Mica Unire

prefațată la Fălticeni, în ajunul sărbătorii Sfântului Nicolae

Se spune că cea mai mare fraudă electorală din istoria României ar fi cea de la alegerile Divanului ad-hoc al Moldovei, din anul
1857. Părerea multora ar fi alta, legat de fraude electorale. Cert este faptul că în dorința de a ajunge domnitor al Moldovei,
caimacamul (locțiitor de domnitor) Nicolae Vogoride a falsificat acele alegeri, el fiind și un aprig opozant al ideii unirii principatelor
române. Relația dintre Cocuța (Ecaterina Conachi – soția lui Vogoride) și Cuza (viitorul domnitor) a făcut posibilă demascarea
acestei fraude. Cocuța fură o parte din corespondența soțului, din care reiese clar fraudarea alegerilor, o pune la dispoziția lui Cuza,
care o folosește ca atare. Această corespondență apare apoi într-un cotidian belgian, și demascarea fraudei duce la un conflict deschis
între marile puteri europene și otomani. Descoperit, Vogoride nu renunță și recurge la alte metode: fals, mită și manipulare.
La Iași, centrul de întrunire și consfătuire al unioniștilor era în casa lui Mihalache Cantacuzin Pașcanu, unde a și fost redactat actul
unirii, iar în județul Suceava centrul unioniștilor era la mănăstirea Slatina, de unde avea să fie ales viitorul mitropolit primat al țărilor
unite, Calinic Miclescu.
În Fălticeni, în acele timpuri, era o generație de tineri care susținea cu tărie ideea unirii. Erau peste 40 de tineri care proveneau din
importante familii, din unele și doi sau chiar trei frați, cum ar fi: frații Morțun, Forăscu, Botez, Stamate, Romano, Gane, Măcărescu,
Ghițescu, Pleșescu, Sungurof, Razu, Văsescu. În toamna anului 1858, o parte din acești tineri erau ridicați de către caimacamul
Nicolae Vogoride la rang de căminari, comis, agă, ban, spătar. Mită, manipulare. Toți au decis să nu accepte aceste ranguri, dar într-
un mod mai puțin obișnuit. Chiar dacă din luna octombrie Nicolae Vogoride nu mai era caimacam, în ajunul sărbătorii Sfântului
Nicolae, toți acești tineri au declanșat o adevărată adunare populară în Fălticeni. Adunați fiind la casa lui Matei Gane, au ieșit
îndreptându-se spre primărie, purtând o caricatură, sub care scria: „Trăiască Excelența Sa Caimacamul Nicolae Vogoride” și strigând:
„jos grecoteiul, jos măslinarul, jos capra râioasă” (Vogoride avea de fapt origini bulgărești). Imediat tabloul cu caricatura a fost
distrus, iar în sunetul instrumentelor muzicale toată acea mare adunare de oameni a început să cânte Hora Unirii, vestita horă a lui
Alecsandri. Se întindea acea horă de la Biserica „Adormirea Maici Domnului” până în centrul orașului, apoi s-a întins în toată
Moldova și Muntenia.
S-ar mai fi știut și alte amănunte despre acest eveniment din istoria orașului Fălticeni, cât și despre altele, dacă, așa cum spune
autorul din a cărui lucrare am extras mare parte din aceste rânduri: „arhiva veche a primăriei, bine înțeles părțile ce prezentau interes
istoric, în loc să fie tipărită, ori cel puțin să fie transpusă pe litere străbune, din cele chirilice, cum era scrisă, a fost pur și simplu
aruncată ca o hârtie fără nici o valoare, nici măcar ca hârtie bună pentru băcănie, în care caz poate tot mai scăpa din ea, prin dragostea
de trecutul nostru, al cunoscătorilor cărora le-ar fi căzut în mâini” (Vasile Costăchescu, Istoria Orașului Folticeni, Fălticeni, 1941,
din Prefața lucrării).
Și dacă tot am amintit de familia Gane, vreau să închei cu cuvintele judecătorului, traducătorului, politicianului și poetului Nicolae
Gane, care sunt un îndemn la cunoașterea trecutului, la datoria față de înaintași și la conștiința datoriei: „Închinați-vă, cu dragoste și
venerație, memoriei oamenilor din bătrâna generație, încălziți-vă inimile la amintirea faptelor și virtuților lor, căci dacă nu ar fi fost
ei, cine știe ce ați fi voi astăzi și împreună cu voi întreaga țară.” (Nicolae Gane, Pagini răzlețe, Iași, 1901, pag. 42.)
Slavă lui Dumnezeu pentru toate.

părintele Simion