UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Facultatea Științe Economice

Departamentul Finanțe și Bănci

LUCRU INDIVIDUAL

Disciplina: Finanțe Internaționale

TEMA: Datoria externa: concept,structura

Elaborat: Verejan
Grupa:FB1802

Conducător științific:
Castraveț Lucia Dr., Conf. Univ.

CHIȘINĂU, 2020
 Cuprins
Introducere.......................................................................................................................3
Capitolul I. Viziunea generală privind datoria externă

1.1. Noțiunea generală de datorie externă........................................................................4

1.2. Balanța de plăți externe ............................................................................................6

Capitolul II. Caracterizare, monitorizare și controlul datoriei externe

2.1. Indicatori de caracterizare a gradului de îndatorare a unei țări și clasificarea
acestora............................................................................................................................10
2.2. Monitorizarea datoriilor. Cadrul instituțional și legislative………………………12
2.3. Contextul economic general și evoluția datoriei externe a RM...............................16
Concluzie........................................................................................................................19
Bibliografie.....................................................................................................................21
 Introducere
Lucrarea propune o analiză a conceptului de datorie externă și posibilități de soluționare a
crizei datoriei externe în Republica Moldova. Dezbătută din multe perspective, această temă se
dovedește a avea o importanță majoră. Printre cei mai semnificativi factori amintim: factori
macroeconomici, microeconomici, politici și sociali.
Scopul lucrării este de a caracteriza datoria externă și de a încorpora aceasta noțiune în
contextul macroeconomic al Republicii Moldova.
Prezentul proiect va conține o prezentare detaliată a unor date referitoare la:
 definiții ai datoriei externe;
 tipologia datoriilor;
 principali indicatori;
 rolul Ministerului Finanțelor a Republicii Moldova și rolul Băncii Naționale a Moldovei;
 rolul datoriei externe în contextul Balanței de plăți;

Obiectivele principale ale acestui proiect sunt:

 studierea și cercetarea problemelor legate de politica împrumuturilor externe;
 cercetarea subiectului în contextul economic al RM;
 ilucidarea problemelor existente în cadrul politicii împrumuturilor externe a Republicii
Moldova;

Suportul informaţional şi ştiinţific îl constituie lucrările, publicaţiile şi articolele diferitor autori:

Angela Sercrieru, Angela Băcescu-Cărbunaru, Adrian Lupușor, Veaceslav Negruță etc. Drept bază
normativă în domeniu au fost analizare - Legi; Regulamente; Hotărâri ale guvernului, care
reglementează aspectele analizate în domeniul politicii împrumuturilor publice.
Drept surse de date au fost utilizate datele statistice publicate de Banca Naţională a Moldovei,
Biroul Naţional de Statistică a Republicii Moldova şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova în
rapoartele anuale şi trimestriale.

Punctele-cheie abordate în această lucrare sunt următoarele:

 Mărimea datorie de stat reflectă nivelul efectivităţii de gestiune a sectorului financiar al
economiei.
 Datoria publică externă este mai împovărătoare decât datoria publică internă.
 Balanţa de plăţi externe lucrează cu fluxuri şi stocuri, urmărind evenimentele economice pe
parcursul unei perioade de referinţă şi nu cu solduri economice existente la un moment dat.
 Cea mai importantă condiţie în realizarea restructurării datoriei este consolidarea şi
coordonarea de către FMI a politicii de dezvoltare şi existenţa unei balanţe de plăţi, în ţara
debitoare, care să confirme că o ulterioară restructurare a datoriei nu va fi necesară.
 O utilizare ineficientă a fondurilor împrumutate este cu atât mai probabilă cu cât este mai mare
nivelul corupţiei şi cu cât sunt mai puţin eficiente pieţele interne de capital şi/sau planificatorii
guvernamentali.
 Criza solvabilităţii se caracterizează printr-o insuficienţă acută de valută, ceea ce duce la
scăderea importurilor.
Capitolul I. Viziunea generală privind datoria externă

1.1. Noțiunea generală de datorie externă

In sistemul relaţiilor economice internaţionale contemporane, asistenţa financiară externă
pentru dezvoltare reprezintă o instituţie relativ recentă. Ea a apărut ca o expresie a extinderii şi
adancirii permanente a cooperării economice dintre toate ţările lumii, pe fondul reconstrucţiei
economice a ţărilor afectate de cel de-al doilea război mondial. Ulterior, asistenţa financiară externă s-
a concentrat tot mai mult pe problema lichidării subdezvoltării, a surmontării decalajului existent intre
ţările bogate şi cele sărace. Ca instrument economic, analiza şi definirea asistenţei externe trebuie
realizate in contextul mai larg al surselor exogene ale dezvoltării, surse care nu au menirea de a
inlocui, ci de a completa factorul intern, efortul propriu, care este şi va rămane elementul esenţial al
creşterii economice a fiecărui stat.
Asistenţa externă este destinată acoperirii unor nevoi. Noţiunea de nevoi de asistenţă externă
este o parte componentă a unei categorii mai cuprinzătoare, aceea a nevoilor economice ale unei
naţiuni.
Noțiunea de datorie externă este un termen complex, anume din acest motiv mulți autori îl
interpretează diferit:
 Datoria externă, altfel numită angajamente externe, reprezintă totalitatea obligațiilor
ce le avem de plată, la un moment dat, către alte țări, ca urmare a operațiunilor externe curente și de
capital, comerciale și necomerciale, a activității de comerț exterior, credite pe dobânzi, disponibilități
de valută etc. [1]
 Datoria publică externă este parte integrantă a datoriei publice şi reprezintă
angajamentele faţă de nerezidenţi. Ea include datoria de stat, datoria Băncii Naţionale a Moldovei,
datoria corporaţiilor publice (întreprinderi de stat şi societăţi comerciale în al căror capital social statul
deţine
 mai mult de 50 la sută).
[2]

Datoria externă, prin importanţa sa recunoscută şi cu impactul ei remarcabil, este definită

distinct în dicţionare fie ca un “împrumut restant al unei țări, datorat altor țări sau instituţiilor plasate
pe teritoriul celor din urmă” (Investopedia dictionary) fie ca o “sumă totală de bani pe care o ţară o
datorează altor ţări” (Cambridge dictionary) incluzând aici şi instituţiile internaţionale de tipul
Fondului Monetar Internaţional (FMI), un împrumut delimitat de taxele pentru bunuri şi servicii sau
creditele restante, cauzat de un sold negativ al balanţei comerciale.. Aspectul respectiv face ca datoria
externă pe termen scurt să nu fie agregată de regulă în conceptul pragmatic şi metodologic al datoriei
externe totale sau datoriei externe brute. Când acest concept acoperă toate tipurile de credite angajate
de rezidenţii unei economii în raporturile lor cu restul lumii, indiferent dacă există sau nu garanţia
statului, se face, de regulă, o menţiune specială de tipul „inclusiv datoria pe termen scurt, în lucrările
specifice de analiză financiară unde sunt incluse şi sumele aferente datoriilor pe termen scurt.
Dacă datoria externă brută se diminuează cu creditele acordate şi nerestituite încă în
raporturile dintre rezidenţii unei economii şi restul lumii luând în considerare, de regulă, doar creanţele
lichide şi uşor mobilizabile (nu se agregă creanţe pentru care nu există o perspectivă clară a
rambursării din partea debitorilor externi) rezultă o datorie netă.
Datoria externă netă se constituie într-un concept specific marii majorităţi a ţărilor lumii
care apar în relaţia lor cu restul lumii într-o ipostază dublă, fiind simultan şi debitoare faţă de
străinătate şi oferind unor nerezidenţi credite, rambursabile în viitor. O altă semnificaţie, ceva mai
pragmatică, este aceea de tip metodologic,
specifică principalelor instituţii internaţionale cu activităţi de evaluare economică, axate pe indicatori
statistici semnificativi.
Tipologia datoriilor se află într-o expansiune contemporană continuă şi cuprinde noţiunile de
datorie publică sau privată, generate de forma de proprietate a entităţii debitorului şi de datorie externă
sau internă în raport cu un spaţiu economic bine delimitat prin conceptul de economie naţională, tot
 ă
n
x
e
i
r
o
t
a
D
mai multe clase noi de datorii, de la datoria activă şi pasivă în raport cu prezenţa sau absenţa dobânzii,
la datoria rambursabilă sau perpetuă în funcţie de stingerea ei şi implicit de apelarea la un nou
împrumut, de la datoria suverană la datoria „odioasă” aşa cum apare mai nou în cazul delicat al
Greciei.
Noţiunea de datorie externă confruntată cu datoria publică este şi va rămâne dominantă
conceptual în contextul global actual, ca şi produsul intern brut în comparaţie cu produsul
naţional brut, atât în literatura economică, dar şi în analizele statistice sau modelările econometrice
pentru gradul extins de acoperire şi capacitatea de a ilustra extins datoria economiilor cu valută
neconvertibilă, caracterizând o majoritate covârşitoare a statelor lumii.

Fig. 1.1. Definițiile datoriei externe

Sursa: https://ince.md/

Datoria de stat este caracteristica rezultatelor tuturor operaţiunilor de creditare de stat. Mărimea
absolută, tempoul de creştere, dinamica creditului de stat sunt indicatori ai nivelului de dezvoltare
economică a statului, eficienţa funcţionării structurilor statului.
O importanţă deosebită aceşti indicatori prezintă pentru ţările în curs de dezvoltare şi pentru
cele care sunt în tranziţie la economia de piaţă. Într-o oarecare măsură mărimea datorie de stat reflectă
nivelul efectivităţii de gestiune a sectorului financiar al economiei. Asupra mărimii absolute a datoriei
de stat influenţează operaţiunile legate de împrumutarea noilor surse de mijloace băneşti, achitarea
procentelor pentru împrumuturile precedente,graficul de rambursare a împrumuturilor anului financiar
curent..
Principalii indicatori de măsurare a nivelului ponderii datoriei de stat externe sunt:
1) mărimea datoriei externe pentru 1 locuitor în indici comparabili;
2) mărimea datoriei externe în procente faţă de P.I.B.;
3) mărimea datorie externe care se achită în procente faţă de partea de cheltuieli a bugetului
anului curent;
4) termenul pentru care este acordat împrumutul extern.
La determinarea limitelor datoriei de stat, incluse în proiectul bugetului de stat, Ministerul
Finanţelor ţine cont de factori legaţi de datoria de stat:
- necesitatea finanţării deficitului bugetar;
- necesitatea de refinanţare a datoriei de stat interne;
- prognoza următorilor indicatori macroeconomici:
- raportul datorie de stat şi P.I.B.;
1.2. Balanța de plăți externe
Balanţa de plăţi externe reprezintă cel mai important instrument de înregistrare a creanţelor şi
datoriilor care apar în schimbul de mărfuri şi servicii între o ţară şi alta, exigibile într-o anumită
perioadă (de obicei un an), precum şi mişcările de capital produse în aceeaşi perioadă.
Conform definiţiei FMI “balanţa de plăţi externe reprezintă un tablou statistic sub formă
contabilă care înregistrează sistematic ansamblul fluxurilor reale, financiare şi monetare intervenite
între rezidenţii unei economii şi restul lumii, în cursul unei perioade (de regulă un an). Sunt consideraţi
rezidenţi - agenţii economici naţionali sau străini, persoane fizice sau juridice, care trăiesc şi
desfăşoară activităţi, în mod obişnuit şi permanent, în cadrul unei ţări, inclusiv filialele şi sucursalele
companiilor străine. Din această categorie sunt excluse ambasadele, consulatele, instituţiile
internaţionale şi reprezentanţele acestora (incluse în categoria de nerezidenţi)”.
Balanţa de plăţi externe lucrează cu fluxuri şi stocuri, urmărind evenimentele economice pe
parcursul unei perioade de referinţă şi nu cu solduri economice existente la un moment dat.
În relaţiile economice internaţionale, situaţia Balanţei de plăţi externe este factorul de orientare
a politicii externe a statului respectiv, precum şi a politicilor celorlalte state faţă de acest stat. Balanţa
de plăţi oglindeşte forţa economică a ţării respective, starea şi amploarea tranzacţiilor sale economice
cu celelalte ţări, sănătatea economiei naţionale, credibilitatea acelei ţări faţă de alte ţări.
Balanţa de plăţi este formată din următoarele component:
➢ Balanţa de plăti curente:
 Balanţa comercială
 Balanţa serviciilor
 Balanţa turismului
➢ Balanţa mişcărilor de capital:
 Balanţa fluxurilor financiare
 Balanţa mişcărilor de capital
 Balanţa creditelor:
- Credite guvernamentale
Credite guvernamentale sub forma “ajutorului public pentru dezvoltare”

- Credite acordate de unele organisme financiare internaţionale

- Credite comerciale furnizor
- Credite bancare comparator
- Credite mixte
- “Forfeting”
➢ Balanţa viramentelor
➢ Balanţa devizelor
Balanţa de plăţi externe este întotdeauna echilibrată prin participarea celor patru tipuri de activităţi.
Starea de balanţă activă sau pasivă rezultă din modul în care se face echilibrarea.
Balanţa este activă atunci când veniturile (încasările) depăşesc cheltuielile şi pasivă când veniturile
sunt mai mici decât cheltuielile. În primul caz, balanţa se încheie cu un surplus, iar în al doilea caz cu
un deficit. Dezechilibrul cel mai mare al unei balanţe de plăţi provine din dezechilibrul schimburilor
comerciale.
În absenţa unor împrumuturi externe, investiţiile şi cheltuielile guvernului sunt limitate doar la nivelul
economiilor sectorului privat şi al taxelor încasate de către stat. Creditele externe permit importului să
depăşească exportul şi, în acelaşi timp, finanţarea deficitului bugetar şi devansarea economiilor de către
investiţii. Obligaţiile care decurg din împrumuturile externe se pot acoperi în mod eficient în viitor
doar prin realizarea unor excedente ale contului curent, adică prin realizarea unei producţii naţionale
mai mari, însoţită de un export pe măsură. În situaţia contrară, economia debitoare va trebui să
găsească diferite alternative: contractarea de noi împrumuturi care pot conduce la o supraîndatorare,
reeşalonarea datoriilor scadente, respectiv restructurarea datoriei externe. În cazul supraîndatorării,
serviciul datoriei poate atinge proporţii inacceptabile pentru export şi producţie.
Temându-se de insolvabilitate, creditorii vor deveni reticenţi la acordarea de noi împrumuturi, iar
ţara riscă să intre într-o criză de lichiditate.
Evoluţia relaţiilor economice pe care fiecare economie le dezvoltă cu ţările dezvoltate parcurge cinci
faze succesive, caracterizate prin elemente specifice la nivelul balanţei de plăţi.

Tipul Caracteristicile economiei Caracteristicile balanţei de plăţi

economiei
Ţară - import masiv de bunuri de -balanţă comercială negativă;
tânără,
echipament şi existenţa unui număr -balanţa remunerării capitalului negativă;
nou
debitoare redus de produse ce pot fi exportate; -balanţă a transferurilor de capital pozitivă;
- nivel ridicat al eficienţei -balanţa internă negativă
marginale a capitalului;
- economiile interne inferioare
investiţiilor - ţara se îndatorează.
Ţara -sporirea exporturilor şi rata -balanţa comercială pe cale să devină
devine
economisirilor; pozitivă;
debitor
evoluat -scăderea oportunităţilor de investiţii; -balanţa remunerării capitalurilor negativă;
-scăderea nivelului îndatorărilor; - balanţa transfeurilor de capitaluri rămâne
-creşterea ieşirilor de capitaluri pozitivă;
determinate de plata dobânzilor şi
-balanţa internă echilibrată (economiile
dividendelor
interne pot fi superioare investiţiilor).

Ţara îşi -creşterea excedentului comercial; -creşterea excedentului comercial;

reduce
-scăderea dobânzilor ce -balanţa remunerării capitalurilor uşor
datoria
trebuiesc plătite; negativă;
-rambursările sunt -balanţa transferurilor de capitaluri
superioare noilor împrumuturi
negativă;
primite.
- balanţă internă pozitivă (economiile
acoperă investiţiile).
Ţară nou -economiile interne acoperă în mod -soldul pozitiv al balanţei comerciale scade;
creditoare
progresiv investiţiile; -balanţa remuneraării capitalurilor devine
- remunerarea capitalurilor străine, pozitivă;
răscumpărarea de creanţe străine şi
-balanţa transferurilor de capitaluri este
plasamente de capitaluri naţionale
atrase de nivelul eficienţei marginale negativă;
a capitalurilor
-balanţa internă este puternic pozitivă.
Ţară -accentuarea deteriorării balanţei -balanţă comercială negativă;
creditor comerciale; - balanţaremunerării capitalurilor
evoluat pozitivă;
- slaba productivitate a capitalului, a
(ţară -balanţa transferurilor de capital negativă;
muncii şi a ratei de schimb
rentieră)
supraevaluate - balanţa internă negativă( o parte a
investiţiilor interne este finanţată prin intrări
din remunerările capitalurilor împrumutate
altor ţări
Tabelul 1.2. Caracteristicile economiilor din punct de vedere al balanţei de plăţi
Sursa :,,Economie mondială”, Rodica Milena Zaharia,Bucuresti : Editura ASE , 2004

Balanţa de plăţi poate fi în cursul exerciţiului financiar excedentară sau echilibrată.

Deficitul apare atunci când cheltuielile depăşesc încasările. Deficitele la nivelul balanţei de plăţi
externe reflectă o lipsă de competitivitate pe plan extern sau o ieşire masivă de capitaluri străine
sau autohtone ca urmare a deteriorării climatului general de afaceri. Un rol fundamental revine în
acest sens soldului balanţei comerciale şi al contului curent.
Dezechilibrele din balanţa de plăţi externe se pot răsfrânge asupra economiei interne,
generând perturbaţii pe piaţa valutară (soldul balanţei comerciale poate provoca aprecierea sau
deprecierea monedei naţionale), pe piaţa monetară, pe piaţa creditului, pe piaţa de capital etc.
În plus o balanţă cronic deficitară reduce bonitatea pe plan internaţional, diminuând
încrederea creditorilor internaţionali în capacitatea ţării în cauză de a-şi onora obligaţiile de plată
ce-i revin.
În privinţa echilibrului balanţei de plăţi externe există în literatura de specialitate două
accepţiuni diferite: echilibrul balanţei de plăţi este indus automat de echilibrul economic general
sau echilibrul poate fi obţinut prin promovarea unor politici macroeconomice sau prin utilizarea
unor tehnici de echilibrare specifice. În primul caz nu este nevoie de intervenţia statului pentru
echilibrarea balanţei de plăţi, considerându-se că aceasta se va echilibra în condiţiile echilibrului
economic general.
Ajustarea automată a balanţei de plăţi - unul din mecanismele care produc ajustarea
automată a balanţei de plăţi externe este “mecanismul preţurilor. Acest mecanism al preţurilor
explică ajustarea automată a unor dezechilibre apărute în balanţa comercială (exporturi <
importuri)”.
Mecanismul este relativ simplu: un deficit în balanţa comercială atrage după sine o scădere
a masei monetare aflate în circulaţie (banii se vor localiza în bancă în urma cumpărării de devize
de pe piaţă, necesare plăţii excedentului de importuri, operaţiune care a avut ca efect diminuarea
activelor de rezervă).
Teoria cantitativă a banilor stipulează că o scădere a masei monetare va produce implicit o
scădere a preţurilor. Această scădere a preţurilor va constitui un stimulent pentru exporturi şi ca o
frână în calea importurilor.

Reducerea masei monetare aflate în circulaţie

Încurajarea exporturilor
Descurajarea
importurilor
Scăderea preţurilor

Exporturi < Importuri Creşte cererea de valută pe

piaţă
 Condiţia de bază a unui astfel de mecanism este ca raportul valoric între monede (cursul de
schimb) să nu sufere modificări semnificative (depreciere pronunţată).
Echilibrarea automată balanţei de plăţi se va produce şi de faptul că deflaţia generată de
scăderea masei monetare aflate în circulaţie va atrage după sine o creştere a nevoii de fonduri în
economie, care implicit va duce la o creştere a dobânzilor.
Atraşi de dobânzile mai mari oferite, investitorii străini îşi vor orienta capitalurile către
această piaţă, fapt ce va duce la o reechilibrare a balanţei de plăţi.
Acest mecanism de ajustare automată poartă denumirea de finanţare compensatoare,
diferenţialul de dobândă fiind elementul care reechilibrează balanţa de plăţi (dezechilibrul din
balanţa comercială este compensat de un aport suplimentar de fluxuri financiare externe).
Excedentul apare atunci când încasările sunt mai mari decât cheltuielile. O balanţă
excedentară implică o intrare netă de devize în ţară.
Ca urmare agenţii rezidenţi posesori ai acestor devize vor solicita conversia lor monetară în
monedă naţională. Datorită creşterii cererii de monedă naţională, valoarea acesteia în devize va
creşte şi ca urmare, rata de schimb depreciază pana la restabilirea echilibrului cerere-ofertă.

Creşte cererea de valută pe

Exporturi<Importuri piaţă

Investiţii străine
Reducerea masei monetare aflate în circulaţie

Creşterea dobânzilor

Deflaţie

Fig.1.2. Finanțare compensatoare

Capitolul II. Caracterizare, monitorizare și controlul datoriei externe

2.1. Indicatori de caracterizare a gradului de îndatorare a unei țări și clasificarea
acestora
Aprecierea datoriei externe a țărilor are nevoie de unele criterii cuantificabile. Analiza poziției
financiare(bonității) a unei țări implică analiza bilanțului internațional(balanța datoriei și creanțelor
externe) a acelei țări, care la rândul ei implică analiza lichidității(poziția pe termen scurt) și a
solvabilității(poziția pe termen lung) a acelei țări.
Exprimarea datoriei externe într-o valută străină, care îndeplineşte pe scară largă şi funcţia
de bani universali, prezintă avantajul că facilitează comparaţiile ternaţionale.
Cu cât rambursările de împrumuturi şi dobânzile aferente acestora absorb o parte mai mare
din încasările din export, cu atât mai încordată va fi balanţa de plăţi iterne a unei ţări debitoare faţă de
străinătate.
Cu cât este mai mare efortul valutar reclamat de datoria externă, cu atât mai mici vor fi
resursele valutare ale unei ţări rămase pentru plata importurilor destinate dezvoltării economice şi
sociale a unei ţări şi aprovizionării acesteia cu bunuri de consum absolut indispensabile.
Indicatorul principal care denotă declanşarea crizei solvabilităţii este neonorarea plăţilor de
rambursare. Crizele solvabilităţii pot fi de două tipuri:
1) structurale;
2) conjuncturale.
Pentru ţările în curs de dezvoltare este caracteristică forma structurală a crizei solvabilităţii.
Declanşarea crizei solvabilităţii este condiţionată de factori interni şi factori externi. Dintre factorii
interni menţionăm:
- deficitul bugetar;
- inflaţia;
- cursurile valutare supraevaluate;
- ineficienta întreprinderilor de stat;
- ineficienţa investiţiilor străine.
Scăderea cererii pe pieţele externe la produsele indigene, reducerea nivelului comerţului extern,
înrăutăţirea termenelor şi condiţiilor creditării internaţionale reprezintă factori externi care pot genera
criza solvabilităţii.
De fapt, criza solvabilităţii se caracterizează printr-o insuficienţă acută de valută, ceea ce duce la
scăderea importurilor de produse de larg consum, materie primă, utilaj, echipamente; diminuarea
volumului producţiei; deteriorarea standardelor de viaţă; reducerea volumului de investiţii capitale.
 Fig.2.1.1. Indicatori privind datoria externă

Ponderea serviciului
datoriei externe în PIB
SDE
PIB
∗100
Indicatori privind povara datoriei externe

Ponderea serviciului datoriei

externe în exportul de bunuri
și servicii
SDE
Export
∗100

Fig.2.1.2. Indicatori privind povara datoriei externe

Ponderea dobînzilor
aferente datoriei
externe în exporturi
Dobînda
Exporturi
*100
s
ţle
Serviciul datoriei publice - efort financiar anual pe care datoria publică îl reclamă, efort ce
in
ã
r
to
d
a
m
u
cuprinde cheltuielile cu rambursarea datoriei propriu-zise şi cele legate de plata dobânzii şi a celorlalte
cheltuieli aferente.
Serviciul datorie publice externe reprezintã efortul financiar-valutar reclamat de datoria
externã, cuprinzând rambursarea ratelor împrumuturilor externe exigibile în anul respectiv, precum şi
plata dobânzilor, comisioanelor şi a altor cheltuieli scadente în anul respectiv.
Pe parcursul crizei financiare, multe dintre economiile naţionale au căutat sprijin financiar la
guvernele lor sau la creditorii străini, ceea ce se traduce prin creşterea cheltuielilor, împrumuturi şi, în
cele mai multe dintre cazuri, în creştere datoriei naţionale.
O măsură utilă în determinarea poziţiei unei ţări într-un top al datoriilor externe este compararea
acestora cu ceea ce produce (PIB-ul ţării). Astfel se poate determina probabilitatea ca ţara respectivă
să-şi plătească datoria.

Analiza cât mai realistă a situaţiei serviciului datoriei externe poate fi efectuată prin luarea în
considerare a mai multor indicatori:
ponderea pe care o au sumele scadente din următorii doi-trei ani în totalul datoriei externe;
  rata datoriei externe;
 gradul de acoperire a importurilor prin rezervele valutare(rezervele de aur şi devize);
 gradul de acoperire a serviciului datoriei externe prin rezervele valutare;
 ponderea lichidităţii necondiţionate în rezervele oficiale de aur şi devize;
 ritmul de creştere a exporturilor.
Experienţa diverselor ţări a arătat că cele mai severe crize de lichiditate sunt generate de creşterea
substanţială a serviciului datoriei externe pe termen scurt, cu alte cuvinte de aglomerarea scadenţelor
pe o perioadă de câţiva ani. Apariţia acestor situaţii critice este favorizată de următoarele situaţii:
termenele de rambursare a creditelor şi împrumuturilor externe nu au fost eşalonate pe o perioadă de
timp rezonabilă; exporturile şi celelalte surse de venituri externe nu au crescut în ritmurile scontate;
importurile sunt deja reduse la nivelul minim necesar; nu au fost acumulate rezervele valutare
suficiente în perioadele relativ mai favorabile ale balanţei de plăţi; creditorii externi nu acceptă
refinanţarea împrumuturilor; pieţele internaţionale de capital sunt foarte solicitate.

2.2. Monitorizarea datoriilor. Cadrul instituțional și legislativ

Datoria publică externă reprezintă obligația necondiționata și irevocabilă a statului de
rambursare a împrumuturilor contractate de pe piața externă, de plată a dobânzilor și a altor costuri
aferente. Deci, pentru a realiza aceasta obligatie, statul, prin Ministerul Finanțelor, ține evidența
datoriei publice externe pe cele doua componente principale ale acesteia:
- datoria publică externă contractată direct pe piata externă;
- datoria publica externă rezultată din garantarea împrumuturilor externe contractate de agenții
economici și autorități publice.
În vederea plății serviciului datoriei publice externe se acordă autorizarea bugetară permanentă
pentru efectuarea acestor cheltuieli.
Autorizarea bugetară permanentă este autorizarea data prin lege Ministerului Finantelor Publice
de a plăti serviciul datoriei publice la scadența, fără prevederi suplimentare în legea anuală a bugetului
de stat.
Sursele de plată pentru serviciul datoriei publice externe sunt următoarele:
a) cheltuielile prevăzute cu aceasta destinație în bugetul de stat;
b) fondul de rezervă la dispoziția Guvernului, potrivit legii bugetului de stat;
c) sumele rezultate din recuperarea creanțelor statului român provenite din activitatea de comerț
exterior;
d) sumele încasate de către instituțiile financiare mandatate de Ministerul Finanțelor pentru a
administra imprumuturi externe contractate de acesta, în numele și în contul statului, de la beneficiarii
finali de împrumuturi, destinate investițiilor și importurilor;
e) sumele încasate de Ministerul Finantelor de la beneficiarii finali ai împrumuturilor, în baza
acordurilor subsidiare de împrumut, incheiate în condițiile acordurilor de imprumut intervenite intre
statul și organismele financiare internaționale;
f) sumele prevăzute în bugetele beneficiarilor de împrumuturi, în baza acordurilor subsidiare de
împrumut și de garanție încheiate între Ministerul Finantelor, consiliile locale si agenții economici de
sub autoritatea acestora, în condițiile acordurilor de împrumut intervenite între statul roman și
organismele financiare internaționale;
g) sumele prevăzute în bugetele autorităților publice locale pentru împrumuturile externe contractate
direct de către acestea;
h) sumele prevăzute în bugetele agenților economici care au contractat imprumuturi externe cu
garanția statului;
i) fondul de risc, pentru situațiile în care sunt executate garanțiile emise de Ministerul Finantelor
pentru împrumuturile externe contractate de agenții economici.
Instrumentele datoriei publice externe sunt următoarele:
a)  titlurile de stat in valută, emise pe piețele financiare externe;
b) împrumuturile de la guverne străine, agenții guvernamentale străine, instituții financiare
multilaterale sau de la alte organisme internaționale;
c) împrumuturi sindicalizate pe termen scurt, mediu și lung;
d) împrumuturi directe de la investitori privați, pe termen scurt, mediu și lung;
e) împrumuturi de la bănci străine sau de la companii străine;
f) alte împrumuturi.
Titlurile de stat în valuta reprezintă inscrisuri care atestă datoria publică sub forma de bonuri,
certificate de trezorerie sau alte instrumente financiare constituind împrumuturile statului în valută, pe
piețele internaționale, pe termen scurt, mediu si lung.
Titlurile de stat în valuta pe termen scurt sunt cele emise pentru o perioadă de pînă la un an,
inclusiv; titlurile de stat în valută pe termen mediu sunt cele emise pentru o perioadă de peste un an,
pîna la 5 ani inclusiv; titlurile de stat în valută pe termen lung sunt cele emise pentru o perioadă de
peste 5 ani.
Împrumuturile prin emisiuni de titluri de stat în valuta se pot lansa:
- pe piata internă, cand valoarea acestor titluri se va evidenția la datoria publică internă;
- pe piața externă, cînd valoarea împrumuturilor primite prin lansarea acestor titluri de stat se va
evidenția la datoria publică externă.
Angajarea împrumuturilor externe prin titluri de stat se poate face condiționat de încadrarea lor în
plafonul anual de îndatorare publică externă. Acest plafon anual de îndatorare publică externă se
stabilește anual prin lege aprobată de Parlament.
Deosebit de respectarea condiției de încadrare în plafonul anual de îndatorare publică, angajarea
împrumuturilor externe prin titluri de stat este condiționată și de necesitatea fundamentării
împrumuturilor sub aspectul necesității și oportunității în raport cu prioritățile stabilite de Guvern.
În plus, se analizeaza eficiența unor astfel de împrumuturi din punct de vedere al costurilor, condițiilor
și termenelor de rambursare și de plată costurilor aferente.
Prevederile referitoare la emisiunea titlurilor de stat pe piața internă, regimul titlurilor de stat, circulația
titlurilor de stat și plata titlurilor de stat se aplică în mod corespunzător și titlurilor de stat emise în
valută.
Vânzarea titlurilor de stat în valută pe piața externă cuprinde următoarele etape:
1. Stabilirea, în funcție de necesitățile de finanțare și de condițiile existente pe piețele externe de
capital, a elementelor inițiale ale emisiunii de titluri de stat: valoarea împrumutului, perioada în care se
va lansa emisiunea, scadența împrumutului, valuta în care se dorește să se efectueze împrumutul;
2. Desemnarea administratorului/administratorilor împrumutului, precum și numirea firmelor de
consultanța juridică pentru administratorii împrumutului;
3. Stabilirea calendarului emisiunii de titluri de stat;
4. Elaborarea prospectului de emisiune destinat investitorilor de către administratorul desemnat, în
colaborare cu emitentul;
5. Organizarea unei strategii de marketing;
6. Organizarea unei prezentări de taxa adresate anumitor categorii de investitori vizați si programarea
întâlnirilor bilaterale și de grup in principalele centre financiare internaționale;
7. Stabilirea de către administrator a structurii sindicatului de bănci care ar putea participa la
subscrierea și plasarea împrumutului și cotelor alocate acestora;
8. Prin negociere cu sindicatul de investitori, administratorul va determina prețul de lansare al
emisiunii și va lansa emisiunea de titluri de stat;
9. Tranzacționarea pe piața secundară internațională de capital a titlurilor de stat emise și menținerea
de către administrator a unei piețe active și lichide pentru aceste titluri.
Deosebit de lansarea pe piața externă a emisiunilor de titluri de stat, Guvernul, prin Ministerul
Finanțelor, angajează împrumuturi de la diverse guverne străine și instituții financiare internaționale.
Aceste împrumuturi pot fi pe termen mediu sau lung și sunt contractate fie direct de către stat, fie de
către societăți comerciale, regii autonome și autoritati publice străine sau centrale, cu garanția statului.

Banca Națională a Moldovei poate participa, în numele statului, la tratative și negocieri externe
în problemele financiare, valutare, monetare, de credit și de plăti, precum și în domeniul autorizării și
supravegherii bancare.
Banca Națională a Moldovei exercită drepturi și îndeplinește obligații care revin Moldovei in
calitate de membru al Fondului Monetar Internațional.
Banca Națională a Moldovei este unica instituție autorizată să emită însemne monetare, sub
forma de bancnote și monede metalice, ca mijloace legale de plată pe teritoriul Moldovei.
Banca Națională a Moldovei ține în evidentele sale contul curent general al Trezoreriei Statului,
deschis pe numele Ministerului Finanțelor.
 Banca Națională a Moldovei primește incasările pentru contul curent general al Trezoreriei
Statului și efectueaza plățile în limita disponibilităților existente în acest cont.
În baza convențiilor încheiate în prealabil cu Ministerul Finanțelor, Banca Nationala a
Moldovei poate acționa ca agent al statului în ceea ce privește:
a)      plasarea emisiunilor de titluri de stat și alte efecte negociabile de îndatorare a statului;
b)      exercitarea funcțiilor de agent de înregistrare, depozitare și transfer al titlurilor de stat;
c)      plata capitalului, dobânzilor, comisioanelor și a spezelor aferente;
d)      executarea decontărilor în contul curent general al Trezoreriei Statului.
Împrumuturile contractate de stat prin Ministerul Finantelor trebuie să fie utilizate conform
destinației stabilite prin acordurile de împrumut.
Fondurile obținute ca urmare a contractării împrumuturilor externe de către Ministerul
Finanțelor, în numele statului, pentru finanțarea deficitului bugetului de stat, sunt convertite în moneda
natională prin Banca Natională.
Pentru rambursarea împrumuturilor externe, Ministerul Finanțelor trebuie să disponibilizeze
toate sumele în lei necesare pentru efectuarea integrala a plăților.
Legea datoriei publice prevede posibilitatea pe care o are Ministerul Finanțelor de a mandata
unele instituții financiare pentru administrarea împrumuturilor contractate de Ministerul Finanțelor.
Mandatările se fac în numele și pe seama statului român pentru împrumuturile externe destinate
investițiilor și importurilor. În astfel de situații, instituțiile financiare mandatate și utilizatorii finali ai
imprumuturilor externe contractate de Ministerul Finanțelor sunt obligați să asigure integral sursele
necesare pentru rambursarea împrumuturilor. Aceste obligații sunt cuprinse in acordurile subsidiare de
împrumut și trebuie să fie în concordanța cu clauzele înscrise în contractele externe.
Distribuirea împrumuturilor externe care urmează a fi utilizate pentru finanțarea proiectelor de
investiții către agenții economici se face cu respectarea urmatoarelor reguli:
a)         agenții economici trebuie sa prezinte proiecte de investiții cu planurile de afaceri și alte
documente necesare, relevante pentru instituțiile financiare specializate;
b)         instituțiile financiare specializate analizeaza proiectele de investiții, planurile de afaceri și
capacitatea agenților economici de a rambursa fondurile obtinute din împrumuturile externe și adopta
deciziile referitoare la utilizarea acestor împrumuturi;
c)         în baza deciziilor adoptate, institutiile financiare specializate vor încasa sumele de la creditori
conform clauzelor din contractele de împrumut incheiate cu beneficiarii de credite.
În contractele încheiate de instituțiile financiare internaționale cu Ministerul Finanțelor se
prevede ca transferul de resurse valutare către beneficiarii finali să fie operat numai după obținerea
acordului Ministerului Finanțelor privind obiectivul de investiții
În cazul proiectelor de investiții finanțate de la bugetul de stat, împrumuturile externe
contractate de stat se analizeaza și administreaza direct de către Ministerul Finantelor.
Negocierea de către Ministerul Finanțelor, a împrumuturilor externe se face în termenii și în
condițiile prevăzute în mandat.
În cazul împrumuturilor externe care se contracteaza de la guvernele altor țări, de la organisme
și instituții financiare internaționale și a caror acordare este condiționată de unele măsuri economice,
financiare, sociale sau de altă natura, acordul de împrumut negociat trebuie să fie aprobat de Guvern
înainte de semnare.
După aprobarea de către Guvern, asemenea acorduri de împrumut externe se ratifică de Parlamentul
Moldovei.
Împrumuturile externe efectuate în numele și în contul statului, de către Ministerul Finantelor,
având ca destinație importurile stabilite de Guvern, se subîmprumută agenților economici.
Subîmprumutarea se face prin încheierea unor contracte de subîmprumut între agenții economici și
Ministerul Finanțelor.

2.3. Contextul economic general și evoluția datoriei externe a RM

Conform datelor preliminare, datoria externă brută a Republicii Moldova a crescut față de începutul
anului cu 5,0 la sută și a înregistrat 7 785,38 mil. USD la 30.06.2020, ceea ce constituie 66,1 la sută
raportat la PIB (+4,1 p.p. față de 31.12.2019)
Datoria externă publică şi public garantată a reprezentat 27,6 la sută din totalul datoriei externe,
însumând 2 146,98 mil. USD (+11,9 la sută de la începutul anului). Structura pe creditori a datoriei
externe publice, conform situației la 30.06.2020, arată că principalul creditor al statului a rămas
Grupului Băncii Mondiale cu o pondere de 33,7 la sută din total, urmat de FMI cu 31,4 la sută și BEI
cu 14,4 la sută.
Datoria externă privată negarantată s-a cifrat la 5 639,40 mil. USD, crescând cu 2,6 la sută față de
31.12.2019. Cea mai mare parte a stocului datoriei externe brute îi revine datoriei pe termen lung (71,5
la sută), care a constituit 5 565,54 mil. USD la 30.06.2020, în creștere cu 5,6 la sută față de începutul
anului.
Datoria externă pe termen scurt s-a majorat cu 3,4 la sută pe parcursul primelor două trimestre ale
anului și a constituit 2 219,84 mil. USD la 30.06.2020
Datoria externă brută a Republicii Moldova a crescut față de începutul anului cu 5,0 la sută și a
totalizat 7 785,38 mil. USD la 30.06.2020, ceea ce constituie 66,1 la sută raportat la PIB (+4,1 p.p. față
de 31.12.2019)

Diagrama 1.1 ,, Datotia externa bruta in dinamica”

Sursa: https://www.bnm.md/
 Datoria externă publică şi public garantată a reprezentat 27,6 la sută din totalul datoriei externe,
însumând 2 146,98 mil. USD (+11,9 la sută de la începutul anului). Datoria externă privată negarantată
s-a cifrat la 5 639,40 mil. USD, crescând cu 2,6 la sută față de 31.12.2019. Cea mai mare parte a
stocului datoriei externe brute îi revine datoriei pe termen lung (71,5 la sută), care a constituit 5 565,54
mil. USD la 30.06.2020, în creștere cu 5,6 la sută față de începutul anului. Datoria externă pe termen
scurt s-a majorat cu 3,4 la sută pe parcursul primelor două trimestre ale anului și a constituit 2 219,84
mil. USD la 30.06.2020.

În structura datoriei externepe sectoare instituționale, la 30.06.2020, cea mai mare pondere lea revenit
societăților nefinanciare - 41,1 la sută, în scădere cu 0,2 p.p. față de 31.03.2020. Acestea au fost
urmate de creditarea intragrup în cadrul investițiilor directe (care nu are distribuire sectorială), inclusiv
datoriile pentru importul de gaze naturale – 23,8 la sută, cu 1,5 p.p. mai puțin comparativ cu
31.03.2020, administrația publică cu ponderea de 25,1 la sută, în creștere cu 2,4 p.p., societățile care
acceptă depozite, exclusiv banca centrală – 3,9 la sută, în scădere cu 0,1 p.p., alte societăți financiare –
3,5 la sută, cu 0,4 p.p. mai puțin, BNM – 2,1 la sută, în descreștere cu 0,2 p.p., gospodăriile populației
– 0,5 la sută, similar cu stiuația la finele trimestrului I 2020.

Diagrama 1.2 ,, Structura datoriei externe brute, pe sectoare instituționale, la 30.06.2020 (%)”

Sursa: https://www.bnm.md/

Din punctul de vedere al scadențelor, majorarea datoriei externe pe parcursul trimestrului II 2020 a
fost determinată de datoria pe termen lung (+343,44 mil. USD), cu toate că a crescut și datoria pe
termen scurt (+42,25 mil. USD). Comparativ cu situația din 31.03.2020, angajamentele totale pe
termen lung s-au majorat cu 6,6 la sută, iar cele pe termen scurt – cu 1,9 la sută (diagrama 56).
Raportul datoriei pe termen lung la datoria pe termen scurt reprezintă 250,7 la sută. Acest raport s-a
îmbunătățit comparativ cu situația la 31.03.2020 cu 10,9
 La finele trimestrului II 2020, datoria externă publică și public garantată a constituit 2 146,98 mil.
USD, în creștere cu 14,7 la sută față de situația la 31.03.2020, deținând ponderea de 27,6 la sută din
totalul datoriei externe. Datoria privată negarantată a înregistrat un nivel de 5 638,40 mil. USD, în
creștere cu 2,0 la sută, reprezentând, respectiv, 72,4 la sută din total.

Diagrama 1.3 ,,Datoria externă publică, public garantată și datoria privată negarantată, la sfârșitul
perioadei (mil. USD)”

Sursa: https://www.bnm.md/

Diagrama 1.4 ,, Structura pe creditori a datoriei externe publice și public garantate, la 30.06.2020”

Sursa: https://www.bnm.md/
 Concluzii
Republica Moldova, fiind o ţară relativ tânără, cu dezvoltarea unei economii deschise, duce o
lipsă acută de investiţii importante, iar îndatorarea financiară este unicul mijloc de acoperire a lor, în
cazul unor posibilităţi extrem de limitate ale populaţiei autohtone. Actuala criză financiară şi
economică a condus la creşterea deficitelor bugetelor publice şi la majorarea gradului de îndatorare,
atât în Republica Moldova, în țările CSI cât şi în statele membre Uniunii Europene. Construirea
treptată a unei economii competitive de piaţă nu este uşoară pentru Moldova, dificultăţile neîntârziind
să apară şi încetinind procesul tranziţiei, schimbările structurale în cadrul economiei şi în cadrul
alinierii acestora la standardele europene.Situaţia este foarte alarmantă, deoarece, dacă luăm în
consideraţie faptul că ţara noastră, cu o populaţie de 3,5 milioane, are o datorie externă per locuitor de
circa 1650 de dolari, iar populaţia economic activă este de 1,1 milioane şi, conform prognozelor,
numărul pensionarilor fiind într-o permanentă creştere, către anul 2020, fiecărui angajat îi vor reveni
doi pensionari.
Pentru realizarea obiectivelor abordate în Acordul de Asociere și propuse de parteneri străini,
statul are nevoie de infuzii masive de capital, care nu sunt întotdeauna utilizate în scopuri bine definite,
pe baza unei evaluări corecte a priorităţilor (ex.: criza bancară din perioada curentă, dezacorduri și
neclarități privind bugetul pentru anul 2016). Aceste neajunsuri determină şi o anumită reticenţă a
instituţiilor financiare internaţionale în acordarea de împrumuturi în unele perioade şi au făcut ca
fluxurile de capital străin să ocolească teritoriul Moldovei o un inteval destul de îndelungat, în
condiţiile în care ţara se confruntă cu deficit de reurse. Astfelacumularea deficitelor externe în fiecare
an conduce, de asemenea, la întârzierea procesului de tranziţie. În ultimii ani, însă, s-a produs o
ameliorare a fluxurilor de capital, care, pe fondul evoluţiei mai lente a datoriei publice externe, au
făcut ca lucrurile să se îndrepte mai sigur pe direcţia urmată de ţările cu reformă avansată în prezent.
Ca și până acuma , împrumuturi externe sunt utilizate pentru acoperirea deficitului de cont curent,
deci, sunt din nou axate spre consum. Astfel, se remarcă că Moldova nu știe să-și gestioneze într-un
mod eficient datoria publică externâ, motiv pentru care politica datoriei externe este prinsă într-un cerc
vicios- cel al consumului. Menţinerea vechilor structuri în economie este costisitoare şi fără orizont.
Schimbarea lor şi alinierea, în timp, la standardele europene este desigur sustenabilă pe termen lung,
dar şi mai costisitoare pe termen scurt. Infuzii masive de capital sunt necesare pentru a depăşi
moştenirea unui regim ce a eşuat în toate modurile posibile, în toate obiectivele declarate. Resursele nu
pot însă proveni în principal din surse guvernamentale şi, în nici un caz, nu trebuie alocate prin
mecanisme administrative. Republica Moldova nu are acces la resurse creditare în piaţa internaţională
sau regională. Respectiv, este dificil sau practic imposibil de substituit resursele financiare externe care
nu intră în buget. Din aceste considerente opţiunile viabile la dispoziţia Guvernului sunt limitate şi se
reduc la câteva decizii: consolidarea fiscală pentru restul anului cu efecte de durată mai lungă sau/şi
reducerea (blocarea cheltuielilor) şi/sau împrumut masiv pe piaţa internă la costuri exagerate şi în
creştere.
Se constată că datoria publică a manifestat o tendinţa de creştere continuă, ceea ce a atras după
sine în mod inevitabil sporirea dobânzilor aferente, precum şi a cheltuielilor publice totale. Şi, cum
povara dobânzilor este mai apăsătoare în ţările în curs de dezvoltare decât în cele dezvoltate (aceasta
rezultând din ponderea sensibil mai ridicată a cheltuielilor cu plata dobânzilor în totalul cheltuielilor
publice), efortul financiar pentru suportarea atât a datoriei publice cât şi a dobânzilor a fost
considerabil. În timp, riscul de ţara s-a redus pe baza creşterii rezervei valutare, astfel că dobânzile de
plătit au scăzut. Cu cât mai mare a fost efortul valutar reclamat de datoria externă, cu atât mai mici au
fost resursele valutare ale ţării rămase pentru plata importurilor destinate dezvoltarii economice şi
sociale şi aprovizionarii acesteia cu bunuri de consum.
În urma cercetării efectuate am desprins importanţa şi necesitatea existenţei într-un stat a unei
politici concrete în acest domeniu, cu reglementările aferente, cu instrumente specifice şi, nu în ultimul
rînd, cu obiective trasate pentru atingerea unui scop major al acestei poltici.
S-a constatat că politica împrumuturilor externe a statului nu poartă un caracter ciclic, ci este un
proces continuu. În cadrul elaborării şi executării acesteia nu se ia în considerare doar un an de
gestiune, ci se corelează cu situaţia deja existentă şi perspectivele de viitor. De aceea la luarea deciziei
de a contracta un împrumut autorităţile nu trebuie să mizeze doar pe soluţionarea problemelor pe
termen scurt, dar să fie conştienţi de faptul că povara acestui împrumut îşi va avea efectul pe parcursul
unei perioade de timp îndelungate în viitor. Beneficierea de un împrumut presupune elaborarea unei
politici în domeniu, care ar permite în viitor efectuarea plăţilor în contul deservirii datoriei fără a limita
utilizarea resurselor disponibile pentru dezvoltarea economică.
Conform analizei publicate de Expert-Grup: “Problemele financiare din buget şi accesul limitat
şi suspendat la finanţările externe vor determina Guvernul să se împrumute mai activ în piaţa internă.
Sectorul public, astfel, va intra în competiţie directă cu sectorul privat pentru resursele creditare
disponibile în băncile comerciale. Tentaţia băncilor comerciale va fi mare să dea cu împrumut
sectorului public (riscuri minore de rambursare, costuri administrative nule) decât să împrumute
sectorul privat, care din plin este afectat de incertitudine în regiune, dar şi de fluctuaţiile incerte din
piaţa internă. Sectorul privat nu poate face faţă şi nu poate intra în credite scumpe de la băncile
comerciale în condiţiile în care activităţile economice sunt tot mai încete şi incerte.”
În concluzie, datoria externă nu trebuie privită mereu ca fiind negativă, ea trebuie interpretată
doar în contextul economic şi politic al fiecărei ţări. Creşterea în cifre absolute a datoriei externe şi a
serviciului datoriei externe nu reprezintă neapărat un fapt negativ, dacă aceste credite sunt folosite în
retehnologizări sau investiţii profitabile, ele pot deveni adevărate motoare ale dezvoltării economice,
amplificând resursele şi capacităţiile creatoare ale unei ţări.
Astfel, analizele ale datoriei externe trebuie să evidenţieze costurile şi avantajele care ar putea rezulta
din recurgerea la capitalul străin pentru soluţionarea unor situaţii imposibil de abordat doar cu
mijloacele proprii pentru că aşa cum am văzut acestea presupun şi plata unui sacrificiu de suveranitate.
Pentru a sintetiza analiza realizată în această lucrare, se poate spune că datoria externă se
dovedeşte un instrument de politică macroeconomică indispensabil în zilele noastre.
 Bibliografie
I. Acte normative

1. Legea instituţiilor financiare nr. 550-XIII din 21.07.1995 // Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 1/2
din 01.01.1996.

2. Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr. 548-XIII din 21.07.1995 // Monitorul Oficial al
R. Moldova nr. 56-57/624 din 12.10.1995.

3. Lege cu privire la datoria publică, garanţiile de stat şi recreditarea de stat nr. 419-XVI din
22.12.2006 // Monitorul Oficial al R. Moldova nr.32-35/114 din 09.03.2007.

4. Hotărîre cu privire la unele măsuri de executare a Legii nr.419-XVI din 22 decembrie 2006 cu
privire la datoria publică, garanţiile de stat şi recreditarea de stat //Monitorul Oficial 175-177/1216,
09.11.2007

II. Lucrări ştiinţifice

5. Korka, M, Tuşa, E.(2004), Statistică pentru afaceri internaţionale, Ed.ASE, Bucureşti

6. A.Sercrieru “Finanțe publice”, Editura Epigraf, Chișinău, 2004

7. I. Stoian “Balanţa de plăţi externe”, Editura Stiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978.

8. Rodica Milena Zaharia “Economie mondială”, Bucuresti : Editura ASE , 2004

9. Richard P.C. Brown, Timothy J.Bulman “The clubs: their roles in the management of international
debt”, Marea Britanie, 2002

10. Căpăţînă, D. Managementul datoriei externe a Republicii Moldova.// Economie şi Sociologie, nr.2.
–Chişinău: Academia de ştiinţe a Republicii Moldova, 2003

III. Surse statistice şi de date

11. Raportul anual al BNM pentru anii 2013-2015 // www.bnm.org

12. Programul anual al împrumuturilor de stat externe// www.minfin.md
13. Global Economical Prospects - Forecasts//www.beta.data.worldbank.org