CAPITOLUL 5

FAPTELE CARE REPREZINTĂ ÎNCĂLCĂRI ALE NORMELOR

NAŢIONALE DE CONCURENŢĂ ŞI ANALIZA LOR

CURS 6

1. RĂSPUNDEREA JURIDICĂ PENTRU FAPTELE ANTICONCURENȚIALE

PREVĂZUTE ÎN LEGEA NR.21/1996

1. ACORDURI ȘI ÎNȚELEGERI ÎNTRE ÎNTREPRINDERI

Concurența pentru a fi eficientă operează pe piața alcătuită din ofertanți independenți
unii de alții, care se supun fiecare, reciproc, presiunii concurenței. TFUE impune, pentru a-i
face pe comercianți apți să manifeste asemenea presiuni pe piață, să fie interzise o serie de
înțelegeri ori practici care ar putea să-i diminueze concurenței importanța. Politicile de
concurență la nivelul UE au la bază un cadru legislativ comunitar întemeiat pe Tratatul priv.
Funcționarea UE în principal, și completat cu prevederi suplimentare asigurate prin decizii
emise de Consiliu. Pe baza acestor prevederi legale, politicile de concurență vizează 4
domenii principale de acțiune:
1. înlăturarea acordurilor restrictive de concurență și a abuzurilor de poziție
dominantă
2. controlul fuziunii intreprinderilor
3. liberalizarea sectoarelor economice sub formă de monopol
4. supravegherea subvențiilor acordate de stat

1.Înțelegerile și acordurile între întreprinderi pot produce efecte benefice pentru piață,
cu urmări pozitive pentru concurență pe piața internă, atunci când sunt încheiate în intenția de
a spori producția, promova cercetarea științifică și tehnologică pentru înregistrarea unui
progres economic și pentru obținerea unor produse de calitate superioară și cu diversitate
mare.
Există însă și anumite înțelegeri și acorduri între întreprinderi care dăunează
concurenței, cum ar fi, de exemplu :
 cartelurile referitoare la prețurile ce vor fi practicate de întreprinderi, acestea
fixându-le în așa fel încât consumatorii nu se mai pot bucura de concurența dintre producători
pentru dobândirea de produse diferențiate și competitive, la prețuri rezonabile
 înțelegerile referitoare la deciderea unor condiții necesare pentru funcționarea
piețelor, care sunt diferite de cele impuse concurențial.
Atitudinea acestor întreprinderi, care nu mai au preocuparea de a fi cu adevărat
competitive și nu mai sunt preocupate de promovarea noilor tehnologii ori de scăderea
costurilor de producție, va avea drept consecințe:
- oferirea de către ele a unor produse/servicii scumpe și depășite de timp
 - pe termen mediu, pot fi afectate de concurența străină, apariția unor crize,
scăderea forței de muncă sau falimentul, afectând prin aceasta angajații, sub-
contractorii și consumatorii
- prejudicierea tuturor întreprinderilor de piață și justificarea, asfel, a intervenției
autorităților publice.

Ce implică acest acord între întreprinderi

Acordul implică stabilirea de către întreprinderile participante a unei atitudini de
nerespectare sau ocolire a regulilor din piața internă și ale concurenței. El poate fi, după caz,
făcut oral, consemnat în scris ori acceptat tacit, în afara unei înțelegeri clare, exprese.

Tipuri de acorduri
Doctrina deosebește între :
acorduri restrictive orizontale – ce au loc între întreprinderi de același nivel al
circuitului economic, de cele mai multe ori aflate în concurență
acorduri verticale – au în vedere acțiuni ale întreprinderilor ce sunt în grade diferite ale
activității de producție și comercializare, care nu se află în competiție unele cu altele.
Ex. : distribuitor en-gross și distribuitor en-detail ; producător și distribuitor en-gross.
Se poate vorbi, de asemenea, de :
acorduri – ce pot fi tacite, publice, formale, informale, promisiuni, declarații de
intenție
decizii ale asociațiilor de societăți – care sunt, de regulă, înțelegeri unde partenerii se
obligă să aibă un comportament bine stabilit. Ele necesită o organizare și participare la
reuniuni.

1. Practici concertate
Noțiune
Ele sunt coordonări ale întreprinderilor cu privire la producție și desfacere, fără a
exista vre-un acord de voință sau o colaborare.
Ele implică deciderea unor politici și strategii economice și renunțarea la independența
în a stabili din partea întreprinderii.

Efectele lor
- eliminarea destul de mare a concurenței pe piață
- fixarea prețurilor de vânzare sau cumpărare
- impunerea unor condiții comerciale
- limitarea piețelor, producției, investițiilor, dezvoltării tehnice
- împărțirea piețelor sau surselor de finanțare între concurenți
- impunerea de condiții discriminatorii întreprinderilor ce nu au încheiat
înțelegerea, punându-le în poziție dezavantajoasă din punct de vedere
competițional

Condiții pentru interzicerea acestor acorduri, decizii și practici concertate

Aceste condiții sunt prevăzute în art.101alin.(1) TFUE și sunt următoarele :
 1) să fie încheiate între întreprinderi, indiferent de forma lor de organizare
2) să poată afecta comerțul între state
3) să afecteze mediul concurențial

Ce acorduri sau înțelegeri sunt interzise

Sunt interzise cele care au un impact considerabil asupra pieței și concurenței,
manifestat prin modificarea poziției pe piață a întreprinderilor angajate, în detrimentul
întreprinderilor concurente și a beneficiarilor.
Art.101 alin.(3)TFUE dă posibilitatea autorizării unor înțelegeri între întreprinderi care
încalcă prevederile de la alin.(1) al aceluiași articol însă, cu toate acestea, au efecte pozitive,
ajutând la îmbunătățirea producției, distribuției, progresului economic, diminuarea prețurilor,
etc. În această situație, tot art.101 alin.(3) TFUE dă posibilitatea autorizării anumitor acorduri
prin acordarea de exceptări în bloc . Pentru aceasta însă, sunt prevăzute condițiile generale și
cumulative următoare:
1. să contribuie la îmbunătățirea producției sau distribuției mărfurilor sau la promovarea
progresului tehnic
2. să asigure consumatorilor un beneficiu echitabil, prin raportare la cel obținut de
participanții la acord
3. să nu impună întreprinderilor participante restricții ce nu sunt indispensabile pentru
realizarea scopurilor propuse
4. să nu elimine concurența pentru o parte substanțială a mărfurilor și serviciilor vizate.
Beneficiul exceptării în bloc va putea fi retras de Comisia Europeană, conform
Regulamentului nr.1/2003- art.29- la inițiava ei ori a unui stat membru sau a unei persoane
fizice sau juridice care pretinde un interes legitim, dacă acordul devine incompatibil cu
condițiile stipulate în art. 101TFUE.

Efectele sancționării acordurilor și înțelegerilor anticoncurențiale

Urmare a sancționării, ele sunt nule de drept. E vorba de o nulitate absolută și
retroactivă, nerecunoscându-li-se nici un efect juridic nici față de participanți, nici față de
terți.
În ce privește întinderea nulității, ea e parțială și vizează doar acele părți ale înțelegerii
ce încalcă tratatul, dacă se poate face o separare a lor de restul actului.
Nulitatea:
- se constată de instanțele naționale ale statelor membre
-dovada încălcării prevederilor art.101 alin.(1)TFUE revine părții ce o invocă
Conform art.52 din Legea 21/1996, sunt nule de drept orice înţelegeri sau decizii
interzise prin art. 5 şi 6 din prezenta lege, precum şi prin art. 101 şi 102 din Tratatul privind
funcţionarea Uniunii Europene, respectiv orice angajamente, convenţii ori clauze
contractuale raportându-se la o practică anticoncurenţială, precum şi orice acte care încalcă
prevederile art. 8 din prezenta lege.
În Cap.VI al aceleiaşi legi(de numit Sancţiuni) sunt prezentate contravenţiile
sancţionate urmare a încălcării dispoziţiilor Legii concurenţei şi modul de individualizare al
sancţiunilor în cazurile concrete.
 2. Cartelurile
Noțiune
Sunt înțelegeri între două sau mai multe întreprinderi, producători sau distribuitori ai
aceluiași produs, care-și fixează prețurile și-și împart piața.

Forme
Distingem următoarele tipuri de cartel :
 național – în scopul controlării producției și distribuției produselor la nivelul pieței
unei țări
 internațional - încheiat între întreprinderi din țări diferite, ce are ca scop fixarea
prețurilor și împărțirea piețelor
 de import- prin care două sau mai multe întreprinderi cumpără o anumită materie
primă pentru furnizarea unei anumite ramuri industriale
 de export- prin care întreprinderile își stabilesc un anumit preț de export sau își împart
piețele de export.

3. Fuziunile sau concentrările de întreprinderi

Întreprinderile au tendința de a fuziona pentru a căpăta dimensiuni care să le permită
să rămână competitive și să existe pe piață.
Noțiune
Fuziune = operațiune juridică prin care o intreprindere capătă controlul exclusiv
asupra alteia sau asupra unei intreprinderi pe care o controlează împreună cu o altă
întreprindere, ori atunci când anumite întreprinderi preiau controlul uneia existente sau
creează o nouă întreprindere1.
În conformitate cu Legea nr.21/1996 republicată – art.9 alin.(1) și (2) al ei- o
concentrare sau fuziune se realizează în urma a următoarelor tipuri de activități:
1. achiziții prin dobândirea controlului
2. crearea unei societăți în comun concentrative
3. fuziuni propriu-zise.
Conform art.41 al Regulamentului Consiliului Concurenței privind autorizarea
concentrărilor economice, fuziunile se pot crea prin :
a. contopire- caracteristica lor e că : două sau mai multe societăți se unesc într-o
singură entitate ce e o nouă întreprindere, societățile inițiale încetând să mai
ființeze.
b. absorbție- formate când o întreprindere anume e inclusă în alta. Prima își încetează
existența, iar a doua își menține personalitatea juridică.
c. de facto- realizată când două sau mai multe societăți cu personalități juridice
diferite își contopesc activitățile formând un grup ce se manifestă ca o singură
entitate în lipsa unui act juridic în acest sens.
Concentrările care depășesc după fuziune echivalentul bănesc prevăzut de legea
21/1996 republicată în art.12, trebuie să fie notificate Consiliului Concurenței înainte de

1
Aurelia Cotuțiu, Georgeta Valeria Sabău, Drept român și comunitar al concurenței, Ed. C.H.Beck, Buc., 2008,
p.202
 punerea în aplicare și după încheierea acordului, după anunțarea ofertei publice sau după
preluarea pachetului de control.
În cazul concentrărilor prin fuziune, acestea trebuie notificate de fiecare dintre părțile
implicate (adică două sau mai multe întreprinderi), așa cum se prevede în art.13 alin.(4) al
Legii 21/1996 republicată, iar în celelalte cazuri notificarea va fi făcută de persoana,
întreprinderea ori întreprinderile ce dobândesc controlul asupra uneia sau mai multor
întreprinderi ori părți ale lor.
Fuziunile se clasifică în :
a. orizontale- caracterizate prin asociere de societăți concurente producătoare și
distribuitoare de aceleași produse pe piață. Ele intră sub supravegherea autorităților
de concurență pentru că pot afecta negativ concurența.
b. Verticale- realizate între societăți din diferite sectoare de activitate. Sunt
caracterizate de creșterea eficienței economice și de faptul că activează de la
diferite stadii de producție până la cel de distribuție.

Efectele anticoncurențiale ale fuziunilor

Aflându-se într-o poziție dominantă, o întreprindere are posibilitatea să acționeze pe
piață fără a ține cont de reacțiile concurenților, furnizorilor ori ale clienților ei. Ea poate :

 să crească prețurile peste cele practicate de concurenți fără teama de a pierde din profit
 să le producă consumatorilor mai ales, dar și tuturor actorilor de pe piață, pierderi
urmare a apariției acestor structuri dominante. Ele pot duce la creșterea prețurilor,
limitarea ofertei de bunuri, diminuarea inovațiilor, etc.
Acesta e motivul pentru care UE a creat un ansamblu de proceduri perfecționat, pentru
a se interzice fuziunile ce nu sunt compatibile cu prevederile comunitare. Si statele membre
au reglementat sisteme identice pentru controlul fuziunilor de dimensiuni naționale.
Potrivit art.11 al Legii 21/1996, sunt interzise concentrările economice care pot
ridica obstacole semnificative în calea concurenţei efective pe piaţa românească sau pe o
parte a acesteia, în special ca urmare a creării sau consolidării unei poziţii dominante, iar
potrivit art. 13 alin. 6 al aceleiaşi legi, este interzisă punerea în aplicare a unei operaţiuni de
concentrare economică înainte de notificare şi înainte de a fi declarată compatibilă cu un
mediu concurenţial normal, printr-o decizie adoptată de Consiliul Concurenţei, potrivit
prevederilor art. 47.
Potrivit art.46 al legii concurenţei, Consiliul Concurenţei, în cazul investigaţiilor
declanşate potrivit prevederilor art. 33, poate decide, după caz:
a) să ordone încetarea practicilor anticoncurenţiale constatate;
b) să dispună măsuri interimare;
c) să accepte angajamente;
d) să aplice întreprinderilor sau asociaţiilor de întreprinderi amenzi în condiţiile prevăzute la
cap. VI;
e) să formuleze recomandări, să impună părţilor condiţii sau alte obligaţii. În cazul în care
Consiliul Concurenţei decide potrivit prevederilor lit. a), poate impune orice măsuri corective
comportamentale sau structurale care sunt proporţionale cu încălcarea comisă şi necesare
pentru încetarea efectivă a încălcării. Măsurile corective structurale vor fi impuse atunci când
nu există o măsură corectivă comportamentală la fel de eficientă sau atunci când o măsură
corectivă comportamentală la fel de eficientă ar fi mai oneroasă pentru întreprinderea în cauză
decât o măsură corectivă structurală.(alin.1)
Conform alin.(2), Consiliul Concurenţei poate decide, de asemenea, că nu există
motive pentru a interveni, atunci când, pe baza informaţiilor de care dispune, condiţiile pentru
ca o înţelegere, decizie sau practică concertată să fie interzisă nu sunt îndeplinite.
Potrivit alin.(3) Consiliul Concurenţei, în îndeplinirea atribuţiei prevăzute la art. 25
alin. (1) lit.e), poate decide să retragă beneficiul exceptării pentru înţelegerile, deciziile
asociaţiilor de întreprinderi sau practicile concertate cărora li se aplică prevederile unuia
dintre regulamentele europene de exceptare pe categorii, atunci când într-o anumită cauză
respectivele înţelegeri, decizii sau practici concertate produc efecte incompatibile cu art. 101
alin. (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene pe teritoriul României sau pe o
parte a acestuia care prezintă toate caracteristicile unei pieţe geografice distincte.
De asemenea art. 48 din L.21/1996 prevede următoarele:
(1) În cazul în care Consiliul Concurenţei constată că o concentrare economică a fost
deja pusă în aplicare şi că acea concentrare a fost declarată incompatibilă cu mediul
concurenţial normal, acesta, prin decizie, poate:
a) să solicite întreprinderilor implicate să dizolve entitatea rezultată din
concentrare, în special prin dizolvarea fuziunii sau prin cesionarea tuturor acţiunilor sau
activelor dobândite, astfel încât să se restabilească situaţia existentă anterior punerii în
aplicare a concentrării. În cazurile în care, prin dizolvarea entităţii rezultate prin concentrare,
nu este posibilă restabilirea situaţiei existente anterior punerii în aplicare a concentrării,
Consiliul Concurenţei poate adopta orice altă măsură adecvată pentru a restabili, în măsura
posibilului, situaţia anterioară;
b) să dispună orice altă măsură adecvată pentru a se asigura că întreprinderile
implicate dizolvă concentrarea sau iau măsurile de restabilire a situaţiei prevăzute în decizia
sa.
(2) Consiliul Concurenţei poate acţiona potrivit alin. (1) lit. a) şi b) şi atunci când
constată că o concentrare economică a fost pusă în aplicare cu încălcarea unei condiţii impuse
printr-o decizie adoptată potrivit prevederilor art. 47 alin. (4) lit.c).

2. AJUTOARELE DE STAT

Prin TFUE ajutoarele de stat ce denaturează concurența de pe piața internă a

comunității sunt interzise pentru că, prin acordarea unor tratamente preferențiale unor firme
anume sau unei anumite producții în detrimentul altora, concurența normală este distorsionată.
Există însă și excepții, când Comisia Europeană (prin excepție) poate autoriza
acordarea de ajutoare când ele se justifică – de ex. pentru politicile de protejare a mediului
înconjurător, care sunt de interes comun ori pentru politicile de cercetare și dzvoltare, pentru
educație ori pentru dezvoltare regională.
Temei legal
Art.107TFUE prevede că sunt incompatibile cu piața comună, atât timp cât afectează
schimburile dintre statele membre, ajutoarele pe care statele le acordă ori prin intermediul
resurselor de stat, ori sub orice formă, care distorsionează sau amenință să distorsioneze
concurența, prin favorizarea unor anumite întreprinderi sau sectoare ale producției.
Formele pe care ajutoarele de stat le pot îmbrăca
- subvenții
- credite fără dobândă
- credite cu dobândă foarte mică
- scutiri de plată a dobânzilor
- exonerare de plată a impozitelor și taxelor
- alte facilități preferențial acordate
Există și ajutoare de stat apreciate la nivelul UE ( Art.107 ) ca fiind sau putând fi
compatibile cu piața comună. Astfel, conform art.107 alin.(2)TFUE, ” sunt compatibile cu
piața internă:
(a) ajutoarele cu caracter social acordate consumatorilor individuali, cu condiția ca
acestea să fie acordate fără discriminare în funcție de originea produselor;
(b) ajutoarele destinate reparării pagubelor provocate de calamități naturale sau de alte
evenimente extraordinare;
(c) ajutoarele acordate economiei anumitor regiuni ale Republicii Federale Germania
afectate de divizarea Germaniei, în măsura în care acestea sunt necesare pentru compensarea
dezavantajelor economice cauzate de această divizare. În termen de cinci ani de la intrarea în
vigoare a Tratatului de la Lisabona, Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei, poate adopta
o decizie de abrogare a prezentei litere.
Iar, conform alin. (3)al aceluiați articol, pot fi considerate compatibile cu piața
internă:
(a) ajutoarele destinate să favorizeze dezvoltarea economică a regiunilor în care
nivelul de trai este anormal de scăzut sau în care există un grad de ocupare a forței de muncă
extrem de scăzut, precum și a regiunilor prevăzute la articolul 349, avându-se în vedere
situația lor structurală, economică și socială;
(b) ajutoarele destinate să promoveze realizarea unui proiect important de interes
european comun sau să remedieze perturbări grave ale economiei unui stat membru;
26.10.2012 Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 326/91 RO
(c) ajutoarele destinate să faciliteze dezvoltarea anumitor activități sau a anumitor
regiuni economice, în cazul în care acestea nu modifică în mod nefavorabil condițiile
schimburilor comerciale într-o măsură care contravine interesului comun;
(d) ajutoarele destinate să promoveze cultura și conservarea patrimoniului, în cazul în
care acestea nu modifică în mod nefavorabil condițiile schimburilor comerciale și de
concurență în Uniune într-o măsură care contravine interesului comun;
(e) alte categorii de ajutoare stabilite prin decizie a Consiliului, care hotărăște la
propunerea Comisiei. „
Statele membre au obligația de a notifica planurile de acordare a unui nou ajutor de
stat ( cf. Reg. Cons. Nr.659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a art.108TFUE) schemele
de ajutor pe care statele membre le implementează ilegal, fără prealabilă notificare și așteptare
a autorizării Comisiei vor fi analizate de aceasta. Planurile care-s interzise și incompatibile
impun statelor membre să recupereze ajutoarele acordate, iar beneficiarul ajutorului financiar
ilegal trebuind să ramburseze sumele de care a beneficiat și dobânzi foarte oneroase.
2. RĂSPUNDEREA JURIDICĂ PENTRU ACESTE FAPTE DE CONCURENȚĂ
NELOIALĂ PREVĂZUTE ÎN LEGEA NR.11/1991

În conformitate cu disp. Art.3 din L.11/1991 republicată, nerespectarea obligației de

exercitare a activității comerciale cu bună-credință, conform uzanțelor cinstite, a principiului
bunei- credințe, în interesul celor implicați și cu respectarea intereselor consumatorilor va
atrage răspunderea civilă, contravențională ori penală, în condițiile legii.

a. Răspunderea contravențională
Această răspundere va opera în situația în care s-au comis una sau mai multe dintre
contravențiile prevăzute expres de Legea 11/1991 în art.4 și față de întreprinderi, persoane
fizice sau juridice, autorități și instituții publice. Aceștia vor putea fi sancționați
contravențional cu amenzi al căror cuantum variază între 500 și 50.000 lei, conform
dispozițiilor art.4 alin.(2) lit. a) și b), alin.(4) și alin.(5), însă, așa cum aceeași lege o prevede
expres în art.41 alin.(5), cuantumul acestor amenzi contravenționale se poate actualiza prin
H.G., la cel puțin 2 ani, în raport de rata inflației.
La individualizarea sancțiunii, în situația în care a fost comisă o contravenție dintre
cele prevăzute în legea la care facem referire, se vor avea în vedere aspecte precum :
gravitatea faptei, efectele ei, sancțiunile pe care persoana fizică sau juridică în cauză le-a
primit în ultimii 2 ani ( art.41alin.(1)L.11/1991).
Constatarea și sancționarea contravențiilor intră în atribuțiile Consiliului
Concurenței, iar pentru cele prevăzute în alin.(3) al art.4 , inspectorilor de concurență care
nu mai sunt debutanți.
Aplicarea de sancțiuni contravenționale pentru încălcarea prevederilor art.2 alin.(2) lit.
a) și b) se prescrie în termen de 3 ani de la data comiterii lor, conform art.41alin.(2), prin
excepție de la OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată și completată
prin L.180/2002.

Cuprinsul actului de constatare

Constatarea contravenţiei se face printr-un proces verbal care trebuie să cuprindă:

data şi locul unde este încheiat, numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte
agentul constatator; datele personale din actul de identitate, ocupaţia şi locul de muncă al
contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care
a fost comisă, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor de natură a servi la aprecierea gradului
de pericol al faptei şi la evaluarea eventualelor pagube produse; indicarea prevederilor legale
(actului normativ) prin care se stabileşte şi sancţionează contravenţia; posibilitatea achitării în
48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ - dacă acesta prevede o
atare posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac şi că plângerea se depune la judecătoria
în a cărei rază teritorială s-a comis fapta (Decizia Consiliului Concurenţei nr.953/2006).
Prin procesul verbal de contravenţie va fi aplicată şi sancţiunea (clar individualizată)
şi despăgubirea, dacă este cazul.
Procesul verbal de contravenţie va fi lovit de nulitate dacă nu va include una dintre
menţiunile:
 numele, prenumele şi calitatea agentului constatator;
  numele şi prenumele contravenientului (a denumirii şi sediului persoanei
juridice);
 fapta comisă şi data la care s-a comis;
 semnătura agentului constatator.
OBSERVAŢIE:
Atunci când aceeaşi persoană a săvârşit mai multe contravenţii, se va
aplica amenda pentru fiecare dintre ele în parte, prin acelaşi proces
verbal de contravenţie, iar suma amenzilor aplicate nu va putea depăşi
dublul maximului prevăzut pentru fapta cea mai gravă.
Când la comiterea aceleiaşi contravenţii au participat mai multe
persoane, sancţiunea se va aplica fiecărui participant în parte

Procesul verbal se va comunica imediat contravenientului. Dacă el nu este de faţă,

comunicarea va trebui făcută în termen de o lună de la data aplicării sancţiunii.
Dacă acest proces verbal nu a fost atacat în termenul legal stabilit,are caracter de titlu
executoriu.
Dacă procesul verbal încheiat nu a fost comunicat în termenul legal, atunci va opera
prescripţia executării amenzii.
Potrivit art.4¹ alin.(2) din legea 11/1991 modificată, aplicarea sancţiunilor
contravenţionale prevăzute la art.4 alin.(1) al legii se vor prescrie în timp de 3 ani de la data
comiterii contravenţiei .
Procesul verbal va putea fi atacat cu plângere în termen de 15 zile de la înmânare
sau comunicare.
Plângerea va putea fi:
 formulată de partea vătămată - doar în ceea ce priveşte despăgubirea;
 formulată de cel căruia îi aparţin bunurile, altul decât contravenientul - doar
cu privire la măsura confiscării,
 depusă la judecătoria în a cărui rază teritorială s-a comis contravenţia, aceasta
având competenţa de a o soluţiona.
Împotriva soluţiei date la plângerea formulată există o singură cale de atac, cu
caracter extraordinar, şi anume cea a recursului, care poate fi exercitată în termen de 15 zile
de la comunicarea hotărârii.
Instanţa competentă a judeca recursul este tribunalul - secţia de contencios
administrativ.
Executarea sancţiunii aplicate şi a măsurilor luate prin procesul verbal de
contravenţie este de competenţa organului din care face parte agentul constatator atunci când
nu s-au exercitat căi de atac.
Dacă acestea s-au exercitat, competenţa revine judecătoriei care a soluţionat
plângerea, ca instanţă de executare.

b. Răspunderea penală
În situația comiterii unei infracțiuni de concurență neloială va opera răspunderea
penală față de autor și acestuia i se va putea aplica o pedeapsă cu închisoarea de la 3 luni la 2
ani ori o amendă penală, așa cum e prevăzut expres în Art.5 al Legii 11/1991 republicată.
 În situația în care au fost comise infracțiuni de concurență neloială, acțiunea penală
va putea fi pusă în mișcare numai, după caz, potrivit art.8 din L.11/1991:
 La plângerea prealabilă a persoanei vătămate
 La sesizarea camerei de comerț și industrie teritoriale
 La sesizarea altei organizații profesionale
 La sesizarea persoanelor împuternicite de Consiliul Concurenței
În art.7 alin.(1) al legii privind combaterea concurenței neloiale, legiuitorul dispune că
orice persoană care are un interes legitim se poate adresa direct instanțelor de judecată
competente pentru :
- încetarea și interzicerea practicilor de concurență neloială
- acoperirea prejudiciilor morale și patrimoniale produse prin aceste practici, fără a
exista o obligativitate a parcurgerii unei formalități în fața Consiliului Concurenței.
Conform alin.(2) al aceluiași articol, competența de soluționare a acțiunilor ce provin
dintr-o practică de concurență neloială o deține Tribunalul din raza teritorială în care s-a
comis fapta ori în care se găsește sediul pârâtului. Dacă nu există un sediu, atunci tribunalul
de la domiciliul pârâtului.
Pentru a preveni producerea unei pagube iminente, instanțele competente au
posibilitatea ca, în procedură de urgență, să dispună încetarea ori interzicerea practicilor
comerciale neloiale, atunci când le constată, până la data soluționării cauzei. Totodată, la
cererea deținătorului legitim al unui secret comercial2, instanța va putea să dispună măsuri de
interzicere a exploatării industriale și/sau comerciale a produselor obținute prin însușirea
ilicită a secretului comercial ori distrugerea acestor produse. Interdicția dispusă va înceta în
momentul în care informația a devenit publică. Dispunerea acestor interdicții este prev. expres
în alin.(3) și (6) ale art.7 din L.11/1991 republicată.

2
Cf. Art.11lit.d) și e), secret comercial – e orice informaţie care, total sau parţial, nu este în general cunoscută sau nu este
uşor accesibilă persoanelor din mediul care se ocupă în mod obişnuit cu acest gen de informaţie şi care dobândeşte o valoare
comercială prin faptul că este secretă, pentru care deţinătorul legitim a luat măsuri rezonabile ţinând seama de circumstanţe,
pentru a fi menţinută în regim de secret; protecţia secretului comercial operează atât timp cât condiţiile enunţate anterior sunt
îndeplinite în mod cumulativ; deţinător legitim al unui secret comercial-e orice persoană fizică sau juridică ce deţine
controlul legal asupra unui secret comercial;