/
300. Har şi lumină..
Har şi lumină-ncunună mereu,
faţa întoarsă spre cruce,
viaţa ascunsă-n Hristos-Dumnezeu,
slavă şi pace aduce!
Noaptea c â n d bezna-i mai mare, oricând,
semn e că ziua răsare,
lanţul când arde şi doare, curând
cade, oricât e de tare!
Greu e urcuşul spre vârful frumos,
mare-i răsplata luminii,
suie, că-ntr-una ţi-e cerul mai jos,
cinste-s ocara şi spinii.
Sus să rămâi în lumină mereu,
faţa ţinând-o spre cruce,
viaţa trăită-n Hristos-Dumnezeu,
veşnică slavă aduce!
352
301. Lăudaţi copii...
(pentru copii)
Lădaţi copii pe Domnul
- lăudăm, lăudăm,
şi_cântaţi a Lui sfânt Nume,
- îl cântăm, îl cântăm!
C â m p cu flori şi cer cu stele,
fluturaşi mii şi mii,
Ref păsări, roade, toate cele
le-a făcut El, copii.
Lăudaţi copii pe Domnul,
- lăudăm, lăudăm,
Lui să-l daţi inima voastră,
- Lui l-o d ă m , Lui l-o d ă m .
Lăudaţi copii pe Domnul,
- Lăudăm, lăudăm,!
Şi-nvăţaţi din Cartea sfântă,
- învăţăm, învăţăm!
Lăudaţi copii pe Domnul,
- lăudăm, lăudăm;
şi-ascultaţi ce El vă cere,
- ascultăm, ascultăm!
353
 302. Tu ştii la ce necazuri...
Text.T.D
Andantino
Tu ştii la ce necazuri, Doamne,
în lumea asta ne-ai trimis,
fă să-ndrăznim s-avem credinţă,
să biruim cum Tu ai zis.
Tu ştii că-n lume-aşa ca mieii,
la lupi ai spus că ne trimiţi,
păzeşte-ne-ntre ei Isuse,
să nu putem fi biruiţi!
Tu ştii ce slabi suntem adesea
şi ce ispite tari avem,
fii ne-ncetat cu noi în luptă,
şi-ajută-ne să nu c ă d e m !
Tu ştii ce rară e iubirea,
şi-n lume ce puţin trăim,
nu-ngădui să fim o, Doamne,
prea despărţiţi de ce iubim!
Tu ştii ce grea e-n lumea asta
povara slujbei ce ne-o cei,
dă Doamne celor ce le-ai dat-o
şi inimi pe măsura ei!
354
303. Nedespărţitul meu Prieten...
Nedespărţitul meu Prieten,
Mântuitorul meu cel Sfânt,
Ocrotitorul meu puternic,
ce-adânc îndatorat îţi sânt!
Ce-adânc întreaga mea fiinţă,
cu-a Ta Fiinţă s-au pătruns,
c-atât de plin mă simt de Tine,
şi-n ce-i văzut şi-n ce-i ascuns!
Din tot trecutul vieţii mele,
uitat-am tot ce c u n o ş t e a m ,
pe Tine însă tot mai mare
şi mai adânc în gând Te am!
Uitat-am feţe mult dorite,
ce-mi luminau al vieţii crez,
dar Faţa Ta şi-n ochi şi-n suflet,
mereu mai limpede-o păstrez!
Cu tot ce-aveam mai drag pe lume,
stau tot mai rar şi mai puţin,
dar Cerul gândurilor mele,
întreg de Tine-i tot mai plin!
Şi n-am nici amintiri din urmă,
şi nici dorinţi de viitor,
Făptura Ta întreagă-mi umple,
întregul inimii fior!
Azi toat-a vieţii strălucire
şi-ntregul fericirii rai,
şi tot ce-aş mai dori Isuse,
în Tine sunt, doar Tu le ai.
Tu mi-ai schimbat a vieţii beznă,
în rai strălucitor şi sfânt,
Stăpânul veşniciei mele,
ce-adânc îndatorat îţi sânt!
355
 304. Când ne-ai lăsat porunca milei...
C â n d ne-ai lăsat porunca milei,
pentru de-aproapele s ă r m a n ,
noi am simţit Isus că Tu eşti
acel milos Samaritean!
Căci, vai, şi noi am fost odată
căzuţi între tâlhari cumpliţi,
strigând zadarnic după milă,
zăceam uitaţi şi părăsiţi!
Dar n-a fost nimeni să ne-ajute,
căci cine oare-ar fi putut,
c â n d sufletul zăcea-n pierzare,
atât de-adânc şi greu căzut.
De n-ai fi fostu Tu milostive
şi bunule Samaritean,
noi n-am fi-aflat nicicând odihna,
din sfântul mântuirii han.
Ce bun ai fost cu noi Isuse,
şi cât de-adânc îţi mulţumim,
fă ca şi noi, a ş a ca Tine,
î n slujba milei s ă trăim!
356
305. Mărit Biruitor...
Mărit Biruitor Isus,
oştiri de mii de mii,
îţi cântă jos, îţi cântă Sus,
pe veci de veşnicii!
Nălţând mărire Ţie,
cu-al îngerilor cor,
Ref. noi îţi cântăm
şi ne-nchinăm,
Măreţ Biruitor!
Mărit fii Tu Cel ce murind,
din morţi ne-ai înviat,
în veci mai mult iubit fiind,
vei fi mai mult nălţat!
Mărit fii Tu căci crucea Ta,
e-al biruinţei semn,
toţi cei ce cred, primesc prin ea,
putere şi î n d e m n !
Mărit fii Tu în unic Cor,
de toţi ai Tăi urmaşi,
căci în măreţul Viitor,
la slavă-i faci părtaşi.
357
 306. Slăvit sâ fii Isus...
Text T.D.
Slăvit să fii slăvit Isus,
ce biruinţă ne-ai adus,
ce praznic sfânt ne-ai pregătit,
în veci să fii slăvit!
în veci să fii slăvit,
Mântuitor iubit,
,_. , că-n harul T ă u ne-ai dăruit,
tot ce-am nădăjduit,
mai mult de ce-am nădăjduit,
în veci să fii slăvit.
Eram căzuţi c â n d Te-am strigat,
Tu strigătul ne-ai ascultat,
cu braţ înalt ne-ai izbăvit,
în veci să fii slăvitiv
358
Din noaptea grea pe toţi ne-ai scos,
la locul larg şi luminos,
ne-ai dat mai mult de ce-am gândit,
în veci să fii slăvit!
Cu cei atât de mult iubiţi,
stăm iar cântându-Ţi fericiţi,
tot ce-am cerut ne-ai împlinit,
în veci să fii slăvit!
Doar lacrimile pot vorbi,
ce sfânt ni-e plinul inimii,
azi n-avem grai mai fericit,
în veci să fii slăvit!
Ce scurte clipe-acum ne par,
toţi anii lungi de chin amar,
cu ce mult har i-ai copleşit,
în veci să fii slăvit!
307. Când trec prin ape..
C â n d trec prin ape tulburi,
şi lupt cu valuri grele,
Isuse numai Tu-mi eşti,
limanul vieţii mele!
Limanul vieţii mele,
limanul vieţii mele,
Ref. rămâi doar Tu Isuse,
limanul vieţii mele!
C â n d trec prin întuneric,
şi lupt cu neguri grele,
Isuse numai Tu-mi eşti,
lumina vieţii mele!
Lumina vieţii mele...
C â n d trec prin suferinţă,
şi lupt cu chinuri grele,
Isuse numai Tu-mi eşti,
alinul vieţii mele!
Alinul vieţii mele...
C â n d zac zdrobit de trudă,
şi-nfrânt de munci prea grele,
Isuse numai Tu-mi eşti,
odihna mea prin ele!
Odihna vieţii mele...
C â n d pierd averi prea scumpe,
şi-ncerc dureri prea grele,
Isuse numai Tu-mi eşti,
comoara vieţii mele.
Comoara vieţii mele...
Când voi sfârşi-alergarea,
şi timpul slujbei grele,
Isus Tu fi-vei veşnic,
răsplata vieţii mele!
Răsplata vieţii mele,
răsplata vieţii mele,
rămâi pe veci Isuse,
răsplata vieţii mele!
359
 308. Pacea crucii Tale.. 309. In veci noi n-am vedea..

în veci noi n-am vedea pe Tatăl, El stă-n lumină orbitoare,

Pacea crucii Tale, Pacea Ta-mi păstrează când prin Hristos nu L-am privi, şi-n foc de mii de sori aprins,
scump Mântuitor, sufletul senin, căci focul Feţei Lui ne-ar arde, şi-n slavă negrăit de sfântă,
este-al bucuriei când Tu-mi eşti Stăpânul şi strălucirea-l ne-ar "orbi! de nepătruns şi necuprins!
mele-adânc izvor! inimii deplin!
Pe Dumnezeul cel ascuns, Căutaţi-L prin Hristos pe Tatăl
Vreau pacea Ta, o, Domnul meu, Pacea Ta-mi sfinţeşte doar Fiul singur L-a pătruns, şi Duhul vă va lumina,
să-mi umple inima mereu, viaţa zi de zi, de nu vrei să-L cunoşti prin El, căci cine prin Hristos nu-L caută,
Ref- deplin s-o am şi s-o trăiesc, când smerit Cuvântul, în veci nu-L va putea afla.
în veci nu-L vei putea altfel!
şi-aşa să Te mărturisesc! caut a Ţi-I păzi.
Noi n-am putea-ntâlni pe Tatăl, O, numai Fiul S ă u cel dulce,
Pacea Ta cerească Pacea Ta-i comoai
şi slava Lui de ne-ndurat, ni L-a putut descoperi,
mângâie deplin, şi odihna mea,
de n-ar fi Fiul S ă u prin care că-n veci noi n-am avea pe Tatăl,
ale vieţii mele n-am nimic pe lume,
ni S-a făcut apropiat! când pe Hristos nu L-am primi!
răni şi plâns şi chin! mai de preţ ca ea!

Pacea Ta mi-alină Pacea Ta Isuse,

Duhul zbuciumat, o voi vrea mereu,
când prin pocăinţă ea e fericirea
sunt din nou iertat! sufletului meu.

360 361
 310. Hai, somn uşor... 311. Nani, nani...
( c â n t e c de leagăn) ( c â n t e c de l e a g ă n )

Hai, somn uşor, Hai somn uşor,

iubit odor, iubit odor, Nani, nani somnul dulce, Duhul Sfânt să te sfinţească,
căci blând de Sus, al nostru Domn, dragul mamei să se culce, suflet bun să mi te crească,
de la Isus, mama-i cântă să se culce! dor şi cânt să mi te crească!
vin fără paşi, să-ţi fie-n somn,
dragi îngeraşi, mângâietor, Visuri line să te-aline,
să-ţi cânte lin, ocrotitor, nopţi senine să-ţi lumine,
Somn uşor, drag odor,
în somn senin! s-ai somn senin totdeauna să-ţi lumine!
drag odor, somn uşor,
în leagăn lin! dor senin, somnul lin,
Nani, nani, R e f
Vocea lină şi duioasă,
nani, nani, somnul lin, dor senin! noaptea-i plină şi frumoasă,
Ref- dulce crin, să creşti inimă frumoasă!
dor senin! Hai somn uşor,
iubit odor, Sfânta rază nu-nserează, Faţa-ţi fie liniştită,
Hai somn uşor, să creşti aşa, sfânta rază ne veghează, viaţa-ţi fie fericită,
iubit odor, Tatăl nostru ne v e g h e a z ă ! limpede şi fericită!
iubirea mea, cum Domnul vrea,
deasupra ta, fiu credincios,
se va ruga, al lui Hristos,
să poţi avea, cu suflet lin
în leagăn lin, şi Cer senin!
un somn senin!

362 363
 312. Veniţi la Mine.. 313. Pierdut zăceam.

Pierdut z ă c e a m în greu păcat, Fiinţa-ntreagă mi-a pătruns,

căzut din al iertării har,
când Doamne iar m-ai căutat,
şi-atât de dulce m-ai chemat,
la Tine iar,
la Tine iar!
chemarea dulcelui T ă u har,
cu-ntregu-mi suflet Ţi-am răspuns,
lăsând păcatul meu ascuns,
în plâns amar,
în plâns amar!

Veniţi la Mine-a spus Isus,
voi cei adânc împovăraţi,
şi toţi în harul meu de Sus, , chiar şi-n necazul cel mai greu,
odihna vieţii-o să aflaţi. ) bis
Veniţi, veniţi
la Mine, voi cei osteniţi,
veniţi.veniţi,
odihna vieţii s-o găsiţi!
Luaţi cu toţii jugul Meu,
căci cei ce duc povara Mea,
odihna vieţii-şi vor afla!
Isuse şi eu am venit,
la Tine-adânc împovărat,
şi-n harul T ă u cel fericit,
odihna vieţii mi-am aflat!
Aută-mi jugul T ă u purtând,
pe urma Ta mereu să vin,
să-mi poţi şi mie da oricând,
odihna vieţii pe deplin!
Ce-adânc-a fost căderea mea, Cu scumpu-Ţi s â n g e mi-ai spălat,
şi în ce adânc păcat z ă c e a m , din nou păcatul făptuit,
c ă - n starea mea nespus de rea, o, Doamne-n veci fii lăudat,
s i m ţ e a m că-n desnădejdea-mi grea ce har să fii din nou iertat,
pe nimeni n-am, ce har slăvit,
pe nimeni n-am! ce har slăvit!
Atât de-adânc îţi mulţumesc,
îndepărtat pe veci de rău,
cu-ntreagă inima-Ţi slujesc,
şi-ntreaga-mi viaţă Ţi-o jertfesc,
pe veci al T ă u ,
pe veci al T ă u !

365
 314. Doi ochi senini
Doi ochi senini au plâns pe cruce,
adânc, sfâşietor şi greu,
doi ochi seniniau plâns pe cruce,
păcatul tău, păcatul meu!
O frunte-a ispăşit pe cruce
sub spinii cruntului călău,
o frunte-a ispăşit pe cruce
păcatul meu, păcatul tău!
Şi două mâini iertau pe cruce,
mijlocitor spre Dumnezeu,
o, două mâini iertau pe cruce
păcatul tău, păcatul meu!
Şi-o inimă purta pe cruce,
răscumpărându-ne din rău,
o inimă purta pe cruce
bis
păcatul meu, păcatul tău!
O, ochi senini şi frunte sfântă,
ce-adânc v-a sângerat mereu,
o, ochi senini, o, frunte sfântă,
păcatul lor, păcatul meu!
Şi sfinte mâini însângerate,
adânc în suflet azi mă dor,
preasfinte mâini însângerate,
păcatul meu, păcatul lor!
315. Crucea-i ascultarea.
Crucea-i ascultarea Domnului Isus,
cea mai naltă jertfă care s-a adus,
darul cel mai mare, preţul ne-ntrecut,
ca să mântuiască ce era pierdut!
Crucea-i slava Ta,
crucea-i pacea mea,
din blestem m-a scos,
Jertfa lui Hristas,
Ref. viaţă mi-a adus,
crucea lui Isus,
slavă lui Hristos,
slavă lui Isus!
Crucea e iubirea Domnului Isus,
nu-i cuvânt să nalte dragostea mai sus,
nu-i nimic s-arate-atât de strălucit,
dragostea cu care Tatăl ne-a iubit!
Crucea-i biruinţa Domnului Isus,
El a-nvins când Singur morţii S-a supus,
şi-a zdrobit vrăjmaşul când S-a umilit,
preamărite Mielul fiindcă S-a jertfit!
Crucea este slava Domnului Isus,
prin ea Şi-a nălţat El Numele-I mai sus,
rănile Lui sfinte veşnic vor purta,
mântuirea noastră şi mărirea Sa!
367
 316. O, Tată Sfânt al zilei. înlătură ispita, dar dacă ne-ar cerca,
tărie dă-ne Doamne, să nu cădem în ea!
Ne scapă de primejdii, de curse şi nevoi,
dar de vor fi să vină, prin toate fii cu noi!

îţi cerem sănătate, putere şi-ajutor,

să facem munca noastră cu linişte şi spor,
dar de va fi s-o facem de silă şi-ntristaţi,
ajută-ne să ducem povara resemnaţi.

Dorim o zi senină, dar de va fi-o zi grea,

înseninează cerul virtuţilor prin ea.
Dorim o zi mai bună, dar de va fi cu-amar,
smeriţi ne fă să-i ducem întregul ei Calvar!

E ceasul dimineţii, începe-o nouă zi,

rămâi cu noi, o, Doamne prin tot ce va veni.
Ne-ncredinţăm în m â n a şi-n harul T ă u bogat,
fă s-o trăim în pace şi fără de păcat!

O, Tată Sfânt al zilei şi-al nopţii Făcător,

Tu care eşti Lumina şi viaţa tuturor,
în ceasul dimineţii, sculându-ne din somn,
Te p r e a m ă r i m pe Tine, / Cerescul nostru Domn! / - de 3 ori -

O nouă zi începem şi Doamne noi nu ştim,

ce poate să ne-aducă şi cum o s-o sfârşim,
de-aceea-n mâna-Ţi sfântă şi-n bunătatea Ta,
ne-ncredinţăm viaţa cu tot ce va urma!

îţi cerem pâinea zilei, dar dacă n-o primim,

răbdare dă-ne Doamne şi har să nu cârtim!
De orice rău ne scapă, dar dacă va veni,
putere dă-ne Doamne şi har a-l birui!

368
 317. Voi cei chemaţi. In faţa suferinţei plecând un duh supus,
fiţi gata şi de jertfă alături de Isus.
urcând senini calvarul, sfârşitu-i glorios,
răbdarea voastră fi-va triumful lui Hristos,
nălţarea lui Hristos, izbânda lui Hristos,
răbdarea voastră fi-va triumful lui Hristos!

Atunci mărturisirea ce-n lume aţi adus,

purta-va-ncredinţarea peceţii lui Isus.
Vestindu-i Adevărul puternic şi duios,
vorbirea voastră fi-va Cuvântul lui Hristos,
solia lui Hristos, porunca lui Hristos,
vorbirea voastră fi-va Cuvântul lui Hristos!

La capătul credinţei, când veţi ajunge Sus,

şi Ceru-ntreg veţi umple cu slava lui Isus,
veţi străluci alături de El în veci frumos,
Biserică slăvită, Comoara lui Hristos,
Mireasa lui Hristos, Cununa lui Hristos,
Biserică slăvită, Comoara lui Hristos!

Voi cei chemaţi să duceţi solia lui Isus,

purtaţi cu vrednicie Cuvântul ce l-aţi spus;
trăind în curăţie, sfinţind un loc frumos,
virtutea voastră fi-va podoaba lui Hristos,
mărirea lui Hristos, frumseţea lui Hristos,
virtutea voastră fi-va podoaba lui Hristos!

Rămâneţi în aceeaşi credinţă care-a pus

în inimile voastre iubirea lui Isus;
şi mergeţi pân-la capăt pe drumu-i luminos,
statornicia voastră e cinstea lui Hristos,
e voia lui Hristos, e slava lui Hristos,
staornicia voastră e cinstea lui Hristos!

370
 318. O, Tatăl bunătăţii. 319. Frumos e viitorul.

O, Tată al bunătăţii ai milă ne-ncetat,

de toţi acei la care un suflet bun le-ai dat;
să nu-i laşi pe cei dornici lipsiţi în anii grei,
căci tot ce au pe lume, ei nu ţin pentru ei.
Frumos e viitorul Frumoasă e credinţa
O, Tată al iubirii, fii bun şi-ndurător, spre care vă-ndreptaţi, pe care-o apăraţi,
cu cei în care arde al dragostei fior. voi care cu credinţă nădejdea şi iubirea
să nu laşi despărţirea cu dorul la un loc, şi dragoste luptaţi, pe care le cântaţi;
căci rari sunt cei pe care nu-i mistuie-acest foc!
f r u m o a s ă este-n ceruri . Frumos e A d e v ă r u l
O, Tată al bucuriei, Îndură-Te de-acei ca soarele frumos, I . vestit de voi frumos,
ce au pe lume-o casă, dar n-au căldura ei. cununa ce v-aşteaptă }b i s
fiţi tari, voi duceţi lumii
Tu care totdeauna poţi fi cu-ai Tăi iubiţi, /: viteji ai lui Hristos. :/- de 3 ori - ) solia lui Hristos!
fă-i şi pe ei asemeni, de-ai lor nedespărţiţi.

O, Tată al răbdării, fii răbdător şi bun, Frumoasă e Lucrarea Frumoasă-i veşnicia

cu toţi acei pe care prea mari poveri se pun. la care-aţi fost chemaţi, în care-o să intraţi,
Măreşte-le puterea c â n d greul li-l măreşti, şi numele şi haina voi care pân-la capăt
nainte de răbdare necazul să-l sfârşeşti! şi steagul ce-l purtaţi, frumos o să luptaţi;
frumos să faceţi lucrul, Frumos în veci e Cerul
O, Tată al rugăciunii, ascultă-i Tu din Cer să strângeţi rod frumos, sfârşitului frumos,
pe cei ce ani, cu lacrimi, acelaşi har Ţi-I cer. acei ce nu fac astfel nebănuită slavă
Adună-i şi pe dânşii, cum ruga le-o aduni, nu-s vrednici de Hristos! v-aşteaptă la Hristos!
dă harul pentru care ceri ani de rugăciuni.

372 373
 Spre soarele-aceluiaşi steag,
320. O, suflet..
nălţăm o-nfrăţită privire,
şi slavei Aceluiaşi Drag
l-aducem unita jertfire!

Ce sfântă e lupta când ştim,

alături Fiinţa iubită,
părtaşi la răbdare să fim,
părtaşi şi-n răsplata-l slăvită!

Ce scumpă-i cântarea în doi,

ce rodincă-i slujba-n unire,
când arde c-o flacără-n noi,
aceeaşi cerească trăire!

O, suflet din sufletul meu,

răsad din aceeaşi credinţă,
prin foc ne-a unit Dumnezeu,
pe veci pentru-a Lui biruinţă!

par-te ne-ui ta-tă a su-fle tu lui meu!

O, suflet din sufletul meu,

fior din aceeaşi iubire,
calvarul aceluiaşi greu,
ne-a dat o-nfrăţită simţire!

Fii binecuvântată,
p ţ-
e în veci de Dumnezeu,
tu parte neuitată,
a sufletului meu!

în inima noastră, la fel,

aceeaşi dorinţă suspină,
Hristos mi te-a dat pentru El,
părtaşă la slujba-l divină!

374
 321. Nimeni Altui.
Nimeni altul decât Domnul,
n-a putut să dea scăpare,
Oastei Sale-n suferinţa
şi-n durerea ei cea mare.
Nimeni altul, nimeni altul,
nimeni altul n-a putut,
să ne fie,
în urgie,
Ref. steag şi sabie şi scut.
Nimeni altul,
numai Domnul,
nimeni altul n-a putut!
376
Când s-au năpustit vrăjmaşii,
plini de ură şi cruzime,
nici un loc de izbăvire,
pentru noi n-a fost la nime!
N-a fost nimeni să ne-asculte,
strigătele-ndurerate,
nici să apere dreptatea
pricinii nevinovate!
N-a fost nimenea să lupte,
pentru cei făr-apărare,
nici s-aline plâns fierbinte,
nici să lege răni amare!
Numai El a fost Acela,
numai Lui îi d ă m mărire,
numai Lui pentru deplina
şi slăvita-l izbăvire!
322. Ca faţa dragostei.
Ca faţa dragostei aprinse,
fă-mi Doamne inima din mine,
de-ar arde-n flăcări nemaistinse, |. ,
;
atunci aş s e m ă n a cu Tine! - bis j 1S
Ca faţa liniştei curate,
fă-mi Tu privirile senine,
de-ar străluci netulburate,
aşa aş s e m ă n a cu Tine.
Ca Adevărul sfânt şi tare,
fă-mi graiul şi-ndrăzneţ mi-l ţine,
înalt şi plin de-ncredinţare
atunci aş s e m ă n a cu Tine!
Fă-mi înţelegerea frumoasă,
ca faţa limpedei lumine,
pătrunzătoare şi duioasă,
atunci aş s e m ă n a cu Tine!
De-aş fi tăcut cum e răbdarea,
şi blând ca faţa păcii line,
nevinovat ca înfrânarea,
Isuse-aş s e m ă n a cu Tine!
•i 7
7
 323. Se-apropie Lumina... 324. Binecuvântaţi părinţii...
Text.T.D. Text: T.D.
Moderato Moderato

Bi-ne-cu-vân-tati pă-rin-tii, tot-dea-u-na pe pă-mânt, e po-va-ta

şi do-rin-ţa şi po-run-ca Ce-lui Sfânt! e po-va-ţa şi do-rin-ţa

şi po-rurvca Ce-lui Sfânt! Fe - ri - citi vor fi co-pi - ii ce pă-rin-tii

şi'i cins-tesc, fe - ri - citi vor fi pă-rin-ţii, ce co-pi - ii'n-Dom-nu'şi cresc!

Binecuvântaţi părinţii, Binecuvântaţi părinţii,

totdeauna pe pământ, chiar şi c â n d vă este greu,
e povaţa şi dorinţa căci oricând veţi face astfel,
Se-apropie lumina, o, nu te da învins, şi porunca Celui Sfânt! ascultaţi de Dumnezeu!
ai candela aprinsă şi mijlocul încins; - bis
se-apropie izbânda, o, nu cădea înfrânt, Fericiţi vor fi copiii Binecuvântaţi părinţii
tu porţi un nume mare şi-ai pus un legământ. - bis Ref. c
Părinţii şi-i cinstesc,
e
şi deplin să-i ajutaţi,
fericiţi vor fi părinţii, căci oricât de mult le-aţi face,
S-apropie cununa, mai luptă-te puţin, ce copiii-n Domnu-şi cresc! n-aţi plăti cât datoraţi!
c u r â n d vor trece norii şi-n veci va fi senin,
se-apropie Ajutorul, întâmpină-l în drum, Binecuvântaţi părinţii Binecuvântaţi părinţii,
v e g h e a z ă şi te roagă să nu cazi chiar acum! şi mereu să-i ascultaţi, chiar şi-atunci când nu mai sânt,
căci aşa veţi fi de-a pururi cu iubire şi cu lacrimi,
Se-apropie răsplata, lucrează mai cu spor, şi voi binecuvântaţi! nu uitaţi al lor mormânt!
se-apropie cununa, s-o porţi biruitor:
se-apropie Stăpânul, să-L poţi întâmpina,
ferice robul care va fi găsit aşa!

378
 325. Când simt.
C â n d simt că se apropie furtuna,
a - ce - la
şi v ă d în jurul meu norii grei,
la rugăciune-alerg eu totdeauna,
şi-atunci primesc din nou pacea ei!
C â n d simt că se apropie durerea,
şi v ă d că am să urc nou calvar,
în rugăciune-mi caut eu mângâierea,
şi sufletul mi-l simt plin de har!
C â n d simt că se apropie-o ispită,
şi văd în jur pândind alt păcat,
la rugăciune-alerg eu - şi-ntărită
mi-e inima în har neîncetat.
C â n d simt că se apropie plecarea,
şi v ă d că sunt în drum spre sfârşit,
în rugăciune-mi caut eu alinarea,
şi-atuncea pot s-aştept liniştit!
Fii binecuvântată rugăciune,
alin şi scut şi har luminos,
păstrează-ne mereu curaţi şi du-ne
prin moarte-nvredniciţi de Hristos!
380
326. Nu privi la suferinţa..
ca re, e de ea în vred - ni - cit!
Nu privi la suferinţa pentru Domnul cu-ntristare,
ea nu-i blestem, nici ruşine, ci e cinstea cea mai marei(bis)
Suferinţa pentru Domnul
, este harul strălucit,
Keîren
R
|
f e r j c j t g c e a c a r 6 |
e de ea învrednicit!
Suferinţa pentru Domnul, nu e noapte ci-i lumină,
nu e zbucium şi-apăsare, ci e linişte divină.
Suferinţa pentru Domnul nu-i cădere, ci-i nălţare,
nu e pierdere-n viaţă, ci-i câştigul cel mai mare!
Suferinţa pentru Domnul, nu e chin, ci-i mângâiere,
nu e plâns, ci-i cântec dulce, nu-i slăbie, ci-i putere!
Binecuvântaţi pe Domnul când sunteţi în încercare,
căci prin ea vă faceţi vrednici de răsplata viitoare!
Nu cârtiţi, nici nu vă plângeţi, ci-o răbdaţi cu bucurie,
căci ea trece, dar cununa vă rămâne pe vecie.
381
 327. Din cea mai adâncă.. 328. Frânge noaptea.

Din cea mai a d â n c ă noapte de-ntristare,

şi din ceasul cel mai greu şi-apăsător, Frânge noaptea asta
şi din cea mai neagră beznă de-ntristare, )^ de-apăsare plină
Te c h e m ă m o Doamne, /: vino-n ajutor!:/ }1
şi-adu Doamne-odată
peste noi lumină.
în această noapte-a groazei, Doamne-adu lumină, (bis)
Mai porniţi sunt astăzi ca oricând vrăjmaşii,
mai aprinsă-i ura şi cruzimea lor,
ca să nu ne piardă inima şi paşii, la-ne Doamne greul
Te c h e m ă m , o, Doamne vino-n ajutor! care ne doboară,
fă-ne drum prin bezna
care ne-nconjoară.
Ca un leu năpraznic, gata să sfâşie, Printre ziduri şi prin bezna care ne-nconjoară! (bis)
vine-n contra noastră cel asupritor,
ca să nu ne-nghită noaptea de urgie,
Te c h e m ă m , o, Doamne, vino-n ajutor! Sfarmă lanţul care
sufletul ni-l strânge,
toarnă alinare
peste răni cu sânge.
Peste arşiţa de lacrimi, peste răni cu sânge... (bis)

382 383
 329. Rugămu-ne Isuse...
Rugămu-ne Isuse, Păstorul îndurării,
noi turma Ta sfârşită, poporul obosit,
suntem sătui de-amara păşune a-ntristării,
o, vin, mai du-ne-odată în staulul dorit!
R u g ă m u - n e Isuse, Viteazul biruinţei,
noi oastea Ta sleită, poporul tău înfrânt,
suntem sătui de greul şi chinul suferinţei,
o, vino iar mai nalţă-i odată steagul sfânt!
R u g ă m u - n e Isuse, Episcopul iubirii,
Biserica-ncercată, poporul istovit,
sfârşeşte vremea jertfei şi adu-ne-al izbăvirii
şi-al bucuriei Praznic, atât de mult dorit!
384
330. Te rog, ia-mi Doamne.
Te rog, ia-mi Doamne amintirea,
păcatelorcândva trăite,
c-aceasta-mi duce-nchipuirea
şi-o-neacă-n ape otrăvite!
Şi-n fiecare clipă, o, Isuse,
spre Tine ia-mi a inimii dorinţi,
• să-Ţi fie-ntregi, cu dragoste supuse,
pe calea unei mari credinţi!
la-mi din a d â n c pornirea care
de lumea asta prea mă leagă,
să nu mai poată fi în stare
de lângă Tine să m-atragă!
Dorinţele străine ia-le
şi-n locul lordă-mi numai una,
mai drag ca cerul voiei Tale,
nimic să n-am pe totdeauna!
la-mi prietenii de-ndemnuri rele,
pornirea spre uşurătate,
şi tot ce dă vieţii mele,
î n d e m n străin de căi curate!
Şi-n locul tuturorŢi-aş cere
să-mi laşi doar singură iubirea,
dar care nici într-o durere,
să nu cunoască despărţirea
385
 331. la aminte Doamne... Plugul rugineşte,
harfele-s sfărmate,
săbiile-s frânte,
căile uitate;
plâng atât de dragi odată căile uitate!

Cât de mulţi fac răul,

ce puţini fac bine;
cât de mult e lucrul,
braţe ce puţine.
Şi Tu totuşi laşi legate braţele puţine!

Anii noştri zboară,

trupul se destramă,
viaţa ni se duce,
slujba Ta ne c h e a m ă .
mai adânc ca niciodată, slujba Ta ne c h e a m ă !

Ce măreţe gânduri,
ce dorinţi slăvite,
la aminte Doamne, ce lucrări şi toate-s
starea grea prin care doruri ne-mplinite;
cu-apăsare-n suflet, fericite şi frumoase doruri ne-mplinite!
trecem fiecare,
mai cu greu ca niciodată, trecem fiecare, (bis). la aminte Doamne,
lacrimile-amare,
Locul nostru-i neagră gândurile scumpe,
noapte fără lună, dorul de Lucrare;
gândurile-s biete
şi-mplineşte tot ce-Ţi cere dorul de Lucrare!
păsări în furtună;
obosite şi-aruncate păsări în furtună!
la aminte Doamne,
Duhul nostru-i zbucium, lunga noastră jale,
doru-i nerăbdare; c-aşteptăm răspunsul
rugăciunea noastră-i izbăviriiTale;
teamă şi-ntrebare; bucuria şi lumina izbăvirii Tale!
arzătoare şi-ndelungă teamă şi-ntrebare!

Nu mai vrei Tu oare

jertfele dorite,
rodul muncii noastre,
feţele iubite,
de nu-ntorci şi nu mai mângâi feţele iubite?

386
 332. Minunată-i noaptea sfântă... *)
333. Naintea Feţei Tale.

Minunată-i noaptea sfântă, Bucurie-i noaptea sfântă,

minunată,
sfânta pace înveşmânta
lumea toată.
Umple bucurii cereşti,
inimile o m e n e ş t i ,
noapte sfântă tu-nfrăţeşti,
lumea toată!
bucurie,
iadul cade, moartea-i frântă
pe vecie. Naintea Feţei Tale Doamne,
Profeţia s-a-mplinit, O, Duh al dragostaei aprinse,
plecând genunchii, ne-nchinăm,
mântuirea ne-a venit, de dragoste la toţi ni-e dor,
şi jertfa rugăciunii noastre, aprinde-o mare şi curată,
Ibis Sfânt Mesia fii slăvit,
din toată inima-Ţi nălţăm! în viaţa noastr-a tuturor!
pe vecie!

îndurare-i noaptea sfântă, Părinte Veşnic al Luminii, Ca izbăviţi de întuneric,

Nălţătoare-i noaptea sfântă,
nălţătoare, îndurare, c ă u t ă m Lumina şi-o dorim, de rătăciri şi dezbinări,
vin păstorii, îngeri cântă, cerul ne binecuvânta, ajută-ne din Cer primind-o, s-aducem rodul sfânt şi dulce,
ieslea-i soare! Haru-I mare. pământului s-o dăruim! al fericitei ascultări!
Steaua arde luminos, Inimile v ă gătiţi,
magii-nalţă pe Hristos, pe Mesia să-L primiţi, Isuse, Adevărul veşnic, C-a Ta e slava şi puterea,
Maica-i raze, ceru-i jos, să vă facă fericiţi, dorim să Te primim trăit, şi-mpărăţia pe deplin,
ieslea-i soare! Haru-I mare! ajută-ne u m b l â n d prin Tine, mărire Ţie Tatăl, Fiul
să Te purtăm desăvârşit! şi Sfântul Duh - în veci, Amin!
*) Eram întemniţat In Delta Dunării (colonia Grind), pentru Cuvântul Domnului, în iarna
anului 1960. Cu ocazia sărbătorii Naşterii Domnului, am scris pe un ciob de sticlă, uns cu
săpun, o melodie tip colind. T.Dorz, fiind împreună în acea baracă, i-a făcut un text. Un de­
ţinut însă ne-a pârât la comandant, care ne-a dus în poartă, la biroul lui şi,cu ciobul în mâ­
nă ne-a ameninţat că ne intentează un nou proces. Dar ciobul, umblând cu el, s-a şters şi
n-a mai avut corp delict. Totuşi ne-a pedepsit cu cinci zile de izolare (o cămăruţă umedă,
în care primeam la trei zile mâncare, in acea cămăruţă am compus altă melodie şi T.Dorz
alt text, zgâriind cu un beţigaş pe pământ cântarea, pe care am învăţat-o. Este vorba des­
pre cântarea de mai sus.
Slăvit să fie Domnul!

388
389
 334. O inimă de bunătate plină... 335. Acolo.
Text.T.D.
Moderato ^

O i - ni-mă de bu-nâ-ta- te pii- nă, îţi cer, o, Doam-ne'a-şa cum Tu mi'o cei,

O inimă de bunătate plină, Acolo de unde cei duşi, am venit, Acolo se-ngroapă deşartele-averi,
îţi cer, o, Doamne, - a ş a cum Tu mi-o cei, nu-i lună, nici stele, nici soare, cu scrumul trăirii deşarte,
sfârşindu-şi toate luptele, senină, dar nu-i loc să-L vezi pe Hristos mai slăvit darsufletul strânge din chin şi dureri,
să nu-şi sfârşească bunătatea ei. mai viu, mai puternic, mai mare! comori care trec peste moarte!

Acolo-n cuptorul ce a r d e î n c i n s , De-acolov-aducem cu chip strălucit,

Te rog, o, Doamne Sfânt să-mi dai,
pier umbre şi visuri şi feţe, minuni şi-adevăr şi cântare,
o inimă cum Tu mi-o vrei,
R e f

dar sufletul gustă din Cerul atins, şi calea aflată şi preţul plătit,
c-aşa o inimă doresc, şi harul reîntors în Lucrare!
cum Tu doreşti să-Ţi dăruiesc! divinul trăirii măreţe!

Acolo-n căinţa şi-n plânsul amar, H ristos să vă facă mai treji să păstraţi,
O inimă de-a Ta iubire plină, mor patimi, dorinţi şi păcate, frumseţea Lucrării curate,
îmi vreau, o, Doamne, - a ş a cum Tu mi-o vrei, darsufletul iesedin marea de jar, nicicând să nu strice iubirea-ntre fraţi,
iubind pe toţi, nicicând iubiri cu vină, ca faţa luminii curate! vânzări, dezbinări, şi păcate!
să nu-i păteze curăţia ei!
Hristos să v-ajute, mai sus să ţineţi,
O inimă de Tine Doamne plină, Lumina soliei primite,
doresc să-Ţi dau, oricând doreşti s-o iei, s-ajungeţi la harul eternei vieţi,
ca-n Cerul primăverii ce-o să vină, urmaţi de mulţimi nesfârşite!
s-aşezi cu drag pe veci frumseţea ei!

390 391
 336. Har şi pace ţie. 337. Seara-n linişte coboară...
3 loan 2

Seara-n linişte coboară,

ziua-n linişte-o sfârşim,
la un loc cu toţii iară,
Sfinte Tată-Ţi m u l ţ u m i m !

Mulţumim, mulţumim,
R e
* - Sfinte Tată-Ţi m u l ţ u m i m !
Har şi pace ţie, har şi pace ţie, har şi pace ţie,
Tu ne-ai dat puterea toată,
azi şi-n veşnicie, har şi pace ţie.
munca noastră s-o-mplinim,
pentru mila Ta bogată,
Sfinte Tată-Ţi m u l ţ u m i m !
De la Dumnezeu şi Tatăl
Domnului Hristos Isus, Ne-ai făcut cu-ndestulare,
Fiul S ă u în Adevărul pâinea zilei s-o primim,
şi-n Iubirea cea de Sus! pentru grija-Ţi iubitoare,
îţi doresc în toate-a tale, Sfinte Tată-Ţi m u l ţ u m i m !
Numai bine şi folos,
să-ţi sporească sănătatea, Somn cu pace, noapte bună,
ca şi sufletul frumos! de ia Tine noi dorim,
şi-nc-odată împreună,
Sfinte Tată-Ţi m u l ţ u m i m !
( Se repetă " Har şi pace ţie...")

392 393
 338. Cântare de izbândă Cântaţi-I voi adâncuri, căci El v-a dezlegat,
pătrunse de lumină: Hristos a înviat!
Hristos a înviat, Hristos a înviat,
pătrunse de lumină, Hristos a înviat!

Cântaţi pe al Măririi Stăpân şi împărat,

Cel viu, învie astăzi: Hristos a înviat!
Hristos a înviat, Hristos a înviat,
Cel viu învie astăzi: Hristos a înviat!

Cântaţi puteri şi veacuri, căci Cel adevărat,

în veci Nemuritorul: Hristos a înviat!
Hristos a înviat, Hristos a înviat,
în veci Nemuritorul: Hristos a înviat!

Cântare de izbândă în lume-a răsunat,

Biruitorul morţii, Hristos a înviat!
Hristos a înviat, Hristos a înviat,
Biruitorul morţii, Hristos a înviat!

Cântaţi popoare-a lumii, căci Cel ce v-a iertat,

plătindu-vă păcatul, Hristos a înviat!
Hristos a înviat, Hristos a înviat,
plătindu-vă păcatul, Hristos a înviat!

Cântaţi-I lumi şi ceruri, căci Cel ce v-a creat,

biruitor Se-ntoarce: Hristos a înviat!
Hristos a înviat, Hristos a înviat,
biruitor se-ntoarce: Hristos a înviat!

394
 340. Ce liniştiţi sunt paşii Tăi.
339. La hotar de an trecut.

Ce liniştiţi sunt paşii Tăi, Ca-nfiorările ce vin,

La hotar de an trecut, Am lăsat prin nopţi de chin,
spre mine c â n d coboară, pe struna inspirată,
sufletul opreşte, soare şi morminte,
Ref. şi pe-a iubirii mii de c ă i , ca somnul ce coboară lin,
peste drumul petrecut, urme celor care vin
peste veci nainte. fiinţa mi-o-nfăşoară! pe frunza legănată.
înapoi priveşte.
Câte taine, câte stări, Am lăsat pe drum de jar,
fericit trăite, sânge şi izvoare, Ca izvorârea din afund Ce liniştiţi sunt paşii Tăi,
câte binecuvântări, mărturii de cânt şi har, a stropilor spre unde, în mine când coboară,
zilnic înnoite! vremii viitoare! ca glasul dorului profund, ca a iubirii mii de c ă i ,
c â n d inima-l ascunde, spre-a inimii c o m o a r ă !
Câte lacrimi şi căinţi, Dumnezeule slăvit,
urmelor lăsate, inima se-nchină, Ca plânsul zilei umezind, Ca mersul stelelor pe cer,
câte jertfe şi dorinţi, fă din tot ce Ţi-am jertfit, pe geana ierbii sara, ca răsăritul lunii,
dragostei curate. cale de lumină. ca apa ochilor privind, ca luntrea gândului năier,
Ce nălţări şi ce căderi, Fă Lucrarea Ta de har, înduioşaţi comoara, pe apa rugăciunii...
ne-au uimit privirea, oaste nesfârşită,
ce comori şi ce dureri, peste ultimul hotar,
umplu amintirea! s-o vedem slăvită!

397
396
341. Doamne, Tu-n necazuri.
Doamne, Tu-n necazuri lângă noi rămâi,
chinurile noastre, Tu le-nduri întâi;
ele mai nainte trec prin m â n a Ta,
şi nu-ngădui numai cât putem răbda!
Lacrimile noastre numărate sânt,
Tu masori povara duhului înfrânt.
Tu porţi m â n a care taie-n rana grea,
şi nu-ngădui numai cât putem răbda!
Zilele-ncercării Tu le-ai mărginit,
mărginită-i jalea celui asuprit.
Mărginit e răul şi puterea sa,
şi nu-ngădui numai cât putem răbda!
Doamne, Tu-n necazuri fii cu toţi ai T ă i ,
să nu meargă singuri pe-a durerii căi.
Curăţeşte totul Tu, cu mâna Ta
să nu-ngădui numai cât pot ei răbda.
342. Dac-ar fi...
Text.T.D.
Dac-ar fi să iau Isuse,
viaţa iar de la-nceput,
tot cu Tine mi-aş trăi-o,
dar mai altfel ca-ntrecut.
Mi-aş trăi mai viu credinţa,
mai aprins, mai neclintit,
orice duh de rătăcire,
osândindu-l mai grăbit!
Aş nălţa şi mai puternic,
al nădejdii steag curat,
mai senin mai plin de pace,
lupta vieţii s-o străbat!
Mi-aş păzi mai mult ca ochii,
dragostea pân-la mormânt,
ca nimic să nu-i păteze,
numele şi chipu-i sfânt.
Aş iubi mai mult Lucrarea,
aş căuta mai mult pr fraţi,
bis iar Cuvântul Cărţii sfinte,
l-aş sorbi mai cu nesaţ!
N-aş ieşi din ascultarea
dragostei frăţeşti nicicând,
mai cu spor mi-aş face lucrul,
sufletul mi-ar fi mai blând!
M-aş sili mai mulţi la Tine,
şi mai dulce să-i atrag,
frumuseţea casei Tale,
aş căuta-o ma i cu drag!
Mi-aş urma tot drumul vieţii,
mai curat mai luminos,
o, abia atunci sfârşitul
mi-ar fi vrednic şi frumos!
399
 343. Cum marea... 344. împrăştie frumuseţea cântărilor...
Text.T.D.
Moderato

î m - p r ă ş - t i - e frum-se-ţea cân - tă - ri-lor I-sus, cum s o a - r e - l e Iu-

mi - na pe'n - tin-derifăr' a - pus, căci s u - f l e - t u l ce cân-tă în

veci e mai fru - mos, cân - ta - rea Iu-mi nan-din" îl -fa - ce Iu - mi -

Cum marea-şi aduce spre ţărmul dorit, Cum stupul de munte şi-adună trudit, nos! cân - ta - rea Iu - mi - nân- dul îl fa - ce Iu - mi - nos1
adâncul suspinelorgrele, din stâncă dulceaţa-n inele,
Ţ i - a d u c d i n s t r ă f u n d u r i Isuse iubit, Ţi-am strâns din durere Isuse iubit,
fiorul cântărilor mele! nectarul cântărilor mele.
împrăştie frumuseţea cântărilor Isus,
cum soarele lumina pe-ntinderi făr-apus;
Cum vântul aduce din drum nesfârşit, Şi-n ceasul răpirii înalt şi slăvit,
căci sufletul ce cântă mereu e mai frumos,
spre munte parfum de vâlcele, iubirea-Ţi încheagă din ele, cântarea luminându-l îl face luminos! (bis)
Ţ i - a d u c de prin lupte Isuse iubit, f r u m o a s ă ca Tine, Isuse iubit,
mireasma cântărilor mele! cununa cântărilor mele! împrăştie fiorul puternicei cântări,
cum tunetul îşi poartă cutremurul prin zări.
Când sufletul cântă arzând strălucit, Căci sufletul ce cântă răzbeşte neînfrânt,
Cum crinul şi-aduce din noapte smerit, cântarea-i tinereţe, putere şi avânt!
spre soare, potirul cu stele, Ţi-aduce-n sclipiri de mărgele,
Ţi-aduc de prin bezne Isuse iubit, divina-i p o d o a b ă , Isuse iubit, împrăştie-armonia cântărilor deplin,
lumina cântărilor mele! frumseţea cântărilor mele! cum vântul poartă-n larguri miresmele de crin;
căci unde e cântare, acolo-i duhul blând,
Sărută-I şi-ascultă că-Ţi dă fericit, şi pace şi-armonie şi dragoste oricând.
în starea şi-n clipele-acele,
împrăştie cântarea cântărilor Isus,
suprema-i iubire,Isuse iubit, să-nvălui lumea-ntreagă în harul ei de Sus;
cântarea cântărilor mele! s-aduci prin ea cântarea pe pământ,
căci fericire-i numai în dragoste şi cânt!

împrăştie mireasma cereştilor cântări,

cum vânturile poartă parfumuri peste zări,
căci unde-aduci cântarea, faci sufletul mai blând
şi-acolo faci iubirii şi păcii loc curând.

400 401
 345. Cum cântăreţii. 346. Hristos a înviat din morţi... (2 )

Cum cântăreţii-n stare-adâncă, Hristos a înviat din morţi, Şi celor din mormânturi jos,
sfârşind pun mâinile uşor, Hristos a înviat! Hristos a înviat!
pe corzile ce sună încă, \ Deschise-s iar a vieţii porţi, Răsare soare luminos,
să stingă lin vibrarea lor, } D 1 S
Hristos a înviat! Hristos a înviat!

Şi-n timp ce harfa odihneşte Viaţă dăruindu-le,

sub mâna celui ce-a cântat,
A înviat, a înviat, Hristos a înviat, Hristos a înviat!
ecoul jertfei ei pluteşte,
tot mai frumos şi-ndepărtat, adevărat, adevărat, Hristos a înviat! Scripturile-mplinindu-le,
Hristos a înviat!
Tot astfel, o Isuse-mi c u r m ă
a inimii vibrare lin, Cu moartea pre moarte călcând, C â n t ă m spre slava Tatălui,
când în acordul cel din urmă Hristos a înviat! Hristos a înviat!
cântarea-i vei sfârşi deplin. Păcatul tuturor iertând, Mărire învierii Lui,
Hristos a înviat! Hristos a înviat!
Şi cât sub mâna Ta duioasă
vei odihni a ei vibrări,
Tu du-i cântarea mai frumoasă,
din veac î n veac, din zări în zări!

Şi-n clipa învierii-adie-i

fiorul dragostei trezit,
să-Ţi cânte-n corul veşniciei
divinul cânt desăvârşit!

402 403
 Ajută-I pe-acela cu suflet legat,
347. O, Doamne, ai milă de toţi... ce ascunse păcate-ar mai ţine,
căci cel care Tu nu-l desparţi de păcat,
păcatu-l desparte de Tine!

Ajută-I pe-acel ce plecând lasă tot,

pe veci să se rupă de toate,
să n-ajungă stâlp ca femeia lui Lot,
privind blestemata cetate!

Ajută-I pe-acel ce-a ajuns la altar,

şi nu-i pregătit de junghiere,
să nu-l prindă frica de-al morţii hotar,
pierind la un pas de-nviere!

Ajută-i pe toţi c â n d e clipa cea grea,

să biruie tot ce-i mai leagă,
ca dând lumea-ntreagă pe dragostea Ta,
să-Ţi afle-a Ta dragoste-ntreagă!
O, Doamne, ai milă de toţi care-i chemi,
să vină pe urmele Tale,
ajută-i în lupta din grele vremi,
nimic să nu-i frângă pe cale!

Ajută-I pe acel care-n urm-a lăsat

prea mari prietenii sau păcate,
să nu-l mai întoarcă din drumul curat,
dorinţa spre cele lăsate!

Ajută-I pe cel ce-a lăsat pe pământ

iubiri prea adânci şi prea grele,
să nu-Ţi lase calea cu duhul înfrânt,
şi inima-ntoarsă spre ele.

Ajută-I pe-acel ce-a lăsat multe-averi,

şi scapă-l din orice robie,
ca liber de-a lumii deşarte poveri,
să-Ţi poată urma numai Ţ i e !

404
 348. La muncă. 349. Supărarea bunătăţii

La m u n c ă , la m u n c ă voioşi să pornim,
cu pluguri, cu sape şi coase,
în rugă şi-n cântec muncind pregătim,
ogorul rodirii frumoase!

La muncă, la muncă voioşi, Supărarea bunătăţii

p f
e pornim şi sfârşim credincioşi, e ca ploaia cea de vară,
vom strânge cântând la cules, iute vine, %
rod bun şi bogat şi ales! iute trece, Uis
şi pe urmă-i soare iară. )
Uniţi şi-nfrăţiţi de-o credinţă, muncind
cu braţe şi inimi voioase,
Supărarea urii însă
vedea-vom mai grabnic şi dulce-nflorind,
s ă m â n ţ a rodirii frumoase! e ca ploaia toamnei: rece.
Vine-ncent, ,
Pe ploi, prin furtuni, pe călduri sau zăpezi, dar când se lasă, L i s

muncind cu priviri luminoase, până-ngheaţă nu mai trece, j

vom strânge din c â m p , de prin vii sau livezi,
belşugul rodirii frumoae! Voi fiţi fiii bunătăţii,
s-aveţi dragoste-mpreună,
O, Tată din Cer Te rugăm să ne dai, şi peste mânia voastră Uj s

ani buni, plini de roade m ă n o a s e , soarele să nu apună! )

ca toţi să-Ţi aducem în fapte şi-n grai,
prinosul rodirii frumoase!

406 407
 350. E zi de sărbătoare.. 351. Cântaţi.

E zi de sărbătoare , E ziua izbăvirii,

scăldată-n rai de soare,
şi lin mai lin,
splendori de crin,
cireşul risipeşte,
din tril în tril,
un imn febril,
grădina ciripeşte!
a omului şi-a firii,
şi cresc, tot cresc, Cântaţi, cântaţi cu toată bucuria,
şi înfloresc,
acesta este-adevăratul har,
vieţi de ceruri pline,
iubind, iubind, să suferiţi ca El şi pân-la capăt,
biruitori sui-veţi pe calvar!
azi toate prind,
a s e m ă n a cu Tine.

E ziua biruinţei, E ziua înălţării, Cântaţi mereu căci lacrimile multe,

şi moartea suferinţei, daţi zbor înalt cântării, pe care-aici le semănaţi plângând,
vin, vin vibrând, suim, suim, sunt snopii grei de roade-mbelşugate,
şi val şi vânt, în salt sublim, pe care îi veţi secera-n c u r â n d !
dau lumilor de ştire, cu inimile noastre,
e-nvins, e-nvins, sonor, sonor,
al morţii-ntins, zoresc în zbor,
popoarele de astre! O, fraţilor iubiţi să nu vă temeţi,
prin viaţă şi iubire! mai tari, mai hotărâţi în legământ,
E zi de sărbătoare, a voastră este suferinţa astăzi,
p ă m â n t şi Cer şi soare, al vostru fi-va m â i n e cerul sfânt!
şi timpu-nving,
şi spaţiu-l sting,
şi în veşnică lumină,
cântând, strigând,
nou nume-având
Isuse, Ţi-se-nchină!

408 409
 352. Ajută-mă Isuse... 353. Noi am rămas..
Text.I.V.
Andante

Ajută-mă Isuse, C â n d nimeni nu mai poate,

în viaţă cât trăiesc, să-mi vină-n ajutor,
să am deplin lumina | b i s rămâi doar Tu cu mine,
al meu Mântuitor! Noi am rămas urcând spre culme, C u n o a ş t e - v o m din mii de buze
şi chipul T ă u ceresc! )
calvarul şi mai greu de-acum, pe-a fratelui ce ne-a scuipat,
când voi vă-ntoarceţi în "cetate", din mii de cuie vom cunoaşte
în ziua de-ncercare, Şi-n sfânta părtăşie, când mâna "fratelui" a dat.
şi singuri ne-aţi lăsat în drum!
cu suferinţa grea, prin rugăciune strâns,
să-mi dai credinţă tare cu toţi aceia care De acum amestecaţi în ceata Şi vom întoarce-n altă parte
şi har să trec prin ea! răbdat-am şi am plâns! pţ f
e de cărturari şi farisei, obrazu-nsângerat şi stâns,
veţi cere răstignirea noastră, vom înghiţi în noi durerea
Cu inima curată, Iar dragostea fierbinte, ne veţi lovi şi voi cu ei! ...şi nu ne veţi vedea c-am plâns!
cu duhul liniştit, să-mi fie căpătâi,
şi cu nădejdea-ntreagă aici şi-n veşnicie, Nu vă putem urma cărarea Dar când vom fi întinşi pe cruce
de Tine alipit! Isuse Tu-mi rămâi! pe care v-aţi întors-napoi, de voi pe care v-am iubit,
deşi ne-aţi dus atâtea lacrimi, va-ncepe veşnicia noastră
şi-atâtea amintiri cu voi... căci ceasul vostru s-a sfârşit.

Simţi-vom de sub greul crucii, Suim! Şi grea e crucea-n spate.

când biciuiţi vom fi cumplit, R ă b d ă m ! Şi geme plânsu-n noi,
şi şti-vom dintre mii de bice ne doare despărţirea voastră,
că-i frate cel ce ne-a lovit! dar nu ne-ntoarcem înapoi 1

410 411
 354. Al Tău Nume.. 355. O, creşte-mi iubirea...
Text: T.D. din "Cântările Apocalipsei"pag.78.

Al T ă u Nume nu-i "Mesia",

O, creşte-mi iubirea O, creşte-mi iubirea,
nici "Isus", nici "Domn Ceresc",
nici un altul - orişicare în inima mea, Iubite Isus,
ar fi-n graiul omenesc. Isuse, Isuse, în starea şi-n locul
mereu Te-oi ruga. în care m-ai pus;
Eu Ţi-am dat un nume, numai îmi umple cu dorul să port pretutindeni
ca să pot cumva vorbi, pe care-L aştept, belşugu-i de har,
>bis
despre Tine care altfel, şi ochii şi glasul, şi-a ei revărsare
n-am ştiut cum Te numi. şi inima-n piept. să n-aibă hotar!

Al T ă u Nume-i însă altfel, O, creşte-mi iubirea, O, creşte-mi iubirea

într-un fel în care nu-s,
poate nici în cer, cuvinte
ca să poată-aşa fi spus.
Eu cu graiul, cu condeiul,
sau cu mintea ce-aş avea,
al T ă u Nume a-L cuprinde
niciodată n-oi putea.
Isuse iubit, cu focu-i sfinţit,
să fiu de-a ei haruri şi chiar de m-ar arde,
deplin copleşit; să fiu mistuit.
să-mi crească în suflet F l ă m â n d de iubire,
cu val după val, mereu Te-aş ruga:
ca râul ce creşte o, creşte iubirea
de dă peste mal! în inima mea!

Numai inima, în clipe

de extaz, de har, de rai,
bănuieşte, doar frumseţea
Numelui pe care-L ai!...

412 413

356. Psalmul 91.
1. Cel ce stă sub ocrotirea
Celui Prea înalt de Sus
şi se odihneşte-n umbra
Celui Tare de nespus
2. Zice pururi despre Domnul:
El e Cetăţuia mea
Dumnezeul meu în care
mă încred şi voi scăpa...(bis)
3. El te scapă, da, din laţul
vânătorului întins
şi de ciumă-atunci când lumea
pustiirea a cuprins.
4 El te-acopere sub aripi
de-a Lui pene vei fi-ascuns,
căci a Lui credincioşie
este scut de nepătruns.(bis)
414
5. Nu te teme nici de groaza
din a nopţii negre vremi
şi nici de săgeata zilei
tu nicicând să nu te temi.
6. Nici de ciuma-ntunecimii
nu te teme, n-ai să cazi,
nu te teme de molima
care bântuie-n amiaz;(bis)
7. Mii să cadă lângă tine
zeci de mii de-a dreapta ta
dar de tine, nu te teme
nu se va apropia.
8. Doar vei sta...şi cât privi-vei
împrejur, cu ochii tăi
vei vedea nenorocirea
şi răsplata celor răi.(bis)
9 . Fiindcă tu zici: Domnul este
locul meu adăpostit
şi din Cel Prea înalt făcut-ai
Tumul t ă u nebiruit.
10. De aceea niciodată
nenoroc nu vei avea
de-al tău cort nicicând urgia
nu se va apropia.(bis)
11. Căci la îngerii puternici
Domnul le va porunci
şi-n a tale căi în toate
pururi ei te vor păzi.
12. Ei te vor purta cu grijă
pe-a lor sfinte mâini cereşti
ca piciorul de vreo piatră
nicidecum să nu-ţi loveşti.(bis)
13. Peste leii tari vei trece
' pe năpârci tu vei călca
puii leilor şi şerpii
biruiţi, vor rămânea!
14. "Mă iubeşte - zice Domnul -
de aceea-l voi scăpa,
ocroti-l-voi căci cunoaşte
Numele şi slava Mea!"(bis)
15. "Voi răspunde totdeauna
când mă va chema grăbit,
să-l ajut în strâmtorare
şi să-l fac nebiruit.
16 Da-i-voi izbăviri şi slavă
cu ani lungi l-oi sătura
şi-i voi arăta să vadă
sfântă mântuirea Mea!"(bis)
 357. Când Te-ai coborât...
C â n d Te-ai coborât, Isuse,
din cereasca-mpărăţie,
Te-a primit pe lume numai
un bordei într-o câmpie.
Cât ai fost apoi în lume,
ca să chemi la mântuire,
doar bordeiele s ă r a c e
Te primiră cu iubire.
Dar Te-ai dus Isuse, Doamne,
stă bordeiul trist şi rece,
de-atunci nimeni cu iubire
n-a fost pragul a-i mai trece.
O, Isuse-acum când iarăşi
ne-aduci zorii bucuriei,
aminteşte-Ţi cu-ndurare,
de bordeiele câmpiei.
Cercetează-le.. .'ncălzeşte
cu lumina Ta pustia,
că nu-i unul, ci e plină
de bordeie azi c â m p i a .
416
358. O, atunci, Isuse-n templu
O, atunci, Isuse-n templu,
bucurie îngerească
avu Simeon, bătrânul,
c-a ajuns să Te c u n o a s c ă !
bis
Căci ceruse să nu moară
până-Ţi va vedea venirea,
Soare veşnic al iubirii,
care-aduce mântuirea!
După ce Te cunoscuse,
liniştit putea să moară,
liniştită-i numai moartea
celor care Te aflară!
Fă şi azi, ca toţi s-aştepte
cu-aşa dor spre a Te naşte,
fă ca nimeni să nu moară,
până nu Te va cunoaşte!
417
 359. Atuncea când am fost căzut
Atuncea c â n d am fost căzut
în mâini de sânge pline,
atâţia oameni au trecut )
şirag, pe lângă mine! J Cel Slăvit de noi e Unul
Ce mulţi cu jale m-au privit
căzut acolo-n cale,
dar vai, nici unul n-a venit
din tină să mă scoale!
Nici unul nu s-a-nduioşat
să-mi şteargă plânsu-n gene,
Tu singur Te-ai apropiat,
Isus, Samaritene!
A-mele răni adânci le-ai uns,
durerea să se-aline,
iar eu la pieptul T ă u ascuns,
plângeam: "Rămâi cu mine!"
418
360. Cel Slăvit de noi
Ne-nceput şi Nesfârşit,
El fiind prin Sine însuşi,
din El toate s-au zidit!
Glasul Lui e Adevărul,
Dragostea e voia Sa,
Ref. cu puterea şi dreptate
ţine lumea cât e ea!
Pretutindeni totdeauna
ştie şi pătrunde tot,
a-Lui slugi n e n u m ă r a t e
toate v ă d şi toate pot!
Locul Lui e strălucirea,
veşnice-s a Lui lucrări,
înaintea Feţei Sale
sunt eterne desfătări!
Cel Slăvit de noi e Unul,
numai Lui să ne-nchinăm,
cu credinţa-ntregii inimi,
slavă veşnică-l cântăm!
419
 361. Laudă Ţie, Sfârşitu-ncercării

CUPRINSUL

Titlul Nr. cântării

A
Acesta-i adevărul 221
Acolo 335
Laudă Ţie, Sfârşitu-ncercării,
Acopere-mă-n har 90
laudă Ţie, Etern Dumnezeu!
A d â n c dorim 236
Tu ai cântarul sfinţit al durerii, ) b i s
Adeseori 297
nu laşi zdrobită răbdarea sub greu! I Adevăr 46
Adevărul înviază 113
Adevăr şi Har 59
Laudă Ţie, Adâncă-ndurare, Adu-ne-al izbăvirii har. 270
laudă Ţie, Izvorul de Har! Adu-ţi aminte 80
Harul ne-a fost adăpostul de soare, Ai noştri noi nu mai suntem 72
temniţa s u m b r ă ne-a fost un altar! Ai pătimit cumplit, Isuse 269
Ajută-mă, Isuse 35
Ajută-ne să Te iubim 279
Laudă Ţie, Salvare deplină, Al T ă u Nume 354
laudă Ţie, Părinte Slăvit! A mea iubire 61
Tu ne ridici totdeauna-n lumină, Aprinde-mi Tu viaţa 73
noaptea ne-o schimbi într-un alb Răsărit! Arătarea Lui 213
A r m o n i z e a z ă - m i Tu, Isuse 131
A sosit 280
Laudă Ţie, Ocean de iubire, Atâta har 144
laudă Ţie, o, Tată Divin! Atuncea c â n d am fost căzut 359
Sfântă-nchinare, şi-n veci mulţumire, Atunci c â n d Te-am aflat 278
astăzi Ţi-aducem ca jertfă! Amin! Azi, Daniela, fiica mea 69
Azi, ziua dăruită ţie 44

420 421
 Titlul Nr.cântării Titlul Nr.cântării
B Cel Slăvit de noi 360
Ce pot să spună despre tine 201
Betanie 126 Cer senin 12
Binecuvântaţi părinţii 324 Chemarea Harului 160
Biruieşte-mi fiinţa 263 Chiar cei aleşi 234
Biruitor 100 Chiar dac-ai fi 277
Biserică! 98 Cine-ar putea 242
Bucuria păcii 1 Ciocârlii zglobii 259
Bucuria Ta 57 Comoara Harului 54
Credinţa Adevărului 117
Credinţa mea 27
Crucea-i ascultarea 315
c Cu amfora inimii 219
Cu cheia credinţei 266
Ca faţa dragostei 322
Cu haina iubirii 225
Ca piatră vie 1 6 5

Cu harul 67
Ca un ascuns mărgăritar 299
Cu harul credinţei 63
C â n d bezna 75
Cu încredere deplină 143
C â n d gânduri negre 285
Cum cântăreţii 345
Când m-apasă întristarea 208
Cum Isuse 174
C â n d ne-ai lăsat porunca milei 304
Cum marea 343
C â n d pe-a lumii drumuri 7
Cum soarele 125
C â n d simt 325
Cum stropul 220
C â n d spre mine năvalnic 79
Cu ochii tăi de cer....- 206
C â n d Te-ai coborât 357
Cu răni şi spini 119
C â n d teama de ziua de mâine 137
Cu resemnare 224
C â n d treci 1 8 6

Cuvântul T ă u 36
C â n d trec prin ape 307
Când vin! 235
Cântarea Harului 5 5
D
Cântare de izbândă 338
Cântaţi 351 Dac-ar fi 342
Cântă, o, suflete 22 Dacă Tu 109
Ce-adânc mă mângâi 287 Dacă vrei 159
Ce adevăr! 121 Dă-mi harul credinţei 192
Ce bogat este Harul 89 De-ai străbate 209
Ce cânt frumos 128 De-aş fii târât 167
Ce drag îmi eşti 115 De ce-s fără putere 244
Ce dulce-i povara iubirii 210 De la Tine-am învăţat 205
Ce dulce-i trăirea cu Tine 203 De nu ştii..... 142
Ce fericit mă simt, Isuse 60 Deschide gura de m o r m â n t 175
Ce frumoasă-i mântuirea 199 De ziua-aceasta îţi doresc 10
Ce har 47 De ziua ta 65
Ce liniştiţi sunt paşii Tăi 340

422 423
 Titlul Nr.cântării

Frânge noaptea 328

8 Frumoasă dragoste dintâi 272
191 Frumos e viitorul 319
39
El 127
runşi 43 H
ne 134 Hai, somn uşor 310
mai nainte 13 Har, numai har 53
frie-mi ştii viaţa 84 Har şi binecuvântări 21
Doamne-n harul T ă u 108 Har şi lumină 300
Doamne , Tu mă vezi 257 Har şi pace ţie 336
Doamne, Tu-n necazuri 341 Harul şi-Adevărul 49
Doi ochi senini 314 Harul T ă u 254
Doresc a Tale daruri 11 Harul vieţii 101
Doresc cu Tine să rămân 37 Hristos a înviat 28
Doresc să pot să-Ţi c â n t , Isuse 193 Hristos a înviat din morţi (1) 29
Două stânci 149 Hristos a înviat din morţi (2) 346
Dreptate 240 Hristos ne-a adus 286
Dumnezeul îndurării 164
Dumnezeul meu 6
Dumnezeul milei 146 I
Dumnezeu ne v e g h e a z ă 32
la aminte, Doamne 331
Isuse - A d e v ă r u l , 87
Isuse, c â n d Tu ai murit 91
E Isuse-Credinţa 147
E noapte 243 Isuse eşti cu mine 264
Eşti tu binecuvântare 139 Isuse-ntruparea Harului 212
Eu nu pot vorbi iscusit 94 Isuse - Păstorul 185
Eu nu ştiu, Doamne 291 Isuse, să fiu după inima Ta 107
E zi de sărbătoare 350 Isuse, Te rugăm 261
Isuse, trezeşte-Ţi urmaşii 202
Isus, Izvor de mângâiere 133
Isus, Te iubesc 16
F Isus, Tu singur 86
Iubirea-mi fierbinte 211
Faţa Ta Isuse, când se va ivi 294
Iubirea Ta 110
Faţa Ta Isuse, Soare fericit 295
Iubire din ceruri 151
Fă-mă Tu folositor 196
Iubire, iubire 23
Fă-mi cântecul 195
Iubire, Tu-mi eşti mântuire 48
Fereastra vieţii 222
Izvorul meu 92
Fericirea mea 256
Fericit în veci e omul 258
Focul dragostei 262

425
424
 Titlul Nr.cântării Titlul Nr.cântării

î M
împărăţia Păcii Tale sfinte 136 Mai alb ca neaua 267
împărăţia Ta divină 104 Mă poartă-n carul T ă u 78
împrăştie frumseţea cântărilor 344 Mărit biruitor 305
îndreaptă-mi inima 289 Mărit fii Tu 296
îndreaptă-mi privirea 76 Mi-e dor de căminul iubirii 154
Îndură-Te , o, Doamne 288 Minunată-i noaptea sfântă 332
în Faţa Ta 135 Mântuire, mântuire 177
în fiecare zi 241 Mântuire plină 237
înger alb 9 5
Mântuitorul vieţii 124
în m â n a Ta 38 Multe căi 62
înnoieşte-mi credinţa 105
în temple 178
în Tine mă ascund, Isuse 50 N
învaţă-mă s-ascult Cuvântul 99 Naintea Feţei Tale 333
în veci noi n-am vedea 309 Nani, nani.. 311
Neam de Dumnezeu 200
J Nedespărţitul meu Prieten 303
Nimeni Altul 321
Jertfa Domnului 138
Noi am rămas 353
Noi suntem 274
Noi suntem martori 283
L Nu e greu : 238
Nu-i jertfă prea mare 207
La adăpostul Sângelui 227 Numai o vorbă 247
La cine să ne ducem 148 Numai Tu 182
La frângerea pâinii 230 Numele T ă u 275
La hotar de an trecut 339 Nu numai să vorbesc 9
La muncă 348 Nu pentru pâine 141
La nunta cea din Cana 71 Nu poţi cumpăra cu bani 218
Laudă Ţie, Sfârşitu-ncercării 361 Nu poţi opri 231
Lăudaţi, copii 301 Nu poţi să şti ce-i învierea 214
Lăudaţi-L pe Domnul 157 Nu privi la suferinţa 326
Legământul cu Domnul 161 Nu te frământa 216
Lespezi grele 249 Nu uita 233
Luaţi toată armătura 152
Lucrarea Harului 51 O
Lumina care este-n mine 184 O, Adevărule 14
Lumina sfântă 19 Oastea Domnului 103
Lumina Ta 17 O, atunci Isuse-n templu 358
Luminat de-Adevăr 33 O, Ceresc şi Bun Părinte 273
Ochii T ă i 83

427
426
Titlul Nr.cântării Titlul Nr.cântării
Prin lume trec străin 252
O credinţă 5 6
Privind spre-a Ta făgăduinţă 132
O creşte-mi iubirea 355 Psalmul 91 356
Odată la fântână 298 Puţin ulei 74
O, Doamne! 1 6 8

O, Doamne, ai milă de toţi 347

O, Doamne, dă-mi mereu iubirea 223
R
O, Doamne, Domnul meu 5
O, Doamne-n toate 169 Rămâi cu noi 81
O, Dumnezeule slăvit 1 1 4 Răsună cântecul 271
O inimă de bunătate plină 334 Ridică-Ţi lucrători 228
O, Isuse, vin la Tine 140 R u g ă m u - n e Isuse 329
O, noi ne-am bizuit pe Domnul 282
O, Tatăl bunătăţii
O, Tată Sfânt al zilei
318
316
s
O, suflet 320 S-alergăm 88
O trâmbiţă să fiu 253 Samson 145
O, unde eşti < 170 Să am credinţă tare 41
O, vindecă-mi ochiul credinţei 197 Să cântăresc 189
Să faci o, Isuse 82
Să fiu adevăr în credinţă 30
P Să fiu sădit 251
Să locuiesc în Templu 155
Să mă apere 153
Pacea crucii Tale 308 Să mă tragi după Tine 64
Pace adâncă 40 Să-mi dai o minte sănătoasă 156
Pacea şi iubirea 204 Să-mi fii Tu Alfa şi Omega 239
Păcatul Ţi-a gătit 190 Să-mi odihnesc 181
Pământ, cum sânt 176 Să-nalţ adevărul 118
Păstorul meu 70 Să nu merg dup-un străin 129
Pe calea credinţei 150 Să nu pornesc 130
Pe culmile iubirii 229 Să nu stricăm adevărul 77
Pe Golgota 158 Să păstrezi 248
Pe harfa inimii 226 Să ştiu 194
Pe marea vieţii 66 Să-ţi recunosc, Isuse 106
Pentru A d e v ă r 58 Scrisoare 31
Pentru Tine, Domnul meu 34 Se-apropie Lumina 323
Pierdut z ă c e a m 313 Seara-n linişte coboară 337
Preasfinte Miel 1 8 7

Sfinte Tată 290

Preasfinte Creator 1 8

Sfântă Sărbătoare 96
Prin glasul Cărţii 268 Sfânt cuptor 2
Prin Har 45 Singură credinţa 93
Prin încercări 26 Singurătăţi 293
Prin Jertfa Ta 120

429
428
 Titlul Nr.cânlârli
Titlul Nr.cântării
u
Slavă Domnului 4
Slăvit fii Tu, Isus 306 Unde eşti 183
Smerenia 35 Unde-L cauţi tu pe Domnul 188
Smulge cu desăvârşire 232 Un glas divin 25
SpreGolgota 171 Unire 68
Spre Tine, Doamne 166 Un singur Dumnezeu 102
Stăpâneşte-mă Isuse 116 Un stâlp în Templul T ă u 215
Stăpâne, Tată 15
Suflete-al meu 198 V
Sufletul meu Ţi-I închin 122 Veghează ne-ntrerupt 250
Suind 292 Veniţi la Mine 312
Sunt liniştit 179 Viaţa să-mi jertfesc 112
Sunt lungi a mele zile 20 Vin sub cruce 123
Supărarea bunătăţii 349 Voi care-aţi fost adânc, legaţi 284
Sus voi copii 85 Voi, cei adânc căzuţi în patimi 281
Voi cei chemaţi 317
Voi ştiţi 42
Vrei să afli mântuirea? 162
ş
Ştii? 173
z
T Zidul casei mele 245
Tatăl nostru 97
Te caut! 255
Te chem...! 111
Te chem cu dor, Isuse 260
Te p r e a m ă r i m pe Tine 276 Toată slava şi-nchinarea
Te rog ia-mi, Doamne 330
Te rog, Stăpânul meu 180 Dumnezeului Slăvit,
Toate cărările Tale 172-
Tot ce-i vrednic 217 El ni-l Viaţa şi Lucrarea,
Treaz să păstrezi 265
Trec încercările 24 de la El primim cântarea,
Tu eşti Odihna mea 52
Tu întâi : 246 Lui l-o închinăm - smerit,
Turmă mică
Tu, Soarele nădejdii 3
163
azi şi-n veacul nesfârşit!
Tu ştii la ce necazuri 302
Slăvit să fie Domnul!

431
430