Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
– Înseamnă că nu voi mai avea lanţ şi că voi face tot ce îmi va trăsni prin
cap.
– Priveşte Rigu! Strigă brusc Buchet. Vezi?! Acolo sus? Steluţa aia
strălucitoare? E Luceafărul! A răsărit Luceafărul!
– De unde ştii?
– Cum, cum, răspunde nu fără mândrie Buchet. Îţi spun. Dar să rămână
secret! Bine?
– Telescop? Cum să-ţi zic? Trebuie să-l vezi. Te voi chema numaidecât. Data
viitoare când va ieşi Nicu. Acum vreau să dorm. Mi-e somn… Ah, cască Buchet. Aşa se
întâmplă de fiecare dată când stăpâna mă leagă cu lanţul… Dorm de ciudă, de necaz…
Dacă îi amestecă ceva sau cineva, atunci se retrage. Se întoarce pe la ora trei,
după miezul nopţii. Şi dacă nici atunci nu reuşeşte să fure, reapare pe aproape de
zori. Când şi câinii şi stăpânii dorm. Somnul de dimineaţă, ştii, e cel mai dulce.
Cocoşii de prin mahala îl aud pe Rigu şi cântă la fel. Toţi cocoşii din sat cântă
exact la miezul nopţii şi toţi căţeii se trezesc. Luna de pe cer îi priveşte de
acolo de sus şi nu pricepe ce se întâmplă. Dar ce vede şi ce aude – îi place. Dacă
cântă cocoşii, dacă latră câinii înseamnă că ceilalţi dorm liniştit, se gândeşte
Luna.
– Să-l dezleg? Dar cine răspunde dacă vulpea îmi fură găinile?
Rigu priveşte prin telescop. Se minunează. Nu a mai văzut aşa ceva. Deodată i se
pare că acolo sus zăreşte o matahală de vulpe ce se furişează tiptil, tiptil spre o
grămăjoară de steluţe.
– Unde e?! Cine?! Ce?! sare speriat Buchet şi, hop, o prinde pe vulpe chiar
în uşa coteţului.
– Nicu, abia acum observă femeia. Ce faci aici? La ora asta cu telescopul?
– Du-te să dormi, Nicule! Dă-mi telescopul! Data viitoare, adaugă ea… voi
privi şi eu cu voi stelele.