DREPT PENAL - PARTEA SPECIALĂ

titular curs: Prof. univ. dr. Mircea Bădilă

NOłIUNEA, OBIECTUL ŞI CARACTERISTICILE PĂRłII

SPECIALE A DREPTULUI PENAL. SISTEMUL PĂRłII SPECIALE.

NOłIUNEA

Faptele de pericol social, componente ale fenomenului criminalităŃii,

sunt declarate de legea penală ca infracŃiuni. Aceste fapte se manifestă în
forme deosebit de variate şi caracteristice.
În această diversitate de manifestare fiecare faptă prin care se aduce
atingere unor relaŃii, valori sau interese sociale, politice, economice, morale
cuprinde un anumit conŃinut specific, anumite trăsături definitorii, care îi
determină o individualitate infracŃională proprie.
Pentru înlăturarea sau reducerea manifestărilor antisociale, prin
mijloacele dreptului penal, este necesară incriminarea prin lege a fiecărei
fapte de pericol social ca infracŃiune.
Pentru aceasta, norma juridică penală conŃine, potrivit structurii sale, o
dispoziŃie de incriminare, prin care stabileşte conŃinutul specific al fiecărei
infracŃiuni în parte, prin urmare se defineşte conŃinutul juridic al fiecărei
infracŃiuni, în mod general şi abstract.
 În dreptul penal român, legea incriminează ca infracŃiune numai acea
faptă care prezintă pericol social, respectiv aduce atingere valorilor puse sub
ocrotirea legii penale şi care presupune ca sancŃiune o pedeapsă.
Pe lângă conŃinutul infracŃional variat, faptele de pericol social declarate
prin lege infracŃiuni, prezintă şi un grad de pericol social abstract, care variază
de la o infracŃiune la alta şi pentru stabilirea acestui grad de pericol social al
faptei incriminate, legiuitorul stabileşte pentru fiecare infracŃiune în parte
pedeapsa corespunzătoare.
Deci, norma penală conŃine în structura sa - pe lângă dispoziŃia de
incriminare - şi o dispoziŃie de sancŃionare, prin aceasta din urmă stabilindu-
se felul pedepsei şi limitele speciale ale acesteia.
Din cele expuse rezultă că dreptul penal conŃine, pe lângă normele părŃii
generale, şi o categorie de norme, care determină faptele de pericol social ce
constituie infracŃiuni, reglementează conŃinutul specific al fiecărei infracŃiuni
şi stabilesc pedepsele aplicabile pentru fiecare infracŃiune. Aceste norme se
mai numesc şi norme de parte specială şi în totalitate alcătuiesc partea
specială a dreptului penal.
Prin urmare, dreptul penal - partea specială cuprinde ansamblul
normelor juridice prin care se stabilesc faptele de pericol social considerate
infracŃiuni şi pedepsele aplicabile celor vinovaŃi de încălcarea lor.
În teoria dreptului penal român, partea generală şi partea specială a
dreptului penal reprezintă părŃile componente ale unei ramuri unitare de drept
- dreptul penal.

OBIECTUL PĂRłII SPECIALE

Dreptul penal, ca ramură unitară de drept, are ca obiect reglementarea

raporturilor juridice de drept penal care izvorăsc din săvârşirea infracŃiunii şi
care se stabilesc între stat, societate şi persoanele care săvârşesc infracŃiuni, în

2
scopul apărării societăŃii împotriva infracŃiunilor, prin aplicarea de pedepse şi
alte măsuri penale, în cazurile şi condiŃiile prevăzute de lege.
Ca parte componentă a dreptului penal, partea specială are ca obiect
determinarea faptelor de pericol social care aduc atingere intereselor de stat,
ordinii de drept, drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor, pe care le
consideră infracŃiuni, precum şi stabilirea felului şi limitelor speciale ale
pedepselor sau a măsurilor penale ce urmează să fie aplicate pentru
sancŃionarea acelor infracŃiuni.

ASEMĂNĂRI ŞI DEOSEBIRI ÎNTRE PARTEA GENERALĂ ŞI

PARTEA SPECIALĂ A DREPTULUI PENAL

Cele două părŃi ale dreptului penal - generală şi specială - sunt părŃi
componente ale aceleiaşi ramuri de drept - dreptul penal.
Asemănări:
• Normele penale, în ansamblul lor, servesc la definirea infracŃiunilor,
a condiŃiilor răspunderii penale, a sistemului pedepselor şi a regimului de
aplicare a acestora.
• La reglementarea şi realizarea raporturilor juridice penale contribuie
atât normele părŃii generale cât şi normele părŃii speciale ale dreptului penal.
• Partea generală a dreptului penal cuprinde normele prin care sunt
consacrate principiile fundamentale ale dreptului penal şi regulile generale
privind definirea infracŃiunii, condiŃiile răspunderii penale, categoriile şi
limitele generale ale pedepselor, individualizarea pedepselor, măsurile de
siguranŃă, cauzele care înlătură răspunderea penală sau consecinŃele
condamnării.
• Principiile şi regulile generale se concretizează prin partea specială a
dreptului penal, aici realizându-se individualizarea şi diversificarea în forme
tipice, variate a noŃiunii generale de infracŃiune, definită de partea generală.

3
Partea specială stabileşte în mod expres faptele socialmente periculoase care
sunt considerate infracŃiuni, condiŃiile de incriminare ale acestora şi limitele
speciale ale pedepselor aplicabile, respectiv reglementează diferitele
infracŃiuni, dând definiŃia legală a conŃinutului normativ - iar uneori şi
denumirea (nomen iuris) - fiecărei infracŃiuni în parte (trădare, omor, viol, furt
etc.) şi fixând pedeapsa corespunzătoare. Dată fiind varietatea infracŃiunilor,
partea specială cuprinde tabloul tuturor infracŃiunilor prevăzute de legislaŃia
penală în vigoare şi însumează toate normele penale din partea specială a
Codului Penal (art. 155-361) şi legile speciale.
• Nici una din părŃile generală şi specială a dreptului penal nu pot
fiinŃa singure, constituind împreună părŃile aceluiaşi întreg - dreptul penal.
Deosebiri:
a) prin obiectul specific al reglementării lor:
• pe când normele părŃii generale reglementează infracŃiunea,
răspunderea penală şi pedeapsa în general, normele părŃii speciale prevăd
infracŃiunile în particular, în tipicitatea lor. În esenŃă, partea generală
stabileşte ce este infracŃiunea şi pedeapsa, iar partea specială stabileşte care
sunt infracŃiunile prevăzute de lege şi pedepsele aplicabile pentru fiecare în
parte.
b) prin structura diferită a celor două feluri de norme penale:
• normele părŃii generale cuprind dispoziŃii, reguli, principii generale
privitoare la rolul şi scopul dreptului penal, la infracŃiune, infractori,
răspundere penală, pedeapsă - exprimate sub formă de norme enunciative
(declarative), în schimb normele părŃii speciale sunt norme de drept penal
propriu-zise sau tipice, care definesc, descriu sau determină trăsăturile
obiective şi subiective ale fiecărei fapte de pericol social incriminată ca
infracŃiune şi prevăd pedeapsa corespunzătoare. Normele părŃii speciale mai
sunt denumite norme de incriminare (L. Biro) sau norme sancŃionatoare (I.
Ceterchi) - deosebindu-se prin trăsăturile esenŃiale, specifice, ale structurii lor,

4
de celelalte norme de drept.
c) prin frecventa modificare determinată de evoluŃia realităŃii sociale:
• normele părŃii generale manifestă mai multă stabilitate fiind supuse
mai rar schimbării (întrucât se ocupă de aspectele, regulile şi principiile
fundamentale ale dreptului penal);
• în schimb, normele părŃii speciale reflectă în mod mai nemijlocit şi
mai nuanŃat diversele transformări care au loc în realitatea socială, sunt mai
puŃin stabile, legiuitorul incriminând sau dezincriminând fapte, urcând sau
coborând limitele de pedeapsă pentru diferite infracŃiuni în anumite perioade.
În acest sens se vorbeşte în literatura juridică despre dinamismul părŃii
speciale a dreptului penal ca despre o caracteristică proprie, care o deosebeşte
de partea generală.
d) din punct de vedere al originii şi vechimii lor istorice:
• partea specială este cea mai veche parte a dreptului penal -
dezvoltarea dreptului penal a început prin stabilirea incriminărilor, apoi în
timp, în cursul unui îndelungat proces istoric de generalizare, abstractizare şi
sistematizare s-a produs delimitarea celor două părŃi ale dreptului penal prin
apariŃia şi consacrarea unor principii şi reguli generale.

PARTEA SPECIALĂ A DREPTULUI PENAL ŞI LEGALITATEA

Legalitatea este un principiu potrivit căruia orice persoană fizică sau

juridică este obligată să respecte în activitatea sa legea.
Respectarea acestui principiu din punct de vedere al dreptului penal
trebuie privită sub două aspecte:
1. partea specială a dreptului penal, prin rolul şi funcŃia sa, este un
instrument puternic de apărare a legalităŃii, normele sale servind la
incriminarea ca infracŃiuni a unor fapte de pericol social care constituie
grave încălcări ale legalităŃii în diferitele domenii de activitate socială

5
 pentru sancŃionarea cărora este necesară aplicarea unor pedepse. În acest
înŃeles, orice infracŃiune reprezintă o încălcare a legalităŃii, un ilicit penal;
2. respectarea legalităŃii din punct de vedere al dreptului penal se
referă la însăşi respectarea normelor dreptului penal de către organele de
urmărire penală şi de către instanŃele judecătoreşti.
Aceste organe au sarcina specială:
• să sancŃioneze faptele de încălcare a legalităŃii de către cetăŃeni
• au datoria să respecte cu stricteŃe legalitatea în îndeplinirea
sarcinii de administrare a justiŃiei.
În realizarea acestei din urmă sarcini trebuie realizată o justă calificare
sau încadrare juridică a faptelor concrete săvârşite, ca infracŃiuni, precum şi
prin sancŃionarea acestor fapte în limitele pedepselor prevăzute de lege.
Calificarea sau încadrarea juridică a unei anumite fapte constă în
identificarea normei penale care defineşte conŃinutul specific al unei
infracŃiuni raportat la fapta concretă şi a stabili că persoana care a săvârşit
acea faptă a comis o anumită infracŃiune. Astfel, calificarea sau încadrarea
juridică a unei fapte ca infracŃiune este o operaŃie de “concretizare” a legii
penale.
O corectă încadrare juridică care trebuie realizată atât de organele de
urmărire penală, dar mai ales de instanŃa de judecată, depinde de mai mulŃi
factori şi anume:
• de stabilirea exactă a stării de fapt, adică de determinarea completă şi
amănunŃită a faptei concrete săvârşite de învinuit sau inculpat, pe baza
probelor administrate în procesul penal;
• de cunoaşterea temeinică a normelor penale şi mai ales a trăsăturilor
conŃinutului specific al infracŃiunilor prevăzute de normele părŃii speciale a
dreptului penal;
• de priceperea sau deprinderea de a aplica legea penală, adică de
priceperea sau aptitudinea de a identifica, în starea de fapt stabilită pe baza

6
probelor administrate în cauză, împrejurările de fapt esenŃiale care corespund
trăsăturilor conŃinutului legal specific al unei anumite infracŃiuni.
Orice deficienŃă cu privire la oricare din aceşti factori conduc la o greşită
calificare a faptelor, încălcând astfel legalitatea în procesul de înfăptuire a
justiŃiei.
Greşita calificare sau încadrare juridică a faptelor se poate prezenta
schematic sub următoarele forme:
• fapta inculpatului se consideră infracŃiune, deşi în realitate nu are
acest caracter (fie că faptei îi lipseşte vreuna din trăsăturile conŃinutului
infracŃiunii, fie că la baza calificării juridice a faptei ca infracŃiune se află a
stare de fapt greşit stabilită)
• fapta se califică a fi o anumită infracŃiune, deşi în realitate ea
constituie o altă infracŃiune, astfel că făptuitorul este tras la răspundere penală
şi sancŃionat pentru o altă infracŃiune mai uşoară sau mai gravă
• fapta nu se consideră infracŃiune, deşi în realitate ea constituie o altă
infracŃiune, ceea ce conduce la greşita achitare a unor persoane în realitate
vinovate.
Prin urmare, rezultă că o justă calificare juridică implică exigenŃă,
fermitate, o bună cunoaştere a legii, aptitudini native sau formate în timp din
partea fiecărui lucrător al organelor de justiŃie.

7
 DEFINIREA CONłINUTULUI INFRACłIUNII ÎN
LEGEA PENALĂ

În ştiinŃa dreptului penal s-a discutat dacă este necesar, din punct de
vedere tehnico-juridic, ca legea penală să definească în mod complet şi
amănunŃit conŃinutul specific al fiecărei infracŃiuni sau este suficientă doar o
indicare sumară a acestuia.
S-au conturat două teorii principale:
A. Teoria determinării sumare a conŃinutului infracŃiunii - potrivit
căreia nu se consideră necesar ca legea penală să descrie amănunŃit conŃinutul
fiecărei infracŃiuni în parte, nici să se definească unele noŃiuni juridice
îndeobşte cunoscute (ca de exemplu furt, funcŃionar, viol etc.), ci ar fi
suficient ca infracŃiunea să fie indicată în norma penală într-o formă cât se
poate de concisă, sumară, succintă.
Codul penal în vigoare nu împărtăşeşte această teorie, şi pe lângă acest
argument, considerăm că o astfel de teorie nu poate fi îmbrăŃişată, întrucât s-
ar ajunge la formulări prea generale şi vagi, susceptibile de a crea dificultăŃi
de interpretare şi ar putea apare abuzul şi arbitrarul în aplicarea legii penale.
B. Teoria definirii amănunŃite a conŃinutului infracŃiunii - potrivit
căreia legea penală trebuie să conŃină o descriere amănunŃită precisă şi
completă a conŃinutului fiecărei infracŃiuni în parte.
Această teorie este adoptată de Codul Penal român în vigoare, faptele
incriminate fiind precis, clar, amănunŃit şi complet arătate în cuprinsul normei
penale, astfel că se asigură o uşoară şi exactă cunoaştere a legii penale de
către toŃi cetăŃenii, precum şi aplicarea uniformă şi cu fermitate a legilor de
către organele chemate să acŃioneze împotriva celor care săvârşesc infracŃiuni.
Legea penală presupune unele calităŃi de formă indispensabile -
claritate, simplitate, concizie - calităŃi realizate prin definirea amănunŃită a
fiecărei infracŃiuni.

8
 SISTEMUL PĂRłII SPECIALE A DREPTULUI PENAL

Partea specială a dreptului penal este organizată pe baza unui anumit

sistem.
Prin sistemul părŃii speciale a dreptului penal se înŃelege clasificarea
sau gruparea în anumite categorii, grupe, subgrupe etc., a tuturor
infracŃiunilor prevăzute de legislaŃia penală în vigoare.
Rezultă că sistemul părŃii speciale a dreptului penal reprezintă
ansamblul sistematizat al infracŃiunilor prevăzute în normele penale cuprinse
în codul penal şi în legile speciale în vigoare.
Criteriile de alcătuire a sistemului părŃii speciale a dreptului penal.
Clasificarea infracŃiunilor trebuie să se efectueze pe baza unui criteriu
unic, pentru realizarea unei prime clasificări, putându-se face apoi, în cadrul
fiecărei clasificări, diviziuni primare şi alte clasificări interioare pe baza unor
criterii secundare.
• Prima clasificare (diviziunea primară) a infracŃiunilor constă în
repartizarea acestora în categorii de infracŃiuni, după criteriul de bază al
alcătuirii sistemului părŃii speciale a dreptului penal. Astfel, în raport de genul
relaŃiilor social-juridice care formează obiectul lor juridic generic (relaŃiile
privind ocrotirea persoanei, privind patrimoniul etc.), infracŃiunile prevăzute
de legislaŃia penală sunt grupate în diferite categorii de infracŃiuni (infracŃiuni
contra persoanei, infracŃiuni contra patrimoniului etc.).
• A doua clasificare (diviziunea secundară) a infracŃiunilor constă în
subclasificarea infracŃiunilor dintr-o categorie în două sau mai multe grupe de
infracŃiuni, pe baza unor trăsături comune specifice acelor grupe (infracŃiunile
contra persoanei se clasifică în următoarele 3 grupe: infracŃiuni contra vieŃii,
integrităŃii corporale şi sănătăŃii, infracŃiuni contra libertăŃii persoanei şi
infracŃiuni privitoare la viaŃa sexuală).

9
 • A treia clasificare (diviziunea terŃiară) a infracŃiunilor constă în
subclasificarea infracŃiunilor dintr-o grupă în subgrupe pe baza unor trăsături
specifice comune numai infracŃiunilor din acea subgrupă (grupa infracŃiunilor
contra vieŃii, integrităŃii corporale şi sănătăŃii se subîmparte în 2 subgrupe:
omuciderea şi lovirea şi vătămarea integrităŃii corporale sau sănătăŃii).
• Alte clasificări. În afara acestor clasificări legislative, doctrina şi
ştiinŃa penală poate proceda şi la alte clasificări, fie adoptând criterii
doctrinare de clasificare, diferite de criteriile legislative adoptate de legiuitor,
fie completând clasificările legiuitorului cu alte clasificări noi.
ŞtiinŃei dreptului penal îi revine sarcina ca, Ńinând seama de dispoziŃiile
codului penal şi ale legilor speciale, precum şi de exigenŃele unei clasificări
ştiinŃifice, să elaboreze schema de clasificare a tuturor infracŃiunilor prevăzute
de legislaŃia penală în cadrul unui sistem unitar al părŃii speciale a dreptului
penal.

DENUMIREA INFRACłIUNILOR

Adoptarea unor denumiri a diferitelor infracŃiuni este de mare utilitate

atât teoretică, cât şi practică, întrucât se poate face o mai precisă
individualizare şi mai uşoară indicare a infracŃiunilor, stabilirea terminologiei
juridice în sfera dreptului penal. Denumirea juridică a infracŃiunilor trebuie să
exprime natura specifică a faptei de pericol social incriminată ca infracŃiune.
Denumirile se pot prezenta sub două forme:
- ca denumiri înglobate în textele normelor de incriminare, procedeu
utilizat în Codul penal anterior;
- ca denumiri marginale aşezate în dreptul textelor de incriminare.
Codul Penal român a adoptat forma denumirilor marginale, considerat ca
preferabil, întrucât face posibilă a mai bună utilizare a dispoziŃiilor din partea
specială.

10
 TITLUL I.
INFRACłIUNI CONTRA SIGURANłEI STATULUI

Obiective : Cunoașterea conșinutului infracșiunilor care privesc

siguranșa
statului

Cuvinte cheie: infracșiune, siguranșa statului

GENERALITĂłI

Titlul I al părŃii speciale a dreptului penal cuprinde infracŃiunile care

aduc atingere ori pun în pericol securitatea statului român.
Prin apărarea unităŃii, suveranităŃii, independenŃei şi caracterului naŃional
al statului român, precum şi a celorlalte valori sociale care asigură existenŃa
statului român, legea penală înfăptuieşte unul dintre obiectele sale principale,
acela de a apăra împotriva infracŃiunilor statul român, România, îndatorire
care rezultă din cuprinsul art. 1 al Codului Penal.
EficienŃa practică a apărării statului prin mijloace de drept penal se
realizează prin activitatea organelor judiciare - parchete şi instanŃe
judecătoreşti - a căror sarcină constă atât în prevenirea săvârşirii acestor fapte,
cât şi în descoperirea faptelor şi judecarea celor care le-au comis.
Faptele penale îndreptate contra siguranŃei statului, fac ca acesta să
apară în genere ca subiect pasiv general al infracŃiunilor şi constau în activităŃi
ilicite, săvârşite în mod nemijlocit împotriva existenŃei statului, fiind
incriminate distinct şi prevăzute sub titulatura de “infracŃiuni contra siguranŃei
statului”.

11
 În decursul istoriei, astfel de fapte au fost incriminate încă de la romani,
unde tradiŃia atribuie unei legi din timpul lui Romulus pedepsirea faptelor
îndreptate contra statului (perduellio sau crimen maiestatis imminutae) printre
care acŃiunea armată a unui cetăŃean împotriva Romei, înŃelegerea cu
inamicul, atentatele contra conducătorilor statului, a magistraŃilor şi preoŃilor
în timpul exercitării funcŃiilor etc.
Mai târziu, în timpul republicii romane, noŃiunea de “crimen
maiestatis” cuprindea infracŃiunile împotriva poporului roman sau împotriva
statului roman.
Cu timpul, această apărare a primit noi forme. În feudalism se
sancŃiona, potrivit dreptului canonic, atentatul la persoana Papei, trădarea
suveranului sau trădarea comunităŃii, faptele de conspiraŃie, rebeliune, însă în
această perioadă domina arbitrarul, voinŃa suveranului fiind nelimitată atât în
privinŃa faptelor care urmau a fi pedepsite, cât şi a sancŃiunilor ce se aplicau.
Dezvoltarea societăŃii, creşterea gradului de civilizaŃie determinată de
apariŃia societăŃii industriale, a dus la cerinŃa înlăturării arbitrarului în ce
priveşte reprimarea infracŃiunilor contra statului, gânditori ai timpului ca
Montesquieu, Becaria, Feuerbach, considerând aceste infracŃiuni ca încălcări
ale unei convenŃii tacite existente între stat şi cetăŃean care, în caz de
nerespectare, impuneau o represiune aspră.
În prezent, pericolul social deosebit de ridicat pe care îl prezintă faptele
îndreptate împotriva siguranŃei statului a determinat instituirea unui sistem
incriminator şi sancŃionator sever şi diferenŃiat faŃă de regimul prevăzut
pentru alte fapte.

NOłIUNEA INFRACłIUNILOR CONTRA STATULUI

12
 InfracŃiunile care pun în pericol siguranŃa statului sau care pot aduce o
atingere acestuia şi care alcătuiesc primul titlu al părŃii speciale a Codului
Penal, formează un grup distinct de infracŃiuni, deosebit de periculos,
subliniat şi prin poziŃia pe care o ocupă în sistemul părŃii speciale a codului.
InfracŃiunile contra siguranŃei statului pot fi definite ca acele fapte de
pericol social, îndreptate contra statului român, care urmăresc scopul de a
suprima sau ştirbi unitatea, suveranitatea, independenŃa şi caracterul naŃional
al statului, sau care sunt de natură să pună în pericol, în orice mod, statul
român.

TRĂSĂTURILE GENERALE ALE INFRACłIUNILOR CONTRA

SIGURANłEI STATULUI

În cazul infracŃiunilor contra siguranŃei statului obiectul juridic al

ocrotirii penale îl constituie acele relaŃii sociale a căror formare, desfăşurare şi
dezvoltare sunt legate de ocrotirea şi apărarea statului.

Dreptul absolut al statului la o existenŃă nestingherită şi nevătămată

priveşte toate valorile sociale a căror apărare asigură existenŃa ca stat a
României: suveranitatea, independenŃa, unitatea şi caracterul naŃional al
statului.
Obiectul juridic generic al infracŃiunilor contra statului - obiect juridic
comun al întregului grup de infracŃiuni contra siguranŃei statului - îl constituie
relaŃiile social-juridice privitoare la existenŃa sau fiinŃa statului şi îndeplinirea
sarcinilor şi funcŃiilor sale fundamentale, adică relaŃiile privitoare la apărarea
statului, relaŃii care conferă statului dreptul absolut la securitatea existenŃei
sale ca stat suveran, independent, unitar şi naŃional, impunând totodată

13
oricărei persoane, cetăŃean român sau străin obligaŃia corelativă de a respecta
fiinŃa şi securitatea statului.
SiguranŃa statului constituie o stare de stabilitate şi normalitate a
relaŃiilor interne şi externe ale statului, creată printr-un ansamblu de măsuri de
apărare a suveranităŃii, independenŃei şi unităŃii statului.
Prin urmare, siguranŃa, securitatea statului, ca valoare social-juridică
pusă sub protecŃia legii penale, constituie obiectul juridic generic, comun
tuturor infracŃiunilor din această categorie.
Obiectul material. În general obiectul juridic al infracŃiunilor contra
siguranŃei statului nu îşi găseşte reflectarea în vreun obiect material. Totuşi,
unele dintre aceste infracŃiuni au un obiect material (acte, documente secrete,
bunuri materiale etc.).
SubiecŃii infracŃiunii. Subiect activ nemijlocit, autor al
infracŃiunilor contra siguranŃei statului poate fi, de regulă, orice persoană. La
unele infracŃiuni însă legea cere ca autorul să aibă o anumită calitate - subiect
calificat - cum ar fi aceea de cetăŃean român ori de persoană fără cetăŃenie,
având domiciliul în Ńară (exemplu la infracŃiunea de trădare prin transmitere
de secrete) sau să fie cetăŃean străin ori persoană fără cetăŃenie cu domiciliul
în străinătate (în cazul infracŃiunilor de acŃiuni duşmănoase contra statului sau
spionaj).
InfracŃiunile contra siguranŃei statului sunt susceptibile de a fi săvârşite
în participaŃie, de regulă, în oricare dintre formele acesteia (coautorat,
instigare, complicitate).
SubiecŃii activi ai infracŃiunilor contra siguranŃei statului pot fi traşi la
răspundere penală atât pentru infracŃiunile comise pe teritoriul României (art.
3 C.pen.), cât şi pentru cele săvârşite în afara teritoriului României (art. 4 şi 5
C.pen.).

