Criticul îşi bazează această afirmaţie pe romanele “Bietul

Ioanide”şi “Scrinul negru” în care remarcă marea

virtuozitate tehnică, cele două romane fiind o colecţie de
procedee narative. Susţinȃnd ideea unui Călinescu
baroc,Manolescu nu neagă balzacianismul romanelor
sale, în special în “Enigma Otiliei”: descrierea de
interioare, arhitectura caselor, crearea atmosferei
balzaciene  şi care poate fi considerat romanul cel mai
balzacian al lui Călinescu, care se încadrează cel mai bine
în formula realismului obiectiv.  Dar şi în acest roman
balzacianismul este depășit în direcţia unui estetism
baroc. Extravaganţa naratorului care joacă pe rȃnd toate
rolurile, limbajul bombastic, artificial, ne conduc spre un
estetism baroc