Romanul este specia genului epic, in proza, d emare intindere, cu o actiune complexa, ce se poate

desfasura pe mai multe planuri, cu personaje numeroase, a caror personalitate este bine
individualizata si al caror destin este determinat de trasaturile de character si intamplarile ce
constituie subiectul operei

Anii interbelici se caracterizeaza in literature romana printr-o remarcabila dezvoltare a romanului,

care in scurt timp atinge nivelul valoric European

Perioada interbelica a avut un rol important pentru literature, deoarece a contribuit la dezvoltarea, si
in acelasi timp la modernizarea ei

In aceasta perioada au aparut numeroase reviste si tendinte in evolutia literaturii

Perioada dintre cele doua razboaie mondiale cuprinde anii 1918-1944

Viata literara cunoaste conflicte si polemici violente. In acest contest se impugn personalitati ca:
Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Ion Barbu, Camil Petrescu, Lucian Blaga, Eugen Lovinescu, Tudor
Arghiezi, Tudor Vianu, Mateiu Caragiale.

In perioada interbelica dispuetele literare se duc in jurul modernismului si traditionalismului.

Modernismul denumeste tendinta inovatoare intr-o anumita etapa a unei literature. Tendinta
modernista sustine:europenizarea literaturii nationale cu literature Europei, promovarea scriitorilor
tineri, cultivarea prozei obiective.

Prin traditionalism se intelege continuarea vechilor curente traditionale, preluandu-se idea ca istoria
si folclorul sunt domeniile relevante ale specificului unui popor. Tendinta traditionalista
sustine:folclorul spiritual, credinta religioasa ortodoxa, care ar fi elemental essential de structura a
sufletului taranesc.

Romanul obiectiv, ilustreaza tipul de roman care isi propune sa descrie lumea in mod impartial, in
toata realitatea ei sociala, morala si psihologica.De obicei, romanul obiectiv apartine esteticii
realismului.

Prin opozitie cu romanul modern, romanul obiectiv este numit si roman traditional sau vechiul
roman. Exemplu tipic de roman obiectiv este ‘Ion de liviu Rebreanu’

Aparitia romanului, in 1920 avea sa fie salutata de Eugen lovinescu, ca un moment essential al
evolutiei de la subiectiv la obiectiv.

Naratorul din romanul lui Rebreanu este unul omniscient.

Tot romane obiective sunt si ‘Baltagul’ de Mihail Sadoveanu, ‘Enigma Otiliei’ de George Calinescu

Romanul subiectiv, este definit astfel prin opozitie cu romanul obiectiv. Cele mai pregnante
caracteristici ale sale, au in vedere instantele narrative(povestirea la persoana I)

Naratiunea clasica din romanul obiectiv este frecvent inlocuita cu monologul

Un exemplu de astfel de roman il constituie:’Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi’

Scriitura se face la persoana I, realitatea este redata insa din perspectiva unui unic reflector. Pe de
alta parte, retrospective povestii de dragoste respecta totalmente cronologia.

In opinia mea, perioada interbelica se particularizeaza prin bogatia romaneasca exploziva si prin
varitatea curentelor, temelor si constructiei epice.