii şi consumatorii acţionează astfel încât să-şi
maximizeze avantajele obţinute cu un efort dat, sau să-şi minimizeze efortul depus pentru
obţinerea unui efect dat (alegerea alternativei care corespunde cel mai bine din punct de vedere al
scopului urmărit).
4. Principiul echilibrului presupune ca preţul la care are loc efectiv tranzacţia să fie
rezultatul unei ajustări continue până în punctul în care cererea devine egală cu oferta.

1.5. Metodele de studiu ale economiei

Metodele, în economie, reprezintă un ansamblul de principii, procedee şi tehnici de

cercetare menite să ducă la lărgirea orizontului cunoaşteri, să descopere noi adevăruri şi să rezolve
eficient cât mai multe probleme practice.
Principalele metode de cercetare:
Abstractizarea (ştiinţifică) logică – procedeu prin care cunoaşterea trece de la concret la
abstract, prin care subiectul cercetător separă pe plan mintal laturile generale, esenţiale
permanente, repetabile şi relativ stabile de cele particulare, neesenţiale, întâmplătoare în scopul de
a dezvălui esenţa segmentului de realitate studiată şi legile ce o guvernează
Analiza şi sinteza
Analiza este o metodă generală de cercetare a realităţii bazată pe descompunerea unui
întreg(obiect sau proces) în elementele lui componente şi pe studierea în parte a legăturilor dintre
acestea.
- după modul cum se efectuează, analiza poate fi inductivă sau deductivă.
- din punct de vedere al conţinutului analiza poate fi cantitativă sau calitativă
- după nivelul, sfera de cuprindere, analiza se face sub doua forme: microanaliză si
macroanaliză
Sinteza constă în cunoaşterea fenomenelor şi proceselor ce stau la baza reuniunii
mintale(sau materiale) a elementelor obţinute prin analiză şi prin stabilirea legăturilor între aceste
elemente.
Metoda statistico-matematică.
Economistul W. Petty marchează începutul în cercetare cu lucrarea ”Aritmetica politică”.
Ştiinţele economice de ramură folosesc cu succes instrumentele şi tehnicile statistico-matematice.
Se foloseşte şi modelarea matematică. Şi alţi economişti ca Vilfredo Pareto, Roland Marin
militează deschis pentru o ştiinţă economică pură, matematizată în cel mai înalt grad. Aşa a apărut
econometria încă din perioada interbelică.
Experimentul economic este intervenţia conştientă, activă şi controlată în viaţa
economică reală, micro şi macro, în scopul de a verifica oportunitatea unor măsuri de politică
economică, de organizare, conducere şi decizie, elaborate pe baza unor experienţe sau modele
dinainte stabilite.
După cum obiectul Economia politică s-a lărgit şi se lărgeşte continuu, şi metodele ei de
investigare se multiplică şi se perfecţionează rapid. Este de aşteptat ca sistemul propriu de categorii
şi legi economice să se îmbogăţească substanţial. Resursele economice şi factorii de producţie.
 1. Funcţia utilităţii este U = 4Qx x Qy . Venitul rezervat de către un consumator pentru procurarea
celor două bunuri constituie 240 u.m. În starea de echilibru consumatorul procură 20 unităţi din
bunul X şi 30 unităţi din bunul Y.
a. Determinaţi preţurile bunurilor X şi Y.
b. Calculaţi rata marginală de substituire a bunului X

Recomandare: se construiește un sistem cu 2 ecuații – raportul utilităților marginale=raportul preturilor

si restricția bugetara.

a.

Umgx =U’(X)=4Qy=4*30=120;

Umgy =U’(Y)=4Qx=4*20=80;

V=Qx*Px+Qy*Py (1)

240=20*Px+30*Py (1’)

Umgx /Px= Umgy /Py (2)

120/Px=80/Py

80Px=120Py

Px=1,5Py

Din (1’) → 240=30Py+30Py

Px=6

Py=4

b. Rmsx,y= - ΔQy/ΔQx= Umgx / Umgy =120/80=1,5

Rata marginală de substituire a bunului X : câte unităţi din bunul Y sunt necesare pentru a suplini o unitate
din bunul X

2. Pentru un consumator funcţia utilităţii este U = 2Qx x 3Qy, iar linia bugetară este descrisă prin
ecuaţia 15Qx + 30Qy = 1200. Determinaţi combinaţia de bunuri care maximizează utilitatea
consumatorului.

R:

Din restricția bugetara 15Qx + 30Qy = 1200 rezulta ca Px=15 u.m., iar Py=30 u.m.

