SLIDE 1—TRADUCERE

Grădinile atârnate ale Semiramidei sau Grădinile

atârnate ale Babilonului au fost construite de regele
Nebucodonosor al II-lea (605-562 î.Hr.) pentru una
dintre soțiile sale, Amytis (Amuhea). Au fost
enumerate în antichitate printre cele Șapte Minuni ale
Lumii Antice. Potrivit unei vechi legende, răspândită în
special de scriitori greci, acestea au o origine mult mai
timpurie: au fost construite de regele Ninus, fondatorul
orașelor Ninive și Babilon, pentru soția sa Semiramis
(Semiramis). Potrivit istoricului Diodor al Siciliei,
imensele grădini ocupau o suprafață de 15.000 m2 și se
ridicau pe patru terase de până la 77 de metri înălțime.
Pe terase au fost plantați copaci din mai multe specii,
unii dintre ei având 24 de metri înălțime. Erau umezi cu
pompe cilindrice, al căror secret nu este încă cunoscut.
Conform unor relatări, se pare că faimoasele grădini au
fost demolate de perși în timpul ocupării Babilonului.

Slide 2 –traducere
Originea, trecutul şi dovezile referitoare la Grădini sunt
contradictorii sau, cel puţin, incomplete. Însuşi istoricul Herodot,
care a lăsat în urma sa scrieri despre Babilon din perioada
domniei lui Nabucodonosor al II-lea, nu a menţionat nimic despre
Grădinile suspendate. În plus, aceste construcţii nu au fost datate
în niciun fel în istoria Imperiului Babilonian. Cercetătorii spun că ar
putea fi găsite dovezi în adâncimile râului Eufrat, care, însă, în
prezent, nu ar putea fi excavat în condiţii de siguranţă. Pe terenul
vechiului Babilon este astăzi un deşert, aproape total lipsit de
vegetaţie. Terasele grădinilor au dispărut de multă vreme, iar în
prezent teritoriul este pustiu. În vârful unei coline mai există un
arbore secular, un “atleth”, considerat de unii nostalgici ca fiind o
ultimă rămăşiţă a faimoaselor grădini.

SLIDE 3—TRADUCERE

Cea mai completă descriere a grădinilor a realizat-o istoricul

Diodor din Sicilia, care atestă că ele se compuneau din terase
etajate în amfiteatru, cu o latură de aproximativ 123 de metri.
Terasele erau susţinute de ziduri de piatră, construite la o distanţă
de trei metri unele de altele. Spaţiile dintre ziduri erau acoperite cu
bolţi realizate din blocuri de piatră. Pe aceste blocuri era aşezat
un strat de trestie îmbibat în asfalt, iar deasupra trestiei urma un
dublu rând de cărămizi arse. Acestea erau legate între ele cu
mortar de ipsos, acoperite cu foi de plumb, pentru a desăvârşi
izolarea hidrofugă. Peste foile de plumb era un strat de pământ,
de grosime suficientă pentru a putea prinde rădăcinile celor mai
mari arbori. "Terasele erau pline de plante de toate felurile, în
stare să încânte vederea prin mărimea şi frumuseţea lor", spunea
Diodor.