Sunteți pe pagina 1din 6

Factorii edafici

Solul este un mediu natural de dezvoltare pentru numeroase microorganisme cât și macro-
organisme. Dezvoltarea lor în sol depinde de așa-numiții factori edafici. Aceștia sunt totalitatea
factorilor care caracterizează solul, precum: umiditate, fertilitate (identificarea elementelor
nutritive în forma primară), reacția pH-ului din sol cât și alte elemente care influențează
dezvoltarea organismelor din diferitele ecosisteme.

Apa

● Toate microorganismele necesită medii naturale în care este prezentă apa, pentru o dezvoltare
optimă;

1
● Apa permite migrația microorganismelor în sol, difuzia substraturilor și nutrienților în interiorul
celulei, precum și eliminarea efectelor metabolismului. În același timp, aceasta influențează și
menținerea la un nivel optim a presiunii osmotice și a reacției sale în interiorul celulei.

● De asemenea, concentrația prea mare de nutrienți cât și hidratarea excesivă încetinește sau
chiar oprește dezvoltarea microorganismelor.

● Excesul de apă în sol încetinește difuzia oxigenului și a nitrogenului, cât și factorii de


dezvoltare ai paraziților care se hrănesc cu bacterii. Cantitatea insuficientă de apă poate preveni
mișcarea protozoarelor, crescând, astfel, nivelul bacteriilor din sol.

● Apa care a fost asimilată în totalitate de particulele din sol, creând o legătură solidă, nu este
accesibilă microorganismelor.

● In general, mucegaiul și semințele se adaptează mai bine la un sol deshidratat decât bateriile.

● Degradarea aerobă a compușilor organici în sol este cu cea mai eficientă când nivelul umidității
este între 50 și 70% din nivelul maxim de saturație a solului. Valorile mai mici scad potențialul
activității apei în sol, în timp ce valorile mai mari limitează gradul de oxigenare a solului.

Presiunea osmotică

Dezvoltarea microorganismelor este influențată într-o mare măsură de presiunea osmotică, care
este legată de umiditatea din sol care crește pe măsură ce solul se usucă.

În solurile de umiditate medie, presiunea fluctuează între 0.5 și 5 atmosfere. În solurile sărate,
aceasta poate ajunge și până la 100 de atmosfere. În interiorul celulelor microorganismelor,
presiunea variază între 3 și 6 atmosfere.

Presiunea osmotică care este mai mare în interiorul solului decât în interiorul microorganismelor
interferează în procesul de absorbție a apei de către celulele microorganismelor, diminuându-le
procesul de dezvoltare.

Potențialul Redox (Oxido-reducere)

● Potențialul Redox reflectă tendințele substanțelor de a acumula sau de a pierde electroni.


Acesta are un rol foarte important în cadrul reacțiilor fizice și chimice din sol.

2
● În sol sunt dizolvate soluții de săruri ale unor elemente cu valență variabilă. De exemplu,
acestea pot fi: Fe, Mn, S. Procesele în care este implicat oxigenul, cât cele în care nu este
implicat, depind de relația dintre compușii oxidați și cei reduși Fe3+/Fe2+, MnO2/Mn2+,
SO4²ˉ/ S²ˉ și de nivelul oxigenului din sol.
● Elementele din forma oxidată sau redusă, creează tipare Redox de care depind direcția și
caracterul transformării metabolice.
● Din cauza proceselor de disociere, apa solului influențează potențialul Redox, care, la rândul
său, afectează selectiv dezvoltarea și compoziția microorganismelor din sol.
● Solul foarte uscat și afânarea de lungă durată a acestuia cresc șansele proceselor de
mineralizare și de oxidare.
● Pe de altă parte, un exces de umiditate în sol cauzează eliminarea oxigenului, care este
controlat de bateriile microaerofile și cele anaerobe; ele reduc potențialul Redox din sol,
stimulând astfel procesele de fermentare și de reducere.

pH-ul solului

● Cursul proceselor microbiologice din sol depinde în mare măsură de reacția pH-ului, deoarece
acest factor determină activitatea enzimelor și procesele de migrație a acestora.
● Soluția solului este caracterizată prin proprietăți de amortizare care oferă abilitatea de a rezista
schimbărilor reacției până la un anumit nivel.
● pH-ul solului influențează solubilitatea acestuia, cât și disponibilitatea nutrienților. Ferul și
manganul sunt disponibile doar în anumite condiții, când nivelul pH-ului este scăzut, în timp ce
molibdenul este disponibil doar atunci când nivelul pH-ului este mare.
● Valoarea pH-ului din sol depinde de alcătuirea chimică a acestuia, însă în timpul proceselor
biologice de descompunere a materiei organice, pot apărea schimbări la nivelul pH-ului datorită
metabolismului și a fiziologiei microorganismelor.
● Aciditatea din sol poate crește ca urmare a ploilor acide, a fertilizării sau a sedimentării
bacteriilor de oxidare sulfuroasă etc, acestea determinând o gamă variată de transformări
metabolice.
● Una dintre cele mai sensibile reacții la nivelul pH-ului din sol este nitrificarea. Aceasta este
transformarea NH4+ în NO3. Acești ioni afectează considerabil pH-ul solului. Absorbția ionilor de

3
amoniu (NH4+) de către microorganismele din acel mediu contribuie la acidificarea solului, în
timp ce asimilarea nitraților (NO3-) contribuie la alcalinizarea acestuia. Aceste schimbări
afectează mai apoi solubilitatea celorlalte soluri și disponibilitatea lor pentru microorganisme.
● Foarte multe specii cunoscute de bacterii se pot dezvolta într-un pH cu valori între 4 și 9.
Totuși, pH-ul optim pentru dezvoltarea bacteriilor se află undeva între 6.5 și 8.
● Multe microorganisme acid-tolerante se pot dezvolta într-un pH cu valori cuprinse între 1 și 6,
iar cele extrem acidofile se dezvoltă cu succes în medii cu un pH cuprins între 1 și 3. Între
acestea, se numără niște specii de Thiobacillus, Thermophilus și Sulfolobus care oxidează
sulfidele minerale pentru a forma acid sulfuric.
● Multe din ciuperci preferă reacția acidă a mediului. Grupul ciupercilor este extrem acidofilic
(condițiile optime de dezvoltare sunt între pH 4-6).
● Bacteriile care aparțin grupului Nitrosomonas organisme alcafile moderate care se dezvoltă
optim într-un pH cuprins între 7.3 și 9.6.

Temperatura
● Microorganismele din sol diferă din cauza toleranței lor termale și temperaturilor optime de
dezvoltare ale acestora. Luând în considerare sensibilitatea microorganismelor la temperatură,
putem face următoarea clasificare:
- ficrofile
- mezofile
- termofile

● Pentru cele ficrofile, temperaturile de dezvoltare variază între -5˚C și +25˚C, pentru cele
mezofile temperaturile variază între 15 și 45˚C, iar pentru cele termofile acestea variază între 40
și 70˚C.
● În ciuda faptului că unele specii pot avea o toleranță mai mică sau mai mare la schimbările de
temperatură, majoritatea aparțin grupului mezofilelor care tolerează temperaturi de aproximativ
30˚C.
● Organismele care se dezvoltă la temperaturi scăzute de aproximativ 0˚C, conțin în membrana
celulară lipide speciale care mențin semi-fluiditatea celulei. Termofilele au în membrana celulară
lipide care se topesc la un punct înalt.

4
● Excesul de temperatură cauzează o încetinire a procesului bio-sintezei din cauza nivelului
ridicat de energie folosit pentru respirație, o scădere la nivelul producției, cât și apariția efectelor
secundare. La temperaturi sub 6˚C, microorganismele își limitează procesele biologice și trec
într-o stare de anabioză sau în forme inerte.
● În soluri, temperaturile pot ajunge la 70˚C la suprafață la prânz și suportă fluctuații zilnice de
aproximativ 50˚C. Schimbările de temperatură de la suprafața solului timp de 24 de ore, nu
influențează temperaturile din straturile mai adânci ale acestuia.

Oxidarea
● Oxigenul este printre cei mai importanți factori care controlează condițiile dezvoltării
microorganismelor, afectează abilitatea sau lipsa dezvoltării, influențează viteza de dezvoltare,
creșterea masei, cât și fiziologia celulară, deci influențând productivitatea și viteza producției
metabolice particulare.
● Nevoia microorganismelor pentru oxigen depinde de tipul de metabolism, de concentrația și
tipul de carbon cât și de sursa de energie, de fazele dezvoltării populației și de condiția fiziologică
a celulelor. Doar bacteriilor pot supraviețui perioade mai lungi în condiții anaerobe.
● Porii se găsesc în majoritatea solurilor sunt 50% apă și aer.
● Procesul de biodegradare este accelerat atunci când nivelul de oxigen din aerul din sol este mai
mare de 0.2 mg O2/l.
● 70% din oxigenul din sol este folosit de microorganisme, 30% de rădăcinile plantelor, în timp
ce procesele chimice folosesc doar valori infime de oxigen.
● Condițiile în care oxigenul lipsește pot apărea în soluri în care nivelul oxigenului este sub 1%.
● În cazurile în care sursa de oxigen nu este prezentă, procesul de descompunere a materiei
biologice organice este condus de bacteriile anaerobe. Ele folosesc o sursă de oxigen în compușii
lor precum sulfatul sau nitratul. În condițiile în care lipsește oxigenul, procesele descompunerii
materiei organice sunt încetinite și dau mai puțin randament energetic.

Conținutul nutrienților
● Pentru a forma biomasa microorganismelor, în afară de carbon, alți nutrienți sunt esențiali,
precum: nitrogen, fosfor, sulf, calciu, magneziu, potasiu. Însă, o importanță sporită o au
elementele nitrogen și fosfor care sunt esențiale în producerea proteinelor și a acizilor nucleici.

5
● Solurile fertile conțin toate elementele esențiale în proporții adecvate, în timp ce, în solurile
contaminate, proporțiile între anumite elemente sunt inadecvate. Se crede că rația cantitativă din
sol între carbon, nitrogen și fosfor ar trebui să fie 10:1:0.1
● Calciul îmbunătățește calitățile fizice și chimice ale solului cât și structura acestuia.

Compușii toxici
● Prezența compușilor toxici poate amâna sau opri complet procesele microbiologice din sol.
● În mod special, cei mai toxici compuși sunt pesticidele, hidrocarburile alifatice și aromate,
formaldehidele, compușii clororganici, metalele grele și sărurile în concentrații mari.

Lumina
● Lumina pătrunde doar câțiva centimetri de la suprafața solului.
● Cantitatea de lumină depinde de tipul și densitatea plantelor care cresc la suprafața solului.
● Lumina este esențială doar pentru alge care au nevoie să continue procesul de fotosinteză.
● Expunerea la lumină afectează doar activitatea viermilor de pământ pentru că aceștia ies la
suprafață în timpul nopții în căutarea hranei și pentru a se reproduce.

S-ar putea să vă placă și