Umgx=U’(X)=2*3Qy=6Qy;

Umgy=U’(Y)=2Qx*3=6Qx;
Umgx /Px= Umgy /Py

6Qy/15=6Qx/30

Qx=2Qy

1200=15Qx+30Qy

1200=15*2Qy+30Qy

1200=60Qy

Qy=20, Qx=40

3. Pentru o firmă factorul-muncă este unicul factor variabil. Dependenţa cantităţii de producţie de
numărul persoanelor angajate se prezintă astfel:
Numărul 0 1 2 3 4 5 6
muncitorilor
(L)
Cantitatea 0 400 900 1260 1500 1650 1750
de
producţie,
Unităţi (Q)
Pmg=∆Q/∆L - (400-0)/(1- 500 360 240 150 100
0)=400
Pm=Q/L - 400/1=400 450 420 375 330 291,66
* Pmg – productivitatea marginala
** Pm – productivitatea medie
a. Care este productivitatea marginala a celui de al 6-lea muncitor?
b. La angajarea cărui muncitor productivitatea marginala a muncii va începe să descrească?
c. Câţi muncitori trebuie angajaţi pentru ca productivitatea medie a muncii să înregistreze
valoare maximă?

4. În cadrul unei întreprinderi activează 50 de salariaţi. Lunar se produc 1000 unităţi. Angajând
suplimentar 4 salariaţi, întreprinderea reuşeşte să obţină o producţie totală de 1200 unităţi. Care
este productivitatea medie și marginală a muncii în acest caz?

R:

50 angajati.........1000 unitati

54 angajati ........1200 unitati

Productivitatea medie: (1) PmL=PT/L=1000/50=20 (2) PmL=PT/L=1200/54=22,22 unitati

Productivitatea marginala: (2) PmgL=ΔPT/ΔL=(1200-1000)/(54-50)=200/4=50 unitati

 5. Productivitatea marginala a muncii este 20 de unităţi, iar productivitatea marginala a capitalului
– 30 unităţi. Preţul muncii PL= 4 u.m., iar preţul capitalului PK = 3 u.m. Combinarea factorilor de
producţie este optimală? Dacă nu, ce este necesar de făcut pentru a ameliora situaţia?

Prod_marg_L/PL=Prod_marg_K/PK

R : 20/4=30/3 => 5=10 => nu este optimala combinarea factorilor de productie. Este necesar de majorat
capitalul si de redus factorul munca.

6. Managerul unei firme a stabilit că produsul marginal al factorului-muncă (L) constituie 5 unităţi,
iar al factorului-capital (K) – 10 unităţi. Calculaţi rata marginală de substituţie tehnologică

RMSTx/y=-∆y/∆x=Pmgx/Pmgy

R : 1. a factorului-capital prin factorul-muncă;

PmgL=5; PmgK=10

RMSTK /L= PmgK/PmgL=10/5=2

2. a factorului-muncă prin factorul-capital.

RMSTL /K=PmgL/PmgK=5/10=0,5

7. Interacţiunea factorilor de producţie este descrisă prin funcţia de producţie Q = 30 K1/3 L1/2.
a. Calculaţi producţia totala şi producţia medie a muncii în cazul în care cantitatea utilizată
zilnic a factorului-capital constituie 27 ore, iar a factorului-muncă 25 ore
b. Să presupunem că cantitatea utilizată a factorului-capital creşte cu 10%, iar a factorului
muncă se reduce cu 20%. Cum se va modifica producţia?

R:

a. Q_total=30*27^(1/3)*25^(1/2)=30*3*5=450 ; Q_mediu = 450/25 = 18

b. K’=K*1.10=29,7; L’=L*0.8=20

Q’=30*29,7^(1/3)*20^(1/2)=30*3,0968*4,472=415,47

8. Firma majorează consumul factorului-muncă de la 200 la 220 unităţi, iar a factorului-capital de la

200 la 300 unităţi. Ca urmare volumul producţiei creşte cu 30%. Care este efectul extinderii la
scară a producţiei?
La momentul 0 : F0=200+200=400
La momentul 1 : F1=220+300=520
ΔF=520-400=120
Cresterea utilizarii factorilor : ΔF/F0=0,3= 30% → randamente de scară constante.
 1. Care dintre perechile următoare de bunuri sunt bunuri substituibile:
a) Abonament pentru servicii de telefonie mobilă, telefon mobil;
b) Ulei de floarea soarelui, ulei de măsline;
c) Miere, zahăr;
d) Drojdie, pâine;
e) Pachet software integrat în alt pachet software;
f) Periuţă de dinţi, pastă de dinţi.

Soluţie:
Perechile de bunuri substituibile sunt:

Ulei de floarea soarelui, ulei de măsline;

Miere, zahăr.

2. Care dintre perechile următoare de bunuri definesc bunuri complementare:

a) Unt, margarină;
b) Zahăr, zaharină;
c) Abonament pentru servicii de telefonie mobilă, telefon mobil;
d) Pachet software integrat în alt pachet software;
e) Pepsi, Coca-Cola;
f) Periuţă de dinţi, pastă de dinţi.

R:
Perechile de bunuri complementare sunt:
Abonament pentru servicii de telefonie mobilă, telefon mobil;
Pachet software integrat în alt pachet software;
Periuţă de dinţi, pastă de dinţi.

3. Care dintre următoarele bunuri au cerere total inelastică?

a) Pâine;
b) Carte de bucate;
c) Computer;
d) Hârţie igienică;
e) Perie de dinţi;
f) Făină;
g) Memory Stick.

R:
Bunuri care au cerere total inelastică sunt acele bunuri ale căror cantitatea consumată nu este
afectată de orice variaţie a preţurilor acestor bunuri. În cazul nostru astfel de bunuri sunt:
pâinea, hârtia igienică şi peria de dinţi.
 1. Știind că la nivelul fiecărei firme, 50 fiind în total într-o industrie şi fiind identice, costul pe
termen lung este:
C(q) = ln q −10, C(0) = 0
Determinați:
a) Funcția de ofertă aferentă fiecărei firme;
b) Oferta la nivelul industriei;
c) Preţul de echilibru al pieţei, cantitatea la echilibru desfăcută pe piaţă, pe total industrie şi pe fiecare
firmă în parte presupunând cererea la nivelul industriei ca fiind: D(p) = 25/p − p + 10.

a.
P=1/q
p>=(min) CVM
p>=(min) (ln q / q – 10/q)
(ln(q)/q – 10/q)’=(1-ln(q))/q2+10/q2 =(11-ln(q) )/q2 = 0  11-ln(q)=0, q=e11

P=1/q
p>= e11
Functia de oferta individuala va fi:
q = 1/p ,pentru p>= e11
q=0, pentru p< e11

b. Q = 50/p, pentru p>= e11

Q=0, pentru p< e11
c. S(Q)=D(Q)
50/p = 25/p – p +10
50=25-p2+10p
p2-10p+25=0
(p-5)2=0
p=5
Q=10
q=1/5
b.

R: Condiţiile care se impun, în vederea minimizării costului la nivelul fiecărei întreprinderi, sunt

Anulăm prima derivată:

Funcţia de producţie a unei întreprinderi are forma
Q = f (L,K) = −(LK)3 + 4L2K + 3LK
unde L şi K simbolizează factorul forţă de muncă, respectiv de capital şi presupunem că stocul de
capital dat este egal cu unitatea.
Se cere:
a. Să se calculeze cantitatea de muncă ce conduce la maximizarea producţiei firmei.
b. Delimitaţi numeric zonele de decizie raţională.
c. Precizaţi volumul de forţă de muncă şi volumul de producţie care asigură utilizarea optimală a
factorilor.

R:
a. Dacă K = 1, funcţia de producţie se rescrie
Q = −L3 + 4L2 + 3L
Maximizarea sa implică rezolvarea condiţiilor de ordinul întâi şi doi.
Condiţia de ordinul întâi constă în a anula derivata întâi
Q′ = − 3L2 + 8L + 3 = 0

Această ecuaţie de gradul doi admite soluţiile L1=-1/3 si L2=3

Valoarea lui L1 nu are nici un sens economic aşa că ne vom opri la L2. Deci :
L = 3⇔Q = 18
Condiţia de ordinul doi cere negativitatea derivatei secunde
Q′′ = −6L + 8 < 0⇔ L >4/3
condiţie evident îndeplinită deoarece L=3

b. Zona de decizii raţionale, numită şi zona randamentelor descrescătoare, coincide cu

partea descrescătoare a curbei producţiei marginale Qm, în care intră şi valoarea sa
maximală şi anularea sa

L=4/3
Q=8.74

Limitele zonei sunt deci

4/3<L<3

c. Conform raţionamentului expus anterior, utilizarea optimală a factorilor este obţinută la

intersecţia curbei productivităţii marginale şi a productivităţii medii QM, adică în punctul
de maxim al acesteia din urmă

1. Funcţia de cost total a unei întreprinderi se scrie:

C(Q) = 2Q2 + Q + 3 , Q fiind volumul de producţie. Vom nota cu p preţul outputului.
Se cere sa determinaţi funcţia de ofertă a acestei întreprinderi
R:
Producătorul are ca obiectiv maximizarea profitului său, acesta fiind:
Π = pQ − 2Q2 −Q − 3.

La optim avem :

Deoarece Π′′ = −4 < 0 este vorba de un maxim dat de Q*=(p-1)/4

Pentru ca Q* să fie oferta întreprinderii, trebuie să impunem condiţia ca p ≥ minCM, ceea ce are
semnificaţia că întreprinderea va face o ofertă atâta timp cât va realiza un profit pozitiv sau cel
puţin nul, adică atâta timp cât preţul de vânzare al outputului va fi superior sau cel puţin egal cu
pragul de rentabilitate. Pragul de rentabilitate este dat de minimul costului mediu
 1. Fie următorul tabel
A B C
UT Umg UT Umg UT Umg
1 16 16 20 20 15 15
2 26 10 32 12 25 10
3 31 5 39 7 33 8
4 33 2 42 3 38 5
5 33 0 43 1 40 2
6 31 -2 43 0 41 1
a. Calculați valorile ce lipsesc, știind că Umg=ΔUT/ΔX
b. Trasați curbele utilității totale şi marginale pentru bunurile A, B şi C.
c. Ce legitate economică şi care principiu de maximizare reflectă datele obţinute din calcule?

Obs. UT este maximal atunci când Umg=0 –legea utilității marginale descrescânde.

2. Un consumator procură 20 unităţi din bunul X şi 15 unităţi din bunul Y. Funcţia utilităţii are
forma: U = Qx x 6Qy
a. Determinaţi utilitatea totală de care beneficiază consumatorul
b. Calculaţi utilităţile marginale ale celor două bunuri

UT=Qx*6Qy=20x6x15=1800

Umg(x)=UT’(x)=6Qy=90

Umg(y)=UT’(y)=Qx*6=120

3. Este dată funcţia utilităţii UT = 130Q – 2,5Q2. Determinaţi punctul de saţietate în care utilitatea
totală este maximală.

Conditia de sațietate: Umg=0

Umg=UT’(q)=130-5Q=0 → Q=26

4. În tabloul următor sunt date diferite combinaţii de bunuri 1 şi 2 ce procură unui

consumator un nivel de utilitate U0 = 2. Dacă x1 este cantitatea consumată din bunul 1 şi
x2 cantitatea din bunul 2, avem:

x1 3 6 9 12
x2 6 5 2 1

Se cere:
a. Trasaţi curba de indiferenţă asociată nivelului de utilitate U0 = 2;
b. Calculaţi RMS între x1 = 9 şi x2 = 12 de-a lungul curbei de indiferenţă
 a. Curba de indiferenţă este locul geometric al perechilor (x1, x2) ce descriu combinaţii de
cantităţi din cele două bunuri ce procură consumatorului aceeaşi satisfacţie. Pentru un
nivel U0 = 2 graficul este următorul

b. Rata marginală de substituţie (RMS) indică în ce măsură trebuie substituit bunul 1 cu

bunul 2 pentru a rămâne pe aceeaşi curbă de indiferenţă, deci dU = 0 :

Pentru cazul nostru, avem

Deci rata marginală de substituţie între x1 = 9 şi x2 = 12 de-a lungul curbei de indiferenţă U0 = 2

este RMS = 0,333

5. Fie U=x1*x2 funcţia de utilitate a unui consumator, x1 fiind cantitatea consumată din
bunul 1 şi x2 cantitatea din bunul 2. Se cere:
a. Trasaţi harta de indiferenţă asociată lui U (U0=1, U1=2, U3=3)
b. Determinaţi RMS între cele două bunuri
c. Calculaţi nivelul de utilitate resimţit de consumator dacă consumă pachetul: (x1, x2) = (1, 3).
 a. O hartă de indiferenţă corespunde unei mulţimi de curbe de indiferenţă, fiecare fiind
asociată unui nivel de utilitate dat şi constant. Astfel, pentru nivelele de U0 = 1, U0 = 2,
U0 = 3 avem următorul grafic

Curbele de indiferenţă sunt convexe în raport cu originea şi cu cât curba de nivel este mai
îndepărtată de origine cu atât nivelul ei de utilitate este mai mare.

b.

c. Nivelul de utilitate resimţit de consumator este: U* = 1× 3 = 3

6. Pentru fiecare din funcţiile de utilitate următoare

Se cere:
a. Să se calculeze utilităţile marginale;
b. Să se deducă valoarea ratei marginale de substituţie

a. Utilităţile marginale se obţin plecând de la derivatele parţiale de ordinul întâi ale funcţiei
de utilitate

a. Raportul utilităţilor marginale adică, ratele marginale de substituţie sunt egale cu: