Conspect: istorie

Tema 3 – Revoluția industrială: transformări cu character modernizator

Caracteristicile generale – exista o transformare profunda a economiei, apar multe tehnici
mecanizate (motorul cu aburi, motorul cu ardere interna), introducerea unor noi surse de energie
(carbune, petrol, gaz, electricitate), unor noi metode de organizare a muncii (fabrica, uzina, linia
mecanizata) si unor inovatii tehnice (locomotive, automobilul, radioul, telefonl etc.)
Revoluția industrialã constituie o schimbare generalã faþã de economia tradiționalã bazată pe
agriculturã și utilizarea exclusivã a muncii manuale, prin trecerea de la sistemul domestic de
organizare a muncii (manufacturã) la cel mecanizat (fabricã). Astfel industria devine factorul
principal al dezvoltãrii economice și sursa ei principalã de creștere.
Revolutia industriala in Anglia
La mijlocul secolului al XVIII-lea, în Marea Britanie s-au creat condiții favorabile pentru un salt
cantitativ și calitativ nou în industrie. A crescut cererea fata de productia manufacturiera, exista o
piata interna, disponibilitatea de capitaluri, provenite mai ales din comertul exterior, si o
abudenta a fortei de munca. Datorita progresului demografic si a revolutiei agrare, au favorizat
dezvoltarea economica a statelor europene. Revolutia agrara nu a oferit doar resurse alimentare
pentru populatie, dar si materie prima pentru industria textila (lână), care a fost pionerul
schimbarii.
Existența sistemului domestic de producție (manufacturi descentralizate și mixte), în care un rol
important îl juca capitalul, a facilitat schimbarea economicã. Introducerea mașinilor și crearea
fabricilor au fost determinate de deficitul forței de muncã în sistemul manufacturier, de existența
unei largi baze de materie primã (inițial lânã, apoi bumbac), de infrastructurã (transport, canale,
porturi) și de marile invenții mecanice (mașini, armament etc.). Între 1779 și 1812 costurile de
producție în industria bumbacului au scãzut cu 90%, astfel țesãturile ieftine au devenit accesibile
și populației sãrace.
Revoluția energetică
Un factor extrem de important pentru dezvoltarea economica a societatii a fost utilizarea surselor
de energie. Introducerea cãrbunelui în loc de lemn a fost un pas important pentru avântul
industrial (cocsul) și folosirea sa la producþia fierului (Henry Cort). Progresele în metodele de
pompare a apei din mine au dus la sporirea extracției cãrbunelui (Newcomen), dar și la cea mai
importantã invenție
a revoluþiei industriale – mașina cu abur a lui James Watt (1769). Europa „calului de
tracțiune” începe sã facã loc Europei „calului-putere”. Transporturile beneficiazã de o reușitã
introducere a motorului cu aburi. Locomotiva inventatã de George Stephenson putea sã atingã
viteza de 30 km/orã, iar rețeaua de cale feratã se extinde rapid în Anglia, apoi în Belgia, Franța,
Germania, SUA și Rusia. Transportul naval a fost îmbunãtãțit calitativ datoritã invenþiei
vaporului de cãtre
Fulton, care folosește motorul cu abur și înlãturã vechea flotã cu catarg.
Reþeaua fluvialã în
Marea Britanie este exploatatã intens și crește, pe parcursul secolului XVIII, de la 165 la 1.004
km. Transportul fluvial permite livrarea masivã a materiei prime (cãrbunele și fonta), în plus
reduce costurile producției grație ieftinirii sale. La începutul sec. XIX transportul devine mult
mai rapid datoritã unor drumuri mai performante și mai solide (macadam), capabile sã suporte
garnituri cu mare tonaj. Utilizarea pe scarã largã a fierului, apoi a oțelului a dus la construcția
unor poduri
din carcase metalice și tuneluri, fapt care a scurtatfoarte mult distanțele și timpul de transportare.
Anglia, consideratã „atelierul lumii”, devine cea mai puternicã și bogatã țarã.
Progresele modernizãrii și industrializãrii nu s-au oprit la Insulele Britanice. Prima țarã în care s-
au semnalat progrese importante în acest sens a fost Belgia.
O avantaja și situația geograficã, ce favoriza comerțul. La Liège, în 1823 se
construiește primul furnal înalt, ceea ce a dat un impuls siderurgiei. Independența de la 1830 a
sporit procesele de modernizare a Belgiei, care a devenit „atelierul mecanic al Europei’’. In
Germania industrializarea a fost franata de vigoarea vechiului sistem agrar,de diviziunea politica
si de un sistem rigid mercantilist.
Consecintele revolutiei industrial
Revolutia industriala a insemnat un salt calitativ al fortelor de productie. Acesta a dus la o
crestere a productivitatii muncii, a ponderii industriei si a circulatiei marfurilor. Efectele
imediate ale revolutiei au fost: extinderea noilor metode de productie prin utilizarea masinilor si
energiei aburului, progrese in infrastructura de transporturi si comunicatii. In sfera sociala are loc
un intens proces de urbanizare, transformarea structurii sociale si aparitia unor noi ideologii.
Revolutia industriala a modificat cunoasterea de catre on a lumii, a deschis noi orizonturi in
dezvoltarea stiintei, culturii si invatamantului.
Sectoarele economiei
Sectorul primar al economiei este acela al exploatãrii resurselor naturale (agriculturã, creşterea
animalelor, vânat, pescuit, minerit)
Sectorul secundar cuprinde toate activitãțile de transformare a materiei brute în producþie finitã
(industria)
Sectorul terțiar cuprinde sfera serviciilor, adicã toate activitãțile comerciale, transport,
comunicații, servicii profesionale şi publice, profesiunile liberale etc.
La începutul industrializãrii majoritatea forței de muncã era amplasatã în sectorul primar, ca apoi
sã se transfere în cel secundar. Statele puternic industrializate sau postindustriale au deja
majoritatea angajaților în economie folosiți în sectorul terțiar, fapt determinat de şcolarizarea
masivã a populației şi de automatizarea progresivã.

Tema 4 – Structuri și relatii sociale in Europa Occidentala

Evoluția economica și politică a statelor în epoca modernă a influențat și relațiile sociale. Situația
materială a oamenilor a determinat modul de viată, gândirea și activitatea lor politică. Prin mișări
sociale, masele populare exercitau presiuni asupra guvernelor, cerându-le să acționeze în sensul
liberalizării regimului politic. Reformele sociale au favorizat dezvoltarea relațiilor
capitaliste în economie, au dinamizat evoluția generală a societății moderne.
Diferentierea sociala
Modernizarea societatii, cresterea oraselor, industrializarea au modificat considerabil structura
sociala a populatiei. O pondere mare, in special in statele cu multe ramasite medievale, aveam
aristocratia funciara si masele de tarani. Burghezia a intemeiat noi valori – banii si studiile.
Marea burghezie, formata din industriasi si bancheri, era cea mai activa, influetand economia,
viata politica si culturala. Burgezia de mijloc era alcatuita in avocati, medici, profesori si altii. De
asemenea muncitorii au influentat societatea. Cei mai numerosi, dar si cei mai saraci, ramaneau
taranii.
Miscarile sociale
Se folosea forta de munca mai ieftina a femeilor si copiilor. Regimul strict, impus de patroni, ii
face pe salariati sa-si apere interesele prin adresari colective, petitii, demonstratii, greve, iar
uneori si prin miscari mai violente. De exemplu in timpul miscarii chartiste din Anglia (1838-
1848) se revendica votul universal si secret, desfiintarea cenzului electoral. Muncitorii se ridicau
la lupta pentru imbunatatirea situatiei lor economice. Astfel in Franta a izbucnit o mare rascoala
la Lyon (1831, 1834), in Germania – in Silezia (1844). La nivel national au fost create
organizații muncitorești: în Anglia – Marea Uniune Naționalã a Muncii (1834), în SUA –
Federația Americanã a Muncii (1881), în Franța – Confederația Generalã a Muncii (1895).
Democratizarea treptatã a societãților occidentale în sec. al XIX-lea a dus la implementarea în
practicã a dreptului cetãțenilor la asociere. În baza acestui drept, muncitorii, intelectualii și micii
proprietari și-au constituit propriile organizații, numite sindicate. Scopul lor principal era
obținerea unei protecții sociale în relațiile cu proprietarii, majorarea salariilor, micșorarea zilei de
muncã, asigurãri sociale etc. Ele au aparut in 1825.
Reformele sociale
Schimbarile radicale in economie au constatat rolul burgheziei, care a propul un nou model de
organizare sociala. Multi reprezentati ai administratiei considerau reformele drept daunatoare.
Reformele contribuiau in cele din urma la cresterea liberei initiative si la disparitia treptata a
rangurilor. In Anglia, Germania, Franta, SUA si alte tari dezvoltatea, guvernele au intreprins pasi
concreti pentru a reglementa drepturile si responsabilitatile muncitorilor si ale patronilor. In SUA
cresterea salariilor era considerata un mijloc important prin care era realizat consumul. In statele
din Europa Centrala si de Est reformele sociale aveau ca scop eliberarea si improprietarirea
taranilor cu pamant.
Miscarea de emancipare a femeilor
În sec. al XIX-lea viața femeilor din diferite categorii sociale avea trãsãturi specifice. Femeile
din clasa muncitoare lucrau din greu pentru o platã mizerã. Cele din clasa de mijloc și superioarã
aveau o viațã mai ușoarã, treburile gospodãrești fiind fãcute de servitoare. Dar pe toate le unea
un lucru. Statutul lor social era dependent de al bãrbatului. Ele erau lipsite de dreptul de vot, de
posibilitatea de a ocupa posturi în administrație, de a absolvi studii superioare sau de a profesa,
de a dispune efectiv de proprietate etc. În domeniul învãțãmântului ele cereau dreptul de a face
studii la toate nivelele și de a profesa, în domeniul juridic. Dupã 1900
ele obțin dreptul de a susține examene și studia în universitãți. Din 1882 englezoaicele
dobândesc dreptul de a dispune liber de proprietate, iar din 1886 de a-și pãstra copiii în caz de
divorț. Lupta pentru obținerea drepturilor politice a fost mai anevoioasã. Ea a fost numitã
mișcarea Suffragette. În 1903 Emmeline Pankhurst a creat „Uniunea Social-Politicã a Femeilor”.
Miºcarea de emancipare a femeilor s-a extins și în alte state. Rezultatele au fost benefice. Din
anul 1914 femeile din țãrile Europei de Nord și Australia au obþinut accesul la puterea politicã.
În Anglia dreptul de vot le-a fost acordat în 1918. În statele unde predomina religia catolicã,
precum și în statele Europei de Sud-Est, dreptul de vot le-a fost acordat femeilor mai tarziu.