MD-2004, CHIŞINĂU, BD.

ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT, 168, TEL: 022 23-78-61 | FAX: 022
23-54-41, www.utm.md
FACULTATEA ELECTRONICĂ ȘI TELECOMUNICAȚII
Departamentul TSE
Învățămînt cu frecvența redusă, ciclul VI Licența
Programul de studiu Electronica Aplicată

Referat
La lucrare de laborator nr. 2

Unitatea de curs : Televiziune (lab).

Tema: " Descrierea blocurilor in Simulink ”

A efectuat
studentul gr. E-181fr D Petic

A verificat
conf. univ., dr. P Meriacri

Chişinău 2021
Tema: Descrierea blocurilor in Simulink
1.1 Introducere
Introducere în Simulink
Simulink (Simulation + Link) este o extensie a programului Matlab care oferă posibilitatea de a modela, simula și
analiza sisteme dinamice. Interfața grafică Simulink ușurează construcția și simularea (vizualizarea) modelelor
sistemelor dinamice.
Construcția modelelor este simplificată prin existența unor blocuri (librării) care conțin funcții ce pot fi ușor
utilizate în construcția modelului (drag-and-drop) și conectarea
acestora cu doar câteva click-uri.
Simulink conține o gamă largă de funcții și blocuri pentru construcția și analiza
atât a sistemelor liniare cât și a celor neliniare, în domeniile timp și frecvență (Fourier, Laplace, Z).
Ca parte integrală a Matlab, Simulink poate comunica ușor cu nucleul Matlab Script, permițând
utilizatorului să folosească caracteristicile avantajoase ale amândurora:
funcțiile Matlab predefinite sau construite de utilizator pot fi apelate direct din blocuri

Accesarea librăriilor de blocuri din Simulink se poate face fie din Command Window (simulink + Enter), fie din
butonul special pentru deschiderea acestor librarii.

Pentru modelarea de sistem este furnizată o interfaţă grafică intuitivă şi foarte uşor
de utilizat. Blocurile sunt plasate şi interconectate cu ajutorul mouse-ului ceea ce reprezintă un
foarte mare avantaj (faţă de scrierea directă a ecuaţiilor diferenţiale ce definesc un sistem).
Simulink oferă o colecţie foarte mare de blocuri cum ar fi: generatoare de semnal,
instrumente de vizualizare, blocuri care realizează funcţii matematice, componente liniare şi
neliniare, etc. Setul de blocuri furnizat poate fi extins oricând cu noi blocuri – este furnizată
documentaţie completă despre felul cum se poate crea un nou bloc. Mai multe blocuri pot fi
grupate oricând într-un bloc nou, oferind astfel posibilităţi extinse de analiză la un nivel
superior de organizare. După definirea unui model nou, simularea se poate efectua atât în
mod grafic cât şi cu ajutorul interpreterului. Cele două instrumente sunt legate unul de celălalt
şi astfel se poate opta pentru oricare dintre ele. În continuare vom folosi exclusiv modul grafic
pentru simplitatea utilizării şi datorită faptului că se evită scrierea de cod (consumator de timp
şi o potenţială sursă de erori). Pentru lansarea programului Simulink se tastează în mediul
Matlab comanda:
 simulink

Fereastra care se deschide conţine toate blocurile disponibile grupate pe categorii.

Figura nr. 1 arată modul în care este reprezentată aceasta în versiunea 7 sub sistemul de
operare Windows. În partea superioară a figurii 1 sunt marcate iconiţele care se pot apăsa
pentru crearea unui document nou sau pentru deschiderea unui fişier ce conţine o schemă deja
realizată.
Partea centrală a ferestrei este ocupată de componentele propriu-zise organizate în
grupuri. Vom folosi în continuare blocuri din grupurile “Simulink” şi “Signal Processing
Blockset”. Dacă se deschide biblioteca “Simulink” se observă următoarele categorii de blocuri:
 Continuous - blocuri ce furnizează funcţii specifice circuitelor analogice: derivare,
integrare, funcţie de transfer, întârziere în domeniul timp, etc.;
 Discrete - blocuri ce furnizează funcţii specifice circuitelor discrete: funcţie de transfer
discretă, filtru discret, întârziere în domeniul timp cu un pas, integrator discret, etc.;
 Function & Tables - blocuri care permit extinderea setului de blocuri existent cu
blocuri create de utilizator;
 Math - funcţii matematice de ordin general: sumă, produs, amplificare, modul, fază,
funcţii trigonometrice, etc.;
 Nolinear - funcţii specifice circuitelor neliniare;
 Signals & Systems - blocuri necesare pentru definirea semnalelor: masă, multiplexor
de mai multe semnale, funcţii pentru preluarea şi salvarea valorilor în spaţiul Matlab,
etc.;
 Sinks - aparate de măsură: multimetru, osciloscop, grafic XY, etc.;
 Sources - surse de semnal: generatoare de semnal sinusoidal, triunghiular,
dreptunghiular, zgomot, rampă, pulsuri, click, etc.

