Lucrarea 6

Relevarea elementelor geometrice ale unui

angrenaj uzat

Obiectiv operaţional: Reconstituirea elementelor geometrice ale

unui angrenaj uzat

1. Consideratii generale

Angrenajul se defineşte ca fiind mecanismul elementar format

din două roţi (sau sectoare) dinţate, mobile în jurul a două axe, având
poziţie relativă invariabilă, una dintre aceste roţi (conducătoare)
antrenând-o pe cealaltă (condusă), prin intermediul dinţilor aflaţi
succesiv şi continuu în contact.
Suprafeţele laterale ale dinţilor se numesc flancuri. Contactul
dintre flancurile dinţilor celor două roţi dă naştere unei cuple
cinematice superioare.
Procesul continuu de contact dintre dinţii celor două roţi
dinţate conjugate, se numeşte angrenare.
Pentru ca un angrenaj să poată transmite mişcarea în ambele
sensuri, dinţii roţilor dinţate au flancurile simetrice.
 Performanţele ridicate în funcţionare au făcut ca angrenajele
să fie printre cele mai răspândite mecanisme cu transmitere a
mişcării şi a puterii.
Orice roată dinţată este caracterizată printr-un număr de dinţi.
Dacă o roată dinţată are un număr de dinţi mare, care tinde la infinit,
aceasta degenerează într-o cremalieră dinţată. Angrenajul format
dintr-o roată dinţată şi o cremalieră serveşte la transformarea
mişcării de rotaţie în mişcare de translaţie şi invers.
Angrenajul poate transmite mişcarea de rotaţie în ambele
sensuri, fapt posibil prin utilizarea dinţilor cu flancuri simetrice.
Angrenajele formează o categorie de organe de maşini foarte
des utilizate în cele mai diverse construcţii de maşini şi utilaje, ca
urmare a avantajelor lor:
– raport de transmitere constant;
– durabilitate şi siguranţa în funcţionare;
– dimensiuni şi gabarit reduse;
– posibilitatea de a transmite puteri într-un domeniu larg de
viteze şi rapoarte de transmisie;
– randament ridicat (ajungând până la 0,995).
Dezavantajele angrenajelor sunt:
– necesitatea unei precizii înalte de execuţie şi montaj;
– funcţionare cu zgomot la viteze ridicate;
– limitarea la o serie de rapoarte de transmitere, deoarece
numărul de dinţi trebuie să fie un număr întreg.
 Teoria generală a angrenării stabileşte condiţia (legea) pe care
trebuie s-o îndeplinească profilul ales pentru dinţi, astfel ca
transmiterea mişcării să se facă într-un raport constant. Această lege
fundamentală pentru angrenare, cere ca normala comună la profilul
dinţilor în punctul de contact, să treacă prin polul angrenării.
Profilurile dinţilor care satisfac această condiţie se numesc
profiluri conjugate.

2. Legea fundamentală a angrenării

Considerând un angrenaj cilindric cu axe paralele, prin

secţionarea lui cu un plan perpendicular pe axe se obţine angrenajul
plan (angrenajul frontal).
Flancurile dinţilor roţilor dinţate, intersectate cu un plan
frontal, definesc profilurile dinţilor. Deci suprafeţele de înfăşurare
reciprocă a dinţilor drepţi – flancurile – pot fi obţinute şi prin
deplasarea profilurilor pe direcţia axelor de rotaţie ale roţilor. În
consecinţă, studiul unui angrenaj cu axe paralele poate fi făcută şi pe
un angrenaj plan.
Se consideră un angrenaj plan (figura 2.21), la care este
surprinsă în angrenare o pereche de profiluri E1, E2 ale dinţilor celor
două roţi dinţate. Se va stabili, în continuare, ce condiţii trebuie să
îndeplinească aceste profiluri pentru ca angrenajul să realizeze un
raport de transmitere instantaneu i12 constant. Roata dinţată 1 se
roteşte în jurul lui O1 cu viteza unghiulară 1  ct şi imprimă roţii
dinţate 2 care se roteşte în jurul lui O 2, cu o viteză unghiulară 2.
Cele două profiluri conjugate E1, E2, vin în contact în punctul B. Se
construieşte mecanismul înlocuitor (echivalent) O1C'1 C'2 O 2 al
mecanismului dat prin înlocuirea cuplei superioare din B.
Articulaţiile C’1, C’2, sunt plasate în centrele de curbură pe normala
comună n-n la cele două profiluri, dusă în punctul de contact B.

Figura 1. Angrenaj plan

Dacă se notează batiul cu 0, centre absolute de rotaţie I10, I20,

vor pune în O1, respectiv O2. Centrele instantanee relative de rotaţie
I13, I23, se vor găsi în cuplele de rotaţie C’1 respectiv C’2. Conform
teoremei coliniarităţii celor trei centre de rotaţie (Aronhold-
Kennedz) centrul instantaneu relativ de rotaţie I 12 este coliniar cu I10,
I20, respectiv cu I13, I23. Deci I12 se va afla la intersecţia liniei
centrelor O1, O2 cu normala comună n-n. Centrul instantaneu relativ
de rotaţie I12 se bucură de proprietatea că viteza relativă v C C 1 2 dintre
două puncte C1, C2 suprapuse cu I12, dar aparţinând elementelor 1,
respectiv 2, este egală cu zero. Deci,
v C1  v C 2  v C1 C 2 (2.74)
unde, v C C  0 .
1 2

Deoarece,
v C1  1  O1C
(2.75)
v C 2  2  O 2 C

va rezulta,
1  O1C  2  O 2 C  0 (2.76)
sau,
 1 
1   O1C   O 2 C   0 (2.77)
 i12 

De unde va rezulta,
1
O1C   O 2C  0 (2.78)
i12

Deoarece O1C şi O 2C sunt doi vectori care au aceeaşi

direcţie şi sens contrar, va rezulta,
1 O C r
  2   2  ct (2.79)
i12 O1C r1

Întrucât articulaţiile O1, O2 sunt fixe, pentru a fi îndeplinită

relaţia de mai sus este necesar ca punctul C  I12 , să fie fix tot timpul
angrenării.
 Deci legea fundamentală a angrenării poate fi enunţată
astfel: pentru ca un angrenaj să asigure un raport de transmitere
constant, profilurile conjugate ale dinţilor roţilor dinţate trebuie să
fie alese de aşa natură, încât normala comună dusă în punctul de
contact a celor două profiluri conjugate să treacă tot timpul printr-
un punct fix C, numit polul angrenării, care împarte distanţa
axială O1O2 în segmente invers proporţionale cu vitezele
unghiulare ale roţilor.
Această lege poate fi generalizată la toate tipurile de angrenaje
cu raport de transmitere constant. Centroidele mişcării relative dintre
cele două roţi, adică locurile geometrice ale centrului instantaneu
relativ de rotaţie I12, înregistrate în sistemele legate de cele două roţi
sunt cercuri cu centrele în O1 şi O2, şi cu razele r  O1C , respectiv
1

r 2  O 2 C . Deoarece aceste cercuri, în timpul funcţionării

angrenajului, rostogolesc fără alunecare se mai numesc cercuri de
rostogolire sau cercuri de rulare. Trebuie remarcat faptul că între
profiluri conjugate aflate în angrenare apare alunecare, cu excepţia
punctelor de pe profiluri, care se găsesc la intersecţia acestora cu
cercurile de rostogolire (în care caz B este tocmai în C). Locul
geometric L a  L a al punctelor de contact B în timpul angrenării a
două profiluri conjugate, înregistrat într-un sistem de axe de
coordonate fix, se numeşte linie de angrenare. Punctul B de contact
dintre două profiluri definit de distanţa CB care se află pe normala n-
n şi de unghiul de angrenare - , format de normala n-n şi
perpendiculara pe linia centrelor dusă în C.
 Dacă în locul angrenajului plan luăm un angrenaj real cu o
lăţime finită a roţilor, centrul instantaneu I12 se transformă în axă
instantanee D12 paralelă cu axele celor două roţi dinţate, cercurile de
rostogolire devin cilindri de rostogolire, iar linia de angrenare
devine suprafaţă de angrenare.
Angrenajele sunt mecanisme cu roţi dinţate care au în
componenţa lor cuple superioare de clasa patru, cu solicitări
complexe. Aceste solicitări duc la distrugerea agrenajelor, distrugere
favorizată de cauze constructive, funcţionale şi tehologice.
Fenomenele care conduc la distrugerea angrenajelor se
clasifică astfel :
a. Fenomene de distrugerea flancului:
- ciupire (pitting);
- progresiv
- limitat
- gripare;
- uzura abrazivă;
- strivirea flancului;
- coroziunea de contact;
- fisuri pe flanc;
- exfolieri;
b. Fenomene de ruperea dinţilor:
- prin ogoseală;
- suprasarcini;
- desprinderi de aşchii;
 Calitativ, principalele fenomene de distrugere se pot
reprezenta într-o diagramă viteză - încărcare, prezentată în figura 2.
Pentru un angrenaj care lucrează în carcase închise,
proiectat, executat şi exploatat corect, fenomenul de distrugere este
de tip pitting. În această situaţie elementele geometrice ale
angrenajului se pot reconstrui uşor, având valori apropiate de cele
proiectate, prin măsurarea diametrului de cap, a cotei peste dinţi şi a
distanţei dintre axe.
În cazul angrenajelor distruse prin gripare, rupere sau alte
fenomene în urma cărora elementele geometrice se distrug,
reconstruirea se face mai greu, prin măsurarea diametrelor de picior
şi a distanţei dintre axe. În urma calculelor rezultă elementele
angrenajului, apropiate de cele iniţiale, cu o precizie mai mică decât
în cazul precedent însă suficientă pentru o funcţionare
corespunzătoare noului angrenaj.
M o m e n tu l (N m )

