Scopul studiului constă în la elaborarea unei succinte prezentări a cadrului

teoretic şi practic în care se circumscrie subiectul

Definirea obiectivelor
 însuşirea de concepte cheie precum: sistem monetar internaţional: cursuri fixe,
convertibilitatea în aur a $, moneda coş DST, lichiditate internaţională
 formarea deprinderilor de calcul a rezervei minime obligatorii potrivit metodologiei
bancare;
 cuantificarea efectelor antrenate de utilizarea instrumentelor de politică monetară asupra
activităţii bancare;
 cunoaşterea modului de aplicare a principiilor care au stat la baza SMI;
 însuşirea informaţiilor referitoare la activitatea FMI şi a Băncii Mondiale în cadrul
economiei mondiale;
 cunoaşterea mecanismului de aplicare a politicii monetare în România, în perioada de
tranziţie;
 dobândirea de informaţii cu privire la principalele momente în evoluţia sistemului
monetar naţional al României;
 cunoaşterea direcţiilor de acţiune în cooperarea României cu FMI.

Cuvinte cheie

 politica monetară
 instrumente ale politicii monetare
 politica de open-market
 manevrarea ratei rezervei minime obligatorii
 Fondul Monetar International

1
 INTRODUCERE

În literatura de specialitate, sistemul monetar este definit ca un anumit mod de organizare

şi reglementare a circulaţiei monetare dintr-o ţară, pe baza unor legi speciale ale statului
respectiv.
Cu aceeaşi semnificaţie este utilizată definiţia dată de academicianul Costin Kiriţescu
după care sistemul monetar naţional reprezintă „ansamblul normelor legale şi al instituţiilor care
reglementează, organizează şi supraveghează relaţiile băneşti dintr-un stat”.
Incercarile de creare a unui sistem monetar international au fost influentate de diversi
factori. Dintre acestia putem mentiona: evolutia dintre diverse tari ale lumii, a comertului,
miscarilor de capital, investitiilor, procesului de dezvoltare economica. Pe plan international se
resimtea nevoia unor reglementari in masura sa dirijeze tranzactiile dintre state si sa impuna o
ordine care sa fie respectata de toti participantii in vederea evitarii dezechilibrelor si crizelor
financiare.
Un Sistem Monetar international trebuie sa asigure convertibilitatea monedelor si anume
posibilitatea de a schimba moneda nationala contra aurului sau devizelor. Exista reguli de
conversiune admise de toate statele, modul de convertibilitatea depinzand cu strictete de regimul
de schimb ales. Convertibilitatea poate fi garantata de catre autoritatile publice ( convertibilitatea
institutionalizata , in schimburile fixe) ; banca centrala care a emis moneda se angajeaza sa o
livreze sau sa o rascumpere in cantitati nelimitate. Convertibilitatea poate fi intretinuta si in
cadrul pietei ( convertibilitatea comerciala, in schimburile flotante).
“Intr-o acceptiune generica SMI constituie un ansamblu de norme si tehnici, convenite si
acceptate pe baza unor reglementari institutionalizate menite sa coordoneze comportamentul
monetar al tarilor in raporturile de plati si stingere a angajamentelor reciproce, determinate de
schimburile comerciale, necomerciale si de miscarile internationale de capital.” 1
Intr-o altă opinie ”sistemul monetar international cuprinde norme si principii stabilite si
aprobate de statele membre in vederea cooperarii monetare internationale, precum si
mecanismele de finantare a schimburilor economice internationale.” 2
1
Lupu, Diana Viorica; Blanaru, Constantin Adrian, Moneda si credit, Ed. Sedcom Libris, Iasi, 2006
2
Voinea, Gheorge, Mecanisme si tehnici valutare si financiare internationale, Ed. Sedcom Libris, Iasi, 2004

2
 Evolutia echilibrata si armonioasa a organismului economic si monetar prin mecanisme
valutare precum si a relatiilor economice dintre state în scopul dezvoltarii economico -
financiare , atât a fiecarei tari în parte cât si a economiei mondiale în ansamblu .
Rolul Sistemului Monetar International decurge din functiile sale principale, si anume:
 asigurarea schimbului si circulatie monedelor
 furnizarea de lichiditati monetare internationale necesare derularii tranzactiilor
internationale;
 ajustarea balantelor de plati externe in conditiile inregistrarii unor dezechilibre intre
incasarile si platile in valuta inregistrate in cadrul lor.
In practicile comerciale impuse de catre state se regasesc o serie de reguli ce stau la baza
functionarii sistemului monetar international. Aceste reguli trebuie sa stabileasca:
 un regim de schimb care sa constea in principii care asigura convertibilitatea intre
monede;
 aprovizionarea cu bani lichizi in cantitate suficienta pentru a face fata progresului
comertului international;
 un sistem de rezerve care confera diferitelor natiuni participante la schimb mijloacele de
plata ce le permit depasirea dezechilibrelor temporare intre cantitatile de devize intrate si
iesite din tara;
 mecanisme de ajustare in caz de dezechilibre ale balantei de plati curente (schimburi de
marfuri si servicii), conservate pe termen mediu sau lung.

Crearea unui sistem monetar internaţional trebuie privită ca expresie a interdependenţei

economice dintre statele suverane, şi nu ca o modalitate de a subordona sistemele monetare
naţionale. Odată creat, un sistem monetar internaţional, inclusiv organismul menit să asigure
cooperarea şi să sprijine aplicarea principiilor, trebuie adaptat cerinţelor de orice fel care intervin
în relaţiile economice, sociale şi politice dintre statele membre ale sistemului.

3
 CAPITOLUL I
SISTEMUL MONETAR INTERNAŢIONAL ACTUAL

Relatiile monetare dintre state se derulau pe baze bilaterale pana la sfarsitul celui de-al
doilea razboi mondial, fara existenta unor reglementari sau norme de conduita monetara adoptate
de majoritatea statelor.
In timp, majoritatea statelor dezvoltate au inceput sa se confrunte cu dificultati de ordin
monetar, ca urmare a functionarii neadecvate a bimetalismului sau a monometalismului argint.
Pentru a contracara aceste efecte negative unele state au infiintat uniuni monetare, care
reprezinta incercari de creare a unui sistem monetar international. Cele mai cunoscute dintre
acestea sunt: Uniunea Monetara Germana si Uniunea Monetara Latina.
Uniunea Monetara Germana
Creata pe baza Conventiei din 24 ianuarie 1857 si incheiata intre Prusia si Austria,
ulterior aderand si alte state participante la Uniunea Vamala Germana, Uniunea Monetara
Germana prevedea: mentinerea monometalismului argint si generalizarea sistenului zecimal;
stabilirea paritatilor metalice pentru fiecare tara; reglementari privind emisiunea si circulatia
monedelor in si intre tarile membre, precum si a monedelor comerciale utilizate in relatiile de
plati cu tarile din afara uniunii.Conventia Uniunii Monetare Germana a expirat in 1878.
Uniunea Monetara Latina
Franta, Belgia, Italia si Elvetia incheie la 23 decembrie 1865 o Conventie prin care se
creeaza Uniunea Monetara Latina. Ulterior adera la aceasta Uniune si Grecia in 1868, in vederea
consolidarii bimetalismului. Tarile membre ale Uniunii Latine au adoptat un sistem monetar
comun, ce avea ca unitate monetara francul francez si o circulatie libera a monedelor nationale la
cursuri fixe stabilite in raport cu moneda franceza.
Aceasta Uniune stabileste la nivelul statelor membre standarde unitare cu privire la
monedele lor nationale: greutate, titlul si cursul pieselor monetizate de aur si argint. Circulatia
monedelor batute de o tara era libera in celelate tari partenere.
Pe seama fluctuatiilor preturilor ,in 1878 Uniunea Monetara Latina s-a transformat dintr-
o uniune monetara bimetalista intr-o uniune bazata pe etalonul aur, iar in 1927, Uniunea
Monetara Latina efectiv a fost dizolvata.
1.1. SMI : Etape premergătoare şi realizări
4
 Prima încercare pe linia cooperării sistemelor monetare naţionale a fost convenţia prin
care s-a creat Uniunea Latină, semnată la 23 decembrie 1865 de Franţa, Belgia, Italia şi Elveţia.
Un număr de ţări au emis monede similare celor din Uniune, fără a adera însă la ea.
Aceste ţări au adoptat numai o parte din prevederile convenţiei, păstrând raportul valoric de
1/15,5 dintre aur şi argint. Printre ţările menţionate se numără: Austro-Ungaria, România, Serbia,
Bulgaria, Spania, Venezuela, Columbia, Peru. Uniunea Monetară Latină a contribuit la
consolidarea pentru o perioadă scurtă de timp a poziţiilor bimetalismului.
O altă încercare de aliniere a sistemelor monetare naţionale a reprezentat-o Conferinţa de
la Genova, care a avut loc între 10 aprilie – 19 mai 1922, şi la care au participat 33 de state.
Principala recomandare care se desprinde din această conferinţă este de a se limita utilizarea
aurului, prin păstrarea disponibilităţilor de valute în conturile de la băncile din străinătate. În
acest scop, se propunea adoptarea etalonului aur – devize în cadrul sistemelor monetare naţionale
şi folosirea unui sistem de cliring internaţional.
O formă mai concretă de colaborare monetară o reprezintă Blocul aurului. Acesta a fost
creat prin convenţia din luna iulie 1933, la Conferinţa monetară şi economică de la Londra, unde
Franţa, Belgia, Olanda, Italia, Elveţia şi Polonia, care aveau la baza sistemelor lor monetare
etalonul aur, s-au angajat să menţină parităţile existente.
Din această poziţie a avut de câştigat Franţa care, cu toate dificultăţile pe care le
întâmpina a reuşit să menţină paritatea monedei sale, monedă care era supraevaluată. Din cauza
intensificării speculaţiilor monetare, Italia iese din blocul aurului în 1935, iar Polonia în 1936.
Un important pas în direcţia cooperării monetare a fost făcut prin Acordul monetary
tripartit, încheiat între SUA, Anglia şi Franţa. Prin acest acord, de la 25 septembrie 1936,
guvernele Statelor Unite şi Angliei apreciau reajustarea francului francez, promiţând evitarea
greutăţilor în calea ajustării, împiedicarea unor deprecieri competitive. La apelul celor două
guverne, în noiembrie 1936, au aderat la acord Belgia, Olanda şi Elveţia.
Rezultă, astfel, că nici unul din acordurile monetare internaţionale încheiate în perioada
anilor ′30 până la începutul celui de-al doilea Război Mondial nu au dus la formarea unui system
monetar internaţional.

5
 Între 1 şi 22 iulie 1944 are loc la Bretton Woods, Conferinţa Monetară şi Financiară
Internaţională a Naţiunilor Unite şi Asociate. S-a considerat că ”pentru prima oară a fost stability
un sistem monetar bazat pe un acord internaţional”.3
Pentru promovarea cooperării internaţionale în domeniul monetar şi financiar, prin
acordurile încheiate la Bretton Woods, au fost înfiinţate două instituţii interguvernamentale:
Fondul Monetar Internaţional şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.
Cele două instituţii au avut şi au statut de organisme specializate ale Organizaţiei
Naţiunilor Unite. F.M.I. activează în domeniul valutar şi al echilibrului balanţei de plăţi, iar
B.I.R.D. în domeniul dezvoltării economice prin investiţii.

1.2. Principiile care au stat la baza Sistemului Monetar Internaţional

Principiile pe care s-a bazat sistemul monetar internaţional, al cărui organism era Fondul
Monetar Internaţional, au fost următoarele:
• cooperarea monetară internaţională. Principiul cooperării monetare
internaţionale a fost considerat esenţa SMI şi factorul determinant al
creării F.M.I., organismul care să asigure consultanţă şi colaborare în
problemel monetare internaţionale. Acest principiu al cooperării era
considerat realizat prin însăşi adeziunea la Fond.
• creşterea echilibrată a comerţului internaţional. Acest principiu a fost formulat în linii
generale, ca orientare pentru F.M.I. de a contribui la realizarea unui astfel de obiectiv. Ca
urmare, s-a interpretat că exprimă un obiectiv şi nu un principiu al sistemului monetar
internaţional pe care Fondul ar fi trebuit să-l propage ca bază sigură a stabilităţii şi
echilibrului balanţei de plăţi. Acţiunea F.M.I. s-a limitat la înlăturarea restricţiilor
valutare.
• dezvoltarea economică a tuturor membrilor. Modul în care F.M.I., prin activitatea sa, a
urmărit realizarea acestui principiu comport controverse şi puncte de vedere diferite din
partea ţărilor dezvoltate şi a celor sărace. Astfel, se susţine că tendinţa ţărilor
industrializate a fost de a înlătura din preocupările F.M.I. acest obiectiv, considerându-se

3
B. K. Madan, „Ecouri de la Bretton Woods”, în „Finance and Development” nr. 2, iunie 1969

6
 că el intră în atribuţiile B.I.R.D. şi că formularea din Acord ar reprezenta doar
exprimarea unei consecinţe a creşterii comerţului internaţional.
• stabilitatea cursului de schimb. Adoptarea acestui principiu ca element de bază al
sistemului monetar internaţional a fixat opţiunea pentru practicarea cursurilor fixe şi a
etalonului aur – devize. În acest scop, fiecare ţară trebuia să stabilească pentru moneda sa,
cu acordul F.M.I., valoarea paritară exprimată în aur sau în dolari S.U.A.
• multilateralizarea plăţilor internaţionale. Principiul multilateralizării plăţilor
internaţionale a fost exprimat în Acord numai sub forma uni sarcini a F.M.I., nefiind
precizate modalităţile de aplicare a acesteia. De aceea, s-a considerat că nu trebuie făcut
nimic special în acest scop, multilateralizarea fiind un rezultat automat al înlăturării
restricţiilor.
• convertibilitatea monetară. În accepţiunea Acordului, convertibilitatea reprezintă
„înlăturarea tuturor restricţiilor la plăţile privind tranzacţiile curente”. Moneda unei
ţări membre devine convertibilă atunci când ţara respectivă înlătură restricţiile la plăţile
curente, adică pune la dispoziţie moneda sa sau a altei ţări membre pentru efectuarea
plăţilor pentru tranzacţii internaţionale curente şi permite transferul sumelor obţinute din
astfel de tranzacţii.
• lichiditatea. Principiul lichidităţii a fost presupus ca element intrinsec al funcţionării
Sistemului Monetar Internaţional. Crearea Fondului Monetar Internaţional, ca instituţie
financiară avea şi scopul asigurării unui „rezervor” din care; „la nevoie, ţările membre să
poată obţine un sprijin temporar, pentru a face faţă deficitului balanţei de plăţi curente”.
• echilibrarea balanţei de plăţi. Acesta constituie un principiu de politică economică a
fiecărei ţări, fiind inclus şi în Acordul de la Bretton Woods ca obiectiv al F.M.I., care,
prin creditele pe care le acordă, contribuie la scurtarea duratei şi la reducerea gradului de
dezechilibru al balanţelor de plăţi ale ţărilor membre.

Analiza fiecărui principiu şi a felului în care a fost aplicat de ţările membre şi de F.M.I. dă
posibilitatea unei aprecieri de ansamblu asupra Sistemului Monetar Internaţional creat la Bretton
Woods.

7
 1.3. Sistemul monetar de la Breton-Woods

Funcţionarea Sistemului de la Bretton Woods a demonstrat caracterul asimetric al

acestuia, în favoarea S.U.A., şi a evidenţiat manifestarea unei incompatibilităţi denumită de
specialişti dilemă4 între aprovizionarea economiei mondiale cu dolari, care constituie lichidităţi
internaţionale, şi convertibilitatea acestora în aur.

1.3.1. Negocierile de la Breton-Woods

(1-22 iulie 1944)

Conferinta Monetara de la Bretton-Woods a avut 45 de participanti, dintre care URSS in

calitate de observator. Delegatia engleza a fost condusa de celebrul economist Keynes, cea a
SUA de catre un inalt functionar al Trezoreriei, Karry White, iar cea a Frantei de catre Pierre
Mendes-France.
Tarile participante au pus bazele acordului in vederea evitarii conflictelor monetare si a
relansarii comertului innternational. Se considera ca era necesara suprimarea controlului asupra
schimburilor si mentinerea unor paritati fixe, precum si gasirea unui etalon al valorii. Pe aceasta
tema s-au conturat duoa opinii: cea a lui Keynes si cea a lui White.
“Proiect preliminar de schita a unei propuneri pentru un fond international de stabilizare a
Natiunilor Unite si Asociate” se numea planul lui Harry Dexter White (consilier al ministerului
de finante SUA), publicat in aprilie 1943. Iar planul lui John Maynard Keynes ( numit in Anglia
consilier onorific al Ministerului Finantelor in 1940) a aparut in forma sa finala, ca document
oficial, la Londra, in aprilie 1943, sub denumirea “Propuneri pentru o Uniune de clearing
international”.
Preocuparea principala a Statelor Unite de a restaura libertatea tranzactiilor si platilor
internationale era exprimata prin planul White. Acest plan prevedea instituirea Fondului de
stabilizare, al carui capital era format prin subscrierea tarilor membre( 30% in aur, iar restul in
moneda nationala). Monedele tarilor membre trebuiau sa fie definite in unitas, moneda Fondului
de stabilizare, care urma sa detina un rol limitat, putand fi cumparata si vanduta contra aur in
cadrul operatiunilor Fondul.

4
Gill Jachand, La monnaie et son role dans l'economie, Ed.Dunod, 1995

8
 Pe de cealalta parte, preocuparea de reconstructie a economiilor occidentale era
exiprimata de planul Keynes. Acesta era bazat pe promovarea cresterii economice si ocuparea
deplina a fortei de munca. Planul Keynes prevedea crearea Uniunii de clearing, considerata o
super-banca centrala, care trebuia sa emita, in favoarea tarilor membre, o moneda scripturala
internationala, definita in aur, numita bancor. In acest fel, tarile primeau o cota proportionala de
moneda scriptural in conformitate cu volumul comertului exterior.
Cele doua proiecte aveau in comun faptul ca adoptau un regim de cursuri schimb fixe si
doreau crearea unui organism international insarcinat cu acordarea de imprumuturi tarilor cu
dezechilibre ocazionale ale balantelor de plati externe. Din confruntarea mecanismelor propuse
de cei doi consilieri, s-au preluat in declaratia comuna doar mecanismele ce corespundeau ideilor
de baza ale planului White.
“Sistemul monetar international, instituit prin Conferinta de la Bretton-Woods, a fost un
sistem bazat de Gold Exchange Standard (aur devize).”5
Aurul reprezenta etalonul universal al valorii, dar putea fi folosit alaturi de monedele
convertibile in aur, care foloseau la reglarea soldurile balantelor de plati externe. In cadrul
acestui sistem dolarului i-a revenit rolul de etalon si principala moneda de rezerva si plata.
Dolarul a fost definit la valoarea paritara de 0,888671 grame de aur avand la baza rezervele de
aur de 24 mld. U.S.D. aflate la dispozitia Sistemului Federal de Rezerve al SUA. Intre dolar si
aur s-a stabilit un raport valoric de 35$ uncia (o uncie= 31,05 grame).
Pretul aurului, exprimat in monede de rezerva era fix, tarile emitente ale acestor monede
erau obligate sa asigure convertirea in aur in afara frontierelor, la cursul legal.
“Nici una din prevederile statutului de la Bretton-Woods nu acorda dolarului un rol
privilegiat, nimai ca acest statut a rezultat din pozitia dominanta a SUA si din locul pe care il
detinea dolarul in rezervele altor tari (in anul 1965 dolarul reprezenta 62,5%din totalitatea
monedelor de rezerva detinute de ansamblul bancilor comerciale.”6

5
Dardac, Nicolae;Barbu, Teodora, Moneda, banci si politici monetare, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2005
6
Idem

9
 1.3.2. Principii ale sistemului monetar de la Bretton-Woods

Deoarece nu s-a intocmit nici un document distinct de prezentare a sistemului, principiile

sale se regasesc in Acordul de creare a Fondului Monetar International, considerandu-se ca acesta
reprezinta statutul organismului nou creat.
Obiectivul major al Sistemului Monetar International instituit la Bretton-Woods era
realizarea cooperarii monetare, pe baza mecanismelor sale de functionare. Crearea acestui sistem
monetar internarional a reprezentat prima reusita de cooperare internationala in domeniul
monetar.
Principiile pa care s-a bazat sistemul monetar international , al carui organism era Fondul
Monetar International , au fost urmatoarele:
• cooperarea monetara internationala;
• cresterea echilibrata a comertului international;
• dezvoltarea economica a tuturor membrilor;
• stabilitatea cursului de schimb;
• multilaterizarea platilor internationale;
• convertibilitatea monetara;
• lichiditatea;
• echilibrarea balantei de plati.
Analiza fiecarui principiu si a felului in care a fost aplicat de tarile membre si de F.M.I. de
posibilitatea unei aprecieri de ansamblu asupra Sistemului Monetar International creat la Bretton
Woods. Aplicarea acestor principii in activitatea SMI s-a realizat dupa cum rezulta din
urmatoarea analiza
Cooperarea monetara internationala
Principiul cooperarii monetare internationale a fost considerat esenta SMI si factorul
determinant al crearii FMI, organismul care sa asigure consultanta si colaborare in problemele
monetare internationale. Acest principiu al cooperarii era considerat realizat prin adeziune la
Fond.
Se poate afirma ca din punct de vedere teoretic prin intermediul FMI se urmarea a se
ajunge la armonizarea politicilor monetare cu obiectivele unei cooperari internationale, in folosul

10
tuturor tarilor membre. Preocupare principala era reprezentata de stabilitatea cursului de schimb,
multilaterizarea platilor si eliminarea restrictiilor valutare.
Practic, “cooperarea prevazuta nu a operat in majoritatea domeniilor de activitatea ale
FMI mai mult de 10 ani, facand ca la finele anului financiar 1955/1956, deficitul cumulat sa fie
de 14,21 milioane de dolari SUA, ca urmare a unor cheltuieli de functionare situate cu mult peste
incasari.
Unele forme de cooperare monetara internationala apar in perioada anilor 60’, sub forma
acordurilor de imprumut si a facilitatilor de finantare compensatorie precum si sub forma DST-
urilor.
Cresterea echilibrata a comertului international
Acest principiu a fost formulat in linii generale, ca oricare, ca orientare pentru FMI de a
contribiui la realizarea unui astfel de obiectiv. Ca urmare, s-a interpretat ca exprima un obiectiv si
nu un principiu al sistemului monetar international pe care Fondular fi trebuit sa-l propage ca
baza sigura a stabilitatii si echilibrului balantei de plati. Actiunea FMI s-a limitat la inlaturarea
restrictiilor valutare.
Dezvoltarea economica a tuturor membrilor
Modul in care FMI, prin activitatea sa, a urmarit realizarea acestui principiu comporta
controverse si puncte de vedere diferite din partea tarilor dezvoltate si a celor sarace.
Astfel, se sustine ca tendinta tarilor industrializate a fost de a inlatura din preocuparile
FMI acet obiectiv, considerandu-se ca intrain atributiile BIRD si ca formularea din Acord ar
reprezentar doar examinarea unei consecinte a cresterii comertului international.
Inca de la inceputul discutiilor asupra planului lui White, India a propus sa se prevada, ca
un principiu, sprijinirea dezvoltarii economice a tarilor sarace, propunere reinnoita in toate
discutiile si formulata in doua variante de amendamente si la Bretton Woods.
Stabilitatea cursului de schimb
Adoptarea acestui principiu ca element de baza al sistemului monetar international a fixat
optiunea pentru practicarea cursurilor fixe si a etalonului aur devize. In acest scop, fiecare tara
trebuia sa stabileasca pentru moneda sa, cu acordul FMI, valoarea paritara exprimata in aur sau in
dolari SUA.
Fata de paritatea oficiala, cursurile de piata ale monedelor nationale puteau varia in jurul
unei marje de + 1%, tarile emitente avand obligatia sa supravegheze strict aceasta evolutie.

11
 Pentru mentinerea stabilitatii cursurilor de schimb pe piata, tarile membre urmau sa
intervina prin vanzarea sau cumpararea de moneda pentru asigurarea respectarii limitelor de
fluctuare. Daca nu se produceau efectele asteptate in urma acestor interventii, se recurgea la
modificarea valorii paritare, dar numai pentru corectarea unui dezechilibru fundamental in
economia unei tari.
Dupa intelegera din 1971, FMI, a acceptat ca tarilemembre sa poata declara in loc de
valoarea paritara, un curs central, iar limitele de interventie sa fie de +/- 2,5%.
Multilaterizarea platilor internationale
Principiul multilaterizarii platilor inernationale a fost exprimat in Acord numai sub forma
unei sarcini a FMI, nefiind precizate modalitatile de aplicare a acesteia. De aceea s-a considerat
ca nu trebuie facut nimic special in acest scop, multilaterizarea fiind un rezultat automat al
inlaturarii restrictiilor.
Realitatea a impus diverse solutii pentru largirea formelor de plata, mentinandu-se
restrictii monetare de protectie la care statele nu puteau renunta.
Convertibilitatea monetara
In acceptiunea Acordului, convertibilitatea reprezinta “inlaturarea tuturor restrictiile la
platile privind tranzactiile curente”. Moneda unei tari membre devine convertibila atunci cand
tara , membre ale FMIrespectiva inlatura restrictiile la platile curente, adica pune la dispozitie
moneda sa sau a altei tari membre pentru tranzactii internationale curente si permite transferul
sumelor obtinute din astfel de tranzactii.
Functionarea convertbilitatii a vizat doua aspecte distincte:
Primul se refera la convertibilitatea dolarului, in calitatea sa de etalon si moneda de
rezerva si de plata in cardul sistemului;
Al doilea avea in vedere convertibilitatea monedelor nationale ale celorlalte tari.
In acceptiunea FMI din notiunea de convertibilitate dispare referirea la aur si dispare, de
asemenea, un element de baza al convertibilitatii – cursul fix. Astfel notiunea adoptata pentru
definirea pozitiei dolarului american, dupa suspendarea convertibilitatii in aur este
“convertibilitatea de piata”.
Lichiditatea
Principiul lichiditatii a fost pus presupus ca element intrinsec al functionarii Sistemului
Monetar International. Crearea Fondului Monetar International, ca institutie financiara, avea si

12
scopul asigurarii unui “rezervor” din care la nevoie, tarile sa poata obtine un sprijin temporar,
pentru a face fata deficitului balantei de plati curente.
Autoritatile monetare ale tarilor membre la FMI aveau obligatia de a-si constitui rezerve
monetare, corespunzatoare neviolor generate de doua operatiuni:
• Convertirea sumelor solicitate;
• Interventiile pe piata ale autoritatilor monetare, in scopul mentinerii stabilitatii
cursurilor de schimb.
Lichiditatea global, constituita din aur monetar si valute, la care s-a adaugat pozitia tarilor
FMI si DST-urile, avea in perioada de dupa razboi un nivel procentual optim al rezervelor fata de
import, de aproximativ 40%.
Contributia Fondului Monetar International la functionarea principiului lichiditatii s-a
concretizat in vanzarea, contra moneda nationala, in cazuri de nevoi justificate, de sume in
moneda altei tari membre pentru efectuare de plati conforme prevederilor Acordului. S-a creat un
proiect prin care ca moneda de rezerva erau stabilite Drepturile Speciale de Tragere, emise si
folosite de FMI, care se evidentiaza intr-un cont special.
Echilibarea balantei de plati
Aceasta constituie un principiu de politica economica a fiecare tari, fiind inclus si in
cadrul Acordului de la Bretton Woods ca obiectiv al FMI, care prin creditele pe care le acorda,
contribuie la scurtarea duratei si la reducerea gradului de dezechilibru al balantelor de plati ale
tarilor membre.
Conceptia de baza in aplicarea acestui principiu era ca disciplina balantei de plati impunea
adoptarea de masuri de redresare de catre tarile membre in cauza.

1.3.3. Dezechilibrele generate de Sistemul de la Bretton Woods

O asimetrie care a privilegiat S.U.A.

În anii care au urmat celui de-al doilea Război Mondial, o bună parte din ţările
industrializate, şi în special cele europene, au înregistrat importante deficite comerciale. Nevoile
de reconstrucţie economică le-au orientat către exterior, şi în special către S.U.A. Penuria de
mijloace de plată internaţionale au conferit monedei americane o poziţie privilegiată, devenind

13
general acceptată în plăţile dintre diferite state. În acest mod, dolarul SUA a devenit, de fapt,
monedă internaţională.
Constrângerile impuse de fixitatea cursurilor monedelor naţionale, în raport cu $, garantau
manifestarea cererii pentru $. Dacă moneda americană era emisă în cantităţi abundente, antrenând
scăderea cursului pe piaţa de schimb, rezultatul îl constituia aprecierea monedei celorlalte ţări.
Pentru a nu depăşi limitele de fluctuare, aceste ţări trebuiau să-şi ofere propria monedă pe piaţa
de schimb, achiziţionând în schimb $, menţinând, astfel, stabilitatea valorii propriei monede în
raport cu moneda americană.

