Eşti tu gata, dacă Domnul ar veni astăzi?

Apocalipsa 19.7,8

A.J. Atkins
© SoundWords, Online începând de la: 09.08.2019, Actualizat: 09.08.2019

© SoundWords 2000–2020. Toate drepturile rezervate.

Toate articolele sunt prevăzute pentru folosirea exclusiv personală. Ele pot fi distribuite şi fără cererea permisului de
distribuire. Sunt interzise orice forme de multiplicare în scopuri comerciale. Publicarea pe alte pagini de internet este
permisă numai cu acceptul redacţiei noastre.

Pagina 1 din 5 soundwords.de/ro/a11907.html

Eşti tu gata, dacă Domnul ar veni astăzi? A.J. Atkins
Apocalipsa 19.7,8

Versete călăuzitoare: Apocalipsa 19.7,8

Apocalipsa 19.7,8: Să ne bucurăm şi să ne veselim şi să-I dăm glorie, pentru că nunta

Mielului a venit şi soţia Lui s-a pregătit. Şi i s-a dat să se îmbrace în in subţire, strălucitor
şi curat, pentru că inul subţire sunt faptele drepte ale sfinţilor.

Introducere
Domnul vine! Şi El vine, aşa cum credem noi, foarte curând (Apocalipsa 3.11). Aceasta pare
să fie pretutindeni convingerea fermă a creştinilor spirituali. A trecut aproape un secol1 de
când în creştinătate a răsunat strigătul: „Iată, Mirele”. Începând de atunci semnele s-a înmulţit
ca număr şi importanţă. Acum ele sunt foarte numeroase. Deja lumea simte demult că ceva
trebuie să aibă loc. Biserica (Adunarea) nu are nevoie de semne, însă ele apar şi sunt ca nişte
semnale luminoase şi atenţionează pe toţi care au ochi să vadă, că s-a apropiat ora arătării
revenirii vizibile a lui Hristos. Dacă răpirea sfinţilor precede revenirea vizibilă a lui Hristos în
putere şi glorie mare, atunci semnele apropierii ultimului eveniment trebuie să fie şi semnele
apropierii ceasului răpirii, conform cu 1 Tesaloniceni 4.

Făcut potrivit
Deoarece venirea Lui este aşa de apropiată, se pune cu mare urgenţă întrebarea: „Suntem
noi gata?”

Într-un anumit sens este aşa pentru fiecare credincios adevărat, căci noi citim: „Mulţumind
Tatălui, care ne-a învrednicit să avem parte de moştenirea sfinţilor în lumină” (Coloseni 1.12).
Da, ca „spălaţi, sfinţiţi şi îndreptăţiţi în Numele Domnului Isus şi prin Duhul Dumnezeului
nostru” fiecare sfânt este pregătit pentru răpire în glorie, şi în această privinţă niciodată el nu
va fi făcut mai potrivit, căci aceasta este o chestiune cu totul a harului divin. Nici o lucrare, pe
care noi am putea-o face, nu are vreo însemnătate în privinţa aceasta. Dreptul nostru la glorie
constă numai în sângele lui Hristos şi în nimic altceva.

A fi practic potrivit
Există însă şi o altă latură. Dacă citim corect Scriptura, găsim că există şi o vrednicie practică,
o pregătire a inimii şi o îndreptare a drumurilor, pe care le arată mai multe pasaje. Citim de
exemplu, printre altele: „Nunta Mielului a venit şi soţia Lui s-a pregătit” (Apocalipsa 19.7).
Această pregătire, ca toate celelalte, este rodul harului, bazat pe marea lucrare de la Golgota,
dar deoarece este o pregătire practică are ca premisă o lucrare în care este necesară
conlucrarea noastră. Căci ia seama la cuvântul: „s-a pregătit”. Aceasta este ceea ce vrem să
accentuăm, o chestiune serioasă şi urgentă de cea mai mare importanţă pentru fiecare creştin
născut din nou.

Să privim mai îndeaproape ce include în sine acest „s-a pregătit” şi cum are loc această
pregătire. Înainte de toate este o pregătire a inimii şi a sentimentelor. Cunoaşterea profetică a
Cuvântului este bună şi chiar necesară. De asemenea şi diferenţierea adevărului referitor la

Pagina 2 din 5 soundwords.de/ro/a11907.html

Eşti tu gata, dacă Domnul ar veni astăzi? A.J. Atkins
Apocalipsa 19.7,8

administrarea timpului este esenţial pentru înţelegerea corectă a lucrurilor credinţei. Însă
Domnul se uită în primul rând la dragostea şi dorinţa după El. Nimic nu poate înlocui lipsa
acestora. Dar dacă este prezentă dragostea, atunci cu siguranţă aceasta se arată într-o
aşteptare cu bucurie a revenirii Sale (1 Tesaloniceni 1.9,10), într-o străduinţă în a-I sluji, şi în
aceea că avem un simţământ pentru ceea ce este cu adevărat important pentru El.

Este deci bine să ne punem din inimă şi sincer întrebarea: Este ceva între inimile noastre şi
El? Sunt lucruri ascunse în sufletele noastre? Am planificat noi lucruri care fac ca gândul la
venirea Sa să fie amânat în inimile noastre? Suntem noi încurcaţi în afaceri, de care cu
plăcere dorim să fim eliberaţi dacă am şti că El ar reveni mâine? Suntem noi legaţi cu anumite
străduinţe, cu prietenii neplăcute sau cu lucruri care ne-ar face să ne ruşinăm la venirea Lui?
El să ne dea har să fim bine pregătiţi în privinţa aceasta şi, dacă este necesar, în prezenţa Lui
să fim curaţi, pentru ca noi să trăim în dragoste de El cu inimi care nu ne condamnă şi să ne
ostenim cu râvnă să-I fim plăcuţi, şi să aşteptăm cu bucurie Împărăţia şi gloria Lui. Aceasta
înseamnă, spus pe scurt, să fim pregătiţi în privinţa sentimentului nostru.

Haina de in subţire
Însă aceasta nu este totul. Citim cu privire la soţia Mielului: „Şi i s-a dat să se îmbrace în in
subţire, strălucitor şi curat, pentru că inul subţire sunt faptele drepte ale sfinţilor.” (Apocalipsa
19.8). „Inul subţire” aminteşte de Cortul întâlnirii, unde a ocupat un loc bătător la ochi şi se
referea la Hristos şi prezenta curăţia Lui desăvârşită şi nepătată ca „Cel drept”. Cât de mult
iubeşte El dreptatea şi urăşte fărădelegea. Însă aici în cartea Apocalipsa vedem că ceea ce
era adevărat fără îngrădire cu privire la El, a devenit adevărat în ceea ce priveşte starea
pentru aceia care vor fi veşnic alături de El. Haina, pe care ei o vor purta atunci, se pregăteşte
acum. Orice acţiune dreaptă, făcută pe pământ de cei sfinţi, adaugă ceva la ţesătură şi la
frumuseţea ei. Se spune: „Soţia Lui s-a pregătit”, şi în Psalmul 45.14 se spune: „Ea va fi
adusă Împăratului în veşminte brodate”. Hainele sunt acele lucruri cu care noi apărem
înaintea altora. Simbolic ele vorbesc despre umblarea noastră şi de drumurile noastre.
Domnul doreşte să fim într-o activitate care arată că noi suntem gata şi cu privire la
comportarea noastră.

Însă comportarea, umblarea şi drumurile sunt ceva exterior şi mărturisesc despre ceea ce noi
suntem lăuntric. De aceea o stare lăuntrică potrivită este la fel de necesară ca şi una
exterioară, sfinţenia la fel de mult ca şi dreptatea. De aceea citim: „Oricine are speranţa
aceasta în El se curăţeşte, după cum El este curat” (1 Ioan 3.3). „Fără sfinţenie nimeni nu va
vedea pe Domnul”, aceasta este o necesitate absolut necesară, şi totuşi, potrivit gloriei harului
lui Dumnezeu noi vom fi ca El, căci „Îl vom vedea aşa cum este” (1 Ioan 3.3). Perspectiva
aceasta – şi cât de mare este acest „nu s-a arătat încă ce vom fi” – este o speranţă care
ascunde în sine o putere minunată de transformare şi are efect curăţitor. Este cu adevărat o
speranţă binecuvântată, dar şi una curăţitoare. Noi trebuie să fim pregătiţi şi din punct de
vedere al caracterului, şi dacă medităm la această speranţă şi îi oferim loc să ne influenţeze,
atunci aceasta va realiza acea curăţie personală, fără de care nimeni nu va vedea pe
Dumnezeu.

Candele pregătite
Pagina 3 din 5 soundwords.de/ro/a11907.html
Eşti tu gata, dacă Domnul ar veni astăzi? A.J. Atkins
Apocalipsa 19.7,8

Dorim apoi să ne ocupăm cu un alt gând referitor la a fi pregătit, care este necesar cu privire la
revenirea Domnului. El este cuprins în parabola cu cele zece fecioare din evanghelia după
Matei 25. Este adevărat că această parabolă vorbeşte despre Împărăţia cerurilor şi nu despre
Biserică (Adunare) şi că fecioarele nu simbolizează Biserica. Însă pe de altă parte cele zece
fecioare prezintă o relaţie, în care sunt aduşi aceia care aparţin Bisericii. Din acest motiv
această parabolă are să ne spună şi nouă ceva. Citim: „Atunci toate fecioarele acelea s-au
ridicat şi şi-au pregătit candelele.” Fecioarele chibzuite aveau candele, aveau untdelemn, era
lumină, dar lumina a ajuns difuză, deoarece fitilul nu era în ordine. Are puţină valoare să aduci
fitilul în ordine, dacă nu este untdelemn, şi invers, dacă untdelemnul este prezent trebuie şi
fitilul să fie în ordine, dacă lumina trebuie să strălucească. Lumina vorbeşte despre mărturie.
Noi suntem puşi ca lumină, ca să luminăm în această lume întunecată, „prezentând Cuvântul
vieţii”. Facem noi aceasta? Dacă nu facem, nu este atunci în zadar toată cunoştinţa noastră
despre venirea Domnului? Căci numai atunci când ne comportăm corespunzător acestui
adevăr este prezentă acea putere, cum nu este alta asemenea ei, ca să influenţăm poporul lui
Dumnezeu cu privire la Evanghelie.

Aşa cum citim în Apocalipsa 22.17, mireasa în armonie cu Duhul strigă: „Vino!” Însă apoi ea
priveşte şi la necazul din lume şi strigă: „Cine însetează, să vină!” Acesta este ultimul strigăt
al Evangheliei în Scriptură, şi locul unde se află este deosebit de impresionant. Fie ca noi toţi,
individual sau în părtăşie, să avem har să dăm la o parte tot ce împiedică strălucirea luminii,
ca să fim o mărturie permanentă despre Hristosul care va veni, care a rezolvat toate nevoile
noastre şi care este suficient de mare şi de milos ca să rezolve nevoile lumii. Să luăm seama,
ca să audă de venirea Lui şi cei din jurul nostru. Numai Dumnezeu ştie cât de mulţi dintre ei se
vor trezi în ultimul ceas prin mărturia acestui adevăr. În felul acesta vom fi pregătiţi cu privire
la mărturie, şi când Îl vom vedem, inimile noastre nu ne vor condamna.

Rebeca ca simbol al Bisericii (Adunării)

În final vrem să facem o aluzie frumoasă, pe care ne-o dă relatarea despre Rebeca. Chiar
dacă nu este exact simbolic, totuşi istoria ei este un indiciu frumos referitor la Biserică, care
este călăuzită prin pustie de către slujitorul credincios, ca s-o aducă împreună cu fiul preaiubit
al tatălui. Pentru ea a sosit momentul când lunga călătorie s-a sfârşit şi de departe a văzut pe
acela a cărui mireasă va fi în curând. Citim acolo că ea s-a coborât de pe cămilă şi şi-a luat
voalul ca să se învelească. Dacă privim peste acest obicei oriental, nu vedem noi în aceasta
castitatea adevăratei dragoste din zilele noastre? Vedem în jurul nostru aşa de multe biserici
false laodiceene, care în delirul mare al bogăţiei lor aparente se laudă şi în autoînşelarea lor şi
lipsa lor de ruşine dau pradă lumi lucrurile lor sfinte. Este o mare mângâiere să şti că
adevărata Biserică, Adunarea lui Dumnezeu, care în curând va fi răpită, devine tot mai mult
conştientă de revenirea apropiată a Mirelui ei. Inima ei bate mai tare, ea are dorinţa să fie o
însoţitoare potrivită Lui, ea se pregăteşte, se îmbracă.

Fie ca noi să avem parte de har, ca în concordanţă cu aceasta să învăluim în moartea Sa eul
nostru, tot ce ne oferă prestigiu ca oameni în carne. Şi dacă Domnul nostru va veni, fie ca noi
să fim pregătiţi având sentimentul dragostei şi adorării. Să facă Domnul ca inimile alor Săi de
pretutindeni să fie profund mişcate de venirea Sa şi să se pregătească, ca astfel să fie gata
pentru El în ceea ce priveşte simţămintele, comportarea, curăţia, mărturia şi sensibilitatea.

Pagina 4 din 5 soundwords.de/ro/a11907.html

Eşti tu gata, dacă Domnul ar veni astăzi? A.J. Atkins
Apocalipsa 19.7,8

Totul, repetăm aceasta, este prin har, însă acest har, care ne dă un drept desăvârşit şi în mod
desăvârşit poartă grijă, lucrează în noi, aşa că prin Duhul Sfânt se arată o pregătire practică şi
o stare corespunzătoare pentru locul pregătit dinainte pentru noi, care este al nostru deoarece
facem parte din aceia pe care El îi numeşte „Biserica Mea”. Fie ca noi să fim un popor pregătit
pentru Domnul.

Adnotare

[1] Remarca redacţiei: Articolul a fost scris înainte de 1930.

Tradus de la: Bist du bereit wenn der Herr heute käme?

Titlul original: „Sind wir bereit?“

din Der Dienst des Wortes, anul 8, 1930, pag. 54–60

Traducere: Ion Simionescu

Pagina 5 din 5 soundwords.de/ro/a11907.html