14
 Subiect pasiv al infracŃiunilor contra siguranŃei statului este întotdeauna
Statul cu atributele sale esenŃiale puse în pericol prin săvârşirea acestor
infracŃiuni.
Latura obiectivă. Sub acest aspect, infracŃiunile contra siguranŃei
statului constau, în general, în orice faptă (acŃiune sau inacŃiune) care este de
natură să ducă la subminarea, slăbirea şi punerea în pericol a siguranŃei
statului, a puterii de stat, sau care este săvârşită într-un astfel de scop.
Majoritatea infracŃiunilor contra siguranŃei statului sunt infracŃiuni
comisive, elementul lor material realizându-se printr-o acŃiune care creează o
stare de pericol sau, eventual, aduce o atingere securităŃii statului. O singură
infracŃiune contra statului - nedenunŃarea - se caracterizează sub aspectul
elementului material, printr-o inacŃiune.
În ceea ce priveşte urmarea imediată, toate infracŃiunile contra
siguranŃei statului se caracterizează prin existenŃa unei stări de pericol, nefiind
necesară producerea unei vătămări efective. Pericolul important pe care îl
prezintă asemenea fapte pentru siguranŃa statului justifică pe deplin soluŃia
legii, de incriminare a acestor fapte, astfel că infracŃiunile contra statului sunt
infracŃiuni de pericol.
Urmările asupra relaŃiilor sociale sub forma pericolului la care au fost
expuse valorile sociale apărate fiind implicite, o dată ce s-a dovedit existenŃa
activităŃii materiale, a acŃiunii sau inacŃiunii, nu va fi necesar, la aceste
infracŃiuni, nici o analiză aparte cu privire la legătura de cauzalitate între
aceste acŃiuni sau inacŃiuni şi rezultat.
Latura subiectivă. InfracŃiunile contra siguranŃei statului se comit, de
regulă, cu intenŃie directă sau cu intenŃie indirectă, în sensul că făptuitorul a
avut reprezentarea faptei sale, şi-a dat seama că prin săvârşirea ei pune în
pericol securitatea statului şi, fie a urmărit, fie a acceptat crearea acestui
pericol.

15
 Singură infracŃiunea de nedenunŃare (art. 170 C.pen.) poate fi comisă,
potrivit dispoziŃiei din art. 19 alin. ultim C.pen., şi din culpă.

ANALIZA INFRACłIUNILOR CONTRA SIGURANłEI

STATULUI

1. Trădarea (art. 155 C.Pen.)

DefiniŃie:
InfracŃiunea de trădare este una dintre cele mai grave infracŃiuni
prevăzute în legislaŃia noastră penală. Pentru cetăŃeanul român această faptă
constituie o trădare a patriei sale, o încălcare a celor mai de preŃ îndatoriri faŃă
de poporul din care s-a născut, o încălcare a obligaŃiei de fidelitate faŃă de Ńara
sa. Pentru persoana fără cetăŃenie care domiciliază pe teritoriul statului român,
nu constituie o trădare de patrie, ci o încălcare, o trădare a îndatoririi
elementare de recunoştinŃă faŃă de statul care l-a primit pe teritoriul său, i-a
asigurat posibilitatea de a trăi şi a-şi desfăşura activitatea.
InfracŃiunea de trădare, potrivit art. 155 C.pen. constă în "fapta
cetăŃeanului român sau a persoanei fără cetăŃenie domiciliată pe teritoriul
statului român, de a intra în legătură cu o putere sau cu o organizaŃie străină
ori cu agenŃi ai acestora, în scopul de a suprima sau ştirbi unitatea şi
indivizibilitatea, suveranitatea sau independenŃa statului, prin acŃiuni de
provocare de război contra Ńării sau de înlesnire a ocupaŃiei militare străine,
ori de subminare economică sau politică a statului, ori de aservire faŃă de o
putere străină, sau de ajutare a unei puteri străine pentru desfăşurarea unei
activităŃi duşmănoase împotriva siguranŃei statului".

16
 ConŃinutul infracŃiunii
Obiectul juridic al infracŃiunii
Obiectul juridic generic al infracŃiunii de trădare – relaŃiile sociale
privitoare la siguranŃa statului român – este cel comun pentru toate
infracŃiunile contra statului. Din acest obiect juridic generic se desprinde
obiectul juridic special, adică acele relaŃii sociale ale căror existenŃă şi
normală desfăşurare sunt condiŃionate de apărarea unităŃii, individualităŃii,
suveranităŃii şi independenŃei statului, atribute esenŃiale ale statului român.
InfracŃiunea de trădare nu are obiect material, deoarece acŃiunea incriminată
nu este îndreptată asupra unui obiect pe care în mod direct să-l vatăme ori să-l
expună unui pericol.
SubiecŃii infracŃiunii
Subiectul activ al infracŃiunii poate fi numai un cetăŃean român sau o
persoană fără cetăŃenie domiciliată pe teritoriul statului român. Calitatea de
cetăŃean român sau de persoană fără cetăŃenie, domiciliată în Ńară, trebuie să
existe în momentul săvârşirii infracŃiunii. Pierderea ulterioară a acestei calităŃi
nu va influenŃa existenŃa infracŃiunii comise când persoana avea cetăŃenia
română sau era o persoană fără cetăŃenie care domicilia în Ńară. De asemeni,
dobândirea ulterioară a calităŃii de mai sus, după comiterea faptei nu va
influenŃa răspunderea penală respectivei persoane. Faptele incriminate ca
trădare, dacă sunt comise de un cetăŃean străin sau de o persoană fără
cetăŃenie care nu domiciliază în Ńară vor putea constitui infracŃiunea de acŃiuni
duşmănoase contra statului (art. 158 C.pen.) şi nu infracŃiunea de trădare.
InfracŃiunea de trădare poate fi săvârşită de o singură persoană, fiind
totodată susceptibilă de a fi comisă şi cu participarea mai multor persoane (în
calitate de coautori, instigatori sau complici). În calitate de instigatori sau
complici pot apare şi persoane care nu au calitatea de cetăŃean român sau de
persoană fără cetăŃenie care domiciliază în Ńară (de exemplu agentul unei
puteri străine care ia legătura cu cetăŃeanul român devine participant la

17
infracŃiune în calitate de complice sau instigator, chiar dacă este cetăŃean
străin sau persoană fără cetăŃenie care nu domiciliază în Ńara noastră).
Subiectul pasiv al infracŃiunii de trădare este Statul Român, ale cărei
atribute esenŃiale - unitatea, indivizibilitatea, suveranitatea, independenŃa -
sunt periclitate prin acŃiunea antistatală.
Latura obiectivă este alcătuită din elementul material, o cerinŃă
esenŃială, urmarea imediată şi legătura de cauzalitate.
Elementul material al infracŃiunii de trădare constă în acŃiunea de a
intra în legătură cu o putere sau cu o organizaŃie străină ori cu agenŃi ai
acestora, prin urmare infracŃiunea este o faptă comisivă, neputând fi săvârşită
printr-o omisiune, printr-o atitudine pasivă. Pentru existenŃa elementului
obiectiv al acestei infracŃiuni se cere realizarea unei simple activităŃi de a intra
în legătură cu vreunul din factorii arătaŃi în vederea unei înŃelegeri, fără a
avea importanŃă cine a avut iniŃiativa acestei intrări în legătură, care se poate
realiza în orice mod (verbal, scris, prin mijloace de telecomunicaŃii etc.).
CerinŃa esenŃială. Intrarea în legătură este un act bilateral care
presupune cel puŃin două părŃi. Pentru existenŃa elementului material al
infracŃiunii de trădare este necesar deci ca făptuitorul să intre în legătură cu
unul din cei trei factori arătaŃi: o putere străină, o organizaŃie străină sau
agenŃi ai acestora.
~ Prin "putere străină" se înŃelege un stat străin sau chiar o formaŃie
statală străină, indiferent de faptul dacă a dobândit sau nu recunoaşterea
internaŃională.
~ Prin "organizaŃie străină" se înŃelege orice grup străin constituit
(asociaŃie, partid, uniune, societate) indiferent dacă este sau nu recunoscută
oficial şi indiferent de natura sau obiectivul urmărit prin activitatea pe care o
desfăşoară. Nu are importanŃă dacă organizaŃia străină are un caracter naŃional
sau internaŃional, guvernamental sau neguvernamental şi nici componenŃa sa.

18
Necesar este însă ca organizaŃia să fie în mod real susceptibilă de a înfăptui
scopul urmărit de cel care a intrat în legătură cu acea organizaŃie.
~ Prin "agent" al unei puteri străine sau organizaŃii străine (în sensul
dispoziŃiilor art. 155 C.pen.) se înŃelege o persoană care lucrează pentru o
putere sau organizaŃie străină, indiferent de calitatea sa (agent diplomatic,
consular, comercial etc.) şi indiferent dacă este sau nu cetăŃean al statului
respectiv ori este sau nu membru al organizaŃiei respective.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări, situaŃii de pericol pentru
valorile sociale ocrotite prin incriminarea faptei de trădare. AcŃiunea
subiectului activ de a intra în legătură ilicită cu o putere străină, o organizaŃie
străină sau cu agenŃi ai acestora creează prin ea însăşi o stare de pericol pentru
valorile apărate, pentru unitatea, suveranitatea şi independenŃa statului.
Legătura de cauzalitate trebuie să existe între acŃiunile ce formează
elementul material şi urmarea imediată.
Latura subiectivă.
InfracŃiunea de trădare se comite cu intenŃie directă. Făptuitorul îşi dă
seama că prin acŃiunea sa va stabili legătura cu o putere sau organizaŃie
străină, sau cu agenŃi ai acestora, punând în pericol unitatea, suveranitatea şi
independenŃa statului şi urmăreşte producerea acestor consecinŃe în scopul
declanşării de acŃiuni susceptibile să ducă la suprimarea sau ştirbirea unităŃii,
suveranităŃii ori independenŃei statului.
Prin suprimarea unităŃii, independenŃei şi suveranităŃii statului se
înŃelege distrugerea ori nimicirea totală a acestor valori, iar prin ştirbirea
valorilor menŃionate se înŃelege o diminuare sau o îngrădire a lor (de pildă,
dezmembrarea unei părŃi din teritoriul statului).
Realizarea scopului urmărit de făptuitor prin intrarea în legătură cu o
putere sau organizaŃie străină ori cu agenŃi ai acestora trebuie să privească
anumite acŃiuni limitativ arătate în art. 155 C.pen., şi anume:
• acŃiuni de provocare de război contra Ńării (prin uciderea sau

19
 maltratarea unor reprezentanŃi oficiali români sau a încălcării frontierelor
Ńării noastre, de exemplu, acŃiuni care pot avea aptitudinea de a provoca
război)
• acŃiuni de înlesnire a ocupaŃiei militare străine (acŃiuni care să
constea în acte de ajutare a ocupantului sau de justificare a necesităŃii
ocupaŃiei)
• acŃiuni de subminare economică sau politică (de exemplu prin
dezorganizarea aparatului de stat, a sistemului monetar etc.)
• acŃiuni de aservire faŃă de o putere străină (prin subordonarea
politicii interne sau externe a statului intereselor unei puteri străine, prin
subordonarea unei ramuri a economiei intereselor unei puteri străine)
• acŃiuni de ajutare a unei puteri străine pentru desfăşurarea unei
activităŃi duşmănoase împotriva statului (acordare de ajutor material pentru
înlesnirea activităŃii duşmănoase, pentru crearea unei agenturi, recrutare de
agenŃi etc.).
Pedeapsa stabilită pentru această infracŃiune este detenŃiune pe viaŃă sau
închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Precizare: În acest capitol se vor mai studia infracțiunile de la art.

156 – 177 C.pen.

Întrebări recapitulative:

1. Care sunt subiecții infracțiunii de trădare prin ajutarea inamicului

ți de spionaj?
2. Care este forma de vinovăție cu care se comite infracțiunea de
trădare?
3. Care este obiectul juridic al infracțiunii de acțiuni duțmănoase
contra statului?

20
4. Care sunt acțiunile laturii obiective ale infracțiunii de trădare prin
ajutarea inamicului?
5. Care este obiectul material al infracțiunii de compromiterea unor
interese de stat?

Teste grilă de autoevaluare:

1. InfracŃiunea de trădare se săvârşeşte, sub aspectul laturii

subiective:
a) cu intenŃie directă
b) cu intenŃie indirectă
c) cu intenŃie directă sau indirectă
d) cu praeterintenŃie
(răspuns – a)

2. InfracŃiunea de atentat care pune în pericol siguranŃa statului are

ca obiect juridic:
a) relaŃiile sociale care privesc apărarea statului
b) relaŃiile sociale care privesc ocrotirea vieŃii, integrităŃii corporale
sau a sănătăŃii persoanei împotriva căreia s-a săvârşit atentatul
c) numai relaŃiile sociale care privesc apărarea vieŃii persoanei
(răspuns – a, b)

3. Subiect activ al infracŃiunii de trădare trebuie să fie:

a) un cetăŃean străin
b) un cetăŃean român
c) un cetăŃean care nu are cetăŃenie şi domiciliază pe
teritoriul unui alt stat

21
 d) un cetăŃean care nu are cetăŃenie şi domiciliază pe
teritoriul României
(răspuns – a, d)

4. ConŃinutul infracŃiunilor de trădare prin transmitere de secrete şi

de spionaj diferă doar sub aspectul:
a) obiectului juridic
b) subiectului activ
c) laturii obiective
d) laturii subiective
(răspuns – b)

5. Infracțiunea de complot:
a. are ca obiect material corpul persoanei
b. are ca obiect bunurile proprietatea statului
c. nu are obiect material
(răspuns – c)

Teste grilă de evaluare:

1. Sunt acŃiuni ale laturii obiective a infracŃiunii de trădare prin

ajutarea inamicului:
a) fapta de a preda teritorii ale statului român, către alt stat, în timp
de pace
b) fapta de procura duşmanului oameni, valori şi materiale de orice
fel, în timp de război
c) fapta de a preda nave, aeronave, armament unui alt stat, cu care
România s-ar afla în război

22
 2. CerinŃa esenŃială a laturii obiective a infracŃiunii de atentat contra
unei colectivităŃi consta în aceea că acŃiunile făptuitorului:
a) să pună în pericol colectivitatea umană
b) să fie de natură să slăbească puterea de stat
c) să fie de natură a pune în pericol relaŃiile dintre state vecine.

3. Subminarea puterii de stat se săvârşeşte, sub aspectul laturii

obiective, prin:
a) acŃiunea armată de natură să slăbească puterea de stat
b) acŃiunea de acaparare a parte din resursele energetice ale Ńării
c) acŃiunea neglijentă de privatizare

4. La infracțiunea de complot există pluralitate de subiecți activi

sub forma:
a) coautorat
b) complicitate
c) instigare

5. Sunt acțiuni ale laturii obiective ale infracțiunii de acte de

diversiune:
a) distrugerea
b) degradarea
c) aducerea în stare de neîntrebuințare

23
 TITLUL II.
INFRACłIUNI CONTRA PERSOANEI

Obiective : Cunoașterea infracșiunilor care privesc apărarea persoanei

Cuvinte cheie: infracșiune, viașă, integritate corporală și sănătate,

libertate, viașă sexual, demnitate

Generalități

Titlul II din Partea specială a Codului penal, care priveşte "infracŃiuni

contra persoanei" urmează imediat după titlul I privitor la "infracŃiuni contra
siguranŃei statului" exprimând prin această aşezare importanŃa acordată
apărării persoanei în dreptul român, întrucât obiectul juridic generic al acestor
infracŃiuni - relaŃiile sociale legate de apărarea unor valori ca viaŃa, integritate
corporală şi sănătatea, libertatea şi onoarea sau demnitatea - determină
justificat această importanŃă.
Raportat la valorile sociale pe care le apără, Codul penal cuprinde în
acest titlu infracŃiuni grupate în trei capitole:
- capitolul 1 - InfracŃiuni contra vieŃii, integrităŃii corporale şi sănătăŃii
- capitolul 2 - InfracŃiuni contra libertăŃii persoanei
- capitolul 3 - InfracŃiuni privitoare la viaŃa sexuală
Chiar şi această succesiune a capitolelor din acest titlu exprimă
gradarea după importanŃa valorilor sociale apărate privind persoana şi

24
interesele cele mai de seamă ale acesteia (viaŃa, libertatea, libertatea şi
moralitatea relaŃiilor sexuale).

CAPITOLUL I

INFRACłIUNI CONTRA VIEłII, INTEGRITĂłII CORPORALE ŞI

SĂNĂTĂłII

În această grupă sunt cuprinse toate infracŃiunile care au ca obiect

juridic generic acele relaŃii sociale care privesc existenŃa şi apărarea
integrităŃii fizice a unei persoane determinate, respectiv asigurarea dreptului la
viaŃă, integritate corporală şi sănătate a unei fiinŃe umane, ca drepturi ale
personalităŃii, care constituie valorile fundamentale şi cele mai de preŃ ale
omului.
Aceste infracŃiuni sunt strâns înrudite şi prin obiectul lor juridic special
- relaŃiile sociale referitoare la ocrotirea vieŃii, integrităŃii corporale şi
sănătăŃii.
La toate aceste infracŃiuni obiectul material e corpul omenesc.
Subiect activ, autor al infracŃiunii, poate fi orice persoană.
Latura obiectivă are ca element material o acŃiune care produce, ca
urmare imediată, o vătămare a vieŃii, integrităŃii corporale sau sănătăŃii unei
alte persoane.
Sub aspectul laturii subiective, aceste infracŃiuni se săvârşesc de regulă
cu intenŃie, unele putând fi săvârşite şi din culpă.
În funcŃie de valorile sociale pe care le apără, Codul penal subdivide
aceste infracŃiuni în două subgrupe:
- omuciderea (art.174 -179 C.pen)

25
 - lovirea şi vătămarea integrităŃii corporale sau a sănătăŃii (art. 180 -
184 C.pen)
În forma iniŃială a codului mai există o a treia subdiviziune "avortul"
art. 185 - 188 C.pen, însă întreaga subdiviziune a fost abrogată prin Decretul
Lege nr.1 din 26 decembrie 1989.
Totuşi, ulterior, prin Legea 104/1996 la art.185 a fost reincriminată
infracŃiunea de provocare ilegală a avortului la art.185 C.pen.

SecŃiunea I. Omuciderea
DefiniŃie:
Sub denumirea generică de "omucidere" Codul penal cuprinde acele
infracŃiuni prin care se aduce atingere vieŃii omului, ca atribut fundamental şi
indispensabil de care depinde existenŃa şi fiinŃa omului şi care au ca rezultat
suprimarea vieŃii, moartea unui om.
Aspecte comune: InfracŃiunile de omucidere (sau contra vieŃii) prezintă
unele aspecte comune şi anume:
- Obiectul juridic: în afară de obiectul juridic generic care e comun
tuturor infracŃiunilor contra persoanei, infracŃiunile de omucidere au comun şi
obiectul juridic special, în sensul că toate se referă la apărarea vieŃii umane.
- Obiectul material este de asemeni comun: corpul unei fiinŃe umane în
viaŃă( altul decât corpul autorului pentru că sinuciderea nu se pedepseşte).
- Subiect activ nemijlocit - autor - poate fi orice persoană, însă în
anumite cazuri legea cere un subiect activ determinat.
- Subiect pasiv poate fi orice persoană, cu aceeaşi precizare că în
anumite cazuri legea prevede un subiect pasiv determinat.

26
 - Latura obiectivă a acestor infracŃiuni constă de regulă într-o acŃiune
(o activitate de lovire etc.), dar poate consta şi dintr-o inacŃiune ( lipsirea unei
persoane de hrană etc.).
- Latura subiectivă. Aceste infracŃiuni se comit cu vinovăŃie, atât cu
intenŃie, cât şi din culpă.

ANALIZA INFRACłIUNILOR

1. Omorul (art.174 C.pen.)

DefiniŃie:
Omorul este fapta unei persoane care cu intenŃie ucide o altă persoană.
În limbaj judiciar această infracŃiune mai este numită şi "omor simplu".
ConŃinutul infracŃiunii:
Obiectul juridic special îl constituie relaŃiile sociale privitoare la viaŃa
omului.
Obiectul material este corpul omului ucis.
SubiecŃii infracŃiunii
Subiect activ nemijlocit (autor) poate fi orice persoană. ParticipaŃia este
posibilă în toate formele. Va exista coautorat la omor şi atunci când numai
acŃiunea unuia din făptuitori a cauzat moartea victimei, în situaŃia în care a
existat cooperare materială şi aceeaşi rezoluŃie infracŃională între făptuitori
(ex.: două persoane lovesc victima concomitent cu topoarele, în intenŃia de a o
ucide, dar numai lovitura unuia din făptuitori este mortală).
Subiect pasiv special şi imediat e persoana în viaŃă asupra căreia s-a
exercitat acŃiunea de ucidere, subiect care după consumarea omorului nu mai
este o persoană ci o victimă.
Una şi aceeaşi persoană nu poate fi subiect activ şi subiect pasiv al
infracŃiunii de omor, sinuciderea nefiind incriminată de lege.
Latura obiectivă

27
 Elementul material constă în acŃiunea de ucidere, adică acŃiunea prin
care viaŃa unei persoane e suprimată (astfel de acŃiuni pot fi împuşcarea,
înjunghierea, lovirea, otrăvirea etc.) - acŃiuni comisive, cât şi acŃiuni omisive
(ca nealimentarea unei persoane handicapate, a unui copil etc.). AcŃiunea
făptuitorului poate viza atât fizicul dar şi psihicul victimei (ex. : ştiind
că victima suferă de cord, îi provoacă acesteia cu intenŃie o emoŃie deosebit de
puternică, şi îi cauzează acesteia un infarct).
Urmarea imediată - acŃiunea de ucidere ce constituie elementul
material are ca urmare imediată moartea victimei.
Legătura de cauzalitate. Între acŃiunea de ucidere şi urmarea imediată
trebuie să existe această legătură de cauzalitate. AcŃiunii de ucidere i se pot
adăuga şi alte cauze preexistente, concomitente sau survenite, fără ca acestea
să excludă legătura de cauzalitate (lovirea fără deosebită intensitate a unei
victime bolnave, sau survenirea unor complicaŃii ca urmare a neglijenŃei
victimei sau a unei îngrijiri neglijente). Doar în situaŃia în care moartea se
datorează exclusiv altor cauze decât acŃiunea de ucidere săvârşită de făptuitor,
dar rezultatul se produce, acesta va răspunde doar pentru tentativă la omor.
Latura subiectivă. InfracŃiunea de omor se săvârşeşte cu intenŃie, în
ambele sale modalităŃi, fie cu intenŃie directă, fie cu intenŃie indirectă,
respectiv făptuitorul a prevăzut rezultatul faptei sale şi a urmărit rezultatul
acŃiunii sale ( intenŃia directă) sau făptuitorul a prevăzut rezultatul acŃiunii
sale şi deşi nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea survenirii acestuia (intenŃia
indirectă). Va exista infracŃiunea de omor şi în cazul erorii asupra persoanei
victimei (error in personam), cât şi în cazul devierii acŃiunii spre o altă
victimă (ex.: datorită unei manevre greşite a armei) deoarece identitatea
victimei nu este o condiŃie esenŃială pentru realizarea laturii subiective, legea
ocrotind în mod egal viaŃa oricărei persoane.
ConsimŃământul subiectului pasiv de a se exercita asupra sa o acŃiune de
ucidere nu înlătură vinovăŃia subiectului activ, putând fi eventual o cauză de

28
atenuare a răspunderii penale. TranzacŃia asupra dreptului la viaŃă sau
consimŃământul de a fi ucis, emis în orice împrejurări, este inadmisibil şi nu
produce efecte, fiind vorba de atingere adusă unei valori fundamentale. Cel
care ucide în baza unui asemenea consimŃământ, răspunde pentru omor.
Astfel, suprimarea vieŃii unui bolnav, la cererea acestuia şi ca urmare a unor
sentimente de adâncă milă şi compasiune pentru suferinŃele prelungite şi
inutile pe care le îndură, nu înlătură aplicarea legii penale.
SancŃiunea. Art. 174 C.pen. prevede pentru săvârşirea acestei
infracŃiuni pedeapsa de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Tentativa la această infracŃiune se pedepseşte.

Precizare: în acest capitol se vor studia ți infracțiunile de la art.

175 – 179

SecŃiunea a II-a

Lovirea şi vătămarea integrităŃii corporale sau a sănătăŃii

Specific, aspecte comune

Subgrupa infracŃiunilor contra integrităŃii corporale sau a sănătăŃii are
un conŃinut mai restrâns, iar obiectul juridic cuprinde doar relaŃiile sociale a
căror ocrotire implică apărarea integrităŃii corporale sau sănătăŃii. Obiectul
material este acelaşi, respectiv corpul unei persoane aflate în viaŃă,
integritatea corporală sau sănătatea omului, a corpului acestuia în sens
anatomo-morfologic şi psiho-fiziologic.
Latura obiectivă constă, în general, în acŃiunea de lovire sau vătămare a
unei persoane, cu producerea rezultatului vătămător, deci este necesar ca fapta
să constea într-o acŃiune sau inacŃiune capabilă de a produce consecinŃe
vătămătoare, această faptă să fie ilicită (nu este ilicită în caz de legitimă

29
apărare, stare de necesitate ş.a.) şi această faptă să cauzeze sau să producă un
rezultat vătămător.
LegislaŃia noastră penală foloseşte la determinarea gravităŃii
vătămărilor corporale sau a sănătăŃii criteriul curativ al duratei îngrijirilor
medicale pentru vindecare.
Latura subiectivă a acestor infracŃiuni constă în săvârşirea faptei cu
intenŃie (directă sau indirectă) sau din culpă.
Subiectul activ al acestor infracŃiuni poate fi orice persoană (cu condiŃia
de a fi altă persoană decât victima întrucât dreptul penal nu incriminează
autolezarea sau autovătămarea, cu excepŃia autovătămării pentru sustragerea
de la serviciul militar - art. 348 C.pen.).
Subiect pasiv poate fi, de asemenea, orice persoană.
ANALIZA INFRACłIUNILOR

1. Lovirea sau alte violenŃe (art. 180 C.pen.)

DefiniŃie:
Lovirea sau orice acte de violenŃă cauzatoare de suferinŃe fizice se
pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă (alin.1).
Faptele prevăzute la alin.1 săvârşite asupra membrilor familiei se
pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă (alin.11).
Lovirea sau actele de violenŃă care au pricinuit o vătămare ce necesită
pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepsesc cu
închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă (alin. 2).
Faptele prevăzute la alin.2 săvârşite asupra membrilor familiei se
pedepsesc cu închisoare de la o unu la 2 ani sau cu amendă (alin.21).