Dilema convertibilităţii
În anul 1960, economistul de origine belgiană, profesor la Yale, Robert Triffin, a subliniat
dilema utilizării unei monede naţionale ca mijloc de plată internaţional.
Nevoia crescută de lichidităţi internaţionale era satisfăcută printr-o ofertă de $, primită cu
încredere, în măsura în care exista promisiunea de transformare într-o cantitate de aur
determinată.
Pe de altă parte, oferta de $ nu putea fi asigurată decât prin agravarea deficitului exterior
al S.U.A. Accentuarea deficitului a fost de natură să diminueze încrederea în moneda americană,
cu atât mai mult cu cât $ deţinuţi în străinătate depăşeau stocul de aur monetar al S.U.A.

Asimetria şi contradicţiile sistemului

Asimetria sistemului a fost accentuată de puterea conferită S.U.A. pentru adoptarea
deciziilor în cadrul F.M.I.
Deciziile cu privire la activitatea Fondului erau adoptate cu 85% din voturi, iar S.U.A.,
datorită puterii economice, a dispus de un procent de vot superior nivelului de 15% (17,82% în
1993) ceea ce demonstrează că deciziile nu pot fi luate fără acordul american.
F.M.I. este controlat de un Comitet Executiv, format din 21 directori executivi. Dintre
aceştia 6 sunt reprezentaţi de ţările cu participare largă şi anume: S.U.A., Marea Britanie,
Germania, Franţa, Japonia şi Arabia Saudită.

1.3.4. Prăbuşirea Sistemului de la Bretton Woods şi reforma SMI

14
 Abandonarea convertibilitatii dolarului in aur

Rezervele de aur monetar detinute de SUA s-au diminuat in anii 60’ ca urmare a
Acordului Washington din marti 1968, unde bancile centrale din principalele tari dezvoltate au
acceptat sa renunte la convertibilitatea dolarilor detinuti in aur.
Functionarea sistemului a fost perturbata de modificarile de curs ale principalelor monede
nationale, majorarea pretului aurului pe piata, indepartarea de cu cursul oficial si speculatiile
contra dolrului. Tensiunile s-au manifestat pana la 15 august, cand prin decizia presedintelui
Nixon se suspenda convertibilitatea dolarului in aur. Aceasta decizie, desi marcheaza finalul
sistemului Gold Exchange Standard, nu a insemnat abandonarea cursurilor de schimb. Momentul
august 1971 a reprezentat un moment esential in demonetizarea aurului.
Prin definitie, demonetizarea aurului consta in eliminarea metalului pretios di functiile de
echivalent necesar de bani si utilizarea acestuia doar ca o marfa obisnuita. Astfel aurul este
inlaturat din functiile de mijloc de tezaurizare si ultim mijloc de lichidare a angajamentelor de
plata in reletiile internationale.
Ultimele tentative de salvare a sistemului de la Bretton Woods
La finele anului 1971, reprezentantii principalelor tari dezvoltate s-au reunit la
Washington, cu scopul de a pune capat “anarhiei monetare” instaurate dupa luna august.
In cadrul acordului s-au adoptat mai multe decizii astfel:
• dolarul este devalorizat (pentru prima data dupa 1934 si a treia oara dupa 1972)
prin stabilirea pretului unei uncii de aur la 38 dolari (comparativ cu 35 dolari in
1944.)
• principalele monede sunt reevaluate in raport cu dolarul( cu 16,18 % pentru yen,
cu 13,57 % pentru D.M., cu 8,57% pentru F.F.);
• marjele de fluctuatie ale monedelor in raport cu definirea sa oficiala sunt stabilite
la ± 2,25%.
Cu toate deciziile adoptate in 1971, dificultatile antrenate de criza monetara nu au
disparut; accentiuarea deficitului american extern, speculatiile contra dolarului si apreciere D.M.
au facut dificila mentinerea stabilitatii sistemului.

15
 Sistemul Monetar International , creat in 1944 trebuia sa corespunda unor cerinte pe care
inainte le indeplineau sistemele monetare bazate pe etalonul aur. Criza sistemului a izbucnit
atunci cand au aparut, tot mai pregnant, dezechilibre care dovedeau carentele sistemului. Aceasta
criza a constituiut un fenomen permanent in anii 60’, cand s-au produs primele accese de criza ale
dolarului si 1971, cand sistemul s-a prabusit. Prabusirea in august 1971 a Sistemului Monetar
International, si evenimentele urmatoare in care relatiile financiar- valutare nu mai urmau nici o
reglementare, nu a semnificat ca economia mondiala nu mai avea nevoie de asemenea
reglementari. De aceea s-a cautat revizuirea sistemului.
a) Propunerile de reforma a sistemului si Fondului Monetar International aparute in
timp, incepand din 1953 pana in 1968, ar putea fi clasificate in trei grupe pe baza
efectului antrenant:
b) Propunerile vizand regimul cursurilor de schimb al monedelor, prin care se cerea
modificarea mecanismului valorii paritare si anularea inverventiilor pe piata
pentru sustinerea cursurilor in limite fixe;
c) Propunerile vizand schimbarea etalonului monetar;
d) Propuneri care vizau consolidarea sistemului creat la Bretton Woods, fie prin
largirea activitatii F.M.I., fie prin aplicarea unor prevederi inca neutilizate ale
Acordului.
Data de 26 iulie 1972 a marcat o noua etapa in procesul de elaborare a proiectelor pentru
reforma S.M.I., constituind data infiintarii Comitetului celor 20. Scopul Comitetului era avizarea
asupra tuturor aspectelor reforimei Sistemului si propuneri privind aceasta reforma. La incheierea
misiunii sale, la data de 14 iulie 1974, comitetul celor 20 a prezentat “schita” proietului de
reforma, apreciindu-se ca aceasta sustinea “indicatie asupra orientarii generale”, si mai putin o
cristalizare coerenta a unui nou Sistem Monetar International.7
Cele mai importante indicatii date de Comitetul celor 20 in legatura cu continutul
sistemului revizuit vizau urmatoarele aspecte:
• largirea supravegherii si gestiunii internationale in cadrul unor domenii importante
si, deci, sporirea rolului F.M.I. ca organism de supraveghere si sprijinire a aplicarii
sistemului, comparativ cu rolul care ii fusese incredintat in 1944.;

7
Dardac, Nicolae;Barbu, Teodora, Moneda, banci si politici monetare, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2005

16
 • elaborarea unei proceduri mai eficiente de ajustare a balantelor de plati ale tarilor
membre, cu precizarea necesitatii de a lasa la latitudinea tarilor respective alegerea
propriei politici in acest sens;
• ridicarea D.S.T. la rangul de principal instrrument de rezerva, concomitent cu
reducerea rolului aurului si a valutelor de rezerva in aceasta functie;
• sprijinirea dezvoltarii economice si promovarii unui flux net sporit de resurse reale
spre tarile in curs de dezvoltare.

1.4. Instituţiile Sistemului Monetar Internaţional

Sistemul de la Bretton Woods a prevazut pe langa dispozitiile monetare propriu-zise

infiintarea a duoa organisme: Fondul Monetar International (F.M.I) si Banca Internationala
pentru Reconstructie si Dezvoltare (B.I.R.D). Delegatii de la Conferinta de la Bretton Woods au
afirmat ca se gasesc in fata unui paradox, constand in faptul ca Fondul Monetar International
functiona ca o banca, punand la dispozitia membrilor sai imprumuturi pe termen lung,
functioneaza ca un fond.
Cele doua organisme interesate de sprijin reciproc, cu satatut de organisme specializate
ale O.N.U., functioneaza astfel:
♦ Ca organ de finantare F.M.I are rol central in creditarea temporara a deficitelor
balantelor de plati ale tarilor member si in sprijinirea lor pentru adoptarea unei politici adecvate
de realizare a echilibrului de balanta. Pentru aceasta, tarile in cauza trebuie sa se oblige sa aplice
politici de redresare economica si valutara, pe termen scurt, prin mijloace de restrangere a cererii
interne (consumul populatiei, investitiile agentilor economici, cheltuielile statului). Acestea sunt
cunoscute sub denumirea de politica de austeritate
♦ Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare a fost creata ca un nou tip de
instititie interstatala, de finantare a investitiilor. B.I.R.D s-a evidentiat printr-o activitate concreta
in planul reconstructiei si dezvoltarii economice tuturor tarilor member.
Grupul Bancii Mondiale include:
• Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare;
• Asociatia Internationala pentru Dezvoltare;
• Corporatia Financiara Internationala;

17
 • Agentia de Garantare Multilaterala a Investitiilor
Fiecare dintre aceste patru institutii are un rol bine determinat in ceea ce priveste
acordarea de sprijin tarilor in curs de edzvoltare in vederea finantarii unor proiecte de
modernizare a infrastructurilor economice si internationale.
Calitatea de membru al B.I.R.D este conditionata de cea de membru a F.M.I. Banca are
aceeasi strucura a participarii statelor member, precum si organisme similare de conducere.
Strategiile Bancii sunt stabilite annual in cadrul Comitetului de Dezvoltare, la care participa
guvernatorii din partea statelor member la B.I.R.D. Potrivit statutului Bancii, varsamintele initiale
de capital se fac in cota de 1% in aur sau dolari, sumele sunt utilizate liber de Banca pentru
oricare dintre operatiile sale, si 9% in moneda satatului subscriptor. Cota de 9% se poate utilize
doar cu acordul tarii member a carei monede este in joc. Diferenta de 90% din partile subscise
nevarsate serveste la protectia obligatiilor. Imprumuturile pa care le acorda B.I.R.D. pot fi
solicitate de guvernul tarii member, de un organism politic sau societate private, cu conditia ca
aceste imprumuturi sa fie garantate de stat. Creditele acordate presupun o perioada de grtie de 5
ani si sunt rambursabile in termen de pana la 20 ani.
Finantarea activelor Bancii se face in proportie de peste 85% din imprumuturi, emisiuni
de obligatiuni si investitii private, si numai 13% din capitalul propriu si rezerve.
Asociatia Internationala pentru Dezvoltare a fost infiintata in 1961, cu scopul de a
ajuta financiar tarile foarte sarace. Creditele pe termen scurt, in conditii favorabile, acordate de
A.I.D apar sub forma de ajutor bilateral sau ajutoare acordate de unele banci regionale de
dezvoltare. Initial, creditele A.I.D. erau acordate pe o perioada de pana la 50 de ani.Din 1987,
termenul a fost redus la 40 de ani pentru tarile mai putin avansate, si la 35 de ani pentru celelalte
tari beneficiare. Perioada de gratie la creditele A.I.D este de 10 ani.
Corporatia Financiara Internationala a fost infiintata in 1956, avand ca scop: “
stimularea expansiunii economice, incurajand dezvoltarea intreprinderilor private cu character
productive din regiunile mai putin dezvoltate, completand astfel operatiunile B.I.R.D.”8 Scopul
existentei C.F.I const in dezvoltarea economica prin stimularea sectorului privat. C.F.I.
completeaza doua probleme in cadrul Grupului Bancii Mondiale; rezolva problema investitiilor

8
Stoica,Victor; Deaconu, Petre – Bani si credit.Banii.Teorii monetare. Administrarea banilor si politica monetara,
Ed. Economica, Bucuresti, 2003

18
fara garantia guvernelor si furnizeaza capital, sub forma de participatii si imprumuturi pe termen
lung. Pana in 1990, numarul tarilor member ale C.F.I. ERA DE 133. Romania a devenit membra
in septembrie 1990, prin Rezolutia 165. Avand o activitate aparte, C.F.I. are un grad inalt de
autonomie organizatorica si tehnica, de aceea se poate spune ca C.F.I este, doar partial, integrate
in Banca Mondiala. Din punct de vedere juridic si financiar, C.F.I. este separate de B.I.R.D.
Agentia Multilaterala de Garantare a Investitiilor a fost infiintata in 1985, cu scopul de a
asigura investitiile contra riscurilor politice in tarile lumii.

1.5. Orientările actuale ale sistemului monetar internaţional

1.5.1. Funcţionarea SMI

Dupa prabusirea sistemului monetar de la Bretton Woods s-au incercat noi lucrari de
reforma, dorindu-se introducerea unor noi reglementari care sa se adapteze la noile conditii
existente pe plan international. Erorile vechiului sistem precum si ale institutiilor financiare din
tarile dezvotate au dus la necesitatea unei consolidari a sistemelor financiare precum si la o mai
mare transparenta. Scopul urmarit era de a realiza in continuare cooperarea monetara si sa se
corecteze deficientele sistemelor monetare din 1994. Astfel, prin proiectele de reforma din
perioada 1971- 1973 s-a ajuns la elaborarea unor mecanisme monetare intr-o forma mult mai
schimbata, creandu-se un nou Sistem Monetar International, cel actual.
O etapa importanta, in elaborarea noului sistem a fost hotararea Consiliului
Guvernatorilor din cadrul FMI de a crea la 26 iulie 1972 “Comitatul celor 20”, care avea ca scop
elaboreaza propunerilor cu privire la modificarile ce urmeaza sa intervina. La 14 iulie 1974 se
prezinta planul proiectului de reforma care se baza pe amplificarea functionarii FMI-ului pe
reglementari mai eficiente de ajustare a balantelor de plati ale tarilor membre, cu precizarea
necesitatii de a lasa la latitudinea tarilor respective alegerea unei proprii politici in acest scop. O
alta indicatie se referea la ridicarea DST-ului la rangul de instrument principlal de rezerva,
concomitent cu reducerea rolului aurului si a valutelor de rezerva in aceasta functie. De
asemenea, sprijinirea dezvoltarii economice precum si promovarea unui flux marit de resurse
reale pentru tarile in curs de dezvoltare, constituie o alta propunere a comitetului. Acesta preciza

19
ca aceasta “schita” a proiectului de reforma aprecia o “indicatie asupra orientarii generale” si mai
putin o cristalizare coerenta a unui nou sistem international.9
Un alt moment oficial in procesul adoptarii noului Sistem Monetar International l-a
constituit organizarea Conferintei monetare de la Kingstone care s-a bazat pe adoptarea unor
decizii stricte. S-a decis demonetizatrea aurului, astfel monedele nu vor mai fi definite printr-o
anumita cantitate de aur. Prin noile reglementari pozitia FMI era mai bine fundamentata, crescand
si rolul DST. O alta modificare a fost reprezentata de permisiunea penru fiecare tara de a-si alege
propriul regim de schimb.
Dupa conformarea catre aceste principii s-a creat SMI care impune noi reguli de
functionare. Tarile asociate sunt obligate sa colaboreze atat cu FMI-ul, cat si cu celelalte state
pentru a se mentine anumite rgimuri valutare ordonate si pentru a se asigura un sistem stabil de
cursuri de schimb. Fiecare tara este obligata sa-si adapteze politica economica si financiara
pentru a se dezvolta o crestere economica certa, bazata pe stabilitatea preturilor. De asemenea,
aceste state nu se vor baza pe o stabilitate economica in conditiile unor sisteme noi care sa nu fie
o sursa de perturbatie penntru sistemele altor tari. Politicile valutare adoptate trebuie sa fie in
conformitate cu reglementarile impuse. Este obligatorie evitarea unei manipulari a cursurilor de
schimb pentru a se ajusta balantele de plati externe.
In prezent, mecanismul de coordonare a cursului de piata s-a modificat radical, trecandu-
se la flotarea libera a monedelor, din 1973 cursul de piata fiind lasat sa oscileze in raport direct cu
pozitia economiei emitente a monedei in cauza in cadrul economiei mondiale. Cursurile flotante
sunt utilizate in principalele state industrializate (Canada, Anglia,Japonia SUA, zona euro), tari
ce detin o pondere de 80% din comertul intern. De la 1 ianuarie 2002, schimbul se efectueaza atat
in dolari, euro, cat si yeni japonezi. Se poate vorbi deci de un sistem tripolar asimetric. Noul
etalon reflecta mai bine capacitatea economiei emitente, dar nu mai prezinta stabilitate in timp.
Sunt desfiintate restrictiile monetare in domeniul platilor si transferurilor de fonduri legate de
tranzactiile curente. Este largit numarul monedelor posibil de utilizat de FMI in cadrul
schimburilor, cu conditia ca balanta de plati si rezervele internationale ale tarilor emitente sa fie
suficient de puternice.
S-a apreciat ca noul SMI va fi creat pe parcursul mai multor etape, nefiind posibila
adoptarea unor hotarari definitive. Noile reforme au fost impiedicate de interesele divergente, de

9
Stoica v., Deaconu P., Bani si credit, Ed. Econmica,Bucuresti, 2003

20
parerile contradictorii care nu au permis organizarea unui SMI in acceptiunea sa deplina. Astfel,
au existat diferite puncte de vedere cu privire la cursurile de shimb fluctuante. Se considera ca
dezavantaje ale acestora diminuarea investitiilor internationale si a comertului, precum si
speculatiile valutare destabilizatoare. Daca speculantii vand o moneda slaba, pretul monedei
straine exprimat in acea moneda va creste. Vor creste si preturile de import, iar nivelul preturilor
din tara cu moneda slaba va creste mai repede. Alte opinii sustin renuntarea la cursurile fixe,
considerand ca in perioada actuala interventia autoritatilor este mai dezvoltata. Se pune accent si
pe o mai mare independenta monetara, fiecare tara avand ibertatea de a a-si asimila propria
politica monetara. Abandonarea ratelor fixe de schimb permit o mai mare independenta a
politicilor economice.
O tara preocupata de eliminarea somajului poate adopta masuri de relansare, fara a urmari
mentinerea unor rate ale dobanzii ridicate, sau poate evita deficitele externe fara afectarea
cursului care variaza liber. O tara care, in schimb, adopta masuri restrictive pentru a lupta
impotriva inflatiei, prin majorarea ratei dobanzii sau limitarea progresiva a masei monetare, va
accepta aprecierea monedei, intrucat aceasta nu prezinta constrangerile cursurile fixe. Un alt
punct pozitiv se refera la modul in care se desfasoara comertul si investitiile internationale, care
nu sunt impiedicate de incertitudinea evolutiei cursurilor de schimb, existand posibilitatea
introducerii unor clauze de evitare a riscului valutar.

1.5.2. Drepturile Speciale de Tragere şi rolul acestora în cadrul sistemului

Drepturile speciale de tragere reprezinta o moneda de cont emisa de Fondul Monetar de

Investitii in 1969, fiind primul activ de rezerva, purtator de dobanda, creat prin decizie
internationala; existenta lui este legata de completarea activelor de rezerva existente si este alocat
de catre Fond membrilor patricipanti la Departamentul DST.10
Definirea Drepturilor Speciale de Tragere
In cadrul statutului FMI unitatea valorica a unui DST este definita ca echivalentul a
0.888671 grame aur fin, adica 1 DST= 1USD. In iulie 1974 se trece la o definire pe baza uni cos
valutar.

10
Cerna S., ş.a., Economie monetară şi financiară internaţională, Ed. Univ. de Vest,Timişoara, 2005

21
 FMI are autoritatea de a emite sau de a “anula” DST-uri. Institutul poate crea lichiditati
prin alocarea de DST-uri membrilor Fondului, proportional cu cotele acestora in cadrul FMI.
Alocarea se face gratuit, fara a fi nevoie de o contraprestatie din partea beneficiarului. Dar daca
se detine un volum mai ridicat de DST se incaseaza o dobanda, concomitent cu situatia in care o
tara membra detine un volum de DST inferior celui alocat, cand se plateste o dobanda pentru
situatia respectiva. In cadrul statutului, se prevede ca orice decizie de alocare a DST trebuie sa fie
fundamentata de o nevoie globala pe termen lung, de suplimentare a rezervelor de mijloace de
plata internationale. Modalitatea de emisiune cuprinde in primul rand propunerea Directorului
general al FMI catre consiliul guvernatorilor, in asociere cu directorii executivi. Consiliul poate
aproba sau modifica propunerea, cu o majoritate de 85% din totalul voturilor. Anuland DST se
calculeaza, ca procente asupra alocarilor cumulative nete de DST ale fiecarui membru.
Functiile Drepturilor Speciale de Tragere
Conform statutului, Drepturile Speciale de Tragere indeplinesc urmatoarele functii:
- functia de etalon international, prin DST se pot exprima paritatile si cursurile valutare.
Participantul, detinator de DST poate obtine in schimbul lor o suma echivalenta in valuta, de la
un alt membru FMI, recomandat de catre fond. La fel, in cazul acordurilor swap, specifice prin
faptul ca un membru poate transfera altuia DST in schimbul altui activ de rezerva, cu exceptia
aurului, avand obligatia de a restitui valuta la o data viitoare stabilit de comun acord.
- prin functia de mijloc de rezerva, DST se incadreaza intre rezervele tarilor, alaturi de aur si
valutele de rezerva. Aceasta functie este totusi limtata datorita faptului ca moneda FMI poate fi
detinuta si folosita la nivel oficial in tarile membre. Cu toate ca a fost creat si “DST-ul privat”
piata sa a fost limitata.
- functia instrument de credit este un alt rol esential indeplinit de acest instrument monetar. DST
este un mijloc procurare de moneda convertibila prin intermediul FMI in anumite conditii.
Prin intermediul operatiunilor forward, un stat membru FMI poate cumpara sau vinde
DST avand obligatia de a plati la o numita data, contra oricaror active monetare, mai putin aurul,
la un curs la termen previzionat in momentul incheierii tranzactiei.
- functia de mijloc de plata este limitata la plata de dobanzi si comisioane datorate FMI.
Participantul poate achita prin intermediul TST dobanzi si comisioane catre FMI sau poate
rascumpara cu DST moneda aflata la FMI, dar cu cateva exceptii.

22
 Rata de dobanda a DST
Ca active de rezerva, DST este purtator de dobanda pentru a fi cat mai atractiv pentru
detinatori. Acestia beneficiaza de dobanda pentru detinerile lor, iar fiecare participant achita un
comision Fondului pentru suma alocarilor de DST. Aceasta rata dobanzii este calculata ca o
medie ponderata a ratelor dobanzilor pentru instrumentele pe termen scurt de pe pietele monetare
statelor ale caror monede intra in structura DST. Ponderea ratelor dobanzilor penru fiecare
moneda in rata dobanzii la DST sunt similare ponderilor fiecarei monede in cosul DST.
Emisiunea de titluri exprimate in DST
Achizitionarea unie obligatiuni exprimate in DST se face achitandu-se contravaloarea
acesteia exprimata in dolari la cursul pietei. Vanzarea acesteia se realizeaza la cursul dolar-DST
din momentul respectiv.
DST- urile private sunt cele utilizate in tranzactii in afara Fondului, in sectorul privat.
Astfel, aceasta moneda de cont este detinuta atat de autoritatile desemnate, iar inscrisurile
exprimate in DST pot fi detinute si de alte persoana fizice si juridice. Tranzactiile cu DST s-au
amplificat pentru a dezvolta imporatanta acestei monede internationale in cadrul relatiilor
valutare financiare internationale, inlocuind in acest mod aurul sau alte valute nationale cu functii
internationale.
Avantaje cu privire la utilizarea DST
Au fost evidentiate anumite evaluari favorabile, puncte forte referitoare la utilizarea DST:
• aceasta moneda de cont prezinta stabilitate ridicata in comparatie cu moneda
nationala a altui stat;
• un avantaj major consta in independent pe care o prezinta fata de situatia economica
si financiara a unei tari. Emisiunea de DST nu conduce la situatii negative in economa mondiala,
nu duce la eventuale deficite ale balantelor de plati externe;
• aceste instrumente monetare sunt alocate in mod gratuit de Fond, astfel nu se
imobilizeaza nici un active financiar al unui stat;
• foloseste pentru mentinerea echilibrata a unor rezerve monetare interne, emisiunea
acestei monede de cont se realizeaza doar in functie de nevoile efective ale economiei mondiale.
Inconveniente cu privire la utilizarea DST
• nu indeplineste toate functiile unei monede internationale; DST nu este un mijloc de
plata direct, ci indirect, prin convertirea sa in valute;

23
 • circula doar intre autoritatile monetare (FMI, BRI, banci centrale)
• se poate inregistra inflatie sau deflatie de DST, in conditiile in care deciziile de
emisiune ale FMI se bazeaza pe evaluari-eronate.
• repartizarea alocarilor de DST se realizeaza in functie de cota de participare a fiecarei
tari la FMI astfel ca tarile dezvoltate primesc majoritatea alocarilor in timp ce tarile in curs de
dezvoltare primesc alocarile cele mai mici.

* Criza economică mondială din 2008 a pus din nou în lumină tensiuni mai vechi din
sistemul monetar internaţional. Una dintre trăsăturile sistemului este aceea că se bazează pe un
activ de rezervă. Dacă toate ţările participante la sistem ar avea rate de schimb flexibile, existenţa
unui activ de rezervă nu ar fi necesară. Dar atât timp cât există ţări ale lumii care fixează sau
conduc ratele de schimb ale monedelor lor, acestea au nevoie de un activ internaţional care să
îndeplinească două condiţii: să fie lichid şi să aibă o valoare stabilă. Având acest activ, ţările pot
vinde sau cumpăra activul respectiv pentru a proteja propria monedă. 11
Până acum, euro nu a reuşit să suplinească dolarul ca monedă de rezervă, deoarece
volumul pieţei activelor în euro a rămas relativ mic. Două treimi din rezervele mondiale sunt în
dolari. Monedele de rezervă se impun de piaţă. În spatele activelor de rezervă se află multe
decizii private şi publice şi multă încredere. Numai atunci se creează pieţe largi şi lichide. Ca
alternativă la dolar se vehiculează şi moneda compozită DST. Această idee a mai apărut în 1967
şi nu a dat rezultate (episodul Rio de Janeiro al eforturilor de a menţine în viaţă sistemul de la
Bretton Woods). Atunci, crearea DST a fost o încercare de a furniza lichiditate lumii fără a
deteriora şi mai mult deficitele SUA. A fost o încercare a guvernelor de a rămâne cu prăjitura
după ce o mâncau. Dar se ştie că acest lucru nu este posibil. Nu cred că astăzi există condiţiile
pentru crearea unei pieţe suficient de mari pentru DST. De altfel, moneda compozită a FMI este
în mare parte bazată pe dolarul american. Doar reinstituirea disciplinei la “centru” şi la
“periferie” va asigura buna funcţionare a sistemului monetar internaţional.

11
http://www.money.ro/comentarii/lucian-croitoru-va-putea-fi-reformat-sistemul-monetar-international.html

24
 CAPITOLUL II
SISTEMUL MONETAR ACTUAL ÎN ROMÂNIA

2.1. Instituirea sistemului monetar şi a celui bancar în România

In conditiile in care Poarta otomana impusese in Tarile Romane interdictia utilizarii unor
monede proprii,ca semn al recunoasterii vasalitatii si in care insusi imperiul otoman era o uriasa
piata a marilor puteri economice,invadata de moneda straina,circulatia monetara pe piata
principatelor dunarene se caracteriza printr-o varietate extrema ,un adevarat haos monetar,cu
consecinte nefaste pentru o viata economico-sociala sanatoasa.Circulau peste 70 de feluri de
moneda,avand valori si cursuri dintre cele mai diferite.Aceasta situatie adus la inflorirea
activitatii zarafilor specializati in schimburile monetare contra unor comisioane.
Pentru realizarea unui calcul unitar a diferitelor monede,practica comerciala a impus
utilizarea unei monede imaginare,drept moneda de calcul.In amintirea lowenthalerului olandez
care circulate in Tarile Romane in secXVI ,localnicii au capatat obisnuinta de a calcula totul in
‘lei’ ,astfel calculul valorii unui produs se facea in lei iar platile se faceau indiferite feluri de
moneda reala.Leul avea 40 de subdiviziuniAstfel au fost adoptate 2 monede etalon : galbenul
olandez de aur(3.5 gr Au) care era = 31 lei si jumatate si sfantihul austriac de argint(6.6 gr Ag) =
2 lei si un sfert .Aceste feluri de moneda aveau circulatie in intreg spatiul romanesc .
In aceste conditii nevoia unei moneda nationale devenise deosebit de acuta mai ales dupa
unirea Principatelor(1859).Cuza a incercat sa creeze o moneda nationala care urma sa se
numeasca romanat(avand valoare francului francez),garantat printr-un imprumut solicitat ,insa
fara succes in Franta.Dupa abdicarea lui Cuza au avut loc unele tratative cu Inalta Poarta pentru
emiterea unor monede romanesti,tratative incheiate cu acordul turcilor de a emite o astfel de
moneda care urma sa poarte ca insemn al dominatiei otomane semnul semilunei ; profitand de
acest acord de principiu guvernul roman a emis –pe baza legii adoptate in 1867 – la 1 ianuarie
1868 prima moneda romaneasca ,fara insemne turcesti : leul impartit in 100 de bani valoare a
acestuia fiind acoperita de 322.6 gr aur fin si 5 gr de argint(principiul bimetalist).Romania a
aderat la Uniunea Monetara si monedele tarilor membre aveau drept de circulatie pe piata
romaneasca.Leul era o moneda convertibila,iar aurul si argintul puteau fi comercializate pe piata
libera. Primele monede au foost de arama ,in 1877 au fost emise si monede de argint si in

25
preajma razboiului de independenta au fost emise bancnote acoperite valoric prin valoare
domeniilor statului..
Pana la cucerirea independentei veniturile statului erau asigurate din taxele
vamale,impozitele directe(capitatia),impozitele indirecte(taxe pe mosteniri,pe circulatia
marfurilor) si patentele platite de negustori si meseriasi( mosierii si clerul fiind scutiti de impozite
catre stat).In provinciile aflate sub dominatie habsburgica(Transilvania si Bucovina) o cale
permanenta a intretinerii costisitorului aparat al statului austriac si sustinerii numeroaselor
razboaie purtate de habsburgi,o reprezenta sporirea impozitelor asupra populatiei si expoatarea
domeniilor fiscului (mine si paduri)..Impozitele pe razboi si incartiruirea trupelor austriece
constituiau alte modalitati de extorcare fiscala,si economica in Transilvania si Bucovina.
In ceea ce priveste creditul ,ca forma de baza in sustinerea activitatilor economice,acesta era
reprezentat pina dupa jumatatea sec XIX de capitatul camataresc.Aceasta a contribuit in mare
masura la riunarea unei parti a nobilimii,negustori sau tarani si meseriasi liberi care se vedeau
nevoiti sa isi vanda pamantul sau atelierul petru a inapoia sumele imrumutate cu
camata(dobanda).Datorita dobanzilor foarte mari la inceputul sec XIX o serie de masuri
legislative cuprinse in Codul lui calimach ori in legiuirea lui Caragea tindeau sa le stabileasca la
limiatre de 10 % fata de o practica de 26 % (in vreme ce in Austria era de 4% iar in Franta 5%).
Prima incercare de infiintare a unei banci a fost facuta de bancherul Frederic Nulandt din
Iasi – in 1856 care a fondat o Banca Nationala a Moldovei ,dar care nu a functionat decat 2 ani.In
1860 au fost infiintate,cu capital strain doua filiale ale Bancii Imperiale Otomane(Bucuresti si
Galati).Dupa unire se vor infiinta alte institutii cu caracter bancar(Casa de Economii si Depuneri-
1864 ; Creditul Financiar Rural(1873) ;Creditul Funciar Urban(1874).Bazele unui sitem bancar
romanesc vor fi puse abia in 1880.,odata cu infiintarea Bancii Nationale a Romaniei. In
Transilvania ,pana la instituirea dualismului autro-ungar (1867) ,camerele de Comert infiintate
dupa 1850 in principalele orase coordonau activitatea comerciala insa in domeniul
creditului,institutiile bancare austriece si ungare nu sprijineau activitatile unor intreprinzatori
ramani,motiv pentru care acestia si-au creeat in deceniul al saptelea cooperativele de credit
romanesti( Albina- Sibiu ; Furnica- Fagaras) Pe teritoriul Transilvaniei circulau monede austriece
in special florinii,avand ca subdiviziuni 100 de creitari valorand pana la 1858 4 gr argint si dupa
aceasta data 11.1 gr argint .
2.2. Evoluţia politicii monetare în România

26
 In anul 1991 politica monetara a avut ca obiectiv controlul privind cresterea masei
monetare , printr-o serie de masuri de limitare a creditului neguvernamental . efectul generat a
constat in amplificarea indisciplinei financiare si fenomenul de neplata a datoriilor, respective
blocaj financiar.
In anul 1992 politica monetara a fost ezitanta si marcata de fluctuatii ,masa monetara a
crescut rapid ,iar fenomenul inflationist s-a reinstalat. In anul 1993 inflatia a depasit 250%
fenomen care a demonstrat si apogeul dificultatilor in economie. Anul 1994 afost consideratun
success al politicii de macrostabilizare iar politica monetara s-a centratpe controlul
expansiunii monetaresipe cresterea ratelor de dobanda. Anul1994 prezinta importanta si prin
faptul ca a marcat redobandirea increderii in moneda nationala.
In anul 1995 obiectivul politicii monetare l-a constituitreducerea ratei inflatiei pana la
30% . Specificul anului 1996 l-a constituit manifestarea cu acuitate a dezechilibrelor in economia
romaneasca. Politica monetara s-a deteriorat vizibil in anul 1996 si s-a concretizat in pierdera
increderii in moneda nationala atestata de urmatoarele evolutii :
-economiile populatiei nu au mai crescut in termeni reali;
-viteza de circulatie a banilor a crescut;
-dolarizarea atins sa creasca;
-remonetizarea a incetat.
Anul 1997 a marcat o serie de modificari importante in cadrul politicii monetare:
-s-a renuntat la refinantarea prin credite structurale si s-a trecut la refinantarea prin mecanisme si
instrumente specifice de piata monetara;
-liberalizarea pietei valutare, prin acordarea licentei de dealer tuturor bancilor comerciale si
-asigurarea unui nivel de echilibru al cursului de schimb;
influentarea cursului de schimbprin utilizarea instrumentelor indirecte.
In anul 1998 politica monetara restrictiva a condus la temperarea semnificativa a inflatiei .

Pentru anul 1999 obiectivul de atenuare a cresterii preturilor a fost atins inflatia inregistrand
nivelul de 54,9% . Utilizarea in Romania a masurilor de politica monetara s-a relizat printr-o serie
de actiuni:
-contractarea de credite externe de la organisme fi nanciare international;

27
-inasprirea sarcinii fiscale asupra salariatilor;
-mentinerea unui deficit bugetar limitat la 4,4% din PIB;
-practicarea de catre BNR a unor rate de refinantare foarte ridicate 600% in 1997;
-diminuarea ratelor de dobanda la activele si pasivele bancare;
-eliminarea blocajului financiarsi a platilor restante din economie.

2.3. Instrumentele de politică monetară utilizate de BNR

Setul de instrumente şi proceduri prin care banca centrală implementează politica

monetară în vederea atingerii obiectivului său fundamental formează cadrul operaţional al
politicii monetare.
Principalele instrumente de politică monetară pe care BNR le are la dispoziţie conform
reglementărilor în vigoare sunt:12

• operaţiunile de piaţă monetară

• facilităţile permanente acordate instituţiilor de credit
• rezervele minime obligatorii (RMO)

Operaţiunile de piaţă monetară (open market)

Operaţiunile de piaţă monetară (operaţiuni open market) reprezintă cel mai important
instrument de politică monetară al BNR. Acestea se realizează la iniţiativa băncii centrale, având
următoarele funcţii: ghidarea ratelor de dobândă, gestionarea condiţiilor lichidităţii de pe piaţa
monetară şi semnalizarea orientării politicii monetare.

Potrivit reglementărilor în vigoare, principalele categorii de operaţiuni de piaţă monetară

aflate la dispoziţia BNR sunt:

• operaţiuni repo - tranzacţii reversibile, destinate injectării de lichiditate, în cadrul

cărora BNR cumpără de la instituţiile de credit active eligibile pentru tranzacţionare, cu
angajamentul acestora de a răscumpăra activele respective la o dată ulterioară şi la un preţ stabilit
la data tranzacţiei;
12
www.bnr.ro

28
 • atragere de depozite - tranzacţii cu scadenţa prestabilită, destinate absorbţiei de
lichiditate, în cadrul cărora BNR atrage depozite de la instituţiile de credit;
• emitere de certificate de depozit - tranzacţii destinate absorbţiei de lichiditate, în
cadrul cărora BNR vinde instituţiilor de credit certificate de depozit;
• operaţiuni reverse repo - tranzacţii reversibile, destinate absorbţiei de lichiditate,
în cadrul cărora BNR vinde instituţiilor de credit active eligibile pentru tranzacţionare,
angajându-se să răscumpere activele respective la o dată ulterioară şi la un preţ stabilit la data
tranzacţiei;
• acordare de credite colateralizate cu active eligibile pentru garantare -
tranzacţii reversibile destinate injectării de lichiditate, în cadrul cărora BNR acordă credite
instituţiilor de credit, acestea păstrând proprietatea asupra activelor eligibile aduse în garanţie;
• vânzări/cumpărări de active eligibile pentru tranzacţionare - tranzacţii
destinate absorbţiei/injectării de lichiditate, în cadrul cărora BNR vinde/cumpără active eligibile
pentru tranzacţionare, transferul proprietăţii asupra acestora de la vânzător la cumpărător fiind
realizat prin mecanismul "livrare contra plată";
• swap valutar - constă în două tranzacţii simultane, încheiate cu aceeaşi
contrapartidă, prin care BNR:
o injectează lichiditate cumpărând la vedere valută convertibilă contra lei şi vânzând
la o dată ulterioară aceeaşi sumă în valută convertibilă contra lei;
o absoarbe lichiditate vânzând la vedere valută convertibilă contra lei şi cumpărând
la o dată ulterioară aceeaşi sumă în valută convertibilă contra lei.

Până de curând (în perioada 1997 - trimestrul III 2008), operaţiunile de piaţă monetară ale
BNR au fost utilizate aproape în exclusivitate în scopul drenării excedentului de lichiditate din
sistemul bancar.

Începând din ultima parte a anului 2008, odată cu schimbarea poziţiei nete de lichiditate a
băncilor din excedent în deficit, operaţiunile de piaţă monetară destinate injecţiilor de lichiditate
au devenit predominante, BNR trecând astfel în poziţia de creditor al sistemului bancar (vezi
Managementul lichidităţii din sistemul bancar).

29
Facilităţile permanente

Facilităţile permanente oferite de BNR (Regulamentul 1/2000 privind operaţiunile de

piaţă monetară efectuate de BNR şi facilităţile permanente acordate de aceasta participanţilor
eligibili) instituţiilor de credit au drept scop: (i) absorbirea, respectiv, furnizarea de lichiditate pe
termen foarte scurt (o zi); (ii) semnalizarea orientării generale a politicii monetare şi (iii)
stabilizarea ratelor dobânzilor pe termen scurt de pe piaţa monetară interbancară, prin coridorul
format de ratele dobânzilor aferente celor două instrumente.

Instituţiile de credit pot accesa din proprie iniţiativă cele două facilităţi permanente oferite
de BNR:

• facilitatea de creditare, care permite obţinerea unui credit cu scadenţa de o zi de la banca

centrală, contra colateral, la o rată de dobândă predeterminată; această rată de dobândă constituie, în mod
normal, un plafon al ratei dobânzii overnight a pieţei monetare;
• facilitatea de depozit, care permite plasarea unui depozit cu scadenţa de o zi la banca
centrală, la o rată de dobândă predeterminată; rata dobânzii facilităţii de depozit reprezintă, în mod
normal, pragul ratei dobânzii overnight a pieţei monetare.

În şedinţa din 6 mai 2008, CA al BNR a decis imprimarea unui caracter simetric
coridorului format de ratele dobânzilor facilităţilor permanente în jurul ratei dobânzii de politică
monetară şi restrângerea amplitudinii acestuia la valoarea de +/- 4 puncte procentuale; măsura a
avut ca scop ameliorarea transmiterii semnalelor de politică monetară şi reducerea amplitudinii
fluctuaţiilor ratelor dobânzilor de pe piaţa monetară interbancară.

Rezervele minime obligatorii

Rezervele minime obligatorii (RMO) sunt reprezentate de disponibilităţi băneşti ale

instituţiilor de credit, în lei şi în valută, păstrate în conturi deschise la Banca Naţională a
României.

Funcţiile principale ale mecanismului RMO constituite în lei sunt cea de control monetar
(aflată în strânsă corelaţie cu cea de gestionare a lichidităţii de către BNR) şi cea de stabilizare a

30
ratelor dobânzilor de pe piaţa monetară interbancară. Rolul major al RMO în valută este acela de
a tempera expansiunea creditului în valută.

Principalele caracteristici ale acestui instrument sunt:

• baza de calcul a RMO se determină ca nivel mediu zilnic (pe perioada de

observare) al soldurilor elementelor de pasiv în lei şi în valută din bilanţurile băncilor (cu
excepţia pasivelor interbancare, a obligaţiilor către BNR şi a capitalurilor proprii);
• perioada de observare şi cea de aplicare au durata de o lună, fiind succesive (prima
dintre ele reprezentând intervalul cuprins între data de 24 a lunii precedente şi data de 23 a lunii
curente);
• ratele RMO pot fi diferenţiate atât în funcţie de moneda de constituire, cât şi în
funcţie de scadenţa reziduală a elementelor incluse în baza de calcul (mai mică sau mai mare de 2
ani);
• RMO se constituie ca nivel mediu zilnic al disponibilităţilor menţinute pe
parcursul perioadei de aplicare în conturile deschise la BNR;
• deficitului de rezerve i se aplică o dobândă penalizatoare, iar abaterile repetate se
sancţionează prin avertisment, amenzi sau prin limitarea operaţiunilor instituţiei de credit.

2.4. Relaţiile României cu F.M.I.

România a devenit membră cu drepturi depline a acestui organism internaţional prin

semnarea Acordului de la Bretton Woods şi prin vărsarea cotei de participare, la 15 decembrie
1972.Aderarea României a lărgit sfera cooperării monetare şi financiare cu celelalte state membre
ale F.M.I., România fiind al 125-lea stat membru al F.M.I.
Prin aderarea la fond, ţara noastră a dobândit următoarele drepturi:
O
 bţinerea de credite în monedele altor ţări membre sau în D.S.T., din resursele generale
ale Fondului, în schimbul unei sume în monedă naţională, în condiţii mult mai avantajoase decât

31
cele ale pieţei. Pentru obţinerea acestor credite a fost necesar să se respecte o serie de condiţii
impuse de către F.M.I. ţărilor membre.România a făcut uz atât de credite curente în tranşe, cât şi
de credite stand-by şi de finanţarea compensatorie.
O
 bţinerea de alocări de D.S.T. în cazul unor noi emisiuni de asemenea
instrumente.Deoarece F.M.I. a întrerupt emisiunile de D.S.T. începând din 1972, România nu a
beneficiatpână în 1978 de asemenea alocări. Conform deciziei F.M.I. ţara noastră a primit alocări
începând din 1979 şi 1980.
În urma reuniunii anuale a F.M.I. din septembrie 1997, s-a luat decizia unei noi majorări a
cotelor ţărilor membre şi a unei noi alocări de D.S.T. Majorarea cotelor de 45% aplicată la nivelul
existent de 145,3 mld. D.S.T. a reprezentat o substanţială creştere a capacităţii ţărilor membre de
a beneficia de resurse financiare de la Fond..În ceea ce priveşte decizia de alocare de noi D.S.T.
aceasta a prevăzut dublarea alocărilor.13
- Referitor la obţinerea dreptului de participare la luarea deciziilor în cadrul F.M.I.,
România deţine un număr de voturi corespunzător cotei de participare.
Obţinerea dreptului de aderare a României la B.I.R.D., a fost condiţionat de aderarea la
F.M.I. Prin participare la activitatea Fondului, în afara lărgirii posibilităţilor de a obţine un sprijin
financiar de la F.M.I., cât şi pe pieţele monetare, s-au creat condiţii de a susţine, alături de
celelalte state, introducerea unor măsuri ce contribuie la realizarea noii ordini monetare şi
financiare.
România a fost printre puţinele ţări socialiste care nu a renunţat la statutul de membru al
F.M.I: deşi nu mai apela la împrumuturi de la F.M.I. şi B.M. a beneficiat, totuşi, de credite
bancare de tip comercial în condiţii de dobândă avantajoase.
După epuizarea rezervelor valutare, a doua jumătate a anului 1990, acordurile cu F.M.I.
au permis evitarea încetării plăţilor externe, care ar fi avut un impact negativ asupra credibilităţii
internaţionale a României, ca urmare a deficitului de 1,5 miliarde $, reprezentând aproximativ 1/3
din exporturile anuale ale ţării.

13
Turliuc V.,Boariu Angela,Stoica Ovidiu,Cocris V.,Dornescu V.,Chirlesan D. – Moneda si credit ,Ed. Economica
Bucuresti, 2005

32
 Începutul celei de-a doua etape a relaţiilor cu Fondul poate fi situat la jumătatea anului
1991, când s-a finalizat primul aranjament stand-by de după 1990 cu F.M.I. De la reluarea
raporturilor cu Fondul şi până în prezent, România a încheiat mai multe aranjamente stand-by.
Deşi fiecare dintre aceste aranjamente au trăsături care le individualizează, analiza lor
evidenţiază faptul că s-au înscris pe o traiectorie comună, vizând adaptarea la fiecare etapă a
reformei pe care o parcurge România.

CONCLUZII

Deşi sistemele monetare naţionale contemporane nu se mai confruntă cu probleme

specifice monedelor din metale preţioase sau bancnotelor convertibile în aur, sunt necesare totuşi
reglementări prin care să fie stabilite instrumentele de intervenţie în domeniul monetar şi modul
de utilizare al acestora de către instituţiile monetare.

33
 Sistemul monetar international actual poate fi apreciat ca un sistem tripolar asimetric,in
care dolarul continua sa detina suprematia.Evolutia monedei euro depinde de rezultatele tarilor
din zona euro.O moneda euro puternica ar putea fi in masura sa contribuie la stabilitatea relative a
sistemului monetar international actual.

“ Introducerea monedei euro”, spune Robert Mundell, “va provoca dolarul şi va fi poate
cea mai importantă dezvoltare a Sistemului Monetar Internaţional de când dolarul a înlocuit lira
sterlină ca monedă internaţională dominantă imediat după terminarea Primului Război Mondial.”

Incepând de la prăbuşirea sistemului de la Bretton Woods, au fost promovate o

multitudine de facilităţi de creditare. Instrumentele de finanţare create s-au depărtat de sarcina
iniţială a Fondului, aceea de protejare a circulaţiei bunurilor şi capitalului împotriva fluctuaţiei
cursului de schimb. Creditul maxim disponibil teoretic pentru ţările membre a crescut la 480%
din cota de participare.

Avantajele ţărilor care contractează împrumuturi la F.M.I. sunt semnificative:

primul avantaj îl constituie nivelul dobânzii percepute de F.M.I.;

al doilea avantaj rezidă în faptul că acordarea unui împrumut de către Fond este
considerată de către piaţa financiară internaţională ca o confirmare a bonităţii ţării respective,
ceea ce echivalează cu atragerea de noi împrumuturi de pe această piaţă.

ANEXE

34
Sursa: BNR

35
BIBLIOGRAFIE

 Cerna S., ş.a., Economie monetară şi financiară internaţională, Ed. Univ. de

Vest,Timişoara, 2005
 Dardac, Nicolae;Barbu, Teodora, Moneda, banci si politici monetare, Ed. Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 2005
 Gill Jachand, La monnaie et son role dans l'economie, Ed.Dunod, 1995
 Lupu, Diana Viorica; Blanaru, Constantin Adrian, Moneda si credit, Ed. Sedcom Libris,
Iasi, 2006
 Madan, B. K., „Ecouri de la Bretton Woods”, în „Finance and Development” nr. 2, iunie
1969
 Stoica v., Deaconu P., Bani si credit, Ed. Econmica,Bucuresti, 2003
 Stoica,Victor; Deaconu, Petre – Bani si credit.Banii.Teorii monetare. Administrarea
banilor si politica monetara, Ed. Economica, Bucuresti, 2003
 Turliuc V.,Boariu Angela,Stoica Ovidiu,Cocris V.,Dornescu V.,Chirlesan D. – Moneda si
credit ,Ed. Economica Bucuresti, 2005
 Voinea, Gheorge, Mecanisme si tehnici valutare si financiare internationale, Ed. Sedcom
Libris, Iasi, 2004

www.money.ro
www.bnr.ro

36