Capitolul 4.

PIATA FINANCIARĂ
 ACCEPŢIUNI

cadrul organizatoric de efectuare a operaţiilor de vânzare şi de cumpărare

a valorilor mobiliare, prin care se mobilizează capitalurile disponibile şi se
oferă mecanisme de finanţare agenţilor economici

SENS LARG
❑ pieţele monetare (titluri pe termen scurt)
❑ pieţele valutare (valute)
❑ pieţele financiare propriu-zise (titluri pe termen mediu şi lung)

SENS RESTRÂNS
❑ piaţa valorilor mobiliare (acţiuni şi obligaţiuni) = piaţa de capital
 SFERA PIEŢELOR FINANCIARE

DUPĂ EMITENŢI ŞI MONEDA ÎN CARE SE EXPRIMĂ TITLURILE FINANCIARE

❑ pieţele financiare naţionale
se emit şi negociază titluri interne şi titluri străine emise în monedă naţională
❑ pieţele financiare internaţionale
mijlocesc atragerea capitalurilor disponibile pe termen mediu şi lung şi plasarea lor în altă ţară,
precum şi obţinerea unor resurse de finanţare de agenţii economici de pe pieţe financiare străine

DUPĂ NATURA OPERAŢIUNILOR REALIZATE

❑ piaţa primară
piaţa pe care se emit şi plasează valorile mobiliare
❑ piaţa secundară
piaţa pe care se tranzacţionează valorile mobiliare emise şi plasate pe piaţa primară
cuprinde bursa de valori şi, eventual, piaţa în afara cotei

DUPĂ NATURA VALORILOR MOBILIARE

❑ piaţa acţiunilor
❑ piaţa obligaţiunilor
❑ piaţa “futures”
angajamentul de a preda sau a primi o anumită sumă într-o valută, sau un număr de titluri la o dată
menţionată şi la un preţ stabilit în momentul încheierii
❑ piaţa opţiunilor
dreptul de opţiune de cumpărare sau de vânzare a unei sume în devize, sau a unui număr de titluri la
un preţ determinat şi la o anumită scadenţă
 TITLURILE DE VALORI

înscrisuri sub formă materială care atestă existenţa unor relaţii contractuale
între emitent şi deţinător şi conferă anumite drepturi posesorilor

TIPURI DE TITLURI
❑ titluri primare
acţiuni şi obligaţiuni

❑ titluri derivate
- acordă anumite drepturi părţilor la contract asupra activelor la o scadenţă
viitoare
- crearea şi valoarea lor de piaţă depind de activele la care se raportează (titluri
financiare, mărfuri, valute)

❑ titluri sintetice
contracte pe indici bursieri
 BURSELE DE VALORI

organizaţii cu personalitate juridică care oferă cadrul, mecanismele şi

procedurile în vederea efectuării continue, ordonate, transparente şi
echitabile a tranzacţiilor cu valori mobiliare prin activitatea intermediarilor
autorizaţi

FUNCŢII
▪finanţare
▪mobilizarea economiilor băneşti
▪barometru al evol. economice
▪asigurarea lichidităţii

ORGANIZARE
▪ asociaţia bursei
▪ intermediari

MECANISME DE TRANZACŢIONARE
▪ piaţă dirijată prin ordine
▪ piaţă dirijată prin preţ
 PIEŢELE ÎN AFARA PIEȚEI-BURSEI

asigură accesul la tranzacţii a titlurilor care nu îndeplinesc condiţiile de

negociere de pe piețele bursiere

se mai numesc pieţe interdealeri sau OTC (over the counter)

TRĂSĂTURI
▪ nu au localizare
▪ condiţiile de acces, respectiv capital, număr de acţiuni şi alte condiţii sunt mai
elastice
▪ tranzacţiile de vânzare sau cumpărare a titlurilor se negociază prin intermediul
firmelor de dealer
▪ preţurile titlurilor diferă de la o firmă la alta, deoarece se negociază în
raporturile directe ale firmelor de dealer cu clienţii.
 PARTICIPANŢII DE PE PIEŢELE FINANCIARE

SOCIETĂŢI COMERCIALE, INSTITUŢII FINANCIAR

BANCARE, AUTORITĂŢI PUBLICE, ALTE ENTITĂŢI

CEREREA DE CAPITAL
OFERTA DE CAPITAL
-INVESTITORI INSTITUŢIONALI
- INVESTITORI INDIVIDUALI
BROKERI
- vânzarea-cumpărarea
de valori in contul
clienţilor
- garantarea
plasamentelor
-administrarea conturilor
si fondurilor
- vânzarea-cumpărarea
de valori in contul propriu

DEALERI

• capital minim
• număr minim de acţiuni (acţionari)
• profit în ultimele trei exerciţii
• acces public la un procent din acţiuni
• furnizare informaţii situaţia financiară
• informarea conducerii bursei
 TIPURI DE OPERAŢIUNI PE PIEŢELE FINANCIARE

DUPĂ TERMENUL PENTRU CARE SE REALIZEAZĂ

❑ operaţiuni la vedere
❑ operaţiuni la termen

DUPĂ SCOPUL URMĂRIT

❑ operaţiuni de investiţii
❑ operaţiuni de arbitraj
❑ operaţiuni speculative
❑ operaţiuni de acoperire a riscului (hedging)
❑ operațiuni tehnice

DUPĂ NATURA CONTULUI DESCHIS DE CLIENT LA INTERMEDIAR

❑ operaţiuni în numerar (cash)
❑ operaţiuni în marjă
 CAP 5

FINANŢELE PRIVATE ALE

ÎNTREPRINDERII
 MEDIUL ÎNTREPRINDERII

STAT

MEDIUL
MEDIUL
ECONOMIC
FINANCIAR
(PIEŢE
(PIEŢE
BUNURI ŞI ÎNTREPRINDERE FINANCIARE)
SERVICII)

MEDIUL
SOCIAL
 LOCUL ÎNTREPRINDERII ÎN SISTEMUL
FINANCIAR

ASIGURĂRI
SOCIALE ASIGURĂRI
CREDIT DE BUNURI,
PERSOANE
ETC.

FINANŢELE
ÎNTREP.
BUGETUL BUGETE
DE STAT LOCALE
 CONŢINUT ECONOMIC

relaţii economice in formă bănească prin care se mobilizează, repartizează şi

utilizează resursele băneşti necesare desfăşurării activităţii de producţie,
investiţii şi satisfacerii altor cerinţe la nivelul întreprinderii private

PARTICIPANŢI
persoane fizice şi juridice, instituţii financiar-bancare, autorităţi publice
 FUNCŢIILE FINANŢELOR ÎNTREPRINDERII

funcţia de repartiţie - funcţia de evaluare financiară a

funcţia de control întreprinderii
funcţia de reglare - funcţia de determinare a necesarului de
capital şi a surselor acoperitoare
- funcţia de transfer de capitaluri si
repartizare a rezultatelor activităţii
- funcţia de protecţie a investitorilor
FUNCŢIA FINANCIARĂ A ÎNTREPRINDERII
capacitatea finanţelor întreprinderii de a mijloci procurarea, administrarea, utilizarea resurselor
băneşti destinate investiţiilor şi exploatarii, inclusiv controlul şi reglarea acestora
fundamentarea strategiei financiare a întreprinderii
evaluarea şi administrarea patrimoniului întreprinderii
elaborarea bugetelor de venituri şi cheltuieli şi urmărirea realizării prevederilor
analiza şi controlul costurilor de producţie;
realizarea încasărilor şi plăţilor
analiza şi dimensionarea preţurilor şi tarifelor, negocierea şi urmărirea efectelor asupra
profitului întreprinderii;
stabilirea şi plata la termen a drepturilor băneşti ale salariaţilor
calcularea şi virarea la termenele legale a impozitelor, taxelor, contribuţiilor către bugetul de
stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale;
asigurarea şi urmărirea realizării echilibrului financiar
prelucrarea datelor şi informaţiilor necesare deciziilor şi analizei activităţii economico-
financiare a întreprinderii
 GESTIUNEA FINANCIARĂ A ÎNTREPRINDERII

complex de decizii financiare si operaţiuni banesti care se referă la procurarea

capitalurilor necesare, la utilizarea lor, la obţinerea rezultatelor financiare, la
repartizarea acestora

COMPONENTE
❑ gestiunea activelor imobilizate
❑ gestiunea activelor circulante
❑ gestiunea numerarului
❑ gestiunea trezoreriei
❑ gestiunea rezultatelor financiare

FACTORI DE DECIZIE IMPLICATI

▪ Consiliul de Administraţie
▪ Cenzorii
▪ Adunarea Generala a Acționarilor
▪ Manageri departamente
▪ Şefi de compartimente specializate
 FLUXURI FINANCIARE ALE INTREPRINDERII

FLUXURI REALE DE FLUXURI REALE DE

INTRARE IEŞIRE

ÎNTREPRINDERE
FLUXURI FINANCIARE DE FLUXURI FINANCIARE DE
IEŞIRE INTRARE

plati pentru achizitii materii prime etc. incasari din vanzarea produselor
impozite, taxe contributii (bugetul central, subventii
bugetele locale, bugetul asig. sociale, bugetele credite
fondurilor speciale) aport la capitalul social
rambursari imprumuturi si plata dobanzilor incasari in valuta
plata dividendelor, rascumparari titluri despagubiri din asigurari de bunuri etc.
plati in valuta
plata primelor de asigurare
 CICLURI FINANCIARE ALE INTREPRINDERII

Ciclul de investitii

Ciclul de exploatare
Faza de Faza de Faza de
aprovizionare productie comercializare

Ciclul operatiunilor cu
pietele financiare
 FINANŢAREA ÎNTREPRINDERII

RESURSE PROPRII
FINANTARE INTERNA
(CAPITAL+REZERVE)
FINANTARE PERMANENTA
SURSE ATRASE PE TERMEN LUNG

DATORII DIN EXPLOATARE PE

FINANTARE EXTERNA TERMEN SCURT
CREDITE BANCARE PE TERMEN FINANTARE TEMPORARA
SCURT

FORMELE AUTOFINANŢĂRII
A. NEVOILE ACOPERITE
- SENS LARG : acoperirea din surse proprii a tuturor nevoilor de resurse (de funcţionare şi
dezvoltare)
- SENS RESTRANS: capacitatea întreprinderii de a-si acoperi nevoile de dezvoltare pe seama
resurselor proprii
B. NATURA RESURSELOR PROPRII
BRUTA : pe seama tuturor resurselor proprii (amortismentele, profitul, rezervele etc. )
NETA : numai pe seama resursele formate din profit
C. GRADUL DE ACOPERIRE A NEVOILOR
PARTIALĂ : resursele proprii (sau numai profitul) satisfac numai parțial cerințele funcționarii si
dezvoltării (sau numai dezvoltării)
INTEGRALĂ : resursele proprii (sau numai profitul) satisfac in totalitate cerințele funcționarii si
dezvoltării (sau numai dezvoltării)
 INVESTITIILE

SENS LARG – capitalul plasat in active corporale, necorporale si financiare

SENS RESTRANS – cheltuielile pentru achizitionarea de noi mijloace fixe, precum si pentru
dezvoltarea, reconstruirea si modernizarea celor existente

RESURSE
- amortizare
- sume din valorificarea mijloacelor fixe scoase din funcțiune

- profit

- credite pentru investiții

CHELTUIELI DE INVESTITII
- cheltuieli pentru proiecte de investiții
- rambursări de rate scadente la creditele de investiții

- plăti de dobânzi la creditele pentru investiții

- alte plasamente
 FINANŢAREA ACTIVITĂŢII DE EXPLOATARE

CAPITAL PERMANENT
ACTIVE IMOBILIZATE
CAPITALURI
PROPRII

FRP

FOND RULMENT BRUT

FRN
DATORII PE

FRS
ACTIVE CIRCULANTE TERMEN MEDIU SI
- stocuri LUNG
- clienti

TREZORERIE
DE
RESURSE
- disponibilitati banesti
DATORII PE
TERMEN SCURT

Fondul de rulment net : partea din capitalul permanent al unei întreprinderi private din care
se acoperă activele circulante
FRN = Cp - Ai
FRN = AC - DTS

FRN=FRP+FRS,
FRP=Cproprii – Ai
FRS=Cp – Cproprii
 FINANŢAREA ACTIVITĂŢII DE EXPLOATARE

FRN>0, situaţie favorabilă privind solvabilitatea şi echilibrul financiar

FRN=0, solvabilitate fragilă şi risc ridicat de apariţie a dezechilibrelor financiare

FRN<0, semnal nefavorabil, dificultăţi reale pe linia asigurării lichidităţii şi solvabilităţii

NFR = (Stocuri + Creante) – (Datorii curente + Pasive de regularizare)

FRN=NFR, activitate de trezorerie normală

FRN>NFR, surplus de resurse - plasamente rentabile

FRN<NFR), deficit de resurse ce trebuie acoperit prin credite bancare

 REZULTATELE FINANCIARE
ALE ÎNTREPRINDERII

VENITURI DIN
EXPLOATARE
REZULTAT
DIN EXPLOATARE
CHELTUIELI DE
REZULTAT
EXPLOATARE
CURENT
VENITURI
FINANCIARE REZULTAT
FINANCIAR
CHELTUIELI REZULTAT
FINANCIARE BRUT AL
EXERCITIULUI
VENITURI REZULTAT
EXCEPTIONALE EXCEPTIONAL ajustari

CHELTUIELI
EXCEPTIONALE

PROFIT IMPOZIT
IMPOZABIL PROFIT

REZULTAT
NET
BUGETUL DE STAT
CAP 6
 CARACTERIZARE GENERALĂ

IPOSTAZE
- tablou al veniturilor şi cheltuielilor
- plan financiar
- program de cheltuieli
- lege
- fond bănesc

CONTINUT ECONOMIC
procese de repartiţie bănească a PIB
- repartiţie primară
- repartiţie secundară (redistribuire) (naţional şi internaţional)

CONŢINUT JURIDIC
act normativ care autorizează încasarea veniturilor bugetare şi efectuarea
cheltuielilor bugetare
 PRINCIPII BUGETARE

❑ universalitatea bugetului
❑ unitatea bugetului
❑ neafectarea veniturilor
❑ specializarea bugetului
❑ echilibrarea bugetului
❑ realitatea bugetului
❑ anualitatea bugetului
❑ publicitatea bugetului
❑ unitatea monetară
Cf. Legii Finanţelor Publice 500/2002, principiile bugetare sunt
(Capitolul 2, Secţiunea 1): UNIVERSALITĂŢII, PUBLICITĂŢII,
UNITĂŢII, ANUALITĂŢII, SPECIALIZĂRII ŞI UNITĂŢII MONETARE
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=37400
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/37954
 UNIVERSALITATEA BUGETULUI

Conţinut
– înscrierea in buget, in sume integrale, a tuturor
veniturilor si cheltuielilor statului
- nu se pot înscrie in buget acţiuni per sold

Argument
- oferă o imagine reala asupra acţiunilor înscrise in
buget
- compararea veniturilor cu cheltuielilor

Abateri
- bugete mixte (bruto si neto)
 UNITATEA BUGETULUI

Conţinut
– înscrierea intr-un singur document (buget general)
a tuturor veniturilor si cheltuielilor statului
- existenta unui buget unic

Argument
- compararea directa a veniturilor si cheltuielilor
- control asupra structurii veniturilor si cheltuielilor
publice

Abateri
- bugete extraordinare, bugete autonome, bugete
anexe, conturile speciale de trezorerie, conturile cu
afectaţie speciala, conturi de reglementare, conturi
de operaţiuni monetare
 SISTEMUL BUGETAR

BUGETUL GENERAL CONSOLIDAT

Bugetul de stat
Bugetele statelor membre
Bugetele locale
Bugetul asigurărilor sociale de stat
Bugetele fondurilor speciale
Bugetele instituţiilor publice
 NEAFECTAREA VENITURILOR

Conţinut
- depersonalizarea veniturilor bugetare
- finanţarea cheltuielilor bugetare din ansamblul
veniturilor bugetare
- nu se pot rezerva anumite venituri pentru a
finanţa anumite cheltuieli

Abateri
- fondurile cu destinaţie speciala

Legea Finanţelor Publice 500/2002:

Principiul universalităţii
Art. 8. - (1) Veniturile şi cheltuielile se includ în buget
în totalitate, în sume brute.
(2) Veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei
cheltuieli bugetare anume, cu excepţia donaţiilor şi
sponsorizărilor, care au stabilite destinaţii distincte
 ANUALITATEA BUGETULUI

Conţinut
- întocmirea, aprobarea, execuţia, încheierea bugetului
sa se facă in limitele unei perioade de 12 luni

Anul bugetar
- coincide sau nu cu anul calendaristic (motive
subiective si obiective)
- doua sensuri
- perioada pentru care se întocmeşte si se
aproba bugetul
- perioada in care se executa si se încheie
exerciţiul bugetar
Abateri
- sistemul de execuţie (vs. sistemul de gestiune)
- acţiuni plurianuale aprobate prin buget
- bugete ciclice (vezi funcţia de reglare)
 Procesul bugetar – bugetul pe anul 2020

31.12.2019
1.01.2019 15.10.2019 1.01.2020 31.12.2020 1.07.2021

elaborare proiect Aprobare Executie

2020 2020 2020 incheierea
exercitiului
2020

Legea finanţelor publice 500/2002

Definiţii
Art. 2. - În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos se definesc
după cum urmează:
1. an bugetar - anul financiar pentru care se aprobă bugetul; anul bugetar este
anul calendaristic care începe la data de 1 ianuarie şi se încheie la data de 31
decembrie;

Art. 61. - (1) Execuţia bugetară se încheie la data de 31 decembrie a fiecărui an.
(2) Orice venit neîncasat şi orice cheltuială angajată, lichidată şi ordonanţată, în
cadrul prevederilor bugetare, şi neplătită până la data de 31 decembrie se vor
încasa sau se vor plăti, după caz, în contul bugetului pe anul următor.
(3) Creditele de angajament pentru care nu au fost încheiate angajamente legale
și creditele bugetare neutilizate la sfârșitul anului bugetar sunt anulate de drept.

 SPECIALIZAREA BUGETARA
Conţinut
-înscrierea in buget, aprobarea si urmărirea execuţiei
după o schema numita CLASIFICATIA BUGETARA

Argument
-asigurarea disciplinei financiare
- facilitează controlul bugetar

Clasificaţia bugetara
- elaborata de Ministerul Finanţelor (Publice)
- cerinţe
- sa reflecte provenienţa veniturilor si destinaţia cheltuielilor
- sa fie simpla si clara
- sa permită înţelegerea structurii veniturilor si cheltuielilor
- sa favorizeze efectuarea controlului
- criterii
- administrative (structura aparatului de stat)
- economice (surse de formare a veniturilor si destinaţii ale
cheltuielilor
CLASIFICATIA
indicatorilor privind finantele publice ..
--------------------------------------------------------------------------- b) CLASIFICATIA ECONOMICA
Capitolul Subcap. Denumirea capitolelor si subcapitolelor ---------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------- Articol Alineat Denumirea cheltuielilor
---------------------------------------------------------------------------
VENITURI 01 A. CHELTUIELI CURENTE
I. Venituri curente 02 TITLUL I - CHELTUIELI DE PERSONAL
A. Venituri fiscale 10 Cheltuieli cu salariile
A.1. Impozite directe 10.01 Salarii de baza
01.00 IMPOZITUL PE PROFIT 10.02 Salarii de merit
02.00 IMPOZITUL PE SALARII 10.03 Indemnizatii de conducere
01 Impozitul pe salarii - total 10.04 Spor de vechime
02 Sume defalcate din impozitul pe salarii pentru bugetele 10.05 Sporuri pentru conditii de munca
locale (se scad)
03.00 IMPOZITE SI TAXE DE LA POPULATIE ..
01 Impozitul pe veniturile liber-profesionistilor etc. 69 B. CHELTUIELI DE CAPITAL
02 Impozitul pe cladiri si pe terenuri ocupate de cladiri 70 TITLUL VII - CHELTUIELI DE CAPITAL
71 Stocuri pentru rezerve materiale nationale
... 72 Investitii ale institutiilor publice
CHELTUIELI ...
a) CLASIFICATIA FUNCTIONALA
Partea I - Servicii publice generale
51.00 AUTORITATI PUBLICE
01 Presedintia Romaniei
02 Autoritati legislative
03 Autoritati judecatoresti
04 Alte organe ale autoritatilor publice
05 Autoritati executive
Partea II-a - Aparare, ordine publica si siguranta nationala
54.00 APARARE NATIONALA
 ECHILIBRAREA BUGETULUI

Conţinut
- egalizarea veniturilor ordinare cu cheltuielile din buget
- echilibru in faza de proiectare si echilibru in execuţie

Argument
- “cheia de bolta a finanţelor publice”
- controlul acţiunilor guvernului

Abateri
- acceptarea “golurilor temporare de casa”
- bugetele extraordinare (cheltuieli acoperite din resurse
extraordinare)
- “debugetizarea”
- deficitul bugetar = “demaror” (vezi funcţia de reglare si
stabilizatorii)
 ECHILIBRAREA BUGETULUI

VENITURI ORDINARE

VENITURI CHELTUIELI
FISCALE

PUBLICE
VENITURI
NEFISCALE
IMPRUMUTURI
ORDIN
EXTRA
VENIT

DE STAT
ARE
URI

EMISIUNE DE BUGETARE
MONEDĂ

Buget deficitar – cheltuieli publice mai mari decât veniturile ordinare,

finanţate din venituri extraordinare
 REALITATEA BUGETULUI

- indicatorii de cheltuieli, respectiv de venituri, să aibă

corespondent în posibilităţile reale de realizare a lor
- impune folosirea unui sistem informaţional adecvat,
date reale (realiste)
-impune folosirea de metode moderne de
dimensionare a veniturilor şi cheltuielilor bugetare (şi
nu metode clasice, bazate pe aproximări), bazate pe
analiza cost-avantaje şi pe modele econometrice
- rectificările bugetului sunt operaţiuni necesare
asigurării realităţii bugetului
 PUBLICITATEA BUGETULUI

- conţinutul bugetului sa fie adus la cunoştinţa

publicului (alegătorilor)
- media, statistici oficiale, dezbaterea in şedinţă
publică a Legii bugetului

-Legea Finanţelor publice 500/2002

Principiul publicităţii
Art. 9. - Sistemul bugetar este deschis şi transparent, acestea realizându-se
prin:
a) dezbaterea publică a proiectelor de buget, cu prilejul aprobării acestora;
b) dezbaterea publică a conturilor generale anuale de execuţie a bugetelor, cu
prilejul aprobării acestora;
c) publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a actelor normative de
aprobare a bugetelor şi conturilor anuale de execuţie a acestora;
d) mijloacele de informare în masă, pentru difuzarea informaţiilor asupra
conţinutului bugetului, exceptând informaţiile şi documentele nepublicabile,
prevăzute de lege

CRITICI
- natura foarte tehnică a informaţiilor aduse la
cunoştinţa cetăţenilor (nespecialişti)
-bugetul devine un “cimitir de cifre”
 PROCESUL BUGETAR

ELABORAREA
ÎNCHEIEREA
PROIECTULUI
BUGETULUI
DE BUGET

EXECUŢIA APROBAREA
BUGETULUI BUGETULUI
 ELABORAREA PROIECTULUI DE BUGET

- constă în efectuarea lucrărilor de evaluare a

cheltuielilor şi veniturilor bugetare, inclusiv a celor de
întocmire a proiectului bugetului de stat
- se concretizează în documente specifice în care se
înscriu categoriile de cheltuieli şi de venituri bugetare
(după clasificaţia bugetară) în cuantumul previzionat

1 MINISTERUL
FINANŢELOR 5 GUVERN
2

6
INSTITUŢII 3
PUBLICE
4

PARLAMENT
 APROBAREA BUGETULUI

- proiectul de buget este transmis Parlamentului de către

Guvern, sub forma unei documentaţii compuse din:
a) proiectul de lege pentru aprobarea bugetului, cuprinzând veniturile şi
cheltuielile bugetare;
b) expunerea de motive care explică opţiunile concretizate în proiectul de buget,
inclusiv propunerile de modificare a legislaţiei fiscale;
c) anexele la proiectul de lege pentru aprobarea bugetului, în care se detaliază
structura veniturilor şi a cheltuielilor bugetare;
d) alte materiale documentare necesare analizei detaliate a prevederilor bugetare,
de către Parlament.
- analiza la nivel de comisie parlamentară specializată
(posibile amendamente)
- dezbaterea în plen, soluţionarea eventualelor divergenţe
între cele două Camere şi concilierea amendamentelor
propuse
- adoptarea Legii bugetului
- promulgarea legii de către preşedintele statului
- publicarea Legii bugetului
 EXECUŢIA BUGETULUI

- constă în încasarea efectivă a veniturilor şi realizarea

efectivă a cheltuielilor
- responsabilitatea Guvernului, îndeplinită prin ministerul de
resort (al Finanţelor Publice), care trebuie să organizeze
activitatea şi să aplice procedurile adecvate
- presupune operaţiuni specifice la cheltuieli şi venituri
EXECUTIA CHELTUIELILOR BUGETARE

Livrare bunuri, prestare serv etc.

√
LICHIDAREA
ORDONANŢAREA

ANGAJAREA Dpt.
fin.

PLATA PROPRIU-ZISĂ
EXECUTIA VENITURILOR BUGETARE

PERCEPEREA
ANAF
EMITEREA TITLULUI
DE PERCEPERE

LICHIDAREA

AŞEZAREA
 EXECUTIA DE CASA A BUGETULUI
PRIN SISTEMUL BANCAR

- deschiderea de conturi la o bancă (de regulă banca

centrală) pentru instituţiile publice implicate în realizarea
operaţiunilor bugetare
- încasările şi plăţile sunt realizate de către unităţile bancare
în numele statului

AVANTAJE
rețeaua larga existentă a unităţilor bancare

DEZAVANTAJE
• neconcordante intre sistemele informaționale
• imobilizarea resurselor bugetare
• organizarea unor structuri separate de control
• întârzieri posibile in raportarea datelor privind execuția bugetului.
 EXECUTIA DE CASA A BUGETULUI
PRIN TREZORERIE

- crearea de către stat a unei instituţii financiare proprii,

specializată în efectuarea operaţiunilor bugetare
- structură asemănătoare băncilor, cu o unitate centrală
(trezoreria centrală), subordonată Ministerului Finanţelor şi
unităţi teritoriale (trezorerii teritoriale)
- funcţii specifice : casier şi bancher

FUNCŢIA DE CASIER
• organizarea şi efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi
• elaborarea de prognoze si asigurarea lichidității
• exercitarea controlului operativ
• informaţii pentru întocmirea rapoartelor periodice

FUNCŢIA DE BANCHER
• deschiderea si admin de conturi
• operatiuni de garantare si coparticipare
• gestionarea disponibilitatilor
• operatiuni de finantare a deficitului bugetar
 ÎNCHEIEREA EXERCIŢIULUI BUGETAR

- stabilirea rezultatului activităţii de execuţie bugetară:

cheltuielile efectuate, veniturile încasate şi soldul înregistrat
- se întocmeşte şi se supune aprobării "contul de execuţie
bugetară“

LEGEA FINANŢELOR PUBLICE 500/2002

Art. 57. - Conturile anuale de execuţie a bugetului de stat, bugetului
asigurărilor sociale de stat, bugetelor fondurilor speciale, ale ordonatorilor
de credite, inclusiv anexele acestora, vor cuprinde:
a) la venituri: prevederi bugetare iniţiale: prevederi bugetare definitive;
încasări realizate;
b) la cheltuieli: credite bugetare iniţiale; credite bugetare definitive; plăţi
efectuate.
 CONTROLUL BUGETAR

- vizează operaţiunile din fiecare fază a procesului bugetar

- legalitatea/oportunitatea/eficienţa

FORME

POLITIC
• se exercită de către Parlament
• vizează, în principal, respectarea legislaţiei financiare şi concordanţa
cu obiectivele politicii generale

JURISDICŢIONAL
• se exercită de către o instituţie cu atribuţiuni speciale (Curtea de
Conturi)
• urmăreşte modul în care este administrat patrimoniul public şi
legalitatea operaţiunilor financiare cu impact asupra bugetului de stat

ADMINISTRATIV
• din interiorul entităţilor publice (control intern)
• de la nivel ierarhic superior
 SISTEMUL BUGETAR

BUGETUL GENERAL CONSOLIDAT

Bugetul de stat
Bugetele statelor membre
Bugetele locale
Bugetul asigurărilor sociale de stat
Bugetele fondurilor speciale
Bugetele instituţiilor publice
 cap 7

SISTEMUL CHELTUIELILOR
PUBLICE
CONCEPTE PRIVIND CHELTUIELILE PUBLICE

SEMNIFICAŢII

JURIDIC - plată pentru funcţionarea instituţiilor publice

ECONOMIC
- procese economice de repartiţie a PIB pentru realizarea de actiuni
publice

-procese de redistribuire financiară a PIB prin intermediul

autorităţilor publice

- procese si relatii economice in forma baneasca prin care are loc

distribuirea si utilizarea efectiva a fondurilor financiare publice

ACCEPŢIUNI
EXTINSĂ – ansamblul activitatilor cu caracter public (inclusiv
cheltuielile materiale ale intreprinderilor cu capital de stat

RESTRÂNSĂ - numai activitati desfasurate prin institutii publice

(bugetare) reflectate in bugetul public
CONCEPTE PRIVIND CHELTUIELILE PUBLICE

IMPACTUL ŞI ROLUL LOR

CONCEPŢIA CLASICĂ (LIBERALĂ)

- consumuri definitive, nerecuperabile
- impact negativ
- trebuiau reduse la strictul necesar

CONCEPŢIA MODERNĂ INTERVENŢIONISTĂ

- procese de realocare a resurselor, cu efecte pozitive
(direct sau indirect)
- interpretare diferentiata
- pârghii financiare
COMPONENTELE SISTEMULUI CHELTUIELILOR PUBLCIE

A. DUPĂ MODUL DE FINANŢARE

cheltuieli bugetare (BS, BL, BASS !)

cheltuieli extrabugetare

cheltuieli speciale

cheltuielile intreprinderilor cu capital de stat

B. DUPĂ AUTORITĂŢILE PUBLICE

cheltuieli ale administratiei centrale

cheltuieli ale administratiilor locale

cheltuieli ale intreprinderilor cu capital de stat

CLASIFICAREA CHELTUIELILOR PUBLICE

A. DUPĂ ROLUL LOR ÎN PROCESUL REPRODUCTIEI

cheltuieli reale (negative)

cheltuieli economice (pozitive)

B. DUPĂ DESTINAŢIE
cheltuieli de funcţionare (curente)

cheltuieli de investiţii (de capital)

cheltuieli de transfer

C. DUPĂ CONŢINUTUL ECONOMIC

cheltuieli materiale
cheltuieli de personal

D. DUPĂ FRECVENŢĂ

cheltuieli ordinare
cheltuieli extraordinare
CLASIFICAŢII ALE CHELTUIELILOR PUBLICE

1. Clasificaţia administrativ-departamentală
- ministere
- instituţii publice autonome
- unităţi administrativ-teritoriale

2. Clasificaţia economică
a) - curente
- de capital
b) - cheltuieli ale serviciilor publice (administrative)
- cheltuieli de transfer (redistribuire)
3. Clasificaţia funcţională
domeniile, ramurile, sectoarele de activitate spre care sunt dirijate
resursele financiare publice sau alte destinaţii (transferuri între
diferitele niveluri ale administraţiei publice, plata dobânzilor la
datoria publică sau constituirea de rezerve )
4. Clasificaţia financiară
- definitive
- temporare
- virtuale
CARACTERIZAREA CHELTUIELILOR PUBLICE CA FENOMEN
FINANCIAR

NIVELUL
Cpn

Cpr

pondere in PIB; chelt/loc.

STRUCTURA

Anul Cheltuieli PIB Deflator Pondere PIB

publice din (mil lei) (%)
bugetul de
stat (mil lei)
2005 38.782,4 288.176,1 13,46%
2006 51.235,6 344.535,5 106,56 14,87%
CARACTERIZAREA CHELTUIELILOR PUBLICE CA FENOMEN
FINANCIAR
DINAMICA

nominală –51,235,6 – 38782,4 = 12,453,2

Cresterea
reală – 48,081,46 - 38,782,4 = 9,299,06

nominala –
Modificare
relativa reala –

Elasticitatea
in raport cu PIB

Anul Cheltuieli publice PIB Deflator

din bugetul de stat (mil lei) (%)
(mil lei)
2005 38.782,4 288.176,1
2006 51.235,6 344.535,5 106,56
FACTORI DE INFLUENŢĂ ASUPRA EVOLUŢIEI
CHELTUIELILOR PUBLICE

FACTORI DEMOGRAFICI
Ø creşterea populaţiei
Ø modificările structurale ale populaţiei pe vârste, categorii socio-
profesionale
Ø (creşterea duratei medii de viaţă  creşterea proporţiei populaţiei de
vârstă înaintată  acţiuni de protecţie socială.
➢creşterea numărului populaţiei ocupate în sectorul public.

FACTORI ECONOMICI
Ø gradul de dezvoltare economică
Ø gradul de implicare a statului în susţinerea progresului economic
Ø fenomenul deprecierii monetare

FACTORI SOCIALI
Ø preocuparea statului pentru o mai bună repartizare a veniturilor în
societate
Ø acordarea de sprijin material unor categorii sociale defavorizate
Ø dezvoltarea reţelei de instituţii social-culturale
 FACTORI DE INFLUENŢĂ ASUPRA EVOLUŢIEI
CHELTUIELILOR PUBLICE

URBANIZAREA
Ø finanţarea de lucrări publice edilitare, construcţii de străzi,
canalizare, gospodărie comunală, locuri de agrement

FACTORI MILITARI

FACTORI POLITICI
Ø opţiunile grupărilor politice aflate la putere
Ø statul-jandarm  statul-providenţă
datoria publică

Adolph Wagner "lege a nevoilor financiare crescânde ale statului şi

organelor autonome"
 STRUCTURA CHELTUIELILOR BGC în ROMÂNIA, 2000-
2010, (structura funcțională, % în total)
100%

90%

80%

70%

60%

50%

40%

30%

20%

10%

0%
Servicii publice
2000 2001 generale
2002 2003 2004 2005 Apărare,
2006 ordine publică şi2008
2007 siguranţă naţională
2009 2010

Acţiuni social-culturale Acţiuni economice

Servicii şi dezvoltare publică, locuinţe, mediu şi ape

CARACTERIZAREA GENERALĂ A CHELTUIELILOR PUBLICE
PENTRU ACŢIUNI SOCIAL-CULTURALE

COMPONENTE
# cheltuieli pentru învăţământ
# cheltuieli pentru cultură şi artă
# cheltuieli pentru ocrotirea sănătăţii
# cheltuieli pentru securitate socială

DIMENSIUNI
# 15 –25 % din PIB în ţările dezvoltate; mai reduse în ţările în
curs de dezvoltare
# ponderea cea mai mare revine securităţii sociale
CARACTERIZAREA GENERALĂ A CHELTUIELILOR PUBLICE
PENTRU ACŢIUNI SOCIAL-CULTURALE

EFECTE
# consumuri definitive de resurse
# efecte indirecte ( investiţii umane)

SURSE DE FINANŢARE
# bugetul public
# fonduri cu destinaţie specială
# surse proprii
# ajutoare financiare externe
CARACTERIZAREA CHELTUIELILOR PUBLICE PENTRU
ÎNVĂȚĂMÂNT

❑ creşterea rolului învăţământului ca factor de progres şi civilizaţie

❑ la finele secolului trecut, statul cheltuia, în acest scop, mult sub
1% din PIB, în secolul nostru ponderea a crescut semnificativ
depăşind în unele ţări chiar 7% din PIB

FACTORI

❑creşterea numărului populaţiei, în general, şi a celei de vârstă

şcolară - sporirea alocaţiilor pentru asigurarea bazei tehnico-
materiale a reţelei instituţiilor de învăţământ
- au crescut cheltuielile de funcţionare a instituţiilor şcolare,
mai ales cele de personal, decurgând, în primul rând, din creşterea
numărului cadrelor didactice
❑introducerea obligativităţii
❑progresul tehnic şi modernizarea economiei naţionale
❑ creşterea gradului de dotare procesului de învăţământ
❑creşterea generală a costurilor procesului de învăţământ, inclusiv
sub impactul deprecierii monedelor naţionale
CARACTERIZAREA CHELTUIELILOR PUBLICE PENTRU
ÎNVĂȚĂMÂNT

CATEGORII
# pe trepte ale acestuia: învăţământul preşcolar; primar; secundar;
universitar; postuniversitar
# cheltuieli de investiţii, denumite şi de capital; cheltuieli curente
denumite şi de funcţionare.

SURSE DE FINANŢARE
# bugetul public
# resurse proprii (taxe școlare)
# donaţii sau ajutoare externe primite din partea unor
organizaţii internaţionale sau a altor state
# burse
EFICIENȚA CHELTUIELILOR PUBLICE PENTRU
ÎNVĂȚĂMÂNT

❑ învăţământul are efecte pozitive atât pentru individ cât şi pentru

societate
❑ cerinţe
▪corelaţie cu PIB
▪concordanţa dintre cererea şi oferta de forţă de muncă (global şi
pe specializări)
PIB CPi
I PIB  I CPi ;   CPi1 = c  PIBp
PIB0 CPi0
❑ analiza cost-avantaje

AVANTAJE
COSTURI
o cheltuieli directe (din fonduri publice o spor de venit al individului
sau private) o aportul la creşterea PIB
o cheltuieli indirecte (ale familiilor)
o pierderea de venit
CARACTERIZAREA CHELTUIELILOR PUBLICE PENTRU
CULTURĂ, ARTĂ ȘI SPORT

❑ în unele ţări ele apar împreună cu acţiunile pentru culte,

activităţi sportive şi de tineret, iar în altele apar sub forma
cheltuielilor pentru “recreere, cultură, culte”.
❑ ponderi relativ reduse
❑ instituţiile şi acţiunile finanţate în cadrul acestor cheltuieli sunt
cele de cultură (biblioteci, muzee, case de cultură, edituri), instituţii
artistice (teatre, case de film, filarmonici), acţiunile sportive şi de
tineret, cultele

SURSE DE FINANȚARE

❑bugetul statului (integral/parţial)

❑venituri proprii
❑donatii, sponsorizari
CARACTERIZAREA CHELTUIELILOR PUBLICE PENTRU
OCROTIREA SĂNĂTĂŢII

➢ tendinţă de creştere, pondere semnificativă în totalul cheltuielilor

social-culturale, în ansamblul cheltuielilor publice şi în PIB

Factori
➢amplificarea nevoilor de ocrotire a sănătăţii, ca efect al creşterii
numărului populaţiei şi modificării structurii sale;
➢accentuarea unor noi factori de risc;
➢creşterea costului prestaţiilor medicale;
➢sporirea personalului medical antrenat în serviciile sanitare
➢racordarea serviciilor medicale la revoluţia tehnico-ştiinţifică
contemporană în domeniu

Surse de finantare (sistemul german)

➢bugetul public
➢contribuţii (cotizaţii) pentru asigurări de sănătate
➢resurse de la populaţie (neasigurata)
➢ajutor extern
EFICIENŢA CHELTUIELILOR PUBLICE PENTRU OCROTIREA
SĂNĂTĂŢII

EFECTE
➢medicale (caracter individual)

➢sociale (îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei ...)

➢economice (reducerea perioadelor de incapacitate de muncă,

creşterea perioadei active a vieţii, eradicarea unor boli profesionale
 economii de fonduri şi creşterea PIB

METODE APLICABILE

analiza cost – beneficiu, analiza cost – eficacitate (compararea

metodelor de tratament)
CARACTERIZAREA CHELTUIELILOR PUBLICE PENTRU
SECURITATE SOCIALĂ
Securitatea socială (Protecția socială) cuprinde ansamblul acţiunilor
întreprinse de societate pentru prevenirea, diminuarea sau
înlăturarea consecinţelor unor evenimente considerate ca riscuri
sociale, care repercutează negativ asupra vieţii şi nivelului de trai al
cetăţenilor.

Riscuri
➢ de natură fizică (cele care afectează parţial sau total capacitatea de
muncă)
➢ economice (care împiedică o persoană să exercite o activitate
producătoare de venit)
➢ sociale (care diminuează în mod substanţial veniturile persoanelor şi
implicit mijloacele de subzistenţă).

Componente și finanțare
➢ cheltuieli pentru asigurările sociale: se finanţează din contribuţiile
salariaţilor, a liber-profesioniştilor şi a patronilor, subvenţii de la bugetul de
stat, din fondurile asigurărilor sociale
➢cheltuieli pentru asistenţă socială: resurse din bugetul statului, din
fonduri speciale, donaţii, resursele externe provenite de la organisme
internaţionale specializate
CARACTERIZAREA CHELTUIELILOR PUBLICE PENTRU
SECURITATE SOCIALĂ
Cheltuielile publice pentru pensii
➢ asigura un venit sigur celor care au pierdut capacitatea de muncă din
cauza vârstei înaintate.
➢asigurările de pensii pot fi organizate atât în sistemul public, cât şi în cel
privat
➢valoarea pensiilor este predeterminată (adesea prin corelare cu valoarea
salariului şi durata angajării), iar mărimea contribuţiilor depinde de
mecanismul ales

Cheltuielile pentru protecţia şomerilor

➢compensează lipsa veniturilor pe o perioadă limitată de timp ca urmare a
pierderii locului de muncă.
➢ asigurarea de şomaj diferă de la o ţară la alta (30-50% - 90% din venit)
➢pot genera şi efecte „perverse” în rândul şomerilor

Cheltuielile pentru asistenţă socială

➢vizează finanţarea acţiunilor întreprinse de societate pentru ocrotirea şi
susţinerea materială persoanelor care nu beneficiază de asigurările sociale
sau protecţia socială şi sunt în imposibilitatea de a obţine venituri minime
necesare traiului, între care: persoane în vârstă fără susţinători, săraci,
handicapaţi, invalizi, orfani şi văduve de război, emigranţi, foşti combatanţi
etc
 SISTEMUL DE PENSII MULTI-PILON

➢ Pilon I - Sistem public de pensii

administrat şi constituit pentru a asigura protecţie socială, oferind un
nivel relativ scăzut al pensiei; rămâne principalul sistem de pensii,
consumând majoritatea contribuţiei de asigurări sociale;

➢ Pilon II – Sistem obligatoriu de fonduri de pensii administrate

private
sistem individual de“contribuţii definite”, bazat pe o parte a contribuţiei
individuale din sistemul public de pensii; contribuţiile individuale sunt
acumulate într-un cont individual deschis la un administrator de fonduri
de pensii;

➢ Pilon III – Sistem facultativ de fonduri de pensii administrate

privat
economii individuale suplimentare în vederea pensionării; sistem de
“contribuţii definite” prin care participanţii ( singuri sau împreună cu
angajatorul) realizează contribuţii lunare către un fond facultativ de
pensii.
 MĂSURI DE PROTECŢIE A ŞOMERILOR

• măsuri pasive (alocaţii, ajutoare, indemnizaţii, plăţi

compensatorii)
• sumă fixă sau corelate cu veniturile anterioare din muncă
• acordate pe o durată limitată sau ocazional
• finanţate din contribuţii şi resurse financiare publice
• pot genera efecte adverse (reducerea interesului pentru muncă)
• este necesară dimensionarea raţională a cuantumului beneficiilor
(la nivelul plăţii concediului medical de scurtă durată; la un nivel mai redus
decât beneficiul pentru refacerea sănătăţii;nivel fix)
• este necesară dimensionarea raţională a duratei de acordare
(durata de şomaj eficientă pentru o persoană este cea pe care aceasta ar
alege-o dacă ar fi ca ea să îşi finanţeze şomajul din propriile economii sau
împrumutându-se pe o piaţă de capital perfectă). În practică, durata diferă
sensibil de la o ţară la alta (durata relativ redusă de acordare : 13 săpt. -
şase luni – 12 luni -32 luni)
• măsuri active
• iniţiative sau acţiuni individuale, de grup sau comunitare,
sprijinite şi finanţate, de regulă, de către autoritatea publică
centrală şi/sau locală, cu scopul declarat al creşterii ocupării la
nivelul unei unităţi teritorial-administrative bine determinate
 MĂSURI PASIVE DE PROTECŢIE A
ŞOMERILOR
• Beneficiile în caz de şomaj : compensează pierderea salariului în cazul
persoanelor apte de muncă şi disponibile să muncească, dar care nu găsesc loc de
muncă potrivit; aceste beneficii se acordă inclusiv persoanelor care nu au mai
lucrat înainte.
• Indemnizaţia de şomaj : reprezintă un beneficiu plătit lucrătorilor care satisfac
condiţia de a fi contribuit la fondurile de asigurări de şomaj. Indemnizaţiile sunt
adesea plătite doar pentru o perioadă limitată de timp.
• Asistenţa în caz de şomaj : beneficii plătite persoanelor care fie nu au contribuit
la fondurile de asigurări de şomaj, fie au depăşit perioada pentru care erau
îndreptăţite să primească indemnizaţia de şomaj. Asistenţa în caz de şomaj este, în
mod obişnuit, condiţionată de nivelul veniturilor.
• Beneficiile „parţiale” în caz de şomaj sunt beneficii care compensează pierderile
de venituri sau salariul datorită lucrului involuntar cu program redus şi/sau cu
program de lucru intermitent din diverse cauze (perioade de recesiune, dificultăţi
financiare sau economice, defecţiuni ale maşinilor şi utilajelor, condiţii
meteorologice nefavorabile, accidente etc.) şi în condiţiile în care relaţiile angajat-
angajator nu se întrerup.
• Beneficiile în caz de şomaj „parţial” sunt beneficii plătite persoanelor care
lucrează cu program parţial şi care şi-au pierdut locul de muncă cu program
complet sau un alt loc de muncă cu program parţial şi care vor să lucreze mai
multe ore.
• Plăţile compensatorii sunt sume de bani plătite din fonduri publice salariaţilor
care au fost disponibilizaţi, independent de voinţa lor, de către o întreprindere care
şi-a redus sau încetat activitatea.
• Plăţile compensatorii în caz de faliment sunt sume de bani plătite din fonduri
publice pentru compensarea salariilor neplătite salariaţilor având drept cauză
falimentul şi insolvabilitatea întreprinderii.
CHELTUIELILE PUBLICE PENTRU SERVICII PUBLICE
GENERALE, ORDINE PUBLICĂ ŞI SIGURANŢĂ NAŢIONALĂ

STRUCTURĂ

cheltuieli ale organelor puterii şi administraţiei publice

cheltuieli ale organelor de ordine publică

SURSE DE FINANŢARE

fondul bugetar (bugetul de stat, bugetele locale)

venituri proprii
ajutoare externe (nerambursabile)
credite externe

EFICIENŢA

densitatea administraţiei (număr persoane ocupate în aparatul

de stat la 1000 locuitori)
costul administraţiei publice (cheltuieli publice aferente
finanţării aparatului de stat la 1.000 (1.000.000) u.m. PIB
CHELTUIELILE PUBLICE PENTRU APĂRARE NAŢIONALĂ

STRUCTURĂ

cheltuieli militare directe (întreţinerea forţelor armate)

cheltuieli militare indirecte (lichidarea urmărilor războaielor sau
pregătirea acţiunilor militare)

SURSE DE FINANŢARE

fondul bugetar (bugetul de stat)

fonduri cu destinaţie specială
fonduri externe (alianţe militare)
credite externe
CHELTUIELILE PUBLICE PENTRU ACŢIUNI ECONOMICE

CHELTUIELILE CU DEZVOLTAREA SECTORULUI ECONOMIC DE STAT

- construirea de întreprinderi sau achiziţionarea acestora de la întreprinzătorii
privaţi
- dezvoltarea şi modernizarea întreprinderilor existente
- plata datoriilor contractate în scopul dezvoltării sectorului economic de stat

CHELTUIELILE CU ACORDAREA DE SUBVENŢII

- destinaţie - acoperirea pierderilor întreprinderilor (publice şi private) datorate

acţiunii diferiţilor factori (conjuncturali) sau practicării unor preţuri de vânzare
mai scăzute
- argumente – consum satisfăcător al unor bunuri de strictă necesitate,
stimularea exporturilor,
- dimensionare – S= Preţ garantat – Preţ de piaţă

CHELTUIELILE CU CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ ŞI DEZVOLTAREA

TEHNOLOGICĂ
- cheltuieli cu cercetarea ştiinţifică fundamentală
- cheltuieli cu cercetarea ştiinţifică aplicativă
- cheltuieli pentru dezvoltarea tehnologică
CHELTUIELILE PUBLICE PENTRU ACŢIUNI ECONOMICE

ANALIZA COST – AVANTAJE

etape de parcurs
definirea cât mai precisă a obiectivelor
identificarea mijloacelor posibile de folosit
elaborarea de soluţii alternative (liste)
determinarea mărimii costurilor şi a beneficiilor (avantajelor)
compararea acestora şi alegerea variantei mai avantajoase

elemente de costuri
cheltuieli cu cercetarea şi proiectarea
cheltuieli aferente lucrărilor de construcţii, achiziţionării şi montării
utilajelor etc.
eventualele pierderi de venit ce decurg din dezafectarea unor
terenuri

elemente de avantaje
încasările previzibile din vânzarea produselor sau serviciilor
sume ce vor rezulta din valorificarea altor utilităţi sau active ce vor fi
scoase din funcţiune
 cap 8

RESURSELE FINANCIARE
PUBLICE
 CONŢINUT ECONOMIC

- totalitatea mijloacelor băneşti care se administrează de către autorităţile

publice în scopul îndeplinirii funcţiilor şi sarcinilor ce revin acestora

- procese şi relaţii economice in forma bănească de repartiţie a PIB

• Repartiţie primară

• Repartiţie secundară
 SISTEMUL RESURSELOR FINANCIARE

RESURSE FINANCIARE PRIVATE

RESURSE
FINANCIARE

RESURSE FINANCIARE PUBLICE

RESURSE FINANCIARE PUBLICE BUGETARE

RESURSE FINANCIARE ALE

ADMINISTRAŢIEI CENTRALE

RESURSE FINANCIARE ALE

ADMINISTRAŢIILOR LOCALE

RESURSE FINANCIARE ALE

INSTITUŢIILOR PUBLICE

RESURSE FINANCIARE ALE ÎNTREPRINDERILOR

ŞI INSTITUŢIILOR FINANCIAR-BANCARE PUBLICE
 FORMELE RESURSELOR FINANCIARE PUBLICE

A. DUPĂ REGULARITATEA FOLOSIRII LOR

• resurse ordinare (obişnuite)
• impozitele, taxele şi contribuţiile obligatorii
(suportate de persoanele fizice şi juridice)
• veniturile din exploatarea întreprinderilor şi
proprietăţilor din sectorul public)

• resurse extraordinare
• împrumuturile de stat
• emisiunea (inflaţionistă) de monedă
• alte resurse : părţi din fondul de amortizare (constituit la
întreprinderile cu capital de stat) preluate la bugetul
statului pentru a finanţa cheltuieli publice; sume rezultate
din vânzarea unor bunuri (active) publice sau din lichidarea
unor participaţii cu capital de stat la societăţi comerciale
mixte; rezerve valutare sau de aur; donaţii şi ajutoare
mobilizate şi folosite atunci când resursele obişnuite nu
acoperă cheltuielile publice
 folosirea lor semnifică finanţarea deficitului bugetar
 FORMELE RESURSELOR FINANCIARE PUBLICE

B. DUPĂ CONŢINUTUL ECONOMIC

• resurse fiscale
• impozite, taxe şi contribuţii obligatorii
•procese economice de redistribuire a produsului intern brut sau
avuţiei naţionale, de la persoanele fizice şi juridice, la dispoziţia
autorităţilor publice
• resurse nefiscale
• veniturile obţinute de către autorităţile publice din exploatarea
întreprinderilor şi proprietăţilor ce le aparţin
• provin din repartiţia primară a produsului naţional (are loc o
mişcare a valorii în limitele aceleiaşi proprietăţi)
• resurse de trezorerie
• termen scurt
• redistribuirea de disponibilităţi acumulate în conturile instituţiilor
publice şi angajarea temporară a unor împrumuturi pe termen scurt
• resurse împrumutate pe termen mediu şi lung
• împrumuturi contractate pe termen mediu şi lung
• finanţarea deficitelor bugetare anuale
• resurse din emisiunea (inflaţionistă) de monedă
 FORMELE RESURSELOR FINANCIARE PUBLICE

C. DUPĂ NIVELUL ADMINISTRATIV LA CARE SE

MOBILIZEAZĂ
•resurse ale administraţiei centrale
•resurse ale administraţiilor locale
•resurse ale asigurărilor sociale

D. DUPĂ COMPONENTELE BUGETULUI CONSOLIDAT

•resurse ale bugetului de stat
•resurse ale bugetelor locale
•resurse ale asigurărilor sociale de stat
•resurse cu destinaţie specială
 FORMELE RESURSELOR FINANCIARE PUBLICE

E. DUPĂ LOCUL DE PROVENIENŢĂ

•resurse interne
• venituri curente fiscale şi nefiscale
• împrumuturi publice interne
• emisiune (inflaţionistă) de monedă

•resurse externe
• împrumuturile (de stat) externe contractate cu organisme
şi instituţii financiar-bancare internaţionale sau cu
guvernele altor state
• ajutoarele financiare, donaţiile etc. acordate de alte state,
organisme sau persoane nerezidente
 TRĂSĂTURI ALE ÎMPRUMUTURILOR DE STAT

• caracterul rambursabil

• existenţa contraprestaţiei

• caracterul facultativ

“impozite amânate”
sumele împrumutate şi cheltuite trebuie rambursate (restituite) pe
seama resurselor curente (ordinare), în principal, a impozitelor, ce se
vor încasa ulterior de către stat
 TRĂSĂTURI ALE EMISIUNII DE MONEDĂ
(ca resursă financiară publică)
MECANISM
• constituie o resursă financiară publică (bugetară) în măsura în care statul, în
virtutea dreptului său exclusiv de a emite moneda naţională fără valoare
intrinsecă, pune în circulaţie o cantitate de bani mai mare decât cea obiectiv
necesară circulaţiei monetare
• statul (guvernul) îşi creează resurse (venituri), în mod artificial, de o mărime
egală cu diferenţa între masa bănească totală existentă pe piaţă (după emisiunea
suplimentară inflaţionistă pentru acoperirea unor cheltuieli publice) şi cantitatea
de bani satisfăcătoare pentru derularea normală a fluxurilor reale în economie
• veniturile obţinute de stat provin de la toate persoanele fizice şi juridice, ale
căror VENITURI REALE sunt mai mici, în condiţiile preţurilor crescute

TRĂSĂTURI
• caracter fiscal : redistribuirea unei părţi a puterii de cumpărare a veniturilor
băneşti nominale (nu reale), în favoarea statului
• caracter obligatoriu
• fără contraprestaţie

“INFLATION TAX ”, “SILENT TAX”

“AVANTAJE”:
• costuri reduse
• timp scurt de mobilizare
• nu determină reacţii puternice de împotrivire din partea contribuabililor

DEZAVANTAJ: inflaţia

este interzisă în toate ţările, dar se mai practică într-o formă voalată
 cap 9

IMPOZITELE – PRINCIPALĂ
RESURSĂ FINANCIARĂ PUBLICĂ
(BUGETARĂ)
 NOŢIUNEA DE IMPOZIT

CONŢINUT ECONOMIC

•procese economice de repartiţie secundară (redistribuire) a PIB şi

avuţiei naţionale de la diferitele persoane fizice şi juridice către stat
•relaţii sociale între diferitele persoane fizice şi juridice şi stat

TRĂSĂTURI

• lipsa contraprestaţiei directe

• caracter definitiv al transferului de valoare
• caracter obligatoriu
 ROLUL IMPOZITELOR

CONCEPŢIA CLASICĂ
• impozitul este o prelevare neproductivă (folosit pentru finanţarea
cheltuielilor publice neproductive)
• „rău necesar”
• rol financiar

CONCEPŢIA MODERNĂ
• “În neocapitalismul modern, impozitul capătă o semnificaţie mai
largă; el încetează de a mai constitui grăuntele de nisip care jenează
angrenajele, pentru a deveni unul dintre regulatoarele şi motoarele
maşinii" (Maurice Duverger)
• rol financiar şi rol intervenţionist (vezi funcţia de reglare)
 PRINCIPIILE IMPUNERII

Un ansamblu de reguli de urmat în practicarea impozitelor

PRINCIPII CLASICE (TRADIŢIONALE)

• echitatea impunerii
• randamentul impunerii (eficienţa)
• comoditatea impunerii
• certitudinea impunerii (transparenţa)

PRINCPII MODERNE
• PRINCIPII DE ECHITATE
• PRINCIPII DE POLITICĂ FINANCIARĂ
• PRINCIPII DE POLITICĂ ECONOMICO-SOCIALĂ
 PRINCIPII DE ECHITATE FISCALĂ

CONCEPTUL DE ECHITATE FISCALĂ

• suportarea impozitelor în raport cu capacitatea contributivă
• echitate orizontală (persoanele cu aceeaşi putere contributivă urmează să suporte
impozite egale)
• echitate verticală (persoanele cu putere contributivă mai mare să suporte impozite
mai mari)
• capacitatea contributivă poate fi abordată din diverse unghiuri (mărimea
consumul de bunuri şi servicii, mărimea veniturilor realizate şi averilor deţinute)

CERINŢE
• diferenţierea sarcinii fiscale în raport cu mărimea materiei impozabile
dar şi cu situaţia socială a contribuabilului
• impunerea să fie generală
• „venitul minim neimpozabil”
 PRINCIPII DE POLITICĂ FINANCIARĂ (FISCALĂ)

RANDAMENT FISCAL RIDICAT

• universalitatea impunerii
• cheltuieli de administrare cât mai mici
• contracararea evaziunii fiscale

STABILITATEA ÎNCASĂRILOR DIN IMPOZITE

• încasările din impozite să aibă un nivel relativ constant, independent de
conjunctura economică
• impozitele să fie aşezate pe o materie impozabilă sigură, previzibilă,
uşor de cuantificat

ELASTICITATEA IMPOZITELOR
• sistemul de impozite să permită adaptarea încasărilor realizate la
necesităţile de resurse financiare publice
• sistemul de impozite să permită modificări ale cotelor de impozitare şi
ale structurii sistemului de impozite

NEDISCRIMINAREA
acelaşi tratament pentru nerezidenţi ca şi pentru rezidenţi
 PRINCIPII DE POLITICĂ ECONOMICĂ ŞI SOCIALĂ

❑ se grefează pe rolul de instrument de influenţare şi reglare a activităţii economice şi sociale ce

poate fi îndeplinit de către impozit
❑ se concretizează în modalităţi tehnice şi mecanisme folosite în aşezarea şi încasarea
impozitelor, orientate spre :
• crearea de condiţii favorabile dezvoltării şi modernizării economiei
naţionale
•stimularea exporturilor
•protejarea producătorilor autohtoni
•combaterea inflaţiei
•contracararea consumului abuziv al unor produse dăunătoare
•corectarea inechităţii în distribuirea veniturilor şi averilor
•politica demografică
•corectarea şi influenţarea tendinţelor dezechilibrante ale mediului
economic şi social
 FORMELE IMPOZITELOR

A. DUPĂ FORMA CONCRETĂ DE PRELEVARE

• impozite în natură
• impozite în bani

B. DUPĂ MODUL ÎN CARE SE REFLECTĂ SARCINA FISCALĂ

• impozite directe
o stabilite nominal în sarcina fiecărui contribuabil şi încasate direct de la aceştia
o pot fi REALE (asupra obiectelor impozabile) şi PERSONALE (asupra persoanelor)

• impozite indirecte
o plătitorul direct către stat este o altă persoană decât suportatorul real, primul fiind
doar un intermediar între stat şi cel din urmă, el încasând impozitul prin preţul de
vânzare şi virându-l la dispoziţia statului
o iau formele TAXELOR DE CONSUMAŢIE, TAXELOR VAMALE,
MONOPOLURILOR FISCALE
 FORMELE IMPOZITELOR

C. DUPĂ OBIECT
• impozite pe venituri
• impozite pe avere
• impozite pe cheltuieli
D. DUPĂ SCOPUL URMĂRIT LA INSTITUIRE
• impozite financiare
• impozite de ordine (regulatoare)

E. DUPĂ NIVELUL INSTITUŢIONAL LA CARE SE ADMINISTREAZĂ

• impozite generale (eventual federale şi statale)
• impozite locale
F. DUPĂ FRECVENŢA PRACTICĂRII
• impozite permanente
• impozite incidentale
 TAXELE

• prelevări obligatorii, definitive, dar cu o anumită contraprestaţie

• echivalenţa nu este deplină
• deşi alcătuiesc o categorie distinctă de prelevări obligatorii, în
exprimarea uzuală şi chiar în multe lucrări de specialitate termenul este
utilizat şi cu sensul de impozit

FORME
•taxe judecătoreşti
•taxe notariale
•taxe consulare
•taxe administrative

MOD DE CALCUL
•ad-valorem
•sumă fixă
 ELEMENTELE TEHNICE ALE IMPOZITULUI

SUBIECTUL (CONTRIBUABILUL, PLĂTITORUL)

• persoana fizică sau juridică în sarcina căreia este stabilită, prin lege, obligaţia de plată a
impozitului
SUPORTATORUL (DESTINATARUL)
• persoana fizică sau juridică aflată în postura de a suporta efectiv impozitul plătit, prin
cedarea unei părţi din puterea sa de cumpărare
OBIECTUL (MATERIA IMPOZABILĂ)
• valori sub diferite forme ale veniturilor şi averilor sau activităţi aducătoare de valori ce
intră sub incidenţa impozitării
SURSA
• substanţa sau valoarea din care se preia sau se suportă impozitul
• este reprezentată de forme ale veniturilor şi, uneori, averilor
• poate coincide sau poate fi diferită de obiectul impozitului
UNITATEA DE IMPUNERE
• unitatea de măsură în baza căreia se dimensionează materia impozabilă
• poate fi unitatea monetară sau o unitate fizică
COTA IMPOZITULUI
• mărimea procentuală a impozitului ce revine pe unitatea de materie impozabilă SAU
suma stabilită ca impozit pe unitatea de măsură a obiectului respectiv
ASIETA
• ansamblu de modalităţi şi procedee tehnice folosite de organele fiscale la aşezarea,
calcularea, urmărirea şi încasarea impozitelor, respectiv reglementările prin care se pune în
aplicare realizarea impozitului ca venit al statului
• uneori este interpretată în sensul de bază de calcul a impozitului, fiind confundată cu
obiectul impozitului
 SISTEME DE IMPOZITARE

SISTEMUL IMPOZITELOR DE REPARTIŢIE

• pornind de la necesarul de venituri al statului, se determină suma globală a
impozitelor de încasat
• suma globală se repartizează pe unităţi administrativ-teritoriale
• la ultimul nivel administrativ suma de încasat este defalcată pe subiecte sau obiecte
impozabile
• s-a practicat doar la începutul perioadei capitaliste
• nu erau respectate cerinţele de echitate fiscală

SISTEMUL IMPOZITELOR DE COTITATE

•se identifică şi se evaluează materia impozabilă şi impozitul de plată în sarcina
fiecărui contribuabil
•suma de plată se însumează în cascadă, până la nivelul administraţiei centrale
• se practică în prezent
• permite diferenţierea tratamentului aplicat contribuabililor în raport de
situaţia economico-socială
MODALITĂŢI GENERALE DE APLICARE A IMPOZITELOR

A. IMPUNEREA ÎN SUME FIXE

B. IMPUNEREA ÎN COTE PROCENTUALE

a) cote procentuale proporţionale
b) cote procentuale progresive
1. simple
2. compuse
c) cote procentuale regresive
Cote procentuale
Cota Cota progresiva
Suma fixa
Venit proportionala
(5.000)
(18%) simple compuse

Transa Venit Cota marg. Impozit Transa Venit Cota marg. Impozit

10000 0 - 25.000 8% 0 - 25.000 8%

59000 25.000 - 60.000 13% 25.000 - 60.000 13% 2000

61000 60.000 - 140.000 21% 60.000 - 140.000 21% 6550

250000 140.000 - 250.000 31% 140.000 - 250.000 31% 23350

251000 peste 250.000 45% peste 250.000 45% 57450

MODALITĂŢI GENERALE DE APLICARE A IMPOZITELOR

A. IMPUNEREA ÎN SUME FIXE

B. IMPUNEREA ÎN COTE PROCENTUALE

a) cote procentuale proporţionale
b) cote procentuale progresive
1. simple
2. compuse
c) cote procentuale regresive
Cote procentuale
Cota Cota progresiva
Suma fixa
Venit proportionala
(5.000)
(18%) simple compuse

Transa Venit Cota marg. Impozit Transa Venit Cota marg. Impozit

10000 5000 1800 0 - 25.000 8% 800 0 - 25.000 8% 800

59000 5000 10620 25.000 - 60.000 13% 7670 25.000 - 60.000 13% 2000 6420

61000 5000 10980 60.000 - 140.000 21% 12810 60.000 - 140.000 21% 6550 6760

250000 5000 45000 140.000 - 250.000 31% 77500 140.000 - 250.000 31% 23350 57450

251000 5000 45180 peste 250.000 45% 112950 peste 250.000 45% 57450 57900
 IMPOZITAREA ÎN COTE PROPORȚIONALE VERSUS
IMPOZITARE ÎN COTE PROGRESIVE
Impozitarea în cote proporționale
▪permite păstrarea în permanenţă a
aceleaşi proporţii între volumul venitului
şi cuantumul impozitului datorat
▪răspunde, într-o anumită măsură,
principiilor de echitate dar diferențierea
contribuției, care crește proporțional cu
mărimea materiei impozabile, reflectă
numai parțial diferența de putere
contributivă dintre subiecți
▪prezintă avantajul că presupune calcule
uşor de efectuat şi este mai simplu de
administrat
▪Introducerea cotei unice reduse de
impozitare în România avut în vedere
criteriul echităţii şi criteriul eficienţei
impunerii care se numără printre cele mai
importante în elaborarea unui sistem
fiscal.
Impozitarea în cote progresive
compuse
▪asupra gradului de echitate fiscală
operează, atât creşterea progresivă a
cotelor de impozit, cât şi variaţia materiei
impozabile
▪calculul impozitului este mai laborios
▪asigura cel mai înalt grad de echitate
fiscală
▪ un dezavantaj este faptul că
progresivitatea accentuată nu înseamnă
egalitate în ceea ce privește suma
datorată ci egalitate din punct de vedere
al principiului de echitate fiscală care
subminează interesul pentru muncă,
pentru economisire, pentru acumulare si
pentru asumarea de riscuri.
Rata marginală de impozitare a veniturilor persoanelor
fizice în Europa, în anul 2017
 TRĂSĂTURILE IMPOZITELOR

IMPOZITE DIRECTE IMPOZITE INDIRECTE

reflectarea sarcinii subiectul coincide subiectul este diferit
fiscale cu suportatorul de suportator
modul de aşezare nominativ nenominativ

cerinţele de echitabile inechitabile (sarcină

echitate fiscală regresivă
impactul asupra caracter deflaţionist caracter inflaţionist
preţurilor
impactul asupra afectează veniturile afectează numai
veniturilor nominale şi pe cele veniturile reale
reale
transparenţă transparente caracter voalat
randament scăzut (cheltuieli ridicat
ridicate de
administrare)
obligativitate obligatorii obligatorii (caracterul
facultativ invocat de
unii este nereal)
 FORMELE IMPOZITELE DIRECTE

1. IMPOZITE PE VENITURI
• impozitul pe veniturile persoanelor fizice
• impozitul pe veniturile persoanelor juridice

2. IMPOZITE PE AVERE
impozite propriu-zise asupra averii
• impozitul pe activul net
• impozitul pe proprietăţi imobiliare
impozite pe circulaţia averii
• impozitul pe succesiuni
• impozitul pe donaţiuni
• impozitul pe actele de vânzare-cumpărare
impozite asupra creşterii averii
• impozitul pe plusul de valoare imobiliară
• impozitul pe sporul de avere dobândit în perioadele de război
 IMPOZITUL PE VENITURILE PERSOANELOR FIZICE

SUBIECT
• individ (pentru fiecare persoană care realizează venituri)
• familie (gospodărie)

Impozitare pe individ versus impozitare pe gospodărie

✓ Impozitarea veniturilor pe gospodărie „globalizează“ în cadrul
„gospodăriei“ veniturile din salarii şi asimilate salariilor, veniturile din
activităţi independente, venituri din cedarea folosinţei bunurilor, veniturile
din investiţii, veniturile din pensii, veniturile din activităţi agricole, din
jocurile de noroc, din transferul proprietăţilor imobiliare şi „venituri din alte
surse“.

✓ Impozitarea veniturilor pe gospodărie este considerată mai echitabilă prin

prisma corespondenței cu puterea contributivă pe membru de familie.

✓ Este dezavantajoasă pentru familiile în care ambii soţi realizează venituri,

impactul progresivităţii cotelor de impozit fiind mai puternic.

✓ Obiectiv: lărgirea bazei de impozitare.

✓ Dezavantaj: sistem greoi, complicat, costuri de administrare ridicate.

✓ Țări în care se practică: SUA, Franța, Belgia

 IMPOZITUL PE VENITURILE PERSOANELOR FIZICE

OBIECT
veniturile realizate din diferitele surse: salarii pentru munca prestată, dividende,
venituri din închirieri, venituri din exercitarea unei profesii libere etc.
• impozitare separată pe fiecare sursă de venit
• impozite distincte pentru fiecare sursă de venit
• impozit unic cu cote diferenţiate pe surse de venituri
• impozitare globală: cumularea tuturor veniturilor realizate de persoana
respectivă, din toate sursele de venituri, şi apoi aplicarea unui singur
impozit, cu o cotă proporţională sau progresivă.
• combinaţie (impozite pe fiecare sursă de venit, cumularea veniturilor şi
aplicarea unui impozit asupra venitului global)

Impozitare separată versus impozitare globală

✓ Impozitare separată este mai avantajoasă pentru cei ce obţin venituri din mai
multe surse, deoarece cotele progresive afectează în mai mică măsură venitul
supus impozitării.
✓ În prezent, în România, cota de impozit este de 16% și se aplică asupra
venitului impozabil corespunzător fiecărei surse din fiecare categorie pentru
determinarea impozitului pe veniturile din: a) activități independente; b) salarii
și asimilate salariilor; c) cedarea folosinței bunurilor; d) investiții; e) pensii; f)
activități agricole, silvicultură și piscicultură; g) premii; h) alte surse.
✓ In cazul impunerii globale, impactul progresivităţii cotelor de impozitare asupra
veniturilor cumulate din diferite surse este mai accentuat.
 IMPOZITUL PE VENITURILE PERSOANELOR FIZICE

BAZA IMPOZABILĂ
VENIT BRUT - DEDUCERI
• DEDUCERI
• cheltuieli legate de realizarea veniturilor (cheltuieli
profesionale, cheltuieli medicale, prime de asigurare etc.)
(motivaţie economică)
• deduceri personale (motivaţie socială)
COTE
• cotă proporţională
• cote progresive compuse (mai ales)
 IMPOZITUL PE VENITURILE PERSOANELOR JURIDICE

SUBIECT
• societăţi de capital
• societăţi de persoane
BAZA IMPOZABILĂ
PI = PB – D +CHND
• PI – profit impozabil
• PB – profit brut
• D – deduceri
• CHND – cheltuieli nedeductibile
OBIECT
profitul: înainte şi/sau după repartizare

COTE
• cote progresive sau proporţionale

• cotă unică sau cote diferenţiate

• proprietarul capitalului social
• natura activităţilor
• cifra de afaceri
• destinaţia impozitului
 VENITURI CHELTUIELI

PROFIT CONTABIL

CHELTUIELI
NEDEDUCTIBILE DEDUCERI

PROFIT IMPOZABIL

PROFIT PROFIT
DIVIDENDE NET
REINVESTIT

• impozit pe profitul realizat înainte de repartizare şi impozit separat pe

dividende
• impozit numai pe partea din profit distribuită ca dividende
• impozit numai pe partea din profit ce rămâne la dispoziţia societăţii
• impozit separat pentru partea din profit ce rămâne la dispoziţia societăţii şi
separat pentru partea distribuită ca dividende
 FORMELE IMPOZITELOR INDIRECTE

1. TAXE DE CONSUMAŢIE
• taxe generale de consumaţie
• taxe speciale de consumaţie (accize)

2. TAXE VAMALE
• taxe vamale de import
• taxe vamale de export
• taxe vamale de tranzit

3. MONOPOL FISCAL
 TAXELE GENERALE DE CONSUMAŢIE

se mai numesc impozite pe cifra de afaceri

OBIECT
volumul total al vânzărilor de bunuri, prestărilor de servicii
SUBIECT
• producător (taxă pe producţie) (randament fiscal mai ridicat)
• comerciant (taxă pe circulaţie) (timp redus de recuperare de la
suportator)
VARIANTE
❑ după modalitatea de aplicare
• impozit cumulativ (multifazic) – la nivelul fiecărei verigi a
circuitului economic al produsului
• impozit unic (monofazic) – la nivelul unei singure verigi a
circuitului economic
❑ după baza de calcul
• impozit pe cifra de afaceri brută (consumuri intermediare +
valoarea adăugată)
• impozit pe cifra de afaceri netă (valoarea adăugată)(TAXA PE
VALOAREA ADĂUGATĂ)
 TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ

OBIECT
▪ operaţiunile de livrări de bunuri, prestări de servicii,
▪ transferul dreptului de proprietate a bunurilor imobiliare,
▪ import,
▪ operaţiuni asimilate celor cu plată
SUBIECT
verigile” din circuitul economic al produsului
BAZA DE CALCUL
▪ TVA = t  VA;
▪ TVA = t Vânzări - tAchiziţii
COTE
▪ cotă redusă – bunuri de strictă necesitate
▪ cotă normală – bunuri „normale”
▪ cotă majorată – bunuri de lux
▪ (cotă „zero” – operaţiuni de export)

OPERAŢIUNI
▪ operaţiuni impozabile – drept de deducere
▪ operaţiuni scutite
• fără drept de deducere
• cu drept deducere („cota zero”)
• Cote TVA in tarile UE, in anul 2019
 ACCIZELE

OBIECT
producerea/comercializarea/consumul unor bunuri cu cerere inelastică şi
nesubstituibile în consum (alcool, tutun, produse petroliere)

SUBIECT
firmele care produc/comercializează bunurile

UNITATEA DE IMPUNERE
▪ unitatea fizică - sumă fixă pe unitate de măsură
▪ unitatea monetară - cote procentuale la preţul de vânzare

ROL
▪ financiar
▪ de ordine
 TAXELE VAMALE

FORME

▪ taxe vamale de import

▪ taxe vamale de export
▪ taxe vamale de tranzit

ROL
▪ financiar (aport scăzut în prezent la formarea resurselor financiare
publice )
▪ protecţionist (reglator)
❑ instrumente de protejare a producătorilor autohtoni
❑ determină reducerea consumului de bunuri din import
❑ redistribuirea veniturilor între stat, consumatorii de bunuri din import şi
producătorii autohtoni
 MONOPOLUL FISCAL

TRĂSĂTURI

➢impozit indirect
➢se aseamănă cu taxele de consumaţie

CONŢINUT
➢ instituirea monopolului (producţie şi/sau comercializare)  preţuri mai
mari  prelevări din puterea de cumpărare

FORME
➢ monopol deplin
➢ monopol parţial