În cuprinsul său, art. 180 C.pen. prevede mai multe forme ale acestei
infracŃiuni: una simplă (alin.1) şi trei agravante (alin.2, alin.11, alin.21).
a) Forma simplă

30
 Obiectul juridic special constă în relaŃiile sociale privind ocrotirea
persoanei împotriva actelor de violenŃă (integritatea şi sănătatea).
Obiectul material este corpul omului în întregul fiinŃei sale şi sub toate
aspectele (morfologic, anatomic, fiziologic şi psihologic).
SubiecŃii infracŃiunii.
Subiect activ poate fi orice persoană, fără a fi necesară vreo calitate
(când este, de exemplu, funcŃionar în exercitarea îndatoririlor de serviciu,
acesta va comite o infracŃiune de purtare abuzivă).
Subiect pasiv este persoana asupra căreia s-a exercitat violenŃa,
persoană în viaŃă.
Latura obiectivă
Elementul material constă în acŃiunea de lovire sau orice altă acŃiune
violentă cauzatoare de suferinŃe fizice asupra corpului unei persoane (lovire,
împingere, aşezarea unei substanŃe pe o scară pentru ca victima să cadă şi să
se lovească etc.). ViolenŃa poate fi exercitată direct de infractor (o lovire) sau
mediat (asmuŃirea unui câine care muşcă victima). Prin "orice acte de
violenŃă" se înŃelege orice alt mod de exercitare a unei forŃe brutale, folosirea
unui mijloc de constrângere, precum şi acele acte efectuate fără violenŃă dar
care implică punerea persoanei - subiect pasiv - într-o situaŃie cu urmări
similare celor produse prin acŃiunea de lovire sau prin acte de violenŃă
(oferirea unui scaun pe care făptuitorul îl ştie stricat unei persoane care
aşezându-se cade şi se loveşte, oferirea unei bucăŃi de sodă caustică, aceasta
după ce este luată în mână de victimă îi produce arsuri etc.)
Urmarea imediată este cauzarea unei suferinŃe fizice. În cazul lovirii,
suferinŃele fizice sunt prezumate dar în cazul săvârşirii altor acte de violenŃă,
producerea suferinŃelor fizice trebuie dovedită.
Legătura de cauzalitate trebuie să existe între acŃiunea de lovire sau
alte violenŃe şi urmarea, respectiv cauzarea unei suferinŃe.

31
 Latura subiectivă. Sub acest aspect fapta trebuie să fie săvârşită cu
intenŃie directă sau indirectă. De menŃionat că elementul subiectiv (vinovăŃia)
nu este realizat atunci când atingerea adusă corpului unei persoane s-a produs
prin efectuarea unei acŃiuni expres sau tacit îngăduită de lege (tăieturile
efectuate în timpul unei operaŃii, loviturile aplicate într-un meci de box etc.)
însă condiŃia ce se cere în aceste situaŃii este de a fi respectate limitele fireşti
ale acelei activităŃi şi regulamentele de desfăşurare a acestor activităŃi.
b) Forme agravate
Prima formă (alin.2) prezintă aceleaşi caracteristici în ce priveşte
obiectul juridic, subiecŃii infracŃiunii şi latura subiectivă ca şi forma simplă.
Deosebirea constă însă sub aspectul laturii obiective, respectiv în ce priveşte
urmarea imediată care aici constă într-o alterare, ştirbire a substanŃei corpului
uman sau o atingere a sănătăŃii acestui corp, care pentru vindecare să necesite
îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile. Cea de-a doua şi a treia formă
agravată priveşte calitatea subiectului pasiv care va fi un membru al familiei
(art.180 alin11).
Conform art. 1491, prin membru de familie se înŃelege “soŃul sau ruda
apropiată, dacă aceasta din urmă locuieşte şi gospodăreşte împreună cu
făptuitorul”.
De asemenea, în art. 180 alin.2 s-a prevăzut ca agravantă specială
“lovirea sau actele de violenŃă care au pricinuit o vătămare ce necesită pentru
vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile dacă au fost săvârşite
asupra membrilor familiei”.
SancŃiunea. InfracŃiunea de lovire sau alte violenŃe forma simplă
prevăzută de art. 180 alin. 1 C.pen. se pedepseşte cu închisoare de la o lună la
3 luni sau cu amendă.
În forma agravată prevăzută de art. 180 alin. 2 C.pen. pedeapsa este
închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă, iar pentru forma agravată
prevăzută de art. 180 alin.11 pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 1 an sau

32
amendă şi pentru forma prevăzută de art. 180 alin.21 pedeapsa este
închisoarea de la unu la 2 ani sau amendă.
De precizat că după adoptarea Legii nr. 59/27.12.1968 privind
comisiile de judecată, forma simplă a infracŃiunii de lovire (alin.1) a devenit
abatere, însă prin adoptarea Legii 104/1.10.1992, s-a abrogat Legea 59/1968
fapta recăpătându-şi caracterul de infracŃiune.
Aspecte procesuale: în alin 3 şi 4 ale art. 180 C.pen. se prevede că
acŃiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate, plângere care se adresează judecătoriei, iar împăcarea părŃilor
înlătură răspunderea penală. Prin urmare înŃelegerea care poate interveni între
persoana vătămată şi infractor de a pune capăt conflictului rezultat din
comiterea infracŃiunii, poate împiedica punerea în mişcare a acŃiunii penale,
iar în cazul unui proces început deja are ca efect încetarea lui.
În cazul faptelor prevăzute la alin.11 şi 21 acŃiunea penală se pune în
mişcare şi din oficiu, împăcarea părŃilor producând efecte şi în acest caz.
În cazul în care violenŃele sunt săvârşite asupra membrilor familiei, legea
prevede (art. 1181) că instanŃa poate lua faŃă de făptuitor măsura de siguranŃă
a interzicerii de a reveni în locuinŃa familiei. Pentru luarea acestei măsuri e
necesară întrunirea următoarelor condiŃii :
- instanŃa să constate că prezenŃa inculpatului în locuinŃa familiei
constituie un pericol grav pentru ceilalŃi membri ai familiei;
- făptuitorul să fi fost condamnat la cel puŃin 1 an închisoare;
- să existe o cerere în acest sens a persoanei vătămate.
Această măsură de siguranŃă poate fi luată pe o durată de cel mult 2 ani.

Precizare: în acest capitol se vor studia ți infracțiunile de la art.

181-184

33
 Provocarea ilegalã a avortului (art. 185 C. pen.)

Această infracŃiune a fost reincriminată prin Legea 140/14 nov. 1996,

fiind prevăzute o formă simplă (alin. 1) şi forme agravate (alin. 2 şi 3).

DefiniŃie:
Forma simplă – „întreruperea cursului sarcinii, prin orice mijloace,
săvârşită în vreuna din următoarele împrejurări:
a) în afara instituŃiilor medicale sau cabinetelor medicale autorizate
în acest scop;
b) de către o persoană care nu are calitatea de medic de specialitate;
c) dacă vârsta sarcinii a depăşit patrusprezece săptămâni.“

ConŃinutul infracŃiunii
Obiectul juridic constă în relaŃiile sociale privitoare la apărarea
integrităŃii corporale şi sănătăŃii femeii însărcinate, la asigurarea întreruperii
cursului sarcinii în condiŃii de siguranŃă.
Obiectul material al infracŃiunii îl constituie corpul femeii însărcinate.
SubiecŃii infracŃiunii.
Subiect activ poate fi orice persoană, cu excepŃia celor care sunt medici
de specialitate, de obstetrică-ginecologie, însă chiar şi aceştia pot fi subiecŃi
activi dacă efectuează o întrerupere a cursului sarcinii în afara instituŃiilor
medicale autorizate în acest scop, ori care au efectuat întreruperea unei sarcini
care a depăşit patrusprezece săptămâni.
Subiect pasiv este femeia însărcinată care consimte la întreruperea
cursului sarcinii.
Latura obiectivă

34
 Elementul material se realizează printr-o acŃiune de întrerupere a
cursului sarcinii, care se poate realiza prin orice mijloace.
CerinŃe esenŃiale - acŃiunea realizată de făptuitor trebuie să se facă având
consimŃământul femeii însărcinate, şi în anumite condiŃii:
− în afara instituŃiilor medicale sau cabinetelor medicale autorizate în
acest scop. Prin urmare, pentru ca întreruperea cursului sarcinii să se
desfăşoare legal şi în condiŃii de siguranŃă pentru sănătatea femeii însărcinate,
aceste întreruperi se pot face doar în instituŃii medicale ori cabinete medicale
care sunt anterior autorizate să efectueze astfel de operaŃii.
− de către o persoană care nu are calitatea de medic de specialitate.
Întreruperea cursului sarcinii în condiŃii de siguranŃă se poate efectua doar de
medicul de specialitate, de obstetrică-ginecologie, fiind interzis oricărei alte
persoane şi chiar medicilor de alte specialităŃi să procedeze la întreruperea
cursului sarcinii.
− dacă vârsta sarcinii a depăşit patrusprezece săptămâni. Legiuitorul a
stabilit un termen de vârstă a sarcinii peste care, chiar în instituŃii medicale
autorizate şi de către un medic specialist, nu se mai permite intervenŃia pentru
întreruperea cursului sarcinii, considerându-se că acŃiunea devine periculoasă
pentru femeia însărcinată, iar fătul a ajuns la un stadiu de dezvoltare care
trebuie lăsat să continue.
Aceste condiŃii pot fi îndeplinite alternativ sau cumulativ.
Urmarea imediată constă în întreruperea cursului sarcinii şi în starea de
pericol pentru integritatea corporală sau sănătatea femeii însărcinate.
Raportul de cauzalitate trebuie să existe între acŃiunea de întrerupere a
cursului sarcinii în afara cadrului stabilit prin reglementare şi urmarea
imediată – realizarea întreruperii cursului sarcinii.
Latura subiectivă. Această infracŃiune se săvârşeşte cu vinovăŃie în
forma intenŃiei directe, respectiv făptuitorul să ştie că acŃionează în afara
cadrului legal instituit, iar pentru cerinŃa de la lit. c să cunoască vârsta sarcinii.

35
 Pedeapsa pentru această formă simplă a infracŃiunii este închisoarea de
la 6 luni la 3 ani.

Forme agravate
În alin. 2 este prevăzută prima formă agravată a infracŃiunii care constă
în „întreruperea cursului sarcinii, săvârşită în orice condiŃii, fără
consimŃământul femeii însărcinate“. Această agravare intervine atunci când s-
a întrerupt cursul sarcinii, chiar cu respectarea condiŃiilor de la alin. 1, însă
acŃiunea a avut loc în lipsa consimŃământului femeii însărcinate.
O altă formă agravată, comună atât formei simple cât şi formei agravate
de la alin. 2, este prevăzută în alin. 3 al art. 185 C.pen. – „dacă prin faptele
prevăzute în alin. 1 şi 2 s-a cauzat femeii însărcinate vreo vătămare
corporală gravă“ sau „dacă fapta a avut ca urmare moartea femeii
însărcinate“.
La această reglementare fapta de a întrerupe cursul sarcinii trebuie să
aibă ca urmare imediată o vătămare corporală gravă (deci urmările arătate la
studierea infracŃiunii prevăzută de art. 182 alin. 1 C.pen.) sau moartea femeii
însărcinate. Aceste urmări se produc în situaŃia în care, sub aspectul laturii
subiective, făptuitorul a acŃionat cu praeterintenŃie.
Pentru forma agravată de la alin. 2 pedeapsa este închisoarea de la 2 la
7 ani şi interzicerea unor drepturi, iar pentru forma agravată de la alin. 3
pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi (pt.
Teza I - a) şi de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi (pt. Teza a II - a).
Legiuitorul a prevăzut la alin. 4 că în situaŃia în care faptele de la alin. 2
şi 3 au fost săvârşite de un medic, acestuia i se va aplica în mod obligatoriu şi
pedeapsa complimentară a interdicŃiei exercitării profesiei de medic potrivit
art. 64 lit. c C.pen.
Pentru faptele prevăzute în art. 185 alin. 1 – 3 C.pen. se pedepseşte şi
tentativa (conform alin. 5).

36
 În alin. 6 sunt prevăzute şi unele cauze de nepedepsire, respectiv:

a) dacă întreruperea cursului sarcinii era necesară pentru a salva viaŃa,

sănătatea sau integritatea corporală a femeii însărcinate de la un pericol grav
şi iminent şi care nu putea fi înlăturat altfel;
b) în cazul prevăzut în alin. 1 lit. c, când întreruperea cursului sarcinii
se impunea din motive terapeutice, potrivit dispoziŃiilor legale;
c) în cazul prevăzut în alin. 2, când femeia însărcinată s-a aflat în
imposibilitatea de a-şi exprima voinŃa, iar întreruperea cursului sarcinii se
impunea din motive terapeutice, potrivit dispoziŃiilor legale.
Prin aceste prevederi, legiuitorul a stabilit nepedepsirea făptuitorului
pentru unele situaŃii excepŃionale care ar putea apare în situaŃii limită.
CAPITOLUL II
INFRACłIUNI CONTRA LIBERTĂłII PERSOANEI

Generalități

În cadrul acestui capitol sunt incriminate faptele care aduc atingere

relaŃiilor sociale referitoare la apărarea libertăŃii persoanei, valoare socială de
maximă importanŃă, alături de viaŃa persoanei.
Ocrotind libertatea persoanei împotriva faptelor de lipsire de libertate în
mod ilegal, de sclavie, de supunere la muncă forŃată sau obligatorie, de
ameninŃare, de şantaj, de violare de domiciliu, de violare a secretului
corespondenŃei şi de divulgare a secretului profesional, legea penală asigură
totodată înfăptuirea principiului constituŃional de garantare a inviolabilităŃii
persoanei.
Încălcările stării de libertate a persoanei sunt multiple şi deosebite ca
gravitate.

37
 Codul penal, Ńinând cont de gravitatea acestor infracŃiuni, de importanŃa
apărării libertăŃii persoanei, a prevăzut aceste infracŃiuni imediat după
infracŃiunile contra vieŃii, integrităŃii corporale şi sănătăŃii.

ANALIZA INFRACłIUNILOR CONTRA LIBERTĂłII PERSOANEI

1. Lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189)

DefiniŃie
Art. 189 C.pen. defineşte această infracŃiune, care constă, în esenŃă, în
lipsirea sau restricŃia ilegală a posibilităŃii unei persoane de a acŃiona fizic sau
de a se mişca nestingherit în spaŃiu, potrivit voinŃei şi intereselor sale, în
limitele admise de ordinea de drept.

Modificare legislativă
Prin Decretul Lege nr. 12/30.03.1990 şi prin legea 140/1996 acest art.
189 C.pen. a fost modificat şi în prezent are următorul cuprins:
„Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepseşte cu
închisoare de la 3 an la 10 ani.
În cazul în care fapta este săvârşită prin simularea de calităŃi oficiale,
prin răpire, de o persoană înarmată, de două sau de mai multe persoane
împreună, sau dacă în schimbul eliberării se cere un folos material sau orice
alt avantaj, precum şi în cazul în care victima este minoră sau este supusă
unor suferinŃe, ori sănătatea sau viaŃa îi sunt puse în pericol, pedeapsa este
închisoarea de la 7 la 15 ani.
Cu pedeapsa închisorii de la 7 la 15 ani se sancŃionează şi lipsirea de
libertate a unei persoane săvârşită în scopul de a obliga la practicarea
prostituŃiei.

38
 Dacă pentru eliberarea persoanei se cere, în orice mod, ca statul, o
persoană juridică, o organizaŃie internaŃională interguvernamentală sau un
grup de persoane să îndeplinească sau să nu îndeplinească un anumit act,
pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani.
Dacă faptele prevăzute la alin. 1 – 4 se săvârşesc de către o persoană
care face parte dintr-un grup organizat , pedeapsa este închisoarea de la 5 la
15 ani, în cazul alin. 1, închisoarea de la 7 la 18 ani, în cazul alin. 2 şi 3 ,
închisoarea de la 10 la 20 ani, în cazul alin. 4 .
Dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei,
pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani.
Tentativa faptelor prevăzute în alin. 1 – 4 se pedepseşte.
Constituie tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor, a
instrumentelor sau luarea de măsuri în vederea comiterii faptei prevăzute în
alin. 4.“
Codul penal prevede, aşadar, atât o formă simplă şi mai multe forme
calificate ale acestei infracŃiuni.

ConŃinutul formei simple

Obiectul juridic al infracŃiunii îl constituie relaŃiile sociale care privesc
libertatea fizică a persoanei. (obiect juridic principal)
InfracŃiunea are şi un obiect juridic secundar, în cazul formelor agravate
şi care constă în relaŃiile sociale referitoare la integritatea corporală, sănătatea
sau chiar dreptul la viaŃă al persoanei.
De regulă această infracŃiune nu are obiect material în cazul formei
simple. În variantele agravate, când se cauzează victimei vătămări sau
suferinŃe, corpul persoanei reprezintă obiectul material.
Subiect activ sau subiect pasiv poate fi orice persoană.
Latura obiectivă:

39
 Elementul material constă în acŃiunea de lipsire de libertate (se poate
realiza şi prin inacŃiune, omisiune).
CerinŃa esenŃială este ca această lipsire de libertate să se efectueze în
mod ilegal. Dacă lipsirea de libertate are temei legal fapta nu va constitui
această infracŃiune (ex.: reŃinerea în spital a persoanelor ce suferă de boli
contagioase, a militarilor în cazarmă, reŃinerea libertăŃii copilului de părinŃi).
Urmarea imediată constă în aceea că acŃiunea ilegală să aibă ca rezultat
lipsirea de libertate fizică a unei persoane.
Legătura de cauzalitate trebuie să existe între activitatea subiectului
activ şi rezultatul lipsirii de libertate a subiectului pasiv.
Latura subiectivă. Această infracŃiune se comite cu intenŃie directă sau
indirectă.
Pedeapsa pentru această formă simplă este închisoarea de la 3 ani la 10
ani.
ConŃinutul formelor calificate
Conform art. 189 alin. 2, 3, 4, 5 şi 6 C.pen., infracŃiunea este calificată
în cazul în care fapta este comisă în vreuna din următoarele împrejurări:
• prin simulare de calităŃi oficiale. În acest caz lipsirea de libertate
are loc prin simularea de către făptuitor a acelor funcŃii care implică
atribuŃii în luarea de măsuri restrictive de libertate (ex.: procuror, ofiŃer
de poliŃie, lucrător sanitar însărcinat cu depistarea bolilor contagioase
etc.), procedeu prin care face să dispară o eventuală opoziŃie din partea
victimei.
CerinŃa esenŃială este ca făptuitorul să nu fi avut respectiva calitate
oficială în momentul săvârşirii faptei, indiferent dacă a avut înainte sau a
dobândit ulterior calitatea respectivă.
• prin răpire. În acest caz victima este luată de la locul unde se află
şi transportată într-un alt loc, caracterul agravant fiind dat deci de
procedeul folosit de făptuitor şi care sporeşte pericolul social al faptei.

40
 • de o persoană înarmată. Prin “persoană înarmată” se înŃelege
atât persoana care la comiterea faptei a avut asupra sa - şi în mod vizibil
pentru victimă - o armă în sensul prevăzut de art. 151 alin 1 (adică orice
instrument, piesă, dispozitiv astfel declarat prin lege), cât şi persoana
care la săvârşirea faptei s-a folosit efectiv de un obiect considerat prin
asimilare ca armă.
• de două sau mai multe persoane împreună. Caracterul agravant
este dat, deci de numărul subiecŃilor activi, care sporeşte şansele de
reuşită, având un efect intimidant asupra victimei. Făptuitorii trebuie să
fi acŃionat împreună la efectuarea actelor de executare (coautori sau
complici concomitenŃi).
• dacă în schimbul eliberării se cere un folos material sau orice alt
avantaj. În acest caz, caracterul agravant al faptei este dat de profitul
ilicit care este urmărit de făptuitor, care condiŃionează încetarea
activităŃii infracŃionale de obŃinerea acestuia. În această formă, lipsirea
de libertate în mod ilegal dobândeşte un caracter complex absorbind în
conŃinutul său, ca circumstanŃă agravantă infracŃiunea de şantaj.
• dacă victima este un minor. În acest caz ceea ce conferă caracter
agravant faptei este calitatea subiectului pasiv, care este o persoană cu
posibilităŃi reduse de apărare. CerinŃa esenŃială este ca făptuitorul să fi
cunoscut în momentul săvârşirii faptei starea de minoritate a victimei.
• dacă victima este supusă unor suferinŃe. SuferinŃele pot fi fizice
(agresiuni, înfometare) sau psihice (ex.: făptuitorul se comportă astfel
încât provoacă în spiritul victimei o stare de disperare sau de
permanentă groază) şi trebuie să aibă o anumită intensitate. Supunerea
victimei la unele suferinŃe sporeşte gradul de pericol social al faptei.
• dacă sănătatea sau viaŃa îi sunt puse în pericol. Sănătatea sau
viaŃa victimei îi sunt puse în pericol dacă în condiŃiile în care a fost

41
săvârşită fapta existau toate riscurile ca victima să-şi piardă viaŃa sau să
sufere o vătămare a integrităŃii corporale sau a sănătăŃii. (ex.: Ńinerea
victimei în condiŃii insalubre, fără hrană, la temperaturi scăzute).
• dacă lipsirea de libertate a unei persoane a fost săvârşită în
scopul de a o obliga la practicarea prostituŃiei. Caracterul agravant
rezultă din scopul special urmărit de făptuitor, care lipseşte de libertate o
persoană pentru a o obliga să practice prostituŃia. Nu este necesar ca
persoana să şi ajungă să practice efectiv prostituŃia , pentru realizarea
agravantei fiind suficient ca în momentul în care făptuitorul lipseşte de
libertate persoana, să fii urmărit acest scop.
• dacă pentru eliberarea persoanei se cere, în orice mod, ca statul,
o persoană juridică, o organizaŃie internaŃională interguvernamentală
sau un grup de persoane să îndeplinească sau să nu îndeplinească un
anumit act. Caracterul general este dat în acest caz de condiŃionarea
impusă de făptuitor anumitor organe sau instituŃii în schimbul încetării
activităŃii sale infracŃionale, şi anume aceea de a îndeplini sau a nu
îndeplini un anumit act. Ceea ce imprimă o gravitate sporită şi respectiv
o pedeapsă mai aspră este natura şi importanŃa organelor către care îşi
îndreaptă acŃiunea de şantaj făptuitorul şi anume : statul, o persoană
juridică, o organizaŃie internaŃională interguvernamentală.
• dacă faptele prevăzute la alin. 1 - 4 se săvârşesc de către o
persoană care face parte dintr-un grup organizat. O formă mai gravă,
comună tuturor faptelor prevăzute în alin. 1 – 4, pentru care se prevăd
pedepse mai mari, o constituie faptele de lipsire de libertate, în formă
simplă sau în condiŃiile de agravare arătate în consideraŃiile precedente,
dacă acestea se comit de o persoană care face parte dintr-un grup
organizat pentru a comite astfel de fapte. Desigur că existenŃa unei
organizări, a participării mai multor persoane, sporesc şansele de reuşită
a unor asemenea fapte antisociale şi se impune pedepsirea lor mai aspră.

42
 • dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei.
Această agravantă priveşte producerea ca rezultat al lipsirii de libertate
în mod ilegal a morŃii victimei, rezultat care i se impută făptuitorului cu
titlu de culpă, respectiv a acŃionat cu intenŃie în ceea ce priveşte acŃiunea
de lipsire de libertate, dar rezultatul mai grav (moartea /sinuciderea) nu a
fost nici urmărit şi nici acceptat de făptuitor. Deci sub aspectul laturii
subiective făptuitorul a acŃionat cu praeterintenŃie.
Pedeapsa aplicabilă pentru formele calificate este diferită în funcŃie de
gravitatea modalităŃii de săvârşire:
• pentru alin. 2 şi 3 – închisoarea de la 7 la 15 ani;
• pentru alin. 4 – închisoarea de la 7 la 18 ani;
• pentru alin. 5 – închisoarea de la 10 la 20 ani;
• pentru alin. 6 – închisoarea de la 15 la 25 ani .
Tentativa faptelor prevăzute în alin. 1 – 4 se pedepseşte constituind
tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor, a instrumentelor sau luarea
de măsuri în vederea comiterii faptelor prevăzute în alin. 4 (alin. 7 şi 8).
Consumarea infracŃiunii are loc în momentul în care persoana a fost
lipsită de libertatea de mişcare. Fiind o infracŃiune continuă are şi un moment
al epuizării care este cel al încetării privării de libertate.

Precizare: în acest capitol se vor studia ți infracțiunile de la art.

190 – 196

CAPITOLUL III
INFRACłIUNI PRIVITOARE LA VIAłA SEXUALĂ

CONSIDERAłII GENERALE

43
 InfracŃiunile privitoare la viaŃa sexuală a persoanei constau în genere în
acele fapte de pericol social prin care se aduce atingere libertăŃii şi
inviolabilităŃii sexuale a persoanei, desfăşurării normale a vieŃii sexuale a
oamenilor.
Codul penal, Ńinând cont de gravitatea acestor infracŃiuni, de importanŃa
apărării libertăŃii persoanei privind viaŃa sa sexuală, a prevăzut aceste
infracŃiuni imediat după infracŃiunile contra libertăŃii persoanei, în aceeaşi
grupă a infracŃiunilor contra persoanei.

ANALIZA INFRACłIUNILOR PRIVITOARE LA VIAłA

SEXUALĂ

1. Violul (art. 197 C. pen.)

DefiniŃie:
Actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de
acelaşi sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de
a se apăra ori de a-şi exprima voinŃa, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la
10 ani şi interzicerea unor drepturi.
Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi,
dacă :
a) fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane
împreună;
b) victima se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau
în tratamentul făptuitorului;
b1) victima este membru al familiei
c) s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrităŃii
corporale sau a sănătăŃii.

44
 Pedeapsa este închisoarea de la 10 la 25 de ani şi interzicerea unor
drepturi dacă victima nu a împlinit vârsta de 15 ani, iar dacă fapta a avut ca
urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15
la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
AcŃiunea penală pentru fapta prevăzută în alin.1 se pune în mişcare la
plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

ConŃinutul infracŃiunii
Obiectul juridic îl constituie relaŃiile sociale privitoare la libertatea şi
inviolabilitatea sexuală a persoanei. Totodată se mai aduce atingere şi
libertăŃii fizice sau morale, demnităŃii sau chiar integrităŃii corporale, sănătăŃii
ori vieŃii femeii violate.
Obiectul material îl constituie corpul persoanei aflate în viaŃă care este
supusă actului sexual.
SubiecŃii infracŃiunii:
Subiect activ poate fi orice persoană, indiferent de sex.
Subiect pasiv poate fi orice persoană indiferent de sex şi indiferent dacă
este de acelaşi sex sau de sex opus faŃă de subiectul activ.
Latura obiectivă – elementul material – constă în acŃiunea de viol, de
act sexual cu o altă persoană.
În accepŃiunea incriminării prin “act sexual” trebuie să înŃelegem atât
raportul sexual obişnuit dintre bărbat şi femeie cât şi relaŃia sexuală de
pederastie (între bărbat şi bărbat) sau de lesbianism (între femeie şi femeie),
deci atât raporturile sexuale între persoane de sex diferit cât şi relaŃiile sexuale
între persoane de acelaşi sex. Prin Decizia nr. III/2005, Înalta Curte de CasaŃie
şi JustiŃie a admis recursul în interesul legii, statuând: „Prin act sexual de
orice natură, susceptibil a fi încadrat în infracŃiunea de viol, prev. de art. 197
C.pen., se înŃelege orice modalitate de obŃinere a unei satisfacŃii sexuale prin
folosirea sexului sau acŃionând asupra sexului, între persoane de sex diferit

45
sau de acelaşi sex, prin constrângere sau profitând de imposibilitatea
persoanei de a se apăra ori de a-şi exprima voinŃa”.
CerinŃa esenŃială – actul sexual să aibă loc fără consimŃământul
victimei sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra sau de a-şi exprima
voinŃa. (Lipsa consimŃământului rezultă din opunerea verbală, din acte, din
gesturi care exprimă atitudinea persoanei de a nu dori întreŃinerea unui act
sexual; profitând de imposibilitatea de a se apăra – paralizie etc.; profitând de
imposibilitatea victimei de a-şi exprima voinŃa – debilitate mintală, victima se
află sub narcoză etc.)
Sub raportul laturii obiective – acŃiunea de viol se compune din două
acte care se realizează în momente succesive, legate între ele printr-un raport
de la mijloc la scop:
1. Primul act – mijlocul de realizare a violului constă în înfrângerea
opoziŃiei sau rezistenŃei victimei şi se poate realiza prin două modalităŃi:
a) prin constrângere, exercitată prin violenŃă sau ameninŃare, a unei
persoane de a avea un act sexual.
Pentru aceasta trebuie îndeplinite următoarele condiŃii:
− constrângerea prin violenŃă sau ameninŃarea să fie efectivă şi
suficientă ca intensitate pentru a înfrânge sau paraliza opunerea sau
rezistenŃa victimei;
− victima să fi manifestat o opunere sau rezistenŃă efectivă,
categorică şi fermă;
− constrângerea prin violenŃă sau ameninŃare să fie exercitată în
scopul săvârşirii actului sexual cu victima.
b) a doua modalitate constă în a acŃiona profitând de imposibilitatea
victimei de a se apăra ori de a-şi exprima voinŃa (dacă victima este debilă
mintal, dar posedă cunoştinŃa faptelor, ştie ce este un act sexual, a practicat
astfel de acte – nu poate fi considerată ca fiind în imposibilitate de a-şi
exprima voinŃa).

46
 2. Al doilea act component al acŃiunii de viol constă în actul sexual cu
persoana victimei în condiŃiile create prin actul precedent.
Din punct de vedere al incriminării mai trebuie lămurite câteva noŃiuni:
∗ Prin constrângere fizică înŃelegem folosirea forŃei fizice a persoanei
asupra persoanei victimei pentru a înfrânge rezistenŃa fizică a acesteia şi
pentru a face posibil actul sexual (lovire, imobilizarea victimei, Ńinerea de
braŃe, imobilizarea întregului corp, legare etc.); forŃa folosită trebuie să fie
suficient de intensă şi exercitată în timp.
∗ Constrângerea morală constă în ameninŃarea victimei cu un pericol
grav pentru persoana ei sau pentru altă persoană în astfel de condiŃii încât
să-i inspire temerea serioasă că acel pericol nu va putea fi înlăturat fără
cedarea în faŃa ameninŃării.
Constrângerea poate fi exercitată fie de autorul actului sexual, fie de
complici.
∗ Profitarea de imposibilitatea victimei de a se apăra sau de a-şi
exprima voinŃa – înseamnă folosirea conştientă a stării victimei (oboseală,
boală, beŃie în faza comatoasă, somn hipnotic, leşin, alienaŃie mintală).
Urmarea imediată constă în producerea unei vătămări efective a
libertăŃii şi inviolabilităŃii sexuale a persoanei. (Uneori pot surveni şi
consecinŃe materiale, ca de exemplu: vătămare corporală gravă, graviditate,
contaminare venerică, chiar moartea sau sinuciderea victimei – în cazul
formelor agravate).
Legătura de cauzalitate trebuie să existe între elementul material şi
urmarea sau rezultatul produs.
Latura subiectivă. Fapta se comite cu vinovăŃie sub forma intenŃiei
directe.
Pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
Forme agravate – calificate

47
 Pe lângă modalitatea simplă de la alin. 1, se prevăd şi modalităŃi
agravate, caracterizate fiecare prin anumite împrejurări considerate de lege ca
circumstanŃe agravante speciale (art. 197, alin. 2 şi 3).
1. prima categorie de circumstanŃe agravante prevăzute de art. 197
alin. 2:
a) fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună;
b) victima se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau
tratamentul făptuitorului;
b1) victima este membru al familiei;
c) s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrităŃii corporale sau a
sănătăŃii.
SancŃiunea este închisoarea de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor
drepturi.
2. a doua categorie de circumstanŃe agravante prevăzute de art. 197
alin. 3:
a) dacă victima nu a împlinit vârsta de 15 ani (pedeapsa este
închisoarea de la 10 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi);
b) dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei
(pedeapsa este de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi).
Aspecte procesuale – AcŃiunea penală se pune în mişcare la plângerea
prealabilă pentru fapta din alin. 1.
AcŃiunea penală se pune în mişcare din oficiu pentru toate celelalte
forme ale infracŃiunii.
Tentativa se pedepseşte.

Precizare: în acest capitol se vor studia ți infracțiunile de la art.

198 – 2031

Întrebări recapitulative:

48
1. Care este forma de vinovăție la infracțiunile de omor ți de
pruncucidere?
2. Cine poate fi subiect activ al infracțiunii de provocare ilegală a
avortului?
3. Care sunt acțiunile care caracterizează latura obiectivă a
infracțiunii de omor?
4. Care sunt formele agravante ale infracțiunii de violare de domiciliu?
5. Care este numărul de îngrijiri medicale pentru a se reține
infracțiunile de lovire, vătămare corporală sau vătămare corporală gravă?

Teste grilă de autoevaluare:

1) Lovirea unei persoane căreia i s-a pricinuit o vătămare corporală,

care a necesitat 20 de zile de îngrijiri medicale, constituie :
a) infracŃiunea de lovire sau alte violenŃe- art. 180 alin. 2 C.pen.;
b) infracŃiunea de vătămare corporală-art. 181 C.pen.;
c)infracŃiunea de vătămare corporală gravă-art. 182 C.pen.
(răspuns – a)

2) Subiect activ al infracŃiunii de viol poate fi :

a) orice persoană de sex feminin;
b) orice persoană, indiferent de sex;
c) orice persoană de sex opus aceleia care întreŃine actul sexual
împotriva voinŃei sale.
(răspuns – b)

3) InfracŃiunea de vătămare corporală gravă, forma agravată (art. 182

al. 3) se săvârşeşte :

49
 a) cu praeterintenŃie;
b) cu intenŃie directă;
c) cu intenŃie directă sau indirectă.
(răspuns – b)

4) Constituie element material al infracŃiunii de lovire :

a) acŃiunea de împingere a victimei;
b) acŃiunea de lovire a victimei;
c) acŃiunea de a feri scaunul, pe care victima vrea să se aşeze.
(răspuns – a, b, c)

5) Fapta de a conduce neatent autovehiculul şi de a lovi pe o trecere de

pietoni un grup de persoane din care patru au decedat, una a suferit leziuni
vindecabile în 6 zile de îngrijiri medicale , iar alta a suferit leziuni care i-au
pus viaŃa în primejdie , constituie :
a) infracŃiunile de ucidere din culpă ( art. 178 al. 2 - patru
infracŃiuni ), vătămare corporală din culpă ( art. 184 al. 1 şi 3 C.pen. )
şi vătămare corporală din culpă ( art. 184 al.2 şi 4 C. pen. );
b) infracŃiunile de ucidere din culpă ( agravanta generală comună
– art. 178 al. 5 C.pen.), vătămare corporală din culpă ( art. 184 al. 1 şi
3 C.pen.) şi vătămare corporală din culpă (art. 184 al. 2 şi 4 C.pen.);
c) infracŃiunile de ucidere din culpă ( agravanta generală comună
– art. 178 al. 5 C.pen.) şi vătămare corporală din culpă ( art. 184 al. 2
şi 4 C. pen.).
(răspuns – c)

Teste grilă de evaluare:

1) InfracŃiunea de vătămare corporală din culpă are ca urmare :

50
 a) o vătămare ce necesită îngrijiri medicale de 8 zile;
b) o vătămare ce necesită îngrijiri medicale de 15 zile;
c) o vătămare ce necesită îngrijiri medicale de 61 zile;
d) o vătămare care a produs o sluŃire;
e) o vătămare care a produs o incapacitate temporară de muncă;
f) o vătămare care a produs o infirmitate fizică permanentă.

2) Obiectul juridic al infracŃiunii de hărŃuire sexuală (art. 203/1 C.pen.)

îl constituie :
a) relaŃii sociale privind libertatea şi inviolabilitatea sexuală a
persoanei, relaŃii sociale privind libertatea morală sau psihică a
persoanei ori relaŃii sociale privind integritatea corporală şi sănătatea
persoanei, relaŃii sociale în legătură cu serviciul;
b) relaŃii sociale privind libertatea şi inviolabilitatea sexuală a
persoanei, relaŃii sociale privind integritatea corporală şi sănătatea
persoanei;
c) relaŃii sociale privind libertatea şi inviolabilitatea sexuală a
persoanei, relaŃii sociale în legătură cu serviciul.

3) InfracŃiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, forma agravată,

când fapta a avut ca urmare moartea victimei, are ca obiect juridic :
a) relaŃiile sociale privind libertatea persoanei;
b) relaŃiile sociale privind viaŃa şi libertatea persoanei;
c) relaŃiile sociale privind viaŃa persoanei;
d) relaŃiile sociale privind inviolabilitatea domiciliului şi a vieŃii
persoanei;
e) relaŃiile sociale privind integritatea corporală şi viaŃa
persoanei.

51
 4) InfracŃiunea de vătămare corporală gravă , forma tip (art. 182 al. 1
C.pen.) se săvârşeşte :
a) cu praeterintenŃie;
b) cu intenŃie directă;
c) cu intenŃie indirectă sau praeterintenŃie.

5) Prin săvârşirea infracŃiunii de şantaj se încalcă :

a) relaŃiile sociale referitoare la patrimoniul unei persoane;
b) relaŃiile sociale privind libertatea fizică a unei persoane;
c) relaŃiile sociale privind libertatea morală a unei persoane;
d) relaŃiile sociale privind drepturile patrimoniale şi libertatea
morală a persoanei;
e) relaŃiile sociale privind drepturile patrimoniale şi libertatea
fizică şi morală a persoanei.

TITLUL III
INFRACłIUNI CONTRA PATRIMONIULUI

Obiective: cunoașterea infracșiunilor care privesc apărarea

patrimoniului persoanei

Cuvinte cheie: infracșiune, patrimoniu, posesie, detenșie

CARACTERIZARE GENERALĂ

52
 În acest titlu legiuitorul a incriminat acele fapte de pericol social care
sunt săvârşite împotriva relaŃiilor sociale privitoare la existenŃa şi folosirea
liberă a patrimoniului unei persoane.
Obiectul juridic generic al acestor infracŃiuni constă în ansamblul
relaŃiilor patrimoniale care formează avutul public sau privat.
În sensul legii penale prin avut se înŃelege ansamblul raporturilor
sociale în temeiul cărora o persoană are detenŃia, posesia sau proprietatea
asupra bunurilor şi altor drepturi reale sau de creanŃă, susceptibile de a fi
lezate prin infracŃiune şi pe care le poate opune erga omnes. Termenul de avut
are acelaşi înŃeles ca şi termenul de patrimoniu din dreptul civil, termen
împrumutat şi în dreptul penal după modificarea Codului Penal.
Obiectul material al acestor infracŃiuni trebuie să îndeplinească
următoarele trăsături generale:
• să fie un bun material sau corporal;
• să fie, în genere, un bun mobil (susceptibil de a fi deplasat fizic).
Prin excepŃie poate fi şi un bun imobil (de exemplu la infracŃiunea de
înşelăciune) sau numai bunuri imobile (la infracŃiunea de tulburare de
posesie). De reŃinut că, în sensul legii penale (art. 208 alin. 2 C.pen.) sunt
bunuri mobile şi orice energie susceptibilă de captare şi întrebuinŃare
economică (electrică, termică, atomică etc.), înscrisurile, banii ca atare
(monede, bancnote), valutele, hârtiile sau titlurile de valoare, precum şi
bunul detaşat dintr-un imobil;
• să prezinte o valoare social economică sau de întrebuinŃare;
• să se afle în posesia sau detenŃia cuiva (bunurile părăsite sau
abandonate nu pot constitui obiect material al vreunei infracŃiuni);
• să aparŃină patrimoniului unei persoane (sau a mai multora).
SubiecŃii infracŃiunilor: de regulă, orice persoană, însă în cazul
unor infracŃiuni aceştia au o anumită calitate (de exemplu, la infracŃiunea de

53
delapidare subiectul activ trebuie să aibă calitatea de gestionar sau
administrator a bunurilor).
Latura obiectivă a infracŃiunilor contra patrimoniului, sub aspectul
elementului material, se realizează prin comiterea de acŃiuni de sustragere, de
distrugere, prin acte prejudiciabile ori prin acŃiuni de împiedicare a paşnicei
folosinŃe a bunului.
AcŃiunea de sustragere sau deposedare se poate realiza prin mai multe
modalităŃi specifice fiecărei infracŃiuni: prin luarea materială (la infracŃiunile
de furt), prin constrângerea întreprinsă pentru a lua (la infracŃiunea de
tâlhărie), prin inducerea în eroare a victimei (la infracŃiunea de înşelăciune),
prin abuz sau schimbarea abuzivă a detenŃiei (la infracŃiunea de abuz de
încredere) sau prin reŃinerea abuzivă (la infracŃiunea de însuşire a bunului
găsit) etc..
CerinŃa pentru ca aceste infracŃiuni să fie reŃinute constă în aceea ca
fapta să cauzeze un rezultat, o pagubă materială.
Între acŃiune şi paguba produsă trebuie să existe un raport de cauzalitate.
Latura subiectivă se caracterizează prin forma de vinovăŃie a intenŃiei
directe (la infracŃiunile de sustragere) a intenŃiei directe sau indirecte (la
distrugere sau degradare de bunuri); în mod excepŃional este incriminată şi
fapta săvârşită din culpă (de exemplu la infracŃiunea de distrugere din culpă).

ANALIZA INFRACłIUNILOR

1. Furtul (art. 208 C.pen.)

DefiniŃia

54
 Luarea unui bun mobil din posesia sau detenŃia altuia, fără
consimŃământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte
cu închisoare de la 1 la 12 ani.
Se consideră bunuri mobile şi orice energie care are o valoare
economică, precum şi înscrisurile.
Fapta constituie furt chiar dacă bunul aparŃine în întregime sau în parte
făptuitorului, dar în momentul săvârşirii acel bun se găsea în posesia sau
deŃinerea legitimă a altei persoane.
De asemenea, constituie furt luarea în condiŃiile alin. 1 a unui vehicul,
cu scopul de a-l folosi pe nedrept.

InfracŃiunea definită în art. 208 C.pen., denumită şi “furt simplu”

reprezintă forma tipică a infracŃiunilor contra patrimoniului care se realizează
printr-o acŃiune de sustragere.
În acest articol sunt reglementate două modalităŃi ale infracŃiunii de
furt: furtul simplu şi furtul de vehicule, ca variantă de specie.

ConŃinutul infracŃiunii.
Obiectul juridic. InfracŃiunea de furt are ca obiect juridic special
relaŃiile sociale de ordin patrimonial privitoare la apărarea posesiei şi detenŃiei
bunurilor mobile care aparŃin patrimoniului altei persoane.
Prin această reglementare se apăra situaŃia de fapt, respectiv poziŃia
fizică a unui bun în sfera patrimonială a unei persoane, deci posesia sau
detenŃia asupra unui bun. Pentru că posesia bunurilor mobile este exercitată,
de regulă, de către proprietar, prin ocrotirea posesiei este apărat implicit şi
dreptul de proprietate asupra acestor bunuri. În situaŃia în care posesia sau
detenŃia este exercitată asupra unui bun de către altă persoană decât
proprietarul bunului, ocrotirea acestora se realizează independent de ocrotirea
dreptului de proprietate, prin urmare, sfera apărării este deosebit de amplă.

55
 Chiar dacă bunul ar fi în posesia viciată ori posesia ilicită, acestea sunt
proteguite prin incriminare, pentru că nici aceste situaŃii nu îndreptăŃesc pe
făptuitor să-şi însuşească bunul fără nici un drept (spre exemplu un bun furat
poate fi furat la rândul lui de o altă persoană).
Posesia legitimă asupra bunului este apărată chiar şi împotriva
proprietarului care, dacă va lua bunul în condiŃiile art. 208 alin. 1 C.pen., va
săvârşi infracŃiunea de furt, întrucât potrivit alin. 3 al aceluiaşi articol fapta
constituie furt chiar dacă bunul aparŃine în întregime sau în parte făptuitorului,
dacă în momentul luării exista această posesie sau detenŃie legitimă a altei
persoane.
Obiectul material al furtului prezintă următoarele trăsături:
•trebuie să fie un bun mobil corporal, care are o anumită valoare ori o
anumită energie care are valoare economică sau să fie un înscris.
Prin “bun mobil” înŃelegem orice bun care poate fi deplasat, transportat
dintr-un loc în altul (prin energie proprie sau prin folosirea unei energii
exterioare bunului), fără a-şi schimba valoarea.
Bunul mobil poate fi animat (animale şi păsări domestice, vieŃuitoare
care trăiesc liber dar se află în stăpânirea unei persoane fizice sau juridice) sau
neanimat (celelalte bunuri care se prezintă în diferite stări fizice: solidă,
lichidă, gazoasă). Pot fi bunuri mobile, obiect material al furtului, şi părŃi
detaşabile dintr-un bun imobil (uşi, ferestre, instalaŃii sanitare etc.) ori părŃi
artificiale ale organismului uman (proteze), arbori, recolte (după ce au fost
desprinse din sol sau de pe tulpini).
Banii, titlurile de credit şi orice alte valori evaluabile în bani sunt, de
asemenea, bunuri mobile.
În alin. 2 al art. 208 C.pen. se asimilează bunului mobil şi orice energie
care are o valoare economică, respectiv cea care poate fi captată şi folosită de
om (energie electrică, termică, hidraulică etc.), precum şi înscrisurile. Aceste
înscrisuri pot avea sau nu valoare economică, însă sunt obiect material al

56
furtului şi atunci când au doar o anumită utilitate pentru persoana căreia îi
aparŃin, respectiv o valoare doar sentimentală (manuscrise, chitanŃe, contracte,
jurnale intime, corespondenŃă, fotografii etc.).
Vehiculele pot constitui şi ele obiect material al furtului, indiferent dacă
au fost sustrase în scopul însuşirii ori a folosirii temporare a acestora.
•bunul mobil să se afle în momentul comiterii infracŃiunii în posesia sau
detenŃia altei persoane decât a făptuitorului. În această situaŃie este considerat
de dispoziŃia art. 208 alin. 3 C.pen. şi bunul propriu al făptuitorului, care îi
aparŃine în întregime sau în parte (în proprietate sau coproprietate), dar care în
momentul luării se afla în posesia sau detenŃia legitimă a altei persoane.
Dacă bunul – obiect material – s-ar afla în momentul comiterii luării în
posesia făptuitorului, ne vom afla în prezenŃa unei alte infracŃiuni – abuz de
încredere – dacă făptuitorul şi-l însuşeşte, dispune de el pe nedrept sau refuză
să-l restituie.
Nu pot constitui obiect material al furtului bunurile abandonate (res
derelictae) pentru că acestea au ieşit anterior din posesia acelei persoane
atunci când, în mod voit, le-a abandonat. Aceeaşi situaŃie este şi pentru
bunurile nimănui (res nullius) ori pentru bunurile pierdute, la acestea din urmă
însă se va comite, în momentul luării de către făptuitor, infracŃiunea de
însuşirea bunului găsit (dacă bunul nu se predă potrivit cerinŃelor art. 216
C.pen.). Bunurile uitate de posesor sau detentor într-un loc unde ştie că le-a
lăsat (de exemplu o umbrelă într-o sală de teatru) şi unde se poate întoarce să
le recupereze, nu sunt ieşite din posesia sau detenŃia acestuia, chiar dacă de
moment s-a pierdut contactul material cu aceste bunuri, aşa încât vor fi
obiecte materiale ale infracŃiunii de furt.
Posesia sau detenŃia care constau într-o stăpânire în fapt a bunului, nu
trebuie confundate cu un simplu contact material al persoanei cu un anume
bun ori cu paza încredinŃată acesteia de adevăratul posesor sau detentor al
bunului pentru o scurtă perioadă (nu este posesor sau detentor cel care

57
primeşte un bagaj pentru a-l da celui care coboară din tren ori cel rugat să aibă
grijă de un bagaj până persoana merge să-şi cumpere bilet) aşa încât dacă ia
acest bun şi pleacă cu el va săvârşi infracŃiunea de furt (şi nu abuz de
încredere sau înşelăciune). Această pierdere temporară a contactului material
cu bunul de către posesor ori detentor nu înseamnă pierderea posesiei ori
detenŃiei bunului respectiv.
SubiecŃii infracŃiunii de furt.
Subiect activ al infracŃiunii poate fi orice persoană care îndeplineşte
condiŃiile generale pentru a răspunde penal şi care, de regulă, nu are nici un
drept asupra bunului pe care îl sustrage. Chiar în situaŃiile în care ar avea un
drept de proprietate (total sau parŃial) asupra bunului dat unei alte persoane în
posesie sau detenŃie, proprietarul va fi subiect activ al infracŃiunii de furt dacă
va lua acest bun fără consimŃământul persoanei care se afla în posesia acelui
bun (art. 208 alin. 3 C.pen.).
Subiect pasiv al infracŃiunii poate fi orice persoană fizică ori juridică,
autorităŃi publice, instituŃii publice, instituŃii ori alte persoane juridice de
interes public etc., deci orice persoană care deŃine în posesie ori detenŃie un
bun aparŃinând patrimoniului public sau privat.
Legiuitorul, prin art. 210 C.pen., a stabilit că atunci când între subiectul
activ şi pasiv există un raport de apropiere (soŃi ori rude apropiate, minor şi
tutore, persoane care locuiesc împreună, găzduitor şi găzduit) fapta constituie
tot infracŃiunea de furt, însă se pedepseşte la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate, împăcarea părŃilor înlăturând răspunderea penală.
În aceste situaŃii subiectul activ şi subiectul pasiv sunt persoane care au o
anumită calitate, unul în raport cu celălalt, dar aceste calităŃi au importanŃă
doar pentru modalitatea de punere în mişcare a acŃiunii penale care, pentru
aceste persoane este plângerea prealabilă, iar pentru restul subiecŃilor
infracŃiunii, acŃiunea penală se pune în mişcare din oficiu.

58
 Latura obiectivă
Elementul material al laturii obiective a infracŃiunii de furt constă în
acŃiunea de luare a unui bun mobil din posesia sau detenŃia unei alte persoane
(fizice sau juridice).
Prin “luarea” unui bun se înŃelege scoaterea din sfera de stăpânire a
persoanei fizice sau juridice în posesia sau detenŃia căreia se afla bunul (sau
trebuia să se găsească) în momentul luării, în aşa fel încât detentorul sau
posesorul pierde posibilitatea de a mai dispune de acest bun.
AcŃiunea de luare poate fi realizată sub diverse modalităŃi: prin ridicare
şi deplasare a bunului, prin simpla apucare, prin desprinderea de la locul în
care se afla ori din bunul de care era ataşat, prin consumare, prin momire (în
cazul păsărilor sau animalelor), prin racordări la surse de energie etc., iar
luarea se poate face prin proprie forŃă, prin folosirea unor utilaje, prin
folosirea unui animal dresat, prin folosirea unor energii exterioare omului etc..
Luarea se mai poate realiza şi prin inacŃiune atunci când cel care are de predat
o sumă de bunuri, omite să predea unul sau unele dintre aceste bunuri şi le
reŃine pentru el.
AcŃiunea de luare cuprinde două acte componente: primul, de scoatere a
bunului din posesia sau detenŃia altuia (deposedarea), iar secundul, de trecere
a bunului în stăpânirea de fapt ilicită a făptuitorului (imposedarea). Cele două
acte – care fac parte din aceeaşi acŃiune de luare – se succed la un interval
foarte scurt de timp, de regulă, încât delimitarea dintre ele este aproape
insesizabilă. Uneori însă, succesiunea actelor este mai depărtată în timp (de
exemplu făptuitorul aruncă din trenul de marfă în mişcare saci cu produse, iar
apoi, după ce trenul opreşte în prima staŃie coboară şi se întoarce la locul unde
aruncase sacii şi îi ia).
CerinŃe esenŃiale. Pentru întregirea laturii obiective este necesar a fi
întrunite cumulativ trei cerinŃe esenŃiale, respectiv bunul sustras să fie un bun
mobil, să se fi aflat în posesia sau detenŃia unei alte persoane în momentul

59
luării lui de către făptuitor şi luarea să se fi făcut fără consimŃământul celui
deposedat de acel bun (respectiv fără permisiunea sau îngăduinŃa acestuia).
Urmarea imediată constă în lipsirea posesorului sau detentorului de
bunul avut, pierderea stăpânirii asupra lui, a posibilităŃii de a mai dispune de
acel bun.
Legătura de cauzalitate trebuie să existe între acŃiunea de luare şi
urmarea imediată, respectiv scoaterea bunului din sfera de stăpânire a celui de
la care s-a luat bunul, deci trecerea bunului din posesia sau detenŃia
subiectului pasiv în posesia sau detenŃia subiectului activ să fie consecinŃa
directă a acŃiunii de luare, de sustragere, desfăşurată de acesta din urmă.

Latura subiectivă
InfracŃiunea de furt se săvârşeşte, de regulă, cu intenŃie directă, respectiv
făptuitorul a acŃionat în scopul însuşirii pe nedrept a bunului care se afla în
detenŃia sau posesia unei alte persoane, prevăzând acest rezultat şi urmărind
producerea lui.
În cazuri cu totul izolate, infracŃiunea de furt simplu se poate săvârşi şi
cu intenŃie indirectă, spre exemplu când făptuitorul sustrage o haină în care,
întâmplător, se aflau unele bijuterii, deci făptuitorul a prevăzut că sustrage o
haină în care, fără să urmărească se aflau alte bunuri de valori mai mari, în
momentul sustragerii acceptând totuşi că în buzunarele hainei se află alte
bunuri pe care şi le însuşeşte.
CerinŃa esenŃială subiectivă. Pentru realizarea laturii subiective a acestei
infracŃiuni, pe lângă intenŃia de a săvârşi acŃiunea de luare a unui bun a altuia,
fără consimŃământul acesteia, mai este necesar ca să existe şi un scop de
însuşire pe nedrept a acelui bun, prin urmare intenŃia devine calificată prin
scopul urmărit.
Legiuitorul a prevăzut expres situaŃia în care luarea unui bun se face nu
cu intenŃia de însuşire, ci numai pentru a fi folosit, prin incriminarea de la

60
alin. 4 al art. 208 C.pen., când se ia un vehicul în scopul folosirii pe nedrept.
În această situaŃie, sub aspectul laturii subiective, există doar intenŃia de
folosire temporară a vehiculului sustras şi aceasta se exprimă în aceea că,
după luare şi folosire, din proprie iniŃiativă făptuitorul readuce bunul la
dispoziŃia detentorului sau posesorului acestuia. Dacă însă vehiculul este
sustras şi în timpul folosirii făptuitorul este surprins cu bunul respectiv, iar
manifestările sale sunt de a încerca să scape cu bunul sustras (prin neoprirea
la somaŃie, trecerea peste barajul făcut în vederea opririi vehiculului, scopul
făptuitorului nu mai este de folosire ci de însuşire, fapta urmând a fi încadrată
în dispoziŃiile art. 208 alin. 1 şi nu în art. 208 alin. 4 C.pen..

Forme , modalităŃi, sancŃiune

Această infracŃiune, fiind o faptă realizabilă prin comisiune, este posibil
a se prezenta sub forma tentativei, sancŃionarea ei fiind prevăzută în art. 222
C.pen.
Tentativa la infracŃiunea de furt există atunci când acŃiunea de luare a
bunului aflat în posesia sau detenŃia altei persoane nu a dus la deposedarea
acelei persoane, pentru că acŃiunea de luare a fost curmată, întreruptă, peste
voia făptuitorului, mai înainte ca situaŃia de fapt a bunului să fi fost schimbată
ca efect al sustragerii ori când acŃiunea de luare, deşi dusă până la capăt nu şi-
a produs rezultatul dorit.
Consumarea acestei infracŃiuni are loc în momentul în care bunul a
trecut în posesia, stăpânirea de fapt a infractorului (deci în momentul
imposedării), indiferent cât durează această posesie (teoria apropriaŃiunii).
MODALITĂłI ALE INFRACłIUNII. ÎN REGLEMENTAREA ART.
208 C.PEN. ŞI ART. 210 C.PEN. SUNT CUPRINSE URMĂTOARELE
MODALITĂłI NORMATIVE:

• furtul unor bunuri materiale (alin. 1 art. 208 C.pen.)

• furtul de energii ori înscrisuri (alin. 2 art. 208 C.pen.)

61
 • furtul unui bun care aparŃine în întregime sau în parte
făptuitorului (alin. 3 art. 208 C.pen.)
• furtul unui vehicul în scopul de a-l folosi (alin. 4 art. 208 C.pen.)
• furtul săvârşit între soŃi ori între rude apropiate (art. 210 C.pen.)
• furtul săvârşit de către un minor în paguba tutorelui său (art. 210
C.pen.)
• furtul săvârşit de către cel care locuieşte împreună cu persoana
vătămată sau este găzduit de aceasta (art. 210 C.pen.)
Considerăm necesare câteva scurte referiri la modalităŃile cuprinse în art.
210 C.pen., pentru care legiuitorul a stabilit că punerea mişcare a acŃiunii
penale se face la plângerea prealabilă a părŃii vătămate, iar împăcarea părŃilor
înlătură răspunderea penală.
Încă de la început este de reŃinut că aceste dispoziŃii de natură
procedurală se aplică atât în cazului furtului simplu cât şi în cazul furtului
calificat.
Furtul săvârşit între soŃi presupune ca făptuitorul să aibă în momentul
comiterii calitatea de soŃ al părŃii vătămate, calitate care există din momentul
încheierii căsătoriei şi până la desfacerea acesteia prin hotărâre judecătorească
definitivă, indiferent dacă soŃii locuiesc împreună sau sunt despărŃiŃi în fapt.
Furtul săvârşit între rude apropiate presupune ca făptuitorul şi persoana
păgubită să fie rude apropiate, conform art. 149 C.pen., respectiv să fie
ascendenŃi şi descendenŃi, fraŃi şi surori, copii ai acestora, precum şi persoane
devenite prin adopŃie, potrivit legii, astfel de rude (afinii nu sunt consideraŃi
rude în sensul legii penale).
Furtul săvârşit de minor în dauna tutorelui său presupune calitatea
subiectului activ, care este minor, de a se afla sub tutela subiectului pasiv în
momentul comiterii furtului.
Furtul săvârşit de către cel care locuieşte împreună cu persoana vătămată
sau este găzduit de aceasta presupune ca situaŃie obiectivă aflarea împreună a

62
părŃilor într-o locuinŃă o anumită durată, locuirea împreună trebuind să fie
efectivă, să se bazeze pe încredere şi pe consimŃământul dat în acest sens de a
locui împreună. O locuire întâmplătoare, pentru scurt timp, fără caracter de
stabilitate nu înseamnă a locui împreună în sensul cerut de norma penală. A fi
găzduit, în înŃelesul textului art. 210 C.pen., înseamnă a Ńi se oferi adăpostire,
ospitalitate, bazată pe încrederea celui care găzduieşte, într-o locuinŃă
aparŃinând persoanei vătămate, pe o perioadă mai lungă sau mai scurtă de
timp.
Regimul derogator prevăzut de art. 210 îşi are explicaŃia în raporturile
speciale care există între făptuitor şi persoana vătămată.
Pentru celelalte situaŃii în care se comite infracŃiunea de furt simplu sau
calificat, acŃiunea penală se pune în mişcare din oficiu.
SancŃiunea pentru infracŃiunea de furt simplu este închisoarea de la 1 an
la 12 ani.

Precizare: în acest capitol se vor studia ți infracțiunile de la art. 209 –

221.

Întrebări recapitulative:

1. În ce constă obiectul material al infracțiunii de furt simplu?

2. Care este deosebirea între obiectul juridic la infracțiunile de furt ți
tâlhărie?
3. Care sunt formele agravante ale infracțiunii de înțelăciune?
4. Care este deosebirea între subiecții infracțiunilor de delapidare ți
gestiune frauduloasă?
5. Care este deosebirea între complicitatea la furt ți tăinuirea?

Teste grilă de autoevaluare:

63
 1) Smulgerea unei căciuli de pe capul unei persoane, pe stradă,
constituie infracŃiunea de :
a) tâlhărie, forma simplă (art. 211 al. 1 C. pen.);
b) tâlhărie, forma agravată (art. 211 al. 2 lit. a C.pen.);
c) furt calificat ( art. 209 lit. e C.pen. ).
(răspuns – c)

2) A. intră pe poarta descuiată şi ia din curtea unui imobil în timpul

zilei, unele bunuri şi le ascunde în tomberonul de gunoi aşezat în stradă lângă
poartă, iar noaptea, împreună cu B. ( căruia îi spusese ce-a făcut ) vin şi iau
bunurile din tomberon şi le transportă la domiciliul lui B, unde le împart . A
şi B au comis infracŃiunile :
a) A – violare de domiciliu şi furt simplu ; B – tăinuire ;
b) A – furt calificat ; B – complicitate la furt calificat ;
c) A – violare de domiciliu şi furt calificat ;
B – complicitate la furt calificat .
(răspuns – a)

3) X administrează în băutura lui Y o substanŃă care-i provoacă

adormirea. Între timp Z vine în vizită la Y , îl găseşte adormit şi bea restul de
băutură după care adoarme şi el.
X se întoarce la locuinŃa lui Y ca să-i sustragă bunurile , sustrage câteva
bijuterii ale lui Y şi văzând că şi Z este adormit îi sustrage din buzunar o
sumă de bani. X a săvârşit:
a) tâlhărie faŃă de Y şi furt faŃă de Z ;
b) tâlhărie faŃă de ambii ( o singură infracŃiune );
c) tâlhărie ( câte o infracŃiune în raport cu fiecare victimă ).
(răspuns – a)

64
 4) Însuşirea unei umbrele lăsate de un spectator într-o sală de spectacol
imediat după terminarea spectacolului, de către femeia de serviciu a
instituŃiei constituie infracŃiunea de :
a) furt ;
b) însuşirea bunului găsit ;
c) delapidare ;
d) abuz de încredere ;
d) gestiune frauduloasă
(răspuns – a)

5) Elementul material al laturii obiective a infracŃiunii de sclavie (prev.

de art. 190 C.pen.) se poate realiza prin :
a) punerea unei persoane în stare de sclavie ;
b) Ńinerea unei persoane în stare de sclavie ;
c) traficul de sclavi ;
d) traficul de persoane
(răspuns – a, b, c)

Teste grilă de evaluare:

1) Constituie infracŃiunea de furt calificat săvârşirea sustragerii în

următoarea împrejurare :

a) asupra a două sau mai multor persoane ;

b) asupra unei persoane pe care o ameninŃă cu o armă ;
c) asupra unei persoane mascate ;
d) într-un avion de pasageri , înainte de decolare .

65
 2) Constituie infracŃiunea de furt calificat :
a) furtul săvârşit într-un mijloc de transport ;
b) furtul unui act care serveşte pentru legitimare sau identificare ;
c) furtul unui vehicul în timpul nopŃii cu scopul de a-l folosi pe
nedrept ;
d) sustragerea unui bun a cărui proprietar este, dar care se
găseşte în detenŃia legitimă a unei alte persoane .

3) Subiect activ al infracŃiunii de gestiune frauduloasă poate fi :

a) persoana care are în conservare bunurile ;
b) persoana care are în gestiune bunurile ;
c) persoana care are în administrare bunurile ;
d) persoana care are în folosinŃă bunurile .

4) Constituie infracŃiunea de tâlhărie :

a) furtul urmat de folosirea de violenŃe pentru ca făptuitorul să-
şi asigure scăparea ;
b) furtul săvârşit asupra unei persoane care dormea pe o bancă
într-un parc ;
c) furtul săvârşit prin întrebuinŃare de insulte şi calomnii ;
d) furtul săvârşit după ce victima a fost legată .

5) Primirea şi vânzarea unui bun, despre care ştia că va fi furat de

acesta şi căruia i-a promis că va valorifica bunul pe care îl va fura,
constituie:
a) complicitate la infracŃiunea de furt ;
b) tăinuire ;
c) gestiune frauduloasă ;
d) favorizarea infractorului.

66
 TITLUL IV
INFRACłIUNI CONTRA AUTORITĂłII

Obiective: cunoașterea infracșiunilor care privesc apărarea autoritășii

Cuvinte cheie: infracșiune, autoritate, însemne de autoritate, calităși

oficiale, decorașii și semne distinctive, sigilii, sechestru

NoŃiune:
InfracŃiunile contra autorităŃii constau în faptele de pericol social prin
care se aduce atingere prestigiului şi respectului datorat autorităŃii de stat,
manifestată fie în mod simbolic în însemnele statului sau emblemele sale, fie
în activitatea organelor de stat ori a persoanelor care lucrează în cadrul lor sau
le reprezintă, fie în simbolurile, semnele, instituŃiile juridico-administrative
care constituie cadrul de reprezentare şi manifestare a autorităŃii.
Ce se înŃelege prin “autoritate” în dreptul penal? Codul penal nu dă o
definiŃie legală, însă literatura juridică consideră că autoritatea este o valoare
socială care implică o respectare riguroasă şi necesită o apărare fermă
împotriva atingerilor ce i se pot aduce prin fapte de pericol social, făcând
astfel necesară această apărare prin mijloace de drept penal.
Această autoritate este un atribut al statului democratic şi constă în
dreptul de a tutela, în anumite limite, desfăşurarea întregii vieŃi sociale şi
dreptul de a da dispoziŃii, a lua măsuri obligatorii şi a asigura respectarea
acestora prin organe anume desemnate.
Autoritatea este exprimată prin însemne, simboluri, acte şi regimuri
juridice care o implică.

67
 Caracterizarea generală a infracŃiunilor contra autorităŃii:
Obiectul juridic generic, comun infracŃiunilor contra autorităŃii, îl
formează relaŃiile sociale care asigură şi promovează respectul autorităŃii cu
care sunt investite anumite organe, însemne, simboluri, acte.
Unele infracŃiuni din acest grup au şi un obiect juridic secundar
(exemplu la infracŃiunea de ultraj prevăzută de art. 239 C.pen.), pe lângă
relaŃiile sociale arătate sunt apărate în secundar şi relaŃiile sociale care asigură
libertatea sau integritatea corporală a persoanei.
Obiectul material la acest grup de infracŃiuni este posibil doar la o
parte din ele (ultraj cu violenŃă, port nelegal de decoraŃii sau însemne
distinctive etc.), alte infracŃiuni neavând un astfel de obiect material (ultraj,
uzurpare de calităŃi oficiale etc.).
SubiecŃii infracŃiunilor.
Subiect activ la acest grup de infracŃiuni poate fi orice persoană, fără a
avea vreo calitate specială, cu excepŃia anumitor infracŃiuni la care calitatea
subiectului activ constituie o circumstanŃă de calificare.
Subiect pasiv al unor infracŃiuni este statul, ca titular al autorităŃii (iar
prin restrângere organul ori organizaŃia prin care statul îşi exercită această
autoritate), iar al altor infracŃiuni este o anumită persoană care trebuie să
întrunească o anumită calitate specială.
Latura obiectivă.
Elementul material se poate prezenta sub cele mai variate aspecte, care
se realizează în toate cazurile printr-o acŃiune (comisivă sau chiar omisivă).
CerinŃele esenŃiale - în unele texte (art. 240 - uzurpare de calităŃi
oficiale sau art. 241 - portul nelegal de decoraŃii sau semne distinctive) există
ca cerinŃă esenŃială faptul ca acŃiunea tipică să fie săvârşită “fără drept”.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relaŃiile
sociale care asigură autoritatea statului.

68
 Raportul de cauzalitate trebuie să existe între acŃiune şi urmare; de
regulă rezultă din însăşi materialitatea faptei săvârşite.
Latura subiectivă.
InfracŃiunile contra autorităŃii se săvârşesc cu intenŃie (directă sau
indirectă), cu excepŃia variantei infracŃiunii de distrugere de înscrisuri,
prevăzută în art. 242 alin. 2 C.pen., care se săvârşeşte din culpă.

ANALIZA INFRACłIUNILOR CONTRA AUTORITĂłII

1. Ultrajul (art. 239 C.pen.)

DefiniŃie
În accepŃiunea curentă, prin ultraj se înŃelege ofensa adusă unui
reprezentant al autorităŃii publice în exerciŃiul funcŃiunii.
Codul penal defineşte această infracŃiune în forma simplă ca
“ameninŃarea săvârşită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă
contra unui funcŃionar public care îndeplineşte o funcŃie ce implică exerciŃiul
autorităŃii de stat, aflat în exerciŃiul funcŃiunii ori pentru fapte îndeplinite în
exerciŃiul funcŃiunii”.
Forma agravată, prevăzută în alin. 2-4, constă în lovirea sau orice acte
de violenŃă, precum şi vătămarea corporală şi vătămarea corporală gravă
săvârşite împotriva persoanei prevăzute în alineatul precedent, aflată în
exerciŃiul funcŃiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciŃiul funcŃiunii.
Deci, ultrajul apare material ca o faptă săvârşită în contra unor persoane
ce deŃin în cadrul aparatului de stat anumite funcŃii; conceptual şi normativ

69
fapta este îndreptată contra “autorităŃii de stat” pe care acea persoană o
exercită.
ConŃinutul infracŃiunii.
InfracŃiunea de ultraj este o infracŃiune complexă.
Obiectul juridic special (principal) constă în relaŃiile sociale care se
referă la asigurarea autorităŃii funcŃiei, precum şi a prestigiului funcŃionarului
însărcinat cu îndeplinirea unei funcŃii ce implică exerciŃiul autorităŃii de stat
sau a actelor legate de acea funcŃie.
Obiectul juridic secundar constă în relaŃiile sociale privind libertatea
morală (alin.1) şi relaŃiile sociale privind integritatea corporală şi sănătatea
(alin. 2-4)
Obiectul material. La forma simplă nu există obiect material. La
formele agravate obiect material este corpul persoanei.
SubiecŃii infracŃiunii.
Subiect activ poate fi orice persoană, subiect pasiv principal este statul,
iar subiect pasiv secundar este funcŃionarul care îndeplineşte o funcŃie ce
implică exerciŃiul autorităŃii de stat.
Latura obiectivă
Elementul material se exprimă prin mai multe acŃiuni alternative,
fiecare din ele fiind suficientă pentru realizarea acestui element. Aceste
acŃiuni sunt incriminate ca fapte de sine stătătoare în cadrul grupului de
infracŃiuni contra persoanei. În raport de pericolul social pe care aceste
acŃiuni îl prezintă s-a ajuns la incriminarea ultrajului în două variante:
varianta simplă (alin. 1) şi varianta agravată (alin. 2-4).
1. Elementul material la varianta simplă constă în: acŃiunea de
ameninŃare săvârşită contra unui funcŃionar care îndeplineşte o funcŃie ce
implică exerciŃiul autorităŃii de stat. Această acŃiune trebuie săvârşită
nemijlocit, în prezenŃa subiectului pasiv, prin mijloace de comunicare directă
(verbal, telefon, scrisori, desene etc.)

70
 2. Elementul material al variantei agravate este acŃiunea de lovire sau
alte violenŃe.
CerinŃa esenŃială: acŃiunile să se săvârşească împotriva funcŃionarului
fie în timpul când se află în exerciŃiul funcŃiunii, fie pentru fapte îndeplinite
de el în exerciŃiul funcŃiunii (şi prin aceasta să exprime dispreŃ faŃă de
autoritate).
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru
valoarea socială a autorităŃii. Trebuie să existe şi o urmare adiacentă care să
constea în producerea unei vătămări morale sau fizice funcŃionarului subiect
pasiv, a unei vătămări corporale ori vătămări corporale grave.
Legătura de cauzalitate trebuie să existe între acŃiune şi urmarea
periculoasă sau vătămătoare.
Latura subiectivă. Fapta se săvârşeşte totdeauna cu intenŃie directă sau
indirectă, făptuitorul trebuie să cunoască atât calitatea persoanei împotriva
căreia îşi îndreaptă acŃiunea sa, cât şi împrejurarea că acesta se află în
exerciŃiul funcŃiunii sau că faptele la care se referă acŃiunea au fost îndeplinite
în exerciŃiul funcŃiunii.
SancŃiunea: pentru forma simplă de la alin. 1 pedeapsa este
închisoarea de la 6 luni la 2 ani sau amenda, iar pentru forma de la alin. 2
pedeapsa este închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amenda, pentru forma de la
alin. 3 pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 6 ani, iar pentru forma
agravată de la alin. 4 care are ca urmare vătămarea corporală gravă, pedeapsa
este închisoarea de la 3 la 12 ani.
În art. 2391 au fost prevăzute anumite cazuri speciale de pedepsire, în
cazul în care acŃiunile violente (180 – 182) de lipsire de libertate (189) sau de
ameninŃare (193) sunt săvârşite împotriva soŃului, copiilor sau părinŃilor unui
magistrat, poliŃist, jandarm, alt militar, în scop de intimidare sau de răzbunare
pentru acte sau fapte îndeplinite în exerciŃiul funcŃiunii, şi anume maximul
pedepsei pentru infracŃiunile arătate se majorează cu 2 ani.

71
 Precizare: în acest capitol se vor studia ți infracțiunile prevăzute
de art. 236, 240 – 244

Întrebări recapitulative:

1. Cine poate fi subiect pasiv al infracțiunii de ultraj?

2. Care este obiectul material al infracțiunii de port nelegal de
decorații sau semne distinctive?
3. Care este latura obiectivă a infracțiunii de ofensă adusă unor
însemne?
4. Care este latura subiectivă la infracțiunea de uzurpare de calități
oficiale?
5. Care este obiectul juridic al infracțiunii de sustragerea sau
distrugerea de înscrisuri?

Teste grilă de autoevaluare:

1) Lovirea copilului unui magistrat, în scop de răzbunare, pentru acte

sau fapte îndeplinite în exerciŃiul funcŃiunii de către magistrat (care i-au
cauzat vătămări care necesită pentru vindecare 20 zile de îngrijiri medicale)
constituie:

a) infracŃiunea de ultraj ;
b) infracŃiunea de lovire ( cu un maxim al pedepsei majorat cu 2 ani);
c) infracŃiunea de lovire ;
d) infracŃiunea de vătămare corporală ;
e) infracŃiunea de vătămare corporală (cu un maxim al pedepsei
majorat cu 2 ani) .

72
 (răspuns – b)

2) InfracŃiunea de sustragerea sau distrugerea de înscrisuri este mai

gravă când fapta este săvârşită :

a) de un funcŃionar public cu atribuŃii de conducere;

b) de un funcŃionar public în exerciŃiul atribuŃiilor de serviciu ;
c) de un funcŃionar public cu atribuŃii de control .
(răspuns – b)

3) InfracŃiunea de uzurpare de calităŃi oficiale se săvârşeşte dacă :

a) folosirea fără drept a unei calităŃi oficiale este însoŃită de

îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate ;
b) se foloseşte o calitate oficială fără drept ;
c) folosirea fără drept a unei calităŃi oficiale este urmată de
îndeplinirea unui act oficial ;
d) folosirea fără drept a unei calităŃi oficiale este urmată de
îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate .
(răspuns – a, c)

4) Sunt acŃiuni ale laturii obiective a infracŃiunii de ultraj:

a) insulta
b) calomnia
c) ameninŃarea
d) lovirea
(răspuns – c, d)

5) Fapta unei persoane de a purta fără drept o decoraŃie, în cadrul unei

reuniuni de familie, constituie:

73
 a) uzurparea de calităŃi oficiale
b) port nelegal de decoraŃii sau semne distinctive
c) nu este infracŃiune
d) abuz în serviciu contra intereselor persoanelor
(răspuns – c)

Teste grilă de evaluare:

1) Subiect pasiv al infracŃiunii de ultraj poate fi:

a) orice persoană, aflată în timpul serviciului
b) un funcŃionar, aflat în timpul serviciului
c) un funcŃionar public, aflat în timpul serviciului
d) un magistrat, aflat în timpul serviciului

2) Subiect activ al infracțiunii de ofensă adusă unor însemne poate fi:

a) orice persoană
b) numai un funcționar public
c) numai un funcționar cu atribuții de control

3) Infracțiunea de ultraj se comite, sub aspectul laturii subiective:

a) cu intenție directă sau indirectă
b) din culpă
c) cu praeterintenție

4) Constituie obiect material al infracțiunii de port nelegal de

decorații sau semne distinctive:
a) o uniformă a unui organ de stat
b) o insignă militară
c) o decorație

74
 5) Subiect activ al infracțiunii de rupere de sigilii poate fi:
a) un custode al bunurilor sigilate
b) orice persoană
c) numai un funcționar public cu atribuții de conducere

TITLUL V
INFRACłIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR ACTIVITĂłI
DE INTERES PUBLIC SAU ALTOR ACTIVITĂłI REGLEMENTATE
DE LEGE

Obiective: cunoașterea infracșiunilor care privesc apărarea

activitășilor de interes public, a serviciilor publice, a activitășilor
persoanelor juridice, în general, a înfăptuirii justișiei, a siguranșei
circulașiei pe căile ferate

Cuvinte cheie: infracșiune, interes public, servicii publice, justișie,

circulașie, căi ferate

CONSIDERAłII GENERALE

Acest titlu al părŃii speciale a Codului penal prezintă o arie vastă de

incriminări care au acelaşi obiect juridic: relaŃiile sociale privind apărarea
activităŃilor de interes public referitoare la desfăşurarea serviciilor publice, al
activităŃilor persoanelor juridice în general, înfăptuirea justiŃiei, siguranŃa
circulaŃiei pe căile ferate.

75
 Aceste relaŃii sociale sunt delimitate şi particularizate după specificul
lor, fiind realizată sub acest aspect şi o împărŃire a infracŃiunilor în grupe sau
subgrupe .
Prin latura obiectivă, infracŃiunile din această categorie se
caracterizează ca fapte de pericol social care se săvârşesc în cadrul general al
activităŃii aparatului de stat, al activităŃii persoanelor juridice, al activităŃii de
înfăptuire a justiŃiei ori a altor activităŃi reglementate de lege.
Sub aspectul laturii subiective aceste infracŃiuni se săvârşesc, de regulă,
cu intenŃie; unele însă se săvârşesc şi din culpă.
SubiecŃii infracŃiunilor din acest titlu au, de regulă, anumite calităŃi în
legătură cu serviciul pe care îl desfăşoară sau cu activitatea reglementată de
lege pe care o îndeplinesc.
InfracŃiunile cuprinse în acest titlu au fost sistematizate în patru
subgrupe care alcătuiesc capitole distincte:
1) Capitolul I - InfracŃiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul
2) Capitolul II - InfracŃiuni care împiedică înfăptuirea justiŃiei
3) Capitolul III - InfracŃiuni contra siguranŃei circulaŃiei pe căile ferate
4) Capitolul IV - InfracŃiuni privitoare la regimul stabilit pentru unele
activităŃi reglementate de lege

CAPITOLUL I
INFRACłIUNI DE SERVICIU SAU ÎN LEGĂTURĂ
CU SERVICIUL

InfracŃiunile cuprinse în acest capitol au ca obiect juridic general

relaŃiile sociale privind bunul mers al activităŃilor de interes public şi implicit
apărarea intereselor legale ale persoanelor particulare.
Din această grupă fac parte, în primul rând, infracŃiunile de serviciu
propriu-zise, săvârşite de către funcŃionari sau funcŃionari publici în cadrul şi

76
cu ocazia serviciului. Alăturat acestor infracŃiuni sunt cuprinse şi alte
infracŃiuni care se săvârşesc de către funcŃionari, funcŃionari publici ori de alte
persoane în legătură cu serviciul acestora.
La aceste infracŃiuni lipseşte adesea obiectul material.
SubiecŃii infracŃiunii
Subiect activ poate fi cel mai adesea numai un funcŃionar public sau
orice funcŃionar (în înŃelesul art.147 C.pen.). În cazul unor infracŃiuni, ca de
exemplu darea de mită, traficul de influenŃă, subiect activ poate fi orice
persoană.
Latura obiectivă
Elementul material al infracŃiunilor din acest capitol se realizează prin
acŃiuni ori inacŃiuni diferite, care sunt prevăzute concret la fiecare infracŃiune
(acŃiuni abuzive, acŃiuni neglijente, omisiuni etc).
Urmarea imediată constă fie în producerea unui rezultat, fie în crearea
unei stări de pericol.
Legătura de cauzalitate trebuie să existe şi trebuie dovedită (în cazul
infracŃiunilor de rezultat) ori rezultă din materialitatea faptei (în cazul
infracŃiunilor de pericol).
Latura subiectivă
De regulă infracŃiunile se săvârşesc cu intenŃie (directă sau indirectă),
dar şi din culpă.

ANALIZA INFRACłIUNILOR

1. Luarea de mită (art.254 C.pen.)

DefiniŃie
InfracŃiunea de luare de mită constă în fapta funcŃionarului care, direct
sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori

77
acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a
îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la
îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor
îndatoriri.
Fapta prevăzută în alin. 1, dacă a fost săvârşită de un funcŃionar cu
atribuŃii de control.

Prin "mituire" se înŃelege curent, în genere, coruperea unui funcŃionar

prin oferire de foloase de orice fel, în vederea îndeplinirii îndatoririlor sale de
serviciu sau de îndeplinire a unui act ilegal.
Această mituire se realizează între doi subiecŃi care desfăşoară o
activitate de acest gen în mod activ - mituitorul care săvârşeşte o infracŃiune
de dare de mită - şi în mod pasiv - mituitul care săvârşeşte o infracŃiune de
luare de mită.
Codul nostru penal a înŃeles să incrimineze ambele activităŃi antisociale
în cuprinsul art. 254 şi 255.
ConŃinutul infracŃiunii de luare de mită
Obiectul juridic constă în relaŃiile sociale privitoare la cinstea,
corectitudinea, probitatea profesională a funcŃionarilor care trebuie să se
comporte de aşa manieră încât să nu încalce drepturile, interesele legale ale
persoanelor, în vederea desfăşurării unei activităŃi corecte a organelor de stat,
instituŃiilor de stat, instituŃiilor publice şi persoanelor juridice.
Obiectul material – nu există la această infracŃiune.
SubiecŃii infracŃiunii
Subiect activ este funcŃionarul care primeşte mită (subiect calificat ),
pentru forma agravată de la alin. 2 subiect activ este funcŃionarul cu atribuŃii
de control.
Subiect pasiv este autoritatea publică, organul de stat, instituŃia de stat,
persoana juridică în al cărei serviciu se găseşte funcŃionarul.

78
 Latura obiectivă
Elementul material constă în acŃiunea de luare de mită care se poate
realiza alternativ, fie printr-o acŃiune (pretinderea, primirea, acceptarea), fie
printr-o inacŃiune (nerespingerea). Această acŃiune se poate realiza fie direct
(primire directă), fie indirect (primire prin persoană interpusă).
CerinŃe esenŃiale - acŃiunea sau inacŃiunea ce constituie elementul
material trebuie să fie condiŃionată de anumite cerinŃe esenŃiale:
- fapta să fie săvârşită în legătură cu un act privitor la funcŃia sa;
- primirea, pretinderea, acceptarea, nerespingerea trebuie să aibă loc
înainte de îndeplinirea actului sau în cursul îndeplinirii acestuia;
- banii sau valorile primite, pretinse etc. să aibă caracter de plată a
serviciului solicitat (cadourile obişnuite, fără legătură cu serviciul, din
recunoştinŃă ori respect personal - nu au un asemenea caracter ).
Urmarea imediată - constă în crearea unei stări de pericol pentru bunul
mers al activităŃii respective ( şi eventual păgubirea persoanei care dă mită ).
Legătura de cauzalitate - trebuie să existe între acŃiune şi rezultat (
urmare imediată ).
Latura subiectivă. Fapta se săvârşeşte cu intenŃie directă, cu un scop
special - de a face , a nu face ceva, a întârzia, a face un act contrar
îndatoririlor şi de a obŃine foloase care nu i se cuvin.
SancŃiunea este închisoare de 3 ani la 10 ani şi interzicerea unor
drepturi, iar pentru al. 2 închisoare de la 3 ani la 15 ani şi interzicerea unor
drepturi.
Confiscare specială - alin. 3 prevede ca măsură de siguranŃă că banii,
valorile, bunurile, ori echivalentul în caz că acestea nu se mai găsesc, se
confiscă.

79
 2. Darea de mită (art.255 C.pen )
DefiniŃie
InfracŃiunea de dare de mită constă în promisiunea, oferirea sau darea
de bani ori alte foloase, direct sau indirect, unui funcŃionar, în scopul ca
acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, ori să întârzie îndeplinirea unui
act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de face un act
contrar acestor îndatoriri.
Această infracŃiune este forma activă a mituirii.
Mituitorul este aşadar autor al infracŃiunii de dare de mită şi nu
participant (instigator ori complice ) la infracŃiunea de luare de mită.
ConŃinutul infracŃiunii
Obiectul juridic constă în relaŃiile sociale privitoare la cinstea,
corectitudinea, probitatea profesională a funcŃionarilor, la buna şi corecta
desfăşurare a activităŃii organelor de stat, instituŃiilor de stat.
Obiectul material nu există.
SubiecŃii infracŃiunii
Subiect activ poate fi orice persoană
Subiect pasiv este unitatea în a cărei serviciu se găseşte funcŃionarul
mituit.
Latura obiectivă
Elementul material - constă în acŃiunea de corupere ( de dare de mită )
ce se poate realiza fie prin promisiunea, fie prin oferirea, fie prin darea către
un funcŃionar a unei sume de bani sau altor foloase în scopul îndeplinirii,
neîndeplinirii, întârzierii îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle de
serviciu ale funcŃionarului ori în vederea săvârşirii unui act contrar acestor
îndatoriri.
CerinŃe esenŃiale
a) banii sau alte foloase să constituie "plata" în vederea îndeplinirii unui
act determinat.

80
 b) promiterea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase să fie
anterioară îndeplinirii, neîndeplinirii, întârzierii în îndeplinire a actului (nu are
importanŃă dacă a şi urmat executarea acŃiunii).
Urmarea imediată - constă în crearea unei stări de pericol pentru bunul
mers al activităŃii respective.
Legătura de cauzalitate trebuie să existe între acŃiunea de dare de mită
şi urmarea periculoasă.
Latura subiectivă. InfracŃiunea se comite cu intenŃie directă şi cu scop
special ca mituitorul să facă, să nu facă etc. acŃiunea dorită.
SancŃiunea este închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Confiscare specială - alin. 4 bunurile, banii, valorile ori echivalentul
(când nu se mai găsesc) se confiscă.
Cauze care exclud sau înlătură răspunderea penală
În art.255 alin 2 şi 3:
a) cauză care înlătură caracterul penal al faptei: Promisiunea, oferirea
sau darea de bani sau alte foloase drept mită - nu constituie infracŃiune atunci
când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat
mita (al. 2) - În această situaŃie lipseşte vinovăŃia celui care a dat mita.
b) cauză de nepedepsire (alin. 3). Mituitorul nu se pedepseşte dacă
denunŃă fapta autorităŃilor mai înainte organul de urmărire să fi fost sesizat
pentru infracŃiunea de dare de mită comisă de acesta.
În ambele cazuri banii, valorile, bunurile se restituie persoanei care le-a
dat (alin.5).

Precizare: în acest capitol se vor studia ți infracțiunile prevăzute

de art. 246 – 253/1, 256 – 257.

CAPITOLUL II

81
INFRACłIUNI CARE ÎMPIEDICĂ ÎNFĂPTUIREA JUSTIłIEI

Preliminarii
Această grupă de infracŃiuni constituie o grupă distinctă în cadrul titlului
VI intitulat “InfracŃiuni care aduc atingere unor activităŃi de interes public sau
altor activităŃi reglementate de lege”.
InfracŃiunile din această grupă cuprind acele fapte de pericol social care
se săvârşesc pe parcursul activităŃii judiciare şi prin comiterea lor se produce
ca rezultat împiedicarea înfăptuirii justiŃiei.
În actualul Cod Penal aceste infracŃiuni nu sunt subdivizate ca în Codul
Penal anterior care împărŃea “infracŃiunile contra administraŃiei justiŃiei”
(vechea denumire) în “delicte contra activităŃii judiciare”, “delicte contra
autorităŃii hotărârilor judecătoreşti” şi “duelul”, ci datorită unităŃii valorii
sociale ocrotite, omogenităŃii în esenŃă a acestor infracŃiuni, sunt reglementate
sub acest singur titlu: infracŃiuni care împiedică înfăptuirea justiŃiei.

Caracterizarea generală
InfracŃiunile din acest titlu se caracterizează prin aceea că au un obiect
juridic de grup constituit din relaŃiile sociale privitoare la buna desfăşurare a
activităŃii de înfăptuire a justiŃiei în România.
Pe lângă acest obiect juridic generic fiecare din infracŃiunile ce
alcătuiesc acest capitol au şi un obiect juridic special, propriu, în altele au şi
un obiect juridic secundar, adiacent (valori sociale ca viaŃa, integritatea
corporală, libertatea, demnitatea).
Obiectul material există doar la unele din infracŃiunile cuprinse în acest
capitol.

82
 SubiecŃii infracŃiunilor. Subiect activ al unora din infracŃiunile care
împiedică înfăptuirea justiŃiei poate fi orice persoană, la alte infracŃiuni din
acest capitol însă subiect activ poate fi doar o persoană care are o anumită
calitate (ex. calitatea de martor, expert, interpret – la infracŃiunea de mărturie
mincinoasă, art. 260, calitatea de funcŃionar ori alt salariat – la infracŃiunea de
omisiunea sesizării organelor judiciare, art. 263). La unele infracŃiuni,
calitatea persoanei constituie o condiŃie de agravare (ex. persoana care avea
îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat, art. 270).
De regulă, infracŃiunile care împiedică înfăptuirea justiŃiei sunt
susceptibile de a se săvârşi în participaŃie.
Subiect pasiv general al acestor infracŃiuni este statul, iar subiect pasiv
secundar (la unele infracŃiuni) este o persoană fizică ce este vătămată prin
infracŃiune în integritatea ei corporală, libertatea sau demnitatea ei.
De regulă, subiectul pasiv secundar poate fi orice persoană, însă la unele
infracŃiuni legea prevede explicit necesitatea existenŃei unei calităŃi ori
condiŃii speciale a subiectului pasiv.
Latura obiectivă.
Elementul material
Aceste infracŃiuni sunt de regulă infracŃiuni comisive, ce se săvârşesc
printr-o acŃiune. La unele infracŃiuni însă, elementul material se realizează
printr-o inacŃiune (ex. omisiunea sesizării organelor judiciare, art. 263)
Urmarea imediată, respectiv rezultatul produs prin acŃiune sau inacŃiune,
constă în crearea unei stări de pericol privind corecta înfăptuire a justiŃiei.
Legătura de cauzalitate la toate aceste infracŃiuni trebuie să existe între
acŃiunea sau inacŃiunea desfăşurată şi rezultatul periculos produs care
împiedică înfăptuirea justiŃiei.
Latura subiectivă.
Sub acest aspect majoritatea infracŃiunilor care împiedică înfăptuirea
justiŃiei sunt infracŃiuni care se comit de regulă cu intenŃie, fie directă, fie

83
indirectă, existând şi excepŃii (de ex. infracŃiunea de înlesnire a evadării,
prevăzută de art. 270 alin. 4 C.pen., care se poate săvârşi şi din culpă).

Analiza infracŃiunilor
1. DENUNłAREA CALOMNIOASĂ (ART. 259 C.PEN.)
DefiniŃie:
InfracŃiunea de denunŃare calomnioasă constă în învinuirea mincinoasă
făcută prin denunŃ sau plângere, cu privire la săvârşirea unei infracŃiuni de
către o anume persoană, sau în producerea ori ticluirea de probe mincinoase,
în sprijinul unei învinuiri nedrepte (art. 259 alin. 1 şi 2 C.pen.).
Codul nostru penal prevede potrivit dispoziŃiilor incriminatoare două
variante ale acestei infracŃiuni:
– alin. 1 – varianta tip, corespunzătoare denumirii infracŃiunii,
incriminează fapta de învinuire mincinoasă;
– alin. 2 – varianta asimilată, mai gravă, incriminează fapta de a produce
sau ticlui probe mincinoase.

ConŃinutul infracŃiunii – varianta tip (alin. 1)

Obiectul juridic special al acestei infracŃiuni are un caracter complex şi
îl constituie relaŃiile sociale privitoare la sesizarea şi desfăşurarea normală a
activităŃii organelor justiŃiei (obiect principal), precum şi relaŃiile sociale
privitoare la apărarea demnităŃii şi libertăŃii persoanei împotriva unei învinuiri
nedrepte (obiect secundar).
Obiect material – această infracŃiune nu are obiect material.
SubiecŃii infracŃiunii: subiect activ poate fi orice persoană; subiect pasiv
este persoana vătămată în demnitatea sau libertatea sa prin învinuirea
mincinoasă făcută împotriva sa.
Latura obiectivă.

84
 Elementul material constă în acŃiunea de învinuire mincinoasă.
Prin “acŃiunea de învinuire” se înŃelege afirmaŃia că o persoană a săvârşit
sau a participat la săvârşirea unei infracŃiuni.
CerinŃe esenŃiale:
a) învinuirea să fie mincinoasă, adică să se refere al o faptă inexistentă,
care nu s-a săvârşit, ori la o faptă reală care însă nu constituie infracŃiune, ori
care a fost săvârşită de altă persoană decât cea învinuită;
b) învinuirea să se facă prin denunŃ sau plângere (poate fi ori plângere
simplă ori plângere prealabilă);
c) învinuirea mincinoasă făcută prin denunŃ sau plângere să privească
“săvârşirea unei infracŃiuni”. Prin “săvârşirea unei infracŃiuni” art. 144
C.pen. prevede săvârşirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepseşte
ca infracŃiune consumată sau ca tentativă, precum şi participarea la comiterea
acestora ca autor, instigator sau complice. Dacă se invocă săvârşirea unei
contravenŃii, unei abateri disciplinare, a unei fapte civile, a unei fapte imorale,
nu se îndeplineşte această cerinŃă esenŃială;
d) învinuirea mincinoasă să privească săvârşirea unei infracŃiuni de către
“o anume persoană”. Când nu se referă la nici o persoană, această cerinŃă nu
este îndeplinită. Persoana se poate indica prin nume, prenume, eventual
domiciliu, funcŃie, poreclă etc.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru corecta
înfăptuire a justiŃiei.
Legătura de cauzalitate trebuie să existe între acŃiunea de învinuire
mincinoasă şi starea de pericol pentru înfăptuirea în mod corect a justiŃiei.
Latura subiectivă.
Această infracŃiune se comite cu intenŃie, fie directă (a ştiut că face un
denunŃ sau o plângere mincinoasă, a prevăzut rezultatul şi l-a urmărit), fie
indirectă (a ştiut că face un denunŃ sau o plângere mincinoasă, a prevăzut
rezultatul şi chiar dacă nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii lui).

85
Deci, făptuitorul acŃionează cu rea credinŃă, ştiind că faptele imputate sunt
mincinoase şi totuşi face denunŃarea calomnioasă.
Pedeapsa pentru forma tip este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

ConŃinutul infracŃiunii – varianta asimilată (alin. 2)

(Denumită şi denunŃare calomnioasă indirectă)
Obiectul juridic este acelaşi ca şi la varianta tip, respectiv relaŃiile
sociale privitoare la desfăşurarea normală a activităŃii organelor justiŃiei
(obiect principal) şi cele privitoare la apărarea demnităŃii şi libertăŃii persoanei
(obiect secundar).
Obiect material nu există la această infracŃiune.
SubiecŃii infracŃiunii. Subiect activ este orice persoană, iar subiect pasiv
va fi persoana vătămată prin săvârşirea acestei infracŃiuni, de asemeni, orice
persoană împotriva căreia şi-a îndreptat autorul acŃiunea.
Latura obiectivă.
Elementul material constă într-o acŃiune concretă de "producere" de
probe mincinoase, ori de "ticluire" de la astfel de probe.
- AcŃiunea de "producere" constă în aducerea ori depunerea la organele
de urmărire penală ori instanŃă a unor probe în care adevărul este alterat.
- AcŃiunea de „ticluire”, de probe mincinoase, constă în crearea cu
dibăcie a unor înscrisuri, obiecte, urme materiale etc. cu aparenŃă de probe
reale pentru dovedirea unei fapte.
CerinŃe esenŃiale
a) probele produse ori ticluite să fie mincinoase, adică contrare
adevărului;
b) să fie făcute în sprijinul unei învinuiri nedrepte.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru normala
desfăşurare a activităŃii justiŃiei şi vătămarea efectivă a persoanei nevinovate.

86
 Legătura de cauzalitate trebuie să existe între acŃiunea ce constituie
elementul material şi urmarea imediată.
Latura subiectivă constă în săvârşirea faptei cu intenŃie, fie directă fie
indirectă.
Pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani.
Cauza de atenuare a pedepsei (art. 259 C.pen. alin. 3) prevede că dacă
cel care a săvârşit fapta declară mai înainte de punerea în mişcare a acŃiunii
penale faŃă de persoana în contra căreia s-a făcut denunŃul sau plângerea, ori
împotriva căreia s-au produs probele, că denunŃul, plângerea sau probele sunt
mincinoase, pedeapsa se reduce potrivit art. 76 C.pen.
Această cauză de reducere a pedepsei are drept scop stimularea revenirii
făptuitorului asupra denunŃării calomnioase spre a se evita eventualele erori
judiciare. Această cauză are caracter personal şi profită doar celui care a făcut
declaraŃia de recunoaştere ca mincinoasă a învinuirii făcute sau a probelor
produse ori ticluite.

2. MĂRTURIA MINCINOASĂ
(ART. 260 C.PEN.)
DefiniŃie:
InfracŃiunea de mărturie mincinoasă constă în fapta martorului care
într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se
ascultă martori face afirmaŃii mincinoase ori nu spune tot ce ştie privitor la
împrejurările esenŃiale asupra cărora a fost întrebat.

Este asimilată ca mărturie mincinoasă fapta similară săvârşită în acelaşi

fel de către expert sau interpret.
Săvârşirea de către martori, experŃi sau interpreŃi a unor astfel de fapte
aduce atingere bunei desfăşurări a activităŃii de înfăptuire a justiŃiei, prin

87
inducerea în eroare a organelor judiciare în stabilirea adevărului şi
soluŃionarea nedreaptă a cauzelor pe considerente contrare adevărului.

ConŃinutul infracŃiunii
Obiectul juridic constă în relaŃii sociale privitoare la asigurarea
înfăptuirii justiŃiei, care constau în asigurarea cunoaşterii adevărului de către
organele de justiŃiei, prin asigurarea sincerităŃii martorilor, experŃilor şi
interpreŃilor.
Obiectul material - această infracŃiune nu are obiect material.
DeclaraŃiile martorilor, rapoartele de expertiză şi traducerile interpreŃilor
cuprinse în actul scris nu constituie obiectul material ci produsul ori
mijloacele de săvârşire a infracŃiunii.
SubiecŃii infracŃiunii. Subiect activ poate fi numai un martor, un expert
ori un interpret (deci un subiect calificat).
- Martor este persoana care, având cunoştinŃă despre o faptă sau
despre o împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului într-o cauză
penală, civilă, disciplinară sau o altă asemenea cauză, este ascultat în acea
cauză.
- Expert este persoana ale cărei cunoştinŃe sunt necesare pentru
lămurirea unor fapte sau împrejurări într-o cauză şi care este însărcinată, de
către organul care cercetează ori judecă acea cauză, cu efectuarea unei
expertize.
- Interpret este persoana chemată sau numită de organul care
cercetează sau judecă o cauză, pentru a servi ca traducător a celor spuse de o
persoană ce nu cunoaşte limba română ori nu se poate exprima (surdo-muŃi de
exemplu) ori când unele înscrisuri sunt redactate într-o altă limbă.
ParticipaŃia este posibilă sub forma complicităŃii sau instigării, iar în
aceste cazuri participantul nu trebuie să aibă o calitate specială.

88
 Subiect pasiv principal este statul, iar subiect pasiv secundar poate fi o
persoană fizică a cărei libertate sau demnitate este ameninŃată sau vătămată
prin săvârşirea infracŃiunii sau o persoană juridică ale cărei interese pot fi
atinse sau vătămate printr-o mărturie mincinoasă.
Latura obiectivă
Elementul material constă în acŃiunea de a face o mărturie mincinoasă
sau de a efectua o expertiză ori o interpretare mincinoasă, deci o acŃiune de
denaturare sau ascundere a adevărului (se poate realiza atât prin acte comisive
cât şi prin atitudine omisivă).
În varianta tipică (alin. 1) elementul material constă în aceea că martorul
face afirmaŃii mincinoase, ori nu spune tot ce ştie privitor la împrejurările
esenŃiale asupra cărora a fost întrebat.
La varianta asimilată, fapta săvârşită de expert, elementul material constă
în acŃiunea de a efectua o expertiză mincinoasă (fie prin afirmaŃii mincinoase
în cuprinsul raportului de expertiză, fie la lămurirea datelor în faŃa organelor
judiciare, ori prin omisiunea de a spune tot ce ştie cu privire la cele constate
cu prilejul efectuării expertizei).
La varianta asimilată, fapta săvârşită de interpret, elementul material
constă în acŃiunea de a efectua o interpretare mincinoasă, fie prin afirmaŃii
mincinoase, respectiv alterarea conŃinutului traducerii, fie prin omisiunea de a
traduce tot sau a reda tot ce a înŃeles.
CerinŃe esenŃiale:
a) afirmaŃia mincinoasă sau omisiunea de a spune tot ce ştie să privească
"împrejurări esenŃiale";
b) să fi fost întrebat asupra acestor împrejurări.
De reŃinut că trebuie îndeplinite ambele cerinŃe.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru normala
desfăşurare a activităŃii de înfăptuire a justiŃiei (se poate lua o măsură
nedreaptă, se poate pronunŃa o hotărâre nedreaptă).

89
 Legătura de cauzalitate trebuie să existe între acŃiunile arătate la
elementul material şi urmarea imediată.
Latura subiectivă
InfracŃiunea se săvârşeşte cu vinovăŃie sub forma intenŃiei directe sau
indirecte.
Trebuie o atenŃie deosebită în stabilirea elementului intenŃie la această
acŃiune, datorită dificultăŃii de a distinge între afirmaŃiile inexacte făcute din
eroare sau din culpă şi cele făcute din intenŃie.
Pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani.
Actele preparatorii şi tentativa nu sunt incriminate.
Consumarea infracŃiunii are loc în momentul în care s-a executat
acŃiunea şi s-a produs urmarea imediată.
Cauza specială de nepedepsire sau de atenuare a pedepsei
- alin. 2 – cauza de nepedepsire - dacă mărturia mincinoasă se retrage
sau se retractează înainte de arestarea inculpatului ori de a se fi pronunŃat
hotărârea sau de se fi dat o soluŃie ca urmare a mărturiei mincinoase;
- alin. 3 – cauza de atenuare a pedepsei - dacă mărturia mincinoasă se
retrage sau se retractează după ce s-a pronunŃat o hotărâre în prima instanŃă
sau după ce s-a dat o altă soluŃie ca urmare a mărturiei mincinoase. Reducerea
operează potrivit art. 76 C.pen.
Prin urmare retragerea mărturiei mincinoase produce efectul juridic al
nepedepsirii sau al reducerii pedepsei numai dacă:
- intervine în timp util, respectiv mai înainte ca pricina ori cauza în care
s-a depus mărturia mincinoasă să fie judecată sau soluŃionată definitiv, deci
doar în timp ce cauza este în curs de judecare sau soluŃionare;
- este făcută în cadrul aceleiaşi cauze sau pricini în care a intervenit
mărturia mincinoasă, nu în alte cauze (eventual când este judecat pentru
infracŃiunea de mărturie mincinoasă);

90
 Precizare: în acest capitol se vor studia ți infracțiunile prevăzute
de art. 261 – 272

CAPITOLUL III
INFRACłIUNI CONTRA SIGURANłEI CIRCULAłIEI PE
CĂILE FERATE

Preliminarii

În acest capitol III din Titlul V al părŃii speciale a Codului penal

legiuitorul a încriminat o serie de fapte de pericol social prin săvârşirea cărora
se poate pune în pericol siguranŃa circulaŃiei pe căile ferate sau se pot provoca
accidente sau catastrofe cu consecinŃe grave asupra vieŃii, integrităŃii
corporale sau sănătăŃii persoanelor ori a bunurilor materiale care se transportă
pe căile ferate.

Caracterizare generală
Obiectul juridic generic al infracŃiunilor din acest capitol este format din
relaŃiile sociale care privesc desfăşurarea în siguranŃă a circulaŃiei pe căile
ferate. Unele dintre aceste infracŃiuni au şi un obiect juridic secundar care
constă în relaŃiile sociale care se referă la apărarea vieŃii, integrităŃii corporale
sau sănătăŃii persoanei fizice ori la apărarea patrimoniului persoanelor fizice
sau juridice.

