CURS ORL

CORPII STRĂINI NAZALI

Sunt întalniţi cu precădere la copii şi sunt introduşi pe cale narinară, fiind,

de obicei, unilaterali. O altă cale de pătrundere este cea cand sunt proiectate din
gură, în timpul alimentaţiei, diverse fragmente, când apare un acces de tuse,
strănut, râs. Cu totul excepţional, pătrund corpi străini nazali pe cale externă, în
cursul traumatismelor (accidente de muncă, circulaţie).
Simptomele se caracterizează prin obstrucţie nazală, unilaterală, senzaţie
de gâdilătură, strănut, hidroree.Dacă existenţa corpului străin este ascunsa sau este
ignorată, apare rinoreea purulentă fetidă.
Diagnosticul este uşor de stabilit din anameză, iar rinoscopia anterioara
certifică existenţa corpului străin nazal.
Corpii străini se extrag, de obicei, pe calea pe care au patruns.

CORPII STRĂINI FARINGIENI

Faringele fiind un tub musculo-membranos se poate contracta reflex şi astfel

poate reţine o serie de corpi străini.
Aceştia se pot localiza în oricare dintre cele trei etaje ale faringelui : rino- ,
oro- , hipofaringe.
De oprirea corpilor străini în faringe sunt responsabile accesele de tuse,
strănut , rîs care survin în timpul alimentaţiei;de asemenea mîncatul în grabă cu
masticaţie insuficientă şi greşitul obicei de a ţine în gură materialele cu care
lucrează(tapiţeri , tîmplari , croitori , cizmari).
Simptomatologia este neplăcută şi este reprezentată de înţepături , jenă la
deglutiţie , durere , disfagie , sialoree.
Extragerea corpilor străini se face cu pense adecvate, după anestezie locală.

CORPII STRĂINI LARINGIENI

Localizarea corpilor străini laringieni reprezintă între 5 şi 14% din corpii

străini ai căilor aeriene inferioare (majoritatea corpilor străini pătrund în arborele
traheobronşic, în laringe se opresc cei voluminoşi sau cei ascuţiţi). Ca şi în cazul
celorlalţi corpi străini, copiii furnizează procentul cel mai mare de cazuri, ei
ducând totul la gură în timpul jocului.
. Unii corpi străini pot ajunge în laringe în cursul unui accident de vomă, în
stare de ebrietate. Un corp străin nazal poate fi împins, prin coane, şi cade în
laringe.

1
 Sediul lor poate fi regiunea supraglotică sau glotică, unde sunt aşezaţi în
plan sagital, paralel cu corzile vocale. Corpii străini voluminoşi blochează
vestibulul sau tot laringele şi hipofaringele şi determină moartea prin asfixie.
Simptomatologie Dacă corpul străin nu obstruează complet laringele,
bolnavul prezintă sufocaţie, accese de tuse, teamă, apnee, greaţă şi vărsături,
cianoza feţei, după care rămâne o respiraţie striduloasă, însoţită de tuse iritativă.
Disfonia apare atunci când corpul străin ocupă glota, iar disfagia este
prezentă în corpii vestibulului laringian. Treptat, semnele de debut se estompează
sau dispar, corpul străin devenind tolerat. Ca semne permanente rămân uşoară
dispnee de tip laringian, cornaj, mai rar tiraj, voce răguşită şi durere locală.
Confirmarea diagnosticului o dă examenul laringoscopic.
TRATAMENTUL corpilor străini laringieni este reprezentat de extragerea
lor, fie prin indirectoscopie laringiană, după prealabila anestezie, cu pense
adecvate.

CORPII STRĂINI TRAHEOBRONŞICI

Prin corpi străini se înţeleg toate obiectele solide, exogene sau endogene,
susceptibile să obstrueze complet sau parţial lumenul unuia din elementele
arborelui traheobronşic.
SIMPTOME
 o fază de inhalare care este, în general, foarte dramatică putând ajunge la
stare sincopală şi moarte subită;
 o fază de toleranţă, cu dispnee importantă, cornaj, şuierat. Radiografia
permite localizarea corpului străin, dacă acesta este opac. Încet, încet, se
instalează o hiperventilaţie a segmentului pulmonar corespunzător.
 Dacă corpul străin este necunoscut, ignorat, afecţiunea intră în cea de-a
treia fază, care este faza complicaţiilor, fie complicaţii laringo-traheale
(edem laringo-traheal), fie complicaţii pulmonare (traheobronşite,
pneumopatie acută) sau, pe termen lung - pseudoastm, falsa tuberculoză,
cancer bronşic.
TRATAMENT Dacă localizarea este înaltă, trebuie făcută o traheotomie
imediat, aceasta permiţând respiraţia şi aspiraţia şi, uneori, extracţia corpului
străin. Dacă nu, trebuie făcută o bronhoscopie, după o medicaţie antiinfecţioasă,
antispastică, tonicardiacă şi antiinflamatorie. Este vorba de un accident care
rămâne încă grav, în ciuda progresului endoscopiei : mortalitatea postoperatorie
este minimă la adult, ajungând la 5% la copil.

2
 ADENOIDITA ACUTĂ

Reprezintă inflamaţia amigdalei epifaringiene Luschka. Se întâlneşte frecvent

la copii, când ţesutul limfatic de pe bolta rinofaringelui este bine reprezentat iar
mijloacele de apărare generală reduse. Afecţiunea se întâlneşte rar izolată şi mai
frecvent asociată cu rinita acută sau cu laringotraheobronşita acută.
Cauza principală a adenoiditei acute o constituie infecţiile banale, epidemiile
de gripă, rinitele acute.
Simptomele sunt variabile, în funcţie de gravitatea bolii şi de vârsta
copilului. La sugar, adenoidita acută debutează brusc prin temperatură ridicată,
obstrucţie nazală care-l împiedică să se alimenteze şi scade ponderal, frisoane,
agitaţie, otalgie, convulsii datorită febrei, meningism. La palpare se constată
adenită subangulomandibulară, jugulo-carotidiană.
Examenul obiectiv al rinoscopiei anterioare decelează congestia şi
hipertrofia cornetelor nazale, secreţii seromucoase în nas, după câteva zile rinoreea
devine mucopurulentă. La bucofaringoscopie se vizualizează secreţii
mucopurulente care se scurg din rinofaringe pe peretele posterior al faringelui,
mucoasa faringiană congestionată.
Adenoidita acută are evoluţie benignă şi se vindecă în decurs de 7-8 zile cu
tratament simptomatic.
În alte cazuri, care ţin de terenul deficitar sau de agresivitatea germenilor
microbieni pot apare complicaţii (laringită subglotică, bronhopneumonii acute,
spasm glotic, otită medie acută, abces retrofaringian). Afecţiunea este recidivantă
îndeosebi în sezoanele reci şi umede.
TRATAMENT
La sugar trebuie restabilită permeabilitatea nazală în vederea facilitării
alimentaţiei. Se utilizează ser fiziologic călduţ de 3-4 ori pe zi, aspirarea secreţiilor
nazale, se administrează şi dezinfectante nazale. Febra se combate prin supozitoare
cu aminofenazonă iar procesul infecţios cu antibiotice injectabile. Se asociază
ceaiuri calde, vitamine, polidin.
În caz de adenoidite trenante sau repetate care întreţin complicaţii - amigdalite
repetate, sinuzite cronice, otite medii acute congestive sau supurate - se practică
adenoidotomia, la 2-3 săptămâni după trecerea puseului acut şi după investigarea
hematologică şi pulmonară.

3
4