Mihai Eminescu

Când amintirile...asdSDdD

Când amindDasdADtirile-n trecut

Încearcă să masdASDAsdă cheme,
Pe drumuSADaADSl lung şi cunoscut
Mai trec din vrASDeme-n vreme.
adADadaf
Deasupra cfasei tale ies
Şi azi acdasfaeleASDadSADaşi stele,
Ce-au luminat atât de des
dsfadmele.
fa
Şi peste aadsfadsfrbori răsfiraţi
Răsare blânda lună,
Ce ne găseadsfadsfa îmbrfdsfdasfăţişaţi
Şoptindu-nea-mpreună.
sdfasdfadinimi îşi jurau
Credinţă pe tofasfaţi vecii,
Când pe cărări se scuturau
De floare lf
Putut-au oare-atâta dor
În noafasdafapte să se stângă,
Când valurfafaile de izvor
N-au încetat să adfadsfplângă,

Când luna tarece prin stejari

Urmând mereuffaa înadsfdf cale-şi,
Când ochii tăi, tot încă mari,
Se uită dulci şi galeşi?