PETER BEAGLE

ulti1na
6 eorna
\8

UПivers
PETER BEAGLE

Ultima licornă
În româneşte de Mircea Ivănescu
Coperta de Emilia Boboia

EDITURA UNIVERS
Bucureşt
i 1977
 I
Licornatrăia,singuratecă,într-
opăduredeliliac.Erafoarte
bătrînă,deşiea nu ştia asta –
trupulnu-imaiera deculoarea
nestatornică a spumeide
mare,cipărea maimultca zăpada
ningînd noaptea în bătaia lunii.
Însă avea ochii limpezi,
netulburaţideoboseală,şisemişca
precum umbrelealunecînd pestemare.
Nu arătacîtuşidepuţin caun calcu
corn,cum sîntadesea
zugrăviţiunicornii;eramaimică,şia
veacopiteledespicate,şiîn
toatemişcărileeisesimţea o
graţiestrăvecheşisălbatecă,aşa
cum n-au avutniciodată caii,graţia
din care căprioarelearată
doaroasemuiretimidă,subţiratecă,ş
ipecareomaimuţărescîn
dansurilelorţapii.Gîtulîieraprelu
ngşizvelt,şideaceacapul părea
maimic decîtera în
realitate,iarcoama îicădea pînă
aproape pe mijlocul spinării, moale
ca puful de păpădie şi spumoasăcaun
norîn
destrămare.Urechileleaveaascuţite
,şi picioarelesubţiri,laglesnecu
smocurideblanaalbă;cornulcel
lungdedeasupraochilorîiscînteiatr
emurătorîntr-oluminiscenţă
descoicădemare,chiarşilacelmaiadî
ncmiezdenoapte.Cuel omorîse
odinioară dragoni,şivindecase un
rege a căruiplagă otrăvită nu vroia
să se închidă,şiscuturase din
pomicastane
coaptepentrupuiideurs.
Licornele sînt nemuritoare. E în
firea lor să trăiască
singuratece,deobiceiîn
cîteopădureundeeşiun iazdeajuns de
limpede să-şipoată vedea
răsfrîngerea –căcipuţin totsînt
vanitoase,ştiindu-
sefăpturilecelemaifrumoasedin
lume,şipe
lîngăastaşivrăjite.Seîmperechează
foarterar,şinu existăloc
maifermecatpefaţapămîntuluidecîtc
elîn cares-anăscutun
unicornsauolicornă.Ultimadatăcînd
maifusesepeacolooaltă
făpturădinneamulei,fecioarele–cum
eraucelecaremaiveneau şiacum s-
ocautedin cînd în cînd –
ostrigaserăîn altălimbă;
adevărulesteînsăcăean-
aveadelocide detrecerealunilor,şi
anilor,şiveacurilor,nicichiaraano
timpurilor.În pădureaeiera
primăvară veşnică,pentru că trăia ea
acolo,şiziua întreagă
rătăceaprintremesteceniiuriaşi,ve
ghind făpturilecarevieţuiau prin
iarbăşiprin desişuri,în
cuiburişiprin peşteri,în vizuinile
din pămîntsau prin
vîrfurilecopacilor.Generaţiidupăg
eneraţii, făpturile
acestea,lupişiiepurideopotrivă,vî
nau,se iubeau, făceau pui–şimureau
–şicum licornanu făceaniciunuldin
lucrurileacestea,nuoboseaniciodat
ăsăleprivească.
Într-ozis-
aîntîmplatcădoibărbaţicu
arcuriînalteau intrat călăriîn
pădure,la
vînătoaredecăprioare.Licorna
îiurmărea, mişcîndu-
seatîtdeuşoarăîncîtnicicaiinuosim
ţeaupeaproape.
Vedereaoamenilorîistîrneaun
simţămîntvechi,ciudat,lent,de
tandreţeşispaimă.Pecîtîieracuputi
nţă,nu-ilăsaniciodatăpe oamenis-
ovadă,însăîiplăceasă-
ipriveascătrecîndcălăriprin
faţasaşisă-
iascultevorbindîntreei.
— Numi-
edeloclaîndemînăînpădureaasta,mor
măicelmai în vîrstă
dintreceidoivînători.Vieţuitoarel
ecaretrăiescîntr-o
pădureundeeolicornăînvaţăşielecuv
remeacîteovrajăşimai alesvrajacum
săsefacănevăzute.N-osăgăsim
nimicdevînatpe aici.
— Licornele,unicorniis-au
dusdemult,spusecelălalt.Adică,
dac-orfifostvreodată,cu
adevărat.Astanu-idecîtopădureca
oricarealta.
— Atunci,de ce pe aicinu cad
niciodată frunzele,sau nu ninge?
Îţispuneu,amairămasolicornăpelume
–şin-aredecît; din partea mea, cu
atît mai bine pentru ea, săraca, în
singurătatea ei– dar cîtmaitrăieşte
aiciîn pădure,niciun vînătorn-
aresăgăseascămăcarunşoarecedecîmp
săducăspre casălaoblînc.Nu-
inimic;sămergem maideparte–
osăvezitu
pînălaurmă.Măpricepşieu,cîtdecît,
cîndevorbadeunicorni.
— Din
cărţi,spusecelălalt.Numaidin
cărţi,şidin poveştişi
cîntece.Dardetreidomniideregeînco
acenu s-amaiauzitnici
măcarvorbindu-se de licorne – pe-
aicisau pe oriunde în altă
parte.Nutepricepinicitulade-
aldeasteamaibinecamine,căşi eu
doaram citittotaceleaşicărţi,şiam
ascultataceleaşibasme,
şinicieunupotsăspunc-
aşfivăzutvreuna.
Primulvînător rămase tăcut un
timp; în vremea aceasta
celălaltfluieramohorîtprintredinţi
,numaipentrusine.Peurmă,
primulspuse:
— Străbunica mea a văzutodată o
licornă.Îmitotpovestea
despreeacînderam mic.
— Zău?Şiaprins-
ocuuncăpăstrudeaur?
— Nu.N-avea ea căpăstru
deaur.Darnicinu-ţitrebuieaşa
cevacasăprinziolicornă;astea-
spoveşti.Trebuienumaisăfiicu
inimacurată.
 — Da,da.Celmaitînărchicoteaacum.
Şiatunci,ce-afăcut?A
umblatcălarepeea?
Aşa,fărăşa,pesubcopaci,caonimfăde
pe
vremurilecîndlumeanoastrăeratînăr
ăşinevinovată?
— Străbuniciimeleîierafricădejiv
ineleasteamaimari,spuse
primulvînător.N-
aîncălecat,astatdoarnemişcată,şil
icornaa venitşişi-a lăsatcapulîn
poala ei,şi-a adormitliniştită
acolo. Străbunicameanicinus-
aclintitpînănus-atrezit.
— Şicum era? Pliniu zice că
unicorniisîntca nişte fiare
sălbatece–la trup ca un cal,cu
capuldecerb,cu picioarede
elefant,cu
coadădeurs;au,cică,glasuladînc,ră
sunător,şiun
singurcorn,negru,lungdedoicoţi.Şi
chinezii.
— Străbunică-mea mi-a spus numai
că licorna mirosea frumos.Ea n-a
pututniciodată să suferecum
mirosanimalele,
nicichiarpisica,sauvaca–
şicuatîtmaipuţinrăbdamirosulde
sălbătăciune.Darcum mirosea
licorna,i-a plăcut.O dată,a şi
începutsăplîngă,aşa,cum
îmipovesteadespreea.Sigur,erao
femeiefoartebătrînălavremeaacea,ş
iplîngealatotce-iaducea
amintedetinereţileei.
— Haisă facem caleîntoarsă,şisă
căutăm altceva devînat,
spusedeodatăceldealdoileavînător.
Licornasestrecurăîncetişorîntr-
untufişcîndeiîşiîntoarseră caii, şi
reveni pe urmele lor doar după ce-i
văzu că se
îndepărteazăbine.Bărbaţiicălăreau
tăcuţi,darcîndseapropiară de
marginea pădurii,celde aldoilea
vînătorîntrebă cu glasul scăzut:
— Şidececrezic-auplecatde-aici?
Asta,dacăcrezic-auexistat,
vreodată.
— Cine ştie? Se schimbă
vremurile.Tu crezică vremurile
noastre,deacuma,maisîntbunepentru
licorne?
— Nu,dar nu ştiu zău dacă cineva
pînă la nois-a gîndit
vreodatăcăvremurileîncaretrăiaela
rfipotrivitepentrulicorne.
Acuma,dacă stau şimă gîndesc,parcă-
miaduc aminte c-am auzitşieu
poveştide-astea–numaicăeram
somnoros,deprea multăbăutură,sau
poatemăgîndeam şieu
laaltceva.Însfîrşit, să lăsăm
asta.Maie destulă lumină să vînăm
ceva dacă ne grăbim.Haide.
Ieşirădinpădure,îşiîmboldirăcai
iîngalop,şiseîndepărtară
grăbiţi.Însă înaintedea sepierdeîn
zare,primulvînătormai
aruncăoprivirepesteumăr,şistrigă,
caşicum arfivăzut-ope
licornă,opritălocului,colo,înumbr
ă:
— Rămiiundeeşti,făpturăsărmană.L
umeaastalargănumai epentru
tine.Rămîiîn pădurea ta,ţine-
ţimaidepartecopacii
mereuverzi,dă-
leviaţălungălaceicare-
ţisîntprieteni.Şifetelor tinerenu
lemaida nicioatenţie–totn-au s-
ajungă niciodată
nimicmaidesoidecîtniştebabeproast
e.Şimultnoroc.
Licorna,nemişcată la marginea
pădurii,spusecu vocetare:
„Sînt singura care maiexistă din
neamulunicornilor.” Erau
primelecuvintepecarelespusesetar
e,chiarşinumaipentru
urechileei,demaibinedeosutădeani.
Darnusepoate,gîndi.Pînăatuncinus
uferiselagîndulcăar
firămassingurăpelume,saucănuvedean
iciodatăînpreajmaei
vreoaltă
licornă,căciştiusedintotdeauna că
maierau şialtele asemenea
eipelume,şiuneilicorneîiajungeatî
tca să nu se simtăînsingurată.
„Daraşsimţidacătoatecelelaltearfip
ieritcu adevărat.Nicieu n-
aşmaifiatunciaici.Nu
lisepoateîntîmpla
nimiclor,sănumiseîntîmpleşimie.“
Însăsunetulglasuluieiosperie,şi
dintr-odatăsetrezifugind,
înspăimîntată. Aluneca pe potecile
întunecoase ale pădurii, grabnică
şistrălucitoare,străbătînd
luminişurineaşteptate,cu
iarbanefirescdeluminoasă,cuumbrele
adînci,simţindcum totul în
juruleie viu – ierburile care-
imîngîiau în fugă gleznele,
sclipetelecare-itremurau
neliniştiteîn
faţă,albastreşiargintii,
cîndvîntulfăceasătremurefrunzele.
„O,dareun-aşputeasăle
părăsescniciodată,toateacestea,–
nicichiardacăaşfisingura
licornăcareamairămaspelume.Asta,a
ici,eviaţamea–ştiuce
gustautoateaiciînjur–ştiucum
mirostoate–cum sînttoate– ce-
aşmaiaveadecăutatînlumealargă,ce-
aşmaigăsi–decîttot ceam aici?“
Dar cînd în sfîrşitse oprişirămase
nemişcată,ascultînd ciorile şi
veveriţele certîndu-se undeva
deasupra capului ei, începu să se
întrebe.Dar dacă au plecat,cu
toatele,undeva departe,departe?
Dacă-sascunseundeva,şimă aşteaptă
şipe mine?
Din acea primă clipă deîndoială nu-
şimaigăsiliniştea;din clipa cînd
îitrecuse prin minte c-arfi pututsă-
şipărăsească pădurea,nu-
şimaigăsea nicăierilocul;mereu
îşidorea să fie altundeva.Tropăia în
susşiîn jospelîngă
iazulei,neliniştită,
nefericită.Căcilicomelenusîntfăcu
tesăaleagă.Îşispunea–nu, peurmă –
da,şiiarăşi–
nu,zişinoapte,şipentru întîiadată
începusăsimtăclipeletîrîndu-i-
sepetrup,canişteviermi.„N-am
săplec.Dacăoameniin-
aumaivăzutunicornidelaovreme,asta
nuînseamnăcăaupierittoţi.Şichiard
ac-arfiadevărat,totn-aş
pleca.Aicieloculmeu.“
Însăîn celedin
urmăsedeşteptădintr-
odatălamiezulunei
nopţicalde,şispuse:
„Da,acum.”Porniîn grabă prin
pădure, încercînd să nu maisimtă
atingerea pămîntuluisub copiteleei
despicate.Vieţuitoarele care se
mişcă în întuneric,bufniţele,
vulpileşicăprioarele,îşiridicau
capetelecîndtrecea,însăeanu
maivoiasălearuncenicimăcaroprivir
e.Trebuiesăpleccîtmai
repededeaici,segîndea,şisămăîntor
ccîtam săpotmaicurînd. Poatenicin-
aresăfienevoiesămergpreadeparte.Da
rfiecăle
găsescpecelelalte,fiecănu,am
sămăîntorcfoartecurînd,cît
maicurînd.
În lumina lunii,drumulcarepornea
dela marginea pădurii
sclipeacaoapă;darcîndpăşipeel,înd
epărtîndu-sedecopaci,
simţicîteradeaspru sub
picioare,şicîtdelung.Aproapecă-i
venea să se întoarcă din cale;însă
trase adînc în pieptaerul
pădurii,careisemaiagăţadenări,şi-
lmaipăstrăapoiîngură,
capeofloare,cîtputumaimultăvreme.
Drumulacestalungnu
segrăbeanicăieri,şinu aveaniciun
capăt.Trecea prin sate
şiorăşele,peste şesurişimunţi,prin
ţinuturisterpeşipietroase,şipeste
pajiştilecarerăsăreau dintre
stînci,darnus-
arfispuscăîndrăgeavreunlocsaualtul
,şinuse odihneanicăieri.O
purtapelicornătotmaideparte,prinz
îndu-i picioareleca înaintarea
fluxului,mereu neliniştind-
o,nedîndu-i pacesă seoprească sau
să asculteadierile,aşa cum fuseseea
deprinsăpînăatunci.Ochiiîieraumer
euînecaţiînpraf,şicoama
îiajunseseasprăşigreadenoroaie.
Cîtăvremefuseseîn
pădureaei,timpulîitrecusemereu
prin faţă,acum însă ea era cea
caretrecea prin timp în drumeţia-i
nesfîrşită.Straiele colorate ale
copacilor se primeneau mereu,
vieţuitoareledepelîngădrum
îşiîmbrăcaublănurilegrele,şiapoi
le lepădau iarăşi;noriise tîrau sau
alunecau grăbiţiduşide vînturile
schimbătoare – erau trandafiriisau de
aurîn bătaia
soarelui,oriliviziînfurtună.Oriun
deajungea,ealecăutapecele
dinneamulei,însănugăseaniciurmăde
ele,şiînniciunuldin
graiurilepecareleauzea vorbindu-
seîn drum nu maiexistau
cuvintepentrufăpturidefelulei.
Devreme,într-odimineaţă,cînd
tocmaisegîndeasăseabată din drum
casădoarmă,văzu un om care-
şisăpagrădina.Deşi
ştiabinecăarfitrebuitsăseascundă,r
ămaseloculuişi-lprivi
cum
lucrează,pînăcîndelîşiîndreptăşal
eleşiozărideodată.Era un
bărbatgras,şiobrajii-isăltau la
fiecarepaspecare-lfăcea spreea.
— Oho!spuse.Cefrumoasăeşti!
Cîndîlvăzucă-
şiscoatecingătoarea,îifaceunlaţla
capătşio
porneştestîngacişigreoispreea,lic
ornafumaidegrabăîncîntată
decîtsperiată.Omulacestaştiaaşada
rcefeldefăpturăeraea,şi
ştiaşicesecuveneasăfacăunom
cael:săsapenapişisăfugă
dupăcevacarestrăluceaşieraînstare
săalergemairepededecît
el.Setraseîn lăturilaprima
luiîncercaredea-şiarunca laţul
cătreea,la felde uşoară,ca şicum
numaisuflulmişcăriilui
grăbitearfiîmpins-odeparte.
— Pe mine m-au vînat cu
clopoţeişistindarde,îispuse.
Oameniiştiau că singurulfelîn
carem-arputea prindeera să
facăvînătoareaatîtdeminunată,încî
tsămăapropiişieus-ovăd.
Şinicimăcaraşanum-
auprinsniciodată.
— Cred că mi-a
alunecatpiciorul,spuseomul.Staitu
niţel, frumoaso!
„N-am
înţelesniciodată”,segîndeacuglast
arelicorna,pecînd
omulseridicagreoidepejos,
„cevăînchipuiţivoic-aţiputeasă
faceţicumine,dac-arfis-
ajungeţisămăprindeţivreodată.”Omu
l
făcuiarăşiunsalt,şieaîialunecăpri
nfaţă,uşoarăcaopalăde ploaie.
„Credcănicivoinuştiţicevreţi”,mai
spuse.
— Ha,uşor,uşor!
Staiaşaacuma.Faţaasudatăaomuluier
a brăzdatădemurdărie,şide-
abiamaiapucasă-şitragărăsuflarea.
Frumuşico,gîfîiel.Cefrumuseţedeia
pă.
— Iapă?
Licornatrîmbiţăvorbacuovoceatîtde
ascuţită,încît
omulseopridinfugăşi-
şilipipalmeledeurechi.Iapă?
întrebăea. Eu,cal?
Dreptaşacevamăiei?
Astavezituaiciînfaţata?
— Căluţule,gîfîiagrăsunul.Sespri
jinisedegard şi-şiştergea mereu
faţa.Am săteîngrijesc,am
săteţesăl;aisăfiiiapacea
maifrumoasă,săseducăvestea.Sestr
ăduisă-şimaiarunceo datălaţul.Am
săteducşilabîlci,spuse.Haideîncoa
ce,căluţule.
— Cal,spuse licorna.Asta voiaisă
prinzi.O iapă albă cu coama plină de
scaieţi.Şicînd omulse maiapropie
iarăşi,îşi
petrecu cornulprin
laţulcingătoarei,i-osmulsedin
mîinişii-o azvîrlipestedrum într-
un răsad demargarete.Cal–asta-seu?
pufniea.Ţi-arăteu,cal.
O clipăomulfu
foarteaproapedeea,şiochiieimaripr
iviră într-ailui,careerau
mici,şiobosiţi,şibuimaci.Peurmă,e
ase întoarseşifugiîn
suspedrum,alergînd
atîtderepedeîncîtcei care-
apucarăs-ozăreascăexclamau:
„Iateuită,cecal.Astamai zic şieu
cal!“Un bătrîn îispuse sfătos
neveste-si:„Asta-ical harap.Am
fostodatăpeocorabiepecareerauncal
harap”.
Deatuncilicornaseferisămaitreac
ăprin aşezăriomeneşti,
chiarşinoaptea;doarcîndîntr-
adevărn-aveacum săleocolească.
Chiar şiaşa se maigăsiră uniis-o
fugărească,dar căutau întotdeauna
să prindă o iapă albă
rătăcitoare,şiniciodată cu
evlavieşibucurie,cum s-ap
ficuvenitsăurmăreascăolicornă.
Veneau cu frînghiişiplase
şimomelide căpăţînide zahăr,o
fluierausauostrigaupetotfeluldenum
e.Uneorieaîncetineade
ajunsdemultcasă-
ilasesăseapropiepecaiilor,să-
iadulmece bineurma,şipeurmă
rămînea să privească
animalelesperiate cum se cabrează
şise smucesc,luînd-o la fugă
deodată,cu
călăreţiilorîngroziţiînspinare.Ca
iiorecunoşteauîntotdeauna.
„Cum sepoateuna ca asta?“seminuna
ea.„Aşînţelegeca
oameniisăfiuitatpurşisimplu c-au
existatvreodatăunicorni, sau căs-
arfischimbatpînă-ntr-atîtaîncîtsă-
iurascăacuma,şi săcautesă-
iucidăcîndîiîntîlnesc.Darsănu-
ivadă,săseuitela
eişisăvadăaltcevaînloc. atuncicum
semaivădîntreei?Cum
demaivădcopacii,saucasele,saucaii
adevăraţi,saucum îşimai
vădpînăşicopiii?“
Uneorisegîndea:
„Dacăoameniinumaiştiu
nicilaceseuită cuochiilor,s-
armaiputeasăfieîncăunicornipelume,
neştiuţi, şimaibucuroşicănu-
iştienimeni."Însă,dincolodesperan
ţăşi
deorgoliulei,ştiabinecăoameniises
chimbaseră,şilumeaodată cu ei–
pentru că unicorniidispăruseră din
lume.Şicu toate
acesteamergeamaideparte,pedrumula
nevoios,deşicu fiecare
zicaretreceadoreatotmaimultsănu
fiajunsniciodatăsă-şifi
părăsitpădurea.
 Peurmă,într-odupăamiază,un
fluturesearătătremurător,
purtatde-oadiere,şi-ipoposiîn
vîrfulcornului.Era totnumai
catifea,cu
trupulîntunecatacoperitde praf,cu
pete auriipe aripi,şisubţire ca o
petală de floare.Dansînd de-a lungul
cornului,osalutăcuanteneleîncîrli
gate.„Eusîntunhoinarşi-un pierde-
vară.Cemaifaci?“
Licorna rîse atunci,pentru prima
dată de cînd pornise la drum.
— Fluture,de ce-aiieşitafară pe o
zivîntoasă ca asta? îl
întrebă.Aisărăceştişi-
aisămoricuzile.
— Moarteaiace-
arvreaomulsăţină,spusefluturele,şi
lasă ce-arvreaomulsăpiardă.Suflătu
vînt,să-ţicrapeobrajii.Îmi
încălzescmîinilela foculvieţii,şi-
miiau odihna din celepatru
vînturialedimineţii.Scînteia
caofîşiedelumină-de-bufniţăpe
cornulei.
— Tuştiicesînteu,fluture?
întrebălicornaplinădesperanţă,
şielîirăspunse:
— Ştiu,te ştiu.Eştio negustoreasă
de peşte.Tu eştitotul pentru
mine,eştiraza mea de soare cu
spulberăriline,eşti bătrînă,şi-
ncărunţită,şiapăsată de
somn,aifaţa înăcrită,şi
trasă,şiofticoasă.Tăcu o
clipă,fluturîndu-şiaripileîn
vînt,şi adăugă,numaiaşa,să facă
şielconversaţie:Numeletău e-un
clopotdeaur,legănîndu-se-
ninimamea.Mi-aşsfărîmatrupulîn
micifărîme,să-
ţispundoarodatăpenume.
— Spune-mipe nume,atunci,îlrugă
licorna.Dacă-miştii numele,spune-
lacum.
— Spiriduş,spiriduş,răspunsecuvo
ioşiefluturele.Gocia!N-ai
săcapeţiînsemnele.Zvîcneaşisclipe
apecornulei,cîntînd.Nu
maiviiacasă,BillBailey,numaiviiac
asă,undenicielnus-amai
întors.Taciacuma,Winsocki,du-te
şiprindesteaua căzătoare. Trupule
nemişcător,dar sîngele-
irătăcitor,şiaşa mi-a fost
norocul–au săspunăprin
totlocul.Ochiiîisticleau
stacojiiîn
lucireacornuluilicornei.
Ea suspină, şi pomi mai departe, şi
puţin înveselită, şi
dezamăgită.Aşa-
ţitrebuie,îşispuse.Dacă te-
aiaşteptatca un
fluturesăştiecuadevăratcineeştişic
um techeamă.Totceştiu de-
aldeelsîntcîntece,şipoezii,şicese
maiîntâmplăsăle-ajungă
laureche.Aucelemaibuneintenţii,da
rnu-sînstaresă-şiducă
niciungîndlacapăt.Şidece-arface-
o?Moratîtdetineri.
Flutureledansaprinaerprinfaţaoc
hilorei,cîntînd.„Unu,doi,
trei,la-
la“,pecîndseroteaprinaer;şiapoimu
rmurînd:„Nu,nu vreau,nu-
itreabamea,însingurată-
icaleamea.Şi-ncă,o,cemai
spunclipeletrecînd,cu-
ndoialăpetrecînd.Şiacum
cubucurie,să ne strîngem gîndurile,
bucuroase, furioase, doar eu să le
stăpînesc,frumoase,şi-au
săfiedevînzare,vremedetreizileşi
de-
oseară,lapreţuridetîrgdevară.Teiu
besc,teiubesc,o,şi
spaima,spaima,şipiei,vrăjitoareo,
piei,lipseşti,adevărîţispun, nu
ţi-aiales bine loculsă te
iveşti,aşa,şchioapă de picioare,
salcie,salcie,salcie
plîngătoare.“Vocea îisuna cu
clinchetîn
auzullicornei,caniştebanideargint
,ningînduniipestealţii.
Merseastfel,împreună cu
ea,pemăsură ceamurgulcobora
sprenoapte,însăcîndsoarelealunecă
detotspreapusşicerulse umplu cu
peştitrandafirii,zbură
depecornuleişiîncepu să-i
dansezeiarăşiprin aer,în faţă.
„Acumatrebuiesăiau cortegiul spre
apus“,îispuse cuviincios.Aşa cum se
profila pe lumina norilor,aripile –
vedea licorna –îierau
catifelate,străbătute de
vinişoarenegre.
— Rămîicubine,îispuseea.Îţidores
csămaiauziîncămulte cîntece,–
eralucrulcelmaifrumospecaresegînd
eacăi-lputea ura unuifluture.Însă în
locs-o părăsească,elzburătăcea mai
departepedeasupracapuluiei,şiînae
rulnoptatecpărudeodată maipuţin
vioi,şiparcă
înfiorat.Hai,zboară,îlrugă ea.E
prea rece pentru tine la vremea asta
pe-afară.Însă fluturele şovăia
încă,îngînîndu-
şiuncîntecnumaipentrusine.
— Vincălarepemîndriilorcai,carel
eziceMacedonai,intonă elcu
gîndulaiurea;şiapoi,cu glas
deodată foarte limpede:
Licornă.Unicorn.Franceză veche–
unicorne;latină –unicornis.
Literalmente – cu un corn;unus,un
şicornu,corn.Animal fabulos
asemenea unuicalcu corn în
frunte.Ha,dareu sînt bucătar
vestit,şicăpitan
îndrăcit,şimatelotpe vasulNancy
numit.L-aţivăzutcinevape-
aicipeKelly?Sefăleavoiosprinaer,
şiceidintîilicuriciclipeau în
jurullui,minunîndu-se cu o
îndoialăsolemnă.
Licornafuatîtdeuimităşidefericit
ăsă-şiaudănumelerostit
înceledinurmăcuglastare,încîtîitr
ecucuvedereacuvintelede
lasfîrşitdesprecal.
„O,aşadarmăcunoşti!“şisuflulei,cînd
îşi
spuseîncîntarea,îlîmpinsepefluturep
înăladouăzecidepicioare
depărtare.Cîndelseîntoarse,şovăin
d,prinaerînapoi,licornaîl rugă:
— Fluture,dacă ştiicu
adevăratcinesînt,spune-midacă ai
maivăzutvreodatăaltelecamine,spun
e-miîncotrosămăîndrept
casădaudeele.Undes-audus?
„Fluture,fluture,săm-
ascundunde?“cîntaelîn luminacare
murea încet.
„Nebuniiceidulci,nebuniimari,în
curînd aisă-i vezicum
răsar.O,Doamne,dac-aşficu iubita
mea-n braţe,în culcuşcu perna
pefaţă.“Semaiodihniîncă o dată
pecornul licornei,şieaîlsimţeacum
tremură.
— Terog,îispuse.Totce-
aşvreasăştiuedacămaisîntşialte
licornepeundevaprin
lume.Fluture,spune-
midacămaisîntşi altele ca
mine,şiam să te cred;atunci,am să mă
întorc în pădureamea,acasă.Am
plecatdeatîta,atîtavreme,şicîndam
pornitladrum mi-am spusc-am
sămăîntorccîtmaicurînd.
— Departe,peste munţiidin
lună,începu fluturele,departe prin
Valea de Umbră,să călăreşti,să
călăreşticu îndrăzneală
nebună.Peurmăseopridintr-
odată,şispusecuglasciudat:Nu,
nu,ascultă-mă,nu m-
asculta,ascultă-
mă.Poţisălegăseşti,pe
celedinneamultău,dacăaicuraj.Autr
ecutpedrumurileastea,
demult,demult,şiTaurulStacojiule-
alergadinurmă,defoarte de-
aproape,şile-
aacoperiturmele.Denimicsănu te-
nfricoşezi, niciprea multsă nu te-
ncrezi.Aripileîimîngîiară
iarăşicrupa licornei.
— TaurulStacojiu? întrebă ea.Ce-
nseamnă asta,un Taur Stacojiu?
Fluturele începusă cînte:
„Urmează-mă. Urmează-mă. Urmează-
mă.Urmează-
mă.“Însăapoiîşiscuturăagitatcapul
,şi
recită:
— Luminăţiasataureascăaremultămă
reţie,coarneleluisînt
coarnedetaursălbatec.Cu elearesă-
iîmpingă peoameni,pe
toţi,pînălacapătulpămîntului.Ascu
ltă,ascultă,ascultărepede.
— Teascult,strigălicorna.Undesîn
tceledinneamulmeu,şi
cineeTaurulStacojiu?
Însăflutureleiselegănaacum
peaproapedeureche,rîzînd.
„Visezurît,o,ceurît,cămătîrăscgre
oipepămînt“,cînta.„Cîinii
ceimici,Tray,Bianca,Suzana,latră
la mine,puiide şerpimă
şuieră,şicerşetoriise-ndreaptă
acum sprecetate.Şiatunci,la
urmă,înceledinurmă,năpădescscoici
le.”
Încăoclipăîimaidansăprinamurgîn
faţă;apoiseîndepărtă
tremurîndprinumbreleliliachiidela
margineadrumului,cîntînd cu un
feldesfidare:
„Acuma,întrenoidoi,molie!Mînă-n
mînă, mînă-n-mînă-n-
mînă.“Ultimaoarăcîndîlmaivăzulico
rna,mai era doar o pîlpîire măruntă
printre copaci, dar poate că o
înşelaserăochii,căcinoapteaîntrea
găzvîcneadearipi.
Celpuţin m-a recunoscut,segîndicu
tristeţe.Totînseamnă
ceva.Dar,îşirăspunse:Nu,nu
înseamnă chiarnimic,decîtcă cineva
a făcutodată,de mult,un cîntec
despre licorne,sau o poezie.Însă
TaurulStacojiu. Ce-o fivrutsă spună
cu vorbele astea?
Vreunaltcîntec,mi-nchipui.
Merseîncetmaideparte,şinoapteao
învăluiadintoatepărţile.
Cerulcoborîse,şiera acum aproape pe
de-a-ntregulnegru,în
afarădeosingurăpatădeargintîngălb
enit,peundetrecealuna în
spatelenorilordeşi.Licorna
îşicînta încetişorun cîntec,pe
care-
lauzisecîntatdemultdeofatăînpădur
eaei:

„Vrăbii-au să-mi sară-n botfori, pisici în botine,

Pînă s-ajung să mă nuntesc iar cu tine;
Peşti au să iasă din mare – şi scoici –
Tu n-ai să te mai întorci.”

Cuvintele nu le
înţelegea,cînteculînsă o făcea să se
gîn-
deascăplinădenostalgielapădureaei
.Acum îiveneasăcreadă
căîn clipacînd ieşisedin
pădure,ladrum,auzisetoamnacum
începeasăscuturemestecenii.
Înceledin
urmă,seîntinsepeiarbareceşiadormi
.Licornele
sîntcelemaisperioasedintresălbătă
ciuni,daratuncicînddorm, dorm
adînc.Cutoateacestea,dacăn-
arfivisatpădureaei,sigur ec-
arfitrezit-
ozgomotulşiscîrţîitulroţilorcares
eapropiauprin
noapte,deşiroţileerau
înfăşurateînzdrenţeşiclopoţeiipri
nşiîn cîlţi.Însă ea era foarte
departe,maideparte decîtarfi putut
ajungeclinchetulclopoţeilor,şinus
etrezi.
Eraunouăcăruţe,toatedrapateînneg
ru,fiecaretrasădecîte uncalnegru
slăbănog,şifiecaredin
eledesgolindu-şicercuride scîndură
de-o parte şide alta,ca nişte
colţi,cînd sufla vîntul
printrezdrenţeleîntunecate.Căruţa
din frunteera mînată deo bătrînă
grasă, îndesată, şi avea semne
vopsite pe zdrenţele
coviltirului,spunîndcu
literemari:BABA FORTUNA –BÎLCIU-N
MIEZDE NOAPTE.Şidedesubt,cu
literemici:Făpturialenopţii,
redateluminiivieţii.
Cînd primacăruţăajunseîn
dreptulloculuiundeeraîntinsă
licorna adormită,bătrîna trase
deodată de hăţuri,oprindu-şi
mîrţoaganeagră.Toatecelelaltecăru
ţeseoprirăşiele,aşteptînd
tăcutepecîndbătrînaselăsasăalunec
elapămîntcumişcăride
ograţieurîcioasă.Tîrîndu-
sepînăaproapedelicornă,seaplecăşi
oprivimultăvreme;apoispuse:
— Mda.Mda,uitecăinimaastauscatăş
ibătrînăameamai
areşieaobucurie.Şieucarecredeam
cănumaiexistăniciuna din
ele.Voceaîilăsaîn văzduh
omireasmădemiereşiprafde
puşcă.Dac-arştiel,maispuse,şi-
şiarătădinţiicaniştepietricele
cîndsurîse.Da’euziccămaibinesănu-
ispun.
Seîntoarsesăpriveascăîndărătspr
ecăruţeşipocnidedouă
oridindegete.Ceicareţineauhăţuril
eînceadeadouaşiatreia
căruţăcoborîrăşiseapropiarădeea.U
nulerascundşiîntunecat la faţă,cu
chip împietritca şiea;celălaltera
un bărbatînalt, subţire,cu
privirile visătoare darnu
nehotărîte.Era înfăşurat într-
omantieveche,neagră,şiaveaochiive
rzi.
— Tucevezi?
îlîntrebăbătrînapecelscund.Rukh
,ceveziaici
îniarbă?
— Un cal mort, răspunse acesta. Nu,
nu-i mort. Dă-i-l manticorului,sau
dragonului.Chicotiuscatşichicotea
la-isună
caniştechibrituritrosnindsăseapri
ndă.
— Eştiunprost,spuseBabaFortuna.A
poi,cătrecelălalt:Iasă tevedem
şipetine,vrăjitorule,clarvăzătoru
le,taumaturgule?Ce vezitu,cu
vedereatavrăjitorească?
Rîseîmpreunăcu Rukh,cu
hohotgălăgiosşiuscat,dartăcuatunc
icîndvăzucăcelînaltsta
nemişcatsăpriveascălicorna.Răspun
de-mi,saltimbancule!mîrîi,
însăbărbatulcelînaltnu-
şiîntoarsecapul.Bătrînai-
lîntoarseea atunci,întinzîndu-
şimînacaocangedecrabsă-
isuceascăbărbia într-
oparte.Elîşiplecăochiiînfaţaprivi
riieigalbene.
— Uncal,murmură.O
iapăalbă.
BabaFortunaîlpri
viîndelung.
— Şitu
totprosteşti,magicianule,pufnieaî
n celedin urmă, numaică un
prostmaimaredecîtRukh,şimaiprimej
dios.El mintedoardin lăcomie,dartu
minţişidefrică.Sau poatedin prea
multă blîndeţe?Bărbatulcelînaltnu-
irăspunsenimic,şi
BabaFortunarîsedoarpentrugîn-
durileei.
— Foartebine,spuse.E
oiapăalbă.Am nevoiedeeapentru
bîlciulăstaalmeu.Totegoalăcuşcaa
noua.
— Îmitrebuieofrînghie,spuseRukh.
Voiasăseîntoarcăpe călcîies-
oporneascăînapoisprecăruţe,darbăt
rînaîlopri.
— Singurafrînghiecares-
olegepeasta,îispuseea,arfifunia cu
caredemultl-au
legatzeiipelupulFenris.Aiade-
atunciera
împletitădinsuflaredepeşte,scuipat
depasăre,barbădefemeie,
mieunatdepisică,zgîrciurideurs,şi
dinîncăceva.Staicămi-am
adusaminte–rădăcină demunte.Şicum
n-avem niciunadin
astea,şinicipiticicaresăne-
oîmpletească,osăfacem şinoice
putem cu
niştegratiidefier.Întîisăaşezsomnu
lpesteea,uite
aşa,şimîinileBabeiFortunaîncepură
săînnoadeîn şuviţeaerul nopţiiîn
vreme ce mormăia din gîtlejnişte
vorbe care sunau
neplăcut.Înjurullicorneiselăsăunm
irosdefulgercîndbătrîna
îşiîncheiedescîntecul.
— Acuma,în cuşcă cu
ea,lespusecelordoibărbaţi.Ares
ă
doarmă pînă la
răsăritulsoarelui,oricîtzgomotaţi
face–decît dacă,proşticum
sînteţi,os-
oatingeţicumîinile.Desfaceţicuşca
anouaşifăceţi-
olalocaici,dejurîmprejurulei,numa
ică,ţineţi minte!Mîna care o
atinge,cîtde uşor,pe coamă,pe loc se
preschimbă-ncopitădemăgar,aşacum
şimerită.Şiarăşiîlprivi
batjocoritoarepebărbatulcelînaltş
isubţire.Aresă-ţifieşimai greu
decîtpînăacum să-
ţifacivrăjitoriiletaledeDoamne-
ajută,
magicianule,adăugă,strănutînd.Lat
reabăacuma.Nu maiţine
cineştiecîtîntunericul.
Cîndeasedepărtasedeajunssănu-
imaiaudă,alu-necînd iarăşiîn
umbracăruţeicaşicum n-
arfiieşitdeacolodecîtsă
măsoareoclipătrecereatimpului,băr
batulnumitRukhscuipă,şi
spuseplindecuriozitate:
— Stau şimă minunez,ce-o
maifirîcîind-o pehoaşca asta
bătrînă.Laurmaurmei,cedacă-am
atinge-opegloabaasta?
Magicianulîirăspunse,cu
glasatîtdeliniştitîncîtdeabia-l
auzeai:
— Atingerea
mîiniiomeneştiartrezi-o şidin
somnulcelmai
adîncpecarediavolulînsuşil-
arlăsapesteea.ŞiBabaFortuna nu-
idiavol.
— Arvrea ea s-ocredem
noidiavol,rînjicelcu faţa smolită.
Copită de măgar!Ha,ha!Însă
îşiînfundase mîinile adînc în
buzunare.Şideces-
arrupevraja,adică?Nu-
idecîtoiapăalbăşi bătrînă.
Darmagicianulseîndepărtaîncet,pă
şind spreultimadintre
căruţelecelenegre.
— Grăbeşte-
te,îimaispusepesteumăr.Acuşisef
aceziuă.
Letrebuitotrestulnopţiisă
farmecea dea noua cuşcă,cu
gratii,duşumeaşiacoperişcu
tot,şiapoisăleaşezepetoatela
loculorînjurullicorneiadormite.Ru
khtocmaiîncercauşasăse
convingădacă-
ibinezăvorîtă,cîndcopaciicenuşiid
insprerăsărit începurăsăfiarbăîn
luminăşilicornaîşideschiseochii.C
eidoi seîndepărtară grăbiţi,însă
magicianulmaiaruncă o privireîn
urmă,la timp s-o vadă pe licornă
ridicîndu-se în picioare şi
privindcuochiimarigratiiledefier,l
egănîndu-şicapulplecat,ca
uncalalb,bătrîn.
 II
Laluminazilei,celenouăcăruţeal
eBîlciuluidin Miezde
Noaptepăreaumaimicişidelocameninţ
ătoare,cidoarşubredeşi
şleampete,caniştefrunzeuscate.Dra
periilelepieriserăacum,şi erau
împodobitedoarcu
nişteprapuritristeşinegre,croited
in
păturivechi,şicupanglicinegreşici
untitecarezvîcneauînvînt. Erau
aşezateîntr-un desen
ciudatpeomirişteţepoasă:un grup de
cincicuştiînchizînd între ele un
triunghi,şicăruţa Babei Fortuna
iscîndu-se ca un ciot strîmb la
mijloc.Doar căruţa
aceastadinurmăîşimaipăstrasevălul
negru,ascunzîndu-ice-o
fifostînăuntru.BabaFortunanusevede
anicăieri.
BărbatulnumitRukh conducea un
grup cam sărăcăcios de ţărani,
ducîndu-i încet de la o cuşcă la
alta, povestindu-le
posomorîtdesprefiareledinăuntru.
— Astade-
aiciemanticorul.Capdeom,trupdeleu
,coadăde scorpion.Prins în miez de
noapte,cînd mînca vîrcolaci,să-i
miroasă gura
frumos.Făpturialenopţii,adusela
lumina vieţii.
Uiteşidragonul.Scoatefocpenări,cî
ndşicînd–maialeslaăia care-
lîmpungcu băţul,aşa să ştii,mă
băiatule.Pedinăuntru, măruntaiele
luisîntfierbinţica iadul,da’pielea o
are aşa de îngheţată că te arde dacă
pui mîna. Dragonul vorbeşte
şaptesprezece limbi,da’toate
stricat,şisuferă şide podagră.
Aicişa,satirul.Cucoanelemaila o
parte.Ăsta poatesă nedea
binedefurcă.Pe-ăstal-am
prinsînîmprejurărimaicurioase,da’
nu lepovestim decîtla domni,peotaxă
mică,după spectacol. Făpturiale
nopţii.Opritîn picioare lîngă cuşca
licornei,una
dintreceletreidinăuntrulbîlciului
,magicianulcelînalturmărea cu
privireaprocesiuneacelorcareseper
indau prin faţacuştilor
dinafară.Eunicin-
artrebuisăfiuaici,îispuselicornei.
Bătrîna m-
asfătuitsămăţincîtmaidepartedetin
e.Chicotiînveselit.Şi- acam
bătuteajocdemineîncădinziuacîndam
venitlaBîlciul ăstaalei,darşieu am
făcut-osănu sepreasimtăîn largulei
toatăvremeaasta.
Licorna aproapecă nicinu-
lauzea.Seînvîrtea fără încetare
prin
cuşcă,şitrupultotisecrispacîndsea
tingeadegratiilede
fiercare o înconjurau.Nicio făptură a
nopţilor– aşa cum le cunoscoamenii–
nuiubeştefierulrece,şichiardacălic
ornaarfi putut totuşi să-i îndure
prezenţa, miasma ucigaşă care se
desprindeadintregratiiofăceasă-
şisimtăoaselemoicanisipul
şisîngelecaapadeploaie.Iargratiil
ecuştiieierau fărăîndoială
prinseîntr-
ovrajă,căcinuconteneausătotşuşote
ascărăutăcios întreele,cu
şoapteuscate,tăioasecanişteghiare
.Lacătulgreu
chicoteaşiel,şisetînguiacaomaimuţ
ăturbată.
— Spune-micevezi,îivorbeaacum
magicianul,întocmaiaşa cum
îlîntrebaseşipeelBabaFortuna.Uită
-tebinelafăpturile
asteadebasm,caşitine,şispune-
mişimiecevezi.
Glasulcenuşiu alluiRukh
sunahodorogitprin aerulofilital
după-amiezii.
— Străjerulde la poarta
lumiiinfernale.Treicapete şipiele
sănătoasă,deviperă,dupăcum
vedeţi.Ultimadatăs-amaivăzut
aicipepămîntpevremealuiHercule,ca
rel-aînşfăcatşil-atras
însuspepămînt,lasubsuoară.L-am
maimomitodatălalumina
zileicupromisiunic-
osădeaşieldeoviaţămaibună.Cerberu
l.
Iapriviţilaăştişaseochiroşii,minc
inoşi.S-arputeasămaidaţi ochiicu
elodată,într-o zi.Şiacuma,pe-
aici,spre şarpele cel mare.Pe-
aici.
Licorna privea printregratiila
vietatea din cuşca dealături.
Făcuseochiimarişirotunzideneîncre
dere.
— Darăsta nu-idecîtun
cîine,şopti.E-un cîine nenorocit,
nemîncat,cu un singur cap,şide-abia
maiare blană pe el, săracul.Cum
arputeacredecinevacă-iCerberul?
Ce,sîntorbicu toţii?
— Maiuită-
teodată,spusemagicianul.
— Şi satirul, continuă licorna.
Satirul ăsta-i o maimuţă bătrînăcu
unpiciorsucit.Dragonu-
iuncrocodil,şimaidegrabă ţi-
arvenisăcrezic-
osăsuflepeştipenăridecîtfoc.Iarmar
ele manticoreun leu –leu
adevărat,darnicielnu-imaidespaimă
decîtceilalţi.Numaiînţelegnimic.
— Darîn ineleletrupuluisău
închidelumea toată,mormăia
înainte,monoton,Rukh.Şi,încă
odată,magicianulspuse:Mai
uită-teodată.
Şiatunci,ca şicum is-arfideprins
ochiicu întunericul, licorna începu
să desluşească,în fiecare dintre
cuşti,încă o
făptură.Seiscau,uriaşe,pedeasupra
trupurilorcaptive,fiecare
prinsădetrupulînchisacolo:visefur
tunatecenăscutedincîteun
sîmburedeadevăr.Astfelcăeraacoloş
iun manticor–cu ochii înfometaţi, cu
gura năclăită de spumă,urlînd,
încovoindu-şi
coadaucigătoarepedeasupraspinării
pînăcîndspinulcuotravăi se
bălăngănea tocmaideasupra urechii–
şiun leu,măruntşi nefirescpelîngă
cealaltă jivină.Şitotuşierau
aceaşicreatură.
Licornaîşizvîcnipicioarele,cuprin
sădemirare.
Totastfel,şiîn
celelaltecuşti.Dragonuldeumbră
îşicăsca
imensagurăşisuflaunfocfărăputere,c
îtsă-ifacăpeprivitorisă se tragă
înapoiminunîndu-
se,iarpazniculporţiloriadului,cu
blanădeşarpe,zbierablestemeşipust
iiriîntreiteînspreceicare-l
înşelaseră,şisatirulşchiopătarînj
indpînălagratiilecuştiişile
făceafetelortineresemn
săvinălaplăcerinemaipomenite,acol
o chiar,în
văzullumii.Iarcrocodilul,maimuţaş
icîineleceljalnic, toţiserisipeau
în faţa
acestorfantasmeminunate,pînă cînd
ei înşişi ajunseră să fie doar umbre –
chiar şi pentru ochii
neîncrezătoriailicornei.
—E
ovrăjitorieciudată,spuseeaîncet.E
aiciun înţelesmai
adîncdecîtalvrăjitoriei.
Magicianulrîse,şicuîncîntare,şic
uomareuşurare.
— Binespus,binespus–într-
adevăr.Ştiam eucăhoaşcaasta n-
aresăteameţeascăşipetinecu
farmeceleeidedouăparale.
Voceaisefăcu
asprăşitainică.Acumaeaafăcutceade
atreia
greşeală,spuse,şiastaînseamnăcelp
uţindouămaimultdecîti
seiartăuneisaltimbancebătrîneşiob
osite,cum eea.Seapropie vremea.
— Seapropievremea,lespuneaRukhpr
ivitorilor,caşicum l- ar fi
auzit.Ragnarok.Cînd vine ziua să se
prăvălească zeii,
şarpelecelmarearesăscuipeopalădev
eninspreînsuşimarele
Thor,pînăcîndşielaresăserostogole
ascăîn hău,caomuscă
otrăvită.Şiaşa,uite-lcăstăşi-
aşteaptăziuaJudecăţiideApoi,şi
viseazăcum aresăfieelatunci.S-
arputeasăfiechiaraşa–eu
nuştiusăspunmaideparte.Făpturial
enopţii,scoaselalumina vieţii.
Cuşca seumpluseacum cu ofiinţă
şerpească.Nu era acolo
nicicap,nicicoadădeşarpe–doarun
valdeîntuneric,beteag,
rostogolindu-se dintr-un colţîntr-
altul,nemailăsînd loc pentru
altcevadecîtpentru
gîfîitulluiuriaş.Doarcălicornamai
vedea, încolăcitîntr-un ungher,un
şarpe boa îmbăloşat;gîndindu-se
întunecat poate la Judecata pe care
elînsuşiar fi vrut s-o
rosteascăasupraBîlciuluideMiezdeN
oapte.Însăeraîmpuţinat
şiceţos,asemeneastafieiunuiviermeî
numbraŞarpelui.
Unuldintreceicarecăscaugura,cup
rinsdemirare,îşiîntinse
degetulşi-lîntrebăpeRukh:
— Dacăşarpeleăstamareseîncolăceş
teînjurullumiiîntregi, aşacum
zici,cum sefacecăaiobucatădin
el,chiaraicea,în căruţata?
Şidacăelpoatesăcutremuremareatoat
ă,numaicînd seîntinde,ce-
lopreştesăn-oiadinlocde-
aicişa,cubîlciulvostru
cutotînspinare,agăţatacolo,degîtu
lui?Seauzirămurmurede
încîntare,şiuniidinceicaredăduser
ăglasacum începurăsăse
tragăîndărăt,înfricoşaţi.
 — Ce bine-mipare că m-
aiîntrebattocmaiasta,prietene,
spuseRukh rînjindu-iîn
nas.Vezicăse-ntîmplăcăşarpeleăsta
mareexistăîntr-
oaltăîntindere,înceeînjurulnostru
,decîtnoi, într-
oaltădimensiune.Aşacă,fireşte,artr
ebuisăfienevăzut,dar dacă-ltragem
aicea,în lumea noastră –aşa cum a
izbutitsă-l tragăodatăThor–
nisearatălimpedecafulgerul,careşi
elvine
deundevadinaltăparte,undes-
arputeasăaratecutotulaltfel.
Şifireştecă s-arputea să
seînfuriedacă şi-arda seama că o
partedinrotogoaleleasteadinpîntec
eleluisîntpuselavederezi
dezi,şiduminica,la
BîlciulBabeiFortuna.Numaică,vezi,
nu ştie.Areelaltelecucaresă-
şibatăcapuldecîtcesemaiîntîmplă
cu buricullui,şimergem
şinoilanoroc–caşi’mneavoastrăcu
toţii–şitragem
nădejdecărămînemaideparteliniştit
,lalocul
lui.Rotunji,şiîntinserostindu-
le,ultimelecuvinte,capeobucată
dealuat,iarascultătoriirîserăcubă
garedeseamă.
 — Darastea-
snumaifarmecepărelnice,spuselicor
na.Eanue
cuadevăratînstaresăcrezeceva.
— Şinicisă schimbe ceva cu
adevărat,adăugă magicianul.
Pricepereaastaaei,puţinticăaşacum
e,stănumaiînpotrivelide
aparenţe.Şichiarşiatîta lucru
arfimaipresusdeputerileei, dacă n-
ar fi curiozitatea pofticioasă a
nenorociţilor ăstora,a
proştilor,săaudăşieicu
urechilelortocmaicelevinemaiuşor
săcreadă.Nupoatesăfacăuntdinsmînt
înă,darunuileupoate să-idea
asemănarea manticorului,asta
pentru ochiicelorcare
vorcutotdinadinsulsăvadăunmantico
racolo–ochiigatasăia un
manticoradevăratdreptleu,balaurul
dreptşopîrlă,şarpele
ăstamaredreptcutremurdepămînt.Şio
licornăînlocdeoiapă albă.
Licorna îşioprirotocoalele
încete,deznădăjduite prin cuşcă,
căciacum băgasedeseamă pentru
întîia dată că magicianulîi
înţelegea spusele.Elîisurîse;văzu
atuncică avea un chip
nefirescdetînărpentruunbărbatîntoa
tăfirea–necutreieratde
timp,nebîntuitdesuferinţăsaudeînţ
elepciune.
— Eutecunoscpetine,spuseel.
Gratiilecuştiişopteau întreelecu
răutate.Rukh îimîna pe
spectatoricătrecuştiledinlăuntrul
bîlciului.Licornaîlîntrebăpe
bărbatulcelînalt:
— Tucineeşti?
— MiemisespuneSchmendrick,magici
anul,îirăspunse.N-ai
deundesăştiicevadespremine.
Licorneiîistăteapelimbăsă-
iexplicecă,oricum,i-arfifostcu
neputinţăsăfiauzitdesprevreunvrăji
torsau altul,însăceva,şi
tristşicurajos,înglasullui,îistin
sevorbelepebuze.Magicianul spuse:
— Îimaidistrezşieu pe gură-cască
ăştia cînd se strîng la spectacol.
Vrăji mărunte, scamatorii – flori
preschimbate-n
steaguri,steagurile-
npeşti,toatăvremeadîndu-
icugura,să-ilas săcreadăc-
aşputeasăfacminunăţiişimaiadînci,
numaidacă- aşvrea.Nu-
icineştiecetreabă,darpevremuriera
şimairău,şi într-o ziam să
facaltceva maibine.N-am ajunseu la
capătul
puterilor.
Darsunetulglasuluisău
ofăceapelicornăsăsesimtăca şi cum
arfifostprinsăaicica-ntr-
ocursă,pevecie,şiatunciîncepu
săseroteascăiarăşiîncuşcă,mişcînd
u-seîncoloşi-ncoace,sănu ise
frîngă inima de spaimă că are să
rămînă captivă pentru
totdeauna.Rukh seopriseîn
faţauneicuştiundeeranumaiun
păianjenmic,cafeniu,ţesîndu-
şiprintregratiioplasăsubţiratecă.
— Arachneadin
Lydia,lespuneaoamenilor.Garantată
cacea maidesoiţesătoaredin lumea-
ntreagă –chiarşisoarta care-a
ajuns-oaicine-
odovedeşte.Aavutghinionuls-
oîntreacăpezeiţa Athena la un
concurs de ţesătorie.Decît că
Atheneinu i-a convenitsăpiardă,şi-
acumaArachneaeun
păianjen,careţese exclusivpentru
BîlciuldeMiezdeNoaptealBabeiFortu
na,asta
prinînţelegerespecială.Firedefocî
mpletite-nzăpadă,altacaea n-
osăsemaivadă.Arachnea.
Întinsăcaperăzboi,întregratiilec
uştii,pînzaerasimplăde
tot,şiaproapefărăculoare,doardinc
îndîncîndtremurîndîntr- un fior
asemenea curcubeului, cînd se mişca
într-o parte
păianjenulsăîndreptevreunfir.Însăa
trăgeaochiiprivitorului,şi
chiarşipeceiailicornei,încoloşi-
ncoace,mereumaiadînc,pînă
cîndţisepăreacăameţeşti,şiţiseros
togolescprivirileînjosspre marile
hăuri ale lumii, prin crăpături
negre, căscate fără remuşcareîn
lume,darcare,poate,n-aveau
săsemailăţească atîta
vremecîtpînza Arachneiţinea lumea
laolaltă.Licorna se scuturăcu
unsuspin,şiatunciînfaţaochiloreis
eivipînzacea
adevărată.Erasimplădetot,şiaproap
efărăculoare.
— Astanuecacelelalte,spuse.
— Nu,încuviinţămorocănosSchmendr
ick.Darnicinu-ivreun meritpentru
Baba Fortuna în
asta.Vezitu,păianjenulcrede.
Vedetoateîmpletiturileastea,şicre
decă-surzealalui.Credinţae
cedăputereunorvrăjicaasteaaleBabi
iFortuna.Păi,dacătoată
adunăturadeprostănacideaicinu s-
armaiminunaatîta,n-ar
mairămînenimicdintoatevrăjitoriil
eei,decîtcelmultscîncetul
păianjenuluiplîngînd.Şinicinul-
arauzinimeni.
Licorna nu mai vroia să-şi coboare
privirile în pînza
păianjenului.Îşiîntoarseochiispre
cuşca cea maiapropiată,şi deodată
simţicum suflarea ise schimbă într-un
fiorîngheţat alunecîndu-iprin
tottrupul.Acolo,cocoţată pe o
stinghie de
stejar,eraofăpturălatrupcaopasăre
maredebronz,şicufaţa
caozgripţuroaică,încleştatăşimoar
tăcaşighiarelepecareşile
încrustaseînlemn.Aveaurechirotund
e,blănoase,cadeurs,însă peumerii-
isolzoşişiamestecîndu-seîn
pumnalelelucitoareale
penajuluicădea un păr de culoarea
claruluide lună,des şi
tineresc,înconjurîndu-
ichipulomenescplindeură.Sticlea,î
nsă dacă o priveaimaimultsimţeaicum
se stinge lumina pe cer. Zărind-o
pelicornă scoaseun
sunetstraniu,şuieratşichicotit
totodată.
Licornaspuseliniştită:
— Astaesteadevărată.EharpiaCel
aeno.
ChipuluiSchmendricksefăcuseal
bcaofierturădeovăz.
— Bătrîna a prins-o din
întîmplare, şoptiel,pe cînd era
adormită,cum s-a întîmplatşicu
tine.Dara fostde faptun
ghinion,şiamîndouă
ştiu.VrăjileBabeiFortuna
sînttocmaide ajunsdeputernices-
oţinăaicipefiaraasta,darînsăşiprez
enţa eiîitotsubţiază farmecele,aşa
că în curînd n-au să maiaibă destulă
puterenicisă prăjeştiouă cu ele.N-
arfitrebuitsă se apuce de aşa ceva,n-
ar fi trebuitsă se-ncurce cu o harpie
adevărată,sau cu o licornă
adevărată.Adevărulîidestramă
întotdeaunavrăjile,dareatotnu
sepoatestăpînisăşileîncerce
mereu.Dedataastaînsă.
— Sorăcucurcubeul,fiec-
ocredeţivoi,fiecănu,îlauzeaupe
Rukh urlînd la privitorii
înspăimîntaţi. Numele ei înseamnă
„întunecata”,ceaalecăreiaripiîntu
necăcerulînainteafurtunii.
Eaşicuceledouăsurorialeeiaproapec
ăl-aufăcutsămoarăde
foameperegelePhinaeus,că-
itotsmulgeaumîncareadinfaţăşi- o
scîrnăveau pînă s-apuce să şi-o
îmbuce.Însă fiiivîntuluide miază-
noaptele-au venitdehac;nu-
iaşa,frumoaso?Harpianu scoase
niciun sunet şiRukh
rînji,glasulluiînsuşisunînd
asemeneagratiiloruneicuşti.
— Făpturaastas-aluptatcu
noimaitaredecîttoatecelelalte
launlocpîn-am prins-
o,continuăel.Eracaşicum
aifiîncercat
săstăvileştiiadulîntregnumaic-
unfirdepăr,darputerileBabei
Fortunasîntdeajunsdemarişipentru
asta.Făpturialenopţii scoase la
lumina vieţii.N-aivrea o
bucăţică,mititico? – Prea
puţinidinceidinmulţimeadeprivitor
irîseră.Ghiareleharpieise
încleştarăpecracaeipînăcîndlemnul
scînci.
— Va trebuisă fiiliberă cînd o ajunge
şiea să-şicîştige
libertatea,spusemagicianul.Nu
trebuiesă teprindăînchisă în cuşcă.
— Nu
îndrăznescsămăatingdefierulăsta,sp
uselicorna.Aş
puteasădeschidlacătulcucornul,dar
n-ajungpînălael.Nupot
săiesdeaici.Tremuratoatădesilăînf
aţaharpiei,însăglasulîi
eraliniştit.
Schmendrickmagicianulîşiîndreptă
trupulşidevenimaiînalt
cucîtevadegetedecîtarficrezutlicorn
acăarfifostcuputinţă.
— Nu tetemedenimic,începu
eldîndu-şiaere.Cu totfelul
ăstaalmeu deafi,aşatainic,eu am
oinimăsimţitoare.Darfu
întreruptdeapropierea luiRukh
şiacelorcare-lurmau,acum
maităcuţidecîtse arătaseră cu
cîteva clipe maiînainte,cînd
sporovăiau
înfaţamanticorului.Vrăjitorulsere
trasedinfaţalor,
adăugînddoarîncetpesteumăr:Sănu-
ţifiefrică.ESchmendrick cu
tine.Sănu-ncercinimicpînănu-ţidau
eu deştire!Voceaîi
plutipînălalicornă,atîtdeslabăşid
esinguratecăîncîtnicinu maiera
sigură dacă o auzise cu adevăratsau o
simţise abia atingînd-
o,casuflareavîntului.
Sefăceaîntuneric.Lumeaseopriseîn
faţacuştiiei,privind-o
cusfială.Rukhspuse:
„Licorna“,şisetraseînlături.
Ealeauziinimilebătîndu-
lemaigrăbiteîn piepturi,lacrimile
izvorînd,şirespiraţiasuptăîndărăt
depebuze,însănimeninu
spuseniciovorbă.Dupăsuferinţa,răt
ăcirea,blîndeţeacarelise
lăsaserăpechipuri,îşidădu
seamacăorecunoscuseră,şiprimi
înfometareacarelisecitideodatăpef
eţecaunprinosadusei.Se gîndila
stră-străbunica vînătorului,şise
întrebă ce putea să
însemnesăîmbătrîneşti,şisăplîngi.
— Cele maimulte bîlciuri,vorbiRukh
după o vreme,s-ar
termina cu asta;căcice am maiputea
arăta după o licornă adevărată?
DarBîlciuldin
MiezdeNoaptealBabeiFortuna tot
maiareotaină–un demon
maidistrugătordecîtdragonul,mai
monstruosdecîtmanticorul,maihidos
decîtharpia,maiuniversal
decîtlicorna.Îşifluturămînasprecea
din urmăcăruţă,şiacolo
vălurilenegreîncepură să
tremureîntredeschizîndu-se,deşinu
trăgeanimenideele.Priviţi-o!
strigăRukh.Priviţi-opeElli!
Înăuntrulcuştiieramaiîntunericd
ecîtînînserareadinjurşi
frigulsecutremuraîn
spatelegratiilor,asemeneauneifiinţ
evii.
Cevasemişcaprinrăcealadeghiaţădea
colo,şilicornaovăzupe Elli– o
femeie
bătrînă,osoasă,învestmîntntă în
zdrenţe;sta ghemuităîn
cuşcălegănîndu-
sepecălcîieşiîncălzindu-selaun
foccarenu-iardeaîn
faţă.Păreaatîtdefiravă,încîtaifizis
că apăsareaîntunecimiiares-
ostrivească,şiatîtdeneajutoratăşi
de
singurăîncîttoţiprivitoriiarfitreb
uitsăserepeadăcuprinşide milă s-
oelibereze.În schimb,însă,începură
să setragă înapoi tăcuţi,caşicum
Elliarfifostceacaresăsenăpustească
spreei. Dareanu-
iluaînseamă.Şedeaînîntuneric,şi-
şiîngînacuvoce spartă un cîntec
numaipentru ea,iar glasulîisuna ca
un
ferăstrăustrăbătîndtrunchiulunuic
opac,şicauncopacgatasă
seprăvălească:

„Ce-i cules va creşte

iarăşi, Mai trăieşte ce-i
răpus,
Ce-i furat va mai rămîne
– Ce s-a dus, s-a dus.“

— Nu prea parecineştiece,nu?
întrebă Rukh.Darniciun erounu-
ipoatestaîmpotrivă,niciunzeun-
opoatedoborî,nicio vrajăn-
opoateţinedeparte–
sauîntregratiileuneicuşti,căciea
nu e captiva noastră.Chiarşiacuma
cînd vi-o arătăm aicise mişcă liberă
printrevoi,vă atinge,şivă
vorbeşte.CăciEllieste Bătrîneţea.
Friguldincuşcăseîntinseafarăcătr
elicornă,şioridecîteori o atingeau
palelelui,ea simţea cum seînfioară
şitremură.Se
simţeaofilindu-se,pierzîndu-
se,îşisimţeafrumuseţeapărăsind-o
cu fiecaresuflare.Urîţenia îizvîcnea
în coamă,îiapăsa în jos
capul,îijumuleacoada,îiuscatrupul
,îimîncablanaşi-ibîntuia minteacu
aducerea aminteacea
cefuseseodinioară.Undeva,
aproape,harpiaîşiscoteasunetulasc
uţit,înfometat,însălicorna s-ar fi
strîns bucuroasă în umbra aripilor
eide bronz,să se
ascundădeacestdemon din
urmă.CînteculluiElliîiferăstruia
maideparteinima:

„Ce-i născut din mare

seacă, Frumuseţea a apus.
Şi ce dai îţi arde palma
– Ce s-a dus, s-a dus.”

Spectacolulseterminase.Privitor
iiserisipeau,nucîteunul,ci
perechi,sauîngrupurimaimiciorimai
mari,străiniiagăţîndu-se
demîinilestrăinilor,privindadesea
pesteumărsăvadădacăElli
nusefurişeazăpeurmelelor.Rukhmais
trigaplîngător:
— Nu maivor domniisă întîrzie
puţin,să audă povestea satirului?
şiaruncăun
chicot,acru,derîs,împingîndu-iîn
fuga lor înceată.Făpturiale
nopţii,scoase la lumina vieţii!Eise
străduiausărăzbatăprinaeruldeodat
ăînăbuşitor,pelîngăcuşca
licornei,totmaideparte,rîsulluiRu
kh lătrîndu-le pe urme, împingîndu-
isprecase,şiEllimaicîntîndîncăîns
patelelor.
E
totuloiluzie,îşispuselicorna.Este
oiluzie–şi,cugreu,îşi
înălţăcapulapăsatdeîngreunareamor
ţii,sămaipriveascăadînc
înîntunericulceleidinurmăcuşti,şi
acolovăzunuBătrîneţea,ci
peînsăşiBaba Fortuna,întinzîndu-
se,pufnind şilăsîndu-sesă
alunecelapămîntcu
linişteaeinefirească,străveche.Şil
icorna
ştiucănuajunsesecuadevăratmuritoa
reşiurîtă,darnicinuse simţea
iarăşifrumoasă.Poate şiasta este o
iluzie,se gîndi, obosită.
— Mi-
aplăcut,îispuneaBabaFortunaluiRuk
h.Parteaasta-
miplacetotdeauna.Credcă,înadîncul
inimii,sîntactriţă.
— Maibine aimaicontrola-o pe harpia
aia blestemată,o
îndemnă Rukh.O simţeam de data asta
cum se desface din lanţuri.Caşicum
aşfifosteufrînghiacucareelegată,şi
eam-ar fi desfăcut la noduri. Se
cutremură, coborîndu-şi vocea.
Descotoroseşte-
tedeea,spuserăguşit.Pînănunedestr
amăeape
noipeboltacerului,capeniştenorisî
ngerii.Laastasegîndeşte
toatăvremea.O simtcum
stăşisegîndeştelaasta.
— Tacidin gură,prostule!
Glasulvrăjitoareiseînverşunasede
spaimă.Pots-o destram eu pe ea în
vînt,dacă fuge,sau în
zăpadă,sauînşaptesunetedemuzică.D
areuvreaus-oţinaici.
Nicioaltăvrăjitoarepelumeaastan-
areoharpiecaptivă,şinici n-
aresăexistevreunasăaibăvreodată.A
şţine-oaici,săştiubine c-
artrebuis-ohrănescdoarcu
cîteobucăţicădin ficatultău în
fiecarezi.
— Da? Ce drăguţdin partea ta,spuse
Rukh.Se trase mai
departedeea.Dardacăeapofteştedefa
ptlaficatultău?întrebă.
Cetefaciatunci?
— Totpe-altăuil-aşdasă-
lmănînce,răspunseBabaFortuna. Nu
şi-arda ea seama de
deosebire.Harpiile nu strălucesc în
deşteptăciune.
Singurăînclaruldelună,bătrînaal
unecadelaocuşcălaalta,
zdrăngănind lacătele şi împungînd
cu toiagul animalele ei
fermecate,aşacum
precupeţeleîşiîncearcăpepeniilatî
rg.Cînd ajunsela cuşca
harpiei,monstrulscoaseun
sunetascuţitca o suliţăşi-
şidesfăculargslavaurîcioasăaaripi
lor.O clipălicornei se păru că
gratiile cuştiiîncep să tremure şisă
se prelingă
asemeneaploii;darBabaFortunapocni
doarodatădin degetele
eirămuroase,şigratiilesefăcurălal
ocdefier,iarharpiaseaşeză
iarăşipecracaei,aşteptînd.
— Nu încă,spusevrăjitoarea.Nu
încă.Sepriveauunapealta cu
aceiaşiochi.BabaFortunaspuse:Eşti
amea.Chiardacămă omori,tota mea
eşti.Harpia rămase nemişcată,însă
un nor lunecătorstinseluna.
— Nuîncă,repetăBabaFortuna,şiseî
ntoarseapoisprecuşca
licornei.Mda,maispuse,cu vocea
eidulce,fumegoasă.Te-am cam
speriatun pic,cezici?Rîse,cu
sunetulpecare-lfacşerpii
grăbindu-
seprinnoroaie,şisetraseşimaiaproa
pe.
— Orice-
arspuneprietenultău,magicianul,co
ntinuă,tots-ar zicecă-
mistăpînescşieu
arta,cîtdecît.Săînşeliolicornă,s-
o facisăsecreadăbătrînăşiurîtă–
pentru aşacevatotîţitrebuie
cevatalent,ziceu.Şisăfienumaifarme
cededouăparaleastea
careoţincaptivăpeîntunecata?
Nimenipînălamine.
Licornarăspunse:
— Nutemailăudaatîta,bătrîno.Moar
teatae-acolo,încuşca
cea,şiteaude.
— Da,spuseliniştită Baba
Fortuna.Dareu celpuţin oştiu
undee.Tubaţidrumurilesăţi-
ocauţipe-ata.Rîseiarăşi.Şieuo
ştiuşipe-
astaundee.Decîtcă,vezicăţi-am
cruţatostenealas-o maigăseşti,şi-
artrebuisă-mifiirecunoscătoare.
Uitîndcutotulundeseaflă,licornase
apropiedegratiilecuştii
Îirănirătrupul,dareanusedăduîndăr
ăt.
— TaurulStacojiu,spuse.Unde-
lgăsescpeTaurulStacojiu?
BabaFortunaveniseacum
foarteaproapedecuşcă.
— TaurulStacojiualregeluiHagard,
murmurăea.Aşadar,ştii
deTaur.Îşiarătădoidintredinţiieig
albeni.Oricum,nu puneel
mînapetine,spuse.Tu-miaparţiimie.
Licornaclătinădincap.
— Nu
temaipreface,îirăspunseblîndă.Dă-
idrumulharpiei,
cîtmaiaivreme;şidă-
mişimiedrumul.Ţine-ţiumbreleastea
nenorocite,dacăvreicutotdinadinsu
l,darnouădă-nedrumul.
Ochiistătătoriaivrăjitoareisuflar
ăcaoflacărăatîtdesălbatec
deluminoasă,încîtungrupzdrenţăros
demoliidelună,ieşitesă-
şifacăşieledecaponoapte,zburătăci
răde-adreptulîneişise
sleirăfîsîindîntr-
ocenuşăzăpădoasă.
— Maidegrabă m-aş lăsa de
totBîlciulăsta,mîrîiea.Să
orbecăiaşaprinveşnicie,sătragdupă
minenişteororidinastea
prefăcute,aranjatedemine–
ăstacrezitucăafostvisulmeucînd
eram tînără şi rea? Crezi tu că mi-
am ales vraja asta
sărăcăcioasă,caresehrăneştedoardi
n prostiaaltora,pentru că n-
aşfiştiutcareeadevăratavrăjitorie?
Facînchipuiricucîiniişi
maimuţelepentru cănu potsăatingcu
mîinilemeleiarba,dar
deosebireaoştiufoartebine.Şiacuma
viituşi-micerisărenunţ
lavedereata,laprezenţaputeriitale
?I-am spusluiRukhcămai degrabăi-
aştăialuiîn bucăţificatulpentru
harpie,dacănumai
înfelulăstaaşmaiputea-
oţineaici,şichiaraşaaşface.Şicasă
team maidepartepetine,aşfigatasă-
liau peprietenulăstaal
tău,Schmendrick,şisă-l. Se înecă de
furie într-un şuvoide
vorbefărănoimă,şiînceledinurmăîşi
stinseglasulîntăcere.
— Pentru c-a venit vorba despre
ficat, spuse licorna. Un farmec
adevărat n-aisă-lpoţiface
niciodată tîrguindu-te cu
ficatulaltuia.Trebuiesăţi-
lsmulgidintinechiarpealtău,şisă
nutemaiaştepţisă-
lmaiveziîndărăt.Vrăjitoareleadevă
rateştiu asta.
Cîtevafiredenisipfoşnirăuscatpeo
brazulBabeiFortunape cînd o privea
neclintită pe licornă.Aşa plîng
vrăjitoarele.Se întoarse şise
îndreptă grăbită spre căruţa
ei,dardeodată se
întoarseiarăşisprelicornăşi-
şirînjirînjetulbolovănos.
— Dardedouăoritotte-am
păcălit;astarămîne,spuse.Ţi-ai
închipuitvreo singură clipă că
găgăuţiiăia te-arfirecunoscut
dreptceaceeşti,dacănule-
aşfidatdinainteomînădeajutor? Nu,a
trebuitsă-ţidau eu o înfăţişare pe
care să poată s-o
înţeleagăşiei,şichiarşiuncornpeca
resăfieşieiînstaresă-l vadă.În
zilelenoastretotmaienevoiedeovrăj
itorieieftină,de bîlci,să-ifacă pe
oameniidin popor să recunoască o
licornă adevărată.Aiface maibine să
rămîiaici,cu mine,şisă fiio licornă
falsă,căciîn toată lumea asta
numaiTaurulStacojiu
poatesătecunoascăceeşticuadevărat
,cîndaresădeaochiicu
tine.Sefăcunevăzutăîncăruţaei,şih
arpialăsălunasăsearate iarăşi.
 III
Schmendrick se înapoie puţin
înainte de ivirea zorilor,
furişîndu-se printre cuşti,tăcutca
firulde apă.Doar harpia
scoaseunsunetcîndtrecupedinaintea
-i.
— N-am
pututsăscapmaidevreme,îispuseelli
cornei.Baba l-a pus pe Rukh să mă
păzească,şiăla nu doarme aproape
niciodată.Dareui-am
spusoghicitoare,şiîitrebuieîntotd
eauna o noapteîntreagă să dezlegeo
ghicitoare.Data viitoaream să-i
spunoglumă,şi-
atunciîidaudefurcăpentruosăptămîn
ă.
Licornaeracenuşieşinemişcată.
— E-
unfarmecpusasupramea,spuse.Dece
numi-aispus?
— Mi-am închipuitcă
ştii,răspunsemagicianulîncetişor.
La urma urmei,chiar nu te-
aiîntrebat cum s-a făcut că te-au
recunoscut? Pe urmă surîse,cea ce-
lfăcu să pară ceva mai
bătrîn.Nu,bineînţeles că nu.Nu ţi-
arfitrecutniciodată prin
mintesăteîntrebiunacaasta.
— Pînă acuma n-au maifostniciodată
pusefarmeceasupra
mea,spuselicorna.O străbătu un
fiorprelungşiadînc.N-afost
pînăacumalumeîncareeusănufiucunosc
ută.
— Ştiu
întocmaicesimţi,spuseSchmendrickd
intoatăinima.
Licornaîlprivicuochiieiîntunecaţi
,nesfîrşiţi,şielsurîsenervos şi-
şiprivimîinile.Rareorie
luatomuldreptcea ce şie în
realitate,spuse.Multesîntjudecate
greşitpelume.Adevărule însă că eu
am ştiutcă eştilicornă decum te-am
văzut,dela
început,şimaiştiuşicăsîntprietenu
ltău.Şitotuşimăcreziun bufon,un
păcătos,sau unulcarede-
abiaaşteaptăsătetrădeze,
şiastaarşitrebuisăfiu,dacăaşamăvez
itu.Vrajaasupratae
doarovrajă,şisevarisipideîndatăce
veifiliberă,darfarmecul sau
eroareapecareaiaruncat-
oasupramea,ares-otrebuiască s-
oportpentru totdeaunaîn
ochiităi.Nu sîntem întotdeaunace
părem,şiaproapeniciodatănusîntem
ceacevisăm.Şicutoate acesteaam
citit,sauam
auzituncîntec,spunîndcălicornele,
pe cînd timpul era tînăr, ştiau să
facă deosebirea între falsa
strălucire şicea adevărată,între
rîsulbuzelor şifoculinimii.
Voceasacalmăcreşteapemăsurăoeselu
minacerul,şioclipă
licornanu
maiauzinicigeamătulgratiilor,nicis
unetulînăbuşit,
metalicalaripilorharpiei.
— Credcăeştiprietenulmeu,spuseea.
Aisămăajuţi?
— Dacă
nicipetine,atuncipenimeni,răspu
nsemagicianul.
Tueştiultimameaşansă.
Unacîteuna,fiareletristealeBîlciu
luidin MiezdeNoaptese deşteptau din
somn,gemînd,strănutînd,cutremurîn
du-se.Una
visasestînci,şicărăbuşi,şifrunzef
ragede;alta că sezbenguia
prinierburiînalte,calde;atreia–
noroişisînge.Şiunavisaseo
mînăcaresă-
iscarpineloculsinguratecdedupăure
che.Numai harpianudormise,şiacum
staprivindcuochiimarisoarele,fără
săclipească.Schmendrickspuse:
— Dacăasta-
şicapătălibertateaîntîi,sîntem
pierduţi.
AuzirăglasulluiRukh
peundevapeaproape–glasulacesta
părea totdeauna să vină de undeva de
aproape – strigînd:
„Schmendrick!Hei,Schmendrick,am
găsit!E-un samovar,nu-i
aşa?“Magicianulîncepusăseîndepărt
eze.furişîndu-se.
— La noapte,îimurmură
licornei.Maiaiîncredere în mine
pînă-n zori.Şidispăru într-un
pocnetşiun foşnetde pînză,
părînd,lafelcaşimaiînainte,că-
şipărăseşteînurmăopartedin sine.
Rukh sosi şchiopătînd în faţa
cuştii, o clipă mai tîrziu, cumpănit
şi solemn. Nevăzută în căruţa ei,
Baba Fortuna
mormăiamaideparte,numaipentrueasi
ngură,cînteculuiElli:

„Ce-a fost ’nalt cade-n

ruină, Ce-a fost spus este
nespus, Ce e drept nu ştie
nimeni – Ce s-a dus, s-a
dus.”

Curând un alt grup de privitorise

strînse alene să vadă
bâlciul.Rukhîiîndemnăsăintre,stri
gînd:„Făpturialenopţii!“– caun
papagaldetinichea,iarSchmendricks
ecocoţăîn picioare
peoladăşiîncepusăfacăscamatorii.L
icornaîlurmăreacumult interesşicu
onesiguranţăcrescîndă,nu
faţădeinimaluicifaţă
deartavrăjitorieilui.Făcea,depild
ă,oscroafăîntreagădintr-o
urechedeporc;preschimbaopredicăîn
tr-opiatră,un paharde apăîntr-
unpumndeapă,uncincidepicăîntr-
undoisprezecede pică,şiun
iepureîntr-un
peştişorauriu,careseînecaînsă.De
fiecaredatăcîndseiscau
încurcături,îiaruncalicorneiopriv
ire care spunea:„Da,dar tu ştiice-
am făcut,de fapt.“ O dată
preschimbă un trandafiruscatîntr-o
sămînţă.Licorneiîiplăcu mult
partea aceasta,chiar dacă se
vădimaitîrziu că era o
sămînţăderidiche.
Totulporniiarăşidela capăt.Încă
odată Rukh îşiconduse
grupuldelaunadin
poveştilesărăcăcioasealeBabeiFort
unala cealaltă.Dragonulscoase
flăcări,cerberulurla de zorsă vină
iadulsă-
lscape,şisatirulispiteafemeilepîn
ălefăceasăplîngă. Oameniipriveau
chiorîş şiarătau cu degetulla
smocurile de blană gălbuie ale
manticoruluişila ghimpele
luiumflat;îşi
stinserăglasurilegîndindu-
selaceputeafacemareleşarpe;şise
minunau de pînza nouă a Arachnei,care
era asemenea unei pînzedepescaricu
luminădelunăpicurîndu-iprin
ochiuri.Cu
toţiiocredeauoplasădepăianjenadev
ărată,însăpaingulînsuşi
credeacutoatătăriacăîneaseprinses
elunaadevărată.
Dedataasta,Rukhnumaispusepovest
earegeluiPhinaeusşi
aargonauţilor;ladreptvorbind,îigr
ăbipespectatoricîtîistătuîn
putinţăprinfaţaharpiei,bolboro-
sindu-idoarnumeleşiînţelesul
acestuinume.Harpiasurîse.Nimenin-
ovăzusurîzîndînafarăde
licornă,şichiarşieaarfivrutsăsefiîn
tîmplatsăpriveascăîn
altăparteînclipaacea.
Cîndseoprirăînfaţacuştiiei,priv
ind-otăcuţi,cuochiimari,
licornasegîndiplinădeamărăciune:C
etriştisîntochiilor.Şi,mă
întreb,cu
cîtmaitriştiarfiîncădacăfarmeculac
estacaremă travesteştes-
arrisipişiarrămînesăcaşteochiilao
iapăalbă, obişnuită?
Vrăjitoareaaredreptate–nimenin-
arfiînstaresămă
recunoască.Însăatunciovoceblîndă,
defaptmaiasemănătoare cu
vocealuiSchmendrickmagicianul,spu
seînăuntrulei:Darce
triştilesîntochii.
ŞicîndRukh începu săţipe:
„Iapriviţiaicispaimaceadepe
urmă!“,şidraperiilenegrealunecară
laopartes-oaratepeElli,
murmurătoareînfrigşiînîntuneric,l
icornasesimţinăpădităde
aceaşispaimă deznădăjduită că aresă
îmbătrînească întocmai ca
oameniicareîncepură să
serisipească,deşiştia binecă în
cuşcăeradoarBabaFortuna.Segîndi:V
răjitoareaastaştiemai
multedecîtştieeacăştie.
Noapteavenirepede,poateşipentru
căozoriharpia.Soarele
căzuprinnoriimurdaricaopiatrăînma
reşi,totcaopiatră,s-ar fiziscăn-
aveasămaiiasăniciodatădeacolo;nue
ralună,şinici
stele.BabaFortunatrecuiarăşicupas
uleilunecatsăfacăocolul
cuştilor.Harpia
rămasenemişcatălaapropierea
ei,şiaceastao făcu pe bătrînă să se
oprească loculuişisă o privească
lung, multăvreme.
„Nuîncă“,murmurăeaînceledinurmă
,„nuîncă”,însăacum
glasulîieraobositşiplindeîndoială
.O priviscurtpelicornă,cu ochiica o
zvîcnire molatecă,gălbuie,în
întunericulunsuros.
„Mda,încăozi“,spusecuunoftatcîrîit
or,şiseîndepărtăiarăşi.
Dupăceeasefăcunevăzută,întotBîl
ciulnusemaiauzinici
unzgomot.Toatefiareleadormiseră,în
afarădepaing–şiacesta ţesea,şiîn
afarădeharpie–
şiaceastaaştepta.Şitoatăvremea,
noapteasestrîngeaînsinepîrîind,pî
năcîndlicornei sepăreacă
vapocnideodată,deschizîndu-
seuriaşă,sfîşiindprelungcerul,ca
sădealaiveală–
Totaltegratii,segîndiea.Undeemagi
cianul?
În sfîrşit, el veni străbătînd
grăbit tăcerea, rotindu-se şi
dansînd ca o pisică în
frig,împleticindu-se prin
umbre.Cînd ajunsela cuşca
licornei,făcu o plecăciuneplină
debucurie,şi spusemîndru:
„Schmendrickealăturidetine.“Încuş
caceamai
apropiată,licornaauziînfiorareaasc
uţităabronzului.
— Cred că avem foarte puţină
vreme, spuse ea. Poţi cu
adevăratsămăscoţide-aici?
Bărbatulsurîse,şichiarşidegetele
luipalide,solemne,se
înveselirădeodată.
— Ţi-am
spuscăvrăjitoareaafăcuttreigreşel
imari.Cîndte-a prins petinea făcut-
o pecea dea treia,şicînd a prins-o pe
harpie pe cea de a doua, pentru că
voi amîndouă sînteţi
adevărate,şiBabaFortunanupoatesăv
ăfacăpeniciunadinvoi două numaiale
ei,totaşa cum n-arputea face iarna
cu nici
măcarozimailungă.Daratuncicîndm-
aluatpeminedreptun simplu
saltimbanc,aşacum eeaînsăşi–
atunciafostprostiaei dintîi, şi
fatală. Pentru că şi eu sînt
adevărat. Eu sînt Schmendrick
magicianul,ultimuldintreceipecetl
uiţicu pecetea
vrăjitoriei,şisîntmaibătrîndecîtp
ar.
— Unde-icelălalt?
întrebălicorna.
Schmendrickîşitrăgeaîns
usmînecilemantiei.
— Nu-ţifacegrijicu Rukh.I-am
spuso altă ghicitoare,una
carenicin-aredezlegare.S-
arputeachiarsănusemaiclintească
dinlocniciodată.
Rostitreicuvintecolţuroaseşipoc
niodatădindegete.Cuşca
dispăru.Licornaseregăsiînpicioare
într-uncrîng–cu portocali
şilămîi,perişirodii,migdalişisalc
îmi,cu pămîntulmoale şi
primăvăratecsubpicioare,şicerulcr
escîndînaltasupră-i.Inimai
sefăcuseuşoarăcafumul,şi-
şistrînsetoatăputereapecareo avea
în trup pentru un zvîcneturiaşîn
noaptea cea dulce.Dar
lăsăsaltulsăiserisipească,neîncer
cat,căciştia,chiardacănu
levedeaacum,căgratiileerau
maideparteîn jurulei.Eraprea
bătrînăcasănuştieasta.
— Iartă-mă,spuse
Schmendrick,undeva în întuneric.Aş
fi
vrutmultcaacestasăfiefarmeculcares
ă-ţiredealibertatea.
Acum
cîntacevaîngheţatşimurmurător,şic
opaciiceistranii
serisipirăînvîntcapufuldepăpădie.
— Acesta-iun farmec
maisigur,spuse.Gratiile s-au uscat
acum
cabrînzaînvechită,pecarepots-
ofărimiţezşis-ospulber, uite
aşa.Pe urmă scoase un icnetşi-
şizvîcnirepede mîinile
îndărăt.Depefiecaredindegeteleluip
relungipicurasînge.
— Trebuiesăfifolositunacentgreşit
,spusecuvoceaspartă. Îşi ascunse
mîinile sub mantie, şi încerca să-şi
facă vocea nepăsătoare.Seîntîmplă.
De data aceasta, urmă o
scrijelitură de vorbe aspre ca
cremenea,şimîinileînsîngeratealel
uiSchmendrick pîlpîiră pe
fondulîntunecatalnopţii.Ceva
cenuşiu şicu rînjetpefaţă,o
făpturăasemeneaunuiurs,însămaimar
e,oformăcarechicotea
noroioasă,seapropieşchiopătînd,ve
nind deniciunde,gata-gata
săsfărîmecuşcaîntreagăcapeonucăş
isăsmulgăcu ghiarele fîşiidin
trupullicornei.Schmendrick
îiporuncisă se retragă
înapoiînnoapte,darfăpturanuvoia.
Licorna se ascunse într-un colţşi-
şiplecă încetcapul,însă
harpiaseopintiîncetişorîncuşcaei,
sunîndu-şitrupuldebronz,
şiformaceacenuşieîşiîntoarseceace
trebuiesă-ififostcapulşi
ovăzu.Scoaseunsunetînceţoşat,năcl
ăitdespaimă,şidispăru.
Magicianulblestemăînbarbăşisecut
remurădintoatăfiinţa.
Spuse:
— Am
maichematunulcaăştiaodată,demult.
Şinicipe- acelan-am fostîn
staresă-lţin în frîu.Acumaîisîntem
harpiei datoripentru
vieţilenoastre,şis-
arputeacapînărăsaresoarele să vină
să-şi ceară datoria înapoi. Rămase o
clipă tăcut, frămîntîndu-
şidegetele rănite,aşteptînd-o pe
licornă să spună ceva.Am
sămaiîncercodată,spuseîn celedin
urmă.Sămai încercodată?
Licorneiisepărea că maivedeîncă
noaptea fierbînd,acolo
undefuseseformacenuşie.
 — Da,spuse.
Schmendrickrespirăodatăadînc,sc
uipădetreiori,şispuse nişte
cuvinte asemenea unor clopote
răsunînd de sub mare.
Presărăunpumndepulberepesteloculu
ndescuipase,şisurîse
triumfătorcînd prafulacela
zvîcniîn sus într-un fulgerverde,
tăcutşisinguratec.Cîndluminaluise
stinse,maispuseîncătrei
cuvinte.Erau cazumzetulpecare-
lfacalbinelebîzîindîn clarul
delună.
Cuşcaîncepudeodatăsăsefacămaimi
că.Licornanu văzuse gratiile
clintindu-se, însă de fiecare dată
cînd Schmendrick spunea,
„Ha,nu!“,ea avea totmaipuţin
loc.Acum nu semai
puteanicirotipeloc.Gratiileveneau
unasprealta,nemiloaseca
fluxulmăriisaucazorile,şiaveaus-
osfîrtece,să-iîmpresoarecu
totulinima,săocuprindă,săoţinăcap
tivăpentru veşnicie.Nu ţipase cînd
făptura pe care o invocase
Schmendrick se iscase
rînjindsăseapropiedeea,însădedata
aceastascoaseunsunet.
Eraunscîncetmic,despaimă,darnuşid
eînfrîngere.
Schmendrick oprise în loc
gratiile,deşiea n-avea să ştie
niciodatăcum
izbutise.Nuauzisedacăapucasesăros
teascăvreo
formulămagică;oricum,gratiileseop
rirădinalunecarealoruna într-
altacuoclipăînaintedea-
iatingetrupul.Însălesimţea,pe
fiecare,asemeneauneiboareîngheţate
,mieunîndînfometate.Dar
nuizbutiserăsă-iatingătrupul.
Braţelemagicianuluicăzurăobosite
.
— Nu
maiîndrăznesc,spusegreoi.Dataviit
oares-arputeasă numaifiuînstare.
Glasulisestinsenăpăstuit,şiochiiî
ieraula
feldeînfrînţicaşimîinile.În
cemăpriveşte,vrăjitoareanu s-a
înşelat,maispuse.
— Maiîncearcăodată,îlrugălicorna.
Tu eştiprietenulmeu.
Maiîncearcă.
Însă Schmendrick,surîzînd
amar,îşipipăia buzunarele în
căutareaunuiobiectcareclincheneaîn
cetişor.
— Ştiam c-am
săajunglaasta,murmură.Visasem c-
aresăfie
altminteri,dar,defapt,ştiam.Scoas
eun ineldepecareatîmau cîteva
cheiruginite.Tu meriţiserviciile
unuivrăjitor mare,îi spuse
licornei, însă mi-e teamă c-are să
trebuiască să te
mulţumeştişicuajutorulunuinenoroc
itdehoţdebîlcidemînaa
doua.Licornele nu ştiu ce-iacea
nevoia,sau ruşinea,sau
îndoiala,saudatoriafaţădealtul–
însămuritorii,aşacum poate
căaiobservat,semulţumesccucelecad
eînmînă.ŞiRukhnuse
poateconcentradecîtasupraunuising
urlucrudeodată.
Licornaîşidădu
deodatăseamacătoateanimaleledin
Bîlciul Miezuluide Noapte erau
treze,fără să scoată niciunulvreun
sunet,însă pîndind-o,toate,pe ea.În
cuşca de alăturiharpia începu
sătropăieîncet,trecîndu-
şigreutateatrupuluidepeun
piciorpealtul.
— Grăbeşte-
te,spuselicorna.Grăbeşte-te.
Schmendrickîncepusesăîncerceoch
eielalacătulscîrţîitoral
cuştii.Laprimaîncercare,carenu
izbuti,lacătulrămasetăcut,
însăatuncicîndîncercăoaltăcheie,ţ
ipădeodatăcu glasmare:
„Ho-ho, un magician! Ce mai
magician!“ Avea glasul Babei
Fortuna.
„O,face-te-
aialbastrulafaţă!“mormăimagicianu
l,însălicorna îlsimţeacum
seroşeşte.Învîrticheia,şilacătuls
ecăscăcu un ultim grohăitde
împotrivire
dispreţuitoare.Schmendrick smuci
largînlăturiuşaşispusecuglasscăzu
t:
— Haidejosdeacolo,doamnă.Eştilibe
ră.
Licornapăşiuşoarălapămînt,şiSchm
endrickmagicianulse
traseînapoi,covîrşitdemirare.
— O,şoptiel.Altfeleracîndstăteau
gratiile-ntrenoi.Eraimai
mică,şinuaşade.o!O,Doamne!
Ea era acum iarăşiacasă,în pădurea
ei,care ise ridica
înnegrită,şiumedă,şiveştejităînai
nte-i,pentrucăopărăsisede
atîtdemultăvreme.Deundeva,dedepar
te,ostrigacineva,darea
sereîntorseseacasă,şiîncălzeaiară
şicopaciicucălduratrupului
ei,şitrezeadinnouiarbalaviaţă.
PeurmăauziglasulluiRukh,şisunaca
funduluneiluntre
scrîşnindpestepietrişuldepeţărm.
— Gata, Schmendrick, mă dau bătut.
De ce e un corb
asemeneaunuicortsubcarestaisăscri
i?Licornapăşisubcortul
celmaiîntunecosalumbreidin
faţacuştiieideschise,iarRukh nu
îlmaivăzu decîtpe magician,în faţa
cuştiigoale,care se micşora văzînd
cu ochii.Mîna
îizvîcnisprebuzunarşiieşide
acoloiarăşilalumină.Oho,hoţnenoro
cit,dedouăparale,spuse,
rînjindîngheţatcaun
drugdefier.Uite-acuşivineeasăte-
nşire pe sîrma cu ghimpi,să facă din
tine colan pentru harpie.Şi
îndatăcespuseacestea,seîntoarsepe
călcîieşiţîşnisprecăruţa
BabeiFortuna.
— Fugi,spusemagicianul.Elînsuşif
ăcu osăriturădisperată,
nebunească,într-adevărcaun
zborprin văzduh,şiseprăvăliîn
spinarea lui
Rukh, îmbrăţişîndu-i făptura
întunecoasă, asurzindu-
lşiorbindu-lcu braţele luilungi.Se
rostogoliră la
pămîntîncleştaţiunulîntr-
altul,şiSchmendrickseridicăprimul
, ţintuind la pămînt cu
genunchiiumeriiluiRukh.Sîrmă cu
ghimpi, icnea. Mă, îngrămădire de
moloz, maidan nenorocit,
pustietate.Am să te-necchiarîn
murdăria asta a ta scîrboasă, pînă-
ţiiesochiidincap.Am
săfacdininimaastaataunloccu
iarbăhirsută,şidin totceiubeştitu
maimultam săfacooaie. Am să te
prefac într-un poetratat,şicare
maişivisează pe deasupra.Am săpun
unghiiledeladegeteledelapicioares
ă-ţi crească înapoiîn carne.Să te-
nveţiminte să te maibagiîn
treburilemele.
Rukhscuturădincapşiseridicăînca
puloaseloraz-vîrlindu-l
peSchmendricklatreicoţidepartedee
l.
— Cetottrăncăneştiacolo?
chicoti.Nu-inimicdecapultău.
Magicianulse străduia să se ridice
în picioare,dar Rukh îl
răsturnălalocdintr-
unbrînci,şiseaşezăcălarepeel.Săşt
ii,mie nu mi-
aiplăcutniciodată,îispuse,prieten
os.Îţidaiaereşiîn
fondeştiunslăbănog.Grelecanoaptea
,mîinileiseunirăpegîtul
magicianului.
Licorna nu vedea nimicdin
toateacestea.Era acum în faţa
celeimaidepărtatecuşti,undemîrîia
,şischeuna,şisetîra pe
burtămanticorul.Atinselacătulcuvî
rfulcornului,şiapoifărăsă
maipriveascăîn
urmăseîndreptăsprecuşcadragonului
.Unul dupăaltul,îieliberăpetoţi–
pesatir,peCerber,şarpelecelmare.
Farmecelecareîiapărau pierirădecum
îşisimţirălibertatea,şi începură
să salte,să se tîrască,să alunece în
noapte,fiecare regăsindu-
sedeodatăînfăpturaadevărată–
leu,maimuţă,şarpe,
crocodil,cîineînveselit.Niciunuln
u-imulţumilicorneişiniciea nu-
iprivipeniciunuldineicum
seîndepărtează.
Numaipaingulnu-
idădunicioatenţiecîndlicornaîlstr
igăcu
glasîncetdinuşadeschisăacuştii.Ar
achneaerapreocupatăde
opînză,care–isepăreaei–
eraasemeneaCăiiLapteluiînclipa
cînds-
arfiscămoşatdeodatăsăcadăînninsoar
e.Licornaîişopti:
„Ţesătoareo,libertatea-
imaibună,libertatea-
imaibună“,însă
păianjenulsegrăbealatreabaluifără
să-irăspundă,mişcîndu-se în
susşiîn josperăzboiuldefier.Nu
seoprinicioclipă,nici
chiarcîndlicornaîistrigă:
„Ecuadevăratcevadefarmec,însănu e
artă.“Pînza cea nouă se rotea
încetjos pe gratiiasemenea
ninsorii.
 Atunci începu vîntul. Scame de
pînză de păianjen i se
spulberarălicorneiînochi,şipierir
ă.Harpiaîncepusesăbatădin
aripi,chemîndu-
şiputerileîntrup,aşacum
unval,chircindu-se
pevine,atragenisipurileşiapelecîn
dserostogoleştefoşnindpe
ţărm.Luna,injectată de
sînge,sparse norii,şilicorna o văzu
atunci–toată deaur,umflată să
plesnească,cu părulrevărsat
aprinzîndu-i-se,şicu aripile-
ireci,încete,scuturînd din temelii
cuşca.Harpiarîdea.
Înumbracuştiilicornei,RukhşiSch
mendrickseridicaserăîn
genunchiacum.Magicianulîşiîncleşt
asemîi-niledelanţulcel
greucucheile,şiRukhsefrecalaochiş
iclipeamereu.Chipurile leerau
oarbedespaimăcum
seîntorseserăsăpriveascăharpia
caresetrezise;sesprijineau
unuldealtulîn bătaiavîntului.Şi
vîntulîiizbeaunuldealtul,iaroasel
elesunaudogit.
Licornaîncepu
săpăşeascăsprecuşcaharpiei.Schme
ndrick magicianul,acum
măruntşilivid,îşitotcăsca
şiînchideagura
spreea,şieaînţelegeacăîistrigacev
a,deşinuauzeace.„Aresă te
omoare,are să te omoare!
Fugi,nebuno!Cîtmaie încă în cuşcă!
Te omoară dac-o scoţide acolo!“ însă
licorna înainta
mereu,urmîndluminapecareoiradiapr
opriuleicorn,pînăcînd
seopriînfaţaîntunecateiCelaeno.
O clipă,aripile îngheţate
încremeniră tăcute în văzduh,ca
niştenori,şiochiibătrînişigalbeni
aiharpieisecufundară în inima
licornei,şio traseră încă
maiaproapedeea.„Am să te omor dacă-
mi dai libertatea”, spuneau ochii
aceştia. „Dă-mi
drumulînlibertate.”
Licornaîşicoborîcapulpînăcînd
cornulatinselacătuldela
cuşcaharpiei.Uşanuzvîcnisăsedesch
idă,şinicigratiiledefier
nusetopirăînluminiscenţastelară,î
nsăharpiaîşiridicăaripile, şicele
patru laturiale cuştiise năruiră
încet,risipindu-se,ca
petaleleuneiflorimaritrezindu-
senoaptea.Şidinaceastăruină,
harpia înflori,înspăimântătoare
şiliberă,ţipînd,şipărulise
clătinacaosabie.Lunaseofilişipieri
înfugă.
Licornaseauziţipînd,nu
despaimă,cideuimire.„O,dartu eşti
asemenea mie!“ Se aruncă plină de
bucurie întru
întîmpinarea harpiei,oprită cu
capulplecat,şicornuleiţîşni
deodatăînbătaiavîntuluirăuiscatde
acolo.Harpiaîşicniprima lovitură,
n-o atinse, şi zvîcni apoi într-o
parte, cu aripile zăngănindu-
i,şisuflareaîierafierbinteşiurîtmir
ositoare.Ardea acum prin
aerdeasupracapetelorlor,şilicorna
sevăzu pesine
însăşirăsfrîntăînpieptuldebronzal
harpieişisimţicămonstrul
îşiluastrălucireadin
chiartrupuleizvîcnitordejos.Îşidă
dură
astfeluntimpocol,caosteadublă,şis
ubcerulnăruitnumaiera
nimicaltcevaadevăratdecîtceledouă
făpturialelor.Harpiarîse
debucurie,şiochiiisefăcurădeculoa
reamierii.Şilicornaştiu
atuncicăaveasăîncerces-
oloveascăiarăşi.
Harpia îşistrînse aripile şise
prăvălica o stea – nu peste
licornă,cidincolodeea,trecîndu-
iatîtdeaproapeîncîtosingură
panăde-
aeifăcusăţîşneascăsîngedinumărull
icornei;ghiarele
eiscînteietoareseîntindeaucătrein
imaBabeiFortuna,careşiea
îşiiscaseunghiileascuţite,caşicum
arfivruts-oprimeascăpe harpie la
sînul ei. „N-aţi fost singure!“
urlă vrăjitoarea
triumfătoarespreeleamîndouă.
„Singuren-aţififostîn staresă
scăpaţiniciodată!Aţifostale
mele!“Pe urmă harpia o izbi,şi
vrăjitoareasefrînsecaun
vreascuscat,năruindu-se.Harpiase
chircipestetrupuleiîntunecos,ascu
nzîndu-lvederii,şiaripileei
debronzseînroşiră.
Licornaîşiîntoarsefaţadeacolo.F
oarteaproape,auzeavocea
unuicopilspunîndu-
icătrebuiesăfugă,cătrebuiesăfugă
de- acolo.Era
magicianul.Ochiiluierau
imenşişigoi,iarchipul–
careîntotdeaunafuseseprea tînăr–
iseprăvăliseîntr-ouimire
copilăreascăatuncicîndîlprivilico
rna.
— Nu,spuseea.Vinocumine.
Harpia scoase un sunet gros, de
satisfacţie, care-i muie
genunchiimagicianului.Însălicorna
spuseiarăşi:„Vinocumine“,
şiîmpreună seîndepărtară
încetdeBîlciulMiezuluideNoapte.
Lunapierise,însăatuncicînd
magicianuloprivi,licornaeraea
însăşiluna,receşialbăşifoartebătr
înă,luminîndu-icaleacătre
salvare,sau poatecătrenebuniadin
urmă.Şielourmă,fărăsă maiarunce
nicio singură privire
îndărăt,nicichiarcînd auzi
tropăitulşilunecareaunorpicioareî
ngreunate,vuietulunoraripi
debronzşiţipătulsugrumataluiRukh.
— Ela luat-o la fugă, spuse licorna.
Nu trebuie să fugi
niciodatădinfaţauneifiinţenemurito
are.Îiatrageatenţia.Vocea eiera
blîndă,şinemiloasă.Să nu
fugi,spuse.Păşeşteîncet,şi prefă-
te că te gîndeştila altceva.Cîntă un
cîntec,spune pe
dinafarăopoezie,fă-
ţiscamatoriiletale,numaiaigrijăsă
mergi încet,şiatunciea n-are să te
poată urma.Mergiîncetde tot,
magicianule.
Şiastfelse îndepărtară
împreună,în noapte,pas cu pas,
bărbatul cel înalt învestmîntat în
negru şi făptura albă încununată cu
un singur corn.Magicianulse
strecurase cît
îndrăznisemaiaproapedeluminalicorn
ei,căcidincolodecercul
eideluminăsefurişauumbreînfometat
e,umbrelezgomotelorpe
carelefăceaharpiapecîndnimiceapuţ
inulcaremairămăsesede nimicitdin
BîlciulMiezuluideNoapte.Însă un
altsunetîimai urmărimultă vreme
după ce acestea toate se stinseseră;
îi urmărea încă,în lumina
dimineţiipedrumulstrăin –scîncetul
mărunt,uscat,alunuipaingplîngînd.
 IV
Ca un copilnou-
născut,magicianulplînse multă vreme
pînă să fie iarăşi în stare să
vorbească desluşit. „Sărmana
bătrînă“,şoptiîn cele din
urmă.Licorna nu spuse nimic,şi
Schmendrickîşiridicăochiişioprivi
închipciudat.Începusesă
cadăoploaiecenuşiededimineaţă,şip
rinealicornastrăluceaca undelfin.
— Nu,spuseea,răspunzîndprivirilo
rlui.Eu nu potsâregret
nimicniciodată.
Elrămase tăcut,ghemuitla marginea
drumului,în ploaie, strîngîndu-
şimantia năpădită de apă în
jurultrupului,pînă ajunsesă
semenecu
oumbrelăneagră,frîntă.Licornaaşte
pta, simţindu-şizilelevieţiicum
îialunecălapicioare,odatăcuploaia
.
— Potsăsufărpentruceva,începuiar
ăşi,cublîndeţe,darnu-i
acelaşilucru.
CîndSchmendrickîşiridicăiarăşio
chiispreea,izbutisesă-şi
strîngălaolaltătrăsăturilefeţei,d
archipulsău totsemailupta să-
iscape.
— Şiacum unde aisă te duci?
întrebă.Încotro teîndreptai
cîndte-aprinsea?
— Lecăutam
peceledinneamulmeu,spuselicorna.T
unule- aivăzut,magicianule?
Sîntnestăpînite,şialbecamarea,cum
sînt şieu.
Schmendrickclătinăgravdincap.
— N-am
văzutniciodatăofiinţăcatine,nici
odatătreazfiind.
Sespuneacăarmaifirămascîtevalicorne
— astacînderam eucopil–însăn-am
întîlnitdecîtunsingurom caresă
fivăzutvreodată vreuna.Acum
esigurcă s-au duscu
toatele,doamnă,toateînafarădetine
.Peundemaimergitu,şi-ţi
aşezipicioarelepepămînt,stîrneşti
un ecou peunde-au fostele odinioară.
— Nu,spuseea,pentrucăle-
auvăzutalţii.Sebucurasăaudă că
maifuseseră văzute licorne chiar de
curînd,în copilăria magicianului.
Spuse: Mi-a povestit un fluture
despre Taurul
Stacojiu,şivrăjitoareavorbeaşiead
espreregeleHagard.Aşacă
măducacolo,oriunde-
orfiei,săvăddacăştiueiceva.Tunuşt
ii să-mispuiundeeregeleHagard?
Chipulmagicianuluiaproapecă-
iscăpasecu totul,însă mai reuşisă-
lprindătotuşişiîncepusăsurîdăfoar
teîncet,caşicum gurai-
arfifostdeodatăprinsăîn
fiare.Izbutis-oaşezelavreme
înformacuvenită,însăeraunsurîspri
nsînfiare.
— Potsă-ţispununpoem,spuseel.

„Acolo unde dealurile sînt sterpe ca nişte pumnale,

Şi unde nici frunza nici iarba de mult n-au mişcat,
Unde inimile-s acrite ca berea stătută,
Haggard e regele, însingurat”

— Atunciam săştiu
cîndajungacolo,spuseea,gîn-dindu-
se
căoluapestepicior.Ştiicumvapoezii
şidespreTaurulStacojiu?
— Despreelnusîntpoezii,răspunseS
chmendrick.Seridicase în
picioare,palid
şisurîzător.DespreregeleHagard
ştiu numai ce-am
auzit,spuse.Esteunbătrîn,ţeposcav
remealuinoiembrie
tîrziu,carestăpîneştepesteoţarăpu
stielamargineamării.Unii
povestesc că ţara aceasta a
fostodinioară înverzită şiblîndă,
înaintesă fivenitHagard,însă ela
pălitpesteea şitotuls+a
ofilit.Eşiacum
ozicalăprintreţărani,cîndseopresc
săprivească oţarină pîrjolită
defocsau delăcuste,sau
devînt:Pustiită ca
inimaluiHagard.Semaispuneşicănuse
vădluminiîncastelul
său,şinicifocuriînvatră,şică-
şitrimiteoameniisăfuregăini,şi
cearşafuri, şi turtele pe care le
aşează ţăranii pe pervazul
ferestrelor.Şimaispunepovesteacău
ltimadatăcînd amairîs
regeleHagard.
Licornabătudinpicior.Schmendrick
spuse:
— CîtdespreTaurulStacojiu,ştiuch
iarşimaipuţinedecîtam
auzit,pentrucăam
auzitpreamultepoveştidespreelşini
ciuna nu se împacă deloc cu
cealaltă. Taurul Stacojiu există cu
adevărat,TaurulStacojiu esteo
fantasmă,TaurulStacojiu este
însuşiHagard cînd
apunesoarele.Taurulbîntuia
ţaradinainte
desosirealuiHagard,sauavenitodată
cuel,sauavenitchemat
deel.Îlapărădenăvălirişirăscoale,
îlscuteştedecheltuialadea-
şiridicasingurarmată.Îlţinecaptiv
încastelullui.Estediavolul,
căruia Hagard i-a vîndut
sufletulluinemuritor.Este lucrul
pentru care,ca să ajungă să-
lstăpînească,şi-a vîndutsufletul
diavolului.TaurulîiaparţineluiHag
ard.Hagardesteposedatde Taur.
Licorna simţea un fior dc încredere
în sine cum i
se răspîndeşte prin trup, pornind de
la mijloc şi lărgindu-se,
asemeneaunuicercpeapă.Înminteaeic
întaiarăşifluturele:„Au
trecutpedrumurileacesteademult,de
mult,şiTaurulStacojiu le-alerga
din urmă,foarte de-aproape,şile-a
acoperiturmele.“
Vedeasiluetealbeîmpinsetotmaidepa
rtedevîntulrăsunător,şi
coarnegălbuicutremurîndu-se.
— Euîntr-
acolomăduc,spuse.Magicianule,îţis
întdatoareun dar,pentru că mi-
airedatlibertatea.Ce ţi-aidoride
la mine, înaintesătepărăsesc?
OchiiprelungiailuiSchmendricksti
cleaucafrunzeleînsoare.
— Ia-măcutine.
Easeîndepărtă,rece,zvîcnindu-
şitrupulcaîntr-un dans,şi nu-
irăspunse.Magicianulspuse:
— Ţi-aş putea fi de folos. Eu ştiu
drumulcătre ţara lui
Hagard,şilimbile care se vorbesc în
ţările dintre loculunde sîntem
şipînă acolo.Licorna părea că
serisipeştedintr-oclipă într-
altaînceaţalipicioasă,şiSchmendri
cksegrăbisăspunăce
maiaveadespus.Pelîngăasta,întotde
aunacălătoriiau avutde
profitatdacăeracueişicîteunvrăjito
r,chiarşilicornele.Adu-ţi
amintecesepovesteştedespremarelev
răjitorNikos.Odată,într-o pădure,a
zărit un unicorn dormind cu capulîn
poala unei
fecioarecarechicoteaviclean,învre
mecetreivînătorisetrăgeau
aproapecu arcurilepregătite,să-
lomoaresă-iia cornul.Nikos
ştiacăn-
aredecîtosingurăclipăsăîncercesăf
acăceva.Dintr-o
singurăvorbăşicuunsingursemndinmî
nă,l-apreschimbatpe unicornîntr-
unbărbattînăr,frumos,cares-
adeşteptatdinsomn, şicîndi-
avăzutpearcaşiiîncremeniţideuimir
ecum cascăgura la el,s-
anăpustitasupra lorşii-a
omorîtpetoţi.Avea osabie
întortocheatăcaoflacără,şidupăcei-
aucis,le-acălcattrupurile
înpicioare.
— Şifata?întrebălicorna.Aomorît-
oşipefată?
— Nu,s-a căsătoritcu ea.Spunea că
ea nu fusesedecîtun
copilfărăminte,caresecertasecu
aiei,şicăînrealitaten-avea
nevoiedealtcevadecîtdeun
bărbatcalumea.Cum şieraelîn
clipaacea,şicum aşirămaspentru
totdeauna,pentru cănici
chiarNikosn-amaireuşitsă-
iredeachipuldintîi.Amuritbătrîn
şirespectatdetoţi–pentru că
arfimirositprea multeviolete,
spununii–
nusesăturaniciodatădeviolete.Copi
in-auavut.
Povesteaaceastasecuibăriundevaîn
suflarealicornei.
— Magicianul de care spui tu nu i-a
făcut un bine, ci
dimpotrivăunmarerău,vorbieacuvoce
înceată.Cegroaznicarfi dacă toate
din neamulmeu ar fi fost preschimbate
în fiinţe omeneştidevrăjitoridin
aceştia,care-şitotînchipuiecă
lefac vreun bine–
săajungăsurghiunite,prinseîn
casecăzutepradă
flăcărilor.Maidegrabăaşvreasăajung
săaflucăTaurulStacojiu le-
aucispetoate.
— Acolo unde te ducitu
acum,îirăspunse Schmen-drick,
puţiniau să-
ţidoreascăaltcevadecîtrăul,şioini
măprietenoasă
–oricîtdeprostănacarficelcăruia-
ibateînpiept–arputeasă-ţi
fielafeldebinevenităcaşiogurădeapă
într-ozidearşiţă.Ia-mă cu tine–să
rîdem,să nepurtăm
norocunulaltuia,să trecem
împreunăprinceace-
inecunoscutînfaţanoastră.Ia-
măcutine.
Pe cînd îivorbea,ploaia începu să
se risipească,cerulse lumina
treptat şiiarba udă lucea ca
înlăuntruluneiscoici. Licorna
privea înspre depărtări,căutînd
prin vălurile de ceaţă regeştiun
anumerege,şiprin
zăpădoasalicărireacastelelorşi
palatelorunulanume,clăditpeumerii
unuitaur.
— Niciodatăn-
amaicălătoritcinevaîmpreunăcumine
,spuse, dar,laurmaurmei,nicinum-
amaiînchisnimenivreodatăîntr-o
cuşcă,şinicinu m-
amailuatvreodatăcinevadreptoiapăa
lbă, nicinu m-a făcutsă mă preschimb
singură în cea cesîntcu adevărat.S-
ar părea că s-au hotărît multe să
mise-ntîmple pentru
întâiadatăşi,sigur,nu
tovărăşiataarficelmaiciudat
lucrudintoateastea,şiniciceldinu
rmă.Aşacă,n-aidecîtsăvii cu
mine,dacăţii,deşiaşfivrutmaidegrab
ăsă-mificerutaltă răsplată.
Schmendricksurîsecutristeţe.
— M-am gînditşieu
laasta.Îşiprividegetele,şilicorna
văzu
cicatricelecaniştesemiluniacoloun
de-lmuşcaserăgratiile.Dar tunumi-
aifiîmplinitniciodatăadevăratamead
orinţă.
Iată,asta
este,segîndilicorna,simţind cum
îitremură sub piele prima înfiorare
împăienjenită a suferinţei.Aşa are
să fie
mereu,sămergiîmpreunăcuunmuritor,
toatăvremea.
— Nu,îirăspunse.Eunutepotpreschi
mbaîncevacenueşti cu
adevărat,aşacum n-aizbutits-
ofacănicivrăjitoarea.Nu te
potfaceunvrăjitoradevărat.
— Nicieun-am
crezut,spuseSchmendrick.Darnu-
inimic.Nu
tenecăjipentruatîtalucru.
— Numănecăjescdeasta,răspunselico
rna.
În acea primă zia drumuluilor
maideparte,un coţofan
albăstruicoborîînzborasupră-
le,şispuse:„Ei,iateuităcemai
minunăţie”,şifluturăgrăbitdinaripi
cătrecasă,să-ipovestească
neveste-
sidesprecevăzuse.Eaşedeaîn
cuib,cîntîndu-lepuilor
cuvocetărăgănată,mohorîtă:

„Păianjeni, gîndaci, greieri prin rouă,

Limacşi pe sub roze, căpuşe cînd
plouă,
Lăcuste sau melci, un ou de potîrniche sau două –
Toate din cioc să vi le dăm vouă –
Noi vi le-aducem, voi dormiţi cu folos;
Să zbori, nu-i chiar atît de frumos.”

— Am
văzutastăziolicornă,spusecoţofanu
lcoborîndu-seîn cuib.
— Darcevademîncaren-
aivăzut,bagdeseamă,îirăspunse
curăcealănevastă-sa.Nupotsă-
isufărpebărbaţiiăştiacareştiu
săvorbeascăcuguragoală.
— Dar,dragamea,gîndeşte-te!O
licornă!Coţofanulîşilăsase
laopartenepăsareaşiţopăiaînsusşi-
njospecracă.N-am mai
văzutdinasteaîncădin.
— N-aimaivăzutniciodată din
astea,îirăspunse ea.Stai acuma
devorbă cu mine,nu uita.Ştiu eu
destuldebinece-ai
văzuttuînviaţata,şicenu.
Bărbatulnudădeaatenţielace-
ispuneaea.
— Era o făptură
maiciudată,îmbrăcată în negru,cu
ea,
croncăniel.UrcaserătocmaipeMuntel
ePisicii.Măîntrebdacănu
cumvaseîndreptauspreţararegeluiHa
gard.Îşilăsasecapulpe
oparte,cuaeruldeartistcucareştiac
ăocucerisepevremuripe nevastă-
sa.Ia-nchipuie-
ţi,cemaisurpriză,lavremeaprînzulu
ide
dimineaţăpentruHagardbătrînul,sem
inunaelacum.Să-ivină
olicornăînvizită,caşicum
niciusturoin-amîncat,niciguranu-
imiroase;toc-toc-toc,lauşă.Cen-
aşdasăvădşieu.
— Mi-nchipuicăn-
aţistatamîndoichiartoatăziuasăcăs
caţi gura la o
licornă,îlîntrerupsenevastă-sa
clămpănind taredin
cioc.Celpuţinea,ţineu mintec-
aveamaimultăimaginaţiecînd era
vorba să
toarnelagogoşidesprecefăceaţiîn
timpulvostru liber. Înaintă spre el,
şipenele de pe gît începură să ise
zburlească.
— Dar,iubito,nicin-am maivăzut-
ode. Începu coţofanul,şi nevastă-
sa ştia foarte bine că n-o
maivăzuse,că nicin-arfi îndrăznits-
omaivadă,dar,oricum,totîiarseunac
uciocul.Era
ofemeiecaresepricepeasăiainiţiati
veîn chestiunimoralemai delicate.

Licornaşimagicianulmergeauînain
teprinaerulprimăvăratec,
străbătînd blîndulMunte
alPisicii,coborînd acum într-o vale
liliachieundeerau
mulţimeri.Dincolodeaceastăvaleund
uiau nişte dealurinu prea
înalte,greoaie şiprietenoase ca
nişte oi, care-şiplecau
încetcapetele s-o amuşine,plinide
uimire,pe licornă cînd trecea
printreele.După acestea urmară
culmile şi
maiîncetealeverii,şipodişurilecoa
ptedesoarepestecareaerul plutea
sticlos ca
zahărulcandel.Împreună,ea
şiSchmendrick trecurărîuriprin
vaduri,secăţărarăîn susşiîn
jospemaluri
mărăcinoaseşiprinrîpe,şirătăcirăp
rinpăduricareîiaminteau
licorneidelocurileeideacasă,deşip
eaiciţinuturilen-arfiajuns
niciodatăsălesemenecu
adevăratcelordedincolo,căciaceste
a
cunoscuserătimpul.Darşipădureamea
aajunssă-lcunoască, segîndea
ea,însă apoiîşispusecă asta n-avea
importanţă că
atuncicîndsevafiîntors,totulaveasă
fieiarăşicamaiînainte.
Noaptea,pecîndSchmendrickdormea
somnulunuimagician înfometatcu
picioarelerănitededrum
îndelung,licornarămînea
trează,ghemuitălapămînt,şiaşteptî
ndsăvadăsiluetauriaşăa
TauruluiStacojiu cum se năpusteşte
asupra ei,coborînd din
lună.Uneorisimţea ceva,şiera
sigură că e mirosullui– o duhoare
întunecoasă, vicleană, furişîndu-
se prin

noapte, întinzîndu-
sesăajungăpînălaea.Atuncisăreaînp
icioarecuun
ţipătîngheţat,carearătacăestepreg
ătită,şinuvedeadecîtdouă-
treicăprioare care o priveau de la o
depărtare respectuoasă.
Căprioareleleiubescşileinvidiazăp
elicorne.Şiodată,un ţap care-
şitrăia a doua vară,împins de la
spate de nişte prieteni
chicotitori,veniaproapedetotdeeaş
i-imormăifărăsă-şiridice capuls-
opriveascăîn ochi:
„Eştifoartefrumoasă.Eştiîntocmai
aşadefrumoasăcum
nepovesteaumamelenoastre.”
Licorna
îlprivişiea,tăcută,ştiind că nu
aştepta niciun răspuns din partea
ei.Ceilalţiţapirînjeau şişuşoteau:
„Dă-i- nainte,dă-i-
nainte.“Atunciţapulîşiînălţăfrunt
eaşistrigăplin debucurie:
„Dareuştiupecinevacare-
imaifrumoasădecîttine!“
Serotipecopiteşiţîşnideacolo,scăl
dattotîn luminalunii,iar
prieteniisăiîlurmară.Licorna se
aşeză iarăşi,strîngîndu-şi
picioarelesubea.
Din cînd în cînd,în
drumullor,ajungeau la cîteun sat,şi
acolo Schmendrick seprezenta
dreptun vrăjitorrătăcitor,gata
oricînd,cum strigapeuliţe,
„săvăîmpungniţelpentruuncodru
depîine,săvănecăjesc,aşapuţin,săv
ătulbursomnulcîtdecît,
căpeurmăpleceumaideparte.“Puţinee
rausateleîncarenuera poftitsă-
şigăzduiască frumoasa iapă albă în
vreun grajd şisă petreacă noaptea cu
eişi,înaintesă seducă la culcare
copiii, dădea şielcîte o
reprezentaţie în piaţa tîrgului, la
lumina
felinarelor. În realitate, nu
încerca niciodată vreo vrajă mai
ambiţioasădecîtsăfacăpăpuşilesăvo
rbeascăşisăpreschimbe bucăţile de
săpun în zaharicale,şichiar
şifarmecele acestea
neînsemnateîiscăpauuneoriprintred
egete.Însăcopiiiîliubeau,
şipărinţiiîlîmbiaucubunătatecude-
alegurii,iarseriledevară erau
blîndeşisenine.Veacuridupăacea,li
cornaaveasă-şimai amintească încă
de mirosurile ciudate, ca de
ciocolată, ale
grajdurilor,şideumbraluiSchmendri
ckcaredansapepereţi,pe
uşişipehornuriînluminilepîlpîitoa
re.
Dimineţile, îşi continuau
drumul, şi buzunarele lui
Schmendrickerauplinedepîineşibrîn
zăşiportocale,iarlicorna
înaintaîncetalăturideel:eraalbăca
mareacîndtreceaînbătaia
soarelui,verdecamareacîndintraîn
întunericuldesubcopaci.
Scamatoriileluierau
uitateînaintechiarcaelsăfiapucatsă
se îndepărteze,însă iapa luialbă
tulbura nopţilemultorsăteni,şi
eraufemeicaresetrezeauplîngînddin
viseledespreea.
Într-osearăseoprirăîntr-
untîrgînstărit,rotofei,unde,chiar
şi cerşetoriiaveau
guşă,iarşoareciiselegănau
pepicioaredegraşi
ceerau.Schmendrickfu
deîndatăpoftitlamasădeprimarşide
cîţiva dintre
sfetniciisăimairotunjori;iarlicor
na,care ca de obiceinu
fuseserecunoscutădreptceeracu
adevărat,fu lăsată
înlibertatepeopajişteundeiarbacre
şteadulcecalaptele.Masa era
întinsă afară, în piaţă, pentru că
noaptea era caldă şi
primaruluiîiplăceasăsefăleascăatu
ncicîndaveaoaspeţidesoi.
Afostocinăfărăseamăn.
Lamasă,Schmendrickistorisiîntîm
plăridinviaţaluidevraci
rătăcitor,umplînd golurilecu
regi,şidragoni,şinobiledoamne.
Numinţea,aşezadoarîntîmplărileînt
r-unfelmaicuvenit,şiastfel
poveştile luipăstrau un gustde
adevărchiarşipentru şireţii
dregătoridin sfatulprimarului.Nu
numaiei,cişitotfelulde
oamenicaretreceaupeuliţăseopreaus
prijinindu-iseîncoatepe
garduri,săaudăcum
sefacfarmecelecaredeschidtoatelac
ătele, dacălespuicum trebuie.Şinu
eraniciunulcaresănu rămînă
impresionatprivindcicatriceledepe
degetelemagicianului.
— Suvenirdela întîlnirea mea cu
oharpie,leexplica liniştit
Schmendrick.Harpiilemuşcă.
— Şi nu ţi-a fost frică niciodată?
se minună cu vocea
întretăiatăofatătînără.Primarulsî
sîispreea,însăSchmendrick
îşiaprinseoţigarăşi-
isurîseprinfum.
— Fricaşifoameamăţinmereu
tînăr,îirăspunse.Priviînjur
pestecerculdesfătuitoriaţipiţi,am
orţiţi,şi,plindeîndrăznealăîi
făcucuochiulfetei.
Primarulnusesupără.
— E-adevărat, oftă, mîngîindu-şi
farfuria cu
degetele
încîrligate.Noiaiciducem
oviaţăfrumoasă,saudac-am spunecă
nu,arînsemnacănu ştim
cevorbim.Măgîndescşieu cîteodată
căpuţinăfricăne-arprindebine–ne-
armaiîntărisufletele,casă
zicaşa.Din cauza astasîntem
întotdeauna bucuroşidestrăinii
caresosesccu
poveştişicîntece.Nemaideschidşino
uăochii. nemaiîndeamnă să privim
şiînlăuntrulnostru. Căscă,şise
întinse,scoţîndunsunetdemulţumire
dingîtlej.
Unuldintredregătoriiluispusedeod
ată:
— Pecuvîntulmeu,iauitaţi-
văpepajişteaaia!
Capeteîngreunateseîntoarserăpeg
îturiapăsatedeaţipeală,
şicu toţiivăzură vacile şioile
şicaiidin satîmbulzindu-sela
capătulpajiştii,cu ochiiţintă la
iapa cea albă a magicianului,
carepăştea liniştită iarba
proaspătă. Niciunuldin animalenu
scoteavreunsunet.Chiarşiporciişig
îşteleerautăcuţicastafiile. O
cioară croncănio singură
dată,undeva departe,şiţipătulei
brăzdăcerulamurgit,caoscînteiesin
guratecă.
— Să te miri,nu alta,murmură
primarul.Să nu-ţivină să crezi.
— Da,nu-iaşa?
încuviinţămagicianul.Dacăv-
aşspunenumai
uneledinlucruriledepreţcaremis-
auoferitînschimbulei.
— Partea cea maiinteresantă,spuse
dregătorulcare vorbise
primul,estecăs-
arzicecănicinusesperiedeea.Audoar
aşa,o înfăţişareasmerită,deparc-
arfaceoreverenţăînfaţaei.
— Vădacolo,laea,ceva–
şivoiaţiuitatcum săvedeţişivoi
acelaşilucru.Schmendrickîşibăuset
ainuldevinroşu,iarfataîl
sorbeacuochiieimaidulcidarmaipuţi
nadîncidecîtailicornei.
Îşitrîntipaharulpemasă şi-
ispuseprimarului,care-lasculta
surîzînd:Eaesteofăpturămaidepreţd
ecîtaţiîndrăznivoisăvă
închipuiţichiarînviselevoastre.E
unmit,oamintire,o-izvorîre- a-
dorinţei. O-jeluire-a-dorinţei.
Dacă v-aţi mai aduce aminte
vreodată,dacăs-
arîntîmplavreodatăsăvămaifiefoamed
e.
Vorbeleisepierdurăînsăîntr-
ozbucnireropotitoaredecopite şiîn
vuietulstîrnitdeţipetelecopiilor.
Vreo duzină decălăreţi,
învestmîntaţiîn zdrenţele
toamnei,năvăliră în galop în piaţă,
urlîndşihohotind,împrăştiindu-
ipetîrgoveţicapeniştebileîntr- un
joc de copii.Se strînseră cu toţiiîn
şir şiapoitropăiră zgomotos dînd
ocolpieţei,răsturnînd totce le
ieşea în cale şi zbierînd laude
înfumurate şi chemări la luptă care
nu se îndreptau către
nimenianume.Unuldin călăreţise
ridică în
picioarepescărileşeii,îşiîncordăa
rculşisăgetăcocoşuldetablă
careseroteadupăvîntîn
vîrfulsăgeţiidepeturlabisericii;u
n altulîismulseluiSchmendrick
pălăriadin cap,şi-oînfundăpe
propriasacăpăţînă,şitropăimaidepa
rtehohotind.Alţiisăltaupe
şeilelorcopiiînspăimîntaţi,iaralţ
iisemulţumeaucuburdufurile devin
şihălciledepîineşicarnedepemasă.O
chiilescînteiau sălbatecipe feţele
supte şiţepoase,iarrîsetele le
răsunau ca tunetultobelor.
Primarulcelrotofeirămasenemişca
tpînăcîndprinseprivirea
celuicare-
iconduceapecălăreţi.Atunciîşiridi
căosprînceană; omulpocnidin
degeteşideîndată caiiîncremeniră
locului,iar
bărbaţiiceizdrenţăroşisefăcurătăc
uţicaşivitelesatuluiînfaţa
licornei.Îilăsară binişorpecopiila
pămînt,şiaproapecu toţii
dădurăînapoiburdufuriledevinsmuls
edepemasă.
— JackJingly,dacăeştibun,spuselin
iştitprimarul.
Conducătorulcălăreţilordescălec
ăşiseapropiecu paşiînceţi
demasaundeseospătaudregătoriişioa
spetelelor.Eraunbărbat
uriaş,înaltdepestedoimetri,şicu
fiecarepasscotea cîteun
sunetdezurgălăişideclopoţeidinpri
cinainelelorşiclopoţeilorşi
brăţărilorcusuteînvestmintele-
idepielepeticită.
— ’Seara,LuminăţiaVoastră,spusecu
unchicotitrăguşit.
— Săterminăm
cutreabaasta,vorbiprimarul.Şinu
-nţelegde
cenuputeţiveniliniştiţi,călare,cao
ameniicivilizaţi.
— Păi,băieţiin-au vrutsă facă
niciun rău,’Nălţimea Voas’,
mormăiuriaşulfărăsă-
şipiardăbunadispoziţie.Staupitiţi
toată ziulica-
ncodru’verde,şimaisimtşieinevoias
ăseîntindăpuţin,
caunfeldecatarsă,cum
arveni.E,însfîrşit,sătrecem
latreaba noastră,aşa-i?
Oftînd,scoasedelabrîuopungăbătuci
tăbineşi- o aşeză în palma întinsă a
primarului.Uite-aicişa,’Nălţimea
Voas',spuseJack Jingly.N-oficine
ştiece–da’maimult–n- avem dăunde.
Primaruldeşertăbăncuţeleîn
palmă,şileîmpinsecu degetul
luicelgros,grohăind.
— Tecredcănu-
icineştiece,seplînse.Nu-
inicimăcarcîts-a strînsluna
trecută,şi-aia a fostşiea ca
vaidelume.Hoţide
drumulmaresînteţivoi,prăpădiţilor
?
— Vremurigrele,răspunseposomorît
Jack Jingly.Cesîntem
noidevinăcănicicălătoriin-au
gologanilaei,maimultcanoi?
Oricîtaistoarcenapu’totnucurgesîn
gedinel.
— Baeu potsă-
lstorcmaitare,spuseprimarul.Sestr
îmba fiorosacum şi-
şiscuturapumnulpesubnasultîlharul
ui.Şidacă te prind că mă tragipe
sfoară,zbieră,dacă-ţicăptuşeştitu
buzunarelepespinareamea,am
sătestorceu petine,prietene, am
sătestorcpînănu-
ţimairămînedecîtuscăturadesubcoaj
ă, şitelassătebatăvîntulunde-
oştiel.Cară-teacuma,şispune-i
asta şi trenţărosului ăluia de
căpetenie a voastră. Valea,
ţărănoilor.
Pe cînd Jack Jingly se întorcea
bombănind pe călcîie,
Schmendrickîşidreseglasulşispuseş
ovăind:
— Pălăriami-
armaitrebui,dacănutesuperi.
Uriaşulse holbă la elcu
ochiinjectaţica de bivol,fără să
spunănimic.
— Pălăriamea,ceruSchmendrickcuvo
cemaifermă.Unuldin
oameniimatalemi-
aluatpălăria,şiarfimaiînţeleptdin
partea luisămi-odeaîndărăt.
— Înţelept,ă?
grohăiJackJinglyînceledinurmă.Şic
ine-ăifi, tu,rogu-
te,aşadegrozavcasăştiice-
iînţelepciunea?
 VinulmaitresăltaîncăînochiiluiSc
hmendrick.
— Eu
sîntSchmendrick,magicianul,şipots
ăfiu un duşman
detemut,declarăel.Sîntmaibătrînde
cîtparcîndteuiţilamine,
şimaipuţinprietenos.Pălăriamea.
JackJinglyîlmaiprivicîtevaclipe
;peurmăseîndreptăspre
calullui,păşipurşisimplu
pesteelşiseaşezăînşa.Veniastfel
călare spre masă, pînă cînd ajunse la
un fir de barbă de
Schmendrick,carestăteaacoloînpici
oare,aşteptîndu-l.
— Na,atunci,bubuiglasullui.Dacă
eştimagician,fă şitu
cevamaivrăjitoreşte.Fă-
mitrandafiru’ăsta-almeu săfieverde,
umple-micoburiicu zăpadă,suflă-
mibarbasăsefacănevăzută. Mie,sau
să-miarăţicevamagie,sau,dacănu –
călcîiele.Scoase
unpumnalruginitdelabrîuşi-
llegănăprinaerţinîndu-ldevîrf,
toatăvremeaastaşuierîndrăutăcios.
— Magicianul e oaspetele meu, îl
avertiză primarul, însă
Schmendrickvorbimaideparte,plinde
solemnitate:
— Foartebine.Decapsă-ţifie.
Încredinţîndu-secu coada
ochiuluică fata îlprivea cu gura
căscată,elarătăcu
degetulspreceatademomîicarerînjea
u în
spateleşefuluilorşispuseniştecuvi
ntecaresunaudincoadă.De
îndată,pălăria luineagră
sesmulsedin degeteleomuluicareo
furaseşiplutiîncetprinaerulînseră
rii,tăcutăcaobufniţă.Două
femeileşinară,şiprimarulseaşezăde
odatăîn jilţullui.Tîlharii
ţiparăcuglasuridecopii.
Pălăria cea neagră plutiîncetişor
de-a lungulpieţei,pînă
ajunselaotroacădeadăpatcaii,undes
eaplecăşisestrînsecăuş umplîndu-
secu
apă.Apoi,invizibilăaproapeprin
umbră,seroti încetprin
aer,întorcîndu-
se,dupătoateaparenţeleţintind
către
capulnespălatalluiJackJingly.Aces
taşi-lacopericuamîndouă
mîinile,horcăind:„Nu,nu,cheam-
oîndărăt”,şichiarşioamenii lui
pufniră în aşteptarea
spectacolului care li se pregătea.
Schmendrick
surîsetriumfătorşipocnidin
degetesă grăbească
pălăriaînzborulei.
Dar,pe cînd se apropia de
şefultîlharilor,zborulpălăriei
începu să-şischimbe
direcţia,arcuindu-se,la
începuttreptat,
apoitotmaihotărîtpemăsurăceseapro
piademasadregătorilor.
Primarulde-abia maiavu timp să sară
în picioare înainte ca
pălăriasăsecuibăreascăalenepecapu
llui.Schmendrickseferi într-
opartela
vreme,darvreodoidregătoritotseale
seră cu o burniţăîmproşcatăspreei.
În hohotederîscarecreşteau
şisestingeau dupăplac,Jack Jingly
se aplecă în şa şi-l smulse cu
iuţeală de fulger pe Schmendrick
magicianul,careîncă maiîncerca să-
lşteargă pe primarcufaţademasă.
— N-aşcredec-osă-
ţimaicearăsărepeţichestiaasta,îiz
bieră
uriaşulaureche.Maibinesăviicunoi.
Îlaruncă pe Schmendrick cu faţa în
jos peste oblînc,şise îndepărtă în
galop,urmatde cohorta
luisoioasă.Pufniturile,
icniturile,hohotelelormaidăinuiră
prinpiaţămultăvremedupă
ceropotulcopitelorsestinsese.
O droaie de oamenise îmbulziră în
grabă să-lîntrebe pe primardacăsă-
lurmăreascăsausă-
lsalvezepemagician,darel
îşiclătinăcapulmurat,spunînd:
— Nu cred c-armaifi nevoie.Dacă
oaspetele nostru e-ntr- adevăr
omulcare pretinde elc-ar fi,atunciar
putea să se descurcesingur.Şidacă
nu-i–atunciun prăpăditde şarlatan
cares-a bucuratprin
înşelăciunedeospitalitatea
noastră n-are
niciundreptsănecearănouăajutorul.
Nu,nu,nunemaibatem capulcuel.
Firişoaredeapăîialunecauînjos,pe
fălci,săseuneascăapoi cu şiroaiele
de pe gît şi cu şuvoiul care-i
năpădise acum plastronulcămăşii,
însă el îşiîntoarse privirea placidă
spre pajiştea unde iapa cea albă a
magicianuluilicărea încetprin
întuneric.Tropăiaîn susşiîn
josdeparteacealaltăagardului,
fărăsăfacăniciunzgomot.Primarulsp
useîncet:
— Credc-arfibines-avem
noigrijădeiapaprietenuluinostru
cares-adespărţittocmaidenoi,din
momentceelimpedecăo
preţuiaatîtdemult.
Trimisepepajiştedoioamenicu
poruncăsăprindăiapaîntr-
unlaţşisăoînchidăîniesleaceamaibi
nepăzitădingrajdurile
lui.
Însăoameniinicin-
apucaserăsăajungăpînălaportiţacar
eda
înpajişte,cîndiapaceaalbăsăripest
egardşisepierduînnoapte
caosteacăzătoare.Ceidoirămaserălo
culuiovreme,fărăsăle
pesedeporuncileprimaruluicarelece
reasăseîntoarcă;şinici
unuldineinumaispusevreodatămaitîr
ziu,nicimăcarceluilalt,
decerămăseseastfelcu
ochiipierduţi,atîta vreme,după
iapa
magicianului.Însădincîndîncînddup
ăacea,setrezeaurîzînd, cu un felde
bucurie uimită chiar şiîn toiulcine
ştie cărei împrejurărifoarte
grave,şiastfelajunseră să fie
socotiţinişte pierde-
vară,nişteoamenicugîndulmereuaiur
ea.
 V
Totce-
şimaiaduceaamintemaitîrziuSchmend
rickdespre furtunoasa călărirecu
tîlhariiera vîntul,marginea
şeii,şirîsul
hohotitoraluriaşuluicuzurgălăii.F
usesedealtfeltottimpulprea
preocupatdefelulîncaresesfîrşisev
răjitorialuicupălăriacasă maibage
în seamă ce era în jur.Prea multe
cuvinte în limba vulgară,îşispunea
încercînd să găsească explicaţia.S-
a dus
draculuiechilibrul.Însăapoiclătin
ădincap,ceaceîieragreu,
datăfiindpoziţiaîncareseafla.Putere
amagiei,eaştiecetrebuie
şicevreasăfacă,segîndea,hurducînd
u-sedintottrupulpecînd
calultraversaunpîrîurîpos.Doarcăe
unu ştiuniciodatăceştie ea.În orice
caz,nu ştiu cînd artrebui.I-aş scrie
o scrisoare
duhuluimagiei,dacăaşştiundeseascu
nde.
Frunzişulşirămurişulîiscrijelea
ufaţa,şibufniţeleîiţipauîn
urechi. Caii încetiniră în trap,
apoi la pas. Un glas înalt,
tremurător,cîntăînfaţalor:
„Staişidăparola!“
— Ladracu’!Iaroluăm
delacapăt,mormăiJack Jingly.Se
scărpinăîncapscoţîndunsunetcadef
erăstrău,îşiridicăvocea
şirăspunse:Viaţa-iscurtă,da-
iplinădebucurie,aiciînpădurea
ceaverde;tovarăşiitoţi,caunuluniţ
i,întruvictoriedăruiţi.
— Libertate,îlcorectăglasuldinfa
ţă.Întrulibertatedăruiţi.E
ritmulsăltăreţ.
— Mulţumesc.Întrulibertatedăruiţ
i.Tovarăşiuniţi–nu,asta am
maispus-o.Viaţa-iscurtă,darplină
de bucurie,tovarăşii uniţi–nu,nu-
iaşa.JackJinglysescărpinăiarăşiîn
capgemînd. Întru libertatedăruiţi–
da’maidă-mişitu omînădeajutor,ce
dracu’!
— Toţipentruunul,unulpentrutoţi,
spuseglasul,îndatoritor.
Găseştisingurrestul?
— Toţipentru unul,unulpentru
toţi–gata,am găsit!zbieră uriaşul.
Toţi pentru unul, unul pentru toţi,
uniţi rezistăm, despărţiţisîntem
morţi.Îşiîmboldicalulşitrecumaide
parte.
O
săgeatăschelălăiprinîntuneric,îic
iupiobucăţicădecarne
dinureche,împunsecalulceluicare-
imergeaalăturişisepierdu în noapte
vîjîind ca un liliac.Tîlhariise
risipiră la adăpostul
copacilor,şiJackJinglyaproapecăplî
nsedenecaz:
— Sări-ţi-arochii,ţi-am
maispusparolaastadezeceori!Las’
căpuneumînapetine!
— Am schimbat parola în lipsa ta,
Jack, se auzi glasul
plantonului.Erapreagreacas-
oţiiminteuşor.
— A,aţischimbatparola,aşa?
JackJinglysefrecalaurechea
rănităcuopulpanăamantieiluiSchmen
drick.Şideundeerasă
ştiueu,mănătăfleaţăfărăcap,fărămaţ
e,curînzascoasă?
— Nu temaiînfuria
aşa,Jack,îlpotoliplantonul.La urma
urmelor,nicin-
arevreoimportanţădacăştiisaunupar
olanouă,
pentrucăefoartesimplă.Ţipişituoda
tăcagirafa.Căpitanuls-a
gînditchiarelaasta.
— Săţipcagirafa!
Uriaşulînjurăatîtdemurdar,încîtpî
năşi
caiiîncepurăsăsefrămîntepepicioar
estînjeniţi.Mă,prostălăule,
girafanuţipăînniciunfel.Căpitanul
arfipututlafeldebinesă
nespunăsăfacem
capeştele,saucafluturele.
— Ştiu.Da’vezică acum nimeninu
maipoate să maiuite
parola,nicichiartu.Nu-
ideştept,căpitanul?
 — Deştept,foc,spuseJackplin
demirare.Da’iaascultăaici,
cepoatesă-lopreascăpeunpoteraşsau
pevreunuldinoamenii
regeluisăţipeşieicagirafacîndlece
rituparola?
— Aşa,vezi,chicotimulţumitplanto
nul.Tocmaiîn asta stă
deşteptăciunea.Trebuiesădaiparola
detreiori.Dedouăorilung,
şiodatăscurt.
JackJinglyşedeatăcutpecalului,fr
ecîndu-selaureche.
— Dedouăorilung,şiodatăscurt,oft
ăelcurînddupăacea.
Mda,laurmaurmeinu-
ichiaroprostiemaimaredecîtpevreme
a cînd n-aveam nicio parolă,şipunea
să-lomoare pe oricine
răspundeacîndţipaitu.Dedouăorilun
g,şiodatăscurt–bine.
Călărimaideparteprintrecopacişioa
meniiluiîlurmarăîncet.
Glasurimurmurau undeva în faţa
lor,mohorîteca zumzetul unor
albine ce se ştiu jefuite.Pe măsură
ce se apropiau,lui
Schmendrickisepăreacădistingeprin
treeleşivoceauneifemei.
Peurmăsimţipeobrazcăldurafocului,
şiîşiridicăprivirile.Se opriseră
intr-un mic luminiş,unde alţizece
sau doisprezece
oamenişedeauînjurulfocului,boscor
odindsaucertîndu-seîntre
ei.Miroseaafasolearsă.
Un bărbatcu
părulroşu,pistruiattare,îmbrăcatî
n nişte
zdrenţemaiacătăriidecîtceilalţi,f
ăcu cîţivapaşiînîntîmpinarea lor.
— Şi-aşa,Jack!strigă.Pecine-
aduciacolo:tovarăşsaucaptiv?
Şipesteumărstrigăcătrealtcineva:M
aitoarnănişteapăînsupă,
iubito;avem oaspeţi.
— Păi,nicieu nu ştiu
binecee,şovăiJackJingly.Începu să
spunăpovesteacu pălăria
şiprimarul,însăde-abiaajunsesela
partea cînd se năpustiseră urlînd în
sat,că fu întreruptde o
femeieuscatăcaun ghimpe,care-
şifăcu locîmpingîndu-seprin
cerculdebărbaţistrînşiînjurulluiş
iîncepusăstrige:Badeloc,
Cully;supaşi-aşanu-idecîtun
feldenăduşeală,delungăce-i! Avea
faţa osoasă,palidă,cu ochica
tăciunele,acum aprinşide
mînie,şipărulîieradeculoareaierbu
rilormoarte.
— Şilunganu-ăsta, cine-o maifi?
întrebă, cercetîndu-lpe
Schmendrickcaşicum
arfifostcineştiecemurdăriepecare-
ar figăsit-o agăţată detalpa
încălţării.Orăşean nu-i.Nu-miplace
deloccum arată.Taie-ivruta.
 Voisesă spună sau „burta“sau
„mutra“,şichiarşispusese aceste
amîndouă vorbe,însă sunetulcare
ieşise îlstrăbătu pe Schmendrick
prin şira spinăriica un fir de iarbă de
mare. Alunecă din şaua luiJack
Jingly şise opriîn faţa căpeteniei
tîlharilor.
— EusîntSchmendrickmagicianul,an
unţă,rotindu-şimantia cu
amîndouămîinilepînăcînd,debineder
ău,seînfoieniţel.Şi tu eştiîntr-
adevărfaimosulcăpitan Cullydin
pădureaverde,cel
maiîndrăzneţdintre
ceiîndrăzneţişicelmailiber dintre
cei liberi?
Cîţivadintretîlharipufniră,iarfe
meiascoaseungeamăt.
— Ştiam eu,spuse.Taie-
l,Cully,scoate-imaţelesălemănînce
raţele,pînă cînd nu
teduceelpetine,cum amaifăcutşiăla
dinainte.
Însă căpetenia seînclină cu
mîndrie,arătîndu-şioinsulăde
cheliepecreştet,şirăspunse:
— Acesta-s eu.Cine mă urmăreşte să-
mitaie capulare să găseascăîn mineun
duşman despaimă,darăcinemăcautăca
peun prieten,aresăgăseascăun
prieten deseamă.Cum de-ai
ajunsaici,domnulmeu?
— Am
ajunspeburtă,răspunseSchmendrick,
şifărăvoiamea,
darcutoateacesteacuprietenie.Deşi
frumoasaastaamatalese cam
îndoieşte că spun
drept,adăugă,înclinîndu-
şicapulcătre
femeiaceaslabă,carescuipăpepămînt
înfaţalui.
CăpitanulCullyrînjişi-şipetrecu
cu prudenţăbraţulpedupă
umeriiascuţiţiaifemeii.
— A,aşa se poartă Molly Grue de
obicei,explică el.Ea mă
păzeştemaibinedecîtaşputeasămăpăz
escsingur.Eu sîntun om
generos,darnic;poate chiarîn
maimare măsură decîtar trebui–mîna-
ntinsăşipungadeschisăpentrutoţice
icarefugde tiranie – asta-ideviza
mea. E şifiresc ca Molly să ajungă
bănuitoare,supărăcioasă,îmbătrîni
tă înaintedevreme,chiarşi puţincam
cicălitoare.Oricîtarficinevadedesă
vîrşit,totmaiare şi-
uncusur,nu,Molly?
Darareinimăbună,inimăbună.Femeia
îşiscutură umeriide sub
braţullui,însă căpitanulnu-şimai
întoarse capul spre ea. Eşti
binevenit printre noi, seniorule
vrăjitor,îispuseluiSchmendrick.Tr
age-teaicilîngăfoc,şispune-
nepovesteata.Cum
sevorbeştedespreminepe-
acolo,prinpărţile voastre?Ce-
aţimaiauzitdespreviteazulcăpitan
Cullyşidespre
ceataluideoameniliberi?Ţine-
aiciohalcădecarne.
Schmendrickprimilocullîngăfoc,re
fuzăcuviinciosbucatade carnecam
rece,şirăspunse:
— Am auzitcă
eştiprietenulcelorneajutoraţişidu
şmanul celorputernici,şică tu
şioameniităiduceţio viaţă plină de
bucuriiprin păduri,luînd dela
bogaţişidăruindu-lesăracilor.
Ştiu povestea cum tu şicu Jack Jingly
v-aţispartcapetelecu
doagedebutoaiemarişipeurmăaţiajun
sfraţidecruce;şicum aiscăpat-
opeMollydelanuntireacuboşorogulpe
carei-lalesese taică-
su.Defapt,Schmendricknu
auziseniciodatădecăpitanul Cully
pînă în seara acea,însă cunoştea
îndeajuns de bine
legendele populare şimaicunoştea
şigenulcăpitanului. Şi,
bineînţeles,riscăelîncăoremarcă,m
aieşipovesteaaiacuregele celrău.
— Hagard,blestem
şipacostepecapullui!strigă
Cully.Da, da, nu-i om pe-aici prin
partea locului care să nu fi fost
nedreptăţitlavremealuideporculăst
abătrîndeHagard–gonit
depepămînturileluilegiuite,lipsit
derangulşideaverilelui,
jupuitdetotce-
avea.Cutoţii,ăştia,numaitrăiescde
cîtcasăse răzbune,ascultă ce-
ţispun eu,magicianule,şi-ntr-o
bună zi
Hagardaresătrebuiascăsăplăteascăt
oatesocotelile.
Sumedeniedeumbretrenţăroaseşuie
rarădelalocurilelorde
pelîngăfocîntărindu-
ispusele,însărîsuluiMollyGrueseab
ătu pesteeicaogrindină,certîndu-
i,pişcîndu-lefeţele.
— Poatec-
osăplătească,de,îibatjocoriea.Da’
numaicăn-o să plătească nimic la o
droaie de sărăntociîncrezuţica
ăştia.
Castelulluiputrezeştepepicioareşi
seclatinădintemeliipezice
trece,şioameniiluiau îmbătrînitcă
nicinu-şimaipotţine armurile în
spinare, însă dac-ar fi pe ce-o să
îndrăznească vreodată
căpitanulCully,Hagard ăsta are să
domnească de-a pururi.
Schmendrickîşiridicăosprînceană,
şiCullysefăcu roşu ca
ridichealafaţă.
— Trebuiesăînţelegişitu,mormăiel
.RegeleHagardarepe
lîngăelTaurulăsta.
— Ho,TaurulStacojiu,TaurulStacoj
iu!hohotiMolly.Să-ţi spun eu
ceva,Cully,dupătoţianiiăştiapecar
emii-am pierdut prinpădurepe-
aicicutine,am
ajunssăcredcăTaurulăstanu-i
nimicaltcevadecîtoscornirede-
ata,să-ţiascunzilaşitatea.Dacă
maiaud o singură dată povestea
asta,mă duc eu singură şi-l
găsescpeboşoroguldeHagard,şi-
ţiarăteuatuncicîteştide.
— Destul!zbierăCully.Nu defaţăcu
străinii!Sechinuiasă-şi tragă
spada,şiMolly îşideschisese larg
braţele s-o primească rîzînd
maideparte.În
jurulfoculuimîiniunsuroase făceau
să
sticleascăpumnalele,şiarcurilepăr
eau săseîncordezesingure, însă
atunciSchmendrick îşiridică
şielglasul,încercînd să
salveze vanitatea ameninţată a
luiCully.Nu putea să sufere
sceneledefamilie.
— În
ţarameasecîntăchiarobaladădesp
retine,începu el.
Nu-miaducamintebinecum vine.
CăpitanulCullyseîntoarsespreel,
rotindu-sepecălcîiecao
pisicăvînîndu-şicoada.
— Caredinele?întrebă.
— Nuştiu.răspunseSchmendrickluat
penepregătite.Ce,sînt maimulte?
— Maimulte?Tecred!
strigăCully,strălucindlafaţăşipăr
înd deodată să crească în faţa
ochilorceluilalt,ca şicum şi-arfi
purtatîn pîntece propria
mîndrie.Willie Gentle!Willie
Gentle! Unde-ofibăiatu’ăla?
Untinerelbuburos,cu
părullungşisoios,
careaveaînmînăolăută,înaintădomol
sprefoc.Iazituunadin
isprăvilemele,pentruseniorulde-
aici,îiporuncicăpitanulCully.
Cînt-o pe-aia desprecum aiintrattu
în ceata mea.N-am mai auzit-
odemarţeatrecută.
Menestreluloftă,ciupiocoardă
şiîncepu săcîntecu ovoce
tremurată,piţigăiată,detenor:

„Oho, căpitanul Cully, cum venea el călare

După ce hăituise cerbii regelui, în veselă vînătoare,
 Cînd pe cine vedea? Un tinerel palid la faţă
Cum îi ieşea înainte pe landă, prin ceaţă.

—Ho, viteazule! Au corăbiile toate ţi s-au necat?

Sau de ce-ţi frînge pieptul mereu un
oftat? Au poate plîngi după frumoasa
inimii tale? Au ţi-au luat piuitul cumva pe
sub zale?

— Nu mi-au luat piuitul, ce-o mai fi fiind asta,

Şi mi-este chiar în largul meu în zalele astea.
Dar plîng şi oftez după frumoasa inimii mele,
Care-ăi trei fraţi ai mei mi-au furat-o cu toate cele.
 — Eu sînt căpitanul Cully din pădurea cea verde,
Şi oamenii mei sînt mai viteji chiar decît ai putea
crede. Dacă-ţi aduc iubita îndărăt, neatinsă, curată.
Ce-mi dai tu în schimb ca răsplată?

— Dacă mi-o aduci pe iubita mea îndărăt,

Am să-ţi turtesc cu pumnii nasul ăsta urît.
Dar ea avea la gît un smarald minunat
Pe care, odată cu ea, ăi trei fraţi l-au furat.

Atunci căpitanul spre cei trei tâlhari călărea,

Spada sa prin văzduh tremura, strălucea.
— Fata ţineţi-vi-o sănătoşi, smaraldul să mi-l dădeţi.
Care decît o coroană de rigă e mai de preţ.”

— Acuma vine partea cea

maifrumoasă,îişoptiCully lui
Schmendrick.Se legăna plin de
încîntare pe vîrfulpicioarelor,
strîngîndu-sesingurînbraţe.

„Atunci trei mantii se-nfoaie, trei săbii cu

şopot Sînt trase din teci, şuierînd ca ceaiul în
clocot.

— Pe crucea mea de voinic, spuse Cully înfuriindu-se deodată,

Acuma v-aţi şters pe bot şi de smarald şi de fată.
Îi împunge cu spada, îi îmboldeşte, îi tot bate,
Îi goneşte-ncoace şi-ncolo ca pe nişte oi căpiate...“

— Capenişteoicăpiate,suflăCully.C
ontinuăsăsesalte,să fredoneze, să-
nvîrtă prin aer trei săbii nevăzute,
parîndu-le fandărilecu
antebraţele,toatăvremeacîtmaiţinu
răurmătoarele
şaptesprezecestanţealecîntecului;
era ca duspealtă lumede încîntare
şinu mailua deloc în seamă
batjocurile pe care le
revărsaasupră-
iMollyşinicinerăbdareaoamenilorsă
i.Baladase
terminăînceledinurmăşiSchmendrick
bătudinpalmecutoată
seriozitateaşicîtmaiputernic,lăud
îndu-lpeWillieGentlepentru
tehnicamîiniidrepte.
 — Asta-
iceacesecheamăunpizicatodedinval
e,răspunse menestrelul.
I-
arfiexplicatmaideparte,darCullyîl
întrerupsespunînd:
— BravoWillie,aifostgrozav;da’ac
umacîntă-leşipe-ălelalte.
SurîseradioscătreSchmendrick,care
nădăjduiacăreuşisesă-şi
compunăoexpresiedesurprizăplăcută
.Ţi-am spuscăsîntmai
multecîntecedespremine.Sînttreize
cişiunu,casăfiu exact,
deşiniciunuln-
afostîncătranscrisîn
antologiileasteacarese totfac
acum. Ochiiise făcură deodată
marişirotunzi,şi-l prinsecu
ungestimpulsivpemagiciandeumeri.N
u cumvaăifi
mataleunu’dinăştiacareumblăsăstrî
ngăcîntecelepentrucărţi
deantologie?îlîntrebă.D-
aldeăştiatotumblăsăstrîngăbalade,
aşaam
auzit,travestiţiînoamenisimpli.
Schmendrickclătinădincap.
— Nusînt,şi-
miparerău,îţispundrept.
Căpitanuloftăşi-
şicoborîbraţeledepeumeriicel
uilalt.
— Nu-inimic,murmură.Maitrage
omulnădejde,înţelegi,
chiarşiînvremurilenoastre–
aivreasătevezistrînsîntr-ocarte,
controlat,adnotat,cu
versiunişivariante,poate chiarsă
ţise pună la îndoială
autenticitatea. ei,da:în
sfîrşit,nu-inimic. Cîntă
şicînteceleălelalte,Williebăiatul
e.Ainevoiedeexerciţiu,
că,odată,într-
oziausăvinăsătetranscrie.
Tîlhariimormăirăfoindu-
seşiuniiîncepurăsădeacupiciorul
înpietreledelîngăfoc.O
vocerăguşităsefăcu auzitădinumbra
undeiseascundeaposesorul:
— Cedracu’,Willie,cîntă-
neuncîntecadevărat.Cîntă-neunu’
despreRobinHo d.
— Cine-iălacare-azisasta?
SpadaluiCullyzvîcnizăngănind din
teacă,iarelîşiîntoarsecapulcercet
ătordelaunullaaltul. Chipulîipăru
deodată palid şiistovitca o bucată
stoarsă de lămîie.
— Eu am
spusasta,ziseMollyGrue,caredefapt
nu vorbise. Oameniis-
ausăturatdebaladeşidevitejiiletal
e,căpitanedragă. Chiardacăţile-
aiscristusingur.
Cully tresări şi-i aruncă o
privire dintr-o parte lui
Schmendrick.
— Dar tot pot să fie socotite cîntece
populare, nu-i aşa, învăţatule?
întrebăcuvocescăzută,nesigură.Lau
rmaurmelor.
— Dareunusîntunînvăţatdintreacei
a,spuseSchmendrick.
Îţispundreptcănu.
— Adică,nu tepoţiîncredeîn
oameniidin poporsă laşipe mîna
lorchestiide-astea
importante,epice.Aştia le-ncurcă
pe toate.
Un tîlharmaivîrstnic,înfăşuratîn
vestmintedecatifeauzată,
păşiînainte,dintreceilalţi.
— Căpitane,dacă e vorba decîntece
populare,şivăd că n- avem
încotroşitrebuiesăfievorba,atuncie
uzicc-artrebuisăfie
cînteceadevăratedesprehaiduciadev
ăraţi,nu despreviaţaasta
deminciunăpecare-oducem noi.Nu
tesupăra,căpitane,da’la
dreptvorbindnu preaducem
noioviaţăveselă,dacăstăm săne
gîndim.
— Baeu sîntveseldouăzecişipatru
deorepezi,DickFancy,
spuseCullycurăceală.Adevărulăstae
.
— Şinicinufurăm
delabogaţicasăledăm
săracilor,segrăbi
săspunămaideparteDickFancy.Furăm
delasăraci,pentru că
ăştianunisepotîmpotrivi–
ceimaimulţi–şibogaţiiiaueidela
noi,pentru căne-
arstîrpicîtaibatedin palmedacă şi-
arpune minteacunoi.Nustăm să-
ljefuim peporculălagrasşilacom de
primarladrumulmare;îiplătim
tributlafiecarelunăcasăne lase elîn
pace.N-am răpitde cînd sîntem vreun
episcop mai fudul,să-lducem să-
lţinem ostatecîn
pădure,şiaicisămaişi benchetuim cu
elşisă-lomenim,pentru
căMollynicin-areoale
calumeasăfacămîncare,şipeurmănici
noin-am fiotovărăşie
preanobilăpentru vreun
episcop.Cînd neducem
travestiţiprin tîrguri,nu cîştigăm
niciodatălatrasulcu arculsau
laaruncarea inelelor.Auzim
uneorivorbe frumoase despre cum ne-
am mai schimbatcîndnepunem
altehaine,darastaetot.
— Am trimisşieu
odatăotapiserielaun
concurs,îşiaminti Molly.A
ieşitapatra.A cincea.Eraun
cavalerstînd deveghe– darîn
anulălatoatălumeafăcusetapiseriic
u cavaleristînd de
veghe.Dintr-o dată începuse să se
frece la ochicu pumniiei
noduroşi.O,dracu’săteia,Cully!
— Ce?Cevrei?
zbierăacestaexasperat.Evinameacăn
uteţii detapiserii?Odată ce-
aipusşitu mîna pe-un bărbat,ailăsat
draculuisăţiserisipeascătoatetale
ntele.Nu maicoşi,nu mai cînţi,n-
aimaifăcutşitu
vreoînluminurăpecîte-un manuscris
deanidezile–şice-aifăcutcu
violaaiadagambapecareţi-o
găsisem?
SeîntoarsecătreSchmendrick:Parc-
am fiînsuraţide-a
binelea,cîndovezicum
selasăpetînjeală.Magicianulapucăs
ă
schiţezedincapunsemndeaprobare,da
rseîntoarsesăseuite înaltăparte.
— Cît despre dregerea
nedreptăţilor, despre lupta pentru
libertăţilecetăţeneşti,şialteches
tiide-astea,spuseDick Fancy, asta
n-arfi partea cea mairea – vreau să
spun că-n ce mă priveşte,eu nu
sîntdin ăiacaresedau în
vîntdupăcampaniişi
cruciade;uniisîntşialţiinu-
s,deundenu eniciDumnezeu nu cere–
da’uitecănepuişipenoisădăm cu
guracu cîntecele astea,cănoifacem
codru’verde,şi-iajutăm
peceinăpăstuiţi.Şi
tuştii,Cully,căn-ofacem,noiîidăm
penăpăstuiţipemînalegii casăluăm
baniiderăsplată,şicînteceleastean
u-sdecîtomare plictiseală,şiăsta-
iadevărul.
CăpitanulCullyîşiîncrucişăbraţel
epepiept,ignorîndrînjetele
princareoameniiluiîlaprobaupeDick
.
— Tuzi-icucîntecelealea,Willie.
— Ban-am
sălezicdeloc.Menestrelulstaţeapăn
şipăreacă n-avea de gînd să-
şimairidice niciodată mîna spre
coardele
lăutei.Şiadevărulecănicinu te-
aibătutvreodatăcu fraţiimei
pentruvreunsmarald,Cully.Le-
aiscrispurşisimpluoscrisoare,
pecarenicin-aivruts-osemnezi.
Cully îşi trase braţul îndărăt, şi
ascuţişurile pumnalelor
sclipirăprintreceidinjurulfocului
,caşicum cinevaarfiaruncat
deodatăunpumndecărbunipejăratec.A
tunciSchmendrickfăcu
iarăşiunpasînainte,surîzîndgrăbit
.
— Dacă-midaţivoie să vă propun un
altfelde a ne trece timpul,sugeră
el,de ce nu l-aţilăsa peoaspetele
vostru să-şi
cîştige odihna în noaptea
asta,printre voi,arătînd şielcu ce
poatesă vă distreze?Eu nu ştiu nicisă
cîntdin gură,nicidin lăută,însă
cîteceva totştiu şieu să fac,şis-
arputea ca unii
dintrevoisănumaifivăzutaşacevapînă
acum.
JackJinglyseînvoinumaidecît:
— Zău
aşa,Cully,’mnealuiemagician!Să
semaidistrezeşi
băieţii.MollyGruemormăişiea,edrep
tniştegeneralizăripripite
desprevrăjitoriiluaţiîn
bloc,însăoameniiîşiieşiserădin
firede bucurie,ţipînd şiaruncîndu-
se în sus uniipe alţii.Singura
împotrivire o arătă căpitanul Cully
însuşi, care protestă cu tristeţe:
— Da,da'cefacem cu cîntecele?
Învăţatulnostru trebuiesă
ascultecîntecelepentrucartealui.
— Şiam să leşiascult,îlîncredinţă
Schmendrick.Darmai
tîrziu.Cullyseluminăatuncilafaţăş
ilestrigăoamenilorsăse dea la o
parte,să-ifacă loc.Eise aşezară sau
se lungiră în umbră,privind cu
rînjetelargipefaţăcum Schmendrick
începu să-
şidepenescamatoriilecelevechicu
care-idistraşipeţăranii
ceveneaulaBîlciulMiezuluideNoapte
.Camagie,totulşchiopăta,
însăelîşispuneacăsîntşiaşalucruri
destuldebunepentru o adunăturăcum
erauceicarealcătuiauceataluiCully
.
Îijudecasegreşitînsă.Băturădinp
almelaineleleşibasmalele
luinesfîrşite,la
peştişoriiauriişila aşiide cupă pe
care şi-i
scoteadinurechi,searătarăcuviinci
oşişibinecrescuţi,darcîtuşi
depuţin cuceriţidevrăjilelui.Cum
nicielnu leoferea magie
adevărată,nuputeasăscoatădelaeiîn
cîntareadevărată;şicînd
unuldinfarmeceîimaişidădeagreş–
caatunci,depildă,cîndle
promisesecăaresăpreschimbeoraţăîn
tr-ofaţăbisericeascăpe careeis-
opoatăprădacum
secuvine,şinureuşisădealaiveală
decîtunpumndemaţedepasăre,şicrude
încă–eibăturădoar
dinpalme,totatîtdeîngăduitorişide
cugîndulaiureacaşicum i-
arfireuşitscamatoria.Eraunpublicde
săvîrşit.
Cullysurîdea nerăbdător,şiJack
Jinglyîncepusesă moţăie,
însăpemagician
îlnecăjeafaptulcăvedeadezamăgirea
în ochii neliniştiţiailuiMolly
Grue.Un fior de mînie îlstrăbătu pe
neaşteptatefăcîndu-
lsărîdădeodată.Lăsăsă-ilunecedin
mîini
celeşaptemingirotitoarecaresefăce
au totmaistrălucitoarepe
măsurăceleroteaîndemînatecprin
aercu amîndouămîinile(în
serileluibunelefăceachiarsăiafocd
e-abinelea),aruncălao
partetoatepălăriiledemătasădecare
isefăcusedemultsilă,şi-
şiînchiseochii.
„Făcevrei“,îişoptiputeriimagicepe
careşi-o simţeadeodată.
„Făcevreitu.“
Şiea suspină în trupullui,pornind
deundeva din adîncuri tainice –
poate din omoplaţi, poate din
măduva fluierului
picioarelor.Inimaiseumpluşi
seumflăcaopînzădecorabie,şi
întrupisestîrnicevamaisigurdesine
decîtsimţisepînăatunci
vreodată.Îivorbea cu
glasulluichiar,poruncindu-
i.Sfîrşitde
putereaaceastacaresenăscusedeodat
ăînel,căzu îngenunchi,
şirămaseaşa,aşteptîndsăredevinăia
răşiSchmendrick.
Măminunezce-oififăcut.Defăcut,am
făcutoricum ceva.
Deschiseochii.Ceimaimulţidintre
tîlharihohoteau în gura
mare,şiarătau cu
degetelelatîmple,bucuroşicăaveau
prilejul să-
şibatăjocdeelpefaţă.CăpitanulCull
yseridicaseînpicioare,
gatasăanunţecăparteaastadedistrac
ţiiluasesfîrşit.Şiatunci,
MollyGruescoaseunţipătcuglasultre
murat,plindespaimă,şi
cutoţiiîntoarserăcapulsăvadăcevăz
useea.Unbărbatstrăinîşi
făcuseapariţiaînluminiş.
Era îmbrăcattotîn verde,maipuţin o
scurtă cafenie şio
pălărioarătotcafenie,pusăîntr-
oparteşicu opanădecocoşde
munteînfiptăîn
ea.Erafoarteînalt,preaînaltpentru
un om ca
toţioamenii;arculîiatîrnapeumăr,a
proapelafeldelungcaşi Jack
Jingly,şisăgeţile
luiarfifosttocmaibune ca lăncisau
ghioagepentrucăpitanulCully.Fărăs
ălebagecîtuşidepuţinîn
seamăpevreunadinumbrelecareîncrem
eniserăînzdrenţelelor în
jurulfocului,străbătu
luminişulşipieri,fără un suflu,fără
vreunzgomotdepaşi.
Dupăelvenirăalţii,cîteunulsaucî
tedoi,uniivorbindîntreei,
mulţidineirîzînd,însăniciunulnelă
sîndsăseaudănicicelmai
micsunet.Toţiaveauarcurilungiagăţ
atepeumerişicutoţiierau
învestmîntaţiîn verde – toţiîn
afară de unulcare se arătă
înfăşuratînstraiestacojiidin
creştetpînă-ntălpi,şideunaltul,
ascunsîntr-
orasăcafeniedecălugăr,cusandaleîn
picioareşicu
pînteceleuriaşstrînsîntr-
ocingătoaredefunie.Unulmîngîia o
alăutăşicîntatăcuttrecîndprinfaţa
lor.
—E Alan din
vale.WillieGentleeracelcarevorbis
e.Iaauziţi
ceterţeia.Voceaîisunagolaşăcaunpu
ideraţă.
Fărăefort,mîndri,graţioşicanişt
egirafe(chiarşicelmaiînalt dintre
ei,un lungan cu
ochiiblînzi),arcaşiistrăbătură
încet
luminişul.Laurmă,mînăînmînă,trecu
răunbărbatşiofemeie.
Chipurilelorerau frumoasecaşicum
n-arficunoscutniciodată
frica.Părulgreu alfemeiistrălucea
ca o taină,ca un norcare
ascundeluna.
— O,exclamăMollyGrue.Marian.
— Robin Ho d e un mit,spuse nervos
căpitanulCully.Un
exempluclasicdepersonalitateeroic
ădinfolclor,sintetizatădintr-
onevoieobiectivă.ŞiJohn
Henrytotaşa.Oameniiau nevoiede
eroi,darniciun om nu se poate ridica
vreodată la înălţimea
necesităţii,şiastfellegendaseîntr
upeazăîn jurulunuisîmbure de adevăr
ca o perlă.Nu-icine ştie ce
scamatorie,la drept vorbind.
Chipeşulcam
trecutcareeraDickFancyseurniprimu
l.Toate siluetele,în afară de cele
două de la urmă,se pierduseră în
întuneric,cînd se năpustidupă
ele,strigînd cu glas răguşit:
„Robin,Robin,Domnule Ho
d,seniore,stai,aşteaptă-mă!“Nici
bărbatul,nicifemeia nu-
şiîntoarseră capulspre el,dar toţi
oameniidin ceata luiCully – cu
excepţia luiJack Jingly şia
căpitanuluiînsuşi– dădură buzna
spre marginea luminişului,
îmbulzindu-se şicălcîndu-se în
picioare, împrăştiind tăciunii
focului,astfelcăluminişulîncepusă
seumpledeumbre.„Robin!“
strigau;şi:
„Marian,Stacojiule,MiculeJohn–
întoarceţi-vă!Veniţi
îndărăt!“Schmendrick începu să
rîdă,fără să sepoată stăpîni,
darcuunfeldeduioşie.
Maipresus de glasurile lorurla
căpitanulCully:„Proştilor,
tîmpiţişicăzuţilaminteacopiilor!
Afostominciună,ovrajătotul! Nicinu
există Robin Ho d!“ Însă
tîlharii,scoşidin minţide
spaimacăau să-
ipiardăpeceioclipăzăriţi,fugirăpr
in pădure
dupăstrălucitoriiarcaşi,împiedicî
ndu-sedebuşteni,prăvălindu- se
prin mărăcinişuri,jeluindu-
se,înfometaţiparcă,pe cînd se
risipeauînurmărirealor.
NumaiMollyGrueseoprişiaruncăopri
virepesteumăr.Faţa îiardea,albă.
— Nu,Cully,tocmaipedos,îistrigă.
Cenuexistăcuadevărate
unulcatine,sau camine,sau
canoitoţi.Robin şiMarian sînt
adevăraţi,şinoisîntem o
închipuire!Peurmă alergă şiea mai
departe strigînd: „Aşteptaţi-mă,
aşteptaţi-mă!“, ca şi ceilalţi,
lăsîndu-ipecăpitanulCully
şipeJack Jingly însinguraţilîngă
foculcălcatînpicioare,săasculterî
sulmagicianului.
Schmendrick aproape că nicinu băgă
de seamă cînd eise aruncară asupra
lui,apucîndu-lfiecare de cîte un
braţ,să-l
ţintuiascălocului;şinicimăcarnu
tresăricîndCullyîlîmpunse
cuunpumnalsubcoaste,şuierîndu-i:
— Astaafostodiversiuneprimejdioa
să,seniorulecarestrîngi
cîntece,şichiarogrosolănie.Arfifos
tmaicinstitsăspuicăn-ai chefsă
asculţicînteceledespremine.Pumnal
ulseînfipseceva maiadînc.
DepartedetotîlauzipeJackJinglymo
 rmăind:
— Nu-
iăstaînvăţatcaresăcautecîntece,Cu
lly,şinicivrăjitor
caresărătăceascăpedrumuri.Acum
îlrecunosc.E feciorullui
Hagard,prinţulLir,totatîtdehapsîn
caşitaică-suşi,neîndoios,
priceputînartaneagrăafarmecelor.D
arstăpîneşte-te,căpitane– mortn-
avem cefacecuel.
Cullyîşicoborîglasul.
— Eştisigur,Jack?Păreaunom
atîtdecumsecade.
— Uncaraghioscumsecade,vreisftsp
ui.Da,Lirsepricepesă facă pe-ăla
careniciusturoin-a mîncatnicigura
nu-imiroase, toţimi-
auspus.Facepeprostul,daredraculgo
lcîndevorbasă
tetragăpesfoară.Iagîndeşte-
tenumaicum s-aprefăcutcă-idin
ăiacucărţiledecîntece,casăteducăd
enas.
— Da’nu m-am
lăsatdelocdusdenas,Jack,protestăC
ully. Nicioclipă.Poatecăaşavis-
apărutvouă,da’şieumăpricepsă-
itragpesfoarăpealţii,săştii.
— Şipe urmă,cum l-a scornit pe
Robin Ho d,ca să le
suceascălaainoştricapetele,şisă-
iasmuţăîmpotrivata.Numai
că,vezi,cu astas-adatdegol,şi-
acumas-aars,aicirămîne,în
mînanoastră,chiardacătaică-
suotrimiteşiTaurulStacojiusă-l
scape.
LaastaluiCullyisecam
tăierespiraţia,însăuriaşulîlînşfă
că iarpemagician,carenicinu
segîndeasăopunăvreorezistenţă,
şi-
ldusepesuspînălauncopacenorm,unde
-llegăcufaţaspre trunchişicu
braţelepetrecutepedupă
trunchiularborelui.În toată vremea
asta,Schmendrick chicotea
încetişor,şichiar îi
uşurătreabaîmbrăţişîndcopaculcudr
agoste,caşicum arfifost
onouăiubită.
— Aşa,spuse Jack Jingly în cele din
urmă.Acuma,staişi păzeşte-
lînnoapteaasta,Cully,cîtdorm
euniţel,şidimineaţamă
duceularegeleHagard,săvădcepreţpu
nepefecioru-su.S-ar
puteasăajungem
cutoţiisenioricudaredemînăînmaipu
ţinde- olună.
— Şicefacem cu oamenii?
întrebăCullyîngrijorat.Orsăse
maiîntoarcă,cecrezi?
 Uriaşulcăscăşiseîntoarsesprefoc.
— Vineidimineaţa,şi-
orsăfieabătuţi,şi-orsăstrănutede-
ai săzicicăce-iaia,aşac-
osătrebuiascăsă-
iieimaiuşorovreme. Se-
ntorcei,cănu-
ssoiuldeoamenicaresădeacevadin
mînă chiarpedegeaba,cum
nicieunusîntde-
aldeăştia.Altminteriar
fistatşiRobin Ho d ăla cu
noi,aici.Acuma îţidorescnoapte
bună,căpitane.
După cesedepărtă el,nu
semaiauziniciun sunet,decît
ţîrîitulgreierilorşichicotelileîn
ăbuşitealeluiSchmendrickcare-
şistrîngeamaidepartecopaculînbraţ
e.Foculsestingeaîncet,iar
Cullyseroteaîncercuri,oftîndcufiec
arecărbunecaremureasub spuză.În
cele din urmă,se aşeză pe un ciotşi-
ivorbiastfel magicianuluicaptiv:
— S-
arputeacuadevăratsăfiifeciorulrege
luiHagard,spuse, gînditor, şi nu
învăţatul care culege cîntece, aşa
cum te-ai
prefăcut.Daroricine aifi,ştiifoarte
bine că Robin Ho d e o
povesteşicăadevărul-
adevăratsînteu.Şiuite,n-
orsăsestrîngă
baladedespremine,decîtdacălescriu
eu;altfelcopiiideşcoală n-
ausăciteascădesprefaptelemeledevi
tejie,şin-ausăsejoace de-
amineşide-
aceatamea.Şicînddascăliiausăscorm
onească prin poveştile de
demult,şiînvăţaţiiau să cearnă prin
sita
înţelepciuniilorcînteceledinvechi
mesăvadădacăRobinHo da existat cu
adevărat vreodată, n-au să găsească
niciodată, niciodată
numelemeu,decîtdac-au să spargă
coaja lumii,să-i
cautesîmburelecelmaiadevărat.Dart
u ştii,aşacăacumaam să-
ţicîntcîntecelecăpitanuluiCully.E
lafostun tîlharbun,cu inima
deschisă,care-ijefuia pe
bogaţişile împărţea averile
săracilor.Casemn
demulţumireşirecunoştinţă,oamenii
simpli
aufăcutacesteversurifărăpretenţii
despreel.
Dreptcareilecîntăpetoate,adăugî
ndu-lşipecelpecarei-l mai recitase
înainte Willie Gentle. Se oprea
adesea să facă
observaţiidespreschimbărilederitm
,rimeleasonanteşimodurile
melodice.
 VI
CăpitanulCully adormila stanţa a
treisprezecea dintr-al
nouăsprezecelea
cîntec,şiSchmendrick –care
încetase să rîdă cevamaidevreme–
seapucăpedatăsăseeliberezedinlegă
turile care-lţintuiau de
copac.Trăgea de ele din toate
puterile,însă
frînghiaerarezistentă.JackJinglyî
lînfăşurasedealtfelîndestulă
frînghiecasăfipututpriponiînsigura
nţăocorabiemaimicăcu
pînze,şifăcusenoduridemărimeaunei
ţestefiecare.
„Binişor,binişor”,încercasăseli
nişteascăsingur.„Unulcare
areputereasă-levocepeRobinHo d–
defapt,chiarsă-lcreze–
nupoaterămînemultăvremelegatdeunc
opac.Uncuvîntdoar,o
dorinţă,şicopaculsefacelalocoghin
dăpecreangă,iarfuniase
întoarceînierburileverzideprinmla
ştini”.Însăştia,chiarînainte dea-
şimaichemaputereapecareşi-
osimţiseadineaori,căcea
cecoborîseasupra luioclipă
pieriseacum iarăşi,lăsînd în loc
doarosuferinţă.Sesimţeacaolarvăpă
răsitădeflutureleei.
„Fă ce vrei“,murmură
încetişor.CăpitanulCully,trezitde
glasului,cîntaacum
stanţaapatrusprezecea:
 „Sînt cincizeci de săbii ’năuntru, şi-alte cincizeci
afară, Şi teamă mi-e, căpitane, c-au să ne facă de-
ocară.
Şi Cully, viteazul, răspunde: – Ha, ha, nu vă-nfricaţi,
Pot să fie o sută de săbii, noi sîntem şapte bărbaţi.”

— Banădăjduiescc-au
săvătaiepetoţi,îispusemagicianul,
însăCullyadormisedin
nou.Schmendrick
încercăatuncicîteva
farmecemaimăruntecasăseelibereze,
însănu-şiputeamişca mîinileşinu-
imaierainimalaasemeneascamatorii.
Ceacese
întîmplăînschimbfupurşisimplucăse
îndrăgosticopaculdeel
deodată,şiîncepusă-
imurmuredrăgăstoscebucurieerasăfii
pe vecieîmbrăţişatdeunstejarroşu.
„Mereu,mereu”,îisuspinacîte o
creangă,„credinţă şistatornicie
maimare decîtar putea-o merita vreun
om.Am să-ţipăstrezîn
amintireculoarea ochilor, cînd
nimenialta pelumenicin-aresă-
şimaiaducă amintede numeletău.Nu-
ialtănemuriredecîtiubireauneifiice
apădurii”.
 — Darvezicăeusîntlogodit,sescuză
Schmendrick.Cuotisă. Încă din
copilărie.Unire prin zapis,fără
putinţa alegerii.Fără
speranţă.Povesteaastaanoastrănuse
vaîmplininiciodată.
Un
vîntdefuriescuturăstejarul,caşicu
m ofurtunăs-arfi
abătutnumaiasupraluidintoatăpădur
ea.„Furtunăşitrăzneşte
pecapulei!”foşnistejarulcu
sălbăticie.„Afurisităesenţămoale,
coniferăblestemată,mincinoasăverz
itură–darean-aresăteaibă
niciodată!O sămurim
împreună,şipădureaîntreagăvapăstr
aca
peuntezauramintireanefericiriinoa
stre!“
Cît era de lung, Schmendrick simţea
trunchiulcopacului
zvîcnindcaoinimă,şioclipăîifuteam
ăcăaveasăsedespiceîn două de furie.
Ochiurile funiei care-l ţineau de
trunchi se
încordautotmaimultpetrupului,şino
apteasefăceaîncetroşie
şigalbenă.Încercăsă-
iexplicecopaculuicăiubireaegenero
asă tocmaipentrucăniciodatăn-
aresăajungăsăfienemuritoare,şi
apoisegîndisă-
lstrigepecăpitanulCully;darnuizbu
tisăscoată decîtun
sunetînăbuşit,asemenea
uneicrengitrosnind în vînt.
„Areşieacelemaibuneintenţii”semaig
îndi,şiselăsăîn voia iubirii.
Şiatuncilegăturileisedestinserăp
eneaşteptate,tocmaicînd
maitrăgeaodatădeele,şicăzu
lapămîntpespate,zbătîndu-se
sătragăaerîn
piept.Licornaseînălţaîn
faţalui,întunecată,de
culoareasîngelui,aşacum ovedeau
privirileluiînceţoşate.Şiîl
atinsecucornulei.
Cîndizbutisăseridiceînpicioare,
easeîntoarsesăplece,dar
magicianulourmă,păşind cu grijă să
ocolească stejarul,chiar dacăacum
copaculsearătanemişcatşiliniştit,
caoricearbore caren-
arfiiubitniciodată.Cerulera
întunecatîncă,darera o întunecime
apoasă prin care Schmendrick putea să
vadă cum
înoatăzorileliliachii.Noriigreide
argintsetopeauvăzîndcuochii
pemăsurăceseîncălzeacerul;umbrele
sescămoşau,suneteleîşi pierdeau
contururile,şiformeledeacum nu
ştiau încăceaveau
săajungăpestezi.Chiarşivîntulstaş
iseîntrebaceaveasăfacă deacum
înainte.
— M-aivăzut?
oîntrebăpelicornă.Teuitailamine
învremea
asta?Aivăzutce-am făcut?
— Da,răspunseea.Eravrajaadevărată
.
Simţămîntulcăîşipierduseputereai
seîntoarseîntrup,rece
şiamarcaospadă.
— Daracum apierit,spuse.Am avut-
o–m-astăpînitoclipă– daracumas-
adus.N-am pututs-
oţinînmine.Licornaîiplutea
prinfaţă,tăcutăcaunfulg.
Deundeva,deaproape,unglascunoscu
tîivorbi,spunîndu-i:
— Nepărăseştiaşadedevreme,magici
anule?Băieţiloraresăle
parărăucănuşi-
auluatrămasbundelatine.
Îşiîntoarsecapulîntr-
acolo,şiovăzu
peMollyGruesprijinită de un
copac.Vestmintele şipărul,murdare
deopotrivă,ise
zdrenţuiseră,picioarelegoaleîiera
u în-sîngerateşimurdarede
noroaie,şisurîdeaspreelcurînjetde
liliac.
— Bau,îispuse.SîntFecioaraMarian.
Daratunciovăzupelicornă.Nufăcun
iciomişcare,nuspuse niciun
cuvînt,însăochiieiîntunecaţisefăc
urădeodatămarişi plinidelacrimi.O
clipălungănu seclintidin
loc;peurmă,cu
fiecaredinpumniîşiapucăunghem
dintivulrochiei,şigenunchii
iseîntreţesurăîntr-
unfeldeploconealătremurătoare.Gle
sneleîi erau încrucişate
şiochiiîierau coborîţiadînc,însă
cu toate
acestealuiSchmendrickîimaitrebuio
clipăsă-şideaseamacă
MollyGruefăceaoplecăciune.
Izbucniîn rîs,şiMolly săriîn
picioare,înroşindu-se de la
rădăcinapăruluipînălaadîncituragî
tului.
— Unde-aifost? strigă ea.Dracu’să
teia,unde-aifostpînă acum?
SchiţăcîţivapaşispreSchmendrick,
însăochiiîipriveau
dincolodeel,cătrelicornă.
Cîndîncercăsătreacăpelîngăel,mag
icianulisepuseîncale.
— Nu
poţisăvorbeştiaşa,îispuse,încănes
igurcăMollyarfi recunoscut-o pe
licornă.Nu ştiichiar deloc cum să te
porţi, femeie?
Şinicinusecadesăfaciplecăciuni,aş
a.
Însă Molly îlîmpinsela o parte şi-
şicontinuă drumulcătre
licornă,cercetînd-
ocurăutate,caşicum
arfivorbitcuvreovacă
rătăcitădelapăşune:
 — Unde dracu'aifost? În faţa
silueteialbe şia cornului
strălucitorallicornei,Molly apăru
deodată măruntă,asemenea
uneigîngăniicu
glasascuţit,însădedataaceastalico
rnafu cea care-şiplecăochii.
— Acumasîntaici,spuseea
înceledinurmă.
Mollyrîse,şibuzeleîidez
golirădinţii.
— Şice-
mifoloseştemiecăeştiacumaaici?
Unde-aifostacum douăzecideani,acum
zeceani?Cum îndrăzneşti,cum demai
îndrăzneştisă mitearăţiacum în
faţă,cînd eu am ajunsaşa ceva?
Îşiflutură mîna prin aersă
iseînfăţişeze:faţa pustiită,
ochiigoi,inimaîncetofilindu-i-
se.Maibinearfifostpentrumine
sănumaifivenitniciodată;dece-
aivenittocmaiacum?Lacrimile
începurăsă-
ilunece,deoparteşidecealaltăanasu
lui.
Licornanurăspunsenimic,şiSchmend
rickvorbielînceledin urmă:
— Aceastadeaiciesteultima.Esteult
imalicornădinlume.
— Cred şieu că e
ultima,pufniMolly.Trebuia să fie
chiar
ultimalicornădinlumecasăisearatel
uiMollyGrue.Îşiîntinse atuncişiea
mîna,să-şilase palma peste
cornullicornei;însă amîndouă se
înfiorară o clipă,trăgîndu-se fiecare
îndărăt, şi mîngîierea eiajunse să
se aşeze pe loculmereu înfioratde pe
botullicornei.Mollyspuse:Nu-
inimica.Teiert.
— Licornelenu
sîntfăcutecasăfieiertate.Magicianu
lsimţea cum ameţeşte de gelozie, nu
numai la atingerea aceasta
mîngîietoare,cişipentru acelceva
care semăna cu o taină stîrnindu-se
acum între licornă
şiMolly.Licornele sîntpentru
începuturi,spuseel,pentru
nevinovăţieşipuritate,pentru cea
ceestenou.Licornelesîntpentrufete
tinere.
Mollymîngîia acum
gîtullicornei,cu sfială
desăvîrşită,ca şi cum
arfifostoarbă.Îşişterselacrimilemu
rdaredecoamaalbăa licornei.
— Nupreatepricepitulalicorne,spus
e.
Ceruleraacum
cajadulbătîndîncenuşiu,şicopaciic
are,cuo clipă înainte,se
maitrăseseră încă în întuneric,erau
copaci adevăraţiiarăşi,şuierînd în
vîntulzorilor.Schmendrick vorbicu
răceală,privind-opelicornă:
— Trebuiesămergem
maideparte,noi.
Mollyîncuviinţădeînd
ată.
— Da,pînănu setrezescăştia,şinu-
ţitaieberegatacăţi-ai
bătutjocdeei,săracii.
Aruncăoprivirepesteumăr.Măgîndeam
c-aşmaifivrutsăiau cu
mineniştelucruri,daracumanu mai
aunicioimportanţă.Sîntgata.
Schmendrickîităiedrumuldinnou,fă
cîndunpasînainte.
— Tun-
aidecesămergicunoi.Noisîntem
porniţiîntr-omare
căutare.Glasulşiochiiîierau
cîtdesolemniputeaelsălefacă, însă
simţea că nasulîltrădează,că e
încurcatşinesigur.Nu
fuseseniciodatăînstaresă-
şistăpîneascăaşacum trebuienasul.
ChipulluiMollyiseînchiseînfaţă,
asemeneaunuicastelcare şi-ar fi
rostogolit deodată în afară tunurile
şibombardele şi
ceaunelecuplumbtopit.
— Şicine-ăifitusăspuiNoi?
— Eu sîntcălăuza
ei,spusemagicianuldîndu-
şiimportanţă. Licorna scoase un
sunetblînd,plin de uimire,asemenea
unei pisicichemîndu-
şipuii.Mollyrîsetare,şiscoaseşiea
carăspuns acelaşisunet.
 — Nupreatepricepitulalicorne,rep
etăea.Telasăsăviişitu
cuea,nuînţelegdece–cănevoien-
areînniciunfeldetine.Nici
deminen-
arevreonevoie,ştieDumnezeu,darmăi
aşipemine. N-aidecîts-
oîntrebipeea.Licornascoasedinnou
acelaşisunet stinsşi,totcaun
castel,chipulluiMollyîşicoborîpun
ţileşi-şi
deschiselargchiarcelemaidepeurmăt
ainiţe.Întreab-opeea, spuse.
Schmendrick ştiaceaveasă-
irăspundălicornadupăfelulîn
careisestrînsedeodatăinima.Arfivru
tsăpoatăînduratotulca
unînţelept,însăinvidiaşigolulînca
resesimţeadeodatăînchisîl
dureauatîtdetare,încîtseauzistrig
îndcutristeţe:
— Niciodată!Ţi-ointerzic–
eu,Schmendrickmagicianul!Vocea
iseînăsprise,şipînăşinasulîiajuns
eseameninţător.Fereşte-te
sătrăieştimîniaunuivrăjitor.S-
otrezeşti,vreau săspun.Dacă-
mipunîngîndsătepreschimbînbroască
.
 — Dacă-
ţipuichiaraşacevaîngînd,euchiarcă
măprăpădesc
derîs,spusebinedispusăMollyGrue.L
abasmecuzîne-ţimerge cum
îţimaimerge,dardin smîntînănu
maifacitu unt.Ochiiîi
strălucirădeodată,caşicum şi-
arfiînţelesun gîndurît.Vino-ţi
înfire,omule,spuse.Ce-
aveaidegîndsăfacitucuultimalicorn
ă dinlume–s-oţiiîntr-ocuşcă?
Magicianulse întoarsecu
spatele,să n-o lase pe Molly să-i
vadăchipul.N-
opriveapelicornăînfaţă,citrăgeado
arcucoada
ochiuluispreea,cufereală,caşicum
s-arfitemutsănufiesilit să-idea
înapoiimaginilepecarelefura
astfeldela ea.Albă şi tainică,şicu
cornuldinfruntestrălucindu-
iînluminadimineţii,
eaîlpriveacu oblîndeţepătrunzătoar
e,însăelştiacăn-opoate
atinge.Îispusefemeiisubţiricaungh
impedealături:
— Nicimăcarnuştiiîncotroneîndrept
ăm.
— Crezică-mipasă măcar atîtica?
îlîntrebă Molly.Şimai
scoaseodatăsunetulacela,cadepisic
ă.
Schmendrickspuse:
— Călătorim către
regele Hagard. Îl căutăm pe
Taurul Stacojiu.
PieleadepetrupuluiMollyîngheţăo
clipădespaimă,dincolo deceaceşi-
arfipututînchipuioaseleeisau
deceace-iştia inima însă îndată
licorna îisuflă încetişorîn
palmă,şiMolly surîseînchizîndu-
şidegetul,săstrîngăînpumncăldura.
— Atunciînseamnăc-
aţipornitpeundrum greşit,spuse.
Soarelerăsăreatocmaicînd
eaîiconduseîndărătpedrumul
peundeveniseră,prinfaţaluiCullyîn
căadormit,chircitacolope
ciotulluide
copac,şiapoimaideparte,străbătînd
luminişul. OameniiluiCully
seîntorceau;seauzeau trosnind
peaproape crengimoarte,şiprin
tufişuriseauzeau
trupuristrecurîndu-se greoaie.O
datăfurăsiliţisăseascundărepedeîn
tr-unmărăciniş, cînd
doidintrehaiduciiluiCullyşchiopăt
arăistoviţipelîngăei, întrebîndu-
se unulpe altul,cu amărăciune,dacă
vedenia cu RobinHo
dtrecîndprinluminişfuseseadevărsa
uînchipuire.
— Le-am
simţitmirosul,spuseprimuldin
ei.Ochiiţiselasă înşelaţiuşor,te
mintprin firea lor,darsigurn-aisă
spuică
umbreleaumiros?
— Ochiisîntsperjuri,e-
adevărat,mormăiceldealdoilea,care
păreasăfiieşittocmaiatuncidintr-
omlaştină.Dartu chiarstai
săcrezice-ţispun urechile,sau
nasul,sau rădăcinalimbii?Eu
nu,prietene.Lumeaîntreagănemintes
imţurile,şisimţurilene
mintşielepenoi,şinoi,laurmaurmei,
cesîntem,ce-am puteafi
altcevadecîtniştemincinoşi?Eu,din
parteamea,nu măîncred
niciînsoliişiniciînsoli;niciîncem
isespune,şiniciîncevăd.
Adevăruls-
arputeasăexistepeundeva,darn-
ajungeniciodată pînălamine.
— Aha,spuseprimul,cu un
rînjetneguros.Daraidatşitu
fuga,canoitoţi,sămergem dupăRobin
Ho d,şi-airătăcitşitu să-
lcauţinoapteaîntreagă,şi-
lchemaişiplîngeaicaşinoitoţi. De
ce nu ţi-aicruţatosteneala
asta,dacă ştiaimaibine ce-i
adevărul?
— Păi,nu poţisă
ştiiniciodată,răspunse
celălalt,cu vocea
năclăităşiscuipîndnoroidin
gură.S-arputeasănu am nicieu
dreptate.

Erauodatăunprinţşioprinţesăaşez
aţipemalulunuipîrîu într-o
valeîmpădurită.Ceişapteslujitorip
ecare-iaveau cu ei înălţaserăsubun
copacun baldachin
stacojiu,şitînărapereche
princiară îşi lua tocmai
prînzul adus în
coşuleţe, în
acompaniamentulăutelorşitheorbelo
r.Abiadacăschimbarăvreo
vorbăunulcu altulpînă-
şiterminarămasa,şiapoiprinţesaoft
ă şispuse:
„Mda,cucîtterminmairepedecutoatăp
rostiaasta,cu
atîtmaibine.”Prinţulîncepusăcitea
scăorevistă.
„Aiputeaşitu,celpuţin.”spuseprin
ţesa,însăprinţulcitea maideparte
fără să-idea vreo atenţie.Prinţesa
făcu un semn către doidintre
slujitori,care începură să cînte o
melodie mai
vechelalăutelelor.Atuncieafăcupri
niarbăcîţivapaşi,ridicăîn
mîiniocingătoarecareluceacauntul,ş
istrigă:„Hei,unicornule, iavino!
Haide,drăguţule,aici,lamine,Bi,ma
mă,bi.“
Prinţulpufni.„Nu-
ţistrigicurcile,săştii“,remarcăel,
fărăsă- şiridiceochii.
„Decenucînţicevamaibine,înlocsăco
tcodăceşti
aşa?”
„Facşieucepot”,strigăprinţesa.
„N-am maichematniciodată
făpturidinasteapînăacum.”Dardupăo
scurtătăcere,începusă cînte:

„Eu sînt fiică de rege,

Şi dac-aş vrea, pe-ndelete,
Luna care nu are stăpînă
Mi-ar pîlpîi mie în plete.
Nimeni să nu-ndrăznească să
ceară Ce mi-am ales eu să doresc.
Nlcicînd nu mi-a fost mie foame,
Fără să am ce-mi doresc.

Eu sînt fiică de rege,

Şi-mbătrînesc, închisă mereu,
În temniţa fiinţei mele,
Strînsă-n cătuşele trupului meu.
Aş vrea să fug acuma de-a casă
Să cerşesc pe la porţi şi pe
drum, Doar să-ţi mai văd umbra
o dată, O singură, ultimă oară
acum.“

Cîntăastfel,şimaicîntăodată,şia
poistrigă:„Uni-cornule
drăguţule,puipuipui,bi,“cîtăva
vreme încă.La sfîrşitspuse,
mînioasă:„Ei,am făcutcem-am
priceputsăfac.Acumamăduc acasă.“
Prinţulcăscăîmpăturindu-
şifoaiapecareocitise.„Aiîncercat
deajunssăfacişitu cum
cerobiceiurile”,îispuse,„şinu-
ţicere nimenimaimult.Era doar o
formalitate.Acum putem să ne
căsătorim.”
„Da“,spuseprinţesa,„acum putem
sănecăsătorim.”Slujitorii începură
să împacheteze lucrurile la
loc,iarceidoicu lăutele
trecurălamuzicăsprinţară,denuntă.
Voceaprinţeseisunapuţin tristă
şisfidătoarecînd spuse:„Dac-
arexista într-adevărvietăţi
dinastea,unicorni,arfivenitvreunul
cîndl-am totchemat.I-am
strigatcîtmaiblînd
şimaiademenitorcu putinţă şiaveam
la mine şicingătoarea de
aur.Şi,bineînţeles,eu
sîntcurată,şi neatinsă.”„De
mine,în orice caz“,răspunse
nepăsătorprinţul.
„Cum
ziceam,obiceiurilepămîntuluile-
aimulţumit.Petatălmeu nu-
lpreamulţumeşti,dardacăstăm
şinegîndim,nicieu nu-l mulţumesc
chiardupă pofta inimii.Pentru aşa
ceva artrebui
chiarununicorn.”Prinţuleraun
bărbatînalt,cu chipulblîndşi
plăcutcaonalbădegrădină.
Cîndeişisuitalordispăruseră,lico
rnaieşidinpădureurmată
deMollyşidemagician şipornidin nou
ladrum.Multăvreme
maitîrziu,pecîndrătăceau printr-
oţarăundenu erau pîraieşi nu
creşteaniciun
feldeverdeaţă,Mollyoîntrebădecenu
ise
arătaseprinţeseilacînteculacestei
a.Schmendrick setrasemai aproape ca
să-iaudă răspunsul,dar rămase tot în
dreapta
licornei.Nutreceaniciodatădepartea
cealaltă,undeeraMolly.
Licornaspuse:
— Fataastaderegen-
 arfifugitniciodatădeacasăcasă-mi
vadă umbra.Dacă m-aşfiarătat,şim-
arfirecunoscut,s-arfi
speriatmairăucadeunbalaur,căcinim
eninu-iaşadeprostsă se apuce să-
ipromită ceva unuibalaur.Îmiaduc
aminte că odinioară nu-mipăsa deloc
dacă prinţesele cred sau nu în ce
cîntă.Măapropiam defiecareşi-
milăsam capulîn poalalor,şi
cîtevaau şicălăritchiarîn
spinareamea–deşicelemaimulte
eraupreasperiatesăîncerce.Daracum
numaiam vremedeele,
prinţesesauslujnicedebucătărie,sa
uce-orfi.Numaiam vreme.
CespuseatunciMolly suna
ciudatvenind din partea uneia
carenudormeanicionoapteîntreagăfă
răsăsetrezeascădemai multe orisă
vadă dacă maie licorna alături,şiale
căreivise
sclipeautoatedecingătorideargintş
idehaiducitinerişibunila
suflet.
— Prinţesele sîntcele care nu au
vreme,zise.Cerulţese şi
tragetotulodatăcu sineîn
alunecarealui,şipeprinţese,şipe
magicieni,şipeCully,săraculdeel,p
etoţi.Tuînsărămîilocului.
Tunupriveştinimicpelumeaastanumai
osingurădată.Aşvrea
săfiişitu
oclipă,cîtdescurtă,oprinţesă,sau
ofloare,sau o
raţăsălbatecă.Cevacaresănuaibărăb
daresăaştepte.
Şiîncepusăcînteostanţădintr-
uncîntecdureros,şchiopătat,
oprindu-sedupăfiecarevers,caşicum
arficăutatmereu să-şi
aducăaminteurmarea:

„Cei ce pot nu stau s-

aleagă. Pentru noi alegeri
nu-s.
Noi iubim numai ce pierdem
— Ce s-a dus, s-a dus.“

Schmendrick se întinse să privească

încordatpeste cornul
licornei,înparteaundemergeaMolly.
— Deunde-aiauzitcînteculăsta?
oîntrebă.Era prima dată că-
iadresacuvîntuldindimineaţacîndli
sealăturaseîncălătoria
lor.Mollyclătinădincap.
— Nu-miaducaminte.Îlştiudemult.
Ţinuturiledeveneau
totmaiaride,zidupă zi,pemăsură ce
mergeaumaideparte,iarchipurileoam
enilorcucareseîntîlneau sefăcuseră
amare,aşa cum şiierburilepăreau
totmaicafenii;
însăcîndoprivealicorna,Mollysesch
imbaîncetîntr-oţarămai blîndă,cu
heleşteurişipeşteri,undeflorivechi
ţîşneau înflăcări din
pămînt.Chipulmurdarşiobosito făcea
să pară numaide
vreotreizecişişaptesau
treizecişioptdeani–nu era,desigur,
maiîn
vîrstădecîtSchmendrick,deşimagici
anulaveaofaţăpe carenu
seînscriseserăanii.Păruleiaspru
înflorise,pieleaise
făcusemoale,iarglasulîieraaproape
lafeldeblîndcîndlevorbea
altorfăpturicaatuncicîndîispuneac
evalicornei.Ochiinu i-ar
maifipututfivreodatăveseli,cum nu
şi-armaifipututschimba
culoarea,săajungăverzisaualbaştri
,însăşieicăpătaserăoviaţă
nouă.Intrase în împărăţia
regeluiHagard,păşind hotărîtă cu
picioarelegoale,plinedebătăturişi
derăni,şifoarteadesea o
auzeaicîntînd.
Şifoartedepartedeea,decealaltăpa
rtealicornei,păşeatăcut
Schmendrick magicianul.Mantia
neagră ise zdrenţuia totmai
multdestrămîndu-i-setreptat,cum
serisipeapenesimţiteînsăşi
făpturalui.Ploaiacare-
idăruiseoviaţănouăluiMollynu-
lscălda
şipeelafeldebinefăcătoare,şipărea
mereumaiuscatdesecetă
şimaipustiit,caşipămîntulpecarepă
şeau acum.Peellicorna nu-
lputeavindeca.O
atingereacornuluieil-
arfipututaduce
îndărătdintremorţi,însăasupradezn
ădejdiieanuaveaputere,şi
niciasupraputeriimagicecarecoborî
seodinioarăasupralui,şi
apoiserisipise.
Astfelcălătoreau
împreună,urmîndîntunecimeacarelef
ugea
dinainteînpaledevînt,lăsîndu-
lepebuzegustdecuieruginite. Pe
aici,pe undetreceau acum,scoarţa
pămîntuluiplesnise,şi
dedesubttrupulţărîneise cojea în
adînciturişirîpe,sau se
chircearăbufnindîn
dealurirăpănoase.Ceruleraatîtdeîn
altşi palid încîtdispărea cu
totulîn timpulzilei,şilicorna
segîndea uneorică ei,toţitrei,se
tîrau desigur la felde orbişide
neajutoraţicalimacşiiînluminasoar
elui,atuncicîndlis-arfidat
laopartebuşteanulsaustîncaumedăsu
bcarearfistatascunşi pînă
atunci.Însă ea rămînea maideparte o
licornă,şiacum stăpînea puterea
licornelor de a se face
totmaifrumoase în vremurişiîn
locurirele.Chiarbroaştelorcare
mormăiau prin şanţurişiîn
copaciimorţi,lise curma deodată
suflarea cînd treceaea.
Însă pînăşibroaşteles-arfiziscă
searătau maiospitaliere
decîtpoporulposomorîtdin ţara
luiHagard.Pe aicisatele se iveau
goale printre dealuri,tăioaseca
pumnalele şipustiite de
oricevegetaţie;oameniidinpărţilea
cesteaaveauinimiînăcriteca
bereatrezită.Copiiiîiîntîmpinau
pedrum fugărindu-icu pietre să-
iîmpingă să intre prin sate,iar de
acolo îigoneau cîinii hăituindu-i.
Mulţi dintre cîinii aceştia nu se mai
întorceau
niciodatăacasă,căciSchmendrickcon
statasedeodatăcă-iplăcea
carneadecîine,şiîşicîştigaseîndem
înareadea-iprinde.Şiasta
îiînfuriapesătenimaimultdecîtunfu
rtoarecare.Einudăruiau
niciodatănimicnimănuişiştiau
cănumaiduşmaniilorşi-arfi
pututîngăduisădeacevacuiva.
Licornaobosiseacum
defiinţeomeneşti.Privindu-
şiînsoţitorii
cînddormeau,urmărindu-
leumbreleviselorcum lealunecau pe
chipuri,sesimţeaîncovoindu-
se,casubopovară,lagîndulcăle
cunoşteaacum
numele,căştiacinesîntei.Atuncipor
nealafugă
şialergapînăsefăceadimineaţă,să-
şialinedurereacare-isfîşia
inima;fugeamairepededecîtploaia,m
aiuşoarădecîtoamintire
pierdută,alergînd să prindă din urmă
timpulcînd nu cunoştea
altcevadecîtfericireadeafieaînsăşi
.Deseoriatunci,în clipele
dintreosuflaregrăbităşicealaltă,is
epăreacăSchmendrick şi Molly
muriseră de mult,ca şiregele Hagard
dealtfel,că se
întîlnisecuTaurulStacojiuşi-
lînvinsese–cătoatesepetrecuseră
deatîtdemultăvremeîncîtcopiiicopi
ilorstelelorcarepriviseră
întîmplările acestea se ofileau
acum, prefăcîndu-se încet în
cărbune–
şieacontinuasăfieultimalicornărăma
săpelume.
Pe drum,într-o seară de toamnă fără
bufniţe,trecură de o
cotiturăadrumului,pelîngăostîncă,
şiîn faţaloreracastelul.
Alunecaseîn
suspecer,delacapătuluneivăilungiş
iadînci– subţiratec şi
întortocheat, rămuros de turnuleţe
ţepoase,
întunecosşifioroscarînjetulunuiuri
aş.Mollyrîsecu guralarg
deschisă,însălicornasecutremură,c
ăciisepăreacăturnurile
strîmbepipăiaudupăeaprinaerulamur
gului.Dincolodecastel,
marealicăreacafierul.
— Cetatea luiHagard,murmură
Schmendrick clătinînd din capcu
uimire.VizuinadespaimăaluiHagard.
Sezicecăil-a
clăditovrăjitoare,şicăeln-
amaivrutsă-iplătească,aşacăeal-
ablestematcu totce-
iînel.Eaajuratcăîntr-
obunăzicastelul
acestaaresăsescufundeînmare,cuHag
ardcutot,înziuacînd lăcomia luiare
să facă marea să se reverse peste
ţărmuri.Pe
urmăascosunţipătdespaimă,cum
ţipăvrăjitoarele,şis-afăcut
nevăzutăîntr-unnordefum
puturos.Hagards-aşimutatîndată
încastel.Ziceacăniciuncastelnupoa
tefisocotitdesăvîrşitdacă nu-
lapasăvreunblestem.
— Nu-lcondamn cănu i-
aplătitvrăjitoarei,spusecu dispreţ
MollyGrue.Îmivinesăcredcăpînăşieu
,dac-aşsăriodatămai
tarepestezidurilelui,l-
aşrisipitot,capeniştefrunzeveşted
e. Oricum,nădăjduiesccă
vrăjitoarea areceva
interesantdefăcut
aşteptîndsăiseîmplineascăblestemu
l.Mareaemaimaredecît
lăcomiauneifiinţeomeneşti.
Păsări osoase se zbăteau prin
văzduh, ţipînd „Ajutorr,
ajutorr,ajutorr”,şisiluete
mici,negre,păreau să salte pe la
ferestrele fără lumină ale
castelului lui Hagard. O miasmă
umedă,înceată,ajunsepînălanărilel
icornei.
— Unde-iTaurul?întrebăea.Unde-
lţineHagardpeTaur?
— Nimeni nu-l ţine undeva pe Taurul
Stacojiu, răspunse
liniştitmagicianul.Am
auzitspunîndu-secă
rătăceştenoaptea,
iarziuazaceundeva,tupilatîntr-
opeşterăgubzidurilecastelului. O
să aflăm noicurînd-curînd,darnu asta
eproblema noastră
acum.Primejdiamaiapropiatăacoloe.
Arătăjosînvale,înlocul
undeîncepuserăsăseînfioarecîtevalu
miniţe.Acolo-iHagsgate, spuse.
Mollynu
răspunsenimic,darîşilăsăpespinare
ali-corneio
mînărececaunnor.Îşilăsaadeseamîin
ilepetrupullicorneicînd
eratristă,sauobosită,sauînfricoşa
tă.
— E oraşulregeluiHagard,spuse
Schmendrick,primulpe carel-
acuceritdupăceastrăbătutmarea,cel
pecare-lstăpîneşte
deceamaimultăvreme.Areun
renumeblestemat,deşinimeni
dintreceipecarei-am
întîlniteupînăacum n-aştiutsă-
mispună de ce.Nimeninu intră
vreodată în Hagsgate şinimic nu iese
dintre zidurile lui,decît
poveşticare să înspăimînte copiii–
monştri,vîrcolaci,vrăjitoare,demo
niziua-n amiaza mare,şitot felulde
urîţeniidin astea.Dar este într-
adevăr ceva rău în
Hagsgate.BabaFortunan-
avrutniciodatăsăvinăpînăaici,şio
datămi-
aşispuschiarcăniciHagardnusepreas
imte-nlargul
luicîtmaistăHagsgate-
ulînpicioare.Trebuiesăfiecevaadevă
rat aici.
O priveacu atenţiepeMollyîn timp
cespuneaacestea,căci singura
luiplăcere amară în zilele din urmă
fusese s-o vadă
înspăimîntatăînciudaprezenţeinepr
ihănitealicornei.Însăeaîi
răspunse liniştită, şi mîinile îi
rămaseră atîrnîndu-i fără să
tresarăde-alungultrupului.
— Am auzitspunîndu-
sedespreHagsgatecăeoraşulpecare
nu ajungenimenisă-lcunoască
vreodată cu adevărat.Poatecă
tainaluiaşteaptăsăvinăofemeies-
odezvăluie–ofemeieşio
licornă.Darce-osăfacem
atuncicutine?
Schmendricksurîsenumai.
— Eunusîntofiinţăomenească,spuse.
Sîntvinmagicianfără
puteremagică,şiastaînseamnăcăsînt
chiarunnimeni.
Caniştelucirifosforescente,lumi
niledin Hagsgatesefăceau
totmaiviipecîndlicornaseoprisesăl
eprivească,darnicimăcar
reflexulvreuneiarmenulicăreadinspr
ecastelulregeluiHagard.
Erapreaîntunericsăsevadăstrăjerii
mişcîndu-sepeparapete. Însă
deasupra văiise auzea
sunetulmolatec alarmurilor şi
loviturile lăncilorîn piatră.Erau
străjeriicare se întâlniseră şi
apoi se despărţeau continuîndu-şi
rondul. Mirosul Taurului Stacojiu
plutea pretutindeniîn
jurullicornei,cînd ea pornisă
coboarepepoteca îngustă,năpădită
despini,careducea către Hagsgate.
 VII
OraşulHagsgateaveaformauneiurm
edepicior,cu degete
prelungipornind de la laba lăţită
şiterminîndu-se cu gheare
negre,scormonitoare.Şi,într-
adevăr,pecîndcelelalteaşezăridin
regatulluiHagardpăreau
săzgîriedoarcavrăbiileîn pămîntul
aridşisărăcăcios,Hagsgateeraînfipt
adînc,de-abinelea.Străzile îierau
pietruiteşinetede,grădinileîilică
reau,şicasele,plinede
mîndrie,păreau să ficrescutdin
pămîntca arborii.La fiecare
fereastră străluceau
lumini,şiceitreicălătoriauzeau
glasuri,
cîiniilătrînd,şizăngănitulvaselor
şioaleloratîtdebinespălateşi
frecate încîtscîrţîiau parcă.Se
opriră în faţa unuipod înalt
întrebîndu-seceaveausăfacă.
— Credeţic-am luat-
opeundevapeundrum greşitşicăăsta
nu-i Hagsgate? şopti Molly. Îşi
netezea cu mîna, prosteşte,
zdrenţeleşipeticeleîn
careeraînfăşurată.Ştiam eu c-
arfifost maibinesă-
mifiluatrochiaceabună.Oftă.
Schmendrickîşimîngîieobositceafa
,săşi-odezmorţească.
— Hagsgatee,îirăspunse.Trebuiesă
fieHagsgate,şitotuşinu
simtdelocmirosdevrăjitorie,nurecu
noscsuflulmagieinegre.Şi
atunci,lacemaisîntbunelegendele,b
asmele,poveştilecu zîne? Nu
maiştiicesăcrezi,maialescîndn-
aimîncatdecîtunsingur
naptoatăziua.
Licorna nu spunea nimic. Dincolo
de oraş, departe, mai întunecos
decîtînsăşiîntunecimea,castelulre
geluiHagard se
clătinacaunuriaşcocoţatpepicioroa
nge,şidincolodecastelse legăna
încet
marea.MirosulTauruluiStacojiu se
urnea prin noapte,strecurîndu-
seîngheţatprintremirosuriledevieţ
uitoare
şidemîncarealeoraşului.Schmendric
kspuse:
— Oameniitrebuiesăfiecu
toţiipelacaselelor,bucu-rîndu-
sefiecaredecei-adatDumnezeu.Să-
istrig.
Făcu un pasînainte,aruncîndu-
şimantia într-oparte,peste
umăr,însă nu apucasesă-şideschidă
gura că o voceaspră se
făcuauzitădeundevadinîntuneric.
— Nu tegrăbisă-
ţiiroseştisuflarea,străinule,s-
arputea să maiainevoiedeea.
 Patrubărbaţirăsărirădinspateleu
nuigardviu.Doidintreeiîi puseră
luiSchmendrick săbiile în gît,în
vreme ce un altulo
supravegheapeMollycu
pistoaleleînmîini.Celdealpatrulea
se apropiedelicornăs-
oapucedecoamă;însăeasecabrădeodat
ă,
cuostrăluciresălbatecă,şiomulsări
repedelaoparte.
— Numeletău!iseadresă
luiSchmendrick celcarevorbise
primul.Era un bărbatdevîrstă
mijlocie,poateceva maibătrîn
chiar,cum dealtfelerau
toţiceilalţi,îmbrăcatîn
vestmintebune
darîntunecatelaculoare.
— Hîc,ignimagicianul,căciîlapăsau
săbiilepegît.
— Hîc,vorbigînditoromulcupistolul
.Unnumestrăin.
— Fireşte,spuseceldintîi.Toatenu
melesîntstrăine,aicila
Hagsgate.Mda,domnule Hîc,continuă
el,coborîndu-şipuţin
sabiapînăînloculundeseuneauclavic
uleleluiSchmendrick,ce-
arfisănespuiceteaduce,împreună cu
doamnaHîc,aşa,pe furiş,aici.
Schmendrickîşirecăpătăînsfîrşitg
lasul.
— Darnicinuştiubinecineefemeiaas
ta!ţipăel.Peminemă
cheamăSchmendrick,Schmendrickmagi
cianul,şisîntînfometat,
şiobosit,şipotsăfiu
şirăudacăvreau.Luaţi-
văsăbiileasteade
pemine,saudacănu,osăvătreziţicucî
teunscorpion.
Ceipatruseprivirăoclipă.
— Unmagician,spuseprimul.Tocmaice
netrebuia.
Doidintreceilalţiîncuviinţarădi
ncap,însăcelcareîncercase s-
oprindăpelicornămormăi:
— Învremuriledeazioricinepoatesă
spunăcăemagician.Nu
maiecaaltădată,lucrurileîn
carecredeam nois-au dus.Şipe
urmă,unvrăjitoradevărattrebuiesăa
ibăbarbă.
— Ei,dacă nu-ivrăjitor,spuse fără
să-şipiardă cumpătul
primul,curînd-curîndaresă-
iparărăucănu-i.Îşibăgăsabiaîn
teacă,şiseînclinăînfaţaluiSchmend
rickşialuiMolly.Eu sînt Drinn,şis-
arputeasăfiepentru
mineoplăceresăvăsalutla
Hagsgate.Ziceaţicăvăefoame,parcă.
Pentruastagăsim noiuşor un leac–
şipeurmăpoatec-osănefaceţişivoiun
serviciu,în
calitateavoastrădeprofesionişti.V
eniţicumine.
 Arătîndu-
sedeodatăîmbietorşiplindebunăvoin
ţă,îiconduse cătreun han cu
ferestreleviu luminate,în timp
ceceilalţitrei bărbaţiîiurmau
îndeaproape.Alţitârgoveţiîncepuse
ră să se arate,grăbiţi,revărsîndu-
securioşidincase,lăsîndu-
şicinaabia începută
şiceaiulaburind pe masă;astfelcă la
vremea cînd Schmendrick şiMolly se
aşezaseră în sala hanului,aproape o
sută de oamenise înghesuiau pe
băncile lungide acolo,se
îmbulzeaulauşăşiîncercausăsestrec
oareînăuntrupeferestre.
Licorna,neluată în seamă
denimeni,veniseîncetîn urmă –o
iapăalbăcuochiiciudaţi.
Bărbatul numit Drinn luase loc la
aceaşi masă cu Schmendrick
şiMolly,sporovăind fără încetare în
timp ce ei mîncau,umplîndu-
lepaharelecu
unvinnegru,gros.MollyGrue
beafoartepuţin.Şedeaprivindlinişt
itălachipurilecelordinjurul
ei,şisegîndea că niciunulnu părea
maitînărdecîtDrinn,şi
cîţivaerauchiarmultmaibătrîni.Era
cevaanumecare-ifăceape
toţiceidinHagsgatesăsemenemultlaf
aţăunulcualtul,însănu
înţelegeaîncăanumece.
— Şiacum,spuse Drinn cînd
îşiterminaseră masa,acum
trebuiesă-
miîngăduiţisăvăexplicpentru cev-am
primitatîtde necurtenitor.
— Bah,nu-
inicionevoie,chicotiSchmendrick.V
inulîlfăcea
săsesimtăbinedispusşiînlargului,i
arochiiverziîistrăluceau ca
aurul.Ce-aşvrea eu să ştiu estedin
cecauză spun toţică
Hagsgateeplindestrigoişivîrcolaci
.Eoprostie!
Drinnsurîse.Eraunom
noduroscufălciputernice,găunoase,
caaleuneibroaşteţestoase.
— E-
acelaşilucru,spuse.Ascultă.Oraşul
ăsta,Hagsgate,e
apăsatdeunblestem.
Încăpereadevenideodatăfoartetăc
ută,şiîn luminaaurieca
berea,chipurileorăşenilorpăreau
moarteşialbecaniştebucăţi
debrînză.Schmendrickrîsedinnou.
— Deobinecuvîntare,vreisăspui.Ai
ci,înţaraastafrumoasă a
bătrînuluiHagard,o duceţica pe un
alttărîm – e ca o
primăvară,caooază.Aidreptatecăsîn
teţisubovrajăaici,însă
euîmiridicpaharulpentruvrajaasta.
Drinnîlopritocmaicîndvoiasă-
şiînalţepaharul.
— Să nu beipentru
asta,prietene.Vreisă închinipentru
o
suferinţăbătrînădemaibinedecinciz
ecideani?Cam de-atunci
nebîntuiejaleaasta,decîndregeleHa
gard şi-aridicatcastelul
acolo,lîngămare.
— Decîndil-
aridicatvrăjitoarea,adică.Schmend
rickîldojeni ridicîndu-
şidegetul.Să-irecunoaştem
fiecăruiameritul,aşacum secuvine.
— A,aiauzitşidumneatapovesteaast
a,spuseDrinn.Atunci trebuiesă
maifiauzitşică Hagard arefuzats-
oplătească pe vrăjitoarecîndşi-
aterminattreaba.
Magicianulaprobădincap.
— Da,şieal-ablestematpentru
lăcomiaşiavariţialui–mai bine
zis,a blestemat castelul.Dar ce-are
asta de-a face cu Hagsgate?
Oraşulnui-
afăcutvrăjitoareiniciunrău.
— Nu,replicăDrinn.Darnicivreun
binenu i-afăcut.Eanu puteasă-
idărîmecastelul–sau n-avruts-
ofacă,pentru că-şi
închipuiacăeoartistă,şiselăudacăo
peraeinu vafiînţeleasă
decîtmaitîrziu,cu
timpul.Oricum,avenitaici,înfaţabă
trînilor din Hagsgate, şile-a cerut
să-lsilească eipe Hagard să-i
plăteascăceisecuvenea.„Uitaţi-
vălamineşiuitaţi-văşilavoi“, le
croncănea ea.„Asta-ipiatra de
încercare pentru un oraş, pentru
unrege.Unseniorcareoînşalăpeovrăj
itoarebătrînăşi urîtăaresă-
iînşeleşipeoameniilui,maidevremes
aumaitîrziu. Opriţi-
lcîtmaiputeţi,pînănuvăobişnuiţicu
el.“Drinnîşisorbi vinul şi, dus pe
gînduri, îi mai umplu o dată paharul
lui Schmendrick.Hagardnu i-
adatbani,continuăel,şiHagsgate,
spre nefericirea oraşului, nu i-a
dat atenţie. S-au purtat
cuviincioscueaşiauîndrumat-
ospreautorităţilecompetente.La
careeas-aînfuriatlaculmeşine-
aţipatînfaţăcă,totcăutîndsă nu
nefacem niciun
duşman,tocmaibinene-am
cîştigatacum doi.Tăcu
oclipăacoperindu-şiochiicu
pleoapeleatîtdesubţiri
încîtMollyerasigurăcăpoatesăvadăp
rin ele,caopasăre.Cu
ochiiînchişi,vorbimaideparte:Atun
ciablestematcastelul,şia
blestematşioraşulnostru.Aşa
că,vezi,lăcomia luine-a atras
tuturornenorocirea.
Întăcereaîncărcatădesuspine,gla
sulluiMollyGruesunăca o lovitură de
ciocan peste o potcoavă,ca şicum s-
arfi trezit deodatăcicălindu-
liarpecăpitanulCully:
— Hagardemaipuţin
vinovatdecîtsînteţivoi,îicertăeap
e locuitoriidin
Hagsgate,căcielafostun
singurpungaş,darvoi sînteţi mulţi.
Voi singuri v-aţi cîştigat
nenorocirea asta cu
zgîrceniavoastră,nucuaregeluivost
ru.
Drinnîşideschiseochiişi-
iaruncăopriviremînioasă.
— Noinune-am
cîştigatnimic,protestăel.Pepărinţ
iişibunicii noştri-
arugatvrăjitoareasăoajute,şirecun
oscşieucă,înfelul lor,şieierau
decondamnat,la feldemultca
şiHagard.Noi, aceştiadeacum,am
fipuscutotulaltfelproblema.Şifiecar
edin
chipurileîncănudeajunsdeîmbătrîni
tedinîncăpere,seîntoarse
cucîteostrîmbăturăurîtăsprechipur
ilemaibătrîne.
Unuldintrebătrînivorbiatuncicuvo
cehîrîitoareşiscîncită:
— Aţifăcutşivoiîntocmaice-am
făcutnoi.Erau şiatunci
recoltedestrînsşiturmedeîngrijit,
cum sîntşiazi.Eraşiatunci
regeleHagard,cu
caretrebuiasăneducem traiul,cum
eşiazi. Ştim şinoifoarte bine cum
v-aţifipurtatşivoi.Sînteţicopiii
noştri.
Drinn îlfăcu sătacăaruncîndu-
ioprivirecruntă,şialţiidin sală
începură să strigemînioşi,însă
magicianulîipotolipetoţi
atuncicîndîntrebă:
— Şicareafostblestemul?E
poatecevaînlegăturăcuTaurul
Stacojiu?
Cuvinteleîisunarăîngheţate,şich
iarşiîn salaaceastabine
luminată,Molly se simţideodată
singură.Dînd ascultare unui
impulsnelămurit,adăugăşieaoîntreb
arecares-arfipărutcă
nuareniciolegăturăcucelespusepînă
atunci:
— Vreunuldintrevoiavăzutvreodatăo
licornă?
Şiatunci,ea învăţă
douălucruri:deosebirea
dintretăcereşi tăcerea
demoarte;şiapoică
avusesedreptatesă pună anume
aceastăîntrebare.Chipurilecelordi
nHagsgateîncercaudintoate
puterilesărămînănemişcate,însăsesc
himbaseră.Drinnspuse,
pronunţîndcuvintelecugrijă:
— Pe Taur nu-lvedem niciodată,
şinu vorbim despre el
niciodată.Nimicdin ceţinedeelnu
eşinu aresăfievreodată
treabanoastră.Cîtdesprelicorne,aş
acevanuexistă.N-auexistat
niciodată.Îşimaiturnă din
vinulcelnegru.Am să vă spun
cuvintele
blestemului,adăugă.Îşiîncrucişă
braţele pe pieptşi începusăcînte:

„Voi pe care Haggard îi ţine-n puterea lui,

Îi împărţiţi ospăţul împărtăşiţi şi pieirea lui.
Norocul vostru are să înflorească
Cîtă vreme turnul nu are să se
năruiască; Şi doar cineva din oraş, de
aici, iată, Poate să năruie castelul
vreodată.”

Cîţiva dintre ceilalţi îşi uniră

glasurile cu al lui ca să
psalmodiezevechiulblestem.Vocilel
eerau tristeşidepărtate,ca şicum
nicin-
arfirăsunatînsalahanului,cis-
arfirotitprinaer, undeva sus,
deasupra hornului, neajutorate ca
nişte frunze moarte.
Ceau cu toţiipechipuri?
seîntrebaMolly.Aproape-aproape
că-
miaducaminte.Magicianulşedeatăcut
alăturideea,rotindu-
şipaharuldevinînmîinileprelungi.
— Cînd vorbeleacesteaau
fostspusepentru întîiaoară,zise
Drinn,Hagardsosisedoardecurîndîn
ţaranoastră,şitoateîn jur erau încă
frumoase,înfloritoare –
toate,maipuţin oraşul
Hagsgate.Hagsgateera
peatunciîntocmaiaşa cum a ajunsde
atunciîncoacerestulţării:oaşezare
pustie,sărăcăcioasă,unde
oameniipuneaupietremaripeacoperiş
urilecolibelor,sănuleia
vîntul.Rînjicu
amărăciunecătreceilalţidin
încăpere.Recoltede strîns, turme de
îngrijit! Doar varză, gulii, şi
cîţiva cartofi nenorociţi,şiîn
întregulHagsgate nu era decîto
singură vacă
slăbănoagăşibătrînă.Străiniizicea
ucă-iunoraşblestemat,care
arfinemulţumit-
oodatăpevreovrăjitoaremaisupărăci
oasă.
 Mollyosimţipelicornătrecîndpeafa
răprinfaţahanului,apoi oprindu-
seşiîntorcîndu-
se,neliniştităcaşitorţeleprinseîn
zid, totmaimultaplecîndu-
se,culuminatotmaipîlpîitoare.Arfiv
rut
săfugăafară,laea,însărămaseloculu
işiîntrebăîncet:
— Şidupăacea,cîndcespuneaustrăi
niis-aşiîn-tîmplatcu adevărat?
Drinnrăspunse:
— Din clipa acea n-am
maicunoscutnimic altceva decît
belşugul.Pămîntulnostru sterp
şiposomorîts-a făcutdeodată
atîtdebun,încîtgrădinileşilivezil
erodescdelasine–n-avem nevoie
nicisă le semănăm,nicisă le
îngrijim.Turmele nise
înmulţesc;meseriaşiinoştriajung,p
rin somn parcă,tot mai
îndemînateci;aerulpecare-
lrespirăm şiapa pecareobem ne
apărădeoriceboală.Oricesuferinţă,
cîndajungeaici,sedespică
îndouăşitrecepelîngănoi,lăsîndu-
neneatinşilamijloc,şitoate
acesteas-
auîntîmplatîntimpcerestulregatulu
i,odinioarăatîtde
bogatşiînverzit,a ars şis-a
risipitîn cenuşă sub mîna lui
Hagard.De cincizecide
aniîncoace,numaielşicu noiam
prosperat.Caşicum
ceilalţiarfifostblestemaţi.
— Îi împărţiţi ospăţul, îi
împărtăşiţi şi pieirea, murmură
Schmendrick.Înţeleg,înţeleg.Maidă
du pegîtîncăun paharde
vinnegru,şiapoirîse.Darbătrînulre
geHagardmaidomneşteşi acum
încă,şiaresămaidomneascăpînăaresă
sereversemarea. Habarn-
aveţiceînseamnăun blestem
adevărat.Săvăpovestesc eu
desprenenorocirilemele.Lacrimileî
ncepurăsă-istrălucească
peneaşteptateînochi.Laînceput,mai
că-mean-aţinutniciodată lamine.S-
aprefăcutcămăiubeşte,dareuîmidăde
am seama.
Drinn îlîntrerupseşiîn
clipaaceaMollyînţeleseceanume
eraatîtdeciudatpefeţelecelordinHa
gsgate.Erau,fiecaredinei,
îmbrăcaţibineşicălduros,însăchipu
rilecarelisearătau peste
vestminteleacesteabogateerau
chipurideoamenisăraci,recica
aleunorfantomeşiparcăpreahămesite
defoamecasămaipoată
mîncacevavreodată.Drinnspuse:
— Da,darnimenidecîtunuldinoraşul
Hagsgatenu vaputea să năruie
vreodată castelul.Cum să ne
maiputem bucura de
noroculşide averea noastră cînd ştim
că totultrebuie să se
termineodată,şicăunuldintrenoianu
mearesă-ipunăcapăt? Fiecare zice
trece ne face şimaibogaţi,şiîn
acelaşitimp ne aduce cu o
zimaiaproape de ruina
noastră.Magicianule,de
cincizecideanitrăim
cîtmaisărăcăcioscu putinţă,neferim
de oriceapropierecu
oricine,nedezlegăm
detoateobişnuinţele,ne pregătim
pentru revărsareamării.N-am
cunoscutnicioclipăde
bucurieînaverilenoastre–
şiînnimicaltcevadinceavem –căci
pentru noibucuriilenu sîntaltceva
decîtniştelucruripecare pînă la
urmă va trebuisă lepierdem.Fie-vă
milă deHagsgate, străinilor,căciîn
toatălumeaaceastaanefericiriinu
existăoraş
mainefericitdecîtealnostru.
— Pierduţi,pierduţi,pierduţisînt
em!şopteau tîrgoveţiiîn jur.
Nenorociţii,nenorociţiidenoi.Moll
yGrueîipriveafărăvorbe,însă
Schmendrickspuseplinderespect:
— Astamaizicşieu blestem cum
trebuie,treabădemeseriaş
bun.Totdeaunaam
spus,cîndainevoiedecevabinefăcut,
du-te la omulpriceput.Tecostă
poatemaiscump,darpînă la urmă face.
Drinn se încruntă, şi Molly îl
 înghionti pe Schmendrick.
Magicianulclipigrăbit.
— Mda.Da,şicedoriţianumedelamine
?Trebuiesăvăspun
delaînceputcănusîntunvrăjitorprea
priceput,însăaşfifoarte
fericitsăridicblestemulacestacevă
apasă,dac-aşfiînstares-o fac.
— Nu te-am luatcamaibun
decîteştiîn realitate,răspunse
Drinn.Darchiaraşa cum eşti,totaisă
fiimaibun decîtalţii. Blestemul,eu
cred că trebuie să-llăsăm aşa cum
este.Dacă-l destrami,s-
arputeasănu sărăcim cu
totuliarăşi,însă,oricum, nu ne-am
maiîmbogăţiaşacapînăacum,şiastaar
filafelde rău.Nu,treaba noastră
estesă ţinem cîtmaibinepepicioare
turnulluiHagard,sănu-llăsăm
săcadăîn ruine,şipentru că
eroulcarepînălaurmăaresă-
lnăruietrebuiesăvinădeaicidin
Hagsgate,lucrulacesta nu
niseparedeloccu neputinţă să se
întîmple.Înprimulrînd,noinuledăm
voiestrăinilorsăseaşeze
aici.Iiţinem
cîtmaidepartedeoraşulnostru,cufor
ţadacănuse poate altfel,dar maiales
prin vicleşuguri.Poveştile astea de
spaimă despre Hagsgate de care
spuneai,noile-am născocit
singuri,şilerăspîndim
cîtmaideparte,casăfim siguricăvom
aveacîtmaipuţinioaspeţi.Surîsepli
n demîndriecu fălcilelui găunoase.
Schmendrickîşiproptibărbiapedege
telestrînseînpumn,şiîl
privipeDrinncuunsurîsnesigur.
— Şicefaceţicucopiiivoştri?
întrebă.Cum faceţisă-lopriţipe
unulsau altuldin eisă crească,să n-
ajungă să îndeplinească blestemul?
Priviînjurprinsalahanului,cercetî
ndatentchipurile zbîrcite care-
lfixau întunecate.Dardacă stau să mă
gîndesc, spuseîncet,nu
sîntdelocoamenitineriaici,în
oraş?Parcă se
culcădevremedetotcopiiiaici,laHag
sgate.
Nu-i răspunse nimeni. Molly îşi
simţi deodată sîngele zvîcnindu-
iînurechişisubpleoape,şipieleapet
rupseînfiorăca
laopalădevîntrece.ApoiDrinnspuse:
— Noinu avem copii.N-am
maiavutdeloccopiidin ziuacînd s-
arostitblestemulasupranoastră.Tuş
iînpumnşiadăugă:Asta nis-
apărutcaleaceamaisigurăsăzădărnic
im vrereavrăjitoarei.
Schmendrickîşirăsturnăcapulpespat
eşirîsetăcut,darrîse
atîtdetareîncîtluminatorţelortrem
urăpeziduri.Mollyîşidădu
atunciseamacămagicianulerabeatde-
abinelea.GuraluiDrinn sefăcu
nevăzută,şiochiiiseînăsprirătăioş
i,caniştecioburide
porţelan.
— Nu văd nimicderîsîn nenorocirea
asta a noastră,spuse
pronunţîndvorbelecumultăblîndeţe.
Chiarnimic.
— Da,nimic,seînecăSchmendrickapl
ecîndu-sepestemasăşi vărsîndu-
şivinuldin pahar.Nimic,iartă-
mă,chiarnu-inimicde rîs.Sub
privirea mînioasă a două sute de
ochi,izbutisă-şi
recapetegravitateaşisă-
irăspundăseriosluiDrinn.Atunci,aş
zicecănu
maiaveţiniciopricinădenecaz.Niciu
nacaresăvă
tulburepevoi,înoricecaz.Unfirişord
erîsisestrecuraseprintre
buzecaaburuldintr-unceainic.
— Aşa s-arpărea.Drinn seîntinse
peste masă şiatinse cu
două degete încheietura
mîiniiluiSchmendrick.Darnu ţi-am
spustotadevărul.Acum douăzecişiunu
deani,aicilaHagsgate s-anăscutun
copil.Alcuieracopilulăstan-am
reuşitsăaflăm niciodată.Eu însumil-
am găsit,cînd treceam prin
piaţă,într-o noapte de iarnă.Era pus
pe un buştean de lemn pe care-şi
hăcuiesccarneamăcelarii,şinuplîng
ea,cutoatecăeraonoapte cu
vîntşininsoare.Sta la căldură
gîngurind,încălzitde nişte
pisicifără stăpîn.Pisicile se
strînseseră toate una într-alta şi
torceau,şitorsulăstaeraplin
deoştiinţănumaialor.Am stat
multăvremeacolo,lîngăleagănulăsta
ciudat,duspegînduri,şi
învremeaastaningeagreuşipisicilet
orceauprofetic.
Seopri,şiMollyGrueîntrebăgrabnic
:
— Ailuatcopilulacasă la
dumneata,şil-aicrescutca pe
copiluldumitale,nu?Drinn
îşilăsămîinilecu palmeleîn jospe
tăbliamesei.
— Am gonitpisicile,spuse,şim-am
întorssinguracasă.Faţa lui Molly se
făcu deodată de culoarea ceţii.
Drinn ridică nerăbdătordin
umeri.Ştiu şieu sărecunoscun erou
încădela
naştere,spuse.Semneşiprevestiri,ş
erpiîn leagăn.Dacăn-arfi
fostpisicile,poatecăl-aşfiluatcu
minepecopil,lanoroc,dar
pisicilefăceaucatotulsăfielimpeded
etot,caînmitologie.Ce-ar
fitrebuitsă fac–să pun eu cu
mîinilemelela adăpostpieirea
Hagsgate-ului?
Îitremurabuza,caşicîndi-
arfifostagăţatăîntr-
uncîrligdeundiţă.S-
avăditmaitîrziucăn-am
făcutbine,darnu pentru c-
aşfifostpreabun.Cînd m-am întorsîn
zoriîn piaţă, copilulnumaiera.
Schmendrick desena nişte
chipuricu degetulmuiat într-o
băltoacădevin vărsatpemasă,şis-
arfiziscănu auzisenicio
vorbă.Drinncontinuă:
— Fireşte,nimeninu
arecunoscutcăarfipărăsituncopilîn
piaţă,şicu toatecă am cotrobăitprin
toatecasele,din poduri pînă în
pivniţă,nu l-am
maigăsitniciodată.Aşfipututsă-mi
spun că l-au mîncat lupii, sau chiar
că aş fi visat toată întâmplarea,cu
pisicicu tot–dacă a doua zinu
arfivenitîn goana calului un herald
din partea regelui Hagard să ne
poruncească să ne bucurăm cu
toţii.După treizecide anide
aşteptare,regelecăpătaseînsfîrşit
unbăiat.Îşicoborîochiisănu
maivadăexpresiacareseîntipărisepe
chipulluiMolly.Fiindcă
venivorba,copilulpecare-lvăzusem
euerabăiat.
Schmendrickîşilinsevîrfuldegetul
uişi-şiridicăprivirea.
— Lir,spusegînditor.PrinţulLir.D
arnus-agăsitniciunfelde
altăexplicaţiepentruapariţialui,a
şadeodată?
— Nu prea,pufniDrinn.Dacăs-
arfigăsitvreofemeiesă se
învoiascăsăsemăritecuHagard,esigu
rcăHagardînsuşiarfi respins-o.A
răspînditpovesteacăbăiatuli-
arfinepot,un nepot pe care a
consimţitelsă-ladopte la moartea
părinţilor.Însă Hagard n-
arefamilie,n-areniciun
felderubedenii.Sîntunii carespun
căs-arfinăscutdintr-
olepădăturăamării,aşacum Venuss-
anăscutdin mare.Nu
existăfiinţăcaresă-idearegelui
Hagarduncopilsă-lcrească.
Magicianulîşiridicăpaharul,calm
,şiapoişi-lumplu singur
cîndDrinnrefuzăs-ofacă.
— Oricum,deundeva a găsito
odraslă,şicu atîtmaibine
pentruel.Darcum
arfipututsădeatocmaielpestecopilul
acela rătăcitpecarel-
aivăzutdumneata?
Drinnspuse:
— Seplimbaprin Hagsgatenoaptea;nu
preades,din cîndîn
cînd.Mulţidintrenoil-am văzut–
înalt,căruntcalemnularuncat
deapepeţărm,furişîndu-sesub
lunaîngheţată,ridicînddejos
monezile căzute de la
alţii,cioburide
farfurii,linguri,pietre,
batiste,inele,mereputredeşicălcat
e-npicioare,orice,totul,fără
săaibăniciunmotivsăfacăaşacEva.Ha
gardafostcelcarea
luatcopilul.Sînttotatîtde sigurde
asta,cum sîntsigurcă
prinţulLireste celcare va năruişiva
cufunda în mare şipe
HagardşiHagsgate-uldeopotrivă.
— Nădăjduiescşieu c-ares-
ofacăel,îlîntrerupseMolly.Aş
vreaca
prinţulLirsăfiecopilaşulpecaredumn
eataîllăsaseşi
atuncisămoară,şiaşvrea
caelsăfiecelcaresăvăînecetot
oraşul,şivămaidorescşicapeştiisăv
ăroadăoaseledetotcape
niştecoceni.
 Schmendrickopocniînglesnăpesubm
asă,cîtputumaitare,
căciascultătoriidinjurîncepuserăs
ăsîsîiecaniştetăciunistinşi
înapă,şicîţivachiarseridicaserăîn
picioare.Întrebăîncăodată:
— Cedoriţiînfonddelamine?
— Teduci,dupăcîtvăd,lacastelullu
iHagard.Schmendrick încuviinţă din
cap.Aha,spuse maideparte
Drinn.Păi,unui
magicianmaiisteţaresă-
ivinăuşorsăseîmprieteneascărepede
cuprinţulLir,careecunoscutcafiindu
ntînărplindecuriozitate şide
dorinţa de a învăţa.Un vrăjitor
maiiscusittrebuie să cunoască
şitotfelulde filtre
şiunsorimaiciudate,băuturi,
leacuri,ierburişideochiuri,şitreb
uridinastea.Asta,unvrăjitor
maiiscusit–bagădeseamă,am
spusmaiiscusit,numaimult– un
vrăjitor din ăştia maide soiar putea
fi în stare,dacă împrejurărilei-
arfiprielnice.
Lăsărestulvorbelorsăserotească
înaernespuse,însănumaipuţinmărtur
isite.
— Asta pentru o masă? Schmendrick se
ridică în picioare răsturnîndu-
şiscaunul.Seaplecăpestemasă,sprij
inindu-sepe
tăbliecuamîndouămîinile,suflîndgre
u.Astaeplatalavoiacum? O
masăşicevavin–
cuastaplătiţiotrăvireaunuiprinţ?
Artrebui
sădaţicevamaimultdecîtatîta,priet
eneDrinn.Nu v-aşcurăţi
nicicoşurilesobelorpentruoplatăca
asta.
MollyGrueîlapucădebraţscîncind:
— Cespuituaicea?
Magicianulîiscuturămînalaoparte,d
ar în acelaşitimp îşicoborîo
pleoapă într-un semn încet însă
limpede.Drinnselăsăpespatepescaun
ulsău,surîzînd.
— Cuunmeşternumătîrguiescnicioda
tă,spuse.Douăzecişi
cincidemonededeaur.
Setîrguirătimpdeojumătatedeceas
,Schmendrickcerîndu-i o sută de
galbeni, şiDrinn refuzînd să-idea
maimult de
patruzeci.Înceledinurmăseînvoirăl
aşaptezeci,jumătateplătiţi
peloc,şicealaltăjumătatelaîntoarc
erealuiSchmendrick,dacă
aveasăizbutească.Drinnîinumărăchi
aracolobaniiscoşidintr-o
pungădepieledelachimir.
—O să înnoptaţiîn Hagsgate,
fireşte, spuse. E-o plăcere
pentruminesăvăgăzduiesceu.
 Însămagicianulclătinădincap.
— Eu zicmaibinesănu.Mergem
înaintepînălacastel,dacă totam
ajunsatîtdeaproape.Cu cîtajungem
maidegrabăacolo, cu-
atîtneîntoarcem mairepede,nu?
Şirînjicu rînjetviclean şi
plindesubînţelesuri.
— CastelulluiHagard
esteîntotdeaunaun
locprimejdios,îl
preveniDrinn.Şinueniciodatămaipr
imejdiosdecîtnoaptea.
— Asta
sespuneşidespreHagsgate,replică
Schmen-drick.
Nutrebuiesăcrezichiartotceţisespu
ne,Drinn.Păşicătreuşa
hanului,şiMolly
îlurmă.Îşimaiîntoarse capulşile
surîse luminostîrgoveţilordin
Hagsgate,strînşiacoloîn
vestmintelelor
frumoase.Aşmaidoridoarsămădespart
devoicuacestgînddin
urmă,lespuse.Celmaimeşteşugitbles
tem cares-amormăit,sau
croncănit,sau bubuitvreodatănu
arenicioputereasupraunor
inimicurate.Noaptebună.
Afară,noaptea zăcea încolăcită
pestradă,receca ocobră şi solzoasă
de stele. Nu era lună. Schmendrick
înainta cu îndrăzneală, chicotind
în barbă, sunîndu-şi banii de aur în
buzunar.Fărăs-
opriveascăpeMollyspuse:
— Nişte prostănaci.Să creadă chiar
atît de uşor că orice
magicianareputeredeviaţăşidemoart
e.Acuma,săzic,dacămi-
arficerutsăleridicblestemul.
mda,astaaşfipututs-ofacfie
şinumaipentru merindelepecaremile-
au datîn noapteaasta. Aşfifăcut-
oşipentruunsingurpahardevin.
— Îmiparebinecăn-aifăcut-
o,spuseMollycurăutate.Aştia-
şimerităsoarta,osoartămaireachiar
.Sălaseuncopil,aşa,în zăpadă.
— Mda,dardacănul-
arfilăsateiaşa,n-arfiajunsprinţ.N-
ai maifostniciodatăpînăacum într-
un basm?Voceamagicianului
eraplinădebunătateşinăclăitădebău
tură,şiochiiîieraulafel
destrălucitoricaşibaniideaurpecar
etocmaiîiprimise.Eroul
trebuiesăfacăoprevestiresăseadeve
rească,şicăpcăunulecel
caretrebuiesă-loprească.
cutoatecăînpoveştiledealtfel,mai
adesea se întîmplă tocmaide-a-
ndoaselea.Şieroultrebuie s-o
ducăgreuîncădelanaştere,căcialtmi
nterin-armaifierou.Dar
eomareuşurarecăam aflatcum stau
lucrurilecu prinţulLir. Am tot
aşteptat ca povestea asta a noastră
să ne ducă la personajulprincipal.
Licorna fu iarăşilîngă ei,aşa cum
răsare deodată o stea
undeva,aproape,înaintîndpuţinînfa
ţalor,caopînzădecorabie
înîntuneric.Mollyspuse:
— DacăLiresteeroul,atuncieaceest
e?
— Asta-
ialtceva.Hagard,şiLir,şiDrinn,şic
u tine şicu mine. noisîntem într-
opovesteşitrebuiesămergem
înaintecum merge şi povestea. Ea
însă e adevărată. Ea e adevărată.
Schmendrick căscă şisughiţă
înfiorîndu-se,toate deodată.Mai
binesănegrăbim,spuse.Poatec-
arfitrebuitsăînnoptăm aici,
numaicăbătrînulDrinn
ăstamăenervează.Sîntsigurcăl-am
traspesfoarăcum
trebuie,dar,oricum.
LuiMollyisepărea,aşamergîndcapr
invis,căHags-gatese
întindeacaolabăsă-
itragăpeeitreiîndărăt,încovoindu-
seîn jurullorşilegănîndu-
iîncetişorînainteşiînapoi,caşicum
i-arfi
condamnatsămeargălanesfîrşitpepro
priilelorurme,darmereu
peloc.Dupăosutădeaniajunserălacas
aceamaidinurmăşila
capătuloraşului;după
alţicincizecideanisetreziră
orbecăind
pestecîmpurileumede,printreviişil
ivezichircite.Mollyvisacă
eraunişteoicarerînjeaurăuînspree
adinvîrfurilepomilor,şică
niştevacirecilepăşeau
pestepicioareşi-iîmpingeau
laoparte
dincărareaşerpuitoare.Însăluminal
icorneileplutealinăînfaţă
şi,treazăsauadormită,Mollyourma.
CastelulregeluiHagard se înălţa pe
cer,o pasăre oarbă şi
neagrăpescuind în noapteprin
vale.Mollyîiauzeaacum suflul
aripilor.Apoisuflarea
licorneiîitremură în păr şi-lauzipe
Schmendrickîntrebînd:
— Cîţisînt?
— Treibărbaţi,spuselicorna.Mergî
n urma noastră decînd am
ieşitdinHagsgate,daracum
vinrepededetot.Ascultă.
Paşipreaînăbuşiţipentru grabacu
careseapropiau;glasuri
preascăzutecasăînsemnecevabun.Mag
icianulsefrecălaochi.
— Poate că pe Drinn a începutsă-
lmustre conştiinţa că-şi
plăteşte prea ieftin
otrăvitorul,murmură el.Poate că nu-
llasă
conştiinţasădoarmă.Totulecuputinţ
ăaici.Poateam şieupene peumeri.O
apucăpeMollydebraţşiotraseînjosîn
tr-ogroapă
adîncăşitare,lamargineadrumului.L
icornaseîntinselapămînt
alături,tăcutăcaşiluminalunii.
Pumnalelicărind ca
urmelepeştilorpemarea întunecată.O
voce,deodată,puternicăşimînioasă.
— I-am pierdut,îţispun.Am
trecutpe lîngă eide-acum o
poştă,atuncicîndam
auzitfoşnetelealea.Sămăiadracu’d
acă alergmaideparte.
— Taci!
şoptisălbatecoadouavoce.Vreisănes
capeşisăne deadegol?Demagician ţi-
efrică,darmaibineţi-arfifricăde
TaurulStacojiu.Dacă Hagard află de
jumătatea noastră de
blestem,îlşitrimitepeTaursănecalc
eîn picioarepînăneface micifărîme.
Celdintîirăspunse,coborîndu-
şişielvocea:
— Nu cămi-
arfifrică.Unmagicianfărăbarbănu
emagician
sauvrăjitor.Darnepierdem
purşisimplutimpul.S-auabătutdin
drum,au luat-o peste cîmp cum şi-au
datseama c-am pornit dupăei.Putem
să-icăutăm peaicipedrum
multşibine,toată noaptea,şin-osă-
iajungem.
O
altăvoce,maiobositădecîtcelelalt
edouă:
— Am fugitdupă eitoată noaptea.Ia
uitaţi-vă,se crapă de ziuă.
Molly îşidădu seama că sesucisesub
mantia neagră a lui
Schmendrick,şiacum faţa ise
îngropase într-o tufă de iarbă
moartă,aspră.Nu îndrăzneasă-
şiridicecapul,însăîşideschise
ochiişivăzu atuncică aerulcăpătase
treptato luminozitate
nefirească.Celdealdoileaspuse:
— Eştiun prost.Maiavem încă două
ceasuribune pînă
dimineaţă,şipeurmănoimergem acum
cătreapus.
— Dacăaşastau
lucrurile,răspunseceldealtreilea
glas.eu măîntorcacasă.
Paşigrăbiţisedepărtaupedrum.Celd
intîistrigă:
— Stainiţel,nupleca.Aşteaptă,vin
şieucutine!Cătrecelde
aldoilea murmură grăbit:Nu mă
ducacasă,vreau doarsă mă
întorcpeunde-am
venit,opartedindrum.Eutotcredcăpe
eii- am auzitadineaori,şimi-am
şipierdutpeundeva cremenea.
Mollyîlauzeadepărtîndu-
sepecîndspuneaacestea.
— Săvăiadracu',laşicesînteţi!
înjurăceldealdoilea.Staţio
clipă,atunci,maiaşteptaţipînăînce
rccem-aînvăţatDrinn.Paşii care se
depărtau părură să
şovăie,şiatuncielintonă cu glas
puternic:Maicaldcavara,maigustosc
amîncarea,maidulceca
ofemeieşimainepreţuitdecîtsîngele
care.
— Haideodată,spuseceldealtreilea
glas.Haide.Uitecum e
cerul.Cemaieşitîmpeniaasta?
Chiarşiglasulceluidealdoileaînce
puseacum sătremure.
— Nu-
iniciotîmpenie.Drinnîşipreţuieşte
preamultbaniica
săvreasăsedespartădeei.E,defapt,c
eamaimaredragostepe careaiputeas-
ovezi.Aşa-
ispuneşiel.Continuăgrăbit,puţin
şovăind:Maitare ca apa,decît
porumbeiimaifireşti,spune
acumapecineiubeşti?
— Drinn, zăngăniră monedele de
aur în punga lui Schmendrick.
Drinndrinndrinndrinndrinn. Şi
atunci se întîmplarătoatedeodată.
Mantia aspră şineagră
oizbitarepeMollypesteobrazcînd
Schmendrick începu să se agite în
genunchipipăind disperat
dupăpungalui.Îifoşneaşi-
izăngăneacaunşarpecuclopoţeiîn
mînă.O aruncădeparteîn
tufişuri,darceitreiseşiaruncaseră
asupralor,toţideodată,cu
pumnalelesclipindu-leroşiiîn mîini
caşicum i-
arfiizbitchiar.Dincolodecastelulre
geluiHagardse ridică o strălucire de
foc,spărgînd noaptea ca un umăruriaş
ridicîndu-
se.Magicianulseridicaseînpicioare
,ameninţîndu-ipe
ceitreicudemoni,cumetamorfoze,cub
olicaresă-iînţepenească
şiculovituritainicedejudo.Mollyap
ucădejosopiatră.
Cu un strigătstrăvechi,plin
debucurieşicareanunţaruina,
licorna ţîşnidin
loculundestătuseascunsă.Copiteleî
ibăteau
iarbacaoploaiedepumnale,coamaiseî
nfoiasefurioasăşipe frunteavea o
pană defulger.Ceitreiucigaşilăsară
să lecadă pumnalele şi-şi ascunseră
feţele şi chiar şi Molly Grue şi
Schmendrickiseplecarăînainte-
i.Însălicornanu-ivedeapenici
unuldin
ei.Dezlănţuită,dansînd,albă ca
marea,îşinecheză
iarăşichemarealaluptă.
Şistrălucirea
dedincoloîirăspunsecu un
mugetcaresuna cum trosneşte gheaţa
cînd se
sparge,primăvara.Oameniilui
Drinnfugiră,împleticindu-
se,ţipînddegroază.
CastelulluiHagarderacuprinsdeflă
căriparcă,legănîndu-se
sălbatecîntr-
oizbucnirenăpraznicădevîntrece.Mo
llyspusecu glastare:
— Dartrebuia să fiemarea,aşa
trebuia să fie.Isepăru că
vedeofereastră,acolo,departedetot
,şiofaţăcenuşie.Apoiveni
TaurulStacojiu.
 VIII
Era ca sîngele la culoare,nu
sîngele care izvorăşte din inimă, ci
sîngele care freamătă sub o rană
veche niciodată vindecatăcu
adevărat.O
luminăteribilăcurgeapetrupullui,c
a
sudoarea,şimugetulluipomisăclinte
ascăţărînapedealuri,în
valuri.Coarneleîieraupalide,caniş
tecicatrici.
O clipă,licornaîistătu în
faţă,îngheţată,caun valcares-a
ridicatşisevaprăbuşiapoipeţărm.Pe
urmă,luminacornuluiei
sestinse,şieaseîntoarseşifugi.Tau
rulStacojiu mugiiarăşi,şi
pomiînsalturidupăea.
Licorneinu-
ifuseseniciodatăfricădenimic.Eran
emuritoare,
însăputeafiucisă:deoharpie,deundra
gon,deohimeră,deo săgeată rătăcită
azvîrlită după vreo veveriţă.Însă
dragoniinu puteau decîts-oomoare–
n-arfipututniciodatăs-ofacăsăuite
ceeraeacuadevărat,şinicipeeiînşiş
inuseputeaufacesăuite
că,chiarşimoartă,avea să fie
totuşimaifrumoasă decîtei.
TaurulStacojiu n-o cunoscusepînă
atunci,şicu toateacestea
simţeacăpeeaanumeourmăreael,nu
oiapăalbă.Spaimao izbiatuncica o
pală neagră,şifugi,în vreme ce
mînioasa şi
urlătoareaneştiinţăaTauruluiumple
acerulşiserevărsaînvale.
Copaciiseîntindeauspreea,şieases
trecuraneliniştită,săle
scape,eacarepăşiseatîtdeuşorprinv
eşniciefărăsăselovească
vreodatădeceva.În
urmaei,arboriisespărgeau
cadesticlăîn
năvalaTauruluiStacojiu.Elmaimugio
dată,şiocreangămareo
izbipesteumăratîtdetareîncîtlicorn
aseclătinăpepicioareşi
căzu.Seridică deîndată,însă acum
rădăcinileiseagăţau de
picioarepecînd
fugeamaideparte,şialterădăcinisco
rmoneau grăbiteca niştecîrtiţeîn
pămîntsă-itaiecalea.Lianeşiviţeo
loveau
canişteşerpiînverşunaţi,ierburiag
ăţătoareţeseau plase printre
trunchiurile
arborilor,crengimoarte se prăbuşeau
cu trosnete în jurulfugiiei.Căzu a
doua oară.Copitele Taurului
izbindpămîntulîiînfiorau
şieitrupul,şiatuncimaiţipăîncăo
dată.
Pe urmă,trebuie să-şifi găsitun drum
prin păienjenişul
copacilor,căciacum alerga peste
cîmpiile aspre,aride care se
întindeau
dincolodepăşunileprosperedelaHags
gate.Aiciavea
locsăalerge,şilicornelealeargăcua
devăratatuncicîndştiucă-i
lasăînurmăpevînătoriice-
şiîmboldesczadarnicarmăsariifără
putere.Înaintaacum cu
iuţealavieţii,tresăltînddelauntru
pla altulsau depănîndu-
seînstrălucireaunuităişdesabie;er
amai
iutedecîtoricefiinţăîngreunatădepi
cioaresaudearipi.Şitotuşi,
chiarfărăsăseuiteîn
urmă,ştiacăTaurulStacojiu
oajungea, venind după ea asemenea
lunii,asemenea luniiposomorîte şi
obrintite a
vînătorilor.Simţea,aproape,atinge
rea coarnelorlui
lividepecrupă,caşicum arfiizbit-
ochiar.
Un lan deporumb cu
tulpinileaspreşicoapteseplecă să-
i ridice o barieră în faţa
pieptului,însă ea îlcălcă în
picioare.
Cîmpuriargintiidegrînesefăceau
recişisedestrămau uleioase
cîndseabăteapesteelesuflareaTaurul
ui;seagăţaudepicioarele eis-
otragăîn
jos,cazăpada.Daralergamaideparte,
nechezînd
înfrîntă,şiînurechiîisunaclinchet
uldegheaţăalfluturelui:„Au
trecutpedrumurileastea,demult,dem
ult,şiTaurulStacojiule alergadin
urmă,defoartede-
aproape.“ŞiTaurulleomorîsepe
toate.
DeodatăTauruliseridicăînfaţă,ca
şicum arfifostînălţatde pecîmp
asemenea
uneipiesedeşah,împinsprin
aerşiaşezat iarăşijos să-itaie
eicalea.Nu se năpustiasupra
eichiarde îndată,şinicieanu-
ifugidin faţă.Fuseseuriaşşicînd
fugise, întîia dată dinainte-
i,darîn cursulurmăririiajunsese
atîtde nemăsurat de mare încît
nicinu şi-lmaiputea închipuitot
deodată.Păreaacum
săseîncovoaieodatăcuînsăşiboltace
rului,
injectatdesînge;picioareleîierau
caniştevîrtejurimaridevînt,
iarcapuli selegăna rostogolindu-
sepecerodată cu stelelede
miazănoapte.Nărileisezbîrceauhorc
ăitoarepecîndocăutaprin
jur,şiatuncilicornaînţelesecăTaur
ulStacojiueraorb.
Dacă s-arfiaruncatatunciasupra
ei,i-arfifăcutfaţă,aşa
micuţăşideznădăjduită,doarcusingu
ruleicornîntunecat,chiar ştiind
binecăarficălcat-oîn
picioare.Eleramaiiute;eramai
binesă-lînfrunteacum
decîtsăfieprinsădin fugă.ÎnsăTaurul
înaintaîncet,cuunfeldegraţiesinis
tră,caşicum arficăutatsă
n-osperie,şieafugidinnou din
calealui.Cu un ţipătînăbuşit,
trist,seînvîrtipelocşiîncepu
săalergedin nou pedrumulpe
carevenise:înapoipestelanurilebăt
ătoriteşipestecîmpii,către
castelulregeluiHagard,lafeldeîntu
necosşiîngheboşatcamai
înainte.ŞiTaurulStacojiuveneadupă
ea,urmărindu-ispaima.
Schmendrick şiMolly fuseseră
împinşila o parte ca nişte
vreascuricîndtrecuseTaurulpelîngă
ei–Molly,trîntitălapămînt
fărăsuflu,ameţită,iarmagicianulzvî
rlitîntr-un tufişdescaieţi, care-
ismulsejumătatedin mantieşicam
aoptapartedin piele.
Seridicarăşieicum
puturăşipornirăşchiopătînddupăfug
ari, sprijinindu-
seunulpealtul.Niciunulnuscoaseovo
rbă.
Drumulprintre copacifu pentru
eimaiuşordecîtîlgăsise licorna,
căci după ea trecuse pe acolo,
înaintea lor, Taurul
Stacojiu.Mollyşimagicianulsecăţăr
arăpestetrunchiuriuriaşe
decopacinunumairăsturnateşistrivi
tecipejumătateînfundate
înpămînt,şiselăsarăînpatrulabesăs
etîrascăprinrîpepecare nu levedeau
cîterau deadînciîn întuneric.Nu
existau copite
caresăfipututfaceaşaceva,segîndeaM
ollyameţită;pămîntul
sesfîrtecasesingurtrăgîndu-seîn
adîncsub apăsareaTaurului.
Segîndiatuncilalicornăşi
seînfiorăinima.
Cîndieşirăîncîmpie,ovăzură–
îndepărtatăşiabiadesluşită,
palădeapăalbăpurtatădevînt,aproap
edenevăzutînizbucnirea
strălucitoare şi aprinsă a Taurului
Stacojiu. Molly Grue,
înnebunităaproapedeobosealăşispai
mă,îivedealunecîndcum se mişcă
stelele şi pietrele prin văzduh:
căzînd fără sfîrşit, urmărindu-se
fără sfîrşit, însinguraţipentru
veşnicie. Taurul Stacojiun-aveas-
oajungăniciodatăpelicornă,aşacum
Ceace-i Acum
niciodatănupoateajungepînălaCeace
vaFi,cum Cea ces-aDusnu
poateajungepînălaCeacevaSă-
nceapă.Molly surîseînseninată.
Însă umbra aprinsă seiscă
boltindu-seasupra licorneipînă
cîndTaurulpăru
săocuprindădintoatepărţile.Easeca
bră,se
rotişiţîşniînaltădirecţie,darşiac
oloîlîntîlnipeTaur,cucapul
aplecatşicu fălcilelăsîndsă-
ipicuretunet.Seîntoarseiarăşi,şi
iarăşi,trăgîndu-se
îndărăt,alunecînd,căutînd să facă
sărituri
vicleneîntr-oparteşi-ntr-
alta;şidefiecaredatăTaurulStacojiu
o împingeaînlăturiieşindu-
inemişcatînfaţă.N-oataca,însănu-i
mailăsaniciocaledeieşire,înafarăd
eunasingură.
—O împinge,spuse Schmendrick
încet.Dac-ar fi vruts-o
omoare,arfipututs-ofacăpînăacum.O
împingepedrumulpe carele-a
mînatşipecelelalte–
cătrecastel,cătreHagard.Mă
întrebdece.
Mollyspuse:
— Făceva.Voceaeieraciudatdecalmă
şideindiferentă,iar
magicianulîirăspunsepeacelaşiton:
— Eunupotfacenimic.
Licornamaifugiodată,încolţită,n
eajutoratăînsăneobosită,
iarTaurulStacojiu îilăsă loc să
fugă,însă nicio cale să se întoarcă
din fugă.Cînd îiieşiîn faţă a treia
oară,ea ajunsese destul de aproape
ca Molly să-i vadă picioarele din
spate tremurîndu-i ca la un cîine
speriat. Acum se opri locului,
scormonind pămîntulcu copitele
şidîndu-şipe spate urechile
micişisubţiri.Însănu
maiputeascoateniciunsunet,şicornu
l nu-imailucea
luminosacum.Sestrînseîn sinecînd
mugetul TauruluiStacojiu
sfîşiecerulfăcîndu-
lsătrosnească,daracum
nusemaitraseînapoi.
— Terog,spuseMollyGrue.Terogfăcev
a.
Schmendrickseîntoarses-
opriveascăşifaţaîierasălbăticită
deneputinţă.
— Cepoteusăfac?
Cepotsăfaceucumagiaastaamea?Să
fac scamatoriicu pălăria,cu
băncuţele de-o para,sau aia cu
pietreleprăjitedincarefacomletă?
Crezicăaşaceval-ardistrape
TaurulStacojiu,sau
săîncercşichestiaaiacu
portocalelecare cîntă?Am
săfacorice-
miceri,căcişieuaşfifericitsă-
ifiueide vreunajutor.
Molly nu-irăspunse.Taurulse
apropia tot maimult,iar
licornasestrîngea,chircindu-
se,totmaimică,pînăcîndpăru că
eaproapesăserupăîndouă.Schmendric
kspuse:
— Ştiu ce să fac.Dac-aş putea,aş
schimba-o într-o altă
vieţuitoare,într-o făptură prea
neînsemnată ca să-şimaibată
Taurulcapulcu ea.Darnumaiun mare
magician,un vrăjitor cum a fost
Nikos,profesorulmeu,ar avea
puterea asta.Să
preschimbiolicornăînaltceva–
cinepoatesăfacăaşacevapoate
săjonglezeşicu
anotimpurileşisăbatăaniicapenişte
cărţide joc.Şieun-am
maimultăputeredecîtaişitu;maipuţi
năchiar, căci,uite,tu poţis-
oatingi,şieu nu.Peurmă
spusedeodată: Uite.S-asfîrşit.
Licornastăteanemişcată detotîn
faţaTauruluiStacojiu,cu
capulplecat,iaralbeaţatrupuluiise
bălţaseacum pînăajunsese
cenuşie,murdară.Părea mică
şislabă;şichiarşiMolly,careo
iubeaatît,nuseputuîmpiedicasăvadă
călicornaesteofăptură absurdă
atuncicînd i-a pierit
strălucirea.Coadă ca de leu,
picioaredecerb,labedeţap,coamarec
eşifinăcaspumademare
pestemîinilemele,cornulînnegritca
decărbune,ochii–o,ochii!
Mollyseîncleştădemînamagicianului
şi-şivîrîunghiileîneacît
putumaiadînc.
— Tu aiputerea magică,spuse
ea.Îşiauzea propria voce,
adîncăşilimpedecaauneisibile.Poat
ecănu ştiis-ogăseşti,dar există în
tine.L-aichematpe Robin Ho
d,şiRobin Ho d nu există,dara
venit,şiera adevărat.Şiasta e
magie.Aitoată
putereadecareainevoie,numaisăaicu
rajulsăţi-ocauţi.
Schmendrick opriviîn
tăcere,ţintuind-ocu
oprivireatîtde intensă ca şicum
ochiiluiverziîncepuseră să-
şicauteputerea
magicăînochiiluiMollyGrue.Taurulp
ăşeauşorcătrelicornă,şi acum n-
omaiurmărea,ciîiporunceacu
apăsareaprezenţeilui,
şieaisemişcaînainte,docilă,ascult
ătoare.Elourmacauncîine
ciobănesc,împingînd-
ocătreturnulzdrenţuitalregeluiHag
ard şicătremare.
— O,terog!
VocealuiMollysesfărîmacaîntr-
opulbere.Terog, nu e drept,nu se
poate întîmpla aşa ceva.O împinge
spre Hagard,şipeurmănimenin-ares-
omaivadăvreodată,nimeni.
Terog,tueştiunmagician,n-aisă-
laşisăfacăasta.Degeteleise
îngropau
şimaimultînbraţulluiSchmendrick.F
ăceva!Plîngea acum.Nu-
lăsa,făceva!
Schmendrick se lupta zadarnic să-i
descleşteze degetele
încîrligate.
— N-am să fac,fir-arsă
fie,chiarnimic,spuseprintredinţii
încleştaţi,pînănu-midaidrumul.
— O,spuseMolly.Iartă-mă.
— Dacăstrîngiaşa,poţisă-
miopreştişicirculaţiasîngelui,să
ştii,îispuse magicianulcu
severitate.Îşifrecă braţulşifăcu
înaintecîţivapaşi,încaleaTaurului
Stacojiu.
Şiseopriacolo,cu
braţeleîncrucişateşicu
capulsus,deşi căzîndu-
idincîndîncînd,căcierafoarteobosi
t.
— Poatededataasta,îlauziMollymur
murînd,poatededata
asta.Nikosspunea. cespuneaNikos?
Nu-mimaiaducaminte.A
trecutatâtdemultăvremedeatunci.Er
aîn glasulluiodurere
bătrînă,bătrînă,pecareMollynuomai
auziseniciodată.Peurmă
obucurieţîşniacolocaoflacără,cînde
lmaispuse:De,cineştie, cineştie?
Dacănu-
iacumatimpul,poateaşîncercaeusă-
lfacsă fie.Totmaie o
mîngîiere,prietene Schmendrick.De
data asta chiarcă nu văd cum aiputea
să-ncurcilucrurilemultmairău
decîtsîntîncurcateacuma,şirîseînc
et.
TaurulStacojiu,fiind orb,nu băgă în
seamă silueta înaltă care-istaîn
cale,pînăcîndaproapecălcăpeea.Atu
nciseopri, amuşinînd aerul;
furtuna îivibra cu tunet în gîtlej,
însă o
oarecarenesiguranţăseghiceaînfelu
lîncarelegănacapuluriaş. Licorna
se opricînd se
opriel,şiluiSchmendrick ise tăie
respiraţia cînd o văzu atît de
supusă.„Fugi!“ îistrigă „Fugi
acuma!“însă ea nicimăcar nu-iaruncă
vreo privire,luisau
îndărătspreTaur;nicinu-
şimairidicaochiidinpămînt.
La
sunetulglasuluiluiSchmendrick,mug
etulde tunetal Tauruluisefăcu
maiputernicşimaiameninţător.Pread
ornicsă iasă cîtmairepedeîmpreună
cu licorna din vale,şimagicianul
credeacăînţelegedece.Maipresusdel
ucireaînaltăaTaurului
Stacojiu,vedea două sau
treistelepalide şio undă sfioasă de
luminămaicaldă.Seapropiauzorile.
„Nu-iplacelumina
zilei”,îşispuseSchmendrick.„E
binede ştiut.“Încă o dată
îimaistrigă licorneisă
fugă,darsingurul răspuns pe care-
lprimifu un muget ca rostogolirea
tobelor.
Licornaţîşniînainte,şiSchmendrick
fu silitsăsarărepedelao partedin
caleaei,căcialtfell-
arfirăsturnat.Foarteaproapeîn
urmaeiveneaTaurul,împingînd-oacum
repede,aşacum vîntul împingea
ceaţa
subţire,sfîşiată.Suflultreceriilui
îlsăltă pe Schmendrick în aerşi-
laruncă în altă
parte,undeserostogoli
încercîndsăseferească,sănuselasec
ălcatînpicioare,iarochii
îizvîcneauorbişicapulîivuiacaînflă
cări.Isepărucăoaudepe
MollyGrueţipînd.
Ridicîndu-se într-un genunchi,
văzu că Taurul Stacojiu o
împinsesepelicornăpînăaproapedeli
zierapădurii.Dacăeaar
maifiîncercatmăcarodatăsăfugă–
însăacum eraaTaurului, nu
maieraeaînsăşi.Magicianulozăriocl
ipă,palidă,pierdută,
printrecoarnelelividealeTaurului,
şiapoiumeriiuriaşişiroşiii- o
ascunseră
vederii.Atunci,ameţit,legănîndu-
se neputincios,
bolnavşiînvins,îşiînchiseochiişil
ăsăneputinţasă-itreacăprin
trup,pînăcînd,undevaînel,cevasetr
ezilaviaţă,cevacaremai
tresăriseodinioarăînel.Şiscoaseun
ţipăt,defricăşidebucurie.
Cu
cecuvintevorbiaceastăadouaoarăput
ereamagică,eln- avea să ştie sigur
niciodată. Cuvintele acestea îl
părăsiră
asemeneaunorvulturiluîndu-
şizborul,şiellelăsasăseridice
dinel;şicîndultimuldintreelepieri
,golulsenăpustiîndărătcu
oloviturădetrăsnetcare-
laruncălapămîntcu faţaînjos.Totul
seîntîmplăîntr-
oclipă.Dedataaceastaştiuînaintede
aseridica
dejoscăputereacoborîseasupraluişi
apoipierise.
În faţă,TaurulStacojiu
seopriselocului,mirosind cu capul
plecatceva întins la
pămînt.Schmendrick n-o maivedea pe
licornă.Porniîntr-acolo cîtputu
mairepede,însă Molly fu cea
careseapropieceadintîi,deajunscas
ăvadăceanumemirosea
Taurulacolo.Îşidusemînalagură,cau
ncopil.
LapicioareleTauruluiStacojiu,pe
pămînt,eraîntinsăofată,
strînsăîntr-
ogrămăjoarădeluminăşiumbră.Eragoa
lă,şipielea
îieradeculoareazăpeziiînbătaialun
ii.Unpărfin,încîlcitacum,
albcaocascadă,îicădeapespate.Chip
ulîieraascunsînmîini.
— O,spuseMolly.O,ce-aifăcut?
şi,fără să segîndească la
primejdie,alergăsprefatăşiîngenun
chelîngăea.TaurulStacojiu
îşiînălţăcapulorbşiuriaşşişi-
lrotiîncetînspreSchmendrick.
Păreasăscadăînmărimeşisăpăleascăp
emăsurăceselumina cerul cenuşiu, cu
toate că mai mocnea lucitor şi
sălbatec
asemenealaveiînrevărsare.Magician
ulseîntrebăcîtputeasăfie
demarecuadevărat,şidececuloare,cî
nderasingur.
Încăodată,TaurulStacojiu
amuşinăsiluetanemişcatădela
picioarelelui,făcînd-
osăseînfioaresubrespiraţialuiînghe
ţată. Apoi,fărăvreun
sunet,senăpustiînumbracopacilorşi
,dintrei salturiuriaşe,sefăcu
nevăzut.Schmendrick
îlmaizăritotuşio
datăcîndajunselamargineavăii;nu
maieraosiluetă,cidoaro
întunecimeînvîrtejită,întunecimer
oşiaticăpecareovezicîndîţi
închizi ochii îndureraţi. Coarnele
lui ajunseseră acum două
turnuri,celemaiascuţite,delacaste
lulnebunescalbătrînului
regeHagard.
MollyGrueluaseînpoalaeicapulfet
eialbe,şişopteamereu, în neştire:
„Ce-
aifăcut?“Chipulfetei,liniştitîn
somn şiaproape
surîzător,eracelmaifrumoschippeca
re-lvăzuseSchmendrick
vreodată.Îlfăceasăsimtăosuferinţă
adîncăprivindu-l,însăşio căldură
prin tot trupulîn acelaşitimp.Molly
mîngîia părul straniu
alfetei,şiSchmendrick văzu
căaceastaaveapefrunte,
deasupraşiîntreochiiînchişi,ourmă
mică,puţinieşităînafară,
maiîntunecoasădecîtpieleadepefaţă
.Nueranicicicatrice,nici
vînătaie.Semănacuofloare.
— Ce-iasta,ce-am făout?
oîntrebăpeMollycaresevăicăreaîn
neştire.N-am făcutaltceva decîtcă
am scăpat-o de Taurprin
putereavrăjilor,asta-itotce-am
făcut.Cuputereamagică,femeie, cu
putereameamagică!Eraacum
stăpînittotdeîncîntare,căci
simţea şică-ivine să dănţuie, şisă
stea nemişcat locului;
tremura,tot,devorbeşideţipete,şic
u toateacestea nu avea
nimicdespus.Pînălaurmărîseprosteş
te,strîngîndu-sesingur cu
mîinilepestepieptpînăcîndisetăier
espiraţia,şicăzu josla
pămîntalăturideMollycîndnu-
lmaiţinurăpicioarele.
— Dă-mimantia ta,spuse
Molly.Magicianulo privea rîzînd
prosteştecutoatăfaţa,clipind.Ease
întinseşi-iluăfărăblîndeţe
mantiazdrenţuitădepeumeri.Peurmăo
înfăşurăînea,cîtmai
putea să înfăşoare ceva cu ea,pe fata
adormită.Trupulfetei
străluceaprineacasoareleprintrefr
unze.
— Te întrebiacuma,fireşte,cum am să
fac s-o aduc iarla
formaeidintîi,începu
Schmendrick.Nu
temaiîntreba.Puterea aresă-
mivieiarăşicîndam săam nevoiedeea–
astaoştiubine
acum.Aresăcoboareasuprameaîntr-
ozi,cîndam s-ochem,dar vremea acea
nu a sositîncă.Cu un gestimpulsivo
apucă în
braţepeMollyGrue,strîngîndu-
icapulînbraţeleluilungi.Darai
avutdreptate,strigă,aiavutdreptat
e.Există puterea asta în
mine,şieputereamea!
Mollyisedesprinsedin braţe,şiun
obraziseînroşise,iar
amîndouăurechileiseturtiserăşiodu
reau.Fataoftăînpoalaei,
îşistinsesurîsulşiîşiîntoarsefaţa
cătreloculdeundeaveasă
răsarăsoarele.Mollyspuse:
— Schmendrick,nefericitule,magici
anule,nuvezi.
— Ce să văd? Nu-inimic de văzut.Însă
vocea ise făcuse
deodatăasprăşiprecaută,şiînochiil
uiverziîncepeasăsearate
frica.TaurulStacojiu a venitsă
vîneze o licornă,şiatunciea
trebuiasăsepreschimbeînaltceva.Tu
m-airugats-oschimb–ce
maivreiacuma?
Molly clătina din cap,cum fac
femeile bătrîne cînd bocesc.
Spuse:
— N-am ştiutcătegîndeais-
opreschimbiîntr-ofiicăaomului. Ar fi
trebuitsă faciceva maibun. Nu
maitermină,dar îşi
întoarsecapuldelael.Cuomînămîngîi
amaidepartepărulfetei albe.
— Magia a aleschipulîn cares-o
schimb,nu eu,răspunse
Schmendrick.Un saltimbancpoatesă-
şialeagăoînşelătoriesau
alta,darmagicianulestedoarunpurtă
tor,unasincare-şipoartă
stăpînulacolo undetrebuiesă
ajungă.Magicianulcheamă,dar
putereamagicăalege.Dacăeaaschimba
tolicornăîntr-ofiinţă
omenească,atunciînseamnăcăerasing
urullucrudefăcut.Faţa
iseaprinsesedefierbinţealăcaîntr-
undelir,care-lfăceasăpară
maitînăr.Eu sîntun
purtător,cîntaelacum.Sîntsălaşulu
nei puteri,sîntunmesager.
 — Eştiun neghiob,îispuse Molly
Grue furioasă.Mă auzi?
Magicianăifi,dareştiunmagicianpros
t.Însăfataîncercaacum
săsetrezeascădin
somn,mîinileisedeschideau
şisestrîngeau
apoiiarăşi,şipleoapeleisebăteau
capieptulpăsărilor.Şicînd
MollyşiSchmendrickseîntoarserăspr
eea,fatascoaseunsunet
micşiîşideschiseochii.
Ochiiîierau maidepărtaţidecîtla
fiinţeleobişnuite,şiceva
maiadînciţiînorbite,întunecaţicam
areaadîncă;şiiluminaţi,tot ca
marea,defăpturiciudate,scînteieto
are,din celecarenu se
ridicăniciodatălasuprafaţă.Licorn
aarfipututlafeldebinesăfi
fostpreschimbatăîntr-
oşopîrlă,segîndiMolly,sauîntr-
unrechin, unmelc,ogîscă,dar,într-
unfelsaualtul,ochiieiarfiarătatmai
departedeundeveneaschimbarea.Miem
i-arfiarătat,oricum. Euaşfiştiut.
Fatastăteamaideparte,întinsă,fă
răniciomişcare,şiochiiei
ogăsirăpeeaînsăşiînceledinurmă,în
ochiiluiMolly,şiînceiai
luiSchmendrick.Peurmă,dintr-
osingurămişcare,fuînpicioare,
şimantianeagrăîicăzulaspate,înpoa
laluiMolly.O clipăseroti
încerc,privindu-
şimîinile,pecareşileţineamultridi
cateînaer,
neputincioase,pestepieptaproape.S
ăreaşisefoiacaomaimuţă
careîncearcăoscamatoriedebîlci,şi
faţaeierafaţaprostească,
neînţelegătoare,a unuia
careevictima uneiglume.Şicu toate
acesteanu
puteafaceniciomişcarecaresănu
fifostfrumoasă.
Spaimaeicaptivăeramaiîncîntătoare
decîtoricebucuriepecare o văzuse
vreodată Molly,şiăsta era,de
fapt,lucrulcelmai groaznic.
— Asasinule,spuseMolly.Mesagerule
.
— Pots-
opreschimblaloc,spusemagicianulră
guşit.Nu-ţifie frică.Pots-
ofaclaloccum eraînainte.
Strălucitoareînsoare,fataceaalb
ăsăreaîncoloşi-n-coacepe
picioareleeitinere,puternice.Deod
ată seîmpiedică şicăzu,şi căzu rău
pentru cănu ştiacum săseajutecu
mîinile.Mollyse
repezispreea,darfata
rămasechircită la pămînt,privind-
o,şi vorbicu voce joasă:„Ce mi-
aţifăcut?“Molly Grue începu să
plîngă.
 Schmendrickpăşispreea,cufaţarece
şiumedă,însăvoceaîi eraliniştită:
— Te-am preschimbatîntr-o fiinţă
omenească,să te scap de
TaurulStacojiu.Nuputeam
săfacnimicaltceva.Teschimblaloc
întineînsăţi,imediatce-am săpot.
— TaurulStacojiu,şoptifata.A!
Tremuratare,caşicum eraîn ea ceva
scuturîndu-i,ciocănindu-
itrupul.Era prea puternic,
spuse,preaputernic.Puterealuinu
aresfîrşit,şiniciînceput.E
maibătrîndecîtmine.
Ochiiisefăcurămarideodată,şilui
MollyisepăreacăTaurul
alunecaprinei,străbătîndu-
leadîncurilecaunpeşteînflăcări,şi
dispărînd.Fataîncepu să-
şipipăiechipulcu sfială,înfiorîndu-
se pemăsurăce-
şisimţeapropriiletrăsături.Degete
leeiîncovoiate
trecurăpestesemnulpecare-
laveapefrunte,şiîşiînchiseochii
şiscoase un
geamătsubţire,ascuţit,de durere
şioboseală şi
deznădejdefărămargini.
— Cemi-aţifăcut?plînseea.Am
sămoraici!Îşisfîşiatrupul neted
şisîngele îiurma trecerea
degetelor.Vreau să moraici!
Vreausămoraici!
Şitotuşinueraspaimăpefaţaei,deşis
paimai
setîraînglas,înmîini,înpicioare,î
npărulalbcare-icădeapeste
trupulcelnou.Faţaîirămînealinişti
tă,netulburată.
Mollyseaplecăpesteea,cîtîndrăzne
amaiaproape,rugînd-o
sănusemairăneascăastfel.ÎnsăSchme
ndrickspuse:
— Stailiniştită,şicuvinteleacest
eatrosnirăcaniştecrengiîn
toamnă.Spuse:Puterea magică ştia ce
face.Stailiniştită şi ascultă!
— Decenul-
aţilăsatpeTaursămăomoare?
sevăicăreafata albă.Decenu m-
aţilăsat,atunci,în putereaharpiei?
Aţififost maibunicu
mineatunci,decîtsă mă închideţiîn
cuşca asta. Magicianul se schimbă
la faţă amintindu-şi de acuzaţia
batjocoritoare a luiMolly,însă
vorbimaideparte cu o linişte
disperată.
— Înprimulrînd,eoformăcîtsepoated
eatrăgătoare,spuse.
N-
aifigăsitcevamaibun,şisărămîifiinţăo
menească.
Easeprividintr-
oparte,peumerişide-
alungulbraţelor,apoi
în jospestetrupulzgîriatşipentru
ea împrejmuitor.Rămaseo clipăîntr-
unpicior,cîtăvremeîşiexaminătalpa
celuilalt;îşiridică
ochiicîtmaisussă-
şivadăsprînceneleargintii,privipi
ezişpeste obrajisă-
şivadănasul;şiseaplecăchiarsăpriv
eascăvineleverzi
camareadelaîncheieturilemîinilor,
şiîncheieturilechiarîierau
svelteşiveselecaniştevidretinere.
Înceledinurmăîşiîntoarse
faţacătremagicianşiarăşielsimţicu
m ise taie respiraţia.Am făcuto
vrajă şio magie,se gîndiel,însă o
suferinţă îizvîcni
ascuţităîngît,cauncîrligdeundiţăc
ares-arfiprinsbineacolo.
— Foartebine,spuseel.Pentrutinen
-arfifostniciodeosebire dacă te-
aşfischimbatîntr-un
rinocer,căcideaicia plecattot
mitulăstaprostesc.Darîn
travestireadeacum aitotuşioşansă
săajungipînălacastelulregeluiHaga
rdşisăaflices-aîntîmplat cu
aităi.Calicornăaifisuferitdoarsoar
talor–decîtdacăîţi
închipuicăaiputeasă-
lînvingipeTaurulStacojiu
presupunînd că-
lmaiîntîlneştiadouaoară.
Fataceaalbăclătinădincap.
— Nu,răspunse.Niciodată.Dacă-
lmaivăd odată,n-aşmai
putearezistanicicîtacum.Voceaîier
amoale,caşicum is-arfi înmuiat
oasele.Spuse:Neamulmeu,s-au
dus,s-au dus cu
toatele,şieusăleurmezcurînd,înori
ceformăm-aifiprinstuîn
capcană.Dareu
aşfialesoricarealtăînchisoaredecît
asta.Un
rinocerelafeldeurîtcaşiofiinţăomen
ească,şieşielmuritor,
darcelpuţinnu-
şiînchipuieniciodatăcăefrumos.
— Nu,nu-
şiînchipuieniciodatăaşaceva,seînv
oimagicianul. Şidin cauza asta nu
facealtceva decîtsă rămînă
maideparte rinocer,şin-ar fi
niciodată binevenitnicichiar la
curtea lui
Hagard.Darofatătînără,ofatăpentru
carenuînseamnănimic
faptulcănuerinocer–
ofatăcaasta,învremeceregeleşicufiu
- su cautăsăînţeleagăceecu
ea,arputeaeaînsăşisă-şidepene
propriile eiîntrebări,pînă le dă de
capăt.Rinoceriinu sînt
animalecaresă-
şipunăîntrebări,darfeteletineresî
nt.
Ceruleraacum
fierbinteşitotmaiîngroşat;soareles
etopise într-
obăltoacădeculoareapecareoareblan
aleului,şipecîmpia Hagsgate nu se
clintea nimic decîtun
vîntstătut,greoi.Fata,
goală,cu
semnuldefloarepefrunte,îlpriveatăcu
tăpebărbatul cu
ochiiverzi,iarfemeia de lîngă
eiîipîndea pe amîndoi.În dimineaţa
aurie,castelulregeluiHagard nu
maipărea nici
întunecat,niciblestemat,cidoarpos
omorît,stînd să cadă în
ruină,lipsitdemăreţie.Săgeţiledepe
turnurilesubţirinu mai semănau
deloccu
niştecoarnedetaur,cimaicurîndcu
ghimpii depetichia unuibufon.Sau cu
coarneleuneidileme,segîndi
Schmendrick.Darodilemănuarenicioda
tănumaidouă.
Fataceaalbăspuse:
— Maisîntîncăeu
însămi.Trupulacestaemuribund,îlsi
mt cum putrezeştedejur-
împrejurulmeu.Cum
poatesăfieadevărat ceva carearesă
moară?Cum poatesăfiecu
adevăratfrumos?
MollyGrueîipusemantiamagicianului
iarăşipeumeri,nu din modestiesau
pentru că aşa s-arficuvenit,cidintr-
un îndemn ciudatdemilă,caşicum
arfivruts-ofacăsănu semaipoată
vedeasingură.
— Am să-ţispun o
poveste,spuseSchmendrick.Cînd eram
copil,am
fostdatcauceniclacelmaiputernicma
gician dintre
toţicîţiexistă,marele Nikos,despre
care v-am maivorbit şi înainte.Dar
chiar Nikos,care poate să transforme
pisicile în turme de oi,fulgiide
zăpadă în ghioceişilicornele în
fiinţe omeneşti,n-apututsămă
schimbepeminenicimăcarîntr-un
simpluscamatordebîlci.Pînălaurmăm
i-aspus:„Fiule,lipsata
detalenteatîtdetotală,incompetenţ
ataatîtdeadîncă,încîtsînt sigurcă
esteîn tineo putere maimare decîtam
cunoscuteu vreodată. Din
nenorocire, s-ar părea că ea
lucrează de-a-
ndarateleaacuma,şinicichiareu nu
potsăgăsescmijloculs-o
punînmişcareaşacum
trebuie.Astatrebuiesăînsemnecăeşt
i sortitsă-
ţigăseştisingurdrumul,cutimpul,pî
nălaputereaasta
ata;dar,sincerîţispun,astamaiînse
amnăcătrebuiesătrăieşti
atîtcîtainevoiecasăajungiacolo.Aş
acăpotsă-ţidăruisoarta sănu
maiîmbătrîneşti,începînddin
ziuaasta,darînschimbsă
călătoreştipestetot,lumeaîntreagă
de-alungul,de-alatul,mereu
fărăputereşizbîndă,pînăcîndîncele
dinurmăaisăteregăseşti
singurşiaisă ştiicine eşti.Nu-
mimulţumi.Tremurcînd mă
gîndesccum aisăplăteştiasta“.
Fataceaalbăîlpriveacuochiilimpez
i,deamarantă,ailicornei
–blînzişiînspăimîntătoriîn
faţaaceastaneschimbatădetimp–
însănuspusenimic.MollyGruefuatunc
iceacare-lîntrebă:
— Şi dac-ai să-ţi găseşti puterea
magică – atunci ce se întîmplă?
— Atuncifarmeculserupeşiam
săîncepsămor,aşacum am început încă
de la naştere. Chiar şivrăjitorii cei
mai mari îmbătrînesc,ca
şioameniiceilalţi,şimor.Se clătina
parcă în
somn,moţăind,şiapoisetrezideodată
:un bărbatînalt,slab,
prostîmbrăcat,mirosindaprafşiabău
tură.V-am maispuscă
sîntmaibătrîndecîtarăt,spuse.Am
fostnăscutcamuritor,şiam
fostnemuritorun timp lung şifără
rost,şiîntr-o ziam să fiu
iarăşimuritor;aşa că eu ştiu un lucru
pecareolicornă n-are cum să-
lştie.Totceacepoatesămoarăefrumos
–maifrumos
decîtolicornăcaretrăieşteveşnic,ş
icareesteceamaifrumoasă
făpturădinlume.Măînţelegi?
— Nu,spuseea.
Magicianulsu
rîseobosit.
— Aisăînţelegiodată.Eştişituînpo
vestecunoitoţi,acum,şi
trebuiesămergiînaintecupovestea,fi
ecăvreisaunu.Dacăvrei să le
găseştipe cele din neamultău,să
ajungisă fiiiarăşio
licornă,atuncitrebuiesă
urmezipovestea asta,basmulacesta,
pînă la
castelulregîgeluiHagard,şioriunde
în altă partevrea
povesteasătemaiducă.Povesteanusep
oatesfîrşifărăprinţesă.
Fataalbăspuse:
— Nuvreausămerg.Setraselaopartec
utrupulîncordat,şi
părulreceîicădea peumeri.Spuse:Eu
nu sîntprinţesă,nici
muritoare,şinuvreausămergmaidepar
te.Doarlucrurirelemi s-au
întîmplatdecînd mi-am
părăsitpădurea,şinumailucruri
relelis-
arfipututîntîmplaunorlicorneîn
ţaraaceasta.Dă-mi
înapoiformaadevărată,şiam
sămăîntorclacopaciimei,laiazul
meu,acolo e loculmeu.Povestea asta a
voastră nu are nicio
putereasupramea.Eusîntolicornă.Eu
sîntultimalicornă.
Maispuseseeaoarecuvinteleacestea
odată,demult,demult,
în tăcereaalbăstrie-
verdeacopacilor?Schmendrick
continuasă
surîdă,însăMollyGruespuse:
— Schimb-olaloccum
afost.Aispuscăpoţis-oschimbi.Las-
osăseîntoarcăacasălaea.
— Nu pot,răspunse magicianul.V-am
spus,puterea asta a magieinu estea
mea,să răspundă la poruncilemele;nu
încă. Din cauzaastaşieu
trebuiesămergmaidepartelacastel,ş
ila
soartareasaubunăcareaşteaptăacolo
.Dacăaşîncercasăfacla
locschimbareaeilafaţăacum,aşputea
celmults-opreschimb într-un
rinocer.Asta ar fi celmaibun lucru
care s-ar putea
întîmpla.Carearficelmairău.
Seînfiorăşităcu.
Fataîşiîntoarsepriviriledelaeic
ătredepărtări,sprecastelul
careseînălţaasupravăii.Nu
sevedeaniciomişcarelavreuna din
ferestre sau printre turnurile
dărăpănate,şiniciurmă de
TaurulStacojiu.Însă ea ştia că
Tauruleste acolo,aşteptînd
mohorît,undevalarădăcinilecastelu
lui,pînăcîndaveasăselase
iarăşinoaptea:maiputernicdecîtîns
ăşiputerea,deneînvinsca
însăşinoaptea.Pentruadouaoarăîşia
tinsepefrunteloculunde-
ifusesecornul.
Cînd
îşiîntoarseiarăşicapul,eiadormise
răacoloundeerau aşezaţio clipă
înainte,
şibărbatulşifemeia.Capetele lise
sprijineau pe aerşigurile le atîrnau
deschise.Rămase o clipă astfellîngă
ei,urmărindu-icum
respiră,ţinîndu-şicu o mînă
mantiaceaneagrăînchisălagît.Foart
enelămuritşislab,pentru
primadatăacum,îiajunselanărimiros
ulmării.
 IX
Străjeriiîivăzură apropiindu-se
puţin înainte de apusul soarelui,
cînd marea era o întindere nemişcată
şiorbitoare. Străjeriiseplimbau
pealdoileaturn
caînălţime,dintremultele
turnuristrîmbecarerăsăreaudincast
elşi-lfăceausăsemenecu
uncopacciudat,dinceicarecresccu
rădăcinileînaer.Deunde
seopriseră,ceidoistrăjeriputeau
săcuprindăcu ochiiîntreaga
valeHagsgate,pînălaoraşşilacoline
leabruptedin spatelelui, precum
şidrumulcare ducea de la marginea
văiispre marea
poartădeintrare,acum
căzîndîncetînruină,acasteluluireg
elui Hagard.
— Unbărbatşidouăfemei,spuseceldi
ntîistrăjer.
Se grăbi spre capătul mai
îndepărtat al turnului; era o
deplasare care trezea nelinişte în
stomac, întrucît turnulse înclina
astfelîncîtjumătatedin
cerulpecare-lpriveau străjerii
era,defapt,marea.Castelulera
clăditpemarginea uneistînci care
cădea asemenea tăişuluiunuicuţit
către faleza subţire,
gălbuie,zdrenţuităşigolaşă,deasup
raunorstînciverzuişinegre.
Păsăribătrîne şimoise chirceau pe
stînci,cîrîind:„ţiamspus,
ţiamspus”.
Celdealdoileastrăjerîlurmămaiînc
etpetovarăşulsăude-a
latulturnului.Spuse:
— Un bărbatşiofemeie.Altreilea–
celcu mantia–nu sînt sigurce-icu
altreilea.Amîndoierau îmbrăcaţiîn
zalefăcuteîn casă–
inele,capacedesticlă,bucăţidelanţ
cusutedeniştepiei
pejumătatetăbăcite–
şifeţeleleeraudenevăzutpesubvizie
rele
ruginite,însăglasulşimersulceluid
e-aldoileastrăjerîlarătau ca fiind
maiîn vîrstă.Silueta aia cu mantia
neagră,maispuse încăodată.Sănute-
ncrezipreacurîndc-aiînţelesce-
icuaia.
Dar primul străjer se aplecă în
afară, spre scînteierea
portocalieamăriicaresemunceasăurc
epecer,şicîţivanasturi
nupreabineprinşipearmuraluisărăcă
cioasărîcîirăparapetul.
— Eofemeie,declarăel.Maidegrabă
m-aşîndoidesexulmeu decîtde-alei.
— Deasta chiarc-aiputea să
teşiîndoieşti,remarcă ironic
celălalt,cătotnufacinimicdinces-
arcuvenisăfacăunbărbat,
decîtcelmultsăcălăreşticabărbaţii
.Îţimaispun odată:nu te grăbisă
spuidesprealtreilea de-acolo că-
ibărbatsau femeie.
Aşteaptăpuţin,şi-aisăvezituce-
aisăvezi.
Primulstrăjerîirăspunse,fărăsă-
şimaiîntoarcăochiispreel:
— Chiardac-aşficrescutpînăacum
fărăsăfivisatvreodată
căsîntdouătainedeosebiteunadealta
pelume,chiardac-aşfi
crezutcăoricefemeiepecare-am
întîlnit-oîn viaţameanu arfi fostcu
nimicdeosebitădemine,totaşfi
ştiutcăfăpturaacea
estealtfeldecîtoriceam maivăzuteu
pînăacuma.Întotdeauna mi-
apărutrău cănu ţi-am
plăcut,daracum,cîndmăuitlaea,
îmiparerăucănumi-am
plăcutnicimieniciodată.O,iartă-
mă.
Seaplecăşimaimultpesteparapet,î
ncordîndu-şiochiispre
celetreisilueteîncetedepedrum.Un
chicotitîisunăîn spatele vizierei.
— Femeiacealaltăpareprostdispusă
şis-arzicecăodorşi
picioarele,anunţă el.Bărbatulpare
să fie maisimpatic,chiar
dacăelimpedecăeun feldevagabond.Un
menestrel,probabil,
sauunactor.Numaispusenimicmultăvr
eme,privindu-icum se apropie.
— Şifăptura a treia?întrebă
apoicelmaiîn vîrstă.Stăpîna asta
dinspresoare-apunea
închipuirilortale?Ce,ţi-a şitrecut
fantezia,în maipuţin de un sfertde
oră? Aişivăzutmaide-
aproapedecîtîndrăzneştedeobiceisă
priveascădragostea?Lui,
glasulîisunaprincascăasemeneaunor
labemici,cugheare.
— Nu cred c-am s-o potvedea prea de
aproape,răspunse
străjerul,oricîtdemults-arapropia
ea demine.Vocea îisuna acum
înăbuşită şiplină de
regrete,purtînd în ea ecoulunor
încercăripierdute.Arecevanouînfăp
tură,spuse.Totulepentru întîia
dată.Uită-tecum semişcă,cum
merge,cum îşiîntoarce capul–
toatelefacepentru întîia
dată,întîia dată cînd a făcut cineva
toatemişcărileastea.Uitecum
îşitragesuflarea şicum lasăaerulsă-
iasădinpiept,caşicum
nimenidecîtean-arştipe
lumeaastacîtdebunesteaerul.Toates
întparcăpentruea.Dacă mis-arspune
că s-a născutde abia
astăzidimineaţă,n-aş fi
surprinsdecîtpentrucăovădcăeîntoa
tăfirea.
Celdealdoileastrăjerpriveadin
turnulsău,în jos,sprecei
treicălători.Bărbatulcelînaltîlvă
zu primul,apoifemeia cea
posomorîtă. Ochii nu le oglindiră
nimic decît armura lui,
întunecată,mîncată de vreme
şigăunoasă.Însă apoifata cu
mantianeagrăşizdrenţuităîşiridică
şieacapul,şiatuncielse
traseîndărătdelaparapet,ridicîndu
-şiomănuşădetablăsăse
aperedeprivireaei.Dupăoclipă,eain
traseînumbracastelului,
împreunăcuînsoţitoriiei,şielîşico
borîmîna.
— S-arputea să fie
nebună,spuse,calm.Nu există fată în
toatăfireasăarateaşa–
decîtdoardacăenebună.Astan-arfi
preaamuzant,sigur,darpreferabilde
cîtsinguraposibilitatecare
mairămîne.
— Şicaree.?
îlîmboldicelmaitînărdupăotăcer
e.
— Căîntr-adevărs-
anăscutastăzidimineaţă.Mi-
arplacemai
curîndsăfienebună.Haidesăcoborîm
acum.
Cîndbărbatulşiceledouăfemeiajun
serăînfaţacastelului,cei
doistrăjeristăteaudeoparteşidealt
aaporţii,cuhalebardelelor
tocite,încrucişateşicu
săbiileîncovoiate,sucitelacingăto
aresă
levinăînfaţă.Soareleapusese,şiarm
urilelorabsurdedeveneau
totmaiameninţătoarepemăsurăcesede
coloramarea.Drumeţii şo- văiră,
privindu-se unul pe altul. Ei n-
aveau un castel
întunecatînspateşiochiilornueraua
scunşi.
— Rostiţi-
vănumele,grăivoceahîrîităapr
imuluistrăjer.
Bărbatulînaltfăcuunpasînaint
e.
— Eu
sîntSchmendrickmagicianul,spuse.A
icieMollyGrue, ajutoareamea–
şiaceastaestedoamnaAmalthea.Sepot
icnila numelefeteialbeca şicum nu
l-armaifipronunţatniciodată
pînăatunci.Cerem
audienţălaregeleHagard,urmăel.Am
făcut drum lungsăajungem să-lvedem.
Celdealdoileastrăjeraşteptăsăsp
unăcevaprimul,însăcel
maitînărstăteacu
ochiipeDoamnaAmalthea.Nerăbdător,
vorbi elatunci:
— SpuneţicetreabăaveţicuregeleHa
gard.
— Spun, replică magicianul, dar
numai regelui Hagard
însuşi.Ce felde treabă regească
poate să fie dacă aş putea-o
încredinţaunoruşierişiportari?
Duceţi-nelarege.
— Cefeldetreabăregeascăpoatesăai
băunvrăjitorrătăcitor şicu limba
slobodă de discutat cu regele
Hagard? întrebă
întunecatceldealdoileastrăjer.Seî
ntoarseînsăpecălcîieşipăşi
pepoartaceamareacastelului,iaroas
peţiiregeluiîlurmară.La
urmăveneastrăjerulmaitînăr,şipasu
lluideveniselafeldeuşor
caşicelalDoamneiAmalthea
şi,fărăsă-şideaseama,îiimita
acesteia oricemişcare.Ea seoprio
clipă în faţa porţiiprivind
marea,şistrăjerulfăculafel.
Camaradulluicareoluaseînainteîl
strigăcuglasmînios,dar
tînărulstrăjeraveaacum
oaltămisiune,şirăspundeafaţădeun
altfeldecăpitan pentru
uitărileşineglijenţelesale.Păşişi
elpe marea poartă numaidupă ce
Doamna Amalthea se hotărîsă
intre.Apoiourmă,cîntîndu-
şişieşiuncîntecmonoton,visător:

„Ce se-ntîmplă acum cu

mine? Ce se-ntîmplă acum cu
mine?
Să mă sperii, sau să-mi pară
bine? Ce se-ntîmplă acum cu
 mine?”

Străbătură o curte interioară

pietruită,unde rufe îngheţate
întinsela uscatlepipăiră
feţele,şitrecură printr-o poartă
mai micăîntr-
osalăatîtdevastăîncîtnu-iputeau
vedeaînîntuneric
nicizidurileşinicitavanul.Stîlpim
aridepiatrălezbucneau în
faţăcîndpăşeaugreoiprinaceastăsal
ă,şiapoisetrăgeauîndărăt în
beznă,fărăsăselasevreodatăvăzuţic
u adevărat.Răsuflarea
sunacuecouînloculacestamareşigol,
şipaşiialtorfăpturi,mai
mici,sunau deopotrivădetarecu
ailor.MollyGrueseţineacît
maiaproapedeSchmendrick.
După sala cea mare,urma o altă
poartă şiapoio scară
subţiratecă.Erauferestrepuţineşin
iciunfeldelumini.Scarase
încolăceatotmaistrînspemăsurăceur
cau,pînăcînds-arfizis
căfiecaretreaptăserăsuceşteîn
juruleiînsăşişicăturnulse închide
peste ei ca un pumn asudat.
Întunericul îi privea,
atingîndu-
i.Aveaunmirosdecîineplouat.
Ceva se auzica un tunetdin
adîncuri,de aproape.Turnul
tremurăcaocorabiearuncatăpeţărm,ş
irăspunsecuungeamăt
înăbuşit,depiatră.Ceitreidrumeţis
lobozirăun ţipăt,luptîndu- sesă-
şiţinăechilibrulpetrepteletremură
toare,însăcălăuzalor
urcamaideparte,fărăsăşovăieşifără
săspunăceva.Străjerul
maitînărîişoptigravDoamneiAmalthe
a:
—E înregulă,sănu-
ţifieteamă.DoarTaurul.Tunetulnu se
mairepetă.
Celdealdoileastrăjerseoprideoda
tă,scoaseocheiedintr-un loc tainic
şio vîrî– după toate aparenţele – de-
a dreptulîn pereteleorb.O
parteaziduluilunecăînăuntruşimica
procesiune
pătrunse,înşircîteunul,într-
oîncăperescundăşistrîmtă,cu o
singurăfereastrăşiunscaunlacapătu
ldinfund.Numaieraaici
nimicaltceva:niciunfeldealtămobil
ă,nicicovoare,draperiisau
tapiserii.Înîncăpereseaflaucincipe
rsoane,scaunulcuspătarul
înalt,şiluminagroasăacraiuluinouc
arerăsăreaîncetafară.
— AiciesalatronuluiregeluiHagard,
spusestrăjerul.
Magicianulîlapucă de
braţulînzăuat şi-lsucipînă cînd
stăteaufaţăînfaţă.
— Asta-iotemniţă.Asta-
iocriptă.Niciunregeviun-arşedea
aici.Du-
nelaHagard,dacămaitrăieşte.
— Deastaosăvăconvingeţisinguri–
dacă trăieştesau nu, răspunse
glasuldogitalstrăjerului.Îşidesfă
cu din încheieturi cascaşişi-
oridicădepecapulcărunt.Eu
sîntregeleHagard, spuse.
Ochiiluierau de aceaşiculoare ca
şicoarnele Taurului Stacojiu.Era
maiînaltdecîtSchmendrick
şideşichipulîiera
brăzdatderiduriamare,nu
eranimicblînddarniciprostescîn
acestchip.Eraofaţădeştiucă:fălcil
elungişireci,obrajiiaspri,
gîtuluscăţivplindeviaţăşiputernic
.Arfipututaveadeopotrivă
şaptezecideani,sauoptzeci,saumaim
ult.
Primulstrăjerînaintă
şielţinîndu-şicasca sub braţ.Molly
Gruerămasecu gura căscată cînd
îlvăzu la faţă,căciera faţa
prietenioasă,brăzdată de creţuria
prinţuluitînărcare citise o
revistă în vreme ce prinţesa
luiîncercase să cheme o licornă.
RegeleHagardspuse:
— AcestaeLir.
— Salut,spuseprinţulLir.Îmiparebi
nedecunoştinţă.
Surîsulluiliseguduralapicioare,
cauncăţeluştînăr,dornic să
placă,însă ochii– de un albastru
adînc,umbrit,pe sub sprîncenele
stufoase – se odihneau calmi în ochii
Doamnei
Amalthea.Îlprivişiearăspunzîndu-
i,tăcutăcaungiuvaer,şinu s-arfi
pututspune că l-arfi
văzutmaiadevăratdecîtîivăd
oameniipe unicorni.Însă prinţulse
simţea sigur,plin de o
siguranţăstranie,fericită,căeaîlp
rivise,şiîlvăzusetot,pede-a-
ntregul,pătrunzîndcu
privireapînăîn
peşteripecarenicielnu ştiuse că le
ascunde în el,şiacolo privirea
eicînta şistîrnea
ecouri.Minunăţiiîncepeau
săsedeşteptelaviaţăundevalasud-
vest de cea de a douăsprezecea
coastă, şielînsuşi– încă oglindind-
opeDoamnaAmalthea–
începusăstrălucească.
— Cetreabăaveţicumine?
Schmendrick
magicianulîşidreseglasulşiseîncli
nă în faţa bătrînuluicuochiipalizi.
— Dorim săintrăm
înserviciultău.Departe,pestemăriş
iţări, s-
adusfaimacurţiiregeluiHagard.
— N-am
nevoiedeslujitori.Regeleseîntoars
edelaeişifaţaşi trupul i se
destinseseră deodată în
indiferenţă. Totuşi
Schmendrickdistingeaoculoarecareî
ntîrziacuriospepieleade culoarea
pietreişila rădăcinile
păruluiluicărunt.Spuse cu
precauţie:Dar,desigur,ţiiaiciosui
tă,aislujitori.Simplitateaeste
podoaba cea maidepreţa
unuirege,recunosc,darpentru un
regecaHagard.
— Începisămăplictiseşti,îlîntrer
upseiarăşiglasulruginit,şi
astaefoartepericulos.Într-
oclipă,am săvăuitpetoţicutotulşi
cutotul,şinuveţimaifiînstarenicimă
carsăvămaiaduceţivoi amintece-am
făcutcu voi.Ceuiteu,nu
numaicăînceteazăsă existe,darîn
primulrînd nicinu a
existatvreodată.Pe cînd spunea
acestea,ochiilui,ca
şiaifiuluisău,se întoarseră să
întîlnească privirea
DoamneiAmalthea.Curtea mea,urmă
el,
pentrucătuvreis-
onumeştiaşa,ealcătuitădinpatruoşt
eni.M-
aşdescurcafărăei,dacăarfidupămine,
pentrucămăcostămai
multdecîtvalorează,caşioricealtce
va.Darfacşieicurîndulca
străjeri,sau
cabucătari,şicreazăaparenţa,văzuţ
idedeparte,
căarfioarmată.Decealtăsuităaşmaiav
eanevoie?
— Darplăcerile curţii,strigă
magicianul,muzica,femeile şi
fîntînile, conversaţia,
vînătoarea, balurile mascate şi
marile serbări.
— Astea nu înseamnă nimic pentru
mine, spuse regele Hagard.Le-am
cunoscutpetoate,şinu m-au
făcutfericit.Nu
vreausăpăstrezlîngăminenimicdince
număpoatefacefericit.
DoamnaAmaltheatrecuîncet,pelîngă
el,cătrefereastrăşide
acolopriviafarăspremareaînnoptată
.
Schmendrick îşiregăsisuflarea care
ise tăiase o clipă,şi afirmă:
— Teînţelegperfect!
Cîtdeobositoare,stătute,fărădevia
ţăşi
deprofitmiseparobiceiurilelumeşti!
Eştiplictisitdefelicitate,
sătulde senzaţii,bătătoritde
bucuriibezmetice.E o boală de
rege,şidecinimeninu
arenevoiemaimultă deserviciileunui
magician decît are nevoie un rege.
Căci numai pentru un magician este
lumea mereu fluidă,nesfîrşit de
mişcătoare şi
veşnicnouă.Numaielcunoaştesecretu
lschimbării,numaielştie cu
adevăratcă toate lucrurile se
ghemuie pe brînciarzînd de
dorinţadeasăriîn altceva,şidin
încordareaastauniversalăîşi
trageelputerea.Pentruunmagician,i
arnaeprimăvară,zăpadae
verdeşiiarbaecenuşie;astaeste,sau
oricum aivreasă-ispui. Fă-
ţirostdeunmagician,astăzichiar!
Terminăcuungenunchilapămînt,cubr
aţelelargdesfăcuteîn
lături.RegeleHagardsedepărtădeeln
ervos,mormăind:
— Ridică-te,ridică-
te,măfacisămădoarăcapul.Şipeurmă,
euam unmagicianregal.
Schmendrickseridicăgreoi,cu
faţaînroşităşideodatăgoală
deoriceexpresie.
— Astan-aispus-opînăacuma.Cum
îlcheamă?
— Ilcheamă Mabruk,răspunse regele
Hagard.Nu vorbesc
despreelpreades.Nicimăcaroşteniim
einuştiucătrăieşteşiel aiciîn
castel.Mabrukeaşacum aispustu
cătrebuiesăfieun
vrăjitor,şimultmaimultdecîtîmiînc
hipuicăvisezitumăcar.În
profesialuiecunoscutca„magicianul
magicienilor”.Nu vădnici
unmotivsă-
lînlocuiesccuunbufonvagabond,fără
nume.
— A,dareu văd!
îlîntrerupseSchmendrick
disperat.Văd un
motivpecarechiartul-aispusacum
oclipă.MinunatulMabruk
nutefacefericit.
Peste faţa crîncenă a regelui căzu
o umbră înceată de
dezamăgireşiînşelăciune.O
suflaredetimppăruuntînărpusîn
încurcăturădecevadeneînţelespentr
uel.
— Da,asta-
iadevărat,murmurăregeleHagard.Mag
iaastaa luiMabruknu m-
amaiîncîntatdemultă,multăvreme.De
cîtă vreme,chiar?
Bătudinpalmedeodată,strigînd:Mabr
uk!Mabruk! Vinoîncoace,Mabruk!
— Sîntaici,spuse o voce adîncă
dintr-un colţîndepărtatal
camerei.Un bărbatîntr-un
halatîntunecatlaculoareşipresărat
custele,pecapcuopălărieascuţită,î
nstelatăşiea,stăteaacolo
şinimenin-
arfipututspunecucertitudinecănufus
eseacolo,în văzultuturor,încă
decînd intraseră în sala
tronului.Barba şi
sprînceneleîierau
albe,şitrăsăturileşiexpresiafeţei
,blîndeşi înţelepte, însă ochii îi
erau aspri ca pietrele îngheţate ale
grindinei.CedoreştedelamineMajest
ateaVoastră?
— Mabruk,spuseregeleHagard,domnu
lacestafacepartedin
confreriavoastră.SenumeşteSchmen
drick.
Ochiiîngheţaţiaibătrînuluivrăjit
orselărgirăpuţin şiîlprivi
scurtpebărbatulcelprostîmbrăcat.
— Da,chiaraşa!exclamă cu aparentă
plăcere.Schmendrick,
dragăbăiete,cebineîmiparecătevăd!
Nu-ţimaiaduciamintede mine, dar
eram prieten cu scumpul, scumpul tău
maestru, scumpul, bătrînul Nikos.
Îşi punea atîtea speranţe în tine,
sărmanuldeel.Casăvezi,cesurpriză!
Şichiarmailucreziîncă în branşă?
Măi-măi,eşticonservator!
Întotdeauna am spuseu,
perseverenţa enouă zecimidin
oriceartă –nu c-arfidemare
ajutorsăfiinouăzecimideartist,fireş
te.Darcevîntteaducepe-
aici?
— Avenitsă-
ţiiaţielocul.VocearegeluiHagarder
alipsităde
expresieşicategorică.Elesteacum
magicianulcaseimeleregale.
TresărireadesurprizăaluiSchmend
ricknu scăpăbătrînului Mabruk,
deşi vrăjitorul nu păru decît prea
puţin uimit de hotărîrea regelui.O
clipă era limpedecă rămasesă
cîntărească eventualitatea că
arputea arăta mînie,însă alese în
schimb o
expresiedeamuzamentjovial.
— DupăbunulplacalMajestăţiiVoast
re,acum caşioricînd, toarse elca o
pisică.Darpoate că Majestatea
Voastră arvădi interessă
aflecîteceva din trecutulnouluisău
magician.Sînt sigurcăscumpulmeu
Schmendrickn-aresăsesuperecîndam
să menţionez faptulcă elconstituie
subiectulmultoranecdote
amuzanteîn
branşanoastră.Ladreptvorbind,prin
treexperţie amintitcelmaiadesea
sub numele de „Nebunia luiNikos“.
Încîntătoareaşidesăvîrşitaluinepu
tinţădeadescrifrachiarcele
maisimple rune;modulcreator în care
recită chiar cele mai
copilăreştipoezioaredeteurgie,cas
ănumaivorbim.
Regele Hagard făcu o mişcare
subţire cu latulpalmeişi
Mabruktăcudeodată.PrinţulLirchico
ti.Regelespuse:
— Nu
trebuiesămăconvingicîtedenepotriv
itpentru poziţia lui.O
singurăprivirespreelîmispuneaşace
va,totaşacum o
privireîmispunelafeldelimpedecătu
eştiunuldinceimaimari
vrăjitoridinlume.Mabrukselegănăpu
ţinpecălcîie,mîngîindu-şi
barbasplendidăşiîncruntîndu-
şifrunteablîndă.
— Darniciastan-
areimportanţăpentrumine,continuăr
egele Hagard.În trecut,mi-
aifăcuttoatemiracolelepecareţile-
am cerut,şitotce-aireuşitcu asta a
fostsă mă facisă-mitreacă gustulde
minuni.Niciun felde sarcină nu-
imaipresus de puteriletale–
şitotuşi,dupăces-
aîndeplinitminunea,nimicnu s-
aschimbatînfond.Sîntîncredinţatcă
existăomareputerecare nu-midă ce-
midoresc eu cu adevărat.Un mare
magician,un maestru nu m-a
făcutfericit.Am să văd ce poate face
unul
incompetent.Poţisăpleci,Mabruk.Şi
îlconcediecuunsemndin
cappebătrînulvrăjitor.
 Afabilitatea părelnică a luiMabruk
se stinse deodată ca o
scînteiepezăpadă,şichiarscoţîndac
elaşisunet.Faţatoatăise
făculaexpresiecum îierauochii.
— Peminenumăpoţidaafarăchiaratît
deuşor,spusefoarte blînd.Nu dintr-
un capriciu,chiardacăeun capriciu
derege,şi
nuînfavoareaunuiidiot.Bagădeseamă
,Hagard!Mabruknue
ofăpturăpecares-
omîniicuuşurătate.
Un vîntîncepu să sufle deodată prin
încăperea întunecată. Venea
şidintr-o parte,şidintr-alta – prin
fereastră,prin uşa rămasă
întredeschisă – însă
adevăratulizvor îiera în făptura
încleştatăavrăjitorului.Vîntulera
receşistătut,un vîntumed,
huruitor,de mlaştină,şisărea
icişicolo prin încăpere ca un
animalveselcare descoperă deodată
frivolitatea şiuşurătatea
fiinţeloromeneşti.MollyGruesestrîn
selîngăSchmendrick,care păru
deodată neînlargullui.PrinţulLir
îşimişcă cu degete
nerăbdătoaresabiaînteacă.
ChiarşiregeleHagardsedăduunpasî
napoiînfaţarînjetului
triumfătoralbătrînuluiMabruk.Pere
ţiicamereipăreau că se topesc
şipier,iarhalatulînstelatalvrăjit
oruluideveniînsăşi noaptea imensă
hăuind de ecouri.Mabruk nu scoase
niciun cuvînt,însă
vîntulîncepusesă şuierecu un
sunetrău,ca un
grohăit,carecăpătatotmaimultăpute
re.Încăoclipăşiaveasă devină
vizibil, să izbucnească prinzînd
formă. Schmendrick
deschisegura,însăchiardacăpronunţ
ăuncontrafarmec,acesta
nuseauzi,şinicinuavuvreunrezultat
.
În întuneric, Molly Grue o văzu pe
Doamna Amalthea întorcîndu-
şicapul,deundevadedeparte,întinzî
ndu-şiomînăla care degetulinelar
şicelmijlociu erau deopotrivă de
lungi.
Semnulciudatdepefrunteaeistrăluce
aacum lafeldeluminos caofloare.
Atuncivîntulsestinseca şicum n-
arfisuflatniciodată,şi
pereţiidepiatră seiviră din nou în
jurullor,iarîncăperea cea
posomorîtăeralafeldeveselăacum
dupăcetrecuseprinnoaptea
stîrnitădeMabruk.Vrăjitorulsefăcus
emic,strînsînel,ghemuit aproape la
pămînt,privind-o pe Doamna
Amalthea.Faţa lui
înţeleaptă,plină debunătatepărea
faţaunuiînecat,şibarbaîi picura
subţire de pe bărbie,ca o apă
stătătoare.PrinţulLirîl
apucădebraţ.
— Haide,bătrînule,îispuse,nu
fără bunăvoinţă.Pe aici,
bunicuţule.Am să-
ţiscriuoreferinţă.
— Plec,spuseMabruk.Nupentrucămi-
arfifricădetine–de tine, bucată de
balegă uscată – şi nici de nebunul,
nerecunoscătoruldetaică-
tu;nicidenoulvostru magician,şivă
urezsă aveţiparte de multă fericire
de pe urma lui.Ochiilui întîlniră
ochii înfometaţi ai regelui Hagard,
şi atunci rîse
behăitor,caunţap.Hagard,n-
aşvreasăfiuînlocultăupentru
nimicîn lume,declară el.Ţi-
aidatdrumulla propria pieirepe
poarta din faţă,deşisă ştiică n-
aresă iasă totpeacolo.Ţi-aş explica
eu maipelarg,darnu maisîntîn slujba
ta.E păcat, pentru că are să vie o
vreme cînd nimenialtuldecîtun mare
maestruarmaifiînstaresătesalveze–
şiînceasulacelaaisă-l
aipeSchmendrick lacaresăfaciapel!
Adio,Hagard sărmane, adio!
Pierirîzînd încă;însă veselia
luiavea să dăinuieveşnicprin
colţurileaceleiîncăperi,caşimiros
uldefum,sau deprafvechi, rece.
— Mda,spuseregeleHagardîn
luminacenuşiedelună.Da.
SeapropieîncetdeSchmendrick
şideMolly,cu paşităcuţi,şi
capulşi-lclătina,parcă în
joacă.Staţiundesînteţi,leporunci
cîndeiseclintirădelalocurilelor.V
reau săvădcum arătaţila faţă.
Respiraţialuirîcîiaaerulcaun
cuţitpecremene,în timp ce
priveaîncordatdelaunulacealaltă.
— Maiaproape!mormăi,străduindu-
se miop să vadă prin
întuneric.Veniţimaiaproape–
maiaproape!Vreausăvăvăd.
— Aprindeoluminăatunci,spuseMoll
yGrue.Calmulpropriei eivocio
sperie maimultdecîto înfricoşase
furia bătrînului vrăjitor.E uşorsă
fiicurajoasă
dedragulei,segîndi,dardacă acuma
încep să mă arătcurajoasă de
dragulmeu,unde mai terminăm
atunci?
 — Eu nu
aprindniciodatălumini,replicărege
le.Lace-sbune luminile?
Seîntoarsecuspatelelael,mormăind:
Unuldinchipuri
esteaproapenevinovat,ofaţădeprost
aproape,darnu deajuns
deprostească.Cealaltă faţă eca
şifaţamea,şiasta trebuiesă
însemneprimejdie.Şitotuşi,asteale
-am văzut,încădelapoartă
–decei-am mailăsatsăintredeci?
Mabruk aveadreptate:am
îmbătrînit,m-am ramolit,am
ajunsuşuratic.Şitotuşi,nu-lvăd
decîtpeHagardcîndmăuitînochiilor
.
PrinţulLirsefoinervoscîndregele
străbătusalatronuluicătre
DoamnaAmalthea.Easeîntoarseiarăşi
săpriveascăpefereastră,
şiregeleHagardajunsesefoarteaproa
pedeea,cînddeodatăse
rotirepedespreel,coborîndu-
şicapulînchipciudat.
— N-am
săteating,îispuseelşiearămasenemi
şcată.Dece totstailafereastră?
oîntrebă.Laceteuiţiacolo?
— Mă uitla mare,spuse Doamna
Amalthea.– Vocea îiera
joasă,tremurătoare,nu de frică cide
prea multă viaţă,ca un
fluturenoucaretremurăînsoare.
— Aha,spuseregele.Da,mareaetotde
aunabunădeaşaceva. La nimic nu
potsă stau să privesc maimultă
vreme,decîtla
mare.Totuşipriviacum
multăvremefaţaDoamneiAmalthea,şi
chipulluinu răsfrîngeanimicdin
luminaei–cum făcusechipul
prinţuluiLir–
cilualuminădelaeaşioascundeaapoiu
ndeva,
săoţinăel.Suflarealuieralafeldestă
tutăşidemucedăcaşi
vîntulvrăjitorului,însăDoamnaAmal
theanuseclinti.
Deodată,elstrigă:
— Cee cu ochiităi? Sîntplinide
frunze verzi,încărcaţicu
copacişipîraieşivieţuitoaremici.
Euundesînt?Decenumăvăd
pemineînochiităi?
Doamna Amalthea nu-
irăspunse.RegeleHagard sesucipe
călcîiesă-ipriveascăpeSchmendrick
şipeMolly.Surîsulluica
unpaloşîşilăsătăişulrecepegîturil
elor.
— Cineeea?întrebă.
Schmendricktuşidem
aimulteori.
— DoamnaAmaltheaenepoatamea,înce
rcăel.Sîntsingura rudăcarei-
arămasîn
viaţă,şipelîngăastaşitutoreleei.F
ără
îndoială,felulîn
careeînvestmîntatăacum
tepunepegînduri, darpotsă-
ţiexplic uşor.În
cursulcălătorieinoastre,am fost
atacaţideniştetîlharişijefuiţidet
otce-aveam.
— Ceprostiiîndrugiacolo?Ce-
icuvestminteleei?
Regeleseîntoarsedin nou s-o
privească pefata cea albă şi
Schmendrick înţelesedeodată că
niciregeleHagard şinicifiul său nu
băgaseră deseamă că era goală sub
zdrenţelemantiei.
DoamnaAmaltheaaveaunportatîtdemîn
dru şidegraţios,încît făcea ca
zdrenţeleşipeticelesă pară
singurulvestmîntpotrivit
pentruoprinţesă;şipelîngăastanici
eaînsăşinuştiacăegoală.
Regeleîmbrăcatînarmurăeracelcarep
ăreadezbrăcatînfaţaei.
RegeleHagardspuse:
— Cum eîmbrăcată,cevis-
arfipututîntîmplapedrum,ce
sîntetifiecaredinvoiunulpentrualtu
l–toatelucrurileastea,din
fericire,peminenumăprivesc,întreb
urileastean-aveţidecîtsă
măminţiţicîtvăţinecurajul.Vreau
săştiu cineeea.Vreau să ştiu cum
aruptvrajaluiMabruk
fărămăcarsăscoatăovorbă.
Vreausăştiudecesîntfrunzeînverzit
eşipuidevulpeînochiiei.
Vorbeşterepede;şivezisănucaziînis
pitasămăminţi,maiales
începriveştefrunzeleasteaverzi.Ră
spunde.
Schmendrick nu răspunse
imediat.Scoase cîteva sunete cît
maiserioase,darniciun cuvîntde
înţeles nu era printre ele.
MollyGrueîşistrînsecurajulsăvorbea
scăea,deşibănuiacăera cu neputinţă
să ise spună
adevărulregeluiHagard.Ceva în
fiinţaluiernaticăpustiacuvintele,în
curcaînţelesurileşiîncovoia
intenţiile cinstite în forme la fel de
strîmbe ca şiturnurile
castelului.Cu toateacestea
arfispusceva,însă oaltă vocese făcu
auzită în încăperea posomorîtă:
vocea uşoară, blîndă,
prosteascăaprinţuluiLir.
— Tată,ceimportanţă areasta?
Importantecă ea esteaici acum.
Regele Hagard oftă. Nu era un sunet
frumos, ci adînc, semănînd cu un
rîcîit;nu un sunetde resemnare
învinsă,ci
asemeneagînduluitulburemîrîitalun
uitigrucareseîncordează săsară.
 — Sigur,aidreptate,spuse.Eaestea
ici,eicutoţiisîntaici,şi
fiecăastaînseamnăpieireameasaunu,a
m săstausămăuitla
eiuntimp.Unaerplăcutdecatastrofăî
iînsoţeşte.Poatecăastae
cevreauşieu.
IarcătreSchmendrickspuse,scurt:
— Camagicianalmeupersonal,aisămă
distrezioridecîteori am
săvreausăfiudistrat,închipuridifer
ite,plinedeprofunzime
saufrivole.Eştiobligatsăştiicînde
nevoiedetine,şiîncechip,
pentrucănupoţisăteaştepţisăstausă
-mitotidentificstareade
spiritşidorinţelecasăştiitucevrea
u.N-aisăprimeştiniciunfel
deleafă,pentru căesigurcănu pentru
aşacevaaivenitaici.Şi sluga asta a
ta,ajutoarea ta,oricum vreisă-
ispui,aresă mă slujească şiea dacă
vrea să rămînă în castelulmeu.Din
seara asta este bucătăreasă
şislujnică laolaltă, femeia care
spală
podeleleşifatălatoate,toatelaunlo
c.
Făcu opauză,după
toateaparenţeleaşteptînd-
opeMollysă protesteze, însă ea dădu
doar din cap aprobîndu-l. Luna
alunecase din
dreptulferestrei,însă prinţulLir
vedea că în încăpere nu se făcuse
mai întuneric din cauza aceasta.
StrălucireaproaspătăaDoamneiAmalt
heacreşteamaiîncetdecît
sporisevîntulstîrnitdeMabruk,însă
prinţulînţelegeabinecăera cu
multmaiprimejdioasă.Doreaacum
săscriepoemelalumina
aceasta,şipînăatuncinudorisenicio
datăsăscrievreopoezie.
— Tupoţisătemiştipeaicicum
doreşti,spuseregeleHagard
cătreDoamnaAmalthea.S-
arputeasăfieonebuniedin partea
meacăte-am
primit,darînoricecaznusîntatîtdep
rostcasă-ţi
interzicsăintripeunasau
altadintreporţilecastelului.Taine
le meleseapărăsingure–
ausăpoatăşialetalesăfacălafel?
Lace teuiţiacuma?
— Măuitlamare,îirăspunseiarăşiDo
amnaAmalthea.
— Da,mareaetotdeaunabunădeaşacev
a,spuseregele.Într- oziosăneuităm
împreunălamare.Seîndreptăîncetcăt
reuşă. Aresă fieceva
curios,spuse,să aiîn castelo
făptură carel-a făcutpe Lirsă-
mispună „tată“pentru prima dată de
cînd a împlinitcinciani.
 — Şase,spuseprinţulLir.Împlinisem
şaseani.
— Cincisau
şase,spuseregele,demultaîncetatsă
mămai facă aşa ceva să mă
simtfericit,şinu mă
facemaifericitnici acum.Nu s-a
schimbatîncă nimicpentru că eea
aici.Ieşidin
încăpereaproapelafeldetăcutcaşiMa
bruk,şiîiauzirăcizmele
detablăbocănindpetrepte.
MollyGrueseapropieîncetdeDoamna
Amalthea şiseopri
alăturideealafereastră.
— Cee?întrebăea.Ceveziacolo?
Schmendricksesprijinide
tron,privindu-lpeprinţulLircu
ochiiluiprelungi,verzi.Afară,
departe,învaleaspreHagsgate,muget
ulîngheţatrăsunăiarăşi.
— Am
săvăgăsesccamere,spuseprinţulLir.
Văefoame?Am
săfacrostdecevademîncare.Ştiuşiun
deseaflăniştepînzămai
bună,unsatinfin.Aiputeasă-
ţifaciorochie.
Nimeninu-
irăspunse.Noapteagreaîiînghiţicuv
intele,şiluii
sepăreacăDoamnaAmaltheanicinu-
lauzeaşinicinu-lvedea. Ea nu se
clintidin loc,şicu toate acestea era
sigur că se îndepărta de elîn timp ce
elînsuşirămăsese acolo,că se
îndepărtaasemenealunii.
— Lasă-
măsăteajut,spuseprinţulLir.Cepots
ăfaccasăte ajut?Lasă-măsăteajut.
 X
Cum aşputeasăteajut?
întrebăprinţulLir.
— Deocamdată,nu prea
maiaicum,spuseMollyGrue.Am
avutnevoiedoardepuţinăapă.Decît,d
acăaivreasă-micureţişi
niştecartofi,n-
aşaveanimicîmpotrivă.
— Nu,nudeastaziceam.Adică,bineîn
ţelescă-icurăţdacăţii,
dareucueavorbeam.Cîndvorbesccueao
totîntrebasta.
— Staiaicişicurăţă-
miniştecartofi,spuseMolly.Înfelulă
sta aisăaicesăfacicumîinile.
Seaflau
înbucătăriamică,ocămăruţăumedăcar
emiroseaa
napiputrezişiasfeclăfermentată.Vr
eoduzinădestrăchinidelut ars erau
puse una peste alta într-un colţşiun
foc foarte mic
tremurasubuntrepiedîncercîndsăfac
ăsăfiarbăooalămarecu
apăcenuşie.Mollyşedealaomasăgroso
lanăacoperităcucartofi,
praz,ceapă,piper,morcovişialteleg
ume,celemaimultedintre
elepiperniciteşicam
stricate.PrinţulLirstaînpicioareî
nfaţaei, legănîndu-
seîncetpepicioareşitotfrîngîndu-
şidegetelelungişi moi.
— Am
maiomorîtundragonîndimineaţaast
 a.spusedeodată.
— Da?
Cebine,răspunseMolly.Frumosdin
parteadumitale.
Lacîţiaiajuns?
— Cinci.Ăsta de aziera maimic
decîtceilalţi,darla drept vorbind
mi-a datmaimultă bătaie de cap.N-am
pututsă mă apropiipejos,aşa că a
trebuitsă mă reped la elcu lancea,şi
calulmeu s-aalescu
niştearsuri,mamă-mamă.Cenostim,să
vezi,calul.
Mollyîlîntrerupse.
— Staijos,Alteţă,şinu
temaifoiatîta.Ameţesccîndmăuit
dupădumneata.PrinţulLirseaşezăînf
aţaei.Scoaseunpumnal
delacingătoareşiîncepu,prostdispu
s,săcureţecartofi.Mollyîl
priveacuunsurîslent,nesigur.
— I-am dus eicapul,spuse el.Era în
camera eicum e de obicei.Am
tîrîtdupăminepescăricapul,tocmaip
înăacolosus, săi-
llaseilapicioare.Suspinăşiseşităi
eladegetcupumnalul. Cedracu!Numi-
apăsatdeasta.Totdrumulpînăsuspesc
ăriera
uncapdedragon,celmaidepreţdarpeca
rei-lpoţidăruicuiva. Darcînd s-a
uitatla el,s-a prefăcutdeodată
într-o grămăjoară
urîtă,hăcuită,desolzişicoarne,o
limbă ţepoasă şinişteochi
înroşiţidesînge.M-am simţitcaun
băiatdelamăcelăriecare-i
duceiubiteidela ţară ohalcă
decarnemaibună,în semn de
iubire.Şipeurmă,s-
auitatşilamine,şiaşiînceputsă-
mipară rău că l-am omorît.Să-ţipară
rău că aiomorîtun dragon!
Pumnalulîialunecăpeuncartofmaistr
icatşisetăieiarăşi.
— Taiecucuţitu-
nafară,nuspredumneata,îlînvăţăMol
ly.Să
ştii,ladreptvorbind,eucredcăn-
armaitrebuisă-ţibaţicapulsă
totomoridragonipentru Doamna
Amalthea.Dacă cincin-au emoţionat-
o,încă unulnu cred c-are să aibă
vreun suces. Încearcăaltceva.
— Darcemaiexistăpelumeaastasănu
fiîncercat?întrebă prinţulLir.Am
trecutînotpatrurîuri,toaterevărsa
te,şiniciunul
dinelenueramaiîngustde-omilă.M-am
căţăratpeşaptemunţi
pecarenimeninu s-
amaisuitvreodată,am
dormittreinopţiîn Mlaştina
Spînzuraţilor,şiam
ieşitpejosşiviu din pădurea cu
floricare-
ţiardochiişiprivighetorice-
ţitoarnăotravăîn urechi. Am
ruptlogodnacuprinţesacucaremăînvo
isem sămă-nsor–şi dacă-
ţiînchipuicăastan-
afostofaptăeroicăînseamnăcăn-o
cunoştipemaică-sa.Am
înfrîntexactcincisprezececavaleri
negri care aşteptau lîngă
cincisprezece vaduri cu steagurile
negre
ridicatesăprovoacelaluptăpeoricin
eveneasătreacăpeacolo. Şide mult
am pierdut socoteala cîte
vrăjitoare prin păduri
sălbatece,uriaşi,demonitravestiţi
cadoamnetinere;sau coline
sticloase,ghicitoricutăiereacapul
uişialtemuncidespaimă–ca sănu
maispun
demerevrăjite,inele,lămpi,filtrema
gice,săbii,
mantii,cizme,legăturidegîtşiscufii
denoapte.Casănumaipun
lasocotealăcaiicu
aripi,vîrcolaciişişerpiidemare,şi
totrestul
turmelordesălbătăciuni.Îşiridicas
ecapulşiochiiluialbaştri
întunecaţierauîncremeniţişitrişti
.
— Şitoate,în zadar,spuse într-un
tîrziu.Nu pots-o ating,
oriceaşface.Dedraguleiam
ajunserou –eu,Liradormitul,
bătaiadejocşiruşineatatăluimeu–
darputeam totaşadebine
săfirămasnătărăulfărăhazcareeram
înainte.Toatefaptelemele
marinuînseamnănimicpentruea.
Mollyîşiluăcuţituleişiîncepusăcu
reţeniştenapi.
— Atunci,poatecă Doamna Amalthea
nu poateficîşti-gată prinfaptede-
asteamari.Prinţuloprivi,încruntîn
du-şifrunteaşi
neînţelegîndcevreasăspună.
— Da’ce,există şialtă cale să
cîştigiinima uneifecioare?
întrebă,serios.Molly,ştiitu vreo
altă cale? N-aivrea să mi-o spui?
Seaplecăpestemasăşicăutăs-
oprindădemînă.Îmiplace şisăfiu
curajos,daraşfişiun laşleneşdacătu
crezicăemai
bine.Cîndmăuitlaea,aşvreasămărăzb
oiesccutoatereleleşi
urîciunile,dartotaşaparc-
aşstalocului,sănufacnimicşisăfiu
nefericit.Cecrezicătrebuiesăfac,M
olly?
— Nu ştiu,spuse ea,deodată pusă în
încurcătură.Multă
gingăşie,curtenie,faptebune,chest
iidefelulăsta.Şimultsimţal
umorului.O
pisicămică,cenuşieşiarămie,cuoure
chestrîmbă, îisăriîn
poală,torcîndcaun
huruitdetunetşifrecîndu-i-sede
mînă.Nădăjduindsă-
lfacăsăschimbevorba,eaîlîntrebă:Ş
ice-i cucalul?Ce-
afostaşadenostim?
ÎnsăprinţulLiropriveapepisicuţac
uurecheastrîmbă.
— Deunde-amaivenitşiasta?Eata?
— Nu,spuseMolly.Eu doarîidau
demîncare,şi-o maiţin uneoriîn
braţe.O
mîngîiepepisicăpegîtuleisubţireşi
aceasta închiseochii.Credeam că-
idepeaici,deundeva.
Prinţulclătinădincap.
— Tatanupoatesăsuferepisicile.Zi
cecănicinuexistăchestii de-
astea,pisici–sîntdoarformepecare
şileiau totsoiulde
pitici,demonişivîrcolacicasăpoată
săintreîncaseleoamenilor.
Aromorî-odacăarşticăepe-aici.
— Darce-afostcucalul?
întrebădinnouMolly.
ChipulprinţuluiLirseîntu
necăiarăşi.
— Astaafostunlucruciudat.Cîndam
văzutcănusebucură
delocdedarulmeu,m-am
gînditcăarputeas-ointeresezeînce
fell-am cîştigat.Aşa că m-am
apucatsă-ipovestesccum l-am
văzut,şiam galopatspreel–
înţelegi–şicum
aripileluidezgolite
şuierauprinaerşicum i-
aţîşnitsîngeleălanegrudinvîrfulăn
cii mele.Darean-
aauzitnimic,niciuncuvînt,pînăcînd
am ajuns la pălălaia de flăcăricare a
ţîşnitşiaproape că i-a ars de tot
picioarelecalului,săracul.Atunci–
atuncida,s-aîntorsdeacolo
deundefugeoridecîteorimăapucsăsta
udevorbăcu ea,şia spuscă trebuiesă
meargă să vadă şiea calulmeu.Am dus-
o atunciîn grajd,unde era
calul,săracul,care totnecheza de
durere,şiea a pus mîna pe el,pe
picioarele lui.Şin-a mai
nechezat.Ştii,caiicînd
îidoarecevascotun
nechezatgroaznic.
Cîndseopresc,parcă-iuncîntec.
Pumnalulprinţuluilicăreapemasăp
rintrecartofi.Afară,pale
marideploaieseînvîrtejeau vîjîind
în jurulzidurilorcastelului,
însăceidin bucătărioarăleauzeau
doar,căcicămăruţaaceasta
îngheţatăn-
aveaniciofereastră.Şinicinueravre
olumină,decît licărirea slăbănoagă
a foculuidin vatră.La luminiţa
aceasta, pisica aţipită în poala
luiMolly părea o grămăjoară de frunze
tomnatece.
— Şice s-a întîmplatatunci?
întrebă Molly.Cînd Doamna
Amaltheaapusmînapecal.
— Nu s-
aîntîmplatnimic.Chiarnimic.Prinţu
lLirpăru săse înfurie
deodată.Îşilăsă cu plesnetpalma pe
tăblia mesei,şi boabele de linte
şimazăre ţopăiră în toate
direcţiile.Te-aifi aşteptatsă se
întîmple ceva? Ea da.Te-
aifiaşteptatca rănile caluluisă se
vindece pe loc – carnea arsă să se lege
la loc, jupuiturilesăselecuiască?
Easeaştepta–jurpesperanţelemele
îneacăda!Şicîndpicioarelenuis-
aufăcutbinesubmînaei,a
fugit.Acuma,numaiştiuundee.
Vocea
iseîmblînzisevorbind,şimîna
rămasă pemasă ise chircitristă
răsturnîndu-se într-o parte.Se
ridică şimerse să
arunceoprivireînoaladepefoc.
— Fierbe, spuse. Dacă vrei, poţi să
pui ierburile astea- năuntru. A
plînscîndavăzutcănu s-au
lecuitarsurilecalului meu –am
auzit-oplîngînd–şicu
toateasteacîndafugitnu era
niciolacrimăînochiiei.Oricealtcev
aeraînochiiei,darlacrimi nu.
 Mollylăsă binişorpisica
josşiîncepu să strîngă legumeleşi
ierburileveştejitesălepunăînoală.
PrinţulLirpriveacum trece
încoaceşi-
ncolodelamasălaoală,pepodeauaumed
ă.Eacînta:

„De-aş putea iar să dansez

Cum dansez doar cînd
visez, Gingaşă şi sclipitoare
Cum e Moartea travestită –

O, aş fi mai fericită?
Sau aş vrea atuncea
oare Să fiu tînără,
fecioară,
Mireasă, sau mult ştiitoare?”

Prinţulspuse:
— Cineeea,Molly?
Cefeldefemeieeastacarecrede–care
ştie,căcii-am văzut faţa – că poate
să vindece rănile doar punîndu-
şimîinilepesteele,şicareplîngefăr
ălacrimi?Mollyîşi
vedeaînaintedetreabă,fredonîndu-
şicîntecul.
— Oricefemeiepoatesăplîngăfărăla
crimi,îirăspunsepeste
umăr,şicelemaimultefemeipotsăvind
ececîndpun elemîna. Depinde de
rană.Ea e o femeie,Alteţă,şiasta e o
ghicitoare destuldegreaşiaşa.
Prinţulseridicăsă-
itaiecalea,şieaseopri,cu
şorţulplinde ierburişicu
părulcăzîndu-
ilaţepesteochi.PrinţulLirîşiaplec
ă
chipulspreea:maibătrîncucincidrag
onidarfrumosşilafelde
nătărău.Elspuse:
— Tu cînţi.Tata tepunela
treburilecelemaiurîte,şitotuşi
cînţi.N-
aufostniciodatăcînteceîncastelulă
sta,nicipisici,şinici n-a
mirositvreodată a
mîncarebună.Doamna Amalthea ecea
care le face toate astea,aşa cum mă
face pe mine să plec
dimineaţacălareîncăutaredeprimejd
ii.
— Eu am fosttotdeauna o bucătăreasă
bună,spuse Molly blînd. Dac-am
trăit în pădure cu Cully şi cu
oamenii lui şaptesprezeceani.
 PrinţulLircontinuă,caşicum ean-
arfispusniciovorbă.
— Vreau s-o servesc pe ea,aşa cum
facişitu,s-o ajutsă găseascăorice-
ofilucrulacelapecareavenitaicisă-
lgăsească. Aşvreasăfiu
lucruldecareareeamaimultănevoie.S
pune-i-o. Vreisă-ispuiasta?
În timp cevorbea încă,un pasfără
sunetîisună în ochişi
suspinuluneirochiidesatinîitulbur
ăfaţa.DoamnaAmalthease
opriseînprag.
Unanotimppetrecutîndomeniuldegh
iaţăalregeluiHagard n-
oîntunecaseşinicin-
otulburase.Maidegrabăs-arfispuscă
iarnaîiînsufleţiseşimaimultfrumuse
ţea,ascuţindu-i-o,pînă-l
pătrundeapecelcareopriveacaosăgea
tăascuţităcarenu mai
poatefitrasăafarădin
rană.Păruleialberaridicatîn suscu
o
panglicăalbastră,şirochiaîieralil
iachie.Nu isepotriveaprea
bine.MollyGruenu
eraocroitoreasăgrozavă,şisatinulo
făcea nervoasă.Însă Doamna Amalthea
părea şimaifrumoasă în lucrătura
aceasta nereuşită, între pietrele
acestea reci şi în
mirosuldegulii.Aveaploaieînpăr.
PrinţulLirseînchinăînfaţaei;ople
căciunegrăbită,strîmbă, caşicum l-
arfipocnitcinevaînstomac.
 — Doamna mea,murmură el.Ar
trebui,zău,să-ţiacoperi
capulcîndieşipevremeaasta.
Doamna Amalthea se aşeză în faţa
mesei, şipisicuţa de
culoareatoamneisărideîndatăs-
oîntîmpine,torcîndgrăbită.Ea
îşiîntinsemîna,însăpisicasetrase
îndărăt,torcînd mereu.Nu părea
speriată,darn-o lăsa să-iatingă
blana ruginie.Doamna
Amaltheaîifăcuunsemn,şipisicasegu
durăcutottrupul,caun
cîine,însăfărăsăseapropie.
PrinţulLirspusecuglasrăguşit:
— Trebuiesăplec.E uncăpcăundenu
ştiucefelcarebîntuie
satelecalededouăzilecălarede-
aicişimănîncăfecioarele.Sezice
cănu
poatefirăpusdecîtdeunulcarearelael
MareaSecurea DuceluiAlban.Din
nefericire Ducele Alban însuşia
fostunul dintreprimiimîncaţi–
lavremeaaceasetravestiseîntr-
unadin fecioarelesatuluicasă-
lînşelepecăpcăun–şinupreaegreude
ghicitla cine e Marea Secure
acum.Dacă nu mă maiîntorc, gîndiţi-
vălamine.Adio.
— Adio,Alteţă,spuseMolly.Prinţul
seînclinăiarăşişipărăsi
bucătăriapurcezîndsprenobilasamis
iune.Semaiuităîndărăt
doarosingurădată.
— Eştireacu
el,spuseMolly.DoamnaAmaltheanu-
şiridică ochii. Îşiîntindea palma
deschisă către pisicuţa cu urechea
strîmbă,însăpisicarămăseselalocul
ei,departedemînafemeii,
tremurîndtoatădedorinţadeaseaprop
ia.
— Rea?întrebă Doamna Amalthea.Cum
potsă fiu rea?Răi doarmuritoriipotsă
fie.Apoiîşiridică privirea
şiochiiîierau
maridesuferinţă,şidealtcevaîncă,s
emănînd aironie.Spuse: Saubuni.
MollyGruetrebăluiapelîngăoalade
pefoc,amestecîndsupa şi mai
adăugîndu-i cîte ceva, mişcîndu-se
tăcută. Cu vocea scăzută,insistă:
— Aifipututsă-
ispuişiluiovorbăbunămăcar.Atrecu
tprin încercărigrelededragultău.
— Darcecuvîntpoteusă-ispun?
oîntrebăDoamnaAmalthea. Nui-am
spusniciodatănimic,şicutoateastea
vinezilniclamine
cualtecapete,coarne,crupeşicozi,c
utotfeluldejuvaerevrăjite
şiarmefermecate.Ce-
osămaifacădacă-işivorbesc?
Mollyspuse:
— Arvreasătegîndeştilael.Cavaler
iişiprinţiinuştiudecîto
singurăcalesălaseoamintireînurmal
or.Nuevinalui.Eucred că eun om
bun.Doamna Amalthea
îşiîntoarseiarăşiprivirile
cătrepisică.Degeteleeilungirăsuce
auoaţăscăpatădinţesătura rochiei.
— Nu,nuvreaelgîndurilemele,spuse
,încet.Măvreapemine,
lafeldemultcum
măvoiaşiTaurulStacojiu,şinucumaim
ultă
înţelegere.Darmăsperiechiarmaimul
tdecîtmăsperiaTaurul,
pentrucăelareinimăbună.Nu,n-am să-
ispunniciuncuvîntde
încurajaresaudefăgăduinţă.
Semnulpalid de pe fruntea einu era
vizibilîn penumbra
bucătăriei.Eaşi-
latinse,apoiîşitraserepedemînaînd
ărăt,caşi
cum semnularfidurut-o.
— Calulamurit,spuse,vorbindu-
ipisicuţei.N-am pututface nimic.
Mollyseîntoarserepedeşi-
şipusemîinilepeumeriiDoamnei
Amalthea.Sub
rochialucioasă,pieleaerareceşitar
ecaoricare
dinpietrelecasteluluiregeluiHagar
d.
— O,doamnamea,şoptiea,astaepentr
u cănu maieştiîn propria ta
făptură.Cînd o să redeviitu
însăţi,totulare să se întoarcă–
toatăputerea,toatăstăpînirea,toat
ăîncredereaîntine.
Ausăseîntoarcătoatelatine.Dacăarfi
îndrăznit,arfiluat-ope
fataalbăînbraţe,s-
olegenecapeuncopil.Nicinuvisasesă
facă
aşacevacuvreofăpturăpînăatunci.
ÎnsăDoamnaAmaltheaîirăspunse:
— Magicianulmi-
adatnumaiasemănareauneifiinţeome
neşti
–
asemănarea,darnuşisufletul.Dacăaşfi
muritatunci,totaşfi
fostolicornă.Bătrînulştiaasta,vră
jitorul.N-aspusnimic,din
răutatefaţădeHagard,darştia.
Delasine,părulîiscăpădinpanglic
aalbastrăşi-icăzugrăbit
pegîtşipeumeri.Pisicafuaproapecuc
eritădeaceastănăvalnică
revărsare;îşiridicăolabăsăsejoace
cubuclelefetei,însăapoise
traserepedeiarăşiîndărătşiseculcă
,cu coada înfăşurată pe
dupălabeledinfaţăşicucapulstrîmba
plecatîntr-oparte.Ochii
eierauverzi,cupetedeaur.
— Darastaafostdemult,spuneafata.
Acumasîntdouă–eu
însămi,şiaceasta,cealaltăcăreiatu
îispui„doamnă”.Pentrucăe
şieaaici,caşimine,chiardacăodinio
arăeranumaiunvălpeste
mine.Easeplimbăprin
castel,doarme,seîmbracă,seaşazăşi
mănîncă,şi-
şigîndeştegîndurileei.Dacăn-
areputeresăvindece,
sausăaline,areşieaoaltăputeremagi
că.Oameniiîivorbesc,şi îi spun
„Doamnă Amalthea”, şi ea le răspunde
sau nu le răspunde. Regele o
pîndeşte tot timpul cu ochii lui
palizi, întrebîndu-
seceeeaînrealitate,şifiulregeluise
chinuiesingur
cuiubirealuipentrueaşiseîntreabăc
ineeea.Şiînfiecareziea
cautăînmareşipecer,princastelşipr
incurte,prindonjonşipe
faţaregelui,cautăcevadecarenu-
şiaduceamintetotdeauna.Ce
anume,cecautăeaprinlocurileasteas
trăine?Ştiaacum oclipă,
daruitecăauitat.
Îşiîntoarse faţa către Molly Grue
şiochiieinu erau ochii licornei.Erau
încăfrumoşi,darîntr-un
felcareaveanume,aşa cum e frumoasă
o femeie. Adîncul lor putea fi măsurat
şi cunoscut,iarcîterau de
întunecaţise putea spune cu toată
precizia.Molly văzu frică
şisuferinţă şiuimire
neînţelegătoare
cîndpriviînei,şisevăzuşipeeaînsăş
i;şinimicaltceva.
— Licornele,spuse
ea.TaurulStacojiu le-a mînatpe
toate undeva,petoateîn
afarădetine.Tu
eştiultimalicornă.Aivenit
aicisălecauţipecelelalte,şisălere
dailibertatea.Şiastaaisăşi faci.
Încet,mareaadîncăşitainicăsereî
ntoarseîn ochiiDoamnei
Amalthea,umplîndu-
iiarăşipînăcîndfurălafeldebătrîni
şide
întunecaţişicuneputinţădecunoscut
şicuneputinţădedescris
caînsăşimarea.Mollyvăzu cum
seîntîmplăaceastaşiisefăcu
frică,însăseîncleştamaitaredeumer
iicareseîncovoiau între braţele
ei,ca şicum mîinile
eiarfipututalunga deznădejdea
asemenea unuiparatrăsnet.Şicînd
făcea asta,în duşumeaua
bucătărieifremătă un sunetpe care
îlmaiauzise înainte:un scrîşnetca
deniştedinţiuriaşi–ca
niştemăsele–clănţănind
laolaltă.TaurulStacojiu
seîntorceaîn somn
peparteacealaltă. Oarevisează?
segîndiMolly.
DoamnaAmaltheaspuse:
— Trebuiesămăduclael.Nuealtăcale
,şinicinumaietimp de pierdut.În
trupulacesta pe care-lam
acum,trebuie să-l
întîlnesciarăşi,chiardacătoatedin
neamulmeu au muritşinu
maienimicdesalvat.Trebuiesămăducl
ael,pînăcîndnu mă
uitpemineînsămicu totulşipentru
totdeauna,darnu cunosc
drumulşisîntsingură.Pisicuţaîşizv
îcniodatăcoadaşiscoase
unsunetciudatcarenueranicimieunat
nicitors.
— Am
sămergeucutine,spuseMolly.Nicieun
u ştiudrumul
pînăjoslaTaur,dartrebuiesăfieundru
m.Schmendrickaresă
vinăşiel.Aresăfacăeldrumulpentrun
oidacănuvom izbutisă- lgăsim.
 — Nu nădăjduiesc să capăt vreun
ajutor de la magician, răspunsecu
dispreţDoamnaAmalthea.Îlvăd în
fiecarezicum facepeprostulîn faţa
regeluiHagard,cum îlfacesă rîdă de
fiecare dată cînd dă greş, cum
încurcă şi cele mai uşoare
scamatorii.Zicecăastaetotcepoatef
acepînăvin iarputerile magice să
vorbească în el.Dar puterile astea n-
au să-imai vorbească
luiniciodată.Acuma,elnu maie
magician,e doar bufonulregelui.
Mollysimţideodatăcum
odoarefaţaîntreagă,şiseîntoarsesă
supraveghezecum
fierbesupa.Răspunzînd,şivorbeadinc
olode
unnodcareisepuseseîngît,spuse:
— Elfaceastapentrutine.Întimpces
taimohorîtăşitevaiţişi
teprefaciînalta,elsescălîmbîieşif
acepeprostulfaţăderegele
Hagard,şiîiabateatenţiacasăaivrem
esălegăseştipeceledin
neamultău,dacăecuputinţăsălegăseş
tivreodată.Darnumai
poatesătreacămulttimppînăcîndrege
learesăseplictisească de el,aşa cum
se plictiseşte de orice
lucru,şiatunciare să-l arunceîn
temniţeleluidesub pămînt,sau în
cineştiecelocşi
maiîntunecos.Răufaciacumacă-
ţibaţijocdeel.
Glasulîieraunscîncet,subţirel,tr
 ist,cadecopil.Spuse:
— Însăaşacevanuţisevaîntîmplanic
iodată.Toatălumeate
iubeştepetine.
Şiacum avură o clipă în care să se
privească una pe alta,
acestedouăfemei:una frumoasă
şipărînd străină în încăperea
receşiscundă;cealaltăpărînd
chiaracasălaeaîn acelloc–o
gînganie mînioasă şi mică, cu
frumoasa intrată atunci în
bucătărie.Apoiauzirăzgomotulcizme
lorrîcîind piatra,armurile
zăngănind,şiglasurilevîntoasealeu
norbătrîni.Ceipatruoşteni
airegeluiHagardintrarătropăindînb
ucătărie.
Niciunuldineinuaveamaipuţindeşa
ptezecideani,cutoţii erau
slăbănogişişchiopătau,păreau gata
să sefărîmiţezeca o
pojghiţădezăpadă,însăcutoţiierauî
nveştmîntaţidincappînă-n picioare
în armurile jalnice ale
regeluiHagard şi-şipurtau
armelestrîmbe.Intrarăsalutînd-ocu
glasmareşiveselpeMolly
Grue,întrebînd-o ce le pregătise
pentru cină,dar la vederea
DoamneiAmaltheatoţipatru
devenirădeodatăfoartetăcuţişise
plecarăînplecăciuniadîncicare-
ifăcurăsăicnească.
— Doamnamea,spusecelmaiîn
vîrstădintreei,porunceşte
slujitorilortăi.Sîntem
uzaţi,sleiţi–
dardacădomniatavreasă
vadămiracole,nu
aidecîtsăceriimposibiluldin
parteanoastră. O sănefacem
iarăşitineri,dacădoreşti.Ceitreiî
nsoţitoriailui
îşimormăirăîncuviinţarea.
ÎnsăDoamnaAmalthealeşoptidreptră
spuns:
— Nu,nu,nuveţimaifitineriniciodat
ă.Apoifugidinfaţalor,
şipăruleidespletit,orbitor,îiascu
ndeafaţa,iarrochiadesatinîi
şuiera.
— Cîtedeînţeleaptă!declară
celmaiîn vîrstă dintreoşteni.
Înţelegecănicimăcarfrumuseţeaeinu
sepoateluptacutimpul. E
oînţelepciunerareoriîntîlnită,tri
stă,laofiinţăatîtdetînără.
Supaastamiroasegrozav,Molly.
— Miroasepreafrumospentru un
locurîtcaăsta,mormăial
doileapecîndseaşezaucutoţiiînjuru
lmesei.Hagardnupoate
săsuferemîncareabună.Zicecăniciun
feldemîncarenu-ide ajuns de bună să
facă baniişimunca ce se risipesc
pentru pregătirea ei.„E o
iluzie”,zice,
„şibanirisipiţi.Trăiţişivoica
mine, fără să vă lăsaţi înşelaţi”
Brahaha! Se înfioră tot strîmbîndu-
se,şiceilalţirîseră.
— Să trăiescla felca
Hagard,spuseun altoştean pecînd
Mollyîiturnacupoloniculsupaaburin
dăîncastron.Astaaresă
fieparteameapelumeacealaltă,dacănu
sîntcuminteînlumea asta.
— Şi-atunci,decemaistaţiîn slujba
lui? întrebă Molly.Se aşeză
alăturide eişi-şisprijinibărbia în
pumn.Leafă nu vă
plăteşte,zisemaideparte,şivădădem
încarecîtmaipuţin,cît credeelcăn-
osăfaceţigură.Cîndevremeamairea,v
ătrimitesă
furaţilaHagsgate,căcielînsuşinuch
eltuieştenicioparadince- are
strîns la elîn cămară şi-n cufere.Vă
interzice totul,de la lumînăripînă
la lăute,dela focuriîn vetrepînă la
oricefelde
sărbătorişicîntecelumeşti;totulvă
eoprit–şicărţileşibereaşi
amintiriledinprimăveriledealtădat
ăşipînăşijocurilepecarele
jucaţiîntrevoicu
căpeţeleledesfoară.Decenu-
lpărăsiţi?Ce
poatesăfiepelumeaastacaresăvăţinăai
ci?
Ceipatru bărbaţisepriviră
nervoşi,tuşind şioftînd.Primul
spuse:
— E vîrsta noastră
înaintată.Undealtundeva să
neducem? Sîntem
preabătrînisămaibatem
drumurile,sănemaicăutăm de-acum
încolodelucruşiadăpost.
— Sîntem prea bătrîni,spuse
şialdoilea oştean.Cînd ai
îmbătrînit, orice nu te mai tulbură
e o alinare. Frigul şi
întunericulşiplictisul,demultşi-
au pierdutputereasănemai
rănească,darcăldura,cîntecele,pri
măvara–nu;toateasteaarfi
doarprilejuridenelinişteşitulbura
re.Sîntşinenorocirimaimari
decîtsătrăieşticaHagard.
Celdealtreileaspuse:
— Hagardestemaibătrîndecîtnoi.Cu
vremea,prinţulLirare
săfieregeaici,şinuvreausăplecdepel
umeaastapînănuapuc ziua acea.Am
ţinutdintotdeauna la
băiatulăsta,încă decînd
eraatîtica.
Mollyîşidădu seamaatuncicănu-
imaierafoame.Priveaîn jurla
chipurilebătrînilor,şiasculta
sunetelepecarelefăceau buzele
şigîtlejurile lorgăunoase pe cînd
îşisorbeau supa;şi deodatăîipăru
binecăregeleHagardîşiluaîntotdeau
namasa
singur.Mollyajungeaîntotdeauna,făr
ăgreş,săţinălaceipentru
caregăteaşiîntindeamasa.
Îiîntrebăacum precaută:
— Aţiauzitvreodatăvreunzvoncăpri
nţulLirnicinuenepotul pecaresă-
lfiadoptatHagard?Oşteniinu
arătarăniciunfelde
surprinderelaaceastăîntrebare.
— Mda,răspunsecelmaiînvîrstă,am
auzitpovesteaasta.S-
arputeachiarsăşifieadevărată,căpri
nţulnu paredelocdupă
faţăsăfiedinsîngeleregelui.Şice-
icu asta?Maibineunstrăin
furatdeundeva să cîrmuiască
ţara,decîtun fecioradevăratal
regeluiHagard.
— Dardacăprinţulăstaafostfuratdi
nHagsgate,strigăMolly,
atuncieleomulsăîndeplineascăblest
emulcareapasăpecastelul
ăsta!Şirepetăcîtevadin
versurilepecareomulnumitDrinn le
recitaseînsalahanuluidinHagsgate:

„Şi doar cineva din oraş, de aici

iată Poate să năruie castelul
vreodată.”

Darbătrîniiclătinară din
cap,rînjind cu dinţiilorla felde
ruginiţicaşicăştilesaupieptarelede
zale.
— Nu
prinţulLir,spuseceldealtreilea
oştean.Prinţulăsta
poateelsăomoareomiededragoni,da’n
u e-n staresănăruie
castele,sausărăstoarnevreunrege.N
u-iînfirealui.Eledoarun băiatcare
se teme de ăimaimari,feciorul-lui-
taică-su – din nefericire–
vrednicdoardeomulcăruiaelîispunec
ă-ietată.Nu
prinţulLir.Poezioaraastatrebuiesă
vorbeascădesprealtcineva.
— ŞichiardacăprinţulLirarfiăladec
are-ivorba,adăugăal
doilea,chiardacăblestemull-
arfialestocmaipeelcaherald,tot nu
s-
ararătaellaînălţimeasarcinii.Asta
pentru căîntreregele
Hagardşioriceameninţarecupieiream
aieTaurulStacojiu.
O tăcere ţîşniîn cameră şise
opriacolo,întunecînd feţele
tuturorcuumbraeisălbatecăşiîngheţ
îndsupabunăşicaldăcu
răsuflareaei.Pisicuţaîncetădeodată
sămaitoarcăîn poalalui
Molly,şifoculpaliddesuboalăsechir
cineputincios.Zidurilereci
alebucătărioareipăreau
săsefurişezetotmaiaproapeunulde
altul.
Celdealpatruleaoştean,carenu
glăsuisepînăatunci,vorbi
prinpenumbraîncăperiicătreMollyGru
e:
— Astaemotivuladevăratpentru
carerămînem în slujbalui
Hagard.Elnu vreacanoisăplecăm de-
aici,şicevreasau nu
vrearegeleHagard–
ăstaesingurullucrudecareseinteres
ează TaurulStacojiu.Sîntem
noioameninăimiţiairegeluiHagard,
dardefaptsîntem
captiviiTauruluiStacojiu.
MînaluiMollynutremurăcîndmîngîie
pisica,însăvoceaîiera
ascuţităşiuscatăatuncicîndvorbi.
— Darceestela dreptvorbind
TaurulStacojiu pentru regele
Hagard?
 Celmaiînvîrstădintreoştenirăspun
se:
— Nu ştim.Taurula fost
dintotdeauna aici.Îlslujeşte pe
Hagard şica armată şica
fortăreaţă,este puterea şiizvorul
puteriilui;şitrebuiesămaifieşising
urulluitovarăş,pentru că
sîntsigurcăuneoriregelecoboarăîn
vizuinalui,pecineştiece scară
tainică.Dardacă Taurulîlascultă
peHagard pentru că vreasă-
lascultesau pentru că-isilits-
ofacă,şicinedintreei,
regelesauTaurulestăpînul–
uite,astanoin-am ştiutniciodată.
Celdealpatruleaoştean,careeraşi
celmaitînăr,seaplecă
spreMollyGrue,şiochiiluiroşietici
,umezierau deodatăfebrili. Spuse:
— TaurulStacojiu eun
demon,şiplatapentru care-lslujeşte
peHagard aresă fieîntr-obună
ziHagard însuşi.Un altulîl
întrerupse,insistînd să-ispună că
dovezile cele mailimpezi arătau
căTaurulerasclavulvrăjitalregelui
Hagard,şiaveasă
rămînăsclavulluipînăcîndaveasărup
ăvrajacare-lţineacaptiv şisă-
lnimiceascăpestăpînuluidepînăatun
ci.Începurăcutoţii
săstrigeuniilaalţiişisă-
şiversesupadinstrăchini.
ÎnsăMollyîntrebă,nucuvocetare,da
rîntr-unchipcare-ifăcu
petoţisătacă:
— Ştiţivoice-iolicornă?
Aţivăzutvreodatăvreuna?
Din totceera viu în încăpereîn
clipa acea numaipisica şi tăcerea
păreau să-iîntoarcă privirea cu
înţelegere.Ceipatru
bărbaţiclipiră,gemură,sefrecară la
ochi.Undeva în adîncuri,
neliniştit,Tauruladormitseîntoars
eiarăşipecealaltăparte.
Terminîndu-
şicina,oşteniiosalutarăpeMollyGru
eşiieşiră
dinbucătărie,doidintreeicătreculc
uşurilelor,ceilalţidoicasă-
şipreiapazadenoapteînploaie.Celma
ibătrîndintreeiaşteptă
pînăieşirăceilalţicasă-
ispunăliniştitluiMolly:
— FiicugrijălaDoamnaAmalthea.Cîn
daveniteaîntîişiîntîi aici,era
atîtde frumoasă încîtpînă
şicastelulăsta bătutde blestem
aajunssăfiefrumos–
caşiluna,careedoaropiatră
lucitoare.Numaicăastataicipreamul
tăvreme.Şiacumaelafel de frumoasă
ca oricînd,însă încăperile
şiacoperişurile care o
închidpeeaauajuns,într-
unfel,maiurîtedincauzăcăeeaaici.
 Scoaseunoftatadîncşilung,caresez
drenţuiîntr-ungeamăt.
— Am
maivăzuteufrumuseţidinastea,leşti
u,spuse,darn- am
maivăzutdefelulăstălaltpînăacuma.
Aigrijă.Artrebuisă plecedeaici.
Rămasăsingură,Mollyîşiîngropăfa
ţaîn blananedesluşităa
pisicuţei.Foculdesubtrepiedfornăi
ascăzut,însăeanuseridică să-
lmaiaţîţe.Făpturimici,iuţitropăia
u prin cameră,scoţînd
sunetecaresemănaucuvocearegeluiHa
gard;şiploaiamormăia
maidepartepezidurilecastelului,şi
sunetuleineîntrerupteraca
zgomotulfăcutdeTaur.Şipeurmă,caun
răspuns,îlauzişipe
Taur.Mugetulluicutremurăpiatrades
ubpicioareleei,şiease
încleştădeznădăjduitădemasăcasă-
şirecapeteechilibrul,ţinînd
pisicasănufugăînadîncuri,spreel.Ş
iţipă.
Pisicaspuse:
— Acuma,eliese.În
fiecaresearădupăapusulsoarelui,ies
e
săvînezefăpturaaceaciudată,albă,c
arei-ascăpatatunci.Ştii
şitufoartebineasta.Nufiproastă.
Mugetulînfometatseauziiarăşi,ma
ideparte.Mollyîşitrase
iarăşirespiraţiaşioprivicu
ochinemişcaţipepisicuţă.Nu era
surprinsă,cum
arfifostalta;lavremeaastaajunseses
ăsesimtă
surprinsămaipuţinşimairardecîtori
carealtăfemeie.
— Dintotdeaunaaipututsăvorbeşti?
oîntrebăpepisică.Sau
numaivedereaDoamneiAmaltheaţi-
adatdarulăsta?
Pisicaîşilingeagînditoareolabădi
nfaţă.
— Clipa cînd am văzut-o m-a făcutsă
încep să am chefsă
vorbesc,spuseînceledinurmă,şihaid
esălăsăm asta.Aşadar,e
olicornă.Efoartefrumoasă.
— Deundeştiică eolicornă?întrebă
Molly.Şideceţi-era fricăs-
olaşisăteatingă?Te-am văzut.Ţi-
erafricădeea.
— Nupreacredc-am săam
chefpreamultăvremesăvorbesc,
replicăpisicafărăsăsesupere.Dacăa
şfiînlocultău,nu mi-aş maipierde
vremea cu prostii.La prima ta
întrebare,potsă-ţi
răspundcăniciopisică,dupăceşi-
alepădatprimablană,nuse mailasă
înşelată de aparenţe.Asta,spre
deosebire de fiinţele
omeneşti,caresedauînvîntdupăele.L
aadouataîntrebare.
 Aicişovăi,şideodată
devenifoarteinteresată
degesturilecu care-
şispălalaba;şinicinumaiarătăcăvre
asăvorbeascăpînă cînd
aveasăsespelebinepetoatăblana,să
şi-ozburlească,şi apoisăşi-
onetezeascălaloc.Şinicichiaratunc
inu maivrus-o
priveascăpeMolly,cicontinuăsă-
şiexaminezeghiarele.
— Dacăm-
arfiatins,spuse,cuvocefoarteblîndă
,atunciaşfi fostaei,n-
aşfifostamea,şiaşaaşfirămaspentru
totdeauna.
Aşfivrutsămăatingă,darnu puteam s-
olas.Niciopisicăn-ar răbda asta.Pe
oameniîilăsăm să ne mîngîie,pentru
că e o
senzaţiedestuldeplăcută,şipeeiîil
inişteşte–darnu peea.
Preţulpentruaşacevaemaimaredecîtl
-arputeaplătiopisică.
Molly o ridică dejos,şipisica
îitoarseatîtdemultă vreme
cuibărită lîngă gît,încîteaîncepu
să seteamă că momentulîn care
avusese puterea să vorbească
trecuse,însă curînd,pisica spuse:
— Maiaveţifoarte puţin
timp.Curînd ea nu are să-şimai
aducăamintecinee,sau
deceavenitaici,şiTaurulStacojiu n-
aresămaimugeascănoapteadupăea.S-
arputeachiarcasăse măritecu
prinţulăstabun,careoşiiubeşte.Pis
icaîşiîmpinse
capulînmînaluiMolly,caredevenisep
eneaşteptateţeapănă.Fă asta, îi
porunci. Prinţul e foarte curajos,
dacă stă să se îndrăgostească de o
licornă.O pisică ştie să aprecieze
cum se
cuvineabsurdităţileasteaplinedecu
raj.
— Nu,spuseMollyGrue.Nu,aşa ceva
nu sepoate.Ea este ultima.
— Atunci,foartebine,trebuiesăfac
ăceavenitsăfacă,vorbi
pisica.Trebuiesăiacalearegelui,jo
s,spreTaur.
Molly o strînse deodată atîtde
tare,încîtpisica scoase un
chiţăitcadeşoarece,protestînd.
— Tuştiidrumul?
oîntrebăpepisicătotatîtdestăruito
rpecît
oîntrebasepeeaprinţulLir.Spune-
mişimiedrumul,spune-mi
peundetrebuiesămergem.Aşezăpisica
pemasăşi-şiluămîinile depeea.
Multtimppisicanu
răspunsenimic,însăochiiisefăceau
tot maistrălucitori:auruldin eise
înfiora totmaispre adînc să
acopere verdele.Urechea strîmbă
îizvîcnea,şivîrfulnegru al
cozii,însăaltcevadinfiinţaeinu.
— Cîndvinulsebeasingur,spusepisi
ca,şicîndhîrcastăsă
vorbească,şicîndceasulbatelavreme
–numaiatunciosăgăsiţi tunelulcare
duce spre vizuina
TauruluiStacojiu.Îşistrînse
lăbuţele sub piept şi adăugă apoi:
Bineînţeles, e şi aici o şmecherie.
— Tecred,spuseMollyîncruntată.Eo
hîrcăscîrboasă,gatasă
sefărîmiţeze,înfiptătocmaiîn
vîrfulunuistîlpîn salaceamare,
dardemultă,multăvremen-
amaiavutnimicdespus.Ceasul care-
istăundevaalăturieţăcănitdetot,şi
batecîndîiplacelui– miezul
nopţiila fiecare oră întreagă,ora
şaptesprezece la patru,sau poate să
nicinu scoată vreun suneto săptămînă
întreagă.Şivinul– o,pisicuţă,n-
arfimaisimplu să-miarăţi unde-
itunelul?Cătuştiiundee,nu-iaşa?
— Sigurcăştiu,răspunsepisica,şic
ăscălucitor,fremă-tînd. Sigurc-
arfimaisimplu pentru minesă ţi-
larăt.Ne-arfacesă cîştigăm
şitimp,şine-
armaicruţademulteosteneli.
Vocea ise făcea totmaitărăgănată
şisomnoroasă şiMolly înţelese că şi
pisica, asemenea regelui Hagard,
îşi pierdea
interesulpentrucesepetreceaînfaţa
ei.Repedeoîntrebă:
— Spune-
minumaiunsingurlucru,atunci.Ces-
aîn-tîmplat culicornele?Undesînt?
Pisicaseîntinseşicăscăfărăgrabă.
— Departe,aproape –aproape –
departe,murmură ea.Sînt aşa
deaproapecă doamna asta a ta poatesă
levadă,darsînt
aproapedincolodemarginileamintiri
iei.Vintotmaiaproape,se
ductotmaideparte.Şiînchiseochii.
Molly îşisimţea răsuflarea ieşindu-
idin piept ca o funie, zgîriindu-
igîtlejulîndurerat.
— O,dracu să teia,decenu vreisă m-
ajuţi?strigă.Dece trebuiesă-
mivorbeştinumaiînghicitori?
Un singurochise deschise
încet,verde şiauriu ca lumina
soareluiînpădure.Şipisicaspuse:
— Eusîntceacesînt.Ţi-
aşspunecevreisăaflidac-aşputea,
pentrucăaifostbunăcumine.Însăeusî
ntpisică,şiniciopisică
niciodatănui-
adatcuivavreunrăspunsdesluşitdint
r-odată.
Ultimele cuvinte se înecară într-
un hîrîitadînc,monoton şi
pisicaadormicu un
ochiîntredeschis.Mollyomaiţinu în
braţe mîngîind-
o,şieaîitorceaînsomn,însănumaispu
senimic.
 XI
PrinţulLirseîntoarseacasălatre
iziledupăceplecasesă
ucidăpecăpcăunulcăruiaîiplăceaufe
cioarele,şiMareaSecurea
DuceluiAlbaniselegănalaspateînşa,
iarcapulcăpcăunuluise bălăngănea
izbindu-se de oblînc.Nu-
imaioferiniciunuldin aceste trofe
DoamneiAmalthea,şinicinu se
mairepezis-o salute ca ea să-lvadă
cu sîngele monstruluiîncă pătîndu-i
mîinile.Sehotărîse,dupăcum
îiexplicăînaceaşisearăluiMolly în
bucătărie,să n-o maitulburecu
insistenţeleluipeDoamna
Amalthea,cisă-
şiducăzileleliniştitcugîndullaea,
slujind-ocu
patimăpînălamoartealuisinguratecă
,însăfărăsă-imaicaute
nicitovărăşia,niciadmiraţia,niciu
birea.
— Am
săfiulafeldefărănumecaşiaerulpecar
e-lrespirăea,
spunea,lafeldenevăzutcaşiputereaa
stacareoţinepeeaaici pe
pămînt.Maigîndindu-se
puţin,adăugă:S-arputea să mai
scriu vreunpoem pentru
ea,cîndşicînd,şisăi-lstrecorpesub
uşă,sau să-llasundevasă-
lgăseascădin întîmplare.Darn-am
săsemnezniciodatăversurileacestea
.
 — Nobildinparteadumitale,spuseMo
lly.Simţeaouşurarela gîndulcă
prinţulrenunţasesă-imaifacă acum
curteDoamnei
Amalthea,şiînacelaşitimperaşipuţi
namuzată,şipuţintristă.
Fetelortinereleplacpoeziilemaimul
tdecîtbalauriiăştiamorţi sau
săbiilefermecate,încercăapoi.Mie,
celpuţin,mi-au plăcut
totdeaunamaimultcînderam
fatătînără.Dacăam fugitcuCully
atunciafostpentrucă.
ÎnsăprinţulLiroîntrerupse,spunîn
du-icuvocefermă:
— Nu,nu-
mimaidasperanţe.Trebuiesămădeprin
dacum să trăiesc fără speranţe,aşa
cum face tata,şipoate că aşa să
ajungem săneînţelegem
maibineunulpealtul,eu şicuel,pînă
laurmă.Îşiscormoneaînbuzunar,şiMo
llyauzeadeacolofoşnet
dehîrtie.Defapt,i-am
şiscriscîtevapoeziidespreasta–
despre
speranţăşidespreea,şiaşamaidepart
e.Poţisăteuiţipesteele, dacăvrei.
— Mi-
arfacemareplăcere,spuseMolly.Dara
staînseamnăcă n-
aisămaipleciniciodatăsătelupţicu
toţicavaleriinegrişisă
treciprin cercuride foc? Spusese
vorbele astea ca o ironie
prietenească,însăîntimpcelepronun
ţaînţelesecăi-arfipărut
răudacăarfifostluatecaatare,căciav
enturileprincaretrecuse
îlfăcuserăcu
multmaifrumosşimaisvelt,şipelîngă
aceastaîi suflaseră peste toată fiinţa
ceva din mireasma cam putredă a
morţiicareînvăluietrupultuturorer
oilor.Însăprinţulclătinădin
cap,şiadevărulecăpăreapuţincam
încurcat.
— Mde,laurmaurmelor,credc-am
săcontinuiînchestiaasta,
mormăiel.Însănudedragulfaptelorma
ri,şinicipentrucaeasă
afledeele.Laînceput,deastamăstrădu
iam,darcu vremeate
obişnuieştisăsalvezioamenidelamoa
rte,sărupivrăji,săchemi
laluptădreaptăpeduciivinovaţi–
egreusărenunţilarolulăsta
deerou,odatăcete-
aideprinscuel.Îţiplaceprimulpoem?
— Are,sigur,multsentiment,spuse
ea.Dar,chiar,poţisă
rimezi„înflorit”cu„ruinat”?
— Maie nevoie să-lmaiciocănesc
niţel,recunoscu prinţul.
„Minune”–ăsta-icuvîntulcaremi-
adatcelmaimultdefurcă.
— Eumăgîndeam maimultlagenune.
— Nu,cămaieşipluralul.Genune–
genuni–sauinvers?
 — Cu e,cred
eu,spuseMolly.Schmendrick,maispus
e,căci magicianulse înclina
tocmaisă treacă pragulpe sub arcada
scundă,cum e,minunesauminuni?
— Cui,răspunseelobosit.Rimeazăcu
minciuni.Mollyîipuse
înfaţăuncastroncufiertură,şielseaş
ezăgreoilamasă.Ochiiîi
erauasprişiînnoraţi,cadejad,şiuna
dinpleoapeîitremura.Nu maipotsă
rezistmult,spuse,încet.Nu e vorba
de loculăsta
groaznic,şinicicătrebuiesă-
lascultpeălatoatăvremea–am
începutsăştiucum sămădescurc–
evorbadepăcătoaseleastea
descamatoriiieftinepecaremăpunesă
ilefacceasurilarînd– astă-noapte
toată noaptea.Nu m-arobosiatîtdacă
mi-arcere
magieadevărată,sauchiarvorbăriile
cuformulemagice–darnu
facealtcevadecîtsă-
micearăscamatoriicu
ineleşipeştişoride
aur,cărţidejocşibasmaleşisforării
,exactcum eraşilaBîlciul
MiezuluideNoapte.Numaipot.Înorice
caz,numaipotsărezist mult.
 — Darpentru asta te-a
vrut,protestă Molly.Dac-arfi vrut
magieadevărată,l-
arfiţinutpebătrînulMabruk.Schmendr
ickîşi ridicăatuncicapulşi-
iaruncăoprivireaproapeamuzată.Nu,
n- am
vrutsăspunasta,secorectăea.Şipeur
mă,enumaipentru ovreme,pînăgăsim
drumulspreTaurulStacojiu,drumulde
care spunepisica.
Îşicoborîsevoceaîntr-
oşoaptăcîndspuseultimelecuvinte,ş
i amîndoiîiaruncară o privire
grăbită prinţuluiLir;însă elsta
cufundatpescaunulluiîntr-un
colţ,şieralimpedecăscriaalt poem.
„Gazelă“, murmura, lovindu-se cu
pana peste buze.
„Demoazelă, citadelă, asfodelă,
filomelă, paralelă.” Alese
„imortel㔺icontinuăsămîzgălească
grăbit.
— N-osăgăsim
niciodatădrumul,spuseSchmendrick,
grăind
foarterar.Chiardacăpisicaarfispusa
devărul–şimăîndoiesc taredetot–
Hagard aresăaibăgrijăsănu
nelasevremeasă cercetăm cum
trebuiehîrcaşiceasul.Dece-
ţiînchipuică-ţidătot
maimultătreabădefăcutdelaozilaalt
a,decîtcasănutelase
săcotrobăieştişisăspioneziprinsal
aceamaredelaintrare?De ce crezică
mă ţine toată vremea să-ldistrezcu
scamatoriide bîlci? – de ce crezică
m-a şiluatca vrăjitorla curtea
lui,în primulrînd?
Molly,elştiecevrem,sîntsigur!
Ştieşicineeea, chiardacă
deocamdată nu credecu totul–darcînd
aresă fie
convins,aresăştieatuncişicesăfacă
.Ştie.Vădastacîteodată pefaţalui.
— „Dorul cu trecerea-i naripată,
durerea pocnindu-mă deodată“,
spuse prinţul Lir. „Amărăciunea
tam-tam-tam-ată.
Crucificată,cocoşată,putregăiată.“
Ladracu!
Schmendrickseaplecăpestemasă.
— Nu putem săstăm aşaşisă-
laşteptăm peelsă lovească. Singura
noastră speranţă esă fugim noaptea –
pemare,poate, dac-aşputeasăpun
mînapeobarcădeundeva.Oşteniiau să
steacuochiiînparteaailaltă,şipoar
ta.
— Dartoatecelelalte!
strigăeacuglascoborît.Cum
săplecăm, acum cînd ea a făcutatîta
drum să le găsească pe celelalte
licorne,şicîndştim căelesîntaici?
Şicu toateacestea,oparte
meschină,trădătoaredin ea
sedeşteptă deodată,dornică să se
laseconvinsăcătoatăîncercareaşică
utareadăduserăgreş,şiîşi dădea
seama de asta,şifu deodată furioasă
pe Schmendrick.
Mda,şicemaifacişicuputereatamagic
ă?îlîntrebă.Cemaieşi
cudurereaşicăutareaastaata?
Renunţişilaasta?Ais-olaşipe
easămoarăcafiinţăomenească,şitusăr
ămîisătrăieştiînvecii vecilor?
Atunci,maibineolăsaipradăTaurului
.
Magicianulse lăsă în scaun,cu faţa
răvăşită şialbită,ca
degeteleuneispălătorese.
— Nicinu maiare vreo
importanţă,pînă la urmă totulse
termină într-un felsau
altul,spuse,ca şicum arfivorbitdoar
pentru sine. Acuma ea nu mai e
licornă, e doar o femeie muritoare–
cineva pentru prăpăditulăsta să
scriepoeme şisă
ofteze.PoatecăHagardn-ares-
odescoperepînălaurmă.Aresă
ajungăfatalui,şielnicin-
aresăştievreodatăcineecuadevărat.
Nostim.Îşidădu laopartesupa
neatinsă,şi-şiascunsefaţaîn
mîini.N-aşmaiputeas-
oschimblalocînlicornădacăle-am
găsi
pecelelalte,spuse.Numaieniciopute
remagicăînmine.
 — Schmendrick. începu ea.Însă în
clipa acea elsăriîn
picioareşiieşiîn fugădin
bucătărie,deşieanu-lauziseperege
chemîndu-l. Prinţul Lir nici nu-şi
ridică ochii; continua să măsoare în
degete ritmurişisă mormăie
rime.Molly atîrnă o
ulcicădeasuprafoculuipentruceaiul
străjerilor.
—E gatatoată,maipuţin
distihuldelaurmă,spusecurînd
Lir.Vreis-oasculţiacum,sau
preferisămaiaştepţipînă-igata
toată?
— Cum vrei,spuseea,şieli-
ocitiatunci.Dareanuauzinici
uncuvîntdinpoemulacela.Dinfericir
e,intrarăoşteniiînainteca
elsăfiterminatsăcitească,şiîn
prezenţacelorlalţieleraprea
sfioscas-oîntrebecum i-
aplăcut.Lavremeacîndoşteniiplecar
ă,
seapucasedealtăpoezie,şisefăcuset
îrziu detotcîndîiurăîn cele din urmă
noapte bună.Moly şedea acum în faţa
mesei, ţinînd-
oînbraţepepisicaruginie.
Noulpoem
urmasăfieosestină,şiprinţulLirîşile
gănacapul, încîntat,jonglândcu
cuvinteledelacoadaversurilorînvre
mece
urca scărilesprecamera
sa.,Peprimuli-llasîn faţa uşii“,se
gîndea,„şipe celelalte le păstrez
pentru mîine.”Sta acum la îndoială
dacă să rămînă la prima sa hotărîresă
nu-şisemneze operele,sau dacă să le
treacă sub pseudonime ca,de pildă,
„CavalerulUmbrelor”sauLeChevalier
Mal-Aime,cîndlauncotal scării o
întîlnipe Doamna Amalthea. Ea cobora
grăbită pe
întuneric,şicîndîlvăzuscoaseunsun
etciudat,caunsuspin,şi
seoprilocului,cutreitreptemaisusd
eel.
Purtaorochiepecareofurasepentru
eadin Hagsgateunul
dinoameniiregelui.Îşilăsasepărulp
espate,şieracu picioarele
goale,şivăzînd-
oacolopescară,prinţulLirsimţiodur
ereatîtde sfîşietoarelingîndu-
ioaselecaolimbădefoc,încîtlăsădeo
dată să-
icadăşipoemeleşisperanţeleşiseînt
oarses-orupălafugă. Însăcum
înadînculinimiieraunerou,seîntoar
seiarăşicu faţa
spreea,spunîndcuglascalm
şicurtenitor:
— Îţiurezsearăbună,doamnamea.
DoamnaAmaltheaîlprivicu
ochiimariprin penumbradepe
scară,întinzîndomînă,dartrăgînd-
oîndărătînaintecaelsăi-ofi atins.
— Cineeştitu?şoptiea.EştiRukh?
 — Eu sîntLir,spuse
el,înspăimîntatdeodată.Nu mă mai
cunoşti?
Însăeapomisăfugăînapoi,şiprinţulu
iisepăreacă
paşiieieraufluizicaaiuneisălbătăci
uni,şică-şiplecasechiarşi
capul,cum
facţapiisaucerbii.Şirepetă:SîntLi
r.
— Bătrîna,spuse Doamna
Amalthea.Luna s-a stins.O!Se
înfiorăodatăîn
tottrupul,şiapoiochiieiîlrecunosc
ură.Însă
trupulîirămăsesesălbatecşipîndito
r,şinuseapropiedeel.
— Visai,doamnamea,spuseel,regăsi
ndu-şigraiulcavaleresc.
Multaşdasă-ţicunoscvisele.
— Am
maivisatvisulacesta,răspunseea
încet.Eram într-o cuşcă,şierau
altele–făpturiîn
cuştişi,încă,obătrînă.Darnu vreau
să tetulbur,Alteţă,prinţe.Am
maivisatvisulacesta de
multeoripînăacum.
L-
arfipărăsitatunci,însăelîivorbiiar
ăşicu unglaspecare
numaieroiireuşescsă-
lgăsească,aşacum
multejivineînvaţăo
anumechemarecîndaupui.
— Unviscareseîntoarceatîtdedesec
aunsolcarevreasă-ţi
spunăcevadespreviitor,sau să-
ţiaminteascădelucruripecare le-
aiuitatpreadevreme.Spune-
mimaimultedespreastea,rogu-
te,şiam săcautsăţiledesluşesceu.
Lacareeaseopri,privindu-lcu
capulaplecatpeoparte,şi
încăpăreaovieţuitoaresveltă,îmblă
nită,aruncîndprivirifurişe din
vreun tufiş.Însăîn
ochiieieraosuferinţăomeneascădupă
cevapierdut,caşicum
arfidusdorulunuilucru care-ilipsea,
sau caşicum arfiînţelesdintr-
odatăcănu avuseseniciodată
acellucru.Dacăelarficlipitmăcar,os
ingurădată,arfifugitde
îndată;însăelnuclipi,şioţinealocu
lui,aşacum învăţasesăţină
loculuigrifoniişihimerele,nemişca
ţi,înfaţalui,doarcuprivirea-
ineabătută.Picioarele eigoale
îlrăneau maiadînc decît îl
junghiasevreodatăvreun
colţdefiară,orivreun pinten,însăel
eraunerouadevărat.DoamnaAmaltheas
puse:
— În visulmeu
sîntcăruţenegre,zăbrelite,şisălbă
tă-ciuni caresîntşinu
sînt,şiofăpturăcu aripicaresunăcu
dangătca
unbronzînluminalunii.Omulcelînalt
areochiiverzişimîinile
însîngerate.
— Omulcelînalttrebuiesăfieunchiul
tău,magicianul,spuse gînditor
prinţulLir.Partea asta e
limpede,oricum,şimîinile
însîngeratenumămiră.Numi-
aplăcutniciodatăcum aratăomul
ăsta,dacămăierţicăţi-
ospun.Acestaetotvisul?
— Nu ţi-lpotspune tot,vorbiea.Nu
se termină niciodată. Spaima i se
întoarse în ochi asemenea unei
pietre uriaşe prăvălindu-se într-o
apă stătătoare; totul se întunecă şi
se
învîrteji,şiumbreiuţisenăpusteau
dintoatepărţile.Spuse:Fug dintr-un
loc bun,unde eram la
adăpost,şinoaptea arde jur-
împrejurulmeu.Daresteşiziuă,şieu
umblu pesub stejariîn
ploaiacaldă,acră,şisîntfluturi,şiu
nsunetdemiere,şidrumuri
bălţate,şioraşe ca oasele de
peşte,şilucrulacela cu aripio
omoarăpebătrînă.Eualerg,alergprin
foculcaremăîngheaţă,ori încotro m-
aş întoarce, şipicioarele mele sînt
picioarele unei sălbătăciuni.
 — Doamnă,oîntrerupseprinţulLir,d
oamnamea,în-găduie- mi,nu
povestimaideparte.Visuleiseîntune
ca,prinzînd trup
întreei,şideodatăelnu maivru
săştieceînsemna.Nu spune
maideparte,stăruiel.
— Dartrebuiesămergmaideparte,spu
seDoamnaAmalthea,
pentrucănuseterminăniciodată.Chia
rcîndsînttrează,nupot săspun
ceeadevăratşicevisezcîndmămişcşiv
orbescşimă
aşezlamasă.Îmiaducamintedelucruri
carenusepoatesăsefi
întîmplat,şiuitceva care mise
întîmplă acum.Oameniimă privescca
şicum artrebuisă-
icunosc,şiîişicunoscîn visul
meu,şitoatăvremeafoculvinemereu
maiaproape,cu toatecă sînttrează.
— Nupovestimaideparte,spuseel,de
znădăjduit.O vrăjitoare a
clăditcastelulacesta şidacă
povesteştivise urîte aici,în el,
adeseaviseleasteasefacadevărate.N
u visuleiîitrezeaun fior prin
oase,cifaptulcă ea nu plîngea
povestindu-l.Ca erou,le înţelegea
pe femeile care plîng,şiştia şicum
să facă să le opreascădin plîns–în
generalpentru
astatrebuisăomoriceva pentru ele–
însăspaimaeicalmădeacum îlîncurca
şi-itopea bărbăţia,în vreme ce forma
pe care o luase faţa eiîifărîmiţa
demnitateadistantăpecareşi-
omenţinusepînăatuncicu atîta
încîntare.Cînd
vorbiiarăşi,vocealuieratînărăşiis
epoticnea: Ţi-aş depune omagiile
mele la picioare cu maimultă
dulceaţă, spuse,dacăaşşticum s-
ofac.Dragoniişifaptelemeledearmet
e plictisesc,darelesînttotce-
ţipoteuoferi.Nusîntdepreamultă
vremeerou,şiînaintedea
fifosterou,n-am fostnimic,chiar
nimic,doarfeciorulcam încet,cam
molîualtatăluimeu.Poatecă
sîntlafeldemolîu şiacum,doarcă-
ntr-altfel,daruite-mă,ăsta
sînt,şisîntaici,şierău
dinparteatasămălaşisămărisipesc
aşa.Aş vrea să-micericeva,să
doreşticeva de la mine.Nu-i
nevoiesăfiecevademarevitejie–
cevafolositordoar.
ŞiatunciDoamnaAmaltheaîisurîsep
entruîntîiadatădecînd veniseîn
castelulregeluiHagard.Era un
surîsmic,asemenea craiuluinou
pecer,oîncovoieresveltădestrăluci
relamarginea
nevăzutului,însăprinţulLirseplecă
spreeasăseîncălzească.Ar
fivrutsă-
şistrîngăpalmelecăuşînjurulsurîsu
luieişisă-lsufle
mailuminosîncă,dacăarfiîndrăznits-
ofacă.
— Cîntă-
mi,spuseea.Arfiofaptădecurajsă-
ţiridicivoceaîn loculacesta
întunecat,singuratec,şiarfi
şifolositor.Cîntă-mi
mie,cîntătare–îneacă-
mivisele,opreşte-măsă-
mimaiamintesc, orice arfi
lucrulacela care-micere să-miaduc
aminte de el. Cîntă-mi,Alteţă,dacă
ţi-estepeplac.S-arputea să nu pară o
treabădeerou,darpeminem-arbucura.
Astfel că prinţul Lir îi cîntă cu
voioşie, acolo pe scara
îngheţată,şimultefăpturiumede,nev
ăzute,fugiră plescăind şi tropăind
să se ascundă de bucuria luminoasă a
glasuluisău.
Cîntăprimelecuvintecare-
ivenirăînmine:

„Cînd eram tînăr şi eram luat în seamă,

Nu ceream nimic din ce nu dăruie doamnele în argint,
Le culegeam lor inimile ca pe ciorchini de strugure,
Şi cînd vorbeam de iubire, ştiam bine că mint.

Îmi spuneam însă: O, nici una din ele nu ştie

Taina pe care o ascund şi-o păstrez,
O aştept pe cea care are să citească în
mine, Şi am să ştiu că iubesc după cum
visez.
Anii au trecut ca norii pe şesuri,
Doamnele pe lîngă mine treceau ca zăpada în vîntul
mocnit. Le-am fermecat, le-am minţit, le-am înşelat,
Şi am păcătuit, am păcătuit, am păcătuit.

Însă îmi spuneam: O, nici una din ele nu vede

Că e-n mine ceva curat ca valul în nămiezi.
Doamna mea-ntîrzie, dar are să vadă că i-am fost
credincios, Şi-am să ştiu că iubesc după ce-am să visez.

Şi, în sfîrşit, a venit o doamnă mult ştiutoare,

Blîndă spunîndu-mi: Nu eşti cum te cred,
fiecare. N-a terminat de vorbit, şi eu o am
înşelat.
 Atunci a înghiţit otravă rece şi a sărit în mare.

Şi cînd mai e vremea de vorbe, îmi spun

atunci, Pe cînd cu graţie, devin tot mai mult
desfrînat:
O, iubirea e poate puternică, dar firea-i mai tare,
Şi am ştiut că iubeam după tot ce-am visat.

Cînd sfîrşi,Doamna Amalthea

rîse,şila sunetulrîsuluiei,
întunecimeastrăveche,bătrînăacast
eluluisetraseşuierînddin jurulor.
— Afostîntr-
adevărfolositor,spuseea.Îţimulţ
umesc,Alteţă.
— Nu ştiu de ce ţi-am
cîntatcînteculacesta,spuse
stîngaci prinţulLir.Unuldin
oameniitatăluimeu mi-
lcîntapevremuri. Casăspun
drept,nu cred cespunecîntecul.Cred
căiubireae maitaredecîtfireasau
împrejurările.Credcăecu
putinţăsăte păstrezipentru cineva
multă vreme,şisă-ţiaduciaminte ce
anumeaşteptaiatuncicîndeavine,în
sfîrşit.DoamnaAmalthea
surîseiarăşi,însă nu-
irăspunse,şiprinţulfăcu un
singurpas maiaproape de
ea.Minunîndu-se de propria
luiîndrăzneală, spuseîncet:
— Aşvreasăintruînsomnultău,dacăm
i-arficuputinţă,să
tepăzescacolo,şisă
omorlucrulacela
caretehăituieşte,aşa cum
aşfacedacăaraveacurajulsămisearat
elaluminazilei.
Darnupotsăpătrundacolodecîtdacătu
măvisezipemine.
Înainte ca ea să fi pututspune
ceva,dacă ar fi avutcu
adevăratdegîndsăspunăceva,auzirăp
aşi,jos,subei,pescara
întortochiată,şiglasulacoperitca
deun vălalregeluiHagard spunînd:
— L-am
auzitcîntînd.Cetreabăaveasăcînt
eaici?
PeurmăvorbiSchmendrick,vrăjitoru
lcurţiiregale,şivocealui
eramieroasăşigrăbită:
— Sire,eradoarocîntareeroică,un
feldechanson degeste, cum
cîntăeladeseacîndpurcedecălarespr
ealtefaptedeslavă, cau cînd
seîntoarcecălareaureolatdeglorie.
Săfiiîncredinţat, Majestate.
 — Elnucîntăniciodatăaici,spusere
gele.Cîntătottimpulcînd umblă
decolopînă colobezmetic,deasta
sîntsigur,pentru că
astaecefaceroii.Daracum
cîntaaici,şinicidesprebătăliisau
gesturibrave,cidespre
dragoste.Unde-iea? Am ştiutcă s-a
apucat să cînte de dragoste chiar
înainte de a-l auzi, căci
începuserăsătremurechiarşipietrel
edin ziduri,caatuncicînd
semişcăTaurulsubpămînt.Unde-iea?
Prinţul şi Doamna Amalthea se
priviră unul pe altul în
întuneric,şiîn clipaaceaerau
alături,umărlaumăr,deşinici
unuldineinusemişcasedelaloculsău.
Şicuclipaaceastaveni
şispaimaderege,căciceacesenăscuse
întreeis-arfipututsă
fiecevapecareell-
adorit.Deasupralorun
paliersedeschidea într-un
coridor;seîntoarserăşifugirăîmpre
ună,deşinu vedeau
maidepartedesuflareapecareşi-
osimţeau ieşindu-ledingură.
Picioareleeifugeau
lafeldetăcutecaşipromisiuneapecar
ei-o
făcuse,însăcizmeleluigrelesunauîn
tocmaicum sunăcizmelepe
oduşumeadepiatră.RegeleHagardnupo
rnipeurmelelor,însă
glasulluifoşnipe coridor după ei,
şoptind pe sub vorbele
magicianului:
— Şoareci,stăpîne, fără
îndoială.Din fericire, ştiu eu un
farmectocmaibun.
— Lasă-
isăfugă,spuseregele.Îmiconvinedem
inunecaeisă fugă.
Cîndseoprirădinfugă,oriundevafifo
stloculundeseopriră,
seprivirăiarăşi.

Şiastfeliarna scîncişise tîrîtot

maideparte,nu către
primăvară,cicătrevarascurtă,arzăt
oareaţăriiregeluiHagard. La
castelviaţa continua în tăcerea care
umple locurile unde
nimeninusperănimic.MollyGruegătea
mîncareaşispălarufele, freca
pardoseala depiatră,cîrpea
şirepara armurileşiascuţea
săbiile;spărgealemne,măcinafăina,
ţesălacaiişicurăţagrajdul,
topeaaurulşiargintulfuratsă-
laşezeîncufereleregelui,şifăcea
chirpicifără
paie.Şiserile,înaintedea seducela
culcare,de obicei citea poeziile
noi ale prinţului Lir pentru Doamna
Amalthea,lelăudaşilecorectaortogr
afia.
Schmendrick făcea pe prostul şi
săvîrşea scamatorii şi
giumbuşlucuricum
îiporuncearegele,detestîndtreburi
leacestea
şiştiindcăregeleHagardştiacăelede
testăşitocmaidincauza
astasedistramaitare.Niciodatănu-
imaipropuseluiMollysă
fugădelacastelmaiînaintecaHagard
săseîncredinţezecăa
aflatadevăruldespreDoamnaAmalthea;
darnumaicăutasăafle
drumulceltainicîn
joscătreTaurulStacojiu,nicichiara
tunci cîndisemailăsaşiluitimp
liber.Păreasăsefidatînvins,nu
regeluiciunuiduşmanmaivechişimaic
rud,carel-arfiajunsîn
sfîrşitdinurmă,îniarnaaceastaaici
.
Doamna Amalthea se făcea
maifrumoasă cu fiecare zicare
trecea,totaşacum
fiecarezicaretreceaeramaiînchisă
şimai posomorîtă decîtcea
dinainte.Oşteniiceibătrîni,coborî
nd uzi
leoarcăşiîngheţaţidelarondurilelo
rpeturnuri,sauîntorcîndu- sedela
furtişagurilelorpentru
rege,sedeschideau liniştiţica
niştefloricîndoîntîlneaupescărisau
prinsălilecastelului.Eale
surîdeaşilevorbeafrumos;dardupăce
treceaea,castelulpărea
maiîntunecatdecîtoricînd,iarvîntu
ldeafară clănţănea cerul
gros,scuturîndu-
lcapeorufăîntinsăpefrînghielausca
t.Căci frumuseţea eiera omenească
şisupusă pieirii,şinu era în ea
mîngîierepentru
bătrîniiaceştia.Lornu lerămânea
altceva de făcutdecîtsă-
şistrîngămantiilepicurîndeşimaita
repetrupuri
şisăşchioapetejoslafoculprăpăditd
inbucătărie.
ÎnsăDoamnaAmaltheaşiprinţulLirs
eplimbau şivorbeau şi cîntau
împreunăveselişibinedispuşi,caşic
îndcastelulregelui Hagards-
arfipreschimbatîntr-
opădureînverzită,însufleţităşi
umbroasă de viaţa nedomolită a
primăverii.Urcau în turnurile
strîmbecapeniştecoline,luaucîteog
ustarepepajiştidepiatră
subuncerdepiatră,şilipăiau
însusşiînjospescărilecarese
făcuserămolateceşicăpătaserăviaţa
fluidăapîraielor.Prinţulîi
povestea totce ştia,şitotce gîndea
despre toate acestea,şi inventa
fericitoviaţă şipăreripentru
ea,şiea îlajuta să facă
aceasta,ascultîndu-l.Şide faptnu-
lînşela cu nimic,căcicu adevăratnu-
şimaiamintea
nimicînaintedecastelşideel.Ea
începea şisesfîrşea odată cu
prinţulLir–maipuţin visele,şi
viselesestinseră în curînd,aşacum
îispuseseelcă aresă se întîmple.
Acum rareorimaiauzeau noaptea
mugetulde vînătoare al
TauruluiStacojiu,darcîndurletulac
estaînfometatîiajungeala
urechi,easeînspăimînta,şiiarnacre
şteaiarăşiînjur,caşicum primăvara
lorarfifostcreată numaideea –
darulbucurieiei pentru
prinţ.Elarfivrutatuncis-ostrîngăîn
braţe,însăîiştia
demultspaimadeafiatinsădecineva.
Într-odupă-
amiază,DoamnaAmaltheastăteaînturn
ulcelmai înalt al castelului,
pîndind întoarcerea prinţului Lir
dintr-o
expediţieîmpotrivaunuicumnatalcăp
căunuluipecare-lucisese
maidemult;căcielse maiducea din
cînd în cînd la fapte de
vitejie,aşacum
îişispuseseluiMollycăs-
arputeasămaivreasă
seducă.Cerulstaîngrămăditpesteval
eadin Hagsgate,şiavea culoarea
săpunuluimurdar,darnu
ploua.Departe,jos,marea aluneca
sprezarea fumurieîn
fîşiideargintşiverdeşicafeniu
năclăit.Păsărileceleurîcioaseerau
neliniştite:porneauadeseaîn
larg,cîte două sau treideodată,se
roteau în cercuriiuţipe deasupra
apei,apoiseîntorceau să ţopăieprin
nisip,cîrîind şi zvîcnindu-
şicapetelesprecastelulregeluiHaga
rd,suspestîncă.
„Ţiamspus,ţiamspus.“Mareaeraînreflu
x,darpecalesăînceapă săcrească.
Doamna Amalthea începu să
cînte,şivocea eise legăna şi
pluteaprinaerulîncet,rece,caunalt
soidepasăre.

„Eu sînt fiică de rege,

Şi-mbătrînesc, închisă mereu.
În temniţa fiinţei mele,
Strînsă-n cătuşele trupului
meu. Aş vrea să fug acuma de-
acasă
Să cerşesc pe la porţi şi pe drum...”

Nu-şiamintea să
maifiauzitcînteculacesta
vreodată,însă cuvinteleociupeau
şioîmpungeau
caniştecopii,încercînd s-o
tragăcu eleîndărăt,într-un
locpecaredoreau să-lmaivadăo
dată.Îşiscuturăumeriisăscapedeele
.
„Dareu nu sîntbătrînă”îşispuse,
„şinicinusîntînchisă.Eu
sîntDoamnaAmalthea,iubitădeLir,ca
reaintratînviselemele,
astfelcasănu
mămaiîndoiescdemineînsăminicichia
rcînd
dorm.Undeaşfipututeuauziuncîntecde
jale?EusîntDoamna
Amalthea,şicunoscdoarcîntecele pe
carele-am învăţatdela prinţulLir.“
Îşiridică mîna să-şimaiatingă
odată semnuldepefrunte.
Mareaseroteapealături,calmăprecum
zodiacul,şipăsărileurîte
ţiparăpelegealor.O
tulburafaptulcăsemnuldepefruntenu
vroiasă-itreacă.
— Majestate,spuse,deşinu
seauziseniciun sunet.Auzise însă un
chicotitfoşnitorîn
spateleei,şiatunciseîntoarseşi-l
văzu
perege.Purtaomantiecenuşiepesteza
le,însăaveacapul
descoperit.Pefaţă,trăsăturileîipă
reau negrepeundeunghiile
bătrîneţiitrăseserăînjospieleaasp
ră,însăchiarşiaşapăreamai
puternicdecîtfiulsău,şimaiînsufleţi
tdeviaţăsălbatecă.
— Aimişcăriiuţipentru
făpturacareeştiacum,spuseel,dar
încete,dacă mă gîndescla ce-
aifipututfiodată.Sespunecă
dragosteaîifacepebărbaţiiuţi,şipe
femeiîncete.Dacăaisămai
iubeştimultăvreme,teprind.
Eaîisurîsefărăsă-
irăspundă.Nuştianiciodatăcesă-
ispună
bătrînuluicuochiipalizipecare-
lîntîlneaatîtderar,darpecare-l
simţea doarca ceva mişcîndu-se la
marginea singurătăţiice o
împărtăşeacuprinţulLir.Peurmă,oar
murăluciundevaadîncîn
vale,şiauzisunetuluneicopitedecal
obositpoticnindu-sedeo piatră.
— Seîntoarcefiultău,spuse.Haidesă
-lprivim amîndoicum vine.
Regele Hagard se apropie încetpînă
ajunse alăturide ea, sprijinindu-
sedeparapet,însănu-
iaruncădecîtoprivirefugară
silueteimărunte,licăritoarecarecă
lăreasprecastel.
— Adică,ceneinteresează,petinesa
u pemine,Lir,laurma urmelor?
întrebă.Elnu-icu
nimicalmeu,niciprinnaştere,nici
prin altceva care mi-araparţine.L-
am luatşieu de pe josde unde-
lăsasealtcineva,căcimăgîndeam
cănufusesem niciodată fericitşin-
avusesem copii.La începuta fosto
plăcere,dars-a
risipitrepede.Oriceatingeu cu
mînameamoare.Nu ştiu dece
moare,daraşas-
aîntîmplattotdeauna,decîtdoarcăeu
nlucru,
unsingurlucru,careeînstăpînireame
aşicarenus-afăcutnici
mairece,nicimaipuţin
strălucitordecînd eîn mîinilemele–
singurullucrucaremi-
aaparţinutcuadevăratvreodată.Faţa
lui posomorîtă zvîcnideodată,cu un
saltbrusc,înfometat,ca o
capcanăînchizîndu-se.ŞiLirn-
aresă-ţifiedeniciun ajutorsă
găseştilucrulacela,maispuse.Elnic
imăcarnu ştieceelucrul acela.
Pe neaşteptate,castelulîntreg
răsună ca o coardă,atinsă,
atuncicîndfăpturaadormităîn
adîncurileluiîşilunecădepeo parte
pe alta trupul greoi şi urîcios.
Doamna Amalthea îşi
recăpătăechilibrulcuuşurinţă,căci
acum eraobişnuită,şispuse
cuvoioşie:
— TaurulStacojiu.Dececrezicăam
venitsă-ţifurTaurul?Eu n-am
niciunregatdeapărat,şiniciodorinţ
ăsăfaccuceriri.Ce-
aşputeaeufacecuel?
Cîtdemultmănîncă?
— Sănurîzidemine!
îirăspunseregele.TaurulStacojiunu
e nicielcunimicmaialmeu,cum
nuenicibăiatulăsta,şiTaurul
nicinu mănîncă,şinimeninu-
lpoatefura.Elslujeştepeoricine nu
simtefrica–şieu nu
cunoscfrica,totaşacum nu ştiu ce-i
odihna.ÎnsăDoamnaAmaltheavedeapre
simţirilelunecîndu-ipe
faţaprelungă,cenuşie,şicuibărindu
-seîn umbrelesprîncenelor
şialepomeţilor.Sănurîzidemine,rep
etăel.Deceteprefacicăai
uitatcecauţi,căeuartrebuisă-
ţiaducaminte?Ştiupentruceai
venittu aici,şitu
ştiifoartebinecăceacecauţieînstăp
înirea mea.Ia-
latunciîndărăt,lucrulacela,ia-
ldacăeştiînstare–dar să nu
îndrăzneştisătedaibătutăacum!
Zbîrciturilenegreise
ascuţiserăîncordate,caniştepumnal
e.
PrinţulLirvenea fără
grijă,cîntînd.Însă Doamna Amalthea
nu-idesluşea încă vorbele
cîntecului.Îispuse cu glas liniştit
regelui:
 — Sire,în totcastelultău,în
totregatultău,în toateregatele
pecarele-arputeacuceripentru
tineTaurulStacojiu,nu edecît un
singurlucru pecaresămi-ldoresc–
şimi-aispusadineauri că
lucrulacesta nu ealtău nicica să-
ldărui,nicica să-lţii
pentrutine.Oricarearficelelalteluc
ruripecarelestrîngiprintre
comoriletale,înafarădeel,îţidores
cdintoatăinimasă-ţiaducă
bucurii.Bunăziua,Majestate.
Porniînsprescaraturnului,însăel
iseaşezăîn caleşiease
opriatunciprivindu-lcu
ochiiîntunecaţicaurmeledecopiteîn
zăpadă. Regele cărunt surîse, şi un
simţămînt straniu de
bunătatesedeschiseîn
eacătreelînfiorînd-o,căciîitrecu
prin mintedeodatăcă,într-
unfel,eidoisemănau.Însădupăaceael
spuse:
— Eu te cunosc.Te-am
recunoscutaproape din prima clipă
cînd te-am văzut pe drum, venind
încoace spre uşa mea, împreună cu
bucătăreasa şibufonultău.De
atuncinu există mişcare pe care s-o
facişicare să nu te fitrădat.Un pas,o
privire,felulcum
îţiîntorcicapul,cum îţitremură
gîtulcînd respiri,chiarfelulcum
staicu totulşicu totulnemişcată–
toate acesteasîntiscoadelemele.O
vreme,scurtăvreme,m-aifăcutsă
stau pegînduri,şiînfelulmeu
îţisîntrecunoscătorpentru asta.
Daracum,vremeatas-asfîrşit.
Privicătremarepesteumărulei,şide
odatăpăşispreparapet
cugraţiainstinctivăaunuitînăr.
— Creştefluxul,spuse.Vinosăvezi.V
inoîncoace.Vorbeacu vocea foarte
scăzută,dar glasulluicuprinse
deodată ţipătul păsărilor urîcioase
de pe ţărm.Vino încoace,spuse cu
vocea deodatăcrîncenă.Vino.N-am
săteating.
PrinţulLircînta:

„Am să te iubesc cîtă vreme am să pot,

Oricît de multă vreme ar putea asta să
fie...”

Capulhidoscare-
iatîrnadeoblînculşeiiîiarmonizacî
ntecul într-un felde falseto în
tonurijoase.Doamna Amalthea păşi
alăturiderege.
Valurileveneau cătreţărm
subcerulgreoi,foarteîncetrotitor,
şicreşteauîncetecaniştecopaciînvr
emeceserostogoleaupeste
luciulmării.Pe măsură ce se apropiau
de ţărm,se plecau arcuindu-
şispinărileşicrescîndtotmaiînalte
,şiapoisăreau pe ţărm
plinedemîniecaniştesălbătăciunină
pustindu-seasupra
unuimeterez,căzînd cu
suspineicnite
şiapoisărind,iarăşişi
iarăşi,cughiarelenăclăitemereurup
îndu-li-se,şiînvremeaasta
păsărileurîteîşigemeaubocetele.Va
lurileeraucenuşiişiverzica
nişteporumbeipînăajungeausăsespar
gă,şiapoiaveauculoarea
păruluiîmpinsdevîntînochi.
— Uite,îispuneaovoceciudată,ascu
ţită,vorbindu-idefoarte
aproape.Uite-le.Regele Hagard
rînjea privind-o şi-iarăta cu
degetulapaalbă.Uite-
le,spuse,rîzîndcaun
copilînspăimîntat, uite-
le.Spunedacănu sîntceledin
neamultău,spunecăn-ai
venitaicicasălecauţipeele.Sănu
maispuicăaistattoată
iarnaîncastelulmeudoardiniubire.
Darn-avu răbdaresă-
iaştepterăspunsul;seîntoarsedelae
a
săpriveascăvalurilemaidepărtate.F
aţaiseschimbaseîntr-un
chipdenecrezut:bucuriaîisuflasecul
oarepestetenulîntunecat,
îirotunjeapomeţiişi-
idestindeaguraîncordatădeobiceica
un arc.
— Alemelesînt,spuseîncet,mieîmia
parţin.TaurulStacojiu le-
astrînslaolaltăpentrumine,unacîte
una,şieui-am poruncit
sălemînepefiecaredin eleîn
mare.Celocmaibun aşfiputut găsisă
leţin pelicorne,şicealtă cuşcă
arfipututsă le ţină închise?
CăciTaurullepăzeştetoatăvremea,tr
eazsau dormind, şiinimilelor,le-a
înfrîntîncă
demult.Şiacuma,eletrăiescîn
mare,şidefiecaredatăfluxulemaiaduce
pînăaproapedeţărm,
launpasdoar,însăelenuîndrăznescsă
facăacelsingurpas,nu
îndrăznescsăiasădinapă.Leefricăde
TaurulStacojiu.
Aproape acum, prinţul Lir cînta:
„Alţii ar putea să-ţi
făgăduiascămaimultdecîtîţidau.Cît
ăvremetrăiesc,totceau.“
DoamnaAmaltheaîşistrînsemîinilepe
piatraparapetuluişiîşi doridin
toatăinimasăvinăcîtmairepedelîngă
eaprinţul,căci
ştia acum că regeleHagard era
nebun.Jossub eiseîntindea
ţărmulîngust,livid,şistîncile,şim
area în creştere,şialtceva nimic.
— Îmiplace să le privesc.De fiecare
dată cînd le văd,mă umplu
debucurie.Vocea copilărească
dealăturicînta aproape.
Sîntsigurcă asta ebucuria.Prima
dată cînd am simţit-o,am crezutcă
morîn clipa acea.Erau două,în
umbreledimineţii, devreme.Una bea
apă dintr-un pîrîu,şicealaltă
îşirezemase capulde spinarea ei.Am
crezutcă mor.I-am spus Taurului
Stacojiu:
„Trebuiesăleam.Trebuiesăfiealemele
toate,toatecîte
există,căcifărăelenupotsătrăiesc”
.Şiacum Taurulle-aprins,
unacîteuna.PentruTaureraacelaşilu
cru.Arfifostacelaşilucru dacăi-
aşficerutsă-
miprindăefemere,saucrocodili.Elnu
poate
sădeosebeascădecîtîntrecevreauşic
enuvreaueu.
O
clipă,pecîndseaplecapestezidulscu
nddepiatră,ouitase, şiîn
momentulacela ea arfipututfugidin
turn.Însă rămase
locului,alături,căciîn
jurulei,deşiera lumină
limpededezi, începea să
setrezească un visvechi,rău.Marea
sespărgea pe
stînci,valurilesenăruiaurisipindu
-seiarprinţulLirveneacălare
cîntînd:„Daram
săteiubesccîtăvremeam săpot.Şin-am
săte întrebdacă-
midaiubireatamie.“
— Cred că eram tînărcînd le-am
văzutîntîia dată,spunea
regeleHagard.Acuma,bănuiesccăam
îmbătrînit–celpuţinam
culesdinjurmultmaimultelucruridec
îtaveam peatunci,şipe urmăle-am
lăsat,iarăşideoparte.Însăam
ştiutîntotdeaunacă
nimicdintoateasteanu merităsă-
midăruilorinima,pentru că
nimicnudăinuie,şiaveam
dreptate,căcivezi,dintotdeauna,to
ată vremea,am
fostbătrîn.Şitotuşi,de fiecare dată
cînd îmivăd licornele,ecaîn
dimineaţaaceaîn pădure,şisîntcu
adevărat tînărîn ciuda atotceam
trăitşiam făcut;şiîntr-olumecare
cuprindeîneaatîtafrumuseţe,sepoat
eîntîmplaorice.

Învisulacelaîmicoboram
ochiişivedeam patrupicioarealbe,
şisimţeam pămîntulsub
copitelelordespicate.Era
pefruntea meacevacareardea,cum
eşiacum.Darnuafostniciolicornă
săiasădinvaluriodatăcumarea.Regel
eenebun.Elspuse:

— Măgîndesccearesăseîntîmplecu
elecîndosămăduc.
TaurulStacojiuaresăleuitenumaidec
ît,ştiuasta,şiaresăplece şielsă-
şicautealtstăpîn,darmăîntrebdacă,
chiarşiatunci,ele au să-şirecapete
libertatea.Nădăjduiesc că
nu,căciaşa ar
rămînenumaialemele,veşnic.Peurmăs
eîntoarsesăoprivească
iarăşi,şiochiiîierautotatîtdeblîn
zişidornicicaaiprinţuluiLir
cîndoprivea.Tu
eştiultima,spuse.AiscăpatdeTaurpe
ntru că trupultău eacum
aleuneifemei,dareu am
ştiutdintotdeauna. Înfond,cum
aireuşitsătepreschimbi?
Magicianulăstaaltăun-
arfireuşitniciodatăsăfacăaşaceva.N
ucredc-arfiînstarenici
săpreschimbesmîntînaînunt.
Dacă ea şi-ar fi descleştatmîinile
de pe parapet,is-ar fi
prăbuşitlapicioare;îirăspunseîns
ăliniştită:
— Sire,nuînţeleg.Eunuvădnimicîna
pă.
Faţaregeluiseînfioră ca şicum ea l-
arfiprivitprin flacăra unuifoc.
— Tottemainegipetineînsăţi?
şopti.Îndrăzneştisătelepezi
detine?
Nu,astaelafeldemincinosşidelaşcaş
icum aificu
adevăratfiinţăomenească.Dacătemail
epezidetine,am săte
aruncacolojos,laceledinneamultău,
eu cumîinilemele.Făcu
unpascătreea,şieaîlprivicuochiima
ri,neputincioasăsămai
facăvreomişcare.
Tumultulmăriiîivuia în cap şiîn
urechi,laolaltă cu vocea
prinţuluiLircîntînd şicu
geamătulbolborositorde moarte al
omuluinumitRukh.Faţa cenuşie a
regeluiHagard se aplecă
asupraei,caunciocanbătîndu-
şicuvintele:
— Aşa trebuie să fie.Nu se poate să mă
înşel.Şicu toate
astea,ochiisîntlafeldestupizicaşi
ailui,caoriceochicaren-au
văzutniciodatăunicorni,carenu s-
au văzutdecîtpeeiînşişiîn
vreooglindă.Ceeminciunăaici,cum
poatefiminciunăaici?Nu
maisîntfrunzeînverziteînochiieiac
um.
Atuncieaîşiînchiseochii,însăcupr
inseşiţinuacolomaimult
decîtlăsaseafară.Făpturacuaripide
bronz,cufaţadevrăjitoare
plutipealăturismucindu-
se,rîzînd,sporovăind,şiflutureleîş
i strînse laolaltă aripile ca şicum
arfivrutsă lovească cu ele.
TaurulStacojiusemişcatăcutprinpăd
ure,împingîndînlăturicu
coameleluipalidecrengiledezgolite
.Eaştiu căregeleHagarda
plecatdelîngăea,însănu-
şideschiseochii.
Multmaitîrziu,sau poate
numaipuţin maitîrziu,auziîn
spatevoceamagicianului.
— Linişteşte-te,linişteşte-te,s-
asfîrşitacum.Eanu-şidădea
seamacăscosesevreun sunet.În
mare,spuseel.În mare.Mda,
darnutrebuiesătesperiideasta.Nici
eunule-am văzut,nicide
dataastaşinicialtădatăcîndam
maistataicisăprivescmarea.
Însăelle-avăzut–
şidacăHagardavăzutceva,înseamnăcă
e cevaacoloundevedeel.Rîsecu un
zgomotcaalsecuriiizbind lemnul.Să
nu te simţiprost.Acesta de aicie un
castelde vrăjitoare,şidacă
staişitrăieştiaici,egreu să
teuiţiatentla oricelucru.N-
ajungesăfiigatasăvezi–
trebuiesăştiisăteuiţi
dupăcevreisăvezi,toatăvremea.Rîse
iarăşi,acum maiblînd.
Bine,bine,spuse.Acuma,legăsim.Hai
de.Haidecumine.
 Seîntoarsespreel,mişcîndu-
şigura să spună cuvinte,însă
niciuncuvîntnu-
iieşidepebuze.Magicianuloscrutaat
entcu ochiiluiverzi.
— Ţi-efaţa
umedă,îispusemîhnit.Nădăjduiesccă
enumai spumă spulberată de vînt.
Dac-ai ajuns pînă într-atît fiinţă
omeneascăîncîtpoţisăşiplîngi,atun
cinicioputeredepelume.
o,lasă,trebuiesăfiespumă.Haidecu
mine.Arfimultmaibine săfiespumă.
 XII
În
salaceamareacasteluluiregeluiHaga
rd,ceasulbătu
şase.Înrealitateerauunsprezecemin
utedupămiezulnopţii,însă în
salăeradoarcu puţin
maiîntunericdecîtfuseselaceasuril
e şase,sau laamiază.Şicu
toateacestea,ceicaretrăiau în
castel puteausăspunăceorăedupăcum
seschimbaîntunericuldela un ceasla
altul.Erau momentecînd sala era
îngheţată purşi simplu din lipsă
decăldură şiposomorîtă din lipsă
delumină; cînd aerulera
stătutşităcut,şipietreleduhneau a
apă veche pentru că nu erau ferestre
care să lase să pătrundă vîntul
biciuitor.Atuncieraziuă.
Însănoaptea,aşacum
sîntuniicopacicareţinîneiluminavi
e ziua întreagă,şioţin cu partea din
josa frunzelorpînă multă vreme după
apusulsoarelui–
totastfel,noaptea,castelulera
încărcatdeîntunecime,mişuna
deîntuneric,era viu cu bezne.
Atuncisalaceamareeraîngheţatădint
r-unmotivanume;atunci
zgomotelemicicareziuadormeau
sedeşteptau sătropăiesau să
zgîrieprincolţuri.Noaptea,mirosul
străvechialpietrelorpăreasă
seînalţedeundevamultmaidejosdecît
pardoseala.
 — Aprindeolumină,spuseMollyGrue.
Terog,n-aiputeasă facilumină?
Schmendrickmormăicevascurt,ceva
dictatdeprofesialui.O
clipănuseîntîmplănimic,apoiolucir
elividă,ciudată,începusă
seîntindăpepardosea,răspîndindu-
seprin încăpere,în zdrenţe care
străluceau şichiţăiau.Micile
sălbătăciuniale castelului luceau
ca licuricii.Zvîcneau încolo şi-
ncoaceprin sală,stîrnind
umbreiuţiculuminalorbolnavăşifăcî
ndbeznaşimaiîngheţată
decîtînainte.
— Maibinen-
aififăcutasta,spuseMolly.N-aiputea
să le stingilaloc?
Pecelepurpurii,oricum,aleacu.
culabe,cred.
— Nu,nupot,îirăspunseSchmendricks
upărat.Tacidingură.
Unde-ihîrcaaia?
DoamnaAmaltheaputeas-
ovadă,rînjindîn umbră,în vîrful
unuipar,cîtolămîiedemicăşiposomor
îtăcalunadedimineaţă, însănu
spusenimic.Nu scoseseniciun
cuvîntdecîndcoborîse
dinturn.
— Uite,spuse magicianul.Păşicătre
hîrca din par şiprivi intensîn
orbitele-
igăunoaseşifărîmicioase,multă
vreme,dînd încetdin cap şiscoţînd
sunete solemne din gîtlej.Molly Grue
priveaînjurcutotatîtagravitate,în
săîşiîntorceaadeseaprivirile
şispreDoamnaAmalthea.În celedin
urmăSchmendrickspuse:
Foartebine.Numaistaaşadeaproapede
mine.
— Chiarexistăfarmecesăfaciun
capdemortsăvorbească?
întrebăMolly.Magicianulîşirăşchir
ădegeteleşi-iadresăunsurîs
mic,ştiutor.
— Sîntfarmecesăfacăoricesăvorbea
scă.Vrăjitoriiceimari
aufosttotdeaunaoamenicareştiausăa
sculte,şiaugăsitchipsă
farmeceoricepelumeaaceasta,oricee
viusaumort,sălefacăsă
vorbeascăpentru ei.Cam
astaşiînseamnăsăfiivrăjitor–săştii
să vezişisă asculţi.Trase adînc
aerulîn piept,îndreptîndu-şi
deodatăochiiînaltăparte,şifrecînd
u-şimîinile.Restulesimplă
tehnică,spuse.Mda.Deci,haideacuma
.
Brusc,seîntoarsecătrehîrcadinpar
,îşiaşezăbinişormînape ţeasta
palidă, şi i se adresă cu voce adîncă,
poruncitoare.
Cuvinteleîimărşăluiau
pebuzeasemeneasoldaţilor,şipaşiil
or
sunauputernicprinaerulîntunecat,î
nsăhîrcanuscoaseniciun răspuns.
— Măminunam
şieu,spuseîncetmagicianul.Îşiluăm
înade pecraniu şi-
ivorbiîncăodată.Dedataaceastafarm
eculsuna
rezonabil,mîngîietor,aproapeplîng
ăreţ.Hîrcarămasetottăcută,
însăluiMollyisepărucăoumbrădetrez
iesefurişăoclipăpeste
capulfărădefaţă,şipieriarăşi.
În lumina pîlpîitoare a
dihăniilorneştiute,licăritoare,păr
ul DoamneiAmalthea lucea ca o
floare.Părînd să nu fie deloc
interesatădecesepetrece,darnicine
păsătoare,cidoarliniştită
înfelulîncareuncîmpdebătălieelini
ştituneori,eaîlurmărea pe
Schmendrick cum recită o incantaţie
după alta,vorbindu-i unuipumn
deoasedeculoarea pustiuluicarenu
scotea nicio vorbă,totaşa cum niciea
nu scotea vreun cuvînt.Fiecaredin
aceste farmece era spus pe un ton
maideznădăjduitdecîtcel
dinainte,însăhîrcanu
voiasăvorbească.TotuşiMollyGrueer
a
sigurăcăştiaceseîntîmplă,căascult
aşisebucuraînsineaeide ce
vede.Cunoştea prea bine tăcerea
ironieica s-o maipoată
confundaculinişteamorţii.
Ceasulbătudouăzecişinouă–
celpuţinaiciMollypierduşirul
bătăilor.Bătăileruginitemaiclămpăn
eauîncăpepardosealăcînd
Schmendrickoameninţădeodatăcuamîn
doipumniiîncleştaţipe
hîrcadinfaţalui,şistrigă:
— Eida,să-
ţifiedebine,rotulăblestemată!Ce-
aizicedacăţi- aşardeunapestecap?
Laultimelecuvinte,voceaisedestrăm
ă cutotulîntr-
unrînjetdenefericireşifurie.
— Bine,spusehîrca.Ţipă.Trezeşte-
lpeHagard.Propriulei glassunacum
sunăcrengiletrosnindşiizbindu-
seunadealtaîn
vînt.Zbiarămaitare,spuse.Bătrînul
probabilcăşiepe-aicipe
undeva.Elnupreadoarme.
Molly scoase un ţipăt mic de
bucurie, şi chiar Doamna Amalthea
făcu un pas mai aproape.
Schmendrick rămase nemişcatcu
pumniistrînşişifără nicio
expresiedetriumfpe
faţă.Hîrcaspuse:
— Dă-idrumul.Întreabă-măcum
daideTaurulStacojiu.N-ai
săgreşeştidacă-micerimiesfatul.Eu
sîntpazniculregelui,pus aici să
păzesc drumul spre Taur. Nici chiar
prinţul Lir nu
cunoaştedrumulacestasecret,însăeu
îlştiu.
Cam intimidată,MollyGrueîntrebă:
— Dacăeşticuadevăratdepazăaici,d
ecenudaialarma?De
cezicicăvreisăneajuţi,înlocsă-
ichemipestrăjeri?
Hîrcascoaseunchicotituscat.
— Stau aicipeparulăsta demultă
vreme,spuse.Odinioară am
fostşefulstrăjerilorluiHagard,pîn
ăcînd mi-atăiatcapul,
fărăniciopricină.Astaafostdemult,
pevremeacînderarău şi
voiasăvadădacăastaîiplacecelmaimu
lt–săfieşisăfacărău. Nu i-
aplăcut,dars-
agînditcă,laurmaurmelor,arputeasă
se
foloseascăînvreunfeldecapulmeu,aş
acămil-aînfiptaicisă-i
servescdreptsentinelă.Ţinînd seama
deîmprejurări,nu-isînt
maicredinciosregeluiHagarddecîtsi
mtcătrebuiesă-ifiu.
 Schmendrickvorbicuvocejoasă:
— Răspundelaghicitoare,atunci.Sp
une-nepeunde-idrumul
spreTaurulStacojiu.
— Nu,răspunsehîrca.Şiîncepusărîd
ăcaonebună.
— Decenu?
strigăMollyfurioasă.Cejoceşiăsta.
?Fălcile
prelungi,galbene,alehîrciinicinu
seclintiră,însămaitrecu o vreme
pînă cînd rîsulrăutăcios
îşiopriclămpănitul.Chiar şi
vietăţile iuţiale nopţiicare se
grăbeau primprejurse opriră o
clipă,încleiateînluminalorlipicio
asă,aşteptînd-osătacă.
— Eu sînt mort,spuse capul.Sînt
mort, şistau aicipe
întuneric,păzindu-iproprietatea
luiHagard.Singura plăcere,
măruntăaşacum e,caremi-
amairămas,estesă-isîcîişisă-i
scotdin sărite pe ceivii,şin-am prea
multe prilejuripentru
bucuriidinastea.Lesimttarelipsa,p
entrucăînviaţăeram ofire
caremultsebucurasă-
inecăjeascăpealţii.O
sămăiertaţi,sigur,
dacămămaijocşieuniţelcuvoi.Maiînc
ercaţimîine.Poatesăvă spunmîine.
— Darn-avem vreme!
serugăMolly.Schmendrickoînghionti
, însă ea insistă,păşind
maiaproapedehîrcă şirugîndu-iochii
pustii.Numaiavem vreme.S-
arputeasăfiepreatîrziuşiacum.
— Eu am
vreme,spusehîrcagînditoare.Şi,lau
rmaurmelor, nu e prea grozav să
aivreme.Grabă,înghesuială,deznăde
jde, toate-milipsesc,toateau
rămasundevaîn urmă,şitoatemise
păreau
atuncipreamarisăîncapăîntr-un
locatîtdemic–dar
aşaerafăcutăviaţa,aşatrebuiasăfie.
E dreptsăajungeţişivoi prea tîrziu
pentru unele lucruri.Nu vă
mainecăjiţidin cauza asta.
Mollyarmaifiîncercatsăseroage,îns
ămagicianuloapucăde
braţşiotraselaoparte.
— Tacidin gură!îispusecu
glasscăzut,mîniat.Niciovorbă, să
nu maiaud
niciovorbă.Blestemăţiaavorbitpînă
laurmă, nu?
Poatecăastaetotcenetrebuiecughici
toareaaianenorocită.
— Nue,îlinformăcraniul.Eupotsăvo
rbesccîtdemultvreţi, însă despusn-
am să vă spun nimic.Sîntmort,nu?Să
mă fi văzutcînderam viu.
 Schmendricknu-idădunicioatenţie.
— Unde-ivinul?o întrebă
peMolly.Să văd cepotsă faccu vinul.
— N-am
găsitdelocvin,spuseea,nervoasă.M-
am uitatpeste tot,dar cred că nu e
nicio picătură de vin în
totcastelul.
Magicianulseuităurîtlaea,într-
otăcereapăsătoare.Darm-am uitat!
repetăea.
Schmendrickîşiridicăbraţeleîncet
şiapoilelăsăsăcadăde-a
lungultrupului.
— Bine,spuse.Bine,astae,dacănu
găsim vin.Oricîtmi-aş
faceiluzii,chiardinnimicnupotsăfa
cvin.
Hîrcachicoticurîsuleihîrîit,cică
litor.
— Materianupoatefinicicreată,nici
distrusă,vorbiea.Nude
cătreceimaimulţidintremagicieni,î
noricecaz.
Dintr-ocută a
rochiei,Mollyscoaseoploscă mică
celicărea stinsînîntuneric.
— Mă gîndeam că dacă aipuţină apă,la
începutcelpuţin. Schmendrick
şicraniuloprivirăaproapeîn
acelaşifelamîndoi. Ei,darastas-
amaifăcut,spuseeavorbind tare.Nu-
ivorbasă
facichiarcevanoucutotul.Aşacevanu
ţi-aşcere.
Auzindu-
sevorbind,îiaruncăopriviredintr-
oparteDoamnei
Amalthea;însăSchmendrick
îiluăploscadin mînă şiocerceta acum
gînditor,întorcîndu-
opeoparteşipealtaşimurmurîndîn
barbăniştevorbeciudate,fragile.În
celedinurmăspuse:
— Decenu?Cum
spuişitu,eoscamatoriesimplă.Erach
iar lamodăîntr-
ovreme,îmiamintesc,darastăzis-
acam perimat.
Îşimişcăomînăîncetpesteploscă,ţes
îndunanumecuvîntprin aer.
— Ce faci? îlîntrebă curioasă
hîrca.Hai,fă-o maiaproape, vino
maiîncoace,nu văd nimic ce
faciacolo.Magicianulse întoarse cu
spatele,strîngînd plosca la piept
şiaplecîndu-se asupra ei.Începu să
cînteceva în şoaptă,ceva
carepeMollyo
făceasăsegîndeascălasuneteleunuif
ocstins,multdupăces-a
înnegritultimultăciune.
— Înţelegi, spuse el,
întrerupîndu-se, n-are să fie ceva
deosebit.Vin ordinaire,nu-iaşa?
Molly dădu din cap solemnă.
Schmendrickspuse:Şi,deobicei,epre
adulce;şicum artrebui să-lfacsă
sebea singur,asta chiarcă n-am
nicicea maivagă ide.–
Reîncepuincantaţia,cuvocemaiîncea
tă,învremecehîrca
seplîngea,enervată,cănu vedeşinu
audechiarnimic.Mollyîi
spuseceva,cuvocejoasăşiplinădespe
ranţăDoamneiAmalthea, carenicin-
oprivi,nicinu-irăspunse.
Cînteculseopridintr-
odată,şiSchmendrickîşiridicăplosc
a labuze.O mirosiîntîi,mormăind:
— Slab,apos,aproape că n-are
buchet.Nimenin-a făcut
vreodatăunvinmaicalumeanumaiprinm
agie.Apoioaplecăsă bea–
oscutură,oprivideodatăatent;şipeu
rmă,cu un surîs
mic,oribil,întoarseploscacuguraîn
jos.Nucursedineanimic,
chiarnimic.S-
afăcutdeci,spuseSchmendrick,aproa
pevesel.Îşi
scoaseprintrebuzelimbauscată,şire
petă:S-afăcut,deci,s-a
făcutşiasta.Încăsurîzînd,mairidic
ăodatăploscasăoazvîrlela
capătulcelălaltalsălii.
— Nu, stai – hei, aşteaptă! Vocea
clămpănitoare a hîrcii protestă
atît de vehement, încît Schmendrick
îşi opri gestul înainte ca plosca să-
ifi pornit din mînă.El şicu Molly se
întoarseră,amîndoideodată,săprive
ascăhîrca,şiaceasta–atît
eradetulburată–începu
chiarsăsecutremureşisăsezbatăîn
parulundeeraînfiptă,pocnindu-
şidestîlpocipitalulbătătoritde
vremepecîndsemunceasăscapedelaloc
ulei.Nufaceasta!se
jeluia.Voi,oamenii,sînteţicomplet
nebuni,săaruncaţiaşavinul. Dă-mi-
lmie,dacă tu nu-lvrei,darnu-
larunca!Sezguduia şi
clănţăneaînparulei,gemînd.
O expresie visătoare,
întrebătoare, trecu peste faţa lui
Schmendrick,caunnordeploaiealunec
îndpesteuncîmparsde
secetă.Încet,întrebă:
— Şila ce-ţitrebuieţievinul,cînd
n-ainicilimbă să-isimţi
gustul,niciceralguriisă-
lsavurezi,nicigîtlejsă-ldaipegît?
Eşti
mortdecincizecideani,şimaipoţisă-
ţimaiaduciaminte,sămai doreşti.?
— Sîntmortde cincizecide ani,şice-
mirămîne altceva de
făcut? Capulde mortîşiîncetase acum
zbaterile,dardorinţa
zădărnicităfăceacavoceasă-
isuneaproapeomenească.Îmiaduc
aminte,spuse.Îmiaducaminteşidemul
telucruri,nunumaide vin.Dă-
miogură,numaiogură–osorbitură–
şiam să-isimt gustulcum n-aisă fiitu
în staresă-lsimţiniciodată,cu
toată carneaastacarestăsă-
ţicadădepetrup,cu toatesimţurileşi
organeletale.Eu am avuttimp să mă
gîndesc.Eu ştiu cum e vinul.Dă-mi-
l.
Schmendrickclătinădincap,rînjind
.
— Aioanumeelocvenţăîn
cespui,darîn ultimavremeşieu m-am
simţitînclinatsăfiu
răutăcios.Ridicăpentru atreiaoară
ploscagoală,şihîrcagemuiarăşi,cu
osuferinţădemoarte.
Dinmilă,MollyGrueîncepuaspune:
— Darnue. –
însămagicianulocălcăpepicior.
— Bineînţeles,spuse,gîndindu-se
cu voce tare,dacă s-ar întîmpla să-
ţi aduci aminte de intrarea în
peştera Taurului Stacojiu,totaşa
debinecum
îţimaiaduciaminteşidegustul
vinului,am
maiputeastadevorbă.Şilegănaneglij
entploscaîn vîrfuldegetelor.
— Facem tîrgul,strigă hîrca de
îndată.S-a făcut,pentru o
înghiţitură,dardă-mi-oacuma!Mi-
emaiseteacuma,gîndindu-
mălavin,decîtmi-
afostvreodatăînviaţă,cîndaveam
şigîtlejpe caresămi-
lsimtuscat.Numai,dă-
misătragoduşcăacuma,şi-ţi spun
tot ce vrei să afli. Fălcile
îngălbenite începuseră să-i
scrîşneascălunecînddintr-
oparteunapestealta.Dinţiicanişte
pietriceletremurauşiscuipau.
— Dă-i-o,îişoptiMolly
luiSchmendrick.Îiera teamă că
orbitele goale ar fi putut să se
umple cu lacrimi. Însă
Schmendrickîşiclătinăcapulîncăoda
tă.
— Ţi-ldau
tot,îispuse.Dardupăcenespuicum
ajungem la Taur.
Hîrcaoftă,darnuşovăinicioclipă.
— Drumuleprinceas,spuse.Intraţip
urşisimplu înceas,şi
aţiajuns.Acuma,dă-mivinul.
— Prin
ceas.Magicianulseîntoarsesăpriv
eascăîn colţulcel
maidepărtatalsălii,undeseaflaceasu
l.Eraopendulăînaltă,
neagră,şiîngustă,caumbraaruncatăd
euncadransolar.Sticla
dedeasupracadranuluieraspartă,şil
imbacarearătaceasurile
căzuse.Substiclacenuşieabiasezăre
au maşinăriile,învîrtindu-
secuzvîcneteşirotindu-
seneliniştitecaniştepeşti.Schmend
rick spuse: Vrei să spui, cînd ceasul
bate exact ora, atunci se
deschide,şieacolountunel,oscarăas
cunsă.Voceaîieraplină de
îndoială,căciceasulpărea mult prea
îngust ca să poată
ascundeunasemeneacoridorsecret.
— Nu ştiu nimicdin
chestiileastea,replicăhîrca.Dacăs
taişi aştepţica ceasulăsta să bată
ora exactă,atunciînseamnă că
rămîiaicipînăajungilafeldechelcaş
imine.Decesăcomplici un
secretatîtde simplu? Intriîn
ceas,treciprin elşiTaurul
Stacojiueînparteacealaltă.Dă-
ncoace..
— Darpisicazicea.
începuSchmendrick.Peurmăseîntoars
e pe călcîie şise îndreptă spre
ceas.În întuneric părea că se
îndepărteazăcoborîndpeundeal,şipă
reatotmaimicşicocîrjat. Cînd
ajunse în faţa ceasului,continuă să
meargă fără să se oprească,caşicum
pendulaînsăşiarfifostdoaroumbră.În
să nufăcualtcevadecîtsă-
şistriveascănasul.
— Asta-
ioprostie,îispusecraniuluicînd
seîntoarseîn faţa lui.Cum
îţiînchipuic-osănetragipesfoară?
DrumulcătreTaur s-
arputeasătreacăîntr-
adevărprinceas,darmaitrebuiesăşti
m ceva.Spune-
miceanume,sau,dacănu,îţivărsvinul
aicipejos să-
ţiaduciaminteşimaibinedemirosşisă
maişipoţisăteuiţi
laelcîtpofteşti.Grăbeşte-te.
Craniulrîdea iarăşi; şide data
aceasta scotea un sunet
gînditor,plăcutaproape.
— Aminteşte-ţiceţi-am
spusdespretimp,zise.Pevremeacînd
eram viu,credeam –cum crezişitu
acuma–cătimpulestecel
puţinlafeldeadevăratşidesolidcaşi
mine,şipoatechiarşimai şi.Spuneam
„eoraunu“caşicum
aşfipututsăvădoraasta,şi
„luni“caşicum
aşfigăsitziuaastapehartă;şimălăsam
împins
delaunminutlaaltul,delaozilaalta,
delaunanlaaltul,caşi cum m-
aşfimişcatdintr-unlocîntr-
altul.Caoricine,trăiam într-
ocasăclăditădin
secundeşiminute,dinsfîrşiturides
ăptămînă şiziledeAnulNou,şin-am
ieşitniciodatădin eapînăcînd am
murit,pentru cănu
existanicioaltăuşă.Acuma,ştiu
căaşfi pututsătrecprinziduri.
Mollyclipeanedumerită,însăSchmen
drickaprobădincap.
— Da,spuse el.Aşa fac
magicieniiadevăraţi.Dar atunci,
ceasul.
— Ceasuln-
aresăbatăniciodatăoraadevărată,sp
usehîrca. Hagard i-a
încurcatmaşinăria încă de
demult,într-o zicînd
încercasăapucetimpulcetreceapelîn
găel.Principalulecatu să
înţelegică n-arenicio importanţă
dacă data viitoareceasul bate
zece,sau şapte,sau
cincisprezece.Şitu poţisă-ţibaţi
propriultău
ceas,şisăîncepinumărătoareadeoriu
nde.Cîndai înţeles asta –
atunciorice oră,oricare din ele,are
să fie ora adevăratăpentrutine.
Înclipaacea,ceasulbătupatru.Ult
imabătaienu-şistinsese
încăecoulcîndseauzisunetulderăspu
nsdesubsalaceamare. Nu
mugetul,şinicihuruitulsălbatec de
tunetpe care-lfăcea
adeseaTaurulStacojiu
cîndvisa,ciunsunetprelung,întrebă
tor, ca şi cum Taurul s-ar fi
deşteptat deodată simţind ceva
necunoscutînnoapte.Fiecaredinlesp
ezilepardoseliizumzăiaca un
şarpe,şiînsăşiîntunecimea părea să
se înfioare,pe cînd creaturile
licăritoare ale nopţii alergau
tropăind spre toate
colţurilesălii.Molly ştiu,dintr-o
dată şiîn chip cert,că regele
Hagardepeundevapeaproape.
— Dă-mivinul,spuse hîrca.Eu mi-am
ţinutpartea mea de
făgăduială.Tăcut,Schmendrick
aplecă plosca goală către gura
găunoasă a tidvei, şi ea gîlgîi,
suspinând de plăcere şi
clămpănindu-şifălcile.A,spuseîn
celedin urmă,afostcevape
cinste,ăstamaizicşieuvin!
Eştiunvrăjitormaicevadecîtte-am
crezut.Acumaînţelegicevreaueusăsp
uncutimpul?
— Da,răspunseSchmendrick,credcăî
nţeleg.TaurulStacojiu scoasedin
nou
sunetulacelastraniu,şitidvaclămpă
niîn parul
ei.Schmendrickspuse:Nu.Nuştiu.Nu-
ivreoaltăcale?
— Cum arputeasămaifiealta?
Mollyauzipaşi;peurmănu
maiauzinimic;apoifirulsubţiratec,pr
ecautaluneirespiraţii. Însă n-ar fi
pututsă spună de unde
venea.Schmendrick se întoarse spre
ea,şichipulluipărea mînjitpe
dinăuntru,ca
înlăuntruluneilanternecuteamăşiîn
curcătură.Eraşiolumină,
însătremuratoatăcaolanternăpevrem
eadefurtună.
— Cred
căînţeleg,spuseel,darladreptvo
rbind nu-n-ţeleg.
Am săîncerc.
— Eu tot cred că-iceas
adevărat,spuse Molly.Dar n-are
importanţă.Eu potsă intru într-un
ceas adevărat.Vorbise în parte ca
să-l liniştească pe Schmendrick,
însă îşi simţea o strălucireîn
tottrupul,cîndînţelesedeodatăcăce
acespusese
eraadevărat.Ştiuundetrebuiesăajun
gem,spuse,şiasta-ilafel caşicum
aiştiexactcîteceasulînfiecarezi.
Hîrcaoîntrerupse.Spuse:
— Am săvădau
şiunsfatpedeasupra,pentrucăvinula
fost aşa de bun.Schmendrick avea un
aer vinovat.Hîrca spuse:
Sfărîmaţi-mă.Trînteşte-
mădepămîntşivezisămăfacbucăţi.Nu
întrebadece,făce-
ţispun.Vorbearepededetotacum,apro
apeîn şoaptă.
MollyşiSchmendrickspuserăamîndoi
 deodată:
— Ce-iasta?Dece?Hîrca îşirepetă
cererea.Schmendrick o
întrebă:Cetotspuiacolo?
Decesătefacem bucăţi,adică?
— Fă-o!insistă hîrca.Fă ce-
ţispun!Zgomotulrăsuflăriise
apropiaacum,venindparcădintoatep
ărţiledeodată,deşinu se
auzeadecîtunsingurpas.
— Nu,spuse Schmendrick.Ţi-
aipierdut minţile de tot.Îi
întoarse spatele hîrciişipomidin
nou către ceasulînalt şi
întunecat.MollyoapucăpeDoamnaAmal
theademînaeireceşi-l
urmă,trăgînd-
opefataalbădupăeacapeunsmeu
atîrnatdeo sfoară.
— Bine,spusehîrca.Eu v-am
spus.Şicu glasteribil,unglas
caalgrindiniicăzîndpesteofoaiedefi
er,începu peneaşteptate
săstrige:Hei,ajutor!Săvinăregele!
Gărzi,daţifuga!Uite,bandiţi,
tîlhari,asasini,hoţidedrumulmare,
spărgătoridecasecinstite,
ucigaşi,calomniatori,plagiatori,d
uşmani!RegeHagard!Ho-ho,
regeHagard!
Şiacum,pretutindeni,asupra
lor,în jurullor,se auzeau picioare
grăbindu-se, şi glasurile
şuierătoare ale oştenilor
îmbătrîniţidîndfuga.Nusevedeautor
ţesclipind,căcinueravoie să se
aprindă vreo lumină în casteldecît
dacă regele dădea
poruncă,şipînăacum
Hagardînsuşinuspusesevreovorbă.Ia
r
ceitreirămaserălocului,încurcaţi,
descumpăniţi,cu ochiimari
cătrehîrcă.
— Rău
îmipare,spusecraniul.Aşasînteu,fă
răcaracter.Da' am
încercatsăvăspun.
Şiatunciochiistinşidincapuldemort
o zăriră pe Doamna Amalthea, şi
deodată se făcură mari,
luminoşi,deşi,ladreptvorbind,n-
arfipututsăsemailumineze.
A,nu,spuse,încet.Sănu faciasta.E-
adevărat,nu sîntunulîn caresăte-
ncrezi–
darnicichiaratîtdenecinstit.
— Fugi,spuseSchmendrick,aşacum
îimaispusesedemult
făpturiinestăpînite,albăcamarea,d
intr-olegendă,pecareatunci
oeliberasedincuşcă.Fugirăatuncipr
insalaceamare,învreme
ceoşteniiseînvălmăşeaupeîntuneric
,cuzgomotmare,iarcapul
demortţipademamafocului:
— Licornă!Licornă!
Hagard,Hagard,uite-
ocăfuge,seduce joslaTaur!
Bagădeseamăcuceasul,Hagard–
undedracu’eşti? Licornă!Licornă!
Şiapoivocea regelui,şuşotind
sălbatecă în totvacarmuldin sală:
— Ticălosule,trădătorule,tui-
aispus!Paşiiluigrăbiţi,tainici,
sunau acum
aproapedetot,şiSchmendrickseîntoa
rsesă-ifacă faţă;însăîiveniîn
faţăun grohăit,un trosnet,un
zgomotaspru de sfîşiere, şi
clămpănitul oaselor peste piatra
veche. Şi magicianulorupselafugă.
Cînd ajunseră în faţa ceasului,nu
maiaveau vremenicisă
stealaîndoială,nicisăcautesăînţel
eagă.Oşteniipătrunseserăîn
salăacum,şipaşiilortunau cu ecou
delaunperetelaaltul,iar regele
Hagard şuiera rău şi-iîndemna
înainte cu blesteme.
DoamnaAmaltheanustătunicioclipăpe
gînduri.Intrăînceasşi sefăcu
nevăzută,totaşacum
lunaintrăînnori–ascunsădeei,
darnuînei,lamiideleghedepartedeno
ri.
Caşicum
arfiodriadă,segîndiMollydisperată,
şicaşicum timpularfipomulîn
caresăseascundă.Prin
sticlaîntunecată, bălţată
şimurdară a ceasului,Molly vedea
greutăţile pendulei, limba
legănătoare şi maşinăria
îmbătrînită, clătinîndu-se,
arzîndu-iîn faţa ochilor.Dincolo
demaşinăria ceasuluinu mai
eraniciouşă,peundearfipututsătreac
ăDoamnaAmalthea. Erau
doarcărărileruginitealearcurilorş
imaşinilor,ameţindu-i
privirile,caoploaie.Greutăţilepen
duleiselegănau dintr-oparte într-
alta,canişteierburidemare.
RegeleHagardstrigă:„Opriţi-i!
Sfărîmaţiceasul!“Mollyîncepu să-
şiîntoarcăatuncicapulîntr-
oparte,căciarfivrutsă-ispună
magicianuluicăaînţelescevoisesăsp
unătidva;însămagicianul
dispăruse;şipierise de asemenea
şimarea sală a castelului
regeluiHagard.Pierise
şiceasul,şiea se regăsialăturide
DoamnaAmaltheaîntr-
unlocundeerafoartefrig.
Vocea regeluioajungeadeundeva
defoartedeparte,nu atît
auzită,cîtamintită.Îşicontinuasem
işcareacu care-şiîntorsese
capul,şisevăzu privindu-
lpeprinţulLir.În spateleluicădeao
ceaţă luminoasă, tremurătoare ca
pieptul unui peşte, şi
nemaisemănînd deloc cu maşinăriile
uzate de vreme ale unui
ceas.Schmendricknusevedeanicăieri
.
PrinţulLirîşiînclinăcu
gravitatecapulîn
faţaluiMolly,însă
întîişiîntîiîivorbiDoamneiAmalthe
a.
— Aşa,aifivrutsăteducisingură,făr
ămine,spuse.Nicin-ai ascultatce-
ţispuneam eu.
Şi lui îi răspunse, căci nu-i
vorbise nici lui Molly, nici
magicianului.Cuvocescăzută,limped
e,îispuse:
— M-aşfiîntors.Nu ştiu deceam
ajunsaici,şinu ştiu nici
cinesîntcuadevărat.Însăm-
aşfiîntors.
— Nu,spuseprinţul.Nute-
aimaifiîntorsniciodată.
Înaintecaelsămaifipututspunealtc
eva,Mollyîlîntrerupse–
şieaînsăşifufoartesurprinsădespus
eleei–strigîndu-i:
— Lasă asta acuma!Unde-
iSchmendrick? Ceidoistrăinio
privirăcuouimireblîndă,curtenitoa
re,lagîndulcăarmaififost
cinevapelumeînstaresăvorbească,şi
easesimţicutremurîndu-
sedincreştetpînă-ntălpi.Unde-i?
întrebă.Măîntorceu,dacătu
nuvrei,şiseîntoarsepecălcîie.
Şiatuncielveni,ieşinddinceaţă,p
ăşindcucapulînjos,caşi cum s-
arfistrăduitsăînaintezeîmpotrivaun
uivîntputernic.Îşi ţinea omînă la
tîmplă,şicînd îşiluă mîna
deacolo,sîngeleîi
picura,adunîndu-
seînşiroaieliniştite.
— Nu-inimic,spuse cînd văzu cum
îipicură sîngele peste
mîinileluiMollyGrue.Nu-inimic,nu-
iranăadîncă.N-am izbutit
sătrecpînănu s-
aîntîmplatasta.Seînchinătremurăto
rîn faţa prinţuluiLir.M-am
gînditeucădumneataaifostcelcareat
recut
pelîngămineprinîntuneric,zise.Ias
pune-mi,cum aitrecutaşa
deuşorprinceas?
Hîrcaspuneacănuştiidrumul.
Prinţulpăreasănuînţeleagă.
— Ce drum? întrebă.Ce era de ştiut?
Am văzutpe unde-a intratea,şiam
mersdupăea.
RîsulnestăpînitalluiSchmendrick
sefrecaurîciosdepereţii care
pluteau către ei,pe măsură ce lise
obişnuiseră ochiicu întunecimea.
— Sigur,spuse.Sîntlucruricare-
şiau sorocullor,delasine.
Rîseiarăşi,clătinînddin cap,şiîn
vremeaastaîicurgeasîngele. Molly
îşi sfîşie o bucată din rochie.
Săracii de ei, spuse magicianul.N-
auvrutsămăfacăpeminesăsufăr,şinic
ieun-aş fivrutsă-irănesc,dacămi-
arfifostcuputinţă.Ne-am
totînvîrtit unu-n
jurulaltuia,şinetotceream
iertare,unuldelaaltul,şi Hagard
zbiera,şieu totdădeam cu nasu-n
ceasulăsta.Ştiam
binecănueceasadevărat,darmisepăru
selaînceputreal,şinu maiştiam
cesăcred.ŞipeurmăavenitHagardcusa
bia,şim-a
lovitcuea.Îşiînchiseseochii,învre
meceMollyîibandajacapul.
Hagard,spuse.Aproapecăajunsesem
să-miplacă.Şichiarîmi
placeşiacuma.Păreaaşadeînspăimînt
at.Glasurilenelămurite,
depărtate,aleregeluişialeoamenilo
rluipăreau săseaudămai bine.
— Nu
înţeleg,spuseprinţulLir.Deceeraîn
spăimîntat–tatăl meu?Ce-
afăcutel.?
Darchiarînclipaacea,dinsprepartea
cea
maidepărtată a ceasuluise auziun
chiţăit,fără cuvinte,de
triumf,şiunmaretrosnet.Ceaţalicăr
itoareserisipideîndată,şi
otăcereneagrăselăsăasupralor,atut
uror.
— Hagard a sfărîmatceasul,spuse
atunciSchmen-drick.
Acumanumaiavem niciundrum
îndărăt,şinici
oaltăcalespreafară,decîtca
leapecareoiaTaurul.
Unvîntîncet,gros,începusăsestîrn
ească.
 XIII
Drumuleradeajunsdelargsăpoatăm
ergetoţiunullîngă altul,însă cu
toate acestea înaintau în şir.Doamna
Amalthea mergea înainte,şiea
singură îşialeseseloculîn
frunte.Prinţul Lir,Schmendrick
şiMolly Grue o urmau,şipăruleile era
lanternă,însăeaînsăşinuaveaniciol
uminăsă-iaratecalea.Cu
toateacesteaînaintauşor,caşicum
armaifitrecutpeacolo.
Undeeraucuadevărat,nuştiau.Vînt
ulîngheţatpăreareal,ca
şiduhoarearececareveneaodatăcu
el,iarîntunericulîilăsasă treacă
multmaigreu şifără devoiedecîto
făcuseceasulmai
devreme.Cărareaeradestuldeasprăca
sălerăneascăpicioarele,
şiînunelelocurieranăpăditădepietr
eadevărateşidepămîntul care se
prăbuşise de pe
pereţiipeşterii.Însă cărarea
aceasta şerpuia după chipulnefiresc
alunuivis:era întortochiată şi
anevoioasă,revenind mereu asupra
eiînsăşi;şiuneoricădea aproapede-
adreptul,năruindu-
se,alteoripăreasăurcepuţin;iar
alteoricoboraînpantădulce,caapois
ăseîntoarcăiarăşisă-iia şipeeicu
ea,şiducîndu-
ipoateiarăşisubsalaceamareunde
regeleHagard seînvîrtea,fără
îndoială mînios,pelîngă ceasul
răsturnatşihîrca înfiorată.Era o
vrăjitorie,fără îndoială,se
gîndeaSchmendrick,şinimicdin
cesefaceprin vrăjitorienu e
adevărat,pînălaurmă.Apoi,însă,mai
adăugăîngîndullui:Dar asta
trebuiesă fiecea dela urmă.Dacă nu
ecea dela urmă,
atunciaresăfieadevărată.
Pemăsurăceînaintauîmpleticindu-
seanevoiosprinîntuneric,
îipovestea în
grabăprinţuluiLiraventurileprin
caretrecuseră, începîndcu
proprialuipovesteatîtdeciudatăşic
u soartaluişi maiciudată
încă;povestindu-inimicirea
Bîlciuluidin Miez de Noapte şifuga
luiîmpreună cu licorna,continuînd
apoicu întîlnirea lor cu Molly
Grue,călătoria spre Hagsgate,şice le
istorisise Drinn despre îndoitul
blestem asupra castelului şi
oraşului.Aiciseopri,căciîn
faţalor,dincolodevorbeleacestea,
era acum noaptea TauruluiStacojiu;o
noapte care avea să se
termine,înbinesauînrău,cuputerema
gică–şicuofatăgoală
caresezbăteaînchisăînpropriuleitr
upcaovacăînnămolităîn
nisipuri.Nădăjduiacăprinţulaveasă
aratemaimultinteresfaţă de
naşterea lui eroică decît faţă de
povestea începuturilor
DoamneiAmalthea.
PrinţulLirseminunabănuitor,ceace
eun lucru deobicei greudefăcut.
— Am ştiutdefoartemultă vremecă
regelenu etatălmeu, spuseel.Darcu
toateacesteam-am străduitcîtam
pututsăfiu
fiullui.Sîntduşmanuloricuicomplote
azăîmpotrivalui,şiaresă
trebuiascămaimultdecîtneroziileun
eibăbătiicasămăfacăsă-i
urzescpieirea.Cîtdesprecealaltăch
estie,credcănu maiexistă
licorne,şiştiu căregeleHagard n-
aavutîn viaţaluiolicornă. Cum
arputeacinevacareadatochiimăcarod
atăcuolicorna– casănumaivorbim
căarvedeamiidinelelafiecaremare –
să fieatîtdetristcîteregeleHagard?
Păi,eu dacăaşfivăzut-o,
măcarosingurădată,apoiniciodatădu
păacea. Şiaiciseopri prins într-o
încurcătură, căcişielsimţea că
vorbele luise îndreaptă către o
suferinţă de care n-ar maifi izbutitsă
se elibereze niciodată. Ceafa şi
umerii lui Molly ascultau cu
încordare,darDoamna Amalthea nu
dădea niciun semn dacă
auzeaşieacespuneauceidoibărbaţi.
— Şicu
toateacestea,regeleareundevaînvia
ţaluiobucurie
ascunsă,spuseSchmendrick.Cuadevăr
at,n-aivăzutniciodatăo
urmădeasemeneabucurie–nu i-
aivăzuttrecereaîn ochiilui? Euam
văzut-o.Gîndeşte-teoclipă,prinţe.
Prinţulrămase tăcut,şimerseră
înainte,împlîntîndu-se tot
maiadîncînîntunericulduhnitor.Num
aiputeausă-şideaseama de fiecare
dată cînd urcau sau
coborau,şinicidacă uneori cărarea
nu seîncovoia în drumuleipornind
îndărăt,şiuneori
apropiereareceaunuipereteorbleînfi
orafaţa.Nu seauzeanici
celmaimicsunetdinspreTaurulStacoj
iu,şinicivreopîlpîirea
luminiiluinefaste;însăcîndSchmend
rickîşiatingeafaţaumedă,
mirosulTaurului
sedesprindeadepedegete.
PrinţulLirspuse:
— Uneori,cîndseîntorceadinturn,e
racevapechipullui.Nu
chiarolumină,ciolimpezime,acum
îmiaducaminte.Am fostşi
eucopil,şin-am
văzutniciodatăaşacevapefaţaluicîn
dseuita
lamine,saulaoricealtceva.Şiam
visatceva.Mergeafoarteîncet
acum,tîrşîindu-şipicioarele.Am
visatun vis,demaimulteori
acelaşivis,spuse,cum stăteam
lafereastră,înmiezdenoapte,şi-
lvedeam peTaurulStacojiu,îlvedeam
peTaurulStacojiu. Nu-şi
terminăspusele.
— ÎlvedeaipeTaurulStacojiu
mînîndu-lepelicorneîn mare,
spuseSchmendrick.N-
afostunvis.Hagardlestăpîneşteacum
, legănîndu-se din valuri,intrînd
iarăşiîn valuri,şiasta numai
pentru plăcerea sufletuluilui–
learepetoate,maipuţin una.
Magicianulrespirăadînc.Şiaceaunae
steDoamnaAmalthea.
— Da,vorbiprinţul
Lir.Da.Ştiu.
Schmendrickseînt
oarsespreel.
— Cevreisăspui,căştii?
întrebămînios.Cum aiputeasăştii că
Doamna Amalthea esteolicornă?Ea n-a
pututsă-ţispună,
pentrucănicieanu-
şimaiaminteşte.Decîndaicucerit-
o,nuse maigîndeştedecîtcum
săfieofemeiemuritoare.Ştiafoartebi
ne
căadevăruleratocmaipedos,daracum
nu-imaipăsadeasta. Deundeştii?
întrebăiarăşi.
PrinţulLirseopridin
mersşiseîntoarsecu faţaspreel.Era
preaîntunericcaSchmendricksăvadăa
ltcevadecîtlucirearece,
lăptoasă,acoloundeerauochiimaride
schişiaiceluilalt.
— N-am ştiutce-ieacu
adevăratpînăacum,spuse.Daram
ştiutdinclipacîndam văzut-
opentruprimadatăcăeracevamai
multdecîtvedeam
cuochiimei.Licornă,sirenă,lamie,v
răjitoare, gorgonă–
niciunnumepecareil-aidatunum-
arsurprinde,şi num-
arsperia.Euiubescceiubesc.
—E
frumoscespuitu,spuseSchmendrick.D
arcîndam s-o preschimb iarăşiîn
ceera înainte,în euleiadevărat,ca
să se poatăluptacu TaurulStacojiu
săleeliberezepeceledinneamul ei.
— Ceiubesceu,iubesccuadevărat,re
petăferm prinţulLir.Tu
nuaiputereasupraceecuadevăratimpo
rtant.
Înainte ca magicianul să-i fi putut
răspunde, Doamna
Amaltheaseopriseîntreei,deşiniciu
nuldineinicin-ovăzuseşi
nicin-oauziseîntordndu-
sepecoridorulîntunecat.Înîntuneri
c,
scînteiaşitremuracaoapăcurgătoare
.Spuse:
— Eunumaimergmaideparte.
Eaîivorbiseprinţului,însăîirăspu
nseSchmendrick:
— N-aideales.Nuputem
decîtsămergem înainte.MollyGrue
seapropieşiea:unochineliniştit,şi
licărireapalidăaunuiobraz.
Magicianulspuseiarăşi:Nu putem
facealtcevadecîtsămergem înainte.
DoamnaAmaltheanu-
şiîntoarsefaţaspreel.
— Nu
trebuiesămăpreschimbeiar,îispusee
aprinţuluiLir. Nu-llăsasă-
şimaiîncercevrăjilepemine.Taurulu
inu-ipasăde fiinţeomeneşti–am
puteasătrecem pelîngăel,săieşim
afară.
Taurulovreapelicornă.Spune-
isănumăpreschimbeînlicornă.
PrinţulLirîşifrîngea degetele
pînă îitrosniră.Schmendrick spuse:
— E adevărat.Am putea foarte bine
să-iscăpăm Taurului Stacojiu
chiarşiacum,aşa cum am
maiscăpatşiînainte.Dar dacă facem
asta,n-aresă maifieniciodată un
altprilej.Toate licornele din lume
au să rămînă captivele luipentru
veşnicie,
toateafarădeuna,şieaaresămoară.Ar
esăîmbătrîneascăşiare sămoară.
— Toate lucrurile mor,spuse
ea,vorbindu-işiacum numai
prinţuluiLir.E binecătoatemor.Şieu
vreau sămorcînd osă mori tu. Nu-l
lăsa să mă vrăjească, nu-l lăsa să mă
facă nemuritoare.Eu nu
sîntlicornă,nu sîntfăptură
magică.Sînt
fiinţăomeneascăşiteiubesc.
Elîirăspunse,cublîndeţe:
— Nu preaştiu
multedesprefarmece,decîtcum
săfacsăle
destram.Darştiucăpînăşiceimaimari
vrăjitorisîntfărăputere
împotrivaadouăfiinţecarerămînalătu
riunadealta–şiacesta
deaiciedoarsărmanulSchmendrick,la
urmaurmei.Sănu-ţifie frică,sănu-
ţifiefricădenimic.Oriceaififostîntr
ecut,acum eşti
amea.Şieupotsăteţinaici.
Easeîntoarseîn sfîrşitsă-
lpriveascăpemagician,şichiarşi
prinîntuneric,elîisimţeaspaimaîno
chi.
 — Nu,spuseea.Nu,nu sîntem
destuldeputernici.Elaresă mă
preschimbe,şiorices-armaiîntîmpla
după acea,tu şicu minenevom
pierdeunuldealtul.N-am
sătemaiiubescatunci cîndam
săfiulicornă,şituaisămăiubeştinuma
ipentrucăn-ai să poţialtfel.Eu am
să fiu maifrumoasă decîtoricepelumea
asta,şiam sătrăiescveşnic.
Schmendrick încercă să spună
ceva,însă sunetulvociiluio
făcusăseîncovoaiecaflacărauneilumîn
ări.
— Nu vreau.Nu vreau
săseîntâmpleasta.Priveaacum dela
unulla altul,de la prinţla
magician,stăpînindu-şivocea cu
greutate,caşicum
arfiîncercatsăapropiemarginileunei
răni. Spuse:Dacă mairămîne o
singură clipă de iubire cînd elmă
preschimbă,tu aisăştii,căciam să-
llaspeTaurulStacojiu să
măîmpingăîn
mare,alăturidecelelalte.Şiatunci,
în sfîrşit,am săfiuaproapedetine.
— Darnu
enicionevoiedeaşaceva.Schmendrick
vorbeape
untonuşuratec,încercîndsăsefacăsi
ngursărîdă.Nucredc-aş
puteasătepreschimb lalocîn ce-
aifost,chiardacă-aivreatu. Nikos
însuşin-a reuşitsă schimbe o fiinţă
omenească într-o licornă–şitu
acumaeşticu totulşicu
totulomenească.Poţisă
trăieştiiubirea,şispaima,poţisă
opreştiunele lucrurisă se
întîmple,săşirăspunzifaţădefelulî
ncareseîntîmplă.Sălăsăm
atuncisăseterminetoate,săseînchei
eaicicăutareata.Crezică
pierdecevalumeadacănumaisîntlicor
ne,şicăpelumearfimai
binedacălicornelearîncepesăalerge
iarăşiprinpădurişicîmpii? O
singurăfemeiebunămaimultpelumefac
emaimultdecîtorice singură licornă
cares-a dus.Să
seterminetoate.Mărită-tecu
prinţul,şin-
aveţidedtsătrăiţifericiţidupăasta
.
Coridorul peşterii părea să se
facă tot mai luminos, şi Schmendrick
îşiînchipuideodatăcăTaurulStacoji
u sefurişase cătreei,cu
precauţiigroteşti,aşezîndu-
şicopitelecu gingăşie,ca
bîtlanii.Licărireasubţiricăapomeţ
ilorluiMollyGruesestinse,
cîndîşiîntoarsefaţadelaSchmendric
k.
— Da,spuseDoamnaAmalthea,ast
aestedorinţamea.
ÎnsăînacelaşimomentprinţulL
irspuse:
 — Nu.Vorbeleţîşniserădin elcaun
strănut,peneaşteptate, ieşind la
iveală ca un schelălăitîntrebător–
vocea unuitînăr
prostănac,pecareîlapăsa,dincolode
putinţadea-ifacefaţă,o vinovăţie
bogată, grozavă. Nu, repetă el, şide
data aceasta
cuvinteleluisunauîntr-
oaltfeldevoce,voceaunuirege;nualu
i
Hagard,ciaunuiregeacăruisuferinţă
nuveneadinceacenu
avea,cidinceaceştiacănu
poateda.Doamnamea,spuse,eu
sîntunerou.E
ovocaţieşiasta,nimicmaimult,cum
arfisăfii ţesătororiberar,şica
oricevocaţieîşiareşiea
ascunzişurile, ocolişurile,micile
eiartificii.Sîntfeluriştiute în
care poţisă
cunoştivrăjitoarele,şipoţisădeose
beştifireledeapăotrăvite;sînt
părţile slabe pe care le au
toţibalaurii,şiunele ghicitorimai
ascunsepecareucigaşiinăimiţiştiu
săţilespunăcîndîţiiesîn
faţă.Însăadevăratataină,atuncicîn
d eştiun erou,estesă ştii cum
seurmează
lucrurileunulaltuia.Porcarulnu
poatesă se
socoteascălogoditcuprinţesachiard
ecîndpleacăîncălătoriasa,
şinicibăieţaşulnu poatesă ajungă să
bată în uşa vrăjitoarei,
atuncicîndvrăjitoareaeplecatăşiea
învacanţă.Unchiulcelrău nu
poatefidemascatşinimicit,pînăcînd
n-aapucatsăfacăo
faptărea.Lucrurileînbasmetrebuies
ăseîntîmpleatuncicîndle vine
vremea să se întîmple.Căutările
astea eroice nu pot fi
părăsite,purşisimplu;profeţiilenu
lepoţilăsasă putrezească precum
niştefructepecaren-
aivrutsăleculegi;licomelepotsă
meargăîndrumullormultăvreme,fărăs
ăfieapăratedenimeni,
darnutotdeauna.Sfîrşitulacestafer
icit,vezi,nupoatevenichiar
lamijloculpovestirii.
DoamnaAmaltheanu-
irăspunse.Schmendrickîntrebă:
— Şidecenu?Cinespunecănu?
— Eroiio spun,răspunse
prinţulLir,trist.Eroiiştiu că se
termină totulcum trebuie,că
poveştileau sfîrşitfrumos–eroii
ştiu
căunelelucrurisîntmaibunedecîtalt
ele.Tîmplariicunosc
scîndurilecareau
noduri,şicelecaresedau
binelarindea.Îşi
întinsemîinilecătreDoamnaAmalthea
şifăcuunpascătreea.Ea
nusetraseîndărătdinfaţalui,şinici
nu-şiîntoarsefaţa;ladrept
vorbind,îşiridicăşimaimultfaţaspr
eel,şiprinţulfucelcareîşi
întoarsefaţa dinspreea.Tu m-
aiînvăţatpemine,spuse.N-am
pututniciodatăsăteprivescfărăsăvă
dcu ceduioşiesestrînge
lumealaolaltă,saufărăsăsimtdurere
pentrudestrămareaei.Am
ajunseroucasăteslujescpetine,şito
tceaceseleagădetine.
Şi,deasemenea,casăîncepsăştiucum
săstaudevorbăcutine.
ÎnsăDoamnaAmaltheanu-
imaispuseniciuncuvînt.
O
paloarealbăcalutulîncepeasăseridi
ceînpeşteră.Acum se
puteauvedealimpedeunulpealtul,şifi
ecaredineieracuchipul tras şi
schimbat de teamă. Chiar şi
frumuseţea Doamnei
Amaltheasecasesubluminiscenţaacea
posomorîtă,înfometată.
Păreamaimuritoaredecîtoricaredinc
eilalţitreialăturideea.
— VineTaurul,spuseprinţulLir.
Seîntoarseşiopornipecoridor,cu
paşiihotărîţi,îndrăzneţi,
aiunuierou.DoamnaAmaltheaîlurmă,p
ăşinduşorşimîndru cum ştiu
prinţesele să păşească.Molly Grue se
ţinea cîtmai
aproapedemagician,atingîndu-
imîna,aşacum seobişnuisesă
atingălicorna,atuncicîndsesimţeas
ingură.Elîisurîse,privind-
odintr-
oparte,şipăreamulţumitdesineînsuş
i.
Mollyspuse:
— Las-oaşacum e.Las-oneschimbată.
— Astaspune-i-
oluiLir,îirăspunseelvesel.Eu am
spuscă ordinea-itotul?Euam
spuscăeatrebuiesă-
lînfruntepeTaurul
Stacojiupentrucăaşaaresăfiemaibine
şimaipotrivit?Pemine nu mă
interesează evadările astea
cuvenite,şinicisfîrşiturile
fericitearanjatedinainte.NusîntLi
r.
— Dartu l-
aifăcutsăîncerceasta,spuseea.Ştii
binecătot ce-
şidoreştemaimultpelumeecaeasărenu
nţelacăutareaei,
sărămînăcuel.Şiarfifăcut-
o,numaicătui-aiamintitcăeun
erou,şiacumatrebuiesăfacăcefacero
ii.Eloiubeşte,şitu l-ai înşelat.
— Eu,deloc,spuseSchmendrick.Taci
acuma,căteaude. Molly se simţi
ameţită, prostită deodată de
apropierea
Taurului.Luminiscenţaşiduhoarease
făcuserăomaregreoaie, bolnavă, în
care plutea şi ea, asemenea
licornelor, fără de
speranţăşieternă.Cărareaîncepuses
ăcoboare,spreluminatot
maidensăşigreoaie,şimultmaiînaint
eprinţulLirşiDoamna Amalthea
înaintau spre sfîrşitul lor, la fel
de liniştiţi ca şi lumînărilecare-
şiardeau trupul.Molly
Gruepufniînăbuşit.Şi
începusăvorbească:
— Ştiu şideceaifăcut-o.Nicitu nu
poţisăredeviimuritor, decîtdacă o
preschimbipeea cum a fost.Nu-iaşa?
Nicinu-ţi
pasăceseîntîmplăcuea,saucuoricare
dinceilalţi,numaidacă
poţitusăajungi,însfîrşit,vrăjitor
adevărat.Nu-iaşa?Eibine,n-
aisăfiivrăjitoradevărat,chiardacăl
-aipreschimbapeTaurîntr-
unbroscoi,pentrucăastanuealtcevad
ecîttotvrăjitorieieftină. Nu-
ţipasădenimicaltcevadecîtdeputere
atamagică–şicefel de vrăjitore
ăsta? Schmendrick,uite,nu mă
simtbine deloc,
trebuiesămăaşezjosundeva.
Probabilcă Schmendrick o duse o
vreme în braţe,căciera sigură că nu
maimerseseun timp
pepicioareleei,şiochiilui
verziîiardeauzumzăindîncap.
— E-adevărat.Nimic nu are
însemnătate pentru mine,decît
puterea magică.Le-aşmîna
şipelicorneîn marepentru regele
Hagard,dacăînfelulacestami-
aşsporiputerilemăcarcuoiotă. E
adevărat.Eu nu am niciun
feldesinceritate,şiniciun felde
credinţă.Nu am decîtcredinţa în
magie.Vocea îiera aspră şi tristă.
— Cuadevărat?
întrebăea,legănîndu-
seînvîrtejulspaimeilui,
privindcum
iserisipeştestrălucirea.Groaznic.
Erazguduită.Cu adevărat,aşaeşti?
— Nu,îirăspunse,atunci,sau
maitîrziu.Nu,nu eadevărat. Cum aş
putea să fiu astfel,şitotuşisă
sufăratîta? Pe urmă
spuse:Molly,acumatrebuiesămergipe
picioareletale.E aici.E aici.
ÎntîişiîntîiMolly văzu
coarnele.Lumina lor o făcu să-şi
acoperefaţa,însăcoarnelepalideoiz
beauamarnicprinpalmeşi
pleoape,pînădincolodegîndurilecar
e-istăteauînochi.Îivăzupe
prinţulLir şipe Doamna Amalthea
opriţiîn picioare,în faţa
coarnelor,în
timpcefoculînfloreapepereţiipeşter
iişiizvoratot
maisusspreîntunecimeafărăacoperăm
înt.PrinţulLirîşitrăsese
sabiadinteacă,însăsabiaîiarseînmî
ini,şiolăsăsăcadă,şiea
setopicaobucatădeghiaţă.TaurulSta
cojiu izbidin copite,şi
toţiceidinjurseprăbuşirălapămînt.
Schmendrick se gîndise că avea să-
l găsească pe Taur aşteptîndu-
iînvizuinalui,sauîntr-
unlocdestuldelargîncaresă se poată
înfrunta în luptă.Însă Taurulse
furişase tăcutpe coridor,să leiasă
în întîmpinare,şiacum leşedea
înainte,nu numaiacoperind toată
lărgimea coridoruluide la un perete
al
peşteriilaaltul,amîndouăarzînd,ci
părînd săfiintratchiarîn
pereţi,şidincolo.Încovoindu-seîn
toateceleceleerau în faţă, acum
şitotdeauna.Şinu era un
miraj,ciTaurulStacojiu, aburind,
amuşinînd, clătinîndu-şi căpăţîna
oarbă. Fălcile îi
clămpăneaupesteaburulrăsuflării,cu
unicnetînspăimîntător.
Acum,acum evremea,fiecăam
sănăruiesctotul,fiecăam să
săvîrşescunbine.Acestaesfîrşitul.
Magicianulseridicăîncetpe
picioare,îndreptîndu-
şitrupul,ignorîndu-lpe
Taur,ascultînd numaice-ispunea
propria luifiinţă,închisă în sine ca
într-o scoică.Însănicioputerenu-
ivorbea,nuseclinteaînel;nuauzea
nimic,decîtgoliciuneadepărtată,su
bţire,uruitoare,sunîndu-iîn
urechi;aşacum regeleHagard
trebuiesă şi-ofiauzitpealui,
treazsau dormind;şiniciun felde
altsunet.Nu are să mai
coboarepestemine.Nikosnu
aavutdreptate.Eu sîntîntocmai
ceacepar.
Doamna Amalthea se trăsese înapoi
cu un pas din faţa Taurului,însă nu
maimult,şiîlprivea liniştită,pe
cînd el frămîntapămîntulcu
copitaşiscoteapufniturimari,tunăt
oare, ploioase prin nările
uriaşe.Taurulpărea încurcat în faţa
ei, aproape pierdut. Nu mugi.
Doamna Amalthea îi făcea faţă,
dreaptă,cu capulrăsturnatpuţin pe
spate,să-lvadă pe de-a
întregul.Fărăsă-
şimaiîntoarcăfaţa,îşiîntinsedoaro
mînăsă cautemînaprinţuluiLir.
Foartebine.Foartebine.Nu
potsăfacnimic,şi-miparemai
bineaşa.Taurulares-
olasesătreacă,şieaaresăplececuLir
.E celmaibunlucru
caresepoateîntîmpla.Îmiparerău
numaide licorne.Prinţulnu
băgaseîncă deseamă că ea
întinsesemîna
spreel,însăîntr-oclipăaveasă-
şiîntoarcăochii,săovadă,săo
atingăpentru întîiaoară.Eln-
aresăştieniciodatăcei-adatea cu
adevărat,darla dreptvorbind niciea
n-are să ştie.Taurul
Stacojiuîşiplecăatuncicapulşisenă
pustispreei.
Veneafărăniciotresărirecaresă-
ifianunţatzbucnirea,şifără
vreunsunet,înafarădetunetulcopite
lor;şidacăarfivruti-arfi
strivitpetoţipatrudinprimaluinăva
lătăcută.Însăleîngăduisă
serisipeascăînfaţalui,săsetragăîn
pereţiizbîrciţidepiatră;şi
trecufărăsă-
iatingă,deşiarfipututsă-
ismulgăcucoarneledin
ascunzişurilelorgăunoaseîn
pereţica peniştefloridestîncă.
Suplu
caflacăra,seîntoarseacoloundenu
eraniciunlocsăse
întoarcă,şisenăpustidinnouspreei,
cubotulaproapeatingînd
pămîntul,şigîtulunduindu-
icaunval.Şideabiaatuncimugi.
Eifugiră,şiTaurulîiurmări;nulaf
eldegrabniccum năvălise asupră-
le,dardestulde iute să-ifacă pe
fiecare să se simtă singur,
înspăimîntat în întunericul de
spaimă. Pămîntul se
smuceasubpicioarelelor,şiştiaucăţ
ipădefrică,însănicieinu seauzeau
peeiînşişi.FiecaremugetalTaurului
Stacojiu năruia
bucăţiuriaşedepămîntşidepietrecar
eseprăvăleauasupralor; şieise
luptau maideparte să fugă,asemenea
unor insecte
înfrînte,şiTaurulvenea după
ei.Pestemugetulluiturbat,mai
auzeau
altsunet,geamătuladîncalcastelulu
iînsuşipecînd se zbuciumadin
rădăcini,fluturîndcaun stindardîn
vîntulmîniei
sale.Şifoarteslab,simţirăvenindpr
incoridormirosulmării.
Elştie,ştie!O datăl-am
păcălit,daracum numaipot.Femeie
sau licornă,de data asta are s-o
urmărească pînă în valurile
mării,aşacum is-aporuncits-
ofacă,şiniciovrajădeamean- aresă-
lmaiabată.Hagardacîştigat.
Acestea erau gîndurile
magicianuluiîn vreme ce fugea mai
departe şi,pentru prima dată în
viaţa luilungă şiciudată,
speranţaîlpărăsicu
totul.Drumulselărgisedeodatăşirăz
biră într-
unfeldegrotăcarenuputeafialtcevade
cîtvizuinaTaurului.
Duhoareasomnuluisău
eraatîtdedeasă
şidevecheaici,încît dobîndiseun
feldedulceaţăscîrbavnică;şipeşter
a seîntuneca
roşiatică,sîngerie,caşicum
luminiscenţaaceastais-arfijupuit
depepereţiidestîncăşis-
arfiîncrustatpealocuriprincrăpătur
i şiadîncituri.Dincolo se
deschidea
iarăşitunelul,şilicărirea
posomorîtăaapeizbindu-sedestînci.
DoamnaAmaltheacăzu
deodată,lafeldefărăsperanţăsăse
mairidicevreodată,cum
sefrîngeofloare.Schmendricksăriînt
r- oparte,rotindu-seînfugăs-
otragăpeMollyGruecuel.Seizbiră
cutoatăputereadeunperetefrîntdest
încă,şiseghemuirăacolo în
vremeceTaurulStacojiu trecu
caofurtunăfără să-şiabată
coarnelespreei.Seopriînsăîntreun
saltşicelălalt;şităcerea
neaşteptată–
întreruptădoardesuflareaTauruluişi
defoşnetul depărtatalmării–
arfifostabsurdă,dacănui-
aifiştiutcauza.
Easeprăbuşipeoparte,cuunpiciorîn
covoiatsubgreutatea
trupului.Semişcăîncet,darfărăsăsc
oatăvreun sunet.Prinţul Lirse
oprise,înalt,în picioare,între
trupulfeteişiTaur,fără arme,darcu
braţeleridicateca şicum armaifi
ţinutîn eleo sabieşiun scut.Şiîncă
odată,în noaptea fără
sfîrşit,prinţul spuse:Nu.
Păreaneînsemnatşiprostesc,şitea
şteptaisă-lvezipedată
strivitsubcopitelefiarei.TaurulSta
cojiunicinuputeasă-lvadă, şil-
arfinimicitchiarfără să-
şifidatseama că iseopriseîn
drum.Uimire,şimultăiubire,şiomare
suferinţăîlcutremurară
peSchmendrick
magicianulatunci,şiîlnăpădirăpedi
năuntru, cuprinzîndu-lcu
totul,cuprinzîndu-
lpînăcîndsesimţiînsufleţit
şirevărsîndu-seîntr-un
şuvoiundenu tremurau niciunuldin
acestesimţăminte.Nicinu
credea,însăîlnăpădirădeodată,aşa
cum
îlmailuaserăînstăpînirededouăoriî
naintepînăatunci,ca apoisă-
lasemaigoldecîtfusesevreodată.Ded
ataaceastaeraîn
elpreamultsămaipoatăţineînsinetot
ul:iserevărsaprinpiele,
izvorîndu-iprin degetele de la
mîinişipicioare,ţîşnindu-iprin
ochi,prinpărşiprinadînciturileume
rilor.Erapreamultsămai
poatăţineînel,preamultsămaipoatăf
acecevacuceaceeraîn
el;şisimţeacăplînge,suferind
cadeofoamedenesăturat.Se
gîndi,sauspuse,saucîntă:Nicin-am
ştiutcăeram atîtdegol,ca
săpotfideodatăatîtdeplin.
DoamnaAmaltheazăceamaideparte,ac
oloundecăzuse,deşi
acum
încercasăseridice,iarprinţulLirop
ăzeaîncă,ridicîndu-şi
mîinilegoaleîmpotrivaformeiuriaşe
careîlcuprindeadeasupra, din
toatepărţile.Vîrfullimbiiprinţulu
isezăreaprintr-un colţal
gurii,făcîndu-lsă semene cu un
copilcare se străduieşte să
înţeleagăceva.Mulţianimaitîrziu,c
îndnumeleluiSchmendrick
ajunsesemaimaredecîtalluiNikosşic
înd celemaimaridecît simple vrăji
se destrămau la auzul sunetului său,
nu avea
niciodatăsămaipoatăfacevreovrajă,
niciceamaimăruntă,fără să-lvadă în
faţă pe prinţulLir,cu
ochiipiezişidin pricina
străluciriicare-izbucniseîn
faţăşicu vîrfullimbiiarătîndu-i-se
printredinţi.
TaurulStacojiu izbiîncăodatădin
copite,şiprinţulLircăzu cu faţa la
pămînt,şiseridică
însîngerattot.MugetulTaurului
reîncepu,şicapulumflatşiorbseplecă
,năruindu-secauntaler
alsoartei.InimaneînfricatăaluiLir
atîrnăoclipăîntrecoarnele
palide,ca şicum
arfipicuratdevîrfurilelor,şielînsu
şipăru
strivit,risipit;guraisestrîmbasep
uţin,darnu seclintidin loc.
MugetulTauruluicrescuşimaimultcîn
dîşiaplecădetotcapul.
AtunciSchmendrickpăşiînainteşis
pusecîtevacuvinte.Erau nişte
cuvinte scurte,obişnuite,prin
nimic deosebindu-se,nici
prinmelodie,niciprinasprime,şinic
iSchmendricknu şileauzi prin
răgetulcumplitalTauruluiStacojiu.
Însăştiaceînsemnau, şiştia şicum
trebuia să lespună,şiştia că le-
armaifiputut
spuneiarăşidacăarfivrut,în
acelaşichipsau în vreun altfel.
Acum
lespuseîncetşicubucurie,şiatuncic
îndlerostiîşisimţi
nemurireacăzîndu-
idepetrupcaoarmură,saucaungiulgiu
.
Laprimulcuvînt,DoamnaAmaltheasc
oaseun ţipătsubţire,
amar.Îşiîntinse iarăşimîinile către
prinţulLir,însă elera cu
spatelespreea,apărînd-
odeTaur,şin-oauzi.MollyGrue–şi
inima îiera bolnavă – îlapucă pe
Schmendrick de braţ,însă
magicianulîşirosteamaidepartevraj
a.Şitotuşi,chiarşiatunci
cîndminuneaînfloriînloculundefuses
eea–albăcamarea,albă
camarea,şilafeldenemărginitdefrum
oasăcîteradeputernic Taurul–
DoamnaAmaltheasemaiagăţădeeaînsăş
ioclipăîncă. Nu
maieraacoloacum,şitotuşifaţaîimai
pluteaprin aer,cao
suflareprinluminarece,urîtmirositoa
re.
ArfifostmaibinedacăprinţulLirnu
s-arfiîntorscătreea
pînăcîndeanupierisecutotul,darîşi
rotiîntr-acolotrupul.Şio văzu
pelicornă,şilicornastrăluciîn
elcaîntr-ooglindă;însăel pe
cealaltă o striga – pe cea
pierdută,aruncată în lături,pe
DoamnaAmalthea.Glasulluiîiadusesf
îrşitul;eadispărucîndel
îistrigănumele,caşicum l-
arfivestitcocoşulînzori.
Lucrurile se petrecură şi repede
şi încet, aşa cum

se înfăptuiesc în vis,unde la drept

vorbind totule deopotrivă. Licorna
sătea nemişcată cu totul, privind
către ei cu ochii pierduţi,din
altălume.Păreaşimaifrumoasădecîtî
şiamintea
Schmendrick,căcinimeninu poate
ţine multă vreme minte o
licornă;şicutoateacesteanueraaşac
um fusese,dupăcum nici elnu
eralafelcu
celdinainte.MollyGruefăcu un
passpreea, vorbindu-icu
voceînceată,prosteşte,însă licorna
nu dădu nici un semn că ar fi
recunoscut-o. Cornul ei minunat
rămase posomorîtşimatcaploaia.
Cuunmugetcarefăcupereţiivizuini
isalesăscoatăecoumare
şisăsecrapecauncortdebîlci,Taurul
Stacojiusenăpusticătre ea a doua
oară.Licorna străbătu în fugă
peştera şipieriîn
întuneric.PrinţulLir,cînd
seîntorsesecătreea,făcuseun pas
într-o parte,şipînă să se
fipututmişca iarăşi,fuga Taurului
urmărind-o îlstrivila
pămînt,ameţindu-l,lăsîndu-lcu
gura deschisă.
Mollyarfivrutsăseapropiedeel,darS
chmendrickoapucă
debraţşiotrasecusinedupăTaurşidup
ălicornă.Niciunulnu
sevedea,însăcoridorulîn
stîncătunaîncădeecoulpaşilorlor.
Ameţită, buimacă, Molly se
împleticea alături de străinul
încrîncenatcarenuvoianicis-
olasesăcadăloculuilapămînt,şi
nicisă-
şiîncetineascăpaşii.Deasupracapul
uiei,pretutindeniîn jur,simţea
castelulgemînd,trosnind în stîncă
asemenea unui
dintecaresedesprindedin
gingie.Poemulvrăjitoareiîicîntăîn
amintire,fărămelodie,iarăşişiarăş
i:

„Şi doar cineva din oraş, de aici, iată,

 Poate să năruie castelul vreodată.”

Şideodatăseivinisipulîncetinind
u-lepaşii,şimirosulmării– receca
şicelălaltmiros,daratîtdebun,atît
deprietenosîncît
amîndoiseoprirădinfugăşiseauzirăr
îzîndînhohote.Deasupra lor,pe
stînci,castelulregeluiHagard
creştea către un cerde
dimineaţă,cenuşiu-verde,împroşcat
cu nourisubţiri,lăptoşi.
Mollyerasigurăcăregeleînsuşiîipîn
deadeundeva,dintr-unul din
turnurileluitremurate,dardevăzutn
u-lvedea.Cîtevastele maifluturau pe
cerulgreu,albastru,deasupra
apei.Valurile
băteau,şifalezastearpăaveaolucire
cenuşie,umedă,caoscoică
bălţată,însădeparte,jospeţărm,mar
easeîncovoiacaunarc,şi
Mollyştiuatuncicăfluxulseterminase
.
Licorna şi Taurul Stacojiu îşi
făceau faţă unul altuia în arcuirea
falezei,iar licorna era cu spatele
către mare.Taurul înainta
încet,fără să searunceasupra
ei,darîmpingînd-o,cu
blîndeţeaproape,spreapă,fărăs-
oatingă.Eanu seîmpotrivea.
Cornulîieraîntunecatşiîşiplecasec
apul,şiTaurulostăpînea
totatîtdedesăvîrşitcum
ostăpînisepecîmpia dela Hagsgate,
înaintecaeasăfidevenitDoamnaAmalth
ea.Arfipututfiaceaşi
zideatunci,aceiaşizori,decîtcăacu
m erauînfaţamării.
Şicu toateacestea nu era înfrîntă
pede-a-ntregul.Sedădu înapoi,pînă
cînd una din copitele din spate
atinse apa mării. Atuncizvîcniprin
foculmocnitşiposomorîtalTauruluiS
tacojiu şifugide-
alungulţărmului:atîtdeiuteşideuşo
arăîncîtsuflul
fugiiîispulberaurmelepaşilorînnis
ip.Taurulpornidupăea.
— Fă ceva,spuseovocespartă
alăturideSchmendrick,aşa cum
dedemult,dedemult,maispuseseşiMol
ly.PrinţulLirera acum în
spatelelui,cu
faţaînsîngeratăşiochidenebun.Arăt
a întocmaica regeleHagard.Fă
ceva,spuse.Tu aiputere.Tu ai
schimbat-oiarînlicornă–făcevaacum
s-osalvezi.Teomordacă
nufaciceva.Îşiridicaspremagicianm
îinilegoale.
— Nu
pot,îirăspunseSchmendrick,încet.N
icitoatăputerea magicădinlumen-
omaipoateajutaacum.Dacănu
seluptăcu
el,trebuiesăintreşieaînmarelaolal
tăcucelelalte.Nicivrajaşi
nicicriman-opotajuta.
Molly auzea valurimicispărgîndu-
se pe nisipulţărmului–
mareareîncepuse.Nu
vedealicornelenăvălind din
apă,deşise
uitadupăele,deşidoreasălevadăapăr
înd.Adică,săfifostprea tîrziu?S-
arfipututsă sefiduscu valurileîn
reflux,în largul
mării,pînăundenumaiajungcorăbiile
,temîndu-sedemonştrişi
şerpiidemare,deierburiledemarecar
ealunecădinlocînlocşi trag la fund
totce se agaţă de ele? Atunci,n-avea
să le mai
găseascăniciodată.Şieaaresărămînă
cumine?
— Atunci,lacemaiebunăputereamagi
că?întrebătulburat
prinţulLir.Lacemaiserveştevrăjito
riadacănupoatesalvapeo licornă?
Îşiîncleştasemînadeumărulmagician
ului,sănucadă.
Schmendricknu-
şiîntoarsecapulspreel.Cuourmădeir
onie tristăînvoce,spuse:
— Pentruastaexistăeroii.
Pelicornă n-o maivedeau
acum,dincolo detrupuluriaşal
Taurului;însădeodatăseîntoarsepep
ropriileeiurmeşizburăpe ţărm către
ei.Orb şirăbdătorca
şimarea,TaurulStacojiu o
urma,şicopiteleluilăsau
gropiadînciîn nisipulumed.Fum şi
flacără,valurispulberateşivîntfurt
unos,veneau amîndoi,unul
dupăaltul,şiniciunulnu
sedepărtapreamultdecelălalt,iar
prinţulLirscoaseunscîncetmicsăara
tecăaînţeles.
— Da,fireşte,spuse.Tocmai,pentrua
staexistăeroii.Vrăjitorii nu
izbutescsăschimbenimic,aşacăspun
şieicănimicnu se
schimbă,dareroiisîntfăcuţisă
moară pentru licorne.Îşiluă
mînadepeumăruluiSchmendrick,surîz
îndgîndurilorsale.
— E un sofism mare în
raţionamentultău,începu indignat
Schmendrick,însăprinţulnumaiauzic
areerasofismul.
Licornafulgeră pelîngă ei–
răsuflarea îiţîşneaalbăstruieşi
albă,şiîşiţineacapulpreasus–
iarprinţulLirsărideodatăîn
caleaTaurului.O
clipă,dispărucutotul,caopanăîntr-
oflacără.
Taurulnăvălipesteel,lăsîndu-
lîntinslapămînt.Rămăsesecuun
obrazînfiptpreaadîncîn nisip,şiun
piciorîimaizvîcniizbind
aeruldetreioriînaintedeacădeanemi
şcatlapămînt.
Seprăbuşisefărăsăscoatăunstrigăt
,şiSchmendrickşiMolly
rămăseseră la felde amuţiţica
şiel,însă licorna îşiîntoarse
capul.TaurulStacojiuseopricîndseo
priea,şiserotipeloc,s-o împingă
iarăşiîntreelşimare.Îşireîncepu
paşiigingaşi,ca de dans,însă
arfipututtotatîtde bine să danseze în
faţa unei păsări, căci licorna nu-i
dădea nici o atenţie. Rămăsese
nemişcată,privindtrupulrăsucitlap
ămîntalprinţuluiLir.
Mareaveneamugindacum,şiţărmulse
făcusemaiîngustcu
ofîşie.Înluminatotmailimpedeazori
lor,sedesluşeau moluşte şifete-
ale-măriiprelingîndu-se din
valuri,însă Molly Grue nu
vedeanicioaltălicornă,decîtpeaei.
Deasupracastelului,cerul
erastacojiu
şi,peturnulcelmaiînalt,regeleHaga
rdseînălţa,
limpedeconturatşinegru caunpom
pevremedeiarnă.Mollyîi vedea
şităietura dreaptă a
gurii,şiunghiileînnegrindu-i-sepe
cînd şile încleşta pe parapet.Însă
castelulnu se maiputea
prăbuşiacum.NumaiLirl-
arfipututfacesăsenăruie.
Deodatălicornaţipă.Ţipătuleinus
emănadeloccuclinchetul
cadeclopoţeiînchemarecucare-
lîntîmpinasepentruîntîiaoară
peTaurulStacojiu;era un
geamăturît,spart,dedurere şide
suferinţa despărţirii, dar şi de
mînie, cum nu mai scosese
niciodatăvreofăpturănemuritoare.C
astelulsezguduidintemelii,
şiregeleHagard
setraseîndărătacoperindu-şifaţa
cu braţul. TaurulStacojiu
şovăi,mişcîndu-şipe loc copitele
prin nisip, coborîndu-
şicapulcuîndoială.
Licornaţipăiarăşişiseridicăîn
douăpicioare,caun paloş. Unduirea
dulcea trupuluivietăţiiofăcu
peMollysă-şiînchidă ochii,însă
îideschiseiarăşi,la timp s-ovadă
pelicornă sărind
spreTaurulStacojiu,şipeTaurcum
sesmuceşteîn lăturidin
drumulei.Cornullicorneieraaprinsi
arăşi,arzîndşiînfiorîndu-
secaunfluture.
ŞiiarăşisenăpustispreTaur,şiiar
ăşiTaurulsetrasela o
parte,greoişineînţelegător,dartot
iutecaunpeşte.Coarnelelui erau
deculoareaşiîntru
asemănareafulgerului,şiceamaimică
zvîcnireacapuluiluigreoiofăceapel
icornăsăseîmpleticească; însă
elsetrăgea mereu
înapoi,îndreptîndu-seacum cu
spatele cătreţărm,aşacum
făcuseeamaidevreme.Licornasenăpus
tea
 mereudupăel,smucindu-şicornul,să-
lucidă,însănuputeasă-l
atingă.Păreacăsestrăduiesăînjunghi
eoumbră,sauoamintire.
ŞiastfelTaurulStacojiu
setrăgeaîndărăt,fărăsăprimească
lupta,pînăcîndeaîlîmpinselamargine
alinieivalurilor.Acoloel se
opri,şivalurile miciîiîmprejmuiau
copitele,iarnisipulse
învolburaprintreele.Nu
voianicisăselupteşinicisăfugămai
departe, şi atunci ea ştiu că n-avea
să poată să-l înfrîngă
niciodată.Sepregătitotuşipentru un
altzvîcnet,şiîn vremea
aceastaTaurulmugeaîncet,minunîndu
-se,dingîtlej.
Pentru
MollyGruelumearămasenemişcatăîn
clipaaceade sticlă.Caşicum
arfistatpeunturnmaiînaltdecîtcelal
regelui
Hagard,îşiplecăochiispreofîşiedes
tîncă,undeunbărbatşio
femeie,micuţica
niştejucării,priveau cu
ochiîncruntaţila un
taurdelutşilaolicornămicuţădeivor
iu.Jucăriipărăsite–mai
eraşialtăpăpuşă,pejumătateîngropa
tăînnisip;şiuncastelde nisip cu un
rege subţire ca un beţişor proptit
într-un turn
înclinat.Mareaaveasăleşteargăpeto
ateîntr-oclipă,sănumai rămînă
nimicdecîtpăsărileistovitedepepla
jă,sărind decolo- coloîncercuri.
AtunciSchmendrick,alăturideea,o
zguduideodatădebraţ, chemînd-o:
„Molly!“ Departe, din larg, veneau
valuri lungi:
talazuriprelungi,grele,încreţindu
-sealbepedeasupra inimilor lor
verzi; destrămîndu-se în fum, pe
nisipuri şi pe stîncile
înverzite,rîcîindţărmulcu
foşnetedefoc.Păsărileseridicarăîn
zbor cu ţipete sparte, şispaima lor
stridentă se pierdea în
plînsetulvalurilorcanişteacerisip
itepeapă.
Şiîn albullor,din
albullor,înflorind
peapelezdrenţuite,cu trupurile
arcuindu-li-se în adînciturile
străbătute de vine ale valurilor,cu
coameleşicozileşibărbuţelefragile
aleunicornilor arzînd în lumina
soarelui,cu
ochiiîntunecaţişiînstelaţide
juvaerecaşimareaadîncă–
şicoarnelescînteind,cu
strălucirea descoicăafiecăruicorn!
Cornulfiecăruiavenearostogolindu-
se pevaluricaşicatargelebătuteîn
curcubeiealeunorcorăbiide argint.
Însă nu îndrăzneau să urce pe ţărm,
cîtă vreme Taurul
Stacojiueraacolo.Serostogoleauînv
alurişiseroteauundeerau
apelemaipuţinadînci,zvîcnindlaola
ltănebuneşte,caniştepeşti
speriaţicîndseridicăspresuprafaţă
plasele;nu maierau acum
înmare,îiscăpau.Sute,veneau cu
fiecarecreştereatalazurilor
şiseizbeau decelelaltecareseluptau
sănu selaseîmpinsepe
ţărm,şifiecarelarîndullorselupta,c
abrîndu-se,împleticindu-
se,întinzîndu-
şigîturilelungi,ceţoase,dedeparte
,dinspate.
Licornaîşicoborîcapuloultimăoar
ăşisemaiaruncăodată
spreTaurulStacojiu.Dacă
elarfifostun trup adevăratsau o
stafievîntoasă,lovituraeil-
arfisfîrtecatcapeun fructputred.
Însă elseîntoarse,fără s-oia în
seamă,şipăşiîncetîn mare.
Licornele din valurizburară
înnebunite din lături,să-llase să
treacă;sezbăteauşizvîcneauînapasp
ulberată,prefăcînd-oîntr- o ceaţă
rotitoare pe care cornulfiecăreia din
ele o schimba în
curcubeu;însăpeţărm,şipînăînsusul
stîncilor,şiînlungşiîn latîn
regatulluiHagard,pămîntulsuspină
uşuratde povara taurului.
Elpăşiînapămulttimpînaintedeaîn
cepesăînoate.Valurile cele
maiuriaşe nu-iajungeau maisus de
crupă, şifluxul
înfricoşatsetrăgeaîn lăturidin
jurullui.Darcînd,în sfîrşit,se
lăsăînapăcutotul,atunciomarezbucn
ireamăriiiseridicăîn
spate:onăvalăverdeşineagră,adîncă
,şinetedă,şiasprăcaşi
vîntul.Easestrînselaolaltăîntăcer
e,înfoindu-sedelaozarela
alta,pînăcîndoclipăascunsecutotul
umeriicocoşaţişispatele
arcuitalTauruluiStacojiu.Schmendr
ickridicădelapămîntleşul
prinţuluişi,trăgînd-o cu
elpeMolly,fugiră deacolo pînă cînd
stîncileabrupteîiopriră.Valulcăzu
în jurullorca o izbucnire
umedădelanţuri.
Şiatuncilicorneleieşirădinmare.
Mollynicinulevăzulimpede–
eraucaoluminăzvîcnindcătre
eaşicaunplînsetcare-
iluăochii.Eradestuldeînţeleaptăsă
ştie
căniciofiinţămuritoarenuerafăcutăs
ăvadătoatelicornelede
pelume,şideciîncercăs-
ogăseascănumaipelicornaeişis-o
privească numaipeea.Darerau prea
multe,şiprea frumoase.
OarbăcaşiTaurul,păşisăleiasăînînt
împinare,deschizîndu-şi
braţelesăleprimească.
Licornele arfistrivit-
o,desigur,aşa cum TaurulStacojiu îl
strivise pe prinţulLir,căcierau
înnebunite de libertate.Însă
Schmendrick spuse ceva,şiele
şerpuiră prin dreapta şiprin
stîngaluiMolly,şialuiLir,şialuiîn
suşi– unele
chiar
sărindpesteei–aşacum
mareasespargedeostîncăşiapoiîşi
uneşteapeledincolodeea.Dejurîmpre
jurulluiMollycurgeaşi
înfloreaoluminăfărăseamăn,caazăpez
iiarzînd,şimiidecopite despicate
cîntau ca nişte cimbale.Ea stătea
nemişcată,nici
plîngîndnicirîzînd,căcibucuriaîie
rapreamarecas-oînţeleagă
cutrupulmuritorcare-irămăsese.
— Priveşte,spuseSchmendrick.Caste
lulsenăruie.
Îşi întoarse capul şi văzu
turnurile topindu-se, pe cînd
licorneleşiunicorniisăreau în
suspestîncişicurgeau în jurul
lor,şiera ca şicum
castelularfifostclăditdin nisip
şil-arfi ajuns apele
mării.Castelulse sfîrteca în
bucăţimari,reci,de
piatră,caresesubţiauşisetopeaupec
îndseînvolburauînaer,şi dispăreau
apoi.Castelulsenăruişipierifără
sunet,şinu lăsă
ruine,nicipepămîntşiniciînamintir
ilecelordoicare-ivăzuseră
năruirea.O clipă maitîrziu,nu-
şimaiaminteau niciunde se
înălţase,nicicum fusese.
ÎnsăregeleHagardcare,el,eraadev
ărat,seprăbuşiînruinele
casteluluisău,cu vraja risipită cu
un cuţitlăsatsă cadă prin
nori.Mollyîlauzirîzînd odată,ca
şicum s-arfiaşteptattoată vremea la
asta.Foarte puţine
lucruriîlsurprindeau pe regele
Hagard.
 XIV
Odatăcemarealeluaseînapoiurmel
e,caniştediamante,
alecopitelor,numaieraniciunsemncă
fuseserăacolovreodată, cum nu era
semn nicică
arfiexistatcastelulregeluiHagard.
SinguradeosebireeracăMollyîşiamin
teadelicorne,foartebine.
,E maibinecăaplecatfărăsă-
şiiarămasbun“,îşispuseîn sineaei.
„M-
aşfipurtatcaoproastă.Oricum,într-
oclipăam să măarătproasta
careşisînt;însă,emaibineaşa.“Peur
mă,o
căldurăîifluturăpesteobrajişiîn
păr,caluminasoarelui,şise
întoarseşi-
şipetrecubraţelepedupăgîtullicorn
ei.
—O,airămas!şopti.Airămasaici!
Eracîtpe-acisăsepoarte
chiarcaoproastă,s-oîntrebe:
„Aisărămîicunoi?“,însălicorna
unduiîncetdesubbraţeleeişiseîndre
ptăspreloculundezăcea prinţul Lir
cu ochii întunecat albaştri începînd
să-şipiardă
culoarea.Seopriasupralui,aşacum
şieloapărasepevremuri
cutrupuluipeDoamnaAmalthea.
— Eapoatesă-
iredeaviaţa,spuseSchmendrickîncet
.Cornul
uneilicorneareputerechiarîmpotriv
amorţii.
Mollyîlpriviatuncideodatăîncord
ată,cum nu-lmaiprivisede multă
vreme,şivăzu că elajunsese în
sfîrşitsă-şigăsească
puterileşiînceputulvieţiisale.N-
arfipututsă spunădeunde
ştiaasta,căciînjurulcapuluinu-
iardeanicioaureolă,şiniciun
semnderecunoscutnusearătăîncinste
alui,înclipaacea.Era
Schmendrick,magicianul,cum fusese
întotdeauna – şitotuşi, într-
unfel,erapentruprimadată.
Mult timp, licorna rămase aplecată
asupra prinţului Lir, înaintedea-
latingecucornul.Deşicăutareaeiseî
ncheiasecuo izbîndă,în felulîn
carestătea acolo,cu
trupulîncovoiat,era o
obosealăşieraotristeţeînfrumuseţe
aeipecareMollynulemai
văzuseniciodată.Isepărudeodată,pr
ivind-o,cădurerealicornei era nu
pentru Lir,cipentru fata pierdută
carenu maiputea fi
adusăînapoiniciodată:pentruDoamna
Amaltheacarearfiputut
sătrăiascădupăaceafericităpînălaa
dîncibătrîneţiîmpreună cu
prinţul.Licorna
îşicoborîcapul,şicornulîistrăluci
peste
obrazuluiLir,stîngacicaunprim
sărut.
 Else ridică clipind,surîzînd către
ceva,un lucru pe care-l
ştiusedemult.
— Tată,spuse,cu glasgrăbit,plin
demirare.Tată!Am visat
ceva.Peurmăovăzupelicornă,şiserid
icăînpicioare,iarpefaţa
luisîngeleîncepu să-
istrăluceascăşisă-
ipulsezeiarăşi.Spuse: Am fostmort.
Licornaîlatinseadouaoară,peinim
ă,lăsîndu-şicornulsă adaste acolo o
clipă.Amîndoitremurau.PrinţulLirî
şiîntinse
braţelecătreea,caniştecuvinte.Eas
puse:
— Îmiaducamintedetine.Îmiaducamin
te.
— Cînderam mort. începu
prinţulLir,însăeaplecase.Nicio
piatrănuseurnisubpaşiiei,niciotuf
ănuseînfiorăcîndzvîcni în
suspestînci;trecu
uşoarăcaumbrauneipăsări;şicîndmai
priviodatăîndărăt,cu
unuldinpicioareleeidespicateridic
atîn aer,şicu
luminasoareluipecrupă,cu
capulşigîtulnefirescde firavepentru
greutatea
cornului,atunciceitreirămaşijos,s
ub ea,o strigară
sfîşiaţidesuferinţă.Ea seîntoarse
şipieri;însă Molly
Gruevăzuseglasurilelorpătrunzînd-
o ca niştesăgeţi,şi
chiarmaimultdecîtarfidoritcalicorn
asăseîntoarcă,arfidorit săn-
ofistrigat.
PrinţulLirspuse:
— Cum am văzut-o,am ştiutcăam
fostmort.A fostîntocmai
cacealaltădată,cîndam
privitdesus,dinturnultatăluimeu,ş
i am văzut-o.Îşiridică
privirile,şirespiraţia
iseopri.Acesta fu
singurulsunetdedurerepentru
regeleHagardpecare-lscoase
vreofiinţă.Euam fost?
şoptiel.Blestemulspuneacăeuaveam
să fiucelcaresănăruiecastelul,darn-
aşfivruts-ofacniciodată.El n-
afostbun cu
mine,darastanumaipentru căeu nu
eram ce voiaelsăfiu.Dincauzameas-
anăruitcastelul?
Schmendrickrăspunse:
— Dacătun-aifiîncercats-
osalvezipelicornă,eanus-armai
fiîntorsîmpotrivaTauruluiStacojiu
şinu l-arfiîmpinsîn mare.
TaurulStacojiuastîrnitrevărsaream
ării,şiastfelle-aeliberatpe
celelaltelicorne,şieleau
nimicitcastelul.Aifivrutsănu sefi
întîmplatasta,acum cîndştiicum
afost?
 PrinţulLirclătinădincap,darnuspu
senimic.Mollyîntrebă:
— DardeceafugitTauruldinfaţaei?
Decenus-aopritsăse luptecuea?
Nu semaivedeaniciun semn
deTaurcîndprivirăîn largpe
mare,deşiera,desigur,multprea
uriaşsă fipututdisparecu
totulînatîtdepuţintimp.Dardacăaju
nsesepealteţărmuri,sau
dacăapeleîiînecaserăchiarşitrupul
uriaş,n-aveausăafledecît
multmaitîrziu;şi,în
regatulacela,elnu a maifostvăzut
niciodată.
— TaurulStacojiu nu
seluptăniciodată,spuseSchmendrick
. Elîiînfrînge pe alţii,
şicucereşte izbînzi, dar nu se luptă
niciodată.SeîntoarsecătreprinţulL
irşiîipuseomînăpeumăr. Acum
tueştirege,spuse.
O
atinseşipeMollyşispusecevacaresem
ănamaimultcuun
şuieratdecîtcuuncuvînt,şitoţitrei
plutirăprinaercaniştefulgi
depăpădiepînă în
susulfalezei.LuiMollynu-iera
delocfrică.
Putereafermecatăoridicăprinaer,uş
oarăcaşicum arfifostun
sunetmuzicalşiarficîntat-
o.Simţeacăputereaaceastanu era
prea departedea finestăpînită
şiprimejdioasă,darîipăru cu
toateacestearăucîndolăsălapămînt.
Numairămăseseniciopiatrădincast
el,nicioadîn-citurăîn
pămînt;pămîntulnu eranicicu
oumbrămaipalid acolounde fuseseră
temeliile. Patru tineri îmbrăcaţi în
armuri ruginite,
găurite,rătăceaucurespiraţiatăiat
ăprincoridoareledispărute,şi se
învîrteau încolo şi-ncoace prin
golulcare fusese pe vremuri marea
sală.Cînd îivăzură peLir,peMolly
şipeSchmendrick, alergară spre
ei,rîzînd.Căzură în genunchiîn faţa
luiLir şi strigarătoţideodată:
„Majestate!TrăiascăregeleLir!“
Lirseroşişisestrăduisă-
iridiceînpicioare.
— Lăsaţiasta,mormăiel,lăsaţiasta
.Cinesînteţi?Priveauimit
ofaţă,apoialta.Văştiu–văcunosc–
darcum sepoate?
—E
adevărat,Majestate,răspunseprimul
dintretinericuvoce
fericită.Sîntem într-
adevăroşteniiregeluiHagard–
aceiaşicarel- am
slujitatîtdemulţianirecişiîntunec
aţi.Am fugitdin castel după ce
aidispărut în
ceas,căciTaurulStacojiu mugea,şi
turnurile toate se cutremurau,şinis-
a făcutfrică.Ştiam că
vechiulblestem
trebuie,însfîrşit,săseîmplinească.
— Un valmare a
spulberatcastelul,spuse celde
aldoilea oştean,aşacum
aprevestitvrăjitoarea.L-am
văzutscurgîndu-se
înjospestîncicaşicum
arfifostdezăpadă,şidecenu ne-am
dusşinoidupăel,uite,nuştiu.
— Valuls-a despicatsă treacă
pelîngă noi.spuseun altul, cum n-am
maivăzutniciodatăsăfacăunval.Erao
apăciudată,
caostafiedeval,fierbeacuoluminădecu
rcubeu,şioclipămis- apărut.
Sefrecă laochişiridicădin
umeri,apoisurîseca şi cum n-
armaifiînţelesnimic.Nuştiu.Afostca
unvis.
— Darces-a întîmplatcu voitoţi?
întrebă Lir.Eraţibătrîni
încădinaintedeamănaşteeu,şiacum
sînteţimaitinericamine.
Ceminunemaieşiasta?
Ceitreicarevorbiserăpînăatuncich
icotiră,părîndîncurcaţi,
însăceldealpatrulearăspunse:
— Esteminuneacăam
fostsinceriînceam spus.Odatăi-am
spusDoamneiAmaltheacăvom
redevenitineri,dacăeadoreşte
asta,şiprobabilcă am spus
adevărul.Unde e ea? Vrem să-i mergem
înajutor,chiardacăarînsemnacătreb
uiesăneluptăm
cuTaurulStacojiuînsuşi.
RegeleLirspuse:
— Eaaplecat.Căutaţi-
micalulşipuneţi-işaua.Cău-taţi-mi
calul.Voceaîieraasprăşiînfometată
,şioşteniisegrăbirăsădea
ascultarenouluilorstăpîn.
ÎnsăSchmendrick,opritînspatelelu
i,spuseîncet:
— Astanusepoate,Majestate.Nu
trebuies-ourmezi.
Regeleseîntoarsespreel,şiac
um semănacuHagard.
— Magicianule,eaeamea!
Seoprioclipă,şiapoicontinuăcu glas
maipotolit,aproape rugător:De două
orim-a trezitdin
moarte,şiceaşfifărăea,decîtmort,at
reiaoară?Îlapucăpe
Schmendrickdeîncheieturilemîinilo
rcu oîncleştaredeajunsde puternică
să-isfarmeîn pulbereoasele,însă
magicianulnu se clinti.Lirspuse:Eu
nu sîntregeleHagard.Nu dorescs-o
iau captivă,cidoarsă-
mipetrecviaţamergînddupăea–
mile,leghe,
chiaraniîn urma ei–poatefără s-o văd
niciodată,darfericit astfel.E
dreptulmeu.Eroulareşieldreptullau
n sfîrşitfericit,
cîndvine,laurmă,sfîrşitul.
ÎnsăSchmendrickîirăspunse:
— Acestanu esfîrşitul,nicipentru
tine,nicipentru ea.Eşti
regepesteoţarăpustiităundenu
adomnitniciodatăvreun alt
regedecîtspaima.Adevărata ta
menirea începutacum,şis-ar putea ca
toată viaţa să nu ajungisă ştiidacă
aiizbînditîn
menireaasta,cinumaidacăîntr-
adevăraidatgreş.Iarea,eaeo
povestefărăsfîrşit,fărăsfîrşitnic
ifericit,nicitrist.Eanupoatesă
ajungăsăaparţinăniciodatăvreuneifi
inţedeajunsdemuritoare cas-
odorească.Şi,foarteciudat,îlluăîn
braţepetînărulrege,şi-
lţinuastfel,strîns,untimp.Fiimulţ
umitaşa,sire,spuse,cuglas
coborît.Niciun altom n-a
avutvreodată maimultă parte de
frumuseţea eidecîtaiavutparte
tu,şiniciun altulnu va fi vreodată
binecuvîntatdeamintirea
ei.Aiiubit-o şiaislujit-o –
mulţumeşte-tecuatît–şifiirege.
— Darnu astavreau eu!
strigăLir.Magicianulnu-irăspunse
niciuncuvînt,ciîlprivinumai.Ochii
albaştriprivirăcarăspuns
înceiverzi;unchipcaresesubţiaseşi
devenisestăpînitor,într-un
altulcarenueraniciatîtdefrumos,ni
ciatîtdeîndrăzneţ.Regele
începusăpriveascăpiezişşisăclipea
scă,deparcăşi-arfiridicat
ochiispresoare,şinu trecu
multpînăcîndîşicoborîprivirileşi
murmură:Aşasăfie.Am săstau aicişiam
sădomnescsingur pesteun
poporneferictîntr-
oţarăpecareourăsc.Darn-am să am
din stăpînirea mea mai multă
mulţumire decît a avut
sărmanulHagard.
O pisicămică,tomnatecă,şicu
ourechestrîmbă,ieşidintr-o firidă
secretă de aerşicăscă înspre
Molly.Ea o ridică şişi-o apropie de
faţă, şi pisica îşi încurcă lăbuţele
în părul ei.
Schmendricksurîseşiîispuseregelui
:
— Trebuie să te părăsim
acum.Vreisă viicu noi,să ne
însoţeşticu prietenia ta pînă la
marginea stăpîniriitale? Sînt
multeîntreloculdeaicişiceledeacol
opecarearmeritasălevezi
şisăleînveţi–şipotsă-
ţifăgăduiesccăacolovorfişisemnede
licorne.
AtunciregeleLirstrigă iarăşisă
iseaducă repedecalul,iar
oameniiluiîlcăutară şii-
lgăsiră;însă nu erau caişipentru
SchmendrickşiMolly.Totuşi,cîndoşt
eniiveneaucucalulregelui,
îşiîntoarserăcapulurmărindu-
iprivireauimităşivăzurăalţidoi
caimergînd liniştiţiîn urma
lor;unulnegru şiunulroib,şi
amîndoierau înşeuaţişicu
frîielepuse.Schmendrickîlalesepe
celnegrupentrusine,şi-
lăsăpecelălaltluiMolly.
Laînceput,eiîifufricădecaiiaceşt
ia.
— Sîntaităi?îlîntrebă.Tui-
aicreat?Poţisăfacişiastaacum
–săfacilucruri,aşadin nimic?
Şoaptaregeluiîiurmaspusele
uimite,caunecou.
— I-am
găsit,răspunsemagicianul.Darcevre
ausăspuncînd spun căam
găsitceva,ealtcevadecîtînţelegeţi
voi.Nu mămai întrebanimic.O
ridicăînşaşiapoisărişielpecalului
.
Şiastfel,ceitreiplecarăcălări,i
aroşteniiîiurmarăpejos.Nici
unulnumaipriviînurmă,pentrucănuma
ieranimicdevăzut.
ÎnsăregeleLirspuseodată,fărăsă-
şiîntoarcăochii:
— E ciudatsăajungibărbatîntr-
unloc,şipeurmăsăvezică loculacela
nu maiexistă,şică totuls-a
schimbat– şisă fii deodată rege.N-a
fostnimic adevăratdin toate astea?
Sînteu adevărat,atunci?
Schmendricknu-irăspunsenimic.
Regele Lir ar fi vrut să înainteze
cît mai repede, însă
Schmendrickîiţinealapasdomolşipec
ărăriocolite.Cîndregele cerea
nerăbdător să meargă mairepede,ise
amintea să se gîndească la
oameniisăicare veneau pe jos –
deşi,în chip minunat,einu
searătarădelocobosiţi,în
ciudadrumuluilung.
DarMollyînţelesecurîndcămagicianu
lîiîntîrziaîndrum pentru a-lface pe
Lir să-şicerceteze maiîndeaproape
şimaiatent
regatul.Şi,spresurprizaei,constat
ăcăţaraaceastameritasăfie
cercetatăastfel.
Căci,foarteîncet,primăvaravenea
în pustietateacarefusese ţara
luiHagard.Un străin n-
arfibăgatdeseamă schimbarea, însă
Molly vedea cum pămîntuluscatse
făcea maistrălucitor, treptat,cu
oînverzirelafeldesfioasăcaafumului
.Pomipitici,
întortochiaţi,carenuînfloriserănic
iodată,dădeauacum laiveală cu
prudenţă flori,asemenea uneiarmate
care-şitrimite soli
înainte;firedeapă,demultăvremeseca
te,începeausăsusureîn
albiilelor,iarfăpturimiciîncepeau
să sestrigeunelepealtele.
Mirosurisestrecurau spreeiîn
fîşii;iarbăpalidăşinoroinegru,
miereşialune,mentă şifîn,şilemn
putred demăr;şichiarşi lumina de
soare de după amiază avea o mireasmă
fragilă, înţepătoare,pe care Molly
arfi recunoscut-o oriunde.Călărea
alăturide Schmendrick,privind
sosirea blîndă a primăveriişi
gîndindu-secum
veniseşipentruea,tîrzieînsădăinui
toare.
— Licorneleau
trecutpeaici,îişoptieamagicianulu
i.Astae cauza,sau
căderealuiHagardşiplecareaTaurul
uiStacojiu?Ce este,ceseîntîmplă?
— Totul,îirăspunseel,totul,dintr
-odată.Nu evremeaunei
singureprimăveri,ciacincizecidepr
imăveri,şinu dincauzăcă una sau
două spaime au fugitde aici,cipentru
că o mie de
umbremiciaufostridicatededeasupra
ţăriiacesteia.Aşteaptăşi
aisăvezişialtelucruri.Vorbindpent
ru urechileluiLir,adăugă: Şinicinu
eîntîiaprimăvarăcareafostvreodată
în ţaraaceasta.
Demult,eraoţarăfrumoasă,şin-
arenevoiedemultelucruri,în
afarădeunregeadevărat,săfieiartînă
ră.Priveştecum totulse
facetînărşifrumosînfaţata.
RegeleLirnu
spuneanimic,însăochiiîisăreauîntr
-oparteşi într-
altapecîndcălăreaînainte,şifărăîn
doialăcăvedeacum se
deschidetotullaviaţă.Chiarşivalea
delîngăHagsgate,detristă
amintire,seacopereadetotsoiuldeflo
risălbatece–columbineşi
albăstrele, levănţică şi cafeluţe,
degeţei şi codiţa şoricelului.
UrmeleadîncidecopitealeTauruluiSt
acojiuseînecauînnalbe.
DarcîndajunserălaHagsgate,tîrzi
udupă-amiază,îiintîmpină o
privelişte ciudată, sălbăticită.
Ogoarele erau devastate şi
părăginite, iar livezile şi viile
bogate fuseseră strivite ca de
furtună,culcatelapămînt,fărăsămai
lasearboresau butucde
viţăînpicioare.Eraoruinăcum
numaiTaurularfiputut-oface,
însăluiMollyGrueisepăreacăsuferin
ţeleadunatedecincizeci de
aniajunseseră în sfîrşit să lovească
peste Hagsgate toate
deodată, întocmai cum multe
primăveri se revărsaseră să
încălzeascăînsfîrşitrestulţării.P
ămîntulbătătoritpăreacenuşiu
înluminatîrzie.
RegeleLirspuseîncet:
— Ceesteasta?
— Călăreştemaideparte,Majestate,
replicămagicianul.Mergi
maideparte.
Soareleapuneacînd trecurăprin
porţilenăruitealeoraşului,
mînîndu-şiîncet caiipe străzile
pline de scînduri şibunuri
risipite,cioburidesticlă,zidurină
ruite,ferestresparte,hornuri,
scaunedesfundate,oaledebucătărie,
ţigledeacoperiş,căzide
baie,paturi,mese maimicisau
maimari.Toate casele din Hagsgate
erau căzute în ruină;totce s-
arfipututsparge sau
sfărîmaeranăruit.Oraşulîntregarăt
acaşicum arfifostcălcat
deniştepicioareuriaşe.
Orăşeniidin Hagsgateşedeau
peprag,oriundemairămăsese un
prag,privindruinele.Avuseserăînto
tdeaunaînfăţişareaunor
oamenisăraci,chiarşiîntoiulbelşug
uluipecare-lstăpîniseră,şi
ruinaadevăratăîifăceasăparăaproap
euşuraţi,şinicicuoiotă
maisăraci.Abia dacă-lluară în seamă
peLircareseîndrepta
călarespreei,pînăcîndelspuse:
 — Eusîntregele.Cevis-
aîntîmplataici?
— A fostun cutremur,murmurăun
bărbatcu glasvisător,şi
unaltulîlcontrazise:
— A fosto furtună,un vîntdinspre
nord-vest,suflînd de-a
dreptuldinmare.A
zguduitoraşulşil-anăruit,l-
afăcutfărîme, şipeurmăgrindinane-
alovitcaniştecopite.
Un altulînsă insistă că un
valuriaş se revărsase peste
Hagsgate:un talazalb ca spuma şigreu
ca marmura,carenu
înecasepenimenişisfărîmasetotul.R
egeleLirîiascultăpetoţi,
surîzîndposomorît.
— Ascultaţi,spusecîndtoţităcură.
RegeleHagardamurit,şi
casteluluiacăzutînruine.EusîntLir
,copiluldinHagsgatecare
afostpărăsitlanaşterecasăseîmpied
iceîmplinireablestemului, ca să nu
se întîmple asta.Arătă cu braţulîn
jurspre casele
devastate.Nefericiţilor,proştilor–
licorneles-au întors–licornele pe
care voile-aţivăzut fugărite de
TaurulStacojiu, şiv-aţi prefăcutcă
nu vedeţinimic.Eleau adusruina
castelului,şia oraşului totodată.
Dar lăcomia şiteama voastră, astea v-
au distruspevoi.
Tîrgoveţiioftarăresemnaţi,însăof
emeiemaiîn vîrstăînainta
cuunpasşispusecuoarecareînsufleţire
:
— Parecam nedrept,stăpîne,dacă-
midaivoiesă spun aşa. Ce-am
fipututfacenoisăsalvăm licornele?
NeerafricădeTaurul Stacojiu.Ce-am
fipututface?
— Unsingurcuvîntarfifost,poate,de
ajuns,răspunseregele
Lir.Acumaînsăn-aveţicum
sămaiştiţi.
Ar fi vrutsă-şiîntoarcă pe loc
calulşisă plece de acolo lăsîndu-
iîn plataDomnului,însăun
glasslab,deom bătrîn,îl strigă:
— Lir–micuţuleLir–copilule–
regelemeu.
Molly şicu Schmendrick
îlrecunoscură pe omulcare se
apropiatîrîndu-
şipicioarele,cubraţeledeschise,hî
rîinddingîtlej şişchiopătând
şipărînd maibătrîn decîtera cu
adevărat.Era Drinn.
— Cineeşti?
întrebăregele.Cedoreştide
 lamine?
Drinnîipipăiascăriţaşeii,
lingîndu-icizmele.
— Număcunoşti,băiatule?Nu–cum
aiputeasămăcunoşti? Cum aşmeritaeu
sămăcunoşti?Eu sînttatăltău –
sărmanul tăutată,acum
cuprinsdebucurie.Eusîntcelcarete-
am lăsatîn
piaţăînnoapteaaceadeiarnă,acum
multă,multăvreme,şite- am
dăruitdestinuluitău
eroic.Cîtdeînţeleptam
fost,şicîtam
suferit,multă,multăvreme,şicemînd
rusîntacum!Băiatulmeu,
frumosulmeu băiat!
Lacrimiadevăratechiarnu
puteasăplîngă, însăîicurgeanasul.
Fără o vorbă,regele Lirtrase de
dîrlogiicalului,ieşind din
mulţime.BătrînulDrinnrămasecubraţ
eleîntinseîngol.
— Uite ce înseamnă să ai copii, se
tîngui el. Fiu nerecunoscător,să-
ţipărăseştitatălînceasulacestaden
efericire,
cîndunsingurcuvîntalvrăjitoruluit
ăupecare-locroteştiatîtaar
puteasăfacătotuliarăşicum afost?
Dispreţuieşte-mădacăvrei,
dareumi-am jucatrolulcîndte-am
aşezatacoloundeeştiacum –
sănuîndrăzneştisătăgăduieşti.Şifa
ptelereleîşiaudreptulor!
Regele încă arfi vrutsă plece,însă
Schmendrick îiatinse
braţul,aplecîndu-secătreel.
—E
adevărat,săştii,îişopti.Dacăn-
arfifostel–dacăn-arfi fosteitoţi–
povesteas-
arfidesfăşuratmaideparteîn
altfel,şi
cinearmaiştidacăsfîrşitularfifostl
afeldefericitcaacum?
Trebuiesăfiiregelelorşitrebuiesă-
icîrmuieşticubunătate,cum aiface-
odacăaistăpîniunpopormaibunşimaic
redincios.Căci
eisîntopartedinsoartaşimenireata.
AtunciLirîşiridicăbraţulcătretîr
goveţiidinHagsgate,şieise
înghiontirăcutoţiisăfacălinişte.E
lgrăi:
— Trebuie să merg maideparte cu
prieteniimei,să le ţin
tovărăşieovreme.Daram să-
milasoşteniiaici,şieiau să vă
ajutesăîncepeţisăvăclădiţilalocor
aşul.Cîndam sămăîntorc,
pestepuţină vreme,am să vă
ajutşieu.N-am să încep să-mi
reclădesccastelulpînăcîndnu
vădoraşulHagsgateînălţîndu-se
iarăşicaînainte.
Eise plînseră eu glas amar,spunînd
că Schmendrick arfi
pututsăfacăoraşuliarăşicum
afostîntr-oclipă,cu puterealui
magică.Însămagicianulerăspunse:
— N-
aşputea,chiardacăaşvrea.Sîntlegic
areconducarta vrăjitorilor, aşa cum
sînt legicare stăpînesc
anotimpurile şi
marea.Putereamagicăv-
afăcutbogaţialtădată,cîndtoţiceil
alţi din ţara asta erau săraci;dar
zilele prosperităţiivoastre s-au
terminatşitrebuies-
oluaţiiarăşidelaînceput.Ceaceafos
t
pustiupevremealuiHagardvacreşteia
răşiverdeşidarnic,însă
Hagsgatevafiun
oraşlafeldesăracşideurîtcum
sîntinimile
celorcarelocuiescaici.Puteţisăvăl
ucraţiarăşipămînturileşisă
văîngrijiţilaloclivezileşiviile,d
arelenu vormaifirodniceca
înainte,niciodată–
decîtdacăînvăţaţisăvăbucuraţideel
e,fără
pricină,numaidedragullor.Îiprivif
ărămînieînochi,cidoarcu
milăpetîrgoveţiităcuţi.Dacăaşfiînl
oculvostru,m-aşgîndisă am
copii,spuse;şiapoi,către regele
Lir:Cespune Majestatea
Voastră?Sărămînem
aicipestenoapte,şisăpornim
maideparte înzori?
Însă regele se întoarse
şicălăriafară din Hagsgate,cîtmai
repedeputu să-
şiîndemnecalul.Trecu multă
vremepînă cînd
Mollyşimagicianulîlajunseră,şiînc
ăşimaimultăînaintedea
seoprisăseodihneascăpestenoapte.
Multezilecălătorirăprinţinuturil
estăpînitederegeleLir,şiîn
fiecarezilerecunoşteautotmaipuţinş
isebucurautotmaimult de ce
vedeau.Primăvara alerga înaintea
lor,iute ca flăcările, învestmîntînd
totcefusese golaş şideschizînd totce
rămăsese
închisatîtavreme,atingîndpămîntul
aşacum licornaîiatinsese
trupulluiLir.Totsoiulde vietăţi,de
la urşipînă la gîngănii, ieşeau
bucurîndu-se,tîrîndu-se,tropăind
în calea lor,şicerul
înalt,carefusesenisiposşiaridcaşi
pămîntul,înfloreaacum cu
păsăriceseroteauînstoluriatîtdede
seîncîtziuaîntreagăpărea un amurg.
Peştii se zbenguiau şi săgetau prin
torentele
înspumate,şiflorilesălbatecesecoco
ţau şicoborau pepantele
dealurilor,caniştecaptivieliberaţi
.Ţaraîntreagăsunadeecoul
vieţii,însă bucuria tăcută a
florilorera cea care-iţinea celmai
multtrejinoapteapecălători.
Oameniideprinsateîisalutaucuneî
ncredere,şicudoarceva
maipuţinăasprimedecîtlearătaserăa
tuncicîndSchmendrickcu
Mollytrecuseră întîia
dată.Numaiceimaibătrînidintreeima
i
văzuserăoprimăvarăpînăatunci,şimu
lţisetemeaucăverdeaţa
aceasta,carenăpădeatotul,arfiputut
fiomolimăsauoinvazie. Regele Lirle
spunea că Hagard murise şică
TaurulStacojiu
plecasepentruvecie,îipofteasă-
lvizitezeatuncicîndaveasă-şifi
înălţatlaloccastelul,şitreceamaid
eparte.
— Au nevoiedevremesă sesimtă în
largullorprintreflori, spunea.
Pe oriunde trecea,lăsa vorbă că
toţitîlhariierau iertaţi,şi
Mollynădăjduiacăaceastăştirebunăa
veasăajungăşipînăla
căpitanulCullyşilaveselaluiceată.
Şichiarleajunselaurechi,
şipedatăîşipărăsirăviaţaîn
codrulverde,cu toţiiîn afarăde
Cully însuşişideJack
Jingly.Eidoise apucară împreună de
meseria de menestreli rătăcitori şi
se spunea mai tîrziu că
ajunseserăfoarteîndrăgiţiîntoatep
rovinciileregatului.
Într-
onoapte,ceitreidormeaulagraniţele
celemaiîndepărtate
aleregatuluiluiLir,culcaţiîn
iarba verde.Regeleavea să-şiia
rămasbun dela eia doua zidimineaţă
şisă se reîntoarcă la Hagsgate.
— Am sămăsimtsingur,spuseîn
întuneric.Aşvreamultsă
mergcuvoi,sănufiurege.
— O, cu timpul are să ajungă să-ţi
placă, răspunse
Schmendrick.Ceimaivrednicitinerid
elasateau săajungăla castelulşila
curtea ta,şiaisă-iînveţisă fie
cavalerişieroi. Sfătuitorii cei
mai înţelepţi au să vină să te
povăţuiască,
muzicieniişijongleriişipovestitor
iiceimaitalentaţiau săvină să-
ţicearăfavorurile.Şiaresăfieşiopri
nţesă,cu timpul–ori
fuginddenespusderăiieifraţişideta
tăleinelegiuit,oricerînd să lise
facă lordreptate.Poate că aisă
auzide ea,cum stă închisăîntr-
unturndecremeneşidiamant,avînddoa
rtovarăşun păianjenmilos.
— Nuvreausăauddeaşaceva,spusereg
eleLir.Rămasetăcut
atîtdemultăvreme,încîtSchmendrick
crezu căadormise,însă
tocmaiatuncielvorbiarăşi:Aşvreas-
omaivădodată,să-ispun ce e în inima
mea.N-are să ştie niciodată ce am
vruteu cu adevăratsăspun.Mi-
aifăgăduitcăam s-ovăd.
Magicianulîirăspunseaspru:
— Ţi-am
făgăduitdoarcăaisăveziurmealelico
rnelor,şiaişi
văzut.Regatultăuebinecuvîntatmaim
ultdecîtarfimeritatvreo
ţară,pentru că ele au trecutlibere pe
aici.Cîtdespre tine,şi inima
ta,şilucrurilepecarele-
aispusşicelepecarenu le-ai
spus,eaaresăşileamintească,petoat
e,atuncicîndoameniiau să
fiepoveştişibasmeîn
cărţiscrisedeiepuri.Gîndeşte-tela
asta,şifiiliniştit.Regele nu
maispuse nimic după asta şi
Schmendrick secăipentru
vorbelesale.Te-aatinsdedouă ori,
spuse,dupăpuţinăvreme.Primaatinge
reafostcasătereaducă la viaţă,însă
cea dea doua a fostnumaipentru
tine.Lirnu-i
răspunse,şimagicianulnuştiudacăîl
auzisesaunu.
 Schmendrick visă că licorna se
ivise deodată, oprindu-se
alăturideellarăsăritulunii.Vîntul
subţiredenoapteseridicase şi-
iresfira coama,şiluna strălucea
pelucrătura ca un fulgde
zăpadădepecapuleimicuţ.Ştiacăevis
şierafericitcăovede.
„Ce frumoasă eşti“, îi spuse. „Nu ţi-
am spus-o cu adevărat
niciodată.“Arfivrutsă-itrezească
pe ceilalţi,însă ochiieiîi
cîntauunîndemnsăn-
ofacă,lafeldelimpedecaşicum
arfifost două păsărisperiate,şiştiu
atuncică dacă ar fi făcutvreo
mişcaresă-ichemepeMollyşipeLir,s-
arfideşteptat,şieaavea
săpiară.Astfelcăspusedoar:
„Eiteiubescmaimult,cred,dareu
factotceştiuşipoteusăfac.“
„Din cauzaaceasta”,spuseea,şieln-
arfipututsăspunăce vrusese să spună
cu aceste cuvinte.Rămase
întins,nemişcat, sperînd că avea să-
şiamintească
deconturulurechiloreicînd
aveasăsetrezeascăadouazidimineaţă
.Easpuse:„Eştiacum un
vrăjitoradevăratşimuritor,aşacum
ţi-aidorit-ototdeauna.Nute
faceastasăfiifericit?“
„Da“, spuse el, rîzînd liniştit.
„Eu nu sînt ca sărmanul Hagard,să-
mipierddorinţainimiicîndmi-
ovădîmplinită.Dar
sîntvrăjitorişivrăjitori;există
magie albă şimagie neagră,şi
nenumăratenuanţedecenuşiu
întreele–şiacum văd cătoate
sîntdeopotrivă,unulşiacelaşilucru
.Fiecămăhotărăscsăfiu
ceaceoameniispuncăarfiunvrăjitorîn
ţeleptşibun–să-iajut
peviteji,sădestram
farmecelevrăjitoarelor,să-
iînfrîngpenobilii răişipe
părinţiineînţelegători;să aduc
ploaia,să-ivindec pe
bolnavişipeapucaţi,sădaujospisici
lerămaseîncopaci–fiecă aleg retorte
pline de
elixirurişifiltre,prafurişiierburi
şialte
balsamuri,saucărţiledeştiinţevech
i,ferecateculacătelegateîn
piele,de care maibine să nu spunem
din ce e,sau ceaţa
posomorîtădinunelecămărişiglasuri
ledulcişoptinddeacolo–
ceînsemnătateare,viaţaescurtă,şip
ecîţipotsă-iajut,lacîţi potsă
lefacvreun rău?Am puterea mea
magică în sfîrşit,dar
lumeaeîncăpreagreacas-
opoturnidinloc,deşiprietenulmeu
Lirarputeasăcreadăaltfel.“Şirîsei
arăşiînvisului,puţintrist.
Licornaspuse:
„Astaeadevărat.Eştibărbat,şibărb
aţiinupot
săfacănimic,săschimbepreamultlucr
urile.“Însăvoceaîiera
ciudatdeînceatăşideîmpovărată.Îlî
ntrebă:„Şiceaisăalegi?“
Magicianulrîse pentru a treia
oară.„O,magia cea bună,
fireşte,pentrucăaşaţi-
arplaceţiemaimult.Nucredcăam săte
maivădvreodată,daram
săîncercsăfacceţi-
arplaceţiedacăai
ştivreodatăcefaceu.Şitu –
undeaisăfiitotrestulvieţiimele?
Credeam căte-
aiîntorsînpădureatademult.“
Ea se mişcă, îndepărtîndu-se
puţin de el, şi lumina
neaşteptatăastelelorcoborîndu-
ipeumerifăcudeodatăcatoate
vorbeleluidespreputerea magică să-
irămînă în gîtca nisipul.
Moliişifluturidenoaptemărunţi,şito
tsoiuldealtegîngănii,
preamicicasăfiecevaanume,venirăsăd
ansezeîncetîn jurul
cornuluieistrălucitor,şiaceasta n-
o făcea pe ea să pară mai
neînsemnată,cilefăceapegîngăniifo
arteînţelepteşifrumoase,
sărbătorind-o astfel pe ea. Pisicuţa
lui Molly i se freca de
picioareledinfaţă.
„Celelaltes-
audus“,spuselicorna.„S-
aurăspînditînpădurile
deundeveniseră,nicăieridouădeodat
ă,şioameniin-ausălemai
vadădes,şiecaşicum
armaifitoateînmareîncă.Şieuam să
măîntorcînpădureamea,darnuştiudac
ăam sătrăiescfericită
acolo,sauoriundeînaltăparte.Am
fostmuritoare,şiopartedin
mineemuritoareîncă.Sîntnăpădităde
lacrimişidefoameşide
spaimamorţii,chiardacănu
potsăplîng,şinu dorescnimic,şi nu
potsămor.Acum nu
maisîntcacelelalte,căciniciolicor
nă nus-
anăscutvreodatăsăpoatăsăsimtăregr
etul,însăeuîlsimt. Simtdorul.“
Schmendrick îşiascunsefaţa ca un
copil,deşiera un mare magician.
„Îmiparerău,îmipareatîtderău”,mur
murăelpeste mînacare-
iacopereagura.„Ţi-am
făcutunmarerău,aşacum i-a făcut
Nikos celeilalte licorne
atunci,deşieram deopotrivă de
dornicisăfacem bine,şinu
maipotsăfaclucrurilecum au fost
înainte,cum nicieln-a
pututatunci.Baba Fortuna şiregele
HagardşiTaurulStacojiu,toţilaolal
tănu ţi-aufăcutatîtrăucît ţi-am
făcuteu.“
Însăeaîirăspunsecu
blîndeţe,spunîndu-i:„Celedin
neamul
meu
sîntiarăşipelume.Niciodureren-
aresă maitrăiască în mine atîta timp
cîtare să rămînă bucuria asta –
maipuţin o
suferinţă,şichiarşipentru asta
îţimulţumesc.Rămîicu bine,
bunulemagician.Am
săîncercsămăîntorcacasă.“
Nuscoaseniciunsunetcîndsedepărt
ădeel,însăelfutreaz deodată, şi
pisica cu urechea strîmbă mieuna
singuratecă. Întorcîndu-şi capul,
văzu lumina lunii tremu- rînd în
ochii
deschişiairegeluiLirşiailuiMolly
Grue.Toţitreirămaseră întinşiîn
iarbă,trejipînă
dimineaţa,darniciunuldin einu
scoaseovorbă.
În
zori,regeleLirseridicăşiîşiînşeuă
calul.Înaintedease
urcaînşa,vorbicătreSchmendrickşiM
olly:
— Multm-
arbucuradacăaţivenisămăvedeţiî
ntr-ozi.
Îlîncredinţarăcăausăvină,darelma
işovăiaîncăalăturide
ei,răsucindfrîulprintredegete.Am
visat-oastă-noapte,spuse.
Mollystrigă:
— Şieu!– şiSchmendrick deschise
gura,dar pe urmă o închiselaloc.
RegeleLirspuse,şiglasulîierarăgu
 şit:
— Înnumeleprietenieinoastre,văro
g–spuneţi-mişimiecev-
aspusvouă.Mîinileiseîncleştaserăp
ecîteomînăafiecăruia
dintreei,şiîieraureci,şistrînsoar
ealorîidurea.
Schmendrickîiadresăunsurîspalid.
— Sire,atîtderarîmimaiaducaminte
deviselemele.Mise parecă am
vorbitcu
solemnitatedespreniştelucruripros
teşti, aşa cum se întîmplă – o
solemnitate prostească, găunoasă,
pieritoare. Regele îilăsă mîna
lui,şiîşiîntoarse spre Molly
privireahăituită.
— Eu n-am să spun
niciodată,rostiea,puţin
speriată,dar roşindu-
selafaţăîntr-
unfelciudat.Îmiaducaminte,darn-am
s- ospun nimănuiniciodată,chiarde-
arfisămor–nicichiarţie, sire.Nu-
lpriveapeelîntimpcevorbea,cipeSch
mendrick.
RegeleLirdădu
drumulşimîiniiei,şisearuncăîn
şaatîtde
sălbatec,încîtcalulţîşniînsoarele
cetocmairăsărea,boncăluind caun
cerb.ÎnsăLirrămasebineînfiptîn
şaşimaipriviîn jos
cătreMollyşiSchmendrickcu
ochiimari,şichipulîieraatîtde
întunecatşidebrăzdatdezbîrcituriş
idesupt,deparcăarfifost
regelafeldemulţianicaHagardînsuşi
înaintealui.
— Mie nu mi-a spus
nimic,şopti.Înţelegeţi,nu mi-a
spus nimicmie,chiarnimic.
Peurmăfaţaisemaiîmblînzi,aşacum
chiarşifaţaregelui
Hagardsefăcusepuţinmaiblîndăcîndp
rivealicorneleînmare.
Înclipaaceascurtăfuiarăşiprinţulc
eltînărcăruiaîiplăceasă
steacuMollyînbucătărie.Spuse:
— M-aprivit.În visulmeu,eam-
aprivit,şin-aspusniciun
singurcuvînt.
Plecădelaei,fărăsă-
şiiarămasbun,şieiprivirăînurmalui
pînăcînd
colineleîlascunserăochilorlor;un
călăreţtrist,stînd dreptîn
şa,întorcîndu-
seacasălael,săfierege.Mollyspuseîn
celedinurmă:
— O,sărmanuldeel.SărmanulLir.
— Nu-
ichiaraşadereasoartalui,vorbimagi
cianul.Mariieroi au
nevoiedesuferinţeşipoverimari,sau
dacă nu,măreţia lor
rămînepejumătateneobservată.E
şiastaopartedinbasm.Însă
glasulîisunapuţinîncărcatdeîndoia
lă,şiîşilăsăbraţulîncetpe
dupăumeriiluiMolly.Nu
poatesăînsemnesăfiavutsoartărea
dacăaiubitolicornă,spuse.Sigur,ac
estatrebuiesăfiecelmai
marenorocdintoate,chiardacăşil-
acîştigatcelmaigreu.
Curînd însă,o îndepărtă de
elîntinzîndu-şibraţele,şio
întrebă:
— Acuma,aisă-mispuimieceţi-
aspusea?ÎnsăMollyGrue
rîsedoar,şi-
şiscuturăcapulpînăcînd
părulîicăzu peochi,şi deodată fu
maifrumoasă decîtDoamna
Amalthea.Magicianul spuse:Foarte
bine.Atunci,am s-o găsesc iarăşipe
licornă,şi poatecăaresă-
mispunăea.Şiseîntoarsecalm
săfluierecaii.
Ea nu spuse nimic cîtă vreme
elîşiînşeuă calul,darcînd
începusesăpunăşauapealei,îşiaşeză
mînapebraţului.
— Crezi–
nădăjduieşticuadevăratcăos-
ogăsim?E unlucru pecaream
uitatsăi-lspun.
Schmendrickoprivipesteumăr.Soare
lededimineaţăîifăcea
ochiilimpezişivoioşica unduirea
ierbii;însă din cînd în cînd,
atuncicîndseaplecaîn
umbracalului,sestîrneaîn eiun
verde maiadînc–verdeleacelordepin
careareîn eleo amărăciune
rece.Spuse:
— Mă tem deasta,cînd mă
gîndescceebinepentru ea.Ar
însemnacăşieaeacum
orătăcitoare,şiaceastaesoartafiinţ
elor omeneşti,nu a licomelor.Dar
nădăjduiesc,sigur că da,trag
nădejde.Pe urmă îisurîse luiMolly
şiîiluă mîna într-a lui.
Oricum,dacătottrebuiecanoi,tuşicu
mine,săalegem ocalepe caresămergem
deacum
înainte,dincelemultecareductoateî
n acelaşiloc pînă la urmă,e maibine
să luăm calea pe care a apucat-
olicorna.S-arputeasăn-omaivedem
niciodată,darvom
ştiîntotdeaunapeundeafostea.Haide
acum.Vinocumine.

Astfelîşiîncepură noua
lorcălătorie,careîidusecu timpul
princelemaimultedinlocurileblînde
i,răutăcioasei,îmbătrînitei
lumi,şiapoidincolodefiecaredinele,
şiastfel,înceledinurmă,
spresoarta lor,ciudată
şiminunată.Însă acestea toateau
fost
maideparte;şiînainte,cîndnutrecus
erănicizeceminutedecînd
ieşiserădinregatuluiLir,seîntîlni
răcuofecioarăcaresegrăbea
pejosînspreei.Rochiaîierasfîşiată
şimurdarădenoroi,însăera
limpedecăfuseseorochiedepreţ,iard
eşipărulîieradespletitşi
plindescaieţi,braţelezgîriate,şif
aţafrumoasă–murdară,nuai
fipututdelocgreşicîndaifispusdespre
eacăeoprinţesăaflată
laananghie.Schmendrickcoborîdepec
als-oajute,şifecioarase
agăţădeelcu
amîndouămîinile,caşicum arfifostun
fructpe caresă-lsmulgă.
— Ajutor!
strigă,ajutor,ausecours!
Deeştibărbatcuinimăşi milosîrdie,
atunci dă-mi ajutor. Mi-e numele
prinţesa Alison
Jocelyn,fiicabunuluiregeGiles,şiat
ă,elfost-aucismişeleştede
fratelesău,sîngerosulduceWulf,car
eluatu-i-a peceitreifraţi
buniaimei,prinţiiCorin,ColinşiCal
vinînurîcioasăcaptivitate,
şiaruncatu-i-aîn
ceamaiadîncătemniţăcaostateci,cas
ămă
poatăluadenevastăgrăsanulluifecio
r,lordulDudley,dariacă- tă,căeu am
datmităgreastrăjeruluişile-am
înfundatgîtlejul
cîinilorşi.
ÎnsăSchmendrickmagicianulîşirid
icămînaşieatăcuprivind
însusspreel,cuuimireînochii-
iviorii.
— Frumoasăprinţesă,spuseelgrav,o
muldecareaitunevoie a
pornittocmaipe-acolo.,şiarătă în
spateleluicătreţara pe careo
părăsiseră atîtdecurînd.Ia
calulmeu şiaisă-lajungi
chiarcîtăvremeumbra-
ţimaiesteînspate.
Îşifăcu palmelecăuş,ca prinţesa
Alison Jocelyn să-şipună piciorul să
se salte în şa, şi ea se urcă obosită,
şi încă neînţelegîndu-lcu
totul.Schmendrick
seîntoarsesprecalullui,
povăţuind-o:
—E sigurcă-
lveiajunge,căcielcălăreşteîncet.E
unom bun şiuneroumaimaredecîts-
arcereînoricefaptădevitejie.Toate
prinţeselemele,lui
letrimit.ÎlcheamăLir.
Apoiîllovipecalcupalmapestecrup
ăşi-lîmpinsepedrumul
pecareplecaseregeleLir,şipeurmă
rîseatîtdemultă vreme, încîtnu
maiavea puterea să sesalte şielîn şa
în spatelelui Molly,şio
vremetrebuisă meargă pejosîn urma
ei.Cînd îşi
recăpătăînceledinurmărespiraţia,î
ncepusăcînte,şieaîşiuni glasulcu
allui.Şiacestaafostcînteculpecare
l-au cîntateiîn timp ceseîndepărtau
călarepeacelaşical,delocurileaces
tea, părăsindpovestireadepînăacum
şintrîndînaltăpoveste:

„Nu sînt rege, nu sînt nobil,

stăpîn, Nici nu sînt oştean, vezi
bine,
Spuse el, sînt doar un biet
menestrel, Şi-am venit să mă însor
cu tine.
Dacă ai fi stăpîn, mie mi-ai fi stăpînul,
Şi ai fi la fel chiar de-ai fi hoţ de drumul mare,
Spuse ea, şi dacă eşti menestrel, tot la fel,
Căci pentru mine nici o însemnătate nu are,
Pentru mine o însemnătate nu are, nu are, nu are.
Dar ce faci dacă se-arată că nu-s menestrel?
Că te-am minţit din iubire, a spus el.
Atunci, te-nvăţ eu să cînţi mult melodios,
Spuse ea, căci mie îmi place cîntul frumos.”

Тina ru l scriitor americon PETER BEAGLE, ole carui

carti ou fost solutote cu oprecieri elogioase de cri
tica ,i primite cu e.ntuzio sm de cititori, ne introduce
odota cu prima pagina а romanului ULTIMA
LICORNA intr-o lume de feerie, in core fante:zia, mi
roculosul i u-morul se impletesc intr-o reolizore
plina de gro\ie.
Dincolo de otmosfero de о more de.nsita te poetica
о cartii, scriitorul о cautot sa desprinda sensuri mai
odinci - vo loo ,rea cu ,r a jului, о d a rui ·rii , о drogostei
,i о socrificiului de sine.

Lei 8,75
 Lector: MARIA VONGHIZAS
Tehnoredactor: ELENA BABY
Bun de tipar 18.07.1977. Tiraj 25 130
exemplare.
Coli tipar 13,50.
Comanda nr. 70 284
Combinatul Poligrafic „Casa Scînteii",
Bucureşti – Piaţa Scînteii nr. 1,