Universitatea “Gheorghe Asachi”

Facultatea. CMMI
Specializare. Design Industrial

REFERAT
LEGILE ESTETICII INDUSTRIALE

Conferențiar univ. dr. ing. Vasile Merticaru

Masterand. Pintilie Robert-George

GENERALITĂȚI.DEFINIȚIE
Estetică industrială este o disciplină care s-a impus în societatea contemporană deoarece
are o largă aplicabilitate.Ea poate fi definită că știință a frumosului în domniul producției
industriale, fiind o activitate creatoare ce îmbină în egală măsură utilul cu frumosul, teoria cu
practică, generalizarea și creația materială, conform unor principii și metode științifice.Estetică
industrială este o expresia a științei, tehnicii și artei, extinzându-se și asupra unor aspecte ale
mediului înconjurător uman care sunt condiționate de către producția industrială.
Estetică este o știință globală care cuprinde atât elemente de proiectare cât și elemente de
psihologie a formelor, de teorie a consumurilor, de sociologie a gusturilor etc, scopul esteticii
industriale fiind acela de a oferi designer-ului platforma necesară în toate acțiunile practice ce
urmează să le întreprindă.
Cerințele impuse esteticii industriale au un caracter specific interdisciplinar ea situându-
se într-o zona de intersecție a mai multor discipline cum ar fi: estetică cotidiană, ergonomia,
știință comportamentului și a mediului ambiant, cercetarea științifică a viitorului, bionică.
Denumirea de estetică provine de la cuvântul grecesc AISTETIKOS având înțelesul de
fenomen care se referă la percepția senzorială.Estetică generală studiază frumosul în toate
formele de manifestare, atât în natură cât și în domeniile creației umane și are un important rol
informativ și educativ în societate.În cunoscută revista americană "Time" se făcea mențiunea că
"Estetică industrială este fenomenul cel mai esențial al secolului XX".
Procesul fundamental de modernizare a producției materiale este subordonat
dezideratului principal de ridicare a nivelului de civilizație prin satisfacerea cerințelor materiale
și spirituale ale omului.Implicarea esteticii în toate domeniile a constituit un factor de real
progres, contribuind la umanizarea produselor, activității și vieții.Azi apare evidență preocuparea
că obiectul cu destinație practică, produs industrial, să rețină atenția și prin înfățișarea să plăcută.
În acest scop se disting modalități că folosirea ornamentului și decorației aplicate
produslui să funcționeze la parametrii acceptabili.
Proiectarea estetică a produslui concomitent cu proiectarea să tehnică e o modalitate care
conferă obiectului calități estetice inerente.Formă obiectului este dependență de funcționalitatea
la care trebuie să răspundă.

SCURT ISTORIC AL ESTETICII INDUSTRIALE

Tendința omului de a modela lumea și de a o transformă în folosul sau, este

străveche.Producția în serie mare a condus la ieftinirea obiectelor și la democratizarea
consumului.Un obiect este dorit numai dacă este plăcut.Domeniul esteticii este vast, întinzându-
se de la obiectul de uz coditian, până la cele mai complexe aparate, de la ansamblul coerent al
locuinței până la întreg environment-ul uman.
În zilele noastre, estetică industrială ocupă un loc primordial, atât din punct de vedere
economic - că factor de vedere economic - că factor de seama a producției - cât și din punct de
vedere social - că factor educativ, estetic și creator de mediu.Dezvoltarea accelerată a industriei
și construcțiilor a creat pe lângă avantaje și unele neajunsuri, în sensul că s-au accentuat
preocuparea față de cantitatea și funcționalitatea produselor în dauna calității estetice adâncind
prăpastia dintre artă și industrie.

Preocupările față de estetică produselor au căpătat particularități specifice în diverse țări

ale Europei funcție de personalitatea creatorilor și psihologia creatorului.Pentru realizarea
esteticii produselor, la noi s-au organizat școli de arte și meserii unde mulți meseriași "artiști
internaționali" au devenit virtuozi realizatori, nu numai în domeniul producției industriale dar și
chiar în cel al artelor pure.La aceste școli s-au format sculptori Brâncuși și Paciurea exemple
nesingulare.
Standardizarea elastică și permanent dinamică era considerată că o forță vitală prin
intermediul căreia se putea promova noul, utilul și frumosul stabilind criterii variabile,
suscetabile și admise de bunul gust.După primul război mondial cele mai multe produse sunt
studiate și proiectate în cadrul unor noi concepții, produsele industriale implicând o angajare
importantă din punct de vedere al reperatarii, al standardizării și al serilor mari sau
mici.Creatorul industrial nu-și mai putea permite să aibă o cunoaștere incompletă sau greșită
pentru că un produs realizat în mii sau sute de mii de exemplare constă mult producându-se
pagube materiale și spirituale în viață consumatorilor.
Creatorul trebuie să găsească soluții practice, dinamice și rezolvări eficiente în raport cu
nivelul și gustul epocii și mai ales cu cel individual al consumatorului.Designer-ul trebuie să fie
un bun inginer, un bun comerciant, un bun artist, sociolog și chiar psiholog.
Un continuator al preocupărilor școlilor lui Herman Mutesius a fost Walter Gropius, care
a înființat în 1919 școală "Bauhaus" și care afirmă care a descoperit modalitatea de a coordona
eforturile tuturor creatorilor de elemente artistice și tehnice concentrându-le în direcția unei
armonii și eficiente sporite a relației dintre util și frumos în cadrul arhitecturii, prelucrării teriei
prime și circulației produselor creând o societate de meșteșugari.
În cadrul acestei școli s-au realizat prototipuri de mobilier, corpuri de iluminat având
formă, coloritul și functionalitea realizate într-o manieră deosebită pe scară largă, materii prime
noi și prin realizarea unor combinații inedite în formă și colorit.
În 1933 după 14 ani de funcționare școală este desființată de naziști, iar Walter Gropins și
elevii săi sunt nevoiți să părăsească țară și să emigreze în America.Aceștia au continuat
intiativele școlii Bauhaus reproiectind o serie de produse care le-au diferențiat net de cele vechi
prin formă, colorit, suplețe, elegantă și frumusețe.
Între 1930-1934 majoritatea produselor mai importante din economia americană au fost
reproiectate.S-a realizat cu această ocazie un adevărat stil industrial de proiectare și reproiectare
a produselor.
Astăzi tot mai mulți patroni sunt conștienți că-și pot mari profiturile dacă implică design-
ul în aria întreprinderilor lor.Cu toate acestea sunt mulți manageri și tehnicieni din întreprinderi
mici și mijlocii care au o idee vagă despre design-ul industrial.Astfel, ei se gândesc la produse
elegante, la accesorii scumpe dar mai puțîn la creatorii de design care să poată realiza produse
frumoase.O serie de activități de concepție în diferite domenii se încheie acolo unde începe
execuția.Proiectantul obiectului in serie asista neputincios la felul cum mașină repetă la nesfârșit
cele mai mici erori de concepție.
Estetică industrială se naște din relativă independența a mașinii, a necesității de a crea
obiecte care nu sunt concepute pentru un individ anume, ci pentru o multitudine de anonimi, cu
toate diversitatea de caracteristici care decurge de aici.
Omul nu creează numai după legile, necesității, ci și după legile frumosului, în limbile
romantice: "ars-artis" înseamnă, pricepere, îndemânare, "artiflex" înseamnă meșteșugar sau
muncitor.În limbile germanice: "kunst" - artă derivă din versul "konnen" care înseamnă a fi în
stare, a putea.Artă și tehnică se întrepătrund structural.Orice artă cuprinde și un procedeu tehnic
de realizare, și orice obiect creat printr-un anume procedeu tehnic tinde către o oarecare valore
estetică.
Sprea sfârșitul secolului XX, o serie de invenții tehnice mai vechi își găsesc acel echilibru
între tehnic, economic, ergonomic, funcțional și formal care face că un obiect să poate fi produs
industrial în serie și folosit eficient.În acest sens se pot da două exemple grăitoare: invenția
mașinii de cusut și a bicicletei.
Necesitatea studierii esteticii formelor industriale a fost relevanță în Anglia încă din 1832
când Șir Robert Peel atrăgea atenția că produsele industriale engleze, în ciuda superiorității lor
tehnice, prezintă deficiențe din punct de vedere al "pictorial design-ului".Că urmare s-au creat în
Anglia o serie de școli de "arte și meserii".Pe această linie a mers Henry Cole (1808-1882) unul
din promotorii gândirii funcționaliste engleze.Oamenii de gândire și sensibilitate deosiebita, cum
au fost John Ruskin (1819-1900) și poetul și artistul Wiliam Moris gânditor socialist utopic, au
socotit mașinismul că un rău în sine.

LEGILE ESTETICII INDUSTRIALE

În anul 1951 Jaques Vienot a fondat revista "L'Estetique industrielle" în care a publicat o
serie de studii schițând pentru prima dată legile fundamentale ale esteticii industriale.Prin aceste
legi el a încercat stabilirea unui echilibru între factorii de baza conduc la dezvoltarea producției
de bunuri corespunzătoare criteriilor esteticii industriale.Punând în practică aceste legi se ajunge
la atingerea scorulului final al esteticii industriale și anume: orice producție industrială trebuie să
fie o generatoare de frumusețe și bun gust.
Aceste legi sunt:
a)Legea Economiei. Economia mijloacelor și materialelor folosite(prețul de revenire
minim)să nu dăuneze valorii funcționale și nici calității obiectului considerat că o condiție
determinantă a frumosului util;
b)Legea aptitudinii de utilizare și a valorii funcționale.Este normal că numai obiectele
perfect adaptate funcției lor să răspundă criteriilor esteticii industriale.Estetică industrială implică
o armonie intimă în caracterul funcțional și aspectul exterior al produsului;
c)Legea unității și a compoziției.Elementele constituitive ale unui produs să fie concepute
unele în raport cu altele și în același timp toate în funcție de ansamblu.Obiectele funcționale să
corespundă legilor de echilibru static și dinamic în proporțiile pe care le prezintă formă lor și
ținând seama de proprietățile materialelor folosite;
d)Legea armoniei între aspect și funcție.La produsele care satisfac legile esteticii
industriale nu există conflict ci numai armonie între satisfacția estetică pe care o simte
spectatorul dezinteresant și satisfacția estetică pe care o simte spectatorul dezinteresat și
satisfacția practică a celui care-l utilizează;
e) Legea stilului.Pentru un obiect util nu se poate pretinde a avea un caracter de
frumusețe permanentă decât dacă este conceput în afară influenței modei.Din caracteristicile
estetice ale produselor utile ale unei epoci, rezultă un stil care este expresia acesteia;
f) Legea evoluției și a relativității.Estetică industrială nu are un caracter static, ea este în
continuă schimbare.Frumusețea obiectelor utile este funcție de stadiul de dezvoltare a tehnicii
care necesită un timp de maturizare pentru a ajunge la stadiul de dezvoltare care-i va permite să
găsească o expresie estetică echilibrată tipică;
g) Legea gustului.Estetică unui produs util se exprimă prin structura, formă, echilibrul
proporțiilor, detalii de prezentare, culoarea, linia să și alegerea materialelor care asigura un plus
de gust produsului;
h) Legea satisfacției.Elementele care dau frumusețea unui obiect util trebuie să acționeze
asupra tuturor simțurilor umane impresionând nu numai vederea, ci și auzul, pipăitul, mirosul și
gustul;
i) Legea mișcării.Obiectele destinate să se miște în spațiu(aer, apă, pământ)își găsesc în
mișcarea pe care o au, caracteristică esențială a esteticii lor;
j) Legea ierarhiei și a finalității.Estetică industrială nu poate face abstracție de finalitatea
unui produs.Se stabilește astfel o ierarhie morală între diversele proiecte și anume proiectele care
vizează un obiectiv nobil legat de progresul umanității sunt prioritate celor care se referă la
activități minore sau au caracter distructiv și a căror admirație fără rezervă este periculoasă;
k) Legea probitatii.Estetică industrială implică cinste și sinceritatea în alegerea materiilor
și materialelor folosite.Nu este permisă utilizarea cu bună știință a unor acoperiri, placări sau
carosaje în scopul disimulării unor materiale sau caracteristici susceptibile a compromite bună
funcționare a produsului;
l)Legea artelor implicate.Estetică industrială implică o integrare a gândirii estetice în
elaborarea produselor utile, apelând la elemente de exprimare specifice diferitelor modalități de
creație artistică pe care le adaptează scopului.

Concluzii:
Peisajul vizual este invadat de o diversitate de mărci, imagini ce reflectă specificul şi
personalitatea companiilor. Complexitatea şi semnificaţia acestor imagini grafice – logotipuri şi
simboluri – au o mare însemnătate pentru crearea unei identităţi vizuale puternice.
Identitatea corporaţiei derivă din stilul vizual al organizaţiei, un factor care afectează
poziţia firmei pe piaţă.
Elementele vizuale, partea vizibilă a identităţîi corporaţiei, au un rol foarte important,
fiind mijlocul imediat şi direct de a cunoaşte o companie. Construcţia lor se bazează pe un
demers ideatic şi creator, deopotrivă.
Identitatea corporaţiei se manifestă în trei domenii majore: produse şi servicii, ambient,
comunicare. Noile abordări ale identităţîi arată că această trebuie să aibă în vedere percepţiile
oamenilor faţă de aceste arii problematice.
 Designul poate ajută la împlinirea nevoilor estetice ale consumatorilor şi de aceea,
designul este fundamental pentru identitatea corporaţiei.
Activitatea inovatoare şi creativă nu constituie apanajul exclusiv al designerilor şi al
specialiştilor în concepţie. Întreaga organizaţie trebuie să devină conştientă de importanţa
designului şi esteticii şi să-i înveţe limbajul.
O strategie estetică implementată cu succes creează identitatea organizaţiei şi a
produselor\serviciilor sale, permiţând : - diferenţierea produselor\serviciilor de cele ale
concurenţei într-un mod unic, relevant şi motivant pentru clienţi, furnizori, acordând un plus de
valoare pentru acestea; - amplificarea percepţiei valorii produselor\serviciilor, impulsionând şi
susţînând preţuri superioare; - lansarea unor produse\servicii noi mai repede şi mai eficient din
punct de vedere al costurilor.
  Nevoia companiilor româneşti de a-şi face cunoscute afacerile au stimulat interesul
managerilor faţă de imaginea firmei lor. Stabilirea unei imagini este o condiţie obligatorie a
succesului unei companii. Pe termen lung, perfecţionarea imaginii şi exprimarea ei vor da
vitalitate companiei şi o vor ajută să creasca.

BIBLIOGRAFIE
1. Pamfilie, R., Procopie, R., Design şi Estetica mărfurilor, Editura A.S.E., Bucureşti, 2002
2. Design industrial , https://ro.wikipedia.org/wiki/Design_industrial
3. Noțiuni de design și estetică a mărfurilor
4. Pascadi, I.,Estetică între ştiinţă şi artă, Editura Albatros, 1971