91
 SubiecŃii infracŃiunilor.
Subiect activ este, de regulă, un subiect calificat, respectiv doar o
persoană care are calitatea de angajat al societăŃii naŃionale a căilor ferate, în
baza unui contract de muncă (excepŃie doar la infracŃiunea de distrugere sau
semnalizare falsă, prevăzut de art. 276 C.pen., unde subiect activ poate fi
orice persoană).
Subiect pasiv al acestor infracŃiuni este societatea naŃională a căilor
ferate, însă poate exista şi un subiect pasiv secundar care să fie o persoană
fizică sau juridică prejudiciată prin aceste infracŃiuni.
Latura obiectivă.
Sub aspectul elementului material aceste infracŃiuni se săvârşesc prin
fapte de încălcare a atribuŃiilor de serviciu şi a disciplinei în muncă, în
legătură cu siguranŃa circulaŃiei pe căile ferate.
Toate infracŃiunile din acest capitol au reglementată o formă simplă şi o
formă agravată. Forma simplă este reglementată ca o infracŃiune de pericol,
de punere în primejdie, iar forma agravată ca o infracŃiune de rezultat. Acest
rezultat poate consta fie într-o tulburare în activitatea de transport pe calea
ferată, fie într-un accident sau o catastrofă de cale ferată.
Latura subiectivă.
Aceste infracŃiuni se săvârşesc, de regulă, cu forma de vinovăŃie a
intenŃiei directe sau indirecte. Există totuşi unele infracŃiuni care se comit din
culpă (neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă,
din culpă prevăzut de art. 273 C.pen., distrugerea şi semnalizarea falsă din
culpă prevăzut de art. 276 alin. 4 C.pen.).
La formele agravate vinovăŃia se prezintă sub forma intenŃiei directe sau
indirecte sau a praeterintenŃiei.
Punerea în mişcare a acŃiunii penale pentru aceste infracŃiuni se face din
oficiu, însă pentru unele dintre ele aceasta se poate face doar la sesizarea
organelor competente ale căilor ferate.

92
 Analiza infracŃiunilor

1. NEÎNDEPLINIREA ÎNDATORIRILOR DE SERVICIU SAU

ÎNDEPLINIREA LOR DEFECTUOASĂ, DIN CULPĂ (ART. 273 C.PEN.)
DefiniŃie:
Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor
defectuoasă, din culpă, de către angajaŃii căilor ferate, dacă acesta ar fi putut
pune în pericol siguranŃa circulaŃiei mijloacelor de transport le căilor ferate,
se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Când fapta prevăzută în alineatul precedent a avut ca urmare o
tulburare în activitatea de transport pe calea ferată sau un accident de cale
ferată pedeapsa este închisoarea de la 3 la 7 ani, iar în cazul în care s-a
produs o catastrofă de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15
ani.

Această infracŃiune este o formă de neglijenŃă în serviciu cu referire la

activitate desfăşurată de un angajat al căilor ferate.
InfracŃiunea are o formă simplă, tip, prevăzută la alin. 1 şi o formă
agravată prevăzută la alin. 2.

ConŃinutul infracŃiunii
Obiectul juridic constă în relaŃiile sociale care privesc siguranŃa
circulaŃiei pe căile ferate, cu referire la îndeplinirea corespunzătoare a
îndatoririlor de serviciu de către angajaŃii căilor ferate. Pentru forma agravată
va exista şi un obiect juridic secundar care constă în relaŃiile sociale privitoare

93
la apărarea patrimoniului şi a integrităŃii corporale, sănătăŃii şi vieŃii
persoanelor.
Obiectul material nu există la forma simplă, însă va exista la forma
agravată şi constă în materialul rulant de cale ferată, instalaŃii de cale ferată,
bunurile preluate spre transport, corpul persoanelor.
SubiecŃii infracŃiunii.
Subiect activ poate fi doar o persoană care are calitatea de angajat al
căilor ferate, deci un subiect calificat.
Subiect pasiv principal este societatea naŃională de căi ferate, iar subiect
pasiv secundar poate fi o persoană fizică sau juridică.
Latura obiectivă
Elementul material se realizează fie printr-o acŃiune de îndeplinire
defectuoasă a îndatoririlor de serviciu, fie printr-o inacŃiune de neîndeplinire a
acestor îndatoriri, neîndeplinire care poate fi totală sau parŃială, a unei singure
îndatoriri sau a mai multora.
Urmarea imediată constă în aceea că neîndeplinirea sau îndeplinirea
defectuoasă a îndatoririlor de serviciu trebuie să fie de natură a pune în
pericol siguranŃa circulaŃiei pe căile ferate. Pentru forma agravată, urmarea
imediată este ca acŃiunea sau inacŃiunea angajatului să producă un rezultat,
respectiv o tulburare în activitatea de transport pe calea ferată, un accident de
cale ferată sau o catastrofă de cale ferată.
Tulburarea în activitatea de transport pe calea ferată este o perturbare, de
o anumită gravitate în circulaŃia trenurilor, de intensitatea unui accident de
cale ferată (întârzieri în circulaŃia mai multor trenuri, o împiedicare a
respectării orarelor de deplasare a acestora, creare de blocaje feroviare în
circulaŃie etc.).
Accidentul de cale ferată este definit de art. 277 alin. 1 C.pen. şi constă
în distrugerea sau degradarea importantă adusă materialului rulant de cale

94
ferată sau altor instalaŃii feroviare în cursul circulaŃiei sau manevrei
mijloacelor de transport ale căilor ferate.
Catastrofa de cale ferată constă în deraierea, răsturnarea sau prăbuşirea
unui mijloc de transport ale căilor ferate, sau în producerea unui alt asemenea
rezultat, precum şi în ciocnirea a două mijloace de transport al căilor ferate cu
un alt vehicul, dacă s-au produs urmări deosebit de grave prin moartea sau
vătămarea integrităŃii corporale a unor persoane, ori prin distrugerea sau
degradarea mijloacelor de transport ale căilor ferate, a instalaŃiilor de cale
ferată sau a mărfurilor încredinŃate spre transport (art. 277 alin. 2 C.pen.).
Între acŃiunea sau inacŃiunea care se comite şi urmarea imediată trebuie
să existe o legătură de cauzalitate.
Latura subiectivă
Forma de vinovăŃie prevăzută în mod expres chiar în încriminare este
culpa în oricare din modalităŃile sale: uşurinŃa sau neglijenŃa.
Pedeapsa pentru forma simplă este închisoarea de la 6 luni la 3 ani, iar
pentru formele agravate este închisoarea de la 3 la 7 ani, respectiv de la 5 la
15 ani.
Aspecte procesuale. Pentru fapta prevăzută în alin. 1, punerea în
mişcare a acŃiunii penale se face numai la sesizarea organelor competente ale
căilor ferate. În cazul formei agravate de la alin. 2 acŃiunea penală se pune în
mişcare din oficiu.

2. NEÎNDEPLINIREA CU ŞTIINłĂ A ÎNDATORIRILOR DE SERVICIU

SAU ÎNDEPLINIREA LOR DEFECTUOASĂ (ART. 274 C.PEN.)
DefiniŃie:
Neîndeplinirea cu ştiinŃă a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor
defectuoasă, de către angajaŃii căilor ferate, dacă aceasta ar putea pune in

95
pericol siguranŃa circulaŃiei mijloacelor de transport ale căilor ferate, se
pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
Dacă îndeplinirea defectuoasă sau neîndeplinirea cu ştiinŃă arătată în
alin. 1 a avut ca urmare o tulburare in activitatea de transport pe calea ferată
sau un accident de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani,
iar în cazul în care s-a produs o catastrofă de cale ferată, închisoarea este de
la 10 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

Această infracŃiune are acelaşi conŃinut ca şi infracŃiunea tratată anterior

(prevăzută de art. 273 C.pen.) sub aspectul obiectului juridic, al subiecŃilor şi
laturii obiective (la care facem trimitere). Singura deosebire există în ceea ce
priveşte latura subiectivă, această infracŃiune săvârşindu-se cu vinovăŃie sub
forma intenŃiei directe sau indirecte ori a praeterintenŃiei.
În raport de această formă a vinovăŃiei pedepsele prevăzute sunt mai
mari, aşa cum se observă din incriminare.

Precizare: în acest capitol se vor studia ți infracțiunile prevăzute

de art. 274 – 276

Întrebări recapitulative:

1. Subiectul activ al infracțiunii de purtare abuzivă trebuie să

îndeplinească vreo calitate?
2. Care sunt deosebirile între infracțiunile de luare de mită ți de
primire de foloase necuvenite?
3. Care sunt acțiunile laturii obiective la infracțiunea de traffic de
influență?

96
 4. Care sunt diferențele între infracțiunile de nedenunțarea unor
infracțiuni, omisiunea sesizării organelor judiciare ți omisiunea de a
încunoțtința organelle judiciare?
5. Care este forma de vinovăție a infracțiunilor care privesc
siguranța circulației pe căile ferate?

Teste grilă de autoevaluare :

1) Primirea unei sume de bani de către un funcŃionar, de la o persoană,

după îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, fără o
înŃelegere anterioară în acest sens, constituie:
a) trafic de influenŃă
b) primire de foloase necuvenite
c) luare de mită
(răspuns – b)

2) Forma agravată a infracŃiunii de luare de mită se săvârşeşte:

a) de orice funcŃionar
b) de un funcŃionar cu atribuŃii de control
c) de un funcŃionar cu atribuŃii de conducere
d) de un funcŃionar cu atribuŃii de gestiune
(răspuns – b)

3) DenunŃarea calomnioasă se poate realiza prin :

a) învinuire mincinoasă prin denunŃ sau plângere ;
b) ticluirea de probe mincinoase în vederea apărării;
c) producerea de probe mincinoase în sprijinul unei învinuiri
nedrepte.

97
 (răspuns – a, c)

4) Subiect activ al infracŃiunii de mărturie mincinoasă poate fi:

a) martorul;
b) apărătorul;
c) inculpatul, care nu recunoaşte fapta;
d) expertul;
e) interpretul.
(răspuns – a, d, e)

5) InfracŃiunile contra siguranŃei circulaŃiei pe căile ferate sunt:

a) infracŃiuni de rezultat, forma tip
b) infracŃiuni de rezultat, forma agravată
c) infracŃiuni de pericol, forma tip
d) infracŃiuni de pericol, forma agravată
(răspuns – b, c)

Teste grilă de evaluare:

1. Refuzul unui funcŃionar public de a elibera un act, pe motiv că

solicitantul este homosexual, constituie:
a) infracŃiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor
b) infracŃiunea de neglijenŃă în serviciu
c) infracŃiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi
d) infracŃiunea de purtare abuzivă

98
 2) Represiunea nedreaptă se poate realiza prin :
a) punerea în mişcare a acŃiunii penale faŃă de o persoană ştiind
că este nevinovată;
b) arestarea unei persoane ştiind că este nevinovată;
c) trimiterea în judecată a unei persoane ştiind că este nevinovată.

3) Subiect activ al infracŃiunii de omisiune a sesizării organelor

judiciare, în forma agravată poate fi :
a) funcŃionarul public cu funcŃie de conducere;
b) funcŃionarul public cu funcŃie de control;
c) numai funcŃionarul public cu atribuŃii ce implică exerciŃiul
autorităŃii de stat.

4) X solicită lui Y şi Z (care urmau să fie ascultaŃi ca martori în procesul

de divorŃ al lui X) să declare neadevărat şi în favoarea lui , oferindu-le
fiecăruia câte 1 milion lei.
Y declară în instanŃă aşa cum l-a rugat X, însă Z nu satisface
solicitarea şi declară adevărul. X a comis infracŃiunile:
a) instigare la încercarea de a determina mărturia mincinoasă;
b) mărturie mincinoasă (ca şi complice) şi încercarea de a
determina mărturie mincinoasă (ca autor);
c) instigare la mărturie mincinoasă şi încercarea de a determina
mărturia mincinoasă ;
d) complice la două infracŃiuni de mărturie mincinoasă.

99
 5) Când făptuitorul a făcut o învinuire mincinoasă, (despre care doar
mai târziu şi-a dat seama că nu e adevărată) şi apoi a ticluit şi produs probe
mincinoase pentru a-şi susŃine învinuirea, acesta a săvârşit:
a) o singură infracŃiune de denunŃare calomnioasă prev. de art. 259 alin.
1 şi 2 C.pen.
b) infracŃiunea de denunŃare calomnioasă prev. de art. 259 alin. 2
C.pen.
c) o infracŃiune de denunŃare calomnioasă prev. de art. 259 alin. 1, în
concurs cu o infracŃiune de denunŃare calomnioasă prev. de art. 259 alin. 2
C.pen.

TITLUL VI
INFRACłIUNI DE FALS

Obiective: cunoașterea infracșiunilor de fals

Cuvinte cheie: fals, monedă, timbre, instrumente de autentificare,

instrumente de marcare, înscrisuri

Preliminarii

În accepŃiunea cea mai largă, prin "fals" se înŃelege orice denaturare

a adevărului; în acest înŃeles, este fals orice manoperă, procedeu folosit
de o persoană pentru a induce în eroare o altă persoană, deci ceea ce nu
corespunde adevărului, prezentând doar o aparenŃă de adevăr, respectiv
ceea ce este neadevărat, contrafăcut, neautentic.
În dreptul penal nu orice fals, orice denaturare a adevărului,
constituie motiv de incriminare şi, deci, de cuprindere în sfera penalului,

100
ci doar falsul care prin consecinŃele ori posibilitatea producerii de
consecinŃe juridice prezintă un anumit pericol social.
InfracŃiunile care au ca obiect alterarea adevărului sunt numeroase,
marea lor majoritate fiind cuprinse în acest titlu VII al Codului penal, tot
în acest titlu fiind însă cuprinse, ca incriminări conexe şi alte fapte (ex.
punerea în circulaŃie, uzul de fals etc.), ca infracŃiuni ce derivă sau sunt
corelative, antecedente sau subsecvente celor de fals.
După obiectul lor juridic însă, infracŃiunile a căror esenŃă o
constituie alterarea adevărului, pot fi infracŃiuni contra patrimoniului (ex.
înşelăciunea art. 215 C.pen.), care aduc atingere persoanei (ex. calomnie,
seducŃie), care împiedică înfăptuirea justiŃiei (ex. mărturia mincinoasă),
care aduc atingere regimului stabilit pentru anumite activităŃi economice
(ex. înşelăciunea la măsurătoare), însă legiuitorul nu le-a atribuit acestora
denumirea de infracŃiuni de fals, restrângând sfera "infracŃiunilor de fals"
doar la acŃiunile de contrafacere sau de alterare a unor lucruri, semne ori
înscrisuri cu valoare probatorie şi care trebuie să determine încrederea
publică.
La infracŃiunile de fals cuprinse în acest titlu, alterarea sau
denaturarea adevărului se produce asupra unor lucruri, semne sau
înscrisuri (monede, timbre, titluri de credit, bilete de călătorie, monede
străine etc.) cărora li se atribuie juridic calitatea de a servi drept probă a
adevărului în anumite raporturi sociale, încredere acordată acestora în
general în ceea ce priveşte autenticitatea şi veridicitatea lor.
Aceste particularităŃi au condus la incriminarea lor distinctă, ca grup
aparte de infracŃiuni, sub denumirea de "infracŃiuni de fals" (art. 282 -
294 C.pen.).

101
 Caracterizare generală

Faptele incriminate sub denumirea de infracŃiuni de fals se

deosebesc între ele datorită unor anumite particularităŃi, însă prezintă şi
unele aspecte care sunt comune tuturor infracŃiunilor din acest titlu.
Obiectul juridic generic comun tuturor infracŃiunilor de fals îl
constituie obiectul ocrotirii penale, respectiv relaŃiile social-juridice
privitoare la asigurarea încrederii publice în aceste lucruri, semne şi
înscrisuri, în valoarea lor probantă, de asigurare a adevărului, a
autenticităŃii şi veridicităŃii lor, în temeiul cărora se impune obligaŃia
generală de a nu le altera ori denatura.

Obiectul juridic al unora dintre infracŃiunile de fals are un caracter

complex, întrucât prin săvârşirea lor, pe lângă relaŃiile social-juridic
arătate, se aduce atingere şi unor alte relaŃii social-juridice (ca de exemplu
celor privitoare la sistemul bancar, financiar, de credit, privind autoritatea
unor însemne etc.).
Obiectul material al acestor infracŃiuni constă în bunurile materiale
(monede, timbre, mărci poştale, instrumente de marcare, înscrisuri etc.)
ce reprezintă valori care sunt puse sub protecŃia legii penale împotriva
falsificării acestora.
SubiecŃii infracŃiunilor de fals. Toate infracŃiunile de fals, din punct
de vedere al subiectului activ, pot fi săvârşite de orice persoană, fără a se
cere vreo anume calificare. În situaŃiile când subiectul activ are o anumită
calitate, aceasta va putea constitui o circumstanŃă agravantă dacă falsul a
fost înlesnit de acea calitate şi când, evident, nu ar exista un concurs de
infracŃiuni.
Latura obiectivă a acestor infracŃiuni constă în acŃiunea de
falsificare, deci sunt infracŃiuni comisive.

102
 Elementul material al infracŃiunilor constă într-o operaŃie de alterare
a adevărului comisă în orice mod (material, prin scriere, oral), întrucât se
concretizează întotdeauna în lucrul (obiectul) care conŃine adevărul alterat
(ex. o declaraŃie falsă se materializează în înscrisul întocmit de organul
care a primit declaraŃia, şi acest înscris va servi ca mijloc de probă).
Urmarea imediată este exprimată prin aceea că toate infracŃiunile de
fals produc o stare de pericol.
AcŃiunea de falsificare poate duce la o falsificare a obiectului totală
sau parŃială. Această falsificare se poate realiza prin orice mijloace şi se
poate realiza în două forme principale:
- prin contrafacere sau plăsmuire, care constă în
realizarea unui obiect, piesă, instrument, înscris etc., prin
imitarea modelului autentic, ori crearea unei asemănări cu acest
model. Imitarea ori asemănarea nu trebuie să fie perfectă, ci
doar să creeze aparenŃa celei autentice şi să poată fi luată în
considerare ca atare;
- prin alterarea ori modificarea obiectului autentic pe
diferite căi, încât să creeze aparenŃa unei alte valori.
Latura subiectivă.
Toate infracŃiunile din acest titlu se săvârşesc cu vinovăŃie sub forma
intenŃiei directe sau indirecte. Când se constată comiterea unei astfel de
fapte din culpă, fapta nu constituie infracŃiune.

Sistemul infracŃiunilor de fals

În Codul penal, categoria infracŃiunilor de fals este împărŃită în trei

grupe:
1. Falsificarea de monede, timbre sau alte valori (art. 282-285 C.pen.)

103
 2. Falsificarea instrumentelor de autentificare sau de marcare (art.
286-287 C.pen.)
3. Falsuri de înscrisuri (art. 288-294 C.pen.).

CAPITOLUL I
FALSIFICAREA DE MONEDE, TIMBRE
SAU ALTE VALORI

În Ńara noastră, dreptul de emisiune monetară aparŃine în

exclusivitate Băncii NaŃionale, care este singurul organ autorizat să pună
în circulaŃie semnele băneşti.
Încălcarea acestei îndreptăŃiri a Băncii NaŃionale, fie prin
contrafacerea monedelor, fie prin punerea în circulaŃie a unor monede
falsificate, pe lângă subminarea încrederii cetăŃenilor în moneda
naŃională, poate stânjeni sau cauza prejudicii sistemului financiar. Acelaşi
lucru se întâmplă şi în cadrul falsificării de cecuri, de titluri de credit, de
timbre, ori de alte valori, explicându-se astfel pericolul social deosebit al
unor asemenea fapte.
InfracŃiunile din această grupă sunt fapte de pericol prin care se
aduce atingere, aşadar, sistemului naŃional financiar şi de credit,
circulaŃiei monetare legale.
Obiectul juridic special, comun acestei grupe de infracŃiuni are un
caracter complex, cuprinzând relaŃiile social-juridice privitoare la
asigurarea autenticităŃii valorilor monetare sau de credit, precum şi
relaŃiile sociale privitoare la asigurarea sistemului financiar şi de credit şi
la stabilitatea sistemului monetar.

104
105
 Analiza infracŃiunilor

1. FALSIFICAREA DE MONEDE SAU DE ALTE VALORI

(ART. 282 C.PEN.)
DefiniŃie:
Art. 282 C.pen. incriminează sub această denumire mai multe fapte
şi anume: falsificarea, punerea în circulaŃie precum şi deŃinerea în
vederea punerii în circulaŃie de monede sau de alte valori.
Codul penal prevede următoarea incriminare: falsificarea de monedă
metalică, monedă de hârtie, titluri de credit public, cecuri, titluri de orice
fel pentru efectuarea plăŃilor, emise de instituŃia bancară ori de alte
instituŃii de credit competente, sau falsificarea oricăror alte titluri ori
valori asemănătoare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi
interzicerea unor drepturi.
Cu aceeaşi pedeapsă se sancŃionează punerea în circulaŃie, în orice
mod, a valorilor falsificate arătate în alineatul precedent, sau deŃinerea
lor în vederea punerii în circulaŃie.
Observăm deci că fiecare din aceste fapte constituie o infracŃiune
distinctă, respectiv falsificarea este infracŃiunea principală, iar deŃinerea şi
punerea în circulaŃie sunt infracŃiuni derivate şi subsecvente infracŃiunii
principale.
Pe lângă forma simplă, art. 282 prevede şi forme agravate, în alin. 3:
dacă faptele prevăzute în alineatele precedente ar fi putut cauza o
pagubă importantă sistemului financiar, pedeapsa este închisoarea de la
5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacă au cauzat o pagubă
importantă sistemului financiar, pedeapsa este închisoarea de al 10 la 20
de ani şi interzicerea unor drepturi.
Tentativa se pedepseşte.

106
 ConŃinutul infracŃiunii
Obiectul juridic constă în relaŃiile sociale privitoare la asigurarea
încrederii publice în moneda naŃională sau altor valori, prin autenticitatea
şi veridicitatea acestora.
Obiectul material are o sferă limitată, respectiv moneda metalică,
moneda din hârtie, cecuri, titluri de credit public, titluri de orice fel emise
de instituŃiile competente, esenŃial fiind ca aceste monede, titluri sau
valori să aibă putere circulatorie, să fie în circuitul financiar sau monetar.
SubiecŃii infracŃiunilor
- subiect activ poate fi orice persoană
- subiect pasiv special este instituŃia care a emis
moneda sau titlul de valoare falsificat
- subiect pasiv generic este societatea asupra căreia se
poate produce neîncrederea în aceste valori sau o stare de derută
generală
- subiect pasiv eventual poate fi cel care a primit
moneda falsă.
Latura obiectivă la infracŃiunea forma tip (principală).
Elementul material constă în acŃiunea de falsificare a unor monede
sau alte valori.
Falsificarea înseamnă alterarea adevărului prin una din cele două
operaŃii posibile:
a) prin contrafacere (plăsmuire), adică confecŃionarea de monede sau
de valori false prin imitarea monedei sau valorii adevărate
b) alterare (prefacere), adică modificarea conŃinutului sau aspectului
unei monede sau a unei valori adevărate în scopul de a crea o aparenŃă
necorespunzătoare adevărului.
CerinŃe esenŃiale:

107
 - moneda sau valoarea falsificată trebuie să corespundă uneia dintre
monedele sau titlurile de valoare adevărate
- monedele sau titlurile de valoare ce se falsifică, cele adevărate, să
se găsească în circulaŃie.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru
relaŃiile sociale ocrotite, prin obŃinerea de monede sau valori aparent
asemănătoare cu cele adevărate; totodată crearea stării de neîncredere a
populaŃiei faŃă de emisiunea monetară ori de emisiunea titlurilor ori
valorilor.
Legătura de cauzalitate trebuie să existe între acŃiunea de falsificare
şi urmarea imediată a stării de pericol.
Latura obiectivă la infracŃiunile derivate.
Elementul material constă în acŃiunea de "punere în circulaŃie" şi
acŃiunea de "deŃinere" a monedelor sau valorilor falsificate.
Prin punere în circulaŃie se înŃelege introducerea monedelor,
titlurilor sau valorilor falsificate în circuitul economico-financiar-
monetar.
Prin deŃinere se înŃelege primirea şi păstrarea monedelor, titlurilor
sau valorilor falsificate în vederea punerii în circulaŃie.
CerinŃe esenŃiale: pentru ambele forme o cerinŃă esenŃială este aceea
ca monedele ori valorile falsificate puse în circulaŃie ori deŃinute să fie
din cele arătate în alin. 1.
Pentru acŃiunea de "deŃinere" mai trebuie şi o a doua cerinŃă
esenŃială, respectiv deŃinerea să fie săvârşită "în vederea punerii în
circulaŃie".
Urmarea imediată constă în starea de pericol ce rezultă din
pătrunderea de monede, valori falsificate în circuitul normal. La
"deŃinere" urmarea constă în ameninŃarea pentru aceste relaŃii sociale
privind circulaŃia acestor valori.

108
 Legătura de cauzalitate trebuie să existe între acŃiunile care
caracterizează elementul material şi urmarea imediată arătată.
Latura subiectivă constă în săvârşirea faptei cu intenŃie directă sau
indirectă.
La faptele derivate (punere în circulaŃie) făptuitorul trebuie să aibă
cunoştinŃă că acele monede sau valori sunt falsificate; în cazul "deŃinerii",
aceasta trebuie săvârşită în scop special de a le pune în circulaŃie.
Pedeapsa atât pentru forma tip cât şi pentru formele derivate este
închisoarea de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
Forme agravate
În alin. 3 al art. 282 C.pen. sunt prevăzute două forme agravate:
1. dacă faptele din alineatele precedente ar fi putut cauza o pagubă
importantă sistemului financiar - pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15
ani şi interzicerea unor drepturi;
2. dacă faptele din alin. 1 şi 2 au cauzat o pagubă importantă
sistemului financiar, pedeapsa este închisoarea între 10 şi 20 de ani şi
interzicerea unor drepturi.
La aceste forme agravate se incriminează deci consecinŃele efective
ori posibile şi există ca cerinŃă o limitare doar la sistemul financiar.
Prin sistem financiar înŃelegem ansamblul operaŃiilor privind
finanŃele statului, astfel cum sunt reglementate, în conŃinutul, funcŃiunea
şi mecanismul lor, prin diverse acte normative.
Tentativa la această infracŃiune, în oricare din formele ei, se
pedepseşte.

Datorită faptului că, pe lângă aceste instrumente de plată, prin

progresul tehnic înregistrat de societate, au apărut şi instrumente de plată
electronică, prin art. 24 din Legea nr. 365/2002 privind comerŃul
electronic s-a prevăzut ca infracŃiune:

109
 Falsificarea unui instrument de plată electronică se pedepseşte cu
închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
Cu aceeaşi pedeapsă se sancŃionează punerea în circulaŃie, în orice
mod, a instrumentelor de plată electronică falsificate sau deŃinerea lor în
vederea punerii în circulaŃie.
Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor
drepturi, dacă faptele prevăzute în alin. 1 şi 2 sunt săvârşite de o
persoană care, în virtutea atribuŃiilor de serviciu:
a) realizează operaŃii tehnice mecesare emiterii instrumentelor de
plată electronică ori efectuării tipurilor de operaŃiuni prevăzute la art. 1
pct. 10; sau
b) are acces la mecanismele de securitate implicate în emiterea sau
utilizarea instrumentelor de plată electronică; sau
c) are acces la datele de identificare sau la mecanismele de
securitate implicate în efectuarea tipurilor de operaŃiuni prevăzute la art.
1 pct. 10.
Tentativa se pedepseşte.

CAPITOLUL II

FALSIFICAREA INSTRUMENTELOR DE AUTENTIFICARE

SAU MARCARE

InfracŃiunile din această grupă constau în falsificarea instrumentelor

de autentificare sau marcare ori folosirea unor astfel de instrumente false
fără drept.

110
 Analiza infracŃiunilor

1. FALSIFICAREA INSTRUMENTELOR OFICIALE

(ART. 286 C.PEN.)
DefiniŃie:
Falsificarea unui sigiliu, unei ştampile sau a unui instrument de
marcare de care se folosesc unităŃile la care se referă art. 145 se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Tentativa se pedepseşte.

ConŃinutul infracŃiunii
Obiectul juridic constă în relaŃiile sociale referitoare la apărarea
încrederii publice în sigiliile, ştampilele ori instrumentele de marcat pe
care le folosesc unităŃile prevăzute de art. 145.
Obiectul material constă în sigiliile, ştampilele ori instrumentele de
marcare, produs al operaŃiei de falsificare.
SubiecŃii infracŃiunii
La această infracŃiune subiect activ poate fi orice persoană, iar
subiect pasiv este unitatea (dintre cele prevăzute la art. 145) al cărei
sigiliu, ştampilă sau instrument de marcat a fost falsificat (sau s-a încercat
falsificarea), iar în situaŃia în care s-a folosit rezultatul falsificării, va
deveni subiect pasiv şi persoana care a fost indusă în eroare prin folosirea
sigiliului, ştampilei ori instrumentului de marcare falsificat.
Latura obiectivă
Elementul material constă în acŃiunea de falsificare a unui sigiliu,
ştampilă ori instrument de marcare.

111
 Această falsificare se poate realiza prin contrafacere (confecŃionare,
plăsmuire) acŃiune prin care se imită sigiliul, ştampila ori instrumentul de
marcare adevărat, ori prin alterarea unui sigiliu, ştampile, instrument de
marcare adevărate. În acŃiunea desfăşurată făptuitorul acŃionează pentru a
obŃine un instrument care să redea, prin aplicare, amprenta sigiliului,
ştampilei etc. adevărate.
O falsificare direct a acestei amprente depusă pe un înscris nu va
constitui infracŃiune, ci, eventual, o infracŃiune de fals în înscrisuri
oficiale.
CerinŃa esenŃială constă în aceea ca instrumentul falsificat să
corespundă unui instrument oficial de autentificare sau marcare, care să
fie cuprins între cele pe care le folosesc unităŃile prevăzute de art. 145
C.pen.
Urmarea imediată se realizează prin crearea unei stări de pericol
pentru încrederea publică în autenticitatea şi adevărul sigiliilor,
ştampilelor şi instrumentelor de marcat oficiale.
Legătura de cauzalitate. Săvârşirea acŃiunilor care au fost arătate la
elementul material trebuie să aibă ca urmare starea de neîncredere a
populaŃiei în aceste sigilii, ştampile, instrumente de marcat.
Latura subiectivă. Forma de vinovăŃie cu care se săvârşeşte această
infracŃiune este intenŃia directă sau indirectă.
Pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

112
 CAPITOLUL III

FALSURI ÎN ÎNSCRISURI

În această grupă sunt cuprinse falsurile în înscrisuri, care constau în

falsificarea în orice mod a unor înscrisuri oficiale sau sub semnătură
privată de natură să producă consecinŃe juridice.
Obiectul juridic special, comun acestei grupe, îl constituie relaŃiile
sociale privitoare la autenticitatea şi veridicitatea înscrisurilor
producătoare de efecte juridice.

Analiza infracŃiunilor

1. FALSUL MATERIAL ÎN ÎNSCRISURI OFICIALE (ART. 288

C.PEN.)
DefiniŃie:
Falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a
subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă
consecinŃe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.
Falsul prevăzut în alineatul precedent, săvârşit de un funcŃionar în
exerciŃiul atribuŃiilor de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni
la 5 ani.
Sunt asimilate cu înscrisurile oficiale biletele, tichetele sau orice
alte imprimate producătoare de consecinŃe juridice.
Tentativa se pedepseşte.
Deci, falsul material în înscrisurile oficiale este fapta persoanei care,
în mod material, prin contrafacere, creează un înscris oficial neadevărat
sau prin alterare, modifică conŃinutul unui înscris oficial adevărat.

113
 ImportanŃa înscrisurilor în ansamblul vieŃii sociale prezente este
deosebită, fiind des folosite, astfel că apărarea încrederii depline a
publicului în aceste înscrisuri trebuie să fie manifestată şi prin
incriminarea falsificării acestor înscrisuri.

ModalităŃile infracŃiunii
Această infracŃiune poate fi săvârşită în una din cele trei modalităŃi
normative arătate în alin. 1:
- modalitatea contrafacerii scrierii;
- modalitatea contrafacerii semnăturii;
- modalitatea alterării unui înscris oficial.
Fiecare din aceste modalităŃi pot fi realizate în săvârşirea:
- variantei simple de către orice persoană (art. 288 alin. 1);
- variantei agravate de către un funcŃionar în exercitarea
atribuŃiilor de serviciu (art. 288 alin. 2);

ConŃinutul infracŃiunii
Obiectul juridic constă în relaŃiile sociale privitoare la autenticitatea
sau veridicitatea formei şi conŃinutului înscrisurilor producătoare de
efecte juridice.
Obiectul material al infracŃiunii este înscrisul oficial. Acest înscris
(obiect material) trebuie să îndeplinească două condiŃii:
1 - să fie un înscris, respectiv instrument de reŃinere prin scriere a
unei manifestări de voinŃă, constatări a unor acŃiuni, evenimente,
împrejurări, acte etc. pe care este destinat să le probeze. Scrierea poate fi
realizată în orice fel (scriere de mână, mecanică, literară, stenografică,
convenŃională).

114
 2 - înscrisul să fie oficial. Art. 150 alin. 2 C.pen. arată că înscrisul
oficial este "orice înscris care emană de la o unitate din cele prevăzute la
art. 145, sau care aparŃine unei asemenea unităŃi"
SubiecŃii infracŃiunii
Subiect activ poate fi orice persoană. La forma agravată de la alin. 2,
acesta este un subiect calificat, respectiv, un funcŃionar în exerciŃiul
atribuŃiilor de serviciu.
Subiect pasiv - organizaŃia, unitatea, căreia i se atribuie în mod
mincinos înscrisul oficial falsificat. Când înscrisul poate produce
consecinŃe juridice unei persoane fizice ori juridice, subiect pasiv
eventual este acea persoană (când a produs consecinŃe subiectul pasiv
efectiv este acea persoană care a suferit consecinŃele).
Latura obiectivă
Elementul material constă în acŃiunea de falsificare, în mod material,
a unui înscris oficial.
AcŃiunea de falsificare poate fi săvârşită:
- prin contrafacere (confecŃionare prin imitare)
- prin alterarea (modificarea) în orice mod.
Contrafacerea scrierii nu înseamnă (la înscrisurile oficiale) imitarea
scrierii, ci imitarea prin reproducerea conŃinutului obişnuit al înscrisului
falsificat (o diplomă, un buletin etc.), deci confecŃionarea unui înscris
similar celui oficial (alte nume etc.)
Contrafacerea semnăturii pe un înscris oficial adevărat sau plăsmuit
nu înseamnă o imitare (copiere) a semnăturii, ci aplicarea unei semnături
care să aibă aparenŃă că ar fi celui ce trebuie să semneze.
Alterarea unui înscris oficial constituie o denaturare materială a
conŃinutului său, fie prin adăugiri (între rânduri sau marginale), ori
modificare de cifre sau date, fie prin ştergere, fie prin aducerea în stare de
ilizibilitate a unor părŃi din înscrisul oficial (decolorare, pătare etc.).

115
 CerinŃe esenŃiale
- înscrisul să facă parte din categoria înscrisurilor
oficiale (întocmite, emanate sau întărite de o autoritate), care să
provină de la unităŃile prevăzute de art. 145 C.pen. sau să
aparŃină unei astfel de unităŃi. Sunt astfel de înscrisuri,
exemplarele originale, copii legalizate sau certificate ale
acestora, când sunt susceptibile de a produce consecinŃe
juridice, acte ce alcătuiesc scriptica unei organizaŃii, iar potrivit
alin. 3 al art. 288 sunt şi biletele, tichetele sau ori ce alte
imprimate producătoare de consecinŃe juridice (dacă emană de
la o unitate din cele prevăzute de art. 145 C.pen.).
- înscrisul oficial falsificat să fie susceptibil de a
produce consecinŃe juridice în cazul că ar fi folosit.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru
relaŃiile sociale ocrotite.
Legătura de cauzalitate trebuie să existe între acŃiunile de la
elementul material şi urmarea imediată.
Latura subiectivă. Această infracŃiune se comite cu forma de
vinovăŃie a intenŃiei directe sau indirecte.
Pedeapsa prevăzută pentru forma simplă este închisoarea de la 3
luni la 3 ani, iar pentru forma agravată închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Precizare: în acest capitol se vor studia ți infracțiunile prevăzute

la art. 283 – 285/1, 287, 289 – 294

Întrebări recapitulative:

1. În ce constă obiectul material al infracțiunii de falsificare de monedă

sau de alte valori?

116
 2. Care este forma de vinovăție a infracțiunii de uz de fals?
3. Subiecții infracțiunii de fals intelectual?
4. Care sunt acțiunile laturii obiective ale infracțiunii de fals privind
identitatea?
5. Care este obiectul juridic al infracțiunilor de fals în înscrisuri?

Teste grilă de autoevaluare:

1. Subiect activ al infracŃiunii de fals intelectual poate fi :

a) un funcŃionar aflat în exerciŃiul atribuŃiilor de serviciu;
b) un funcŃionar;
c) orice persoană.
(răspuns – a)

2) ÎncredinŃarea unui înscris care serveşte pentru dovedirea stării

civile ori pentru legitimare sau identificare, spre a fi folosit fără drept,
constituie :
a) uz de fals;
b) fals în declaraŃii;
c) fals privind identitatea.
(răspuns – c)

3) Cu prilejul unui control, inspectorul de mediu constată

încălcarea legislaŃiei în domeniu (în sensul comiterii unei infracŃiuni)
şi, la rugămintea celui vinovat, întocmeşte actul de control omiŃând a
trece infracŃiunea constatată. Inspectorul a comis infracŃiunea de :
a) favorizarea infractorului
b) fals în înscrisuri sub semnătură privată
c) fals intelectual

117
 d) fals material în înscrisuri oficiale
(răspuns – a, c)

4) Sunt acŃiuni ale laturii obiective a infracŃiunii de falsificare de

monede sau alte valori:
a) punerea în circulaŃie
b) deŃinerea în vederea punerii în circulaŃie
c) falsificarea
(răspuns – a, b, c)

5) InfracŃiunea de fals intelectual se comite:

a) cu prilejul întocmirii înscrisului, prin atestarea unor fapte sau
împrejurări necorespunzătoare adevărului
b) cu prilejul întocmirii înscrisului, prin omisiunea cu ştiinŃă de a
insera unele date sau împrejurări
c) asupra unui înscris existent, prin înscrierea, în completare a
unor date neadevărate, de către făptuitor
d) asupra unui înscris întocmit de un notar, prin ştergerea şi
completarea ulterioară a unor date, de către făptuitor
(răspuns – a, b)

Teste grilă de evaluare:

1) Obiectul material al infracŃiunii de falsificare de monedă sau de

alte valori constă în:
a) monedă metalică
b) monedă din hârtie
c) titluri de credit public
d) înscrisuri sub semnătură privată

118
 2) InfracŃiunea de falsificare de monedă sau de alte valori are ca
forme agravate faptele de falsificare prin care:
a) la comiterea faptei au participat două sau mai multe persoane
b) au cauzat o pagubă importantă sistemului financiar
c) ar fi putut cauza o pagubă importantă sistemului financiar

3) Falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii, de

natură să producă consecinŃe juridice, constituie infracŃiunea de:
a) fals intelectual
b) falsificare de monedă sau de alte valori
c) fals material în înscrisuri oficiale

4) Subiect activ al infracŃiunii de fals material în înscrisuri oficiale,

forma agravată, poate fi:
a) orice persoană
b) un funcŃionar în exerciŃiul atribuŃiilor de serviciu
c) numai un funcŃionar cu atribuŃii de conducere sau control

5) Constituie infracŃiunea de fals în declaraŃii:

a) orice declaraŃie neadevărată făcută într-un cerc de cunoscuŃi
b) orice declaraŃie neadevărată făcută ca martor într-un proces
c) orice declaraŃie de nerecunoaştere a faptei imputate,
de către un învinuit, în faŃa organelor de cercetare
d) orice declaraŃie neadevărată făcută în faŃa unui organ
sau instituŃii de stat, în vederea producerii de consecinŃe
juridice.

119
 TITLUL VII

INFRACłIUNI LA REGIMUL STABILIT PENTRU

ANUMITE ACTIVITĂłI ECONOMICE

Obiective: cunoașterea infracșiunilor care se pot comite în legătură cu

desfășurarea activitășilor economice

Cuvinte cheie: infracșiune, speculă, înșelăciune, calitate, secret

economic, invenșie, contrafacere, import, export, deturnare, fonduri

ConsideraŃii generale

InfracŃiunile din acest grup constituie un ansamblu important de

incriminări a unor fapte care atentează la desfăşurarea în mod corect a
activităŃilor economice în societate.
Pe lângă infracŃiunile economice prevăzute de Codul penal,
legiuitorul român a adoptat şi o serie de legi speciale în care sunt cuprinse
dispoziŃii penale prin care se întregeşte sfera de protejare a valorilor
sociale din domeniul economiei.

Caracterizare generală
Referindu-ne doar la infracŃiunile prevăzute în Codul penal care
încalcă regimul stabilit pentru unele activităŃi economice, vom putea
constata că acestea au un obiect juridic comun care constă în relaŃiile
sociale privind corecta desfăşurare a activităŃilor economice, comerciale
şi financiare.

120
 În mare parte, infracŃiunile privind anumite activităŃi economice au
şi un obiect material asupra căruia se desfăşoară activitatea făptuitorului
(bunuri cumpărate în scop de revânzare, bunuri rezultate în urma
contrafacerii obiectului unei invenŃii etc.).
Subiectul activ al acestor infracŃiuni este, de regulă, orice persoană
fizică. Prin excepŃie, la unele infracŃiuni este necesară o anumită calitate a
celui care comite infracŃiunea. Subiectul pasiv principal al acestor
infracŃiuni este statul, iar subiecŃi pasivi secundari sunt agenŃii economici
ori persoanele fizice care sunt prejudiciate prin comiterea uneia dintre
aceste infracŃiuni.
Latura obiectivă a infracŃiunilor îndreptate împotriva activităŃilor
economice, sub aspectul elementului material, se realizează de regulă
prin acŃiuni (uneori mai multe acŃiuni alternative), pentru care sunt
prevăzute, în anumite cazuri, unele cerinŃe esenŃiale care trebuie
îndeplinite. De obicei urmarea imediată a acŃiunilor desfăşurate de
făptuitor în săvârşirea acestor infracŃiuni constă într-o stare de pericol
pentru desfăşurarea normală a activităŃii economice, iar uneori se produce
o vătămare directă a valorilor ocrotite. Pentru întregirea laturii obiective
este necesară şi legătura de cauzalitate între acŃiunea desfăşurată şi
rezultatul produs.
Latura subiectivă a acestor infracŃiuni se caracterizează prin forma
de vinovăŃie a intenŃiei directe sau indirecte, iar în unele cazuri doar a
intenŃiei directe.

2. ÎNŞELĂCIUNEA LA MĂSURĂTOARE
(ART. 296 C.PEN.)
DefiniŃie:

121
 Înşelarea prin folosirea unui instrument de măsurat inexact, ori prin
folosirea frauduloasă a unui instrument de măsurat exact.
Această infracŃiune se realizează printr-o acŃiune de inducere în
eroare, de înşelare, însă nu a fost încadrată în rândul infracŃiunilor contra
patrimoniului pentru că deşi prin comiterea ei se produce o pagubă, mult
mai importantă este starea de pericol pe care o produce în sfera de
desfăşurare a activităŃilor economice.
ConŃinutul infracŃiunii
Obiectul juridic constă în relaŃiile sociale care se referă la apărarea
corectitudinii efectuării operaŃiilor de măsurare a produselor în domeniul
economic al circulaŃiei acestora (obiect juridic principal), precum şi
relaŃiile sociale privind apărarea patrimoniului (obiect juridic secundar).
Obiectul material îl constituie bunul material aflat în circuitul
economic, asupra căruia se desfăşoară activitatea de măsurare.
SubiecŃii infracŃiunii
Subiect activ al infracŃiunii poate fi orice persoană. Dacă făptuitorul
are calitatea de funcŃionar acesta va săvârşi alături de infracŃiunea de
înşelăciune la măsurătoare şi infracŃiunea de abuz în serviciu, în concurs
ideal, iar dacă îşi va însuşi bunurile obŃinute prin înşelăciunea la
măsurătoare va săvârşi şi infracŃiunea de delapidare).
Subiect pasiv al infracŃiunii poate fi agentul economic sau persoana
fizică care au fost păgubiŃi prin acŃiunea făptuitorului.
Latura obiectivă
Elementul material constă într-o acŃiune de înşelare, de inducere în
eroare, care se realizează cu prilejul vânzării ori predării unor produse,
care se remit sub cantitatea care trebuia dată.
Această acŃiune se poate realiza prin una din cele două modalităŃi
alternative:

122
 - prin folosirea unui instrument inexact, respectiv crearea anterioară
(indiferent de cine) a unui asemenea instrument şi folosirea acestuia la
măsurătoare;
- prin folosirea frauduloasă a unui instrument de măsurat exact,
etalonat, activitate care presupune procedee frauduloase prin care se
falsifică rezultatul măsurării.
Această activitate se referă la măsurarea produselor care sunt
susceptibile de a fi supuse acestei operaŃii (cu privire la greutate,
întindere, volum, suprafaŃă, densitate etc.).
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru
corecta desfăşurare a activităŃii economice, dar şi în producerea unei
pagube materiale persoanelor fizice sau juridice.
Între aceste acŃiuni de înşelare, în modalităŃile arătate, şi urmarea
imediată trebuie stabilită o legătură de cauzalitate.
Latura subiectivă.
InfracŃiunea de înşelăciune la măsurătoare se comite cu forma de
vinovăŃie a intenŃiei directe sau indirecte.
Pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 5 ani.
Tentativa se pedepseşte.

3. ÎNŞELĂCIUNEA CU PRIVIRE LA
CALITATEA MĂRFURILOR (ART. 297 C.PEN.)
DefiniŃie:
Falsificarea ori substituirea de mărfuri sau orice alte produse,
precum şi expunerea spre vânzare sa vânzarea de asemenea bunuri,
cunoscând că sunt falsificate ori substituite.
Dacă mărfurile sau produsele au devenit, prin falsificare sau
substituire, vătămătoare sănătăŃii, sunt aplicate dispoziŃiile art. 313.
Tentativa se pedepseşte.

123
 ConŃinutul infracŃiunii
Obiectul juridic constă în relaŃiile sociale privind probitatea şi
corectitudinea referitoare la calitatea produselor aflate în circuitul
economic, precum şi cele referitoare la apărarea intereselor economice şi
patrimoniale ale persoanelor fizice şi ale agenŃilor economici.
Obiectul material constă în mărfuri sau orice alte produse.
SubiecŃii infracŃiunii
Subiect activ poate fi orice persoană, fără a se cere decât condiŃiile
de responsabilitate obişnuite.
Subiect pasiv este persoana care a dobândit produsele de o altă
calitate decât cea pe care o urmărea şi a fost încredinŃat că există.
Latura obiectivă
Elementul material constă într-o acŃiune de înşelare care poate fi
realizată prin una din următoarele modalităŃi:
- prin falsificarea calităŃii produselor, care se poate
realiza prin contrafacere sau denaturarea calităŃii acestora (prin
amestecarea produsului cu substanŃe de valoare inferioară);
- prin substituirea produselor cu produse de calitate
inferioară sau cu termene de valabilitate expirate etc.;
- prin expunerea spre vânzare a unor produse despre
care cel care le expune ştie că sunt falsificate (indiferent că
acesta le-a falsificat sau le-a primit falsificate);
- prin vânzarea produselor falsificate.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru
desfăşurarea corectă a acŃiunilor comerciale, pentru încrederea publică în
produsele aflate în comerŃ, precum şi o încălcare a intereselor
consumatorilor (în cazul vânzării se produce şi o pagubă în patrimoniul
cumpărătorului).

124
 Legătura de cauzalitate trebuie stabilită între acŃiunile arătate şi
urmarea imediată.
Latura subiectivă se manifestă în forma de vinovăŃie a intenŃiei
directe şi, uneori, a intenŃiei indirecte, pentru acŃiunile de expunere spre
vânzare şi de vânzare, făptuitorul fiind necesar să ştie că produsele sunt
falsificate.
Pedeapsa pentru această infracŃiune este închisoarea de la 1 la 7 ani.
Tentativa se pedepseşte.
În alin. 2 al art. 297 C.pen. este prevăzută o modificare a
incriminării faptei de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, pentru
situaŃia în care, datorită acŃiunii de falsificare sau substituire, mărfurile
sau produsele au devenit vătămătoare sănătăŃii. Pentru că într-o astfel de
situaŃie fapta este îndreptată împotriva sănătăŃii publice (acest pericol
fiind mai grav decât cel referitor la activitatea economică) fapta va
constitui infracŃiunea de falsificare de alimente sau alte produse prevăzută
de art. 313 C.pen.

Precizare: în acest capitol se vor studia ți infracțiunile

prevăzute de art. 295, 298 – 302/2

Întrebări recapitulative:

1. Cine poate fi subiect active al infracțiunii de divulgarea

secretului economic?
2. În ce constă infracțiunea de speculă?
3. Care sunt modalitățile de comitere a infracțiunii de
înțelăciune la măsurătoare?

125
 4. Care este obiectul juridic la infracțiunea de deturnare de
fonduri?
5. Latura obiectivă la infracțiunea de înțelăciune cu privire la
calitatea mărfurilor.

Teste grilă de autoevaluare:

1. La infracțiunea de înțelăciune la măsurătoare, acțiunea de

înțelare se poate realiza:
a) prin folosirea unui instrument inexistent
b) prin folosirea frauduloasă a unui instrument de măsurat exact
c) prin folosirea din grețeală a unui instrument de măsurat
falsificat
(răspuns – a, b)

2. Sunt acțiuni ale laturii obiective ale infracțiunii de înțelăciune cu

privire la calitatea mărfurilor:
a) falsificarea
b) substituirea
c) expunerea spre vânzare
(răspuns – a, b, c)

3. Forma de vinovăție a infracțiunii de concurență neloială este:

a) culpa
b) intenția directă
c) intenția indirectă
d) praeterintenția
(răspuns – a)

126
 4. Constituie infracțiunea de deturnare de fonduri schimbarea
destinației fondurilor bănețti sau a resurselor materiale:
a) dacă s-a cauzat o perturbare a activității economico-financiare
b) dacă s-a produs o pagubă
c) dacă s-a realizat un câțtig
(răspuns – a, b)

5. Obiectul juridic al infracțiunii de nerespectarea dispozițiilor

privind importul de dețeuri ți reziduuri constă în relațiile sociale
privitoare la:
a) apărarea patrimoniului
b) corecta desfățurare a operațiunilor de import
c) apărarea sănătății populației ți a mediului înconjurător
(răspuns – b, c)

Teste grilă de evaluare:

1. Sub aspectul laturii obiective, infracŃiunea de înşelăciune cu

privire la calitatea mărfurilor, presupune acŃiuni de:
a) substituire de mărfuri falsificate
b) expunere spre vânzare de mărfuri falsificate
c) falsificare de mărfuri

2. Subiect activ al infracŃiunii de divulgarea secretului economic

poate fi:
a) orice persoană
b) persoana care cunoaşte datele sau informaŃiile care nu sunt
destinate publicităŃii prin exercitarea atribuŃiilor de serviciu

127
 c) persoana care ajunge să cunoască aceste date sau informaŃii în
oricare alt
mod decât cel al desfăşurării atribuŃiilor de serviciu

3. Infracțiunea de speculă se comite cu forma de vinovăție a:

a) intenției directe
b) intenției indirect
c) culpei cu prevedere
d) culpei fără prevedere

4. Obiectul juridic la infracțiunea de înțelăciune la măsurătoare

constă în relațiile sociale privitoare la:
a) apărarea patrimoniului
b) corectitudinea efectuării operațiilor de măsurare
c) corectitudinea efectuării operațiilor de cântărire

5. Subiectul activ al infracțiunii de înțelăciune la măsurătoare,

dacă are ți calitatea de funcționar va săvârți ți
infracțiunea de:
a) abuz în serviciu, în concurs ideal
b) înțelăciune (art. 215), în concurs real
c) purtare abuzivă

TITLