Testul 2

Subiectul 1
1.1 Scopul Legii Penale
-Principalul mijloc al statului în lupta contra criminalității
- Asigurarea cadrului juridic corespunzator unei dezvoltări normale a societății în contextul
respectării drepturilor omului și a celorlalte valori ce se constituie în scara de valori sociale
- Art 2 CP stipulează 2 scopuri: scopul de apărare juridico-penală și scopul prevenirii săvârșirii
de noi infracțiuni
- Apărarea împotriva infracțiunilor a persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, a proprietății,
a mediului înconjurător, a orânduirii constituționale, a suveranității, intedependenței și integrității
RM, a păcii și securității omenirii, precum și a întregii ordini de drept.
Prevenirea specială se răsfrânge asupra persoanelor ce au săvârșit inftacțiuni prin aplicarea
pedepselor penale și a altor măsuri, urmărindu-se astefl reorientarea acestora spre un
comportamnet non-criminal.
Scopurile legii penale se realizează prin intermediul politicii penale.
1.2 Categoriile de legi penale
După întinderea domeniului de reglementare:
1. L. Penale generale- codurile penale, care cuprins un ansamblu complet și sistematizat de
norme generale și speciale, ce conțin majoritatea instituțiilr de drept penal
2. L. Penale speciale- norme ce reglementează instituții speciale de drept penal sau
incriminând ca infracțiuni fapte săvârșite într-un anumit domeniu
După caracterul lor
1. L. Penale ordinare- adoptate în condiții normale de evoluție a societății și de luptă
împotriva fenomenului infracționalității
2. L. Penale excepționale- apar în condiții deosebite de evoluție a fenomenului
infracționalității, provocate de unele situații excepționale de origine naturală sau socială
(calamități naturale, stare de război, stare revoluționară), fiind determinate de necesitatea
apărării corespunzătoare a valorilor sociale în situații neobișnuite
În funcție de durata lor de aplicare
1. L. Penale permanente- în conținutul lor nu este stipulată perioada lor de aplocare, au o
stabilitate mare și constituie principalul instrument de luptă împotriva criminalității
2. L. Penale temporare- au o aplicare limiată în timp, precizându-se din momentul adoptării
lor până când vor rămâne în vigoare. Pot îînceta fie prin prevedere în chiar cuprinsul lor a
datei până la care aceasta rămâne în vigoare, fie prin încetarea unor situații excepționale
care au impus adoptarea legii.
1.3 Legea penală ar avea caracter retroactiv
Legea penală mai blândă se aplică faptei săvârșite în trecut
X la data de 04.03.2002 a savarsit o infractiune care se pedepsea cu 6 ani de inchisoare, la
01.01.2003 aceeasi infractiune se pedepsea cu 3 ani inchisoare. Care lege va fi aplicata?
Subiectul 2.
2.1 Trăsăturile esențiale ale infracțiunii
 a) Fapta prejudiciabilă- adică prin faptă se vatămă sau se pun în pericol valorile sociale
ocrotite de lege, de aceea prin ea se înțelege activitatea înfăptuită împreună cu urmările
dăunătoare pe care le-a cauzat.
b) Să fie săvârșită cu vinovăție- trebuie să existe legătura de cauzalitate psihică între
făptuitor și fapta prejudiciabilă săvârșită de el. Vinovăția- atitudinea psihică a persoanei
față de fapta prejudiciabilă săvârșită și urmările ei
c) Să fie prevăzută de legea penală- o dispoziție din această lege arată în ce condiții acea
faptă este socotită ca fiind susceptibilă de a fi considerată infracțiune
d) Să fie pasibilă de pedeapsa penală- recunoașterea că fapta prezintă un caracter
prejudiciabil, pentru combaterea căruia sunt necesare sancțiuni penale.
2.2 Clasificarea infracțiunilor
Infracțiunile se clasifică după gradul prejudiciabil al faptei:
1. Infracțiuni ușoare- faptele comise cu intenție sau din imprudență, pentru care legea
penală prevede, în calittate de pedeapsă maximă, pedeapsa închisorii pe un termen de
până la 2 ani inclusiv
2. Infracțiuni mai puțin grave- .... de până la 5 ani inclusiv
3. Infracțiuni grave- maxim 15 ani
4. Infracțiuni deosebit de grave- mai mult de 15 ani (doar cu intenție)
5. Infracțiuni excepțional de grave- detențiune pe viață (doar cu intenție)
2.3 Importanța clasificării
Are o importanță practică. Pentru stabilirea categoriei de penitenciar în care se va executa
pedeapsa închisorii, influențarea aplicării condamnprii cu suspendarea condiționată a executării
pedepsei, a liberării de răspundere penală, a liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen,
a înlocuirii parții neexecuatte din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă.
Prim criteriu de bază pentru individualizarea răspunderii penale, orientând instanțele de judecată
spre o calificare corectă a faptei, precum și spre alegerea unei categorii și măsuri de pedeapsă
adecvate cazului respectiv.

Subiectul 3
3.1 Noțiunea și importanța obiectului infracțiunii
Obiectul infracțiunii- valorile sociale și relațiile sociale create în jurul acestei valori care sunt
prejudiciate ori vătămate prin fapta infracțională.
Fără el nu poate fi concepută existența infracțiunii. Este o condiție necesară pentru existența
faptei infracționale
3.2 Modalitățile obiectului infracțiuinii
Obiect juridic- obiectul propriu-zis al infracțiunii, valoarea socială, împotriva căreia se îndreaptă
acțiunea sau omisiunea incriminată, și relațiile sociale corespunzătoare acesteia.
Obiectul material- entitatea materială asupra căreia se îndreaptă influențarea nemijlocită
infracțională, prin al cărei intermediu se aduce atingere obiectului juridic al infracțiunii
Obiect juridic general- ansamblul relațiilor sociale privitoare la ordinea de drept, adică privitoare
la totalitatea valorilor sociale apărate de legea penală împotriva infracțiunilor
Obiectul juridic generic- un grup de valori sociale de aceeași natură și de relații sociale create în
jurul acestor valori și datorită lor, vătămate sau lezate de către un grup de infarcțiuni.
Obiectul juridic special- valoarea socială concretă căreia i se aduce atingere prin infracțiune.
Obiectul simplu- o singură valoare socială și relațiile sociale corespunzătoare acesteia
Obiectul complex- alcătuit din două sau mai multe valori sociale, fiecare cu relațiile sociale
aferente
Obiect juridic principal- relațiile sociale referitoare la o anumită valoare socială individuală, care
sunt întotdeauna vătămate, efectiv sau potențial, prin săvârșirea unei anumite infracțiuni
Obiect secundar- valoarea socială și relațiile sociale corespunzătoare acesteia, împotriva cărora
se îndreaptă și care sunt apărate prin incriminarea acțiunii secundare sau adiacente din cadrul
unei infracțiuni complexe.
Testul 3
Subiectul 1
1.1 Noțiunea și trăsăturile caracteristice ale dreptului penal
Dreptul penal- o totalitate de norme juridice, legiferate de puterea legislativă, care stabilesc ce
fapte constituie infracțiuni, condițiile răspunderii penale, pedepsele și alte măsuri ce urmează a fi
aplicate sau luate de către instanțele judecătorești în cazul persoanelor care au săvârșit
infracțiuni, în scopul apărării celor mai importante valori sociale.
- Ramură de drept distinctă
- Este autonom în raport cu celelalte ramuri de drept întrucât reglementează un domeniu
distinct de relații sociale, la fel are obiect și metodă de reglementare propriu
- Are o structură unitară, deoarece este alcătuită din partea generală și cea specială, care
sunt interdependente
- Este format dintr-o totalitate de norme juridice
- Normele stabilesc faptele considerate infracțiunii, condițiile de tragere la răspundere
penală a persoanelor ce le săvârșesc, precum și pedepsele ce trebuie aplicate sau măsurile
ce trebuie luate în cazul încălcării lor
- Normele juridice penale se aplică în scopul ocrotirii statului și ordinii de drept din RM.
1.2 Principiile fundamentale ale dreptului penal
a) Principiul legalității- în domeniul dreptului întreaga activitate penală se desfășoară pe
baza legii penale și în conformitate cu ea. Nu există infracțiune fără lege, nu există
pedeapsă fără lege
b) Principiul umanismului- întreaga reglementare juridică are menirea să apere în mod
prioritar persoana ca valoare supremă a societății, drepturile și libertățile acesteia
c) Principiul democratismului- toate persoanele sunt egale în calitate de beneficiari ai
ocrotirii penale, precum și de destinatari ai legii penale
d) Ptincipiul egalității în fața legii- persoanele care au săvârșit infracțiunea sunt egale în fața
legii indiferent de sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii,
origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națioanlă, avere, naștere sau
orice altă situație.
e) Principiul vinovăției- persoana este supusă răspunderii penale și pedpesei penale numai
pentru fapte săvârșite cu vinovăție prevăzute de legea penală
f) Principiul caracterului personal al răspunderii penale- - atât obligația ce decurge dintr-o
normă penală de a avea o animită conduită, cât și răspunderea ce reiese din nerespectarea
acestei obligații revin persoanei care a încălcat respecriva normă penală, săvârșind fapta
prejudiciabilă, și nu alteia ori unui grup de persoane.
g) Principiul individualizării răspunderii penale și pedepsei penale- presupune o examinare
în ansamblu a tuturor acestor particularotăți și împrejurări, care permit de a stabili
carcaterul și limitele răspunderii vinovatului.
1.3 Obiectul dreptului penal ca ramură de drept
 Obiectul dreptului penal îl constituie o categorie aparte de relații sociale, numite relații
juridice penale. Aceste relații sociale iau naștere între membrii societății și stat prin
intermediul organelor judiciare din necesitatea apărării valorilor esențiale ale societății și a
dezvoltării lor în deplină securitate.
În condițiile în care norma de drept este respectată, avem de a face cu un raport juridic de
conformare. Dacă se săvârșește o infracțiune, se naște un raport nou, numit de conflict, care
apare între societate și infractor.
Una dintre cele mai răspândite teorii este aceea prin care obiectul dreptului penal este format
de o categorie aparte de relații sociale, pe care le numim relații de apărare socială, acesta de
la apariția statului și dreptului, constituie obiectul de reglemnetare pentru dreptul penal.
Obiectul de reglementare este format din relațiile de apărare socială, care au o existență
obiectivă, anterioară oricărei încălcări, fiind vorba de relațiile de conformare, ce apar din
moemntul intrării în vigoare a normei de drept penal, precum și relațiile de conflict, care apar
din momentul săvârșirii infracțiunii.

Subiectul 2
2.1 Locul săvârșirii infracțiunii
Localizarea în spațiu a unei fapte infracționale. Se consideră locul unde a fost săvârșită acțiunea
sau inacțiunea prejudiciabilă indiferent de timpul survenirii urmărilor.
2.2 Formele consacrate de asistență juridică internațională în materie penală.
Asistența juridică este asistența pe crae organele judiciare din diferite state și-o acordă în cursul
procesului penal și care se manifestă în mod obișnuit în efectuarea sau în trimiterea actelor
procedurale devenite necesare în cadrul acelui proces.
Asistența oferită în general în lupta împotriva infracționalității.
Clasificarea formelor de asistență se face în funcție de baza pe care funcționează ele. Astfel se
deosebesc forme eventual acceptabile și forme consacrate. Cele consacrate la rândul lor se
clasifică în cele cu carcater informativ și cele cu carcater procesual.
Formele de asistență juridică eventual acceptabile
Funționează pe baza sistemului de declarații de reciprocitate, cel mai des folosite de statele
vecine. DE aceea această formă este determinată de poziția geografică a statelor.
Exemple: Interpolul asigură colaborarea dintre organele poliției judiciară, deși statele ar putea
stsbili contacte directe între organele de poliție jud proprii

Angajamentul de către fiecare stat de a suporta cheltuielile de transport și întreținere, pe teritoriul

respectiv, ale martorilor chemați dintr-un stat înaintea instanțelor din celălalt stat.
Formele de asistență juridică consacrate
Forme cu caracter informativ
Contribuie prin transmiterea informației, la prhevenirea generală a criminalității. Informațiile
procurate prin aceste forme pot servi la descoperirea, urmărirea și soluționarea unui caz concret,
precum și la cunoașterea antecedentelro unor infractori, facilitând identificarea acestora și
individualizarea ce li se aplică.
Se mai transmit informații cu privire la legislația în vigoare și despre practica aplicării ei
Convenția Csi stipulează informarea anuală despre sentințele de învinuire, care au intrat în
vigoare, transmiterea amprentelro digitale ale condamnaților, antecedentele penale.
Forme cu caracter procesual
SE desfășoară efectic în sfera activității de represiune, reprezintă un mijloc de colaborare între
state în realizarea represiunii împotriva unor infracțiuni determinate
- Cooperarea organelor de poliție judiciară (Interpol)-p este chemată să intervină când un
infractor este fugit în străinătate sau infracțiiunea interesează mai multe țări
- Efectuarea de comisii rogatorii- se poate cere de a se proceda la audieri de martori sau la
constatări la fața locului, efectuarea unor acte procesuale pe teritoriul unui stat străin
- Înmânarea de citații
- Remiterea de deținuți în scopul audierii sau al unei confruntări
- Transmiterea de piese judiciate, adică orice obiect sau document util desfășurării în bune
condiții a procesului penal în statul solicitant
- Extrădarea- procesul prin care un stat solicită și obține de la alt stat predarea unui
cetățean suspectat sau acuzat de crimă.
- Recunoașterea hotărârilor penale străine

Subiectul 3
3.1 Noțiunea și importanța laturii obiective
Mnaifestările exterioare prin care se realizează acțiunea sau inacțiunea și se produc urmările
prejudiciabile.
Totalitaea condițiilor cerute de norma de incriminare privitoare la actul de conduită pentru
existența infracțiunii.
Repreintă temeiul tragerii la răspundere și pedeapsa penală. Este un temei juridic al calificării
faptei. Individualizarea pedepsei.
3.2 Consecințele prejudiciabile
Consecintele sau urmarile prejudiciabile se clasifica in doua grupe:
1.Consecintele prejudiciabile materiale:a)patrimoniale-ex:sustragerea,delapidarea.b)fizice-
omorul si toate formele vatamarii corporale.
2.Consecintele prejudiciabile formale:
a)consecinte care aduc prejudiciu drepturilor si libertatilor persoanei;b)consecinte care aduc
daune activitatii aparatului de stat si organizatiior obstesti.
3.3 Condițiile în care este posibilă tragerea la răspundere penală în cazul comiterii unei acțiuni
prin inacțiune
Inacțiunea este legată de o normă onerativă care impune obligația de a face ceva, abligând pe
destinatar la un anumit comportament. Astefl prin inacțiune se încalcă normele care imoun în
mod exspres să se facă ceva.
Nu este suficient să existe obligația de a face ceva, trebuie să se stabilească faptul că în situația
dată persoana a avut posibilitatea reală de a săvârși acțiunea cerută de la ea.
Testul 4
Subiectul 1
1.1 Izvoarele dreptului penal
Sunt recunoscute ca izvoare formale actele normative, emanate de puterea legislativă a statului,
care prin forma și conținutul lor oferă posibilitatea exprimării precise, într-o formulare clară,
concisă, a regulilor de conduită specifice aceste ramuri de drept.
Codul Penal este unica lege penală a RM.
Reglementări în materia penală se circumscriu dispozițiilor cuprinse în Constituția RM, precum
și unor dispoziții cuprinse în tratate și convenții internaționale la care țara noastră este parte.
1) Constituția RM- se consacră cele mai imporatnte valori sociale- suveranitatea,
independența, integritatea teritorială, perosana umană cu dr și li sale, proprietatea. SE
reglementează extrădarea și expulzarea, prezumția nevinovăției.
2) Tratatele și convențiile internaționale- în domeniul prevenirii și combaterii criminalității
3) Legea penală- unica lege penală este Codul penal
4) Actele prin care se acordă amnistia și grațierea
1.2 Generalizare privind știința dreptului penal
Totalitatea ideilor și concepțiilor,a teroriilor și principiilor despre normele și instituțiile
dreptului penal formează știința dreptului oenal, ramură componentă a științelor juridice.
Are sediul, în tratate și monografii, manuale și note de curs, studii și articole științifice.
Obiectul de studiu al științei dreptului penal- dreptul penal ca totalitate de norme și instituții,
originea acestora, conținutul și structura lor, evoluția istorică.
Metoda de studiu- metoda logică, istorică, comparativă, experimentul, sociologică, studiul de
caz, statistică. Aceste metode permit analizarea complexă șia profundată a normelor și
instituțiilpr dreptului penal, se poate emite și formula idei, concepții și teorii care vor
contribui la dezvoltarea științei dr penal.

1.3
Dreptul penal se afla intr-o anumita legatura cu toate celelalte ramuri ale dreptului.
1.O legatura strinsa exista intre dreptul penal si dreptulu procesual penal-fiind doua ramuri
distincte acestea au totusi un scop comun:infaptuirea justitiei.Dreptul procesula asigura
eficacitatea normelor juridice penale reglementind activitatea de urmarire penala,de judecata
si sanctionare a celor ce savirsesc infractiuni.
2.Dreptul penal are legaturi strinse cu dreptul executional penal-aceasta presupune
necesitatea delimitarii lor pentru evitarea dublarii institutiilor si normelor de drept,normelor
dreptului penal ca norme materiale,iar ale dreptului executional ca norme de procedura.
3.Dreptul penal de asemnea are o legatura cu dreptul civil,care reglementeaza relatiile
privind patrimoniu este sprijinit in aplicarea lor de dreptul penal,care incrimineaza si
sanctioneaza penal faptele indreptate impotriva patrimoniului.