 Se poate obţine o descriere detaliată a fiecărui bloc dacă se selectează şi se urmăreşte în

partea de sus a ferestrei explicaţiile aferente (vezi fig. 1).
Fig. 1. Mediul Simulink
Modulul “Signal Processing Blockset” introduce câteva blocuri noi. Acestea sunt organizate în
următoarele categorii (vezi fig. 1):
 Estimation - blocuri necesare pentru estimarea parametrilor unui semnal;
 Filtering – blocuri necesare proiectarii filtrelor digitale, a filtrelor adaptate etc.
 Math Functions - funcţii matematice aplicabile matricelor, vectorilor sau calcului
statistic.
 Quantizers- blocuri necesare cuantizarii semnalelor discrete.
 Signal Processing Sinks - aparate de măsură specifice prelucrării digitale de semnal;
cel mai folosit va fi “FFT Frame Scope” – o fereastră care afişează direct trasformata
Fourier rapidă a semnalului de interes;
 Signal Processing Sources - surse de semnal discret, sunt completate sursele din
modulul “Simulink”;

Figura 2 prezintă un exemplu de schemă bloc realizat în Simulink şi rezultatele simulării (este
vorba despre un modulator MA). Vom descrie pe scurt cum se realizează comanda simulării.

Fig. 2: Exemplu de simulare realizata in Simulink.

Pentru plasarea unui bloc nou în schemă, acesta este selectat în fereastra bibliotecilor şi
se trage cu mouse-ul până în fereastra în care se desenează schema. Pentru a plasa un bloc
identic se poate repeta operaţia anterioară, sau se poate apăsa şi trage cu butonul drept al mouse-ului
pe blocul existent. Elementele de control ale simulării se gasesc in meniul Simulation -> Configuration
Parameters. Principalii parametri sunt ale simularii sunt descrisi in Fig. 2. Pentru simulările în domeniul
discret (cazul acestui laborator) se va selecta un pas de simulare fix, iar metoda numerică folosită este
“discrete (no continuous states)”.
In exemplu de fata se folosesc semnale continui si de aceea tipul pasului de calcul este
variabila iar valoarea maxima a pasului de esantionare a fost setata la 0.1. Timpul de simulare
este definit prin valorile de început şi sfârşit. După ce aceste setări au fost efectuate se poate
porni/opri simularea cu ajutorul butoanelor “Start” şi “Stop” (vezi fig. 2).

Exemple de aplicaţii in domeniul discret.

Vom propune câteva exemple de aplicaţii pentru a putea detalia caracteristicile unor
blocuri foarte des folosite. Pentru început dorim să realizăm un filtru atât cu ajutorul unei
celule de întârziere cât şi a altor blocuri specializate şi să observăm efectele acestuia la
aplicarea diverselor semnale de intrare. Astfel vom folosi blocurile de generare a semnalelor
(impuls de tip dirac), osciloscopul cu mai multe canale şi diverse funcţii matematice (sumator,
amplificator, element de intarziere cu o unitate).
Filtru discret implementat mai jos are functia de transfer H (z)  1/(1 0.9  z1) si
respectiv ecuatia cu diferente y[n]  x[n]  0.9 y[n 1].

Fig. 3 Exemplu de sistem discret

 Fiind un sistem discret s-au folosit urmatorii parametri de simulare: tipul pasului
de simulare discret iar metoda numerică folosită este “discrete (no continuous states)”.
Timpul de oprire a fost setat la 40 sec. S-a considerat frecventa de esantionare 1Hz. Se
defineste frecventa de esantionare setand corespunzator pasul de esantionare a sursei de
semnal si a celorlalte blocuri. In cazul in care se seteaza pasul de esantionare -1,
frecventa de esantionare a blocului respectiv “imprumuta” pasul de esantionare a sursei
de semnal.
In figura 4 se prezinta acelasi filtru simulat folosind blocul “Discrete Filter”
care se gaseste in Simulink/ Discrete. S-au folosit doua axe in blocul Scope.

Fig. 4 Exemplu de filtru discret implementat folosind blocul “Discret Filter”

Pentru proiectarea filtrelor in Matlab se poate folosi utilitarul fdatool. Acesta se porneste
tastand in linia de comanda fdatool.
 Figura 4. Librăria de blocuri Simulink Figura 5. Editorul Simulink
Butonul de deschidere a librăriei de blocuri se găsește și în interfața grafică (*.mdl /
*.slx) unde este asamblat modelul. Blocurile din librărie sunt grupate în categorii funcționale, între
care regăsim:
Commonly Used Blocks: așa cum sugerează numele, conține blocuri folosite de curând de utilizator.
Dacă un bloc nu mai este folosit un timp, acesta poate
dispărea din Commonly Used Blocks, de aceea nu este recomandată folosirea acestui grup.
Continuous: conține blocuri utile modelării sistemelor în timp continuu, fie pornind de la ecuațiile
diferențiale (blocuri de integrare/derivare), fie după prelucrarea acestor ecuații (modele cu variabile de
stare, funcția de transfer Laplace). Cele mai folosite blocuri din acest grup sunt:

Discrete: conține blocuri specifice modelării în timp discret și cu ajutorul transformatei Z.

Cele mai folosite blocuri din acest grup sunt:

Math Operations: conține operații matematice de bază (adunare, modul, înmulțire cu o constantă -
Gain). Cele mai folosite blocuri din acest grup sunt:
 Signal Routing: conține blocuri de agregare sau decuplare a semnalelor (multiplexor,
demultiplexor, selector, switch). Cele mai folosite blocuri din acest grup sunt:

Source: conține blocuri de generare de semnal (generatoare de semnal sinusoidal, triunghiular sau
dreptunghiular, semnale treaptă unitate, rampe, semnale constante sau aleatoare). Cele mai folosite
blocuri din acest grup sunt:

Sinks: conține blocuri pentru vizualizarea grafică a semnalelor (Scope) și operații asupra
semnalelor care nu necesită întoarcerea acestora în model (salvare în Workspace, oprirea
simulării). Cele mai folosite blocuri din acest grup sunt:

Interfața grafică (*.mdl / *.slx) unde este asamblat modelul mai conține următoarele butoane importante:
New model, accesibil și din File -- New, pentru deschiderea unei interfețe noi
Save, accesibil și din File -- Save, pentru salvarea modelului curent
Run, accesibil și din Simulation Run, pentru rularea simularii
Model Configuration Parameters, pentru configurarea parametrilor de simulare, accesibil și din
Simulatio Model Configuration Parameters

Figura 6. Configurarea parametrilor modelului Simulink

Aici se pot ajusta mai mulți parametri de simulare, inclusiv parametri pentru generarea codului C / VHDL
corespunzător, însă pentru simulări fără implementare industrial (deployment), sunt suficiente setările:
timpul de început și de terminare al simulării, în cazul în care nu există condiții suplimentare de
oprire a simulării când se ajunge într-o anumită stare.
tipul de rezolvare numerică a ecuațiilor diferențiale (Solver type: fixed-step / Solver: ode3) și
pasul de simulare (pentru simulare cu pas fix).
Pentru realizarea modelului, trebuie ținut cont că:
firele (legăturile între blocuri) sunt semnale
blocurile Simulink reprezintă operații sau transformări ale semnalelor
adăugarea denumirii semnalelor deasupra firelor sau a comentariilor nu afectează simularea

Tabel 2. Scurtături utile în construirea modelelor cu ajutorul Simulink

Proprietăți ale sistemelor
Obiective: Verificarea unor proprietăți de bază ale sistemelor (liniaritate, cauzalitate, etc.), atât în cazul în
care este cunoscută relația dintre semnalele de intrare și cele de ieșire, cât și în cazul în care această relație
nu este cunoscută.

Noțiuni teoretice
In funcție de relația dintre semnalele de intrare și cele de ieșire, sistemele prezintă șase proprietăți utile pentru
analiza sau proiectarea lor:
Stabilitate: proprietate esențială pentru a nu exista riscul ca sistemul să genereze semnale crescătoare,
ce tind la infinit (această proprietate va fi discutată pe larg
în altă lucrare de laborator).
Cauzalitate: efectul urmează cauzei, niciodată invers. Consecința: nu vom opera niciodată cu mărimi
viitoare ci doar cu cele trecute și cu cele prezente.
Invarianța în timp: o cauză produce același efect, indiferent de momentul la care cauza este adusă la
intrarea sistemului.
Liniaritate: proprietate care permite aplicarea principiului superpoziției iar aparatul matematic
pentru rezolvare este accesibil.
Reversibilitate: proprietatea ca sistemul să poată fi inversat. Se poate construi un alt sistem cu o
funcție de transfer inversă (pentru reconstituirea intrării din
valorile ieșiririi).
Memorie: prin integrare, într-un sistem cauzal, unei valori imediat anterioare îi este însumată
valoarea prezentă. Deci orice integrator are nevoie de o celulă de memorie care să ”țină minte” valoarea
anterioară.