După Unirea Principatelor s-a simțit nevoia înființării unei facultăți de Teologie

Ortodoxă. Repetatele încercări ale unor ierarhi și ale Sinodului General al Bisericii Ortodoxe
Române au dus, în cele din urmă, la deschiderea oficială a Facultății de Teologie Ortodoxă
din cadrul Universității din București, la 12 noiembrie 1881. Desăvârșirea organizării acestei
instituții teologice s-a săvârșit prin sancționarea, de către regele Carol I, la 14 iunie 1888, a
primului Regulament de organizare și funcționare internă, care includea prevederi referitoare
la numărul disciplinelor ce urmau a fi predate (9), durata studiilor (4 ani), înscrierea,
frecventarea cursurilor și examene. Mai târziu, la data de 25 iunie 1890, a fost promulgată o
lege, potrivit căreia Facultatea de Teologie făcea parte din Universitatea din București, având
aceleași drepturi și îndatoriri ca și celelalte facultăți.
Din 4 august 1948, Facultatea de Teologie din București se transformă în Institutul
Teologic de Grad Universitar, iar personalul didactic și administrativ, împreună cu
prevederile bugetare respective, trec de la Învățămîntul public la Ministerul Cultelor.
În perioada comunistă, martirizarea Bisericii Ortodoxe Române de către regimul
totalitar s-a manifestat și prin persecutarea absolvenților învățământului teologic. Facultatea
de Teologie, prin articolul 54 din decretul 177/1948, se transforma în Institut Teologic de grad
Universitar, iar prin articolul 46 al aceluiași decret, diplomele eliberate în învățământul
teologic nu mai sunt recunoscute de către Ministerul Învățământului, ci doar de Biserică.
Reparația morală a acestui abuz vine peste 43 de ani – în 1991 – când Institutul Teologic de
grad Universitar redevine Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității din
București și este recunoscută de către Ministerul Învățământului și Secretariatul de Stat pentru
Culte prin Protocolul Nr. 9870/3.05.1991, încheiat cu Patriarhia Română.
Din cursul anului universitar 2005-2006, în conformitate cu cerințele aderării
României la Uniunea Europeană și potrivit principiilor Chartei de la Bologna, studiile din
cadrul Facultății au fost organizate pe un singur domeniu, al teologiei ortodoxe, cuprinzând
patru specializări: Teologie Pastorală, Teologie Didactică, Teologie Socială și Artă Sacră, cu
o durată de 3 ani – licență, 2 ani – master, 3 ani – doctorat.
În prezent, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Justinian” din București se
află sub dubla coordonare a Bisericii Ortodoxe Române și a Ministerului Educației Naționale.
Justinian Patriarhul

În anul 2001, la împlinirea a 100 de ani de la nașterea Patriarhului Justinian Marina,

Consiliul Facultății de Teologie din București a înaintat Sfântului Sinod propunerea de a i se
acorda instituției numele celui de-al treilea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Părintele
Patriarh Teoctist, împreună cu membrii Sfântului Sinod, au acceptat propunerea, primind
aprobarea ca facultatea să se numească „Patriarhul Justinian”. Tot atunci a fost confecționat și
mozaicul care străjuiește în holul central al facultății.
Justinian Marina, pe numele de mirean Ioan Marina, (n. 22 februarie 1901, Suiești,
județul Vâlcea - d. 26 martie 1977, București) a fost al treilea patriarh al Bisericii Ortodoxe
Române, între 1948 și 1977. Printre prioritățile pe care le-a avut a fost și învățământul
teologic. Trebuie recunoscut rolul important pe care Patriarhul Justinian l-a avut în
învățământ, el însuși fiind fost cadru didactic și director la Seminarul Teologic din Râmnicu
Vâlcea. Faptul că a avut o vocație de dascăl în teologie s-a reflectat mai târziu, când a investit
foarte mult în sporirea prestigiului celor două institute teologice acceptate de regimul
comunist în țara noastră, la București și Sibiu. Justinian a apărat cu mult tact slujirea și
specificul tradiției noastre ortodoxe române în fața avalanșei și propagandei atee. Justinian
Marina nu a pornit o cruciadă anticomunistă, ci a reușit să păstreze ușile bisericilor deschise.

De-a lungul anului, în cadrul Facultății de Teologie sunt mai multe momente de
sărbătoare și bucurie duhovnicească, dar cele mai importante sunt zilele de 25 noiembrie
(Sfânta Muceniță Ecaterina) și 30 ianuarie (Sfinții Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie
Teologul și Ioan Gură de Aur), în care, la Paraclisul Facultății cu harmul Sfânta Muceniță
Ecaterina, se săvârșește Sfânta Liturghie. În aceste zile, cele două strane sunt pline, iar
cântarea psaltică, împreună cu slujba în sobor, având alături pe Preafericitul Părinte Patriarh
Daniel sau un alt delegat al său, ne transpun într-o altă realitate, mai aproape de cer. Viața
Sfintei Mucenițe Ecaterina, cât și a celor trei Sfinți Ierarhi sunt un exemplu de trăire în Hristos
și ne îndeamnă la meditație teologică, la mărturisirea credinței în societate, punându-ne
înainte două drumuri: al Bisericii și al studiului. În ziua de 30 ianuarie, după Sfânta Liturghie,
corul facultății ne încântă cu unele piese religioase, dar și din folclorul românesc.