UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

MASTER
CONSILIERE ȘCOLARĂ ȘI ASISTENȚĂ PSIHOPEDAGOGICĂ

PEDAGOGIA COMUNITĂȚILOR ȘCOLARE

AN II – SEMESTRUL I

Profesor:
Lect. Dr. Horațiu Catalano

Avram (Pop) Florica-Anca

Anul I, Bistrița, IFR

2022

1
Tema 1.
Identificați valori şi principii specifice comunității dumneavoastră şi formulați
câteva norme, reguli şi standarde de implementare a lor. Precizați modalități prin care
şcoala se poate implica în promovarea acestora.

In cadrul unei societăţi care se schimbă continuu, şcoala românească trebuie să îşi
asume o nouă perspectivă asupra rolului său social şi asupra strategiilor prin care îşi poate
asigura dezvoltarea. Din această perspectivă parteneriatul educaţional dintre şcoală şi
comunitate, trebuie sa devină o direcţie strategică principală în managementul fiecărei unităţi
de învăţământ.
Şcoala este:
 o instituție care oferă un serviciu social;
 este direct influențată de ceea ce se întâmplă în mediul social;
 transmite cunoştințe, dezvoltă abilități, norme, valori recunoscute şi acceptate social;
 are o logică internă de dezvoltare, reproduce propriile norme şi valori, are propriul
sistem de organizare.
 este o instituție care funcționează într-o comunitate alcătuită din mai mulți factori de
educație: familie, autorități, organizații guvernamentale şi neguvernamentale, agenți
economici, poliție, biserică, unități sanitare etc. care au la rândul lor o ofertă
educațională explicită şi/sau implicită.
Comunitatea este caracterizată prin:
 este bazată pe „voința” şi „sentimentele” celor care trăiesc în ea;
 legăturile dintre oameni se nasc din „relațiile dintre voințe umane” şi se pot exprima în
forme „vii”, adică în comunități;
 „viață reală şi organică” fiind „un organism viu”;
 individul trăieşte, în comunitate încă de la naştere şi se leagă de ai săi „la bine şi la
rău, în timp ce în societate se duce ca într-o țară străină”;
2
  este întemeiată pe înțelegere ;
 legăturile dintre membrii comunității se bazează pe valori precum: respectul,
afeciunea, bunăvoința;
 este unitatea întemeiată pe familie şi pe legăturile de sânge, pe vecinătăți şi pe viața în
comun pe acelaşi teritoriu, pe prietenie şi pe „comunitatea minților”;
 comunitatea depăşeşte contextul strict economic.
Societatea are următoarele caracteristici:
 are forme pur „mecanice” de comunicare între oameni;
 este „o formațiune ideală şi mecanică;
 oamenii, deşi trăiesc şi locuiesc unii alături de alții sunt fundamental separați;
 fiecare trăieşte pe cont propriu urmărindu-şi propriile interese.
În comunitatea noastră, spiritul comunitar este prezent, majoritatea oamenilor se
cunosc între ei, controlul social al comportamentelor funcționează dar nu este atât de sever ca
în comunitățile săteşti. Numărul mai mare de locuitori face ca acest control să fie mai difuz.
Ideea de parteneriat între şcoală şi comunitate trebuie să se bazeze pe principiul
complementarității serviciilor sociale oferite de către diversele organizații care activează în
comunitate.
Construirea parteneriatului este un proces deliberat ce implică aptitudini specifice,
strategii şi cunoştințe pe care părțile implicate trebuie să le cunoscă şi să le folosească.
Parteneriatul implică adoptarea unui management bazat pe colaborare şi schimbare,
comunicare şi conştientizarea diversității.
Principiile care stau la baza parteneriatului şcoală – comunitate:Principiul echității ,al
relevanței, calității, eficienței, transparenței, incluziunii sociale etc.
Școala şi-a diversificat activitatea desfăşurând diverse activități şi programe: cursuri
de computere, de tradiții locale, sportive, concerte, cluburi pentru
pensionari, controale medicale, conferințe, festivaluri, concursuri destinate locuitorilor din
localitate şi nu numai.
Şcoala şi comunitatea trebuie să-şi asume noi tipuri de relații, fără a renunța la
elementele de fond care le definesc identitatea.
Consider că şcoala nu-şi pierde identitatea într-o rețea de parteneriate, ci oferă servicii
care să răspundă unor părți a nevoilor beneficiarilor, se dezvoltă, devine o organizație care
“învață”.
Parteneriatul şcolii cu agenții comunitari poate funcționa în mai multe feluri:

3
  punerea în comun a resurselor (materiale, umane, financiare, logistice, de timp,
informaționale etc.) pentru binele comun;
 activități / proiecte / programe comune;
 alocarea de resurse din partea agenților comunitari către şcoală;
 voluntariat şi implicare în acțiuni la nivel comunitar;
 testarea nevoilor locale;
 formarea resurselor umane;
 atragerea de resurse către comunitate, etc
Un parteneriat va fi cu atât mai complex cu cât cei implicați nu au competențe şi
abilități de a lucra astfel. Este necesară pregătirea celor implicați.
Școala trebuie să se adapteze la nevoile comunității:
 şcoala trebuie să fie un inițiator al parteneriatului cu reprezentanții comunității dar şi
un partener activ în programele comunității;
 schimbarea mentalităților reprezentanților şcolii;
 adaptarea curriculară la nevoile elevilor şi ale comunității locale;
 îmbunătățirea ofertei educaționale către comunitate;
 multiplicarea şi îmbunătățirea calitativă a ofertei de activități extracurriculare;
 centrarea pe elevi şi pe nevoile acestora;
 să implice elevi, părinți, reprezentanți ai diverşelor instituții, organizații etc. în
procesul de dezvoltare organizațională al şcolii.
 Şcoala trebuie să adopte ca obiective: dezvoltarea spiritul comunitar, formarea unor
buni locuitori ai comunității cărora să le pese de cei din jur şi de comunitatea în care
trăiesc şi care să contribuie la creşterea calității vieții în comunitatea respectivă.
Şcoala ca şi organizație, pentru a-şi atinge obiectivele, are nevoie de un sistem
managerial adecvat definit prin funcții specifice: proiectare, decizie, organizare, coordonare,
evaluare etc.
Managementul şcolii trebuie să asigure funcționarea şi dezvoltarea şcolii ca sistem
deschis, aflat în relație permanentă cu mediul său exterior, cu comunitatea în care
funcționeazăşi nu numai.

4
 Pentru a-şi realiza obiectivele propuse şcoala este nevoită să atragă, aloce, folosească o
gamă diversă de resurse: materiale, financiare, umane, informaționale şi de timp.
Managementul şcolii bazat pe comunitate vizează:
 măsuri de pregătire a persoanelor implicate în relația de parteneriat;
 atragerea reprezentanților comunității locale în echipa managerială a şcolii;
 responsabilizarea diverşilor reprezentanți comunitari;
 conştientizarea agenților comunitari asupra rolului pe care îl au în educație şi
“avantajele” proprii care decurg dintr-o bună colaborare .
Școala poate să îşi rezolve multe dintre problemele dificile cu care se confruntă
colaborând cu factorii instituţionali şi neinstituţionali locali care, într-un fel sau altul, sunt
beneficiarii serviciilor educative oferite de unităţile de învăţământ sau a căror activitate
depinde de calitatea educaţiei oamenilor cu care lucrează.
În parteneriatul şcoală-comunitate sunt implicate: resursele umane ale sistemului de
învăţământ; elevii cuprinşi în unităţile şcolare; familiile elevilor (părinţii şi susţinătorii legali);
instituţiile guvernamentale centrale şi locale; autorităţile locale; agenţii economici;
sindicatele; organizaţiile nonguvernamentale; instituţiile religioase.
Tendinţa deschiderii şcolii către comunitate este evidentă în majoritatea ţărilor
occidentale. În contextul în care resursele acordate educaţiei sunt în descreştere, parteneriatul
poate fi o formă prin care se realizează o mai bună gestionare a resurselor locale, o modalitate
de atragere a resurselor către şcoală şi de valorificare a resurselor şcolii în beneficiul
comunităţii.
Beneficiile colaborării dintre şcoală, familie şi comunitate sunt numeroase în sensul
promovării unei educaţii de calitate şi valorizării rolului social al şcolii. În acest context,
important este ca toţi factorii implicaţi să conştientizeze beneficiile participării în viaţa
şcolară.
Recomandări pentru eficientizarea relaţiei şcoală – familie – comunitate:

5
 1.Valorificarea şi transpunerea în practică a principiilor care stau la baza
parteneriatului şcoală – familie – comunitate:
 principiul relevanţei - în baza căruia educaţia răspunde nevoilor dezvoltării
personale şi social-economice;
 principiul eficienţei - în baza căruia se urmăreşte obţinerea rezultatelor
educaţionale maxime prin gestionarea resurselor existente;
 principiul descentralizării - în baza căruia deciziile principale se iau de către
actorii implicaţi direct în proces;
 principiul transparenţei - concretizat prin asigurarea vizibilităţii totale a
deciziei şi ale rezultatelor;
 principiul asigurării egalităţii de şanse;
 principiul incluziunii sociale;
 principiul centrării educaţiei pe beneficiarii acesteia;
 principiul participării şi responsabilităţii părinţilor;
 principiul fundamentării deciziilor pe dialog şi consultare.
2. Diversificarea formelor de antrenare a părinţilor în activitatea şcolii: includerea
activităţilor de consiliere parentală în activităţile curente ale şcolii; organizarea grupurilor de
suport pentru părinţii elevilor cu probleme.
3. Implicarea activă a părinţilor în selectarea disciplinelor opţionale.
4. Iniţierea diferitor programe educative comunitare desfăşurate în parteneriat cu
şcoala. Subiectele care pot fi abordate în programele educative pot fi multiple: educaţia pentru
organizarea timpului liber, educaţie financiară, subiectele ce vizează drepturile şi
responsabilităţile elevilor; proiectele care implică realizarea sarcinilor colective, astfel încât
aceste proiecte să fie definite la nivelul unei clase, şcoli, comunităţi locale sau de diferite
organizaţii ale societăţii civile interesate de promovarea unei cetăţenii active.

6
Bibliografie:
 Bauman, Zigmunt, Comunitatea Căutarea siguranţei într-o lume nesigură.
Bucureşti, Editura Antet, 2001.
 Băran, Pescaru, Adina, Parteneriat în educaţie Familie – şcoală – comunitate.
Bucureşti, Editura Aramis Print, 2004.
 Catalano, H., Albulescu, I.,(2019), Sinteze de pedagogia învățământului
preșcolar, Editura Didactica Publishing House, București