COMEDIA

O scrisoare pierduta
I.L.Caragiale

Genul dramatic cuprinde totalitatea operelor literare destinate reprezentarii scenice. Operele sunt scrise
sub forma de dialog, mod de expunere specific. Operele dramatice trebuie sa respecte anumite canoane
impuse de conditia reprezentarii – limitarea actiunii in timp si spatiu.
Textul dramatic este delimitat in subdiviziuni: act, tablou, scena, replica, conflictul crescand ascendent
catre un deznodamant diferit de la specie la specie. De asemenea, apar si indicatiile scenice sau didascaliile,
reprezentand interventia directa a autorului in text.Indicatiile scenice privesc decorurile, vestimentatia, jocul
actorilor, gestica, mimica, intonatia si sunt foarte importante atat pentru actori, cat si pentru regizor si pentru
cititor.
Genul dramatic are unele caracteristici generale: prezentarea unui conflict foarte puternic intre
personaje, absenta aproape totala a autorului din opera, personajele arhetip intruchipeaza diferite trasaturi
umane(ipocrizie, zgarcenie, curaj), dar si atitudini(viclenie, spaima, alienare, izolare).
Tragedia, comedia si drama sunt considerate specii fundamentale ale genului dramatic.
COMEDIA este o specie a genului dramatic in versuri sau proza, aparuta in Grecia Antica, in care se
prezinta personaje, intamplari, moravuri sociale, intr-un mod care starneste rasul si are, de regula, un final
fericit si un sens moralizator.
Subiectul dezvolta un conflict derizoriu, dar amplificat comic.
Tematica este preponderent sociala, satirizand defecte general umane: infatuarea, prostia, imoralitatea,
lacomia.
La nivelul personajelor, eroul tragic din tragedie este inlocuit in comedie cu masti conventionale, cu
personaje caricaturale, construite pe discrepanta dintre esenta si aparenta.
Limbajul se remarca printr-o maxima libertate, fiind prezent comicul de limbaj. Categoria estetica este
comicul, care se construieste pe acest contrast dintre esenta si aparenta, efort si rezultatul lui(adesea ridicol),
scop si mijloacele prin care se realizeaza scopul.
Modalitatile de realizare a comicului sunt : numele personajelor, situatii comice(sunt prezentate
intamplari care provoaca rasul), moravurile (satirizeaza defecte umane sau etice aflate in stransa legatura cu o
anumita realitate sociala sau istorica), caractere(se realizeaza la nivelul personajelor si reprezinta o modalitate
de reliefare a defectelor general-umane pe care le sanctioneaza prin ras), limbaj (se poate realiza la orice nivel
al limbii: fonetic-pronuntarea deformata a unor cuvinte, lexical-intrebuintarea gresita a unor cuvinte al caror
sens nu e cunoscut, morfo-sintactic-ticurile verbale, expresiile tautologice, truisme, pleonasme, topica lipsita
de logica, formulari incoerente).
Comedia se clasifica, in functie de tipul de comic dominant, in: comedie de situatie, in care accentul
cade pe actiune, evenimente; comedie de moravuri, unde sunt satirizate moravurile social-politice; de
caractere, in care se satirirzeaza defecte general-umane transformate in vicii.

Opera “O scrisoare pierduta” de I.L.Caragiale este o comedie de moravuri, in care sunt satirizate
moravurile societatatii romaneasca de la sfarsitul secolului XIX. Pretextul acestei comedii este dat de alegerile
desfasurate intr-un orasel de provincie, la sfarsitul secolului al XIX-lea,Caragiale satirizand coruptia si
imoralitatea sub toate aspectele ei, la nivel politic sau familial.
Fiindca “O scrisoare pierduta” este o comedie de moravuri autorul satirizeaza atat imoralitatea politica,
cat si cea de cuplu. Actiunea comediei este structurata pe doua planuri: in primul plan se urmareste pregatirea
pentru alegeri, iar in cel de-al doilea sunt prezentate toate manevrele de culise ale partidelor aflate in
competitie.
Titlul trimite la comicul de situatie ce se creeaza prin pierderea scrisorii de amor, desi in prim-plan se
afla alegerile pentru camera deputatilor. Se sugereaza astfel ca lupta politica nu se duce in mod cinstit, ci arma
politica preferata este santajul. Faptul ca substantivul “scrisoare” este articulat cu articolul hotarat “o” confera
caracter de generalitate si repetabilitate.

1
 Fiind conceputa pentru a fi reprezentata pe scena, comedia “O scrisoare pierduta” este structurata in
anumite limite temporale si spatiale: actiunea este plasata intr-un orasel de munte, capitala de judet “in zilele
noastre”, ceea ce inseamna ca este vorba despre societatea contemporana a dramaturgului, sfarsitul secolului
XIX, in perioada alegerilor, timp de 3 zile.
Pe parcursul celor patru acte, pe scena se perinda mai multe personaje, reprezentand oameni politici,
presedinti ai partidului, functionari publici, avocati,oameni de rand. Didascaliile prezente in fata textului
fixeaza statutul fiecarui personaj in parte.
Actiunea se structureaza pe doua conflicte: unul principal—confruntarea politica, si unul secundar,
generat de grupul Farfuridi-Branzovenescu, care se simt tradati.
Stefan Tipatescu, prefectul judetului si foarte bun prieten cu Zaharia Trahanache, presedinte al unei
organizatii locale a gruparii politice guvernamentale, ii adreseaza sotiei acestuia, Zoe Trahanache, o scrisoare
de dragoste. Zoe, din neglijenta, pierde scrisoarea, care este gasita de un cetatean turmentat. Nae Catavencu,
seful unei grupari politice independente si proprietarul ziarului “Racnetul Carpatilor”, ajunge prin mijloace
necinstite in posesia scrisorii. Sperand sa fie ales deputat, Catavencu il ameninta pe Tipatescu cu publicarea
scrisorii. Dupa ce incearca zadarnic sa intre in posesia compromitatorului document, Tipatescu este convins
de Zoe sa propuna candidatura lui Catavencu, pentru a se evita astfel un scandal politic.
La adunarea electorala este insa propus alt candidat, trimis de la centru, pe nume Agamemnon
Dandanache.
Reprezentantii celor doua grupari politice ajung sa se incaiere si, in invalmaseala, Catavencu isi pierde
palaria, in captuseala careia ascunsese scrisoarea. Documentul este gasit de acelasi cetatean turmentat, care o
restituie lui Zoe Trahanache. Intre timp, Zaharia Trahanache, dorind sa-si anihileze adversarul politic, pe
Catavencu, gaseste o polita falsificata de acesta. Riscand sa fie facut raspunzator pentru fals si, mai ales
pierzand orice sansa de a fi ales deputat. Catavencu accepta sa conduca manifestatia in cinstea celui care a
avut mai multa abilitate decat el. La randul sau, Dandanache ajunge in postura de candidat tot in urma unui
santaj cu o scrisoare a unei persoane importante.
In final, toti se impaca, animozitatile, interesele personale, micile pasiuni disparand ca prin farmec.
Dandanache este ales in unanimitate si toata lumea se bucura zgomotos de binefacerile unui sistem “curat”
constitutional.
Dintre formele comicului se utilizeaza mult umorul si ironia.
Comicul de situatie reiese, asa cum il arata si numele, din imprejurarile cele mai surprinzatoare in care
sunt puse personajele, provocate de coincidente, de incurcaturi, confuzii si situatii echivoce.
Intreaga piesa se bazeaza pe astfel de situatii, fiecare scena in parte fiind o ilustrare a acestui comic.
Gasirea si pierderea succesiva a scrisorii de amor constituie principala situatie comica in care sunt implicate
personajele si din care reies trasaturile lor de caracter: Zoe Trahanache pierde scrisoarea amoroasa de la
amantul ei, Tipatescu, Cetateanul turmentat o gaseste, dar nu se poate abtine sa nu o citeasca, din care cauza ii
este furata de Catavencu si devine mijloc de santaj pentru postul de deputat; acesta o pierde intr-o incaierare si
este gasita din nou de acelsi cetatean, care, in sfarsit, o inapoiaza “andrisantului”, adica Zoei. Cand se parea ca
santajul politic nu are sanse de izbanda, apare Dandanache care chiar invinge la alegeri, capatand mult-
ravnitul post de deputat cu ajutorul unei scrisori de amor, pe care insa nu o inapoiaza, pentru ca “mai trebuie
s-aldata”. Se sugereaza astfel, ca arma politica a santajului va fi eficienta si in viitor, cinstea si meritele
politice neavand nicio sansa in viata politica.
Numararea steagurilor de catre Ghita este o alta situatie comica, din care reiese ca politaiul fura din
avutul statului, desi misiunea lui este tocmai aceea de a-l apara, fiind incurajat si de catre prefect, in calitatea
lui de conducator politic al judetului.
Una din cele mai sugestive situatii comice este aceea in care Trahanache, dupa ce fusese la Catavencu
si vazuse scrisorica de amor adresata Zoei, vine acasa la Tipatescu. Prefectul este ingrozit de reactia lui
Trahanache daca ar afla de scrisoare si de-a dreptul speriat cand isi da seama ca acesta aflase. Venerabilul il
consoleaza pe Tipatescu, spunandu-i ca scrisoarea e “plastografie”: “Ei, Fanica, sa vezi imitatie de scrisoare!
Sa zici si tu ca e a ta, dar sa juri, nu altceva, sa juri!... uita-te la el cum se turbura!...”
Comicul de nume este foarte bine reprezentat in opera lui Caragiale. Modalitatea crearii personalitatii
unui erou prin semnificatia numelui mai fusese folosita si inainte, in teatrul lui Vasile Alecsandri. Caragiale
are un rafinament aparte in alegerea numelor, sugerand prin ele nu numai o trasatura dominanta, ci chiar un
intreg caracter, provocand hazul prin sonoritatea si semnificatia lor: Zaharia – zahariseala, moliciune,
lentoare, Trahanache (trahana=coca moale)– facila modelare a personajului de catre membrii de la centru, de
2
catre Zoe; Tipatescu trimite la “tip”,care semnifica june prim, om rafinat, amorez abil, aventurier; Ghita
Pristanda reprezinta umilinta fata de sefi, lipsa de personalitate, numele vine de la denumirea unei hore , care
se joaca in doua parti; Zoe Trahanache are un nume snob in epoca; Nae Catavencu—ipocrit,
demagog(cataveica=haina cu doua fete),palavragiu(cata=mahalagioaica). Farfuride si Branzovenescu
reprezinta un cuplu de imbecilitate, dependenti unul de altul, fiindu-si numai unul altuia de folos(farfuria si
branza); iar cetateanul turmentat este alegatorul anonim, ce traieste abureala alegerilor necinstite, de care
bietul om este ametit, nestiind cu cine sa voteze.
Comicul de limbaj se realizeaza la orice nivel al limbii: la nivel fonetic-pronuntia gresita a unor
cuvinte (“famelie”, “renumeratie”,”plebicist”, “bampir”, ”catrindala”, “printipuri”), la nivel lexical- cuvinte al
caror sens nu e cunoscut(“renumeratie”, “scrofulos la datorie”), la nivel morfo-sintactic- ticuri verbale (“ai
putintica rabdare”, “neicusorule, puicusorule”), fraze lipsite de sens(“sa se revizuiasca primesc, dar sa nu se
schimbe nimic, ori sa nu se revizuiasca primesc, dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo...”), truisme (“un
popor care nu merge inainte, sta pe loc, ba mai da si-napoi”, “douasprezece trecute fix”), formulari
incoerente(discursul lui Farfuridi, cu multe neologisme folosite in mod impropriu, totul devenind un amalgam
de franturi de propozitii).
Comicul de caracter se realizeaza la nivelul personajelor si reprezinta o modalitate de reliefare a
defectelor general-umane, pe care le sanctioneaza prin ras. Ion Luca Caragiale creeaza tipologii de personaje,
dominate de trasaturi morale negative. Tipul incoronatului este ilustrat de Zaharia Trahanache. Tipul
parvenitului si al demagogului este intruchipat de Nae Catavencu, tipul prostului de Farfuridi si
Branzovenescu, tipul servilului incult de Ghita Pristanda, iar Agamemnon Dandanache acumuleaza toate
trasaturile negative ale celorlalte personaje: parvenitismul, demagogia, prostia, incultura, perfidia.
Comicul de moravuri surprinde si ironizeaza moravurile vietii politice, prezinta modul in care se
desfasoara alegerile, demagogia, santajul, moravurile vietii de familie, aparand triunghiul conjugal format din
Zoe-Zaharia Trahanache-Stefan Tipatescu.
In “O scrisoare pierduta” intalnim tehnici specifice comediei: tehnica “bulgarelui de zapada”(actiunea
se complica progresiv, ajungandu-se la un deznodamant surprinzator), tehnica qui-pro-quo(“unul prin
celalalt”, Catavencu ajunge din santajist, cel santajat ), suspansul si rasturnarile bruste de situatie.
Pe scena apar personaje reprezentand categorii sociale diferite: politicieni, sefi de partid, director de
ziar, dar si oameni simpli, ilustrand diverse tipuri umane(demagogul, ramolitul, junele prim, adulterina,
politicianul corupt).
Personajele sunt caricaturizate, iar defectele lor sunt ingrosate pana la grotesc. Caracterizarea
personajelor se face prin mijloace specifice textului dramatic: dialog, monolog, indicatii scenice, dar si prin
caracterizare directa si indirecta(prin relatia cu celelalte personaje, gestica, mimica, nume).
La personajul de comedie, ca specie literara a genului dramatic, nu se realizeaza un portret fizic, pentru
ca este reprezentat pe scena de un actor.
Nae Catavencu este directorul ziarului “Racnetul Carpatilor” si fondator al societatii “Aurora
Economica Romana”.
Din dorinta de a parveni, Catavencu recurge la santaj, cerand postul de deputat in locul scrisorii:
“vreau ceea ce mi se cuvine dupa o lupta de atata vreme, vreau ceea ce merit in orasul asta de gogomani, unde
sunt cel dintai...intre fruntasii politici”, afirmatie de unde rezulta prostia acestuia.
In timpul in care detine scrisoarea, Catavencu este orgolios, agresiv, impertinent, dar dupa ce o pierde,
acesta devine umil, lingusitor si supus.
Principala trasatura a lui Catavencu este capacitatea de a se adapta la orice situatie, fiind mereu
pregatit sa schimbe masca.
Modalitatile de comunicare utilizate in realizarea portretului sunt: dialogul, monologul, interogatia
retorica(“da’ unde?”) si exclamatia retorica(“Ei bine!”). Dialogul dintre Catavencu si Tipatescu creeaza un
conflict, deoarece avocatul nu vrea sa-i inapoieze scrisoarea. Conflictul se amplifica prin dialogul agitat dintre
cele doua grupuri reprezentate de Catavencu si Farfuridi, care rosteste un discurs haotic, incorect si incoerent.
Monologul reliefeaza parvenitismul lui Catavencu, precizand deviza pe care o respecta in viata: “scopul scuza
mijloacele”, pe care o atribuie lui Gambetta in loc de Machiavelli, de unde reiese incultura acestuia.
Trasaturile care definesc acest personaj sunt sugerate si prin intermediul comicului de nume, sugerand
firea de mahalagiu(cata=mahalagioaica) si ipocrizia, demagogia(cataveica=haina cu doua fete).
Discursurile lui Catavencu pun in evidenta demagogia, incultura, lipsa de logica. El stie sa emotioneze,
sa influenteze ascultatorii, sa planga. Acest personaj este un actor desavarsit, tribuna reprezentand scena unde
3
el isi interpreteaza rolul, stiind sa simuleze orice situatie, orice sentiment: “Iertati-ma fratilor, daca sunt
miscat, daca emotiunea ma apuca asa de tare...Ca orice roman, ca orice fiu al tarii sale...in aceste momente
solemne...(de-abia se mai stapaneste)ma gandesc...la tarisoara mea...(plansul l-a biruit de tot)la Romania...
(plange)...la fericirea ei! La progresul ei!...la viitorul ei!(plans cu hohot, aplauze zguduitoare)”.
Nonsensul afirmatiilor sale si confuziile semantice reliefeaza, de asemenea, prostia lui
Catavencu(“Industria romana e admirabila, e sublima putem zice, dar lipseste cu desavarsire”, “capitalisti-
locuitori ai capitalei”, “liber-schimbator – flexibil in conceptii”).
Prin comicul de situatie reies si alte trasaturi ale lui Catavencu. Lipsit de demnitate si de coloana
vertebrala, el conduce manifestatia festiva in cinstea rivalului sau politic, Dandanache, fara niciun scrupul,
intuind ca sansa de a castiga in viitor este legata de Zoe.
Prin tematica abordata, prin personajele create, Caragiale ramane vesnic actual, vesnic tanar, in opera
sa regasindu-se aspecte eterne ale convietuirii oamenilor.