1. uzura abrazivă
3 2. uzura prin gripare
1 uzura 3. uzura prin pitting
normală 4. ruperea dinţilor
2

Viteza (m/s)

Figura 2.
 3. Elementele geometrice ale unui angrenaj

Angrenajul are în componenţa sa două roţi dinţate ce se pot

lua dintr-o cutie de viteze sau dintr-un reductor de uz general cu
următoarea schemă cinematică:

z3 z4

z1 z2 z5 z6

aI aII aIII

Figura 3. Reductor

Elementele constructive ale angrenajului din figura 3 se

prezintă mai jos:
- distanţa între axe:
mn cos  ot
a (z1  z 2 )
2cos  cos  wt
- diametrul de divizare:
mn
d z  mt  z
cos 
- diametrul de bază:
d b  d  cos  ot
 - diametrul de rostogolire:
db
dw 
cos  wt
- diametrul de cap:
d a  d  2h a  2X  2K h
- diametrul de picior:
d f  d  2h f  2X
- jocul de cap
d a1 d f 2
ca   c*o  m n
2 2
- grosimea dintelui pe cercul de cap:
s 
san  d a  cos   t  inv ot  inv at   (0.3  0.5)m n
d 
unde:
 on   0  200 – unghiul cremalierei de referinţă;
n – indicele pentru planul normal la roţi cu dinţi înclinaţi;
t – indice pentru planul frontal:
 – unghiul de înclinare al dinţilor, măsurat pe cilindrul de divizare;
 w – unghiul real de angrenare;
mn – modulul danturii în plan normal, valoare standardizată pentru
roţi cu dinţi înclinaţi;
mn
mt  – modulul în plan frontal;
cos 
tg 0n
 0t  arctg ;
cos 
h a  h an  h at  m t  h *0at – înălţimea capului;

h f  h fn  h ft  m n  h *0an  c*0n   m t  h *0at  c*0t  – înălţimea piciorului;

h*0an  1 – înălţimea specifică a capului în plan normal;

c*0n  0,25 – jocul specific la cap;

X  x n  m n  x t  m t – deplasarea de profilil;

K h  k*hn  m n  k *ht  m t – scurtarea capului dintelui;

xn, xt – deplasarea de profil;
k*hn , k*ht – scurtarea specifică de profil;

   
St  m t   2  x t  tg 0t   m t   2  x n  tg 0n  – grosimea
2  2 
dintelui pe cercul de divizare;
db
 a  arccos – unghiul de presiune pe cercul de cap.
da
Notă:
Dacă se compară valorile calculate cu cele existente se pot
observa mici diferenţe cauzate de faptul că în construcţia
reductoarelor se pot folosi jocuri la cap nestandardizate, cuprinse
între (0,01 – 0,35) mn, şi scurtări de cap mărite cu scopul de a mări
rezistenţa dintelui la cap şi micsorarea solicitării dintelui la picior.
Rezultatele se vor prezenta sub formă de tabel în care se
trec mărimile măsurate şi cele calculate.

Valoare
Denumirea mărimii Mărimea
Calculată Măsurată
Distanţa între axe a -
Z1 -
Numărul de dinţi
Z2 -
Unghiul de înclinare  -
Modulul normal mn -
df1 -
Diametrul de picior
df2 -
da1
Diametrul de cap
da2
X1 -
Deplasarea de profil
X2 -
Kh1 -
Scurtarea capului
Kh2 -
Grosimea dintelui pe cercul san1
de cap san2