1.

Sinonimul contextual adecvat pentru lexemul adevărată este ,,real,,

deoarece acest sinonim este cel mai aproape de sensul contextual al
cuvantului ,,adevărăt, și astfel primim: ,,Pe scenă, viaţa mea-i reală,,.

2. Mi s-a duc inima în călcâi cand mi-a venit gândul că si eu cândva voi
fi cu tâmpla ninsă.
Când eram mic,bunica mereu îmi citea povești despre micul paj cum a
ajuns să țina în miinele sale demnitatea țării.
Eu nu cred,ca poate fi altceva mai frumos,decât atmosfera caldurii
sărbătorilor de iarnă.

3.
Secvența: tâmplă ninsă
Comentariu
Prin intermediul epitetului ,, ninsă,, poetul accentuează vîrsta cea mai
prețuiită de fiecare om și anume bătrânețea.Ultima treaptă a vieții
unde te poți odihni ți urmări cum din urma ta ia roadă noile
generații,care cu demnitate îți vor urma pașii.

4.
Starea de spirit a eului liric este mândria și demnitatea sa față de tot
ce a facut el timp de toți anii trăiți pe scena sa,.Astfel eul liric își
exprimă trăirile în strofele:,, Tu, scena mea, tu nu-mi poţi fi furată,Pe
scenă, viaţa mea-i adevărată –Aştept, ca pe-o lumină, spectatorii,în
urma caruia spectatorii sunt acei muguri ai performanței care sunt
gata să privească până la capăt sfârșitul unei epoci.

5. Lumea este un teatru,dar și teatrul este o lume,acest motiv ne este

redat în textul :,, Pe scenă, viaţa mea-i adevărată,deoarece viața
noastră ar fi ca o piesă de teatru,în care noi suntem actorii principali
și incepand o nouă zi noi incepem o nouă piesă pe scena noastra care
cu adevărat este ,,casa,, iar spectatorii fiind ,, familia,, ,,prietenii,, și
,,rudele,, care cum a mentionat eul liric în poezia dată: Fără de ei,
actorul nu există,Iar teatrul... ar fi doar o casă tristă,Lipsită de căldura
sărbătorii. În roport cu același motiv literar ca în textul precedent,ne
este demonstrat și în poezia ,,Glossă,, de Mihai Eminescu unde
oamenii sunt ,,actori,, pe scena vieții,topiți în iureșul ei,sau
,,spectatori,,ai acestui joc de măști al lumii comune,redate în
strofele:,,Alte măști aceeași piesaj,, și ,, Alte guri,aceeași gamă,,.

6.
După părerea mea opţiunea autorului pentru acest titlu,, Pe scenă,
viaţa mea-i adevărată,, este de a accentua că însuși cultura și arta au
deschis drumul cel bun oamenilor spre o viață adevărată și plină de
mistere pe pământ,care nu este altceva decât scena lor.Fiind că
fiecare din noi are un loc aparte pe pamînt pentru a juca un rol
important in viața sa.

7.
Valoarea stilistică a semnelor de întrebare din cele trei enunţuri
consecutive reprezintă intrebarile retorice, care doar accentueaza
toata starea de frica si de regret a eului liric. Eului liric ii este frica
fata de batranețe, deoarece el este față în față cu moartea,totodată
bătrânul regretă,deoarece își poate pierde scena unde și-a găsit viața
adevărată.Poate prin acestea intrebari eul liric vorbeste si despre
faptul ca poate el deja nu mai joaca un rol asa de important in
teatru,deoarece noile generații îi va acupa postul pe scenă unde vor
continua noile evoluții ale teatrului.

8. Omul este o ființă dată de la Dumnezeu, ca un creator al umanității.Treptat omul

s-a stabilit un scop în viață,care înseamnă mai mult decât supraviețuire. În general,
acest scop se definește prin căutarea și găsirea unei vieți adevărate,pentru a-și creea
propriile reguli.Mesajul textului propus este un adevarat exemplu și o îndrumare
pentru fiecare din noi,deoarece ,,un actor cu tâmpla ninsă,, a înțeles că cât de greu
nu ar fi în viață mereu trebuie să te bazezi pe scopul propus,pentru a-ți urma
visele.Astfel starea de spirit a eului liric și anume mândria și demnitatea sa față de
tot ce a făcut el pe scena , ne deschide ochii de a întreprinde propriile piese de
teatru pe scenele noastre care ne vor ajuta să construim drumul drept în viață
În raport cu afirmația lui Emil Cioran: Un om care nu crede în el însuşi, care nu
are un soi de credinţă mistică în ce are de făcut, în misiunea lui, nu trebuie sa
întreprindă o operă,, pot spune că astfel de oameni trebuie ajutați și încurajați
pentru a le trezi încrederea în sine,deoarece toți suntem egali și fiecare din noi
trebuie să-și întreprindă o operă,care îi va arăta succesul în viață.

9.
Personaje literare în dilemă: incertitudine și siguranță

Orice operă literară rămâne în mintea cititorilor prin

personajele sale, personaje cu care empatizăm, alături de
care luptăm, suferim, învingem sau suntem învinși. Multe
dintre personajele literale,deseori sunt in dilema dintre
incertitudine și siguranță,adică ele sunt puse la dubii de a
alege intre raționament și sentimente.Problema actuala
care se intâlnește nu numai in opere sau romane ci și în
viața de zi cu zi.Oamenii deseori suferă din cauză că
sentimentele preiau putere asupra lor și uneori chiar îți
pierd viața.
Astfel pornind de la afirmaţia lui Eugen Lungu: ... cu un
erou atotputernic și atotștiutor nu poți organiza o dramă sau
o tragedie – protagonistul trebuie să aibă o situație de
handicap, o lipsă, o umilință cel puțin pentru a da story-ului
pigmenții dramaticului și ai credibilității. Ei bine, Euridice
este...călcâiul lui Orfeu! [ Nu cunosc o metaforă mai
sugestivă și mai profundă a insului creator întors interogativ
asupra rostului său de a fi,pot spune că autorii mereu se
bazează pe faptul de a nu reda un personaj
atotputernic,atotștuitor,ideal,dar din contra se bazează pe
unele vicii,slăbiciuni care va creea o intrigă oarecare in
operele sale..Drept exemplu Apostol Bologa personaj din
,,Pădurea Spânzuraților,,de Liviu Rebreanu ,fiind un militar
puternic,curajos,patriot al tării,punîndu-și sentimentele fată
de tară pe primul loc,spunând că ,,fiecare trebuie să ne
facem datoria de stat,, el și-a dat viața pentru libertatea
popoarelor subjugate.
Viața personajelor pare a fi un ansamblu de
obctacole,unde personajele trebuie să aleagă intre
incertitudine și siguranță,între dragoste și artă etc.De
exemplu Meșterul Manole din ,,Manăștirea Argeșului,, de
Lucian Blaga,fiind un meșter iscusit și un creator universal,a
ajuns intr-o dilemă groaznică,dintre soție si mănăștire.Astfel
arta a luat putere asupra lui,arucăndu-și sentimentele în
vânt.Jertfindu-și soția și copilul ,, inima-i plângea,, dar totuși
Manole ,,mereu zicea,, și ,,o cuprindea,,
Drept concluzie pot spune că personajele literare trec
prin diferite dileme,pentru a ne demonstra noua cale
potrivită intr-o alegere,pentru a nu comite greșelile lor.