4.Dreptul penal se aflta inttro srtrinsa legatura si cu dreptul familiei-normele dreptului penal
califica drept infractiuni indrepttate impotriva familiei un sir de fapte ce lezeaza relatiile
dintre soti,copii,parinti,de ex:incestul,eschivarea de la plata pensiei alimentare.
5.Raportul dintre dreptul penal si dreptul administrative –prin prisma strinselor legaturi
dintre raspunderea penala sic ea administrativa.
6.Dreptul penal isi extinde legaturile sale cu dreptul commercial
7.Dreptul penal de asemenea se afla intr-o strinsa legatura cu dreptul constitutional,care
reglementeaza relatiile de organizare ale statului,valorile sociale ocrotite si garantate de
Constitutie.
Subiectul 2
2.1 Componența infracțiunii
Totalitatea semnelor obiective și subiective, stabilite de legea penală, ce califică o faptă
prejudiciabilă drept o infracțiune concretă.
2,2 Clasificarea componentelor de infarcțiune
După gradul prejudiciabil
a) Componențe de bază- formată din minimum de semne obiective și subiective stabilite de
legea penală, acre sunt necesare pentru existența unei anumite infracțiuni
b) Componențe cu circumstanțe agravante- componența de bază + anumite condiții care se
referă la latura obiectivă sau subiectivă, la obiectul ori subiectul infracțiunii cu caracter
agravant
c) Componențe cu circumstanțe atenuante- i se atașează o împrejurare atenuantă de natură
să micșoreze gardul prejudiciabila l faptei
După modul de descriere
a) Componența simplă- semnele specifice unei singure fapte, ce are la bază o unică formă
de vinovpție, un obiect, o urmare prejudiciabilă
b) Componența complexă- două sau mai multe fapte infarcționale, două obiecte asupra
cărora se atentează, care trebuie realizate cumulativ
c) Componența alternativă- o modalitate a componențelor compleze în care legiuitorul
prevde drept infracțiune consumată săvârșirea uneia dintre faptele prevăzute în dispoziția
normei penale.
După specificul structurii
a) C. Materiale- legiuitorul descrie latura obiectivă apelând și la sennele ce caracterizează
urmările prejuridiciabile ale faptei date (omorul, vătămarea integrității corporale)
b) C. Formale- legiuitorul descrie latura obiectivă a infracțiunii, limitându-se la un singur
semn principal al ei- fapta prejudiciabilă (huliganism, banditism)
c) C. Formal-reduse- seinclude latura obiectivă și decsrierea faptei prejudiciabile, dar și
pericolul real de survenire a unor urmări prejudiciabile (conatminarea cu SIDA ounerea
în pericol)
Subiectul 3
3,1 Trăsăturile subiectullui infracțiunii
3,2 Condițiile tragerii la răspundere penală a persoanelor care au săvârși infracțiunea în stare de
ebrietate
Două forme de ebrietate calitativ diferite
1. Ebreitatea fiziologică- nu exclude caracterul medical al iresponsabilității, survine treptat
prin consumul conștient de băuturi alcoolice
Responsabilitatea nu se exclude, deoarece consumul de astfel de substanțe este conștient,
dându-și seama de urmările care pot avea loc.
Are loc frânarea gândirii și a reacției, a controlului asupra actelro sale. Nu se pierde
contactul cu realitatea
3grade: ușoară, medie și gravă
Persoana care a săvârșit o faptă în starea de ebrietate fiziologică de orice grad rămâne a fi
subiect al infracțiunii și urmează a fi supusă răspunderii penale.
2. Starea de ebrietate patologică- se deosebește subb aspect calitativ. În psihiatrie aceasta
este o tulburare psihică temporară, care poate apărea și în cazul unor cantități mici de
alcool. Apare pe neaștepatte, însoțită de o denaturare în recepționarea realității, iar fapteel
comise nu reprezintă o reacție la anumite evenimente ce au loc. Sunt considerate ca
psihoze de scurtă durată, iar persoanele care au săvârșit infracțiuni în așa stare sunt
recunoscute iresponsabile.
Legea actuală nu se referă doar la băuturi alcoolice, adr și la consumul de droguri și substanțe
stupefiante. Consumarea lor nu exclud răspunderea penală
Săvîrșirea infracțiunii în stare de ebrietate este o circumsatnță agarvantă. Dar dacă este vorba
despre un minor, care nu știa despre efectul acestura și a fost împins de către cineva de a săvârși
infracțiunea, poate fi vorba despre o circumstanță atenuantă. La fel și ăn cazul administrării
acestor substanțe fără știrea subiectului sau prin constrângere sau cu aplicarea violenței.