Literatura universala este totalitatea marilor capodopere ale lumii care

vorbesc tuturor, fiindca in ele este surprins general-umanul.

Literatura universala formează atitudini şi comportamente. Dincolo de
rolul formativ, literatura universală oferă soluţii şi sugestii pentru
problemele unor comunităţi şi societăţi care au cunoscut experienţe
similare.
Începînd din secolul al XIX-lea, mulţi dintre scriitorii români au studiat
în străinătate (mai ales în Franţa şi în Germania). Opera lor a fost
influenţată de curentele literare şi de autorii din Occident. Există însă şi
mari autori care n-au avut o influenţă directă asupra autorilor români
(Dante Aligheri,Shakespeare)
Prin studiul literaturii universale se asigură o deschidere şi o transmitere
către semenii noştri, indiferent de limba pe care o vorbesc sau de cultura
pe care o poartă. Ea raspandeste într-un fel spiritual, elemente
evolutionale de unitate şi solidaritate umană; motivele şi temele
invocate de literatură sunt, până la urmă, valabile pentru toţi, indiferent
că suntem bogaţi sau săraci, femei sau bărbaţi, de un neam sau altul, de o
credinţă sau alta etc.
Studiul literaturii universale poate  pregăti sau întări alte moduri de
asumare comportamentală sau de angajare a omului la nivel socio-
comunitar.
Studiul literaturii străine ajută la semnificarea şi integrarea valorilor
proprii într-un context mai larg; acest cadru de referinţă poate evidenţia
mai uşor specificităţile şi valorile intrinseci ale literaturii naţionale. 
Rolul acesteia este de a-i oferi cititorului o cultură solidă, o bază bună de
cunoaștere a realităților lumii înconjurătoare, conturându-i o imagine
amplă și profundă asupra vieții.