Dependenta si sevrajul

Drogurile sunt substanţe psihoactive, susceptibile de a induce efecte psihice traite succesiv, ca o intarire a
desfaşurarii unei stari de dependenţa psihologica sau fizica. Drogul creează dependenţă fizică, psihică şi tulburări
grave ale activităţii mentale, percepţiei şi comportamentului.

Astfel, dependenţa reprezinta dorinţa de a consuma periodic sau continuu o substanţa toxica pentru a obţine din
acest fapt, o placere sau pentru a risipi o stare de indispoziţie.

Dependenţa psihica este starea mentala caracterizata prin impulsul pacientului spre consumul periodic sau
continuu al drogului, in scopul dobandirii unei placeri sau al anularii unei stari de tensiune.

Dependenţa fizica reprezinta starea adaptativa care are drept consecinţe apariţia unor tulburari fizice intense,
cand este stopata administrarea substanţei sau dupa neutralizarea acţiunii sale de catre un antagonist specific.

Sevrajul este caracterizat de survenirea simptomelor somatice dupǎ stoparea sau reducerea unui drog care se
utilizeazǎ regulat.

Astfel, din cele menţionate mai sus, reies urmǎtoarele caracteristici psihopatologice ale toxicodependenţei:

 nevoia permanenta de consum continuu sau periodic a unui drog natural sau sintetic, cu tendinţa de a
creşte doza iniţial administrata
 dependenţa fizica şi psihica
 neputinţa de a renunţa la utilizarea drogurilor
 manifestari psihopatologice si fiziologice care apar in cazul intreruperilor bruşte a consumului de
substanţe
 degradarea fizica, psihica, morala şi sociala in urma utilizǎrii indelungate a drogurilor

Sindromul de abstinenta se manifesta dupa oprirea administrarii drogului la cateva ore si este o expresie a
dependentei fizice, prin simptome si semne care pot fi chiar periculoase pentru viata pacientului. Multe dintre ele
sunt inverse fata de reactia la drogul respectiv si este mai grav pentru toxicele cu efect intens si de scurta durata,
cum este heroina. Sindromul de abstinenta poate duce la moarte.

Cauzele si factorii de risc in dependenta de droguri

Un singur factor nu poate stabili dacă o persoana va deveni consumator sau dependent de droguri. Riscul global
de dependenţa este influenţat de influenţe biogenetice, de matricea biologică a individului, iar aceasta poate fi
chiar influenţată de gen sau etnie, stadiul său de dezvoltare, factori psihocomportamentali (personalitate, atitudini,
activităţi) şi mediul social/cultural, forţe interpersonale (şcoală, colegi, familie).

B. Ball afirma cǎ „intrarea in toxicomanie se face prin poarta durerii, a voluptaţii şi a grijilor”. De aici se desprinde
importanţa factorului emoţional-afectiv, aspectul moral şi socio-cultural al utilizarii drogurilor de catre comunitatea
in suferinta.

Cei mai importanţi factori care determinǎ individul sa consume droguri sunt:

 curiozitatea, cautarea de senzaţii noi, de inedit, atracţia exercitata de o placere interzisa, fascinaţia
legata de percepţia unui potenţial pericol
 conotaţia antisociala a abuzurilor de substanţe toxice, fapt care da semnificaţia unui refuz al valorilor
sociale, al sistemului, evadarea dintr-o lume perceputǎ ca ostila
 cautarea naiva a unei forme noi de comunicare cu alţi indivizi care impartaşesc aceleaşi idealuri
 tentativa disperata de a relua comunicarea rupta cu apropiaţii datorita principiilor morale rigide ale
acestora
 drogul poate oferi iluzia temporara a unei creşteri a performanţelor intelectuale ale individului, sau a
capacitaţii de creaţie artistica
 nevoia de afirmare narcisica prin satisfacţia produsa de efectul drogului
 compensaţia dificultaţilor unor subiecţi de a tolera frustrarile şi legat de acestea, maturizarea lor afectiva
şi sexuala deficitara
  căutarea unei stări de detaşare (a search for a « high »)
 căutarea sau repetarea efectelor iniţiale plăcute
 normă culturală în unele sub-culturi
 auto – medicaţie pentru stări de anxietate, fobii sociale, insomnii, simptomele negative ale bolii psihice
 pentru a preveni instalarea simptomelor de sevraj

Riscurile asociate consumului de droguri variază în funcţie de substanţa luată, doză şi calea de administrare,
precum şi în funcţie de statusul pacientului. Acestea includ:

 toxicitate acută
 efecte psihocomportamentale (de exemplu, consumatorul sare de la înălţime datorită convingerii că
poate zbura)
 efectele toxice ale substaţelor asociate drogurilor, afecţiuni medicale secundare, tulburări psihiatrice
secundare consumului de droguri
 riscul de dezvoltare a dependenţei
 dificultăţi profesionale, probleme intrafamiliale
 consecinţe medico-legale

Fascinaţia oamenilor pentru droguri nu este un fenomen nou, substanţele psihoactive fiind cunoscute şi utilizate
in toate perioadele istorice. Folosirea substanţelor toxice reprezinta o problema majora de sanatate publica, prin
creşterea sa frecventa, prin ecoul pe care il are asupra desfaşurarii şi adaptarii sociale, prin morbiditatea şi
mortalitatea de care este strans legata.

Stadiile dependentei

O persoană trece prin trei faze atunci când dezvoltă o dependenţă şi fiecare dintre acestea sunt asociate cu
activarea unor zone diferite ale creierului.

Prima fază a dependentei apare atunci când o persoană încearcă să consume un drog pentru prima oară şi
descoperă că acea experienţă îl face să se simtă bine. În această fază se activează zonele asociate motivaţiei şi
recompensei, care folosesc dopamina ca neurotransmiţător. Creşterea cantităţii de drog utilizat iniţiază un proces
care schimbă maniera în care regiunile din această zonă a creierului interacţionează cu altele. Aceste schimbări
sunt asociate cu alterări în conexiunile fizice şi funcţionale între celulele nervoase.

A doua fază a dependenţei apare atunci când drogul este folosit regulat şi implică schimbări în regiunile creierului
corespunzătoare emoţiilor, incluzând creierul reptilian şi conexiunile lui primare. Aceste regiuni sunt schimbate
într-o manieră ce apare a funcţiona „normal”, doar când drogul e prezent. Când drogul este absent, sistemul de
procesare a emoţiilor trimite semnale de stress, care fac persoana să se simtă anxioasă şi inconfortabil. Practic,
dacă în faza iniţială drogul este luat pentru a se simţi foarte bine, în această a doua fază, drogul devine necesar
pentru ca persoana să se simtă în regulă cât de cât.

Pe măsură ce adicţia avansează spre a treia fază, alte regiuni ale creierului devin implicate (spre exemplu,
cortexul prefrontal). Consumatorul devine preocupat de obţinerea drogului şi comportamentul este dominat de
căutarea lui. În această ultimă fază, funcţiile cognitive ca memoria şi luarea deciziilor sunt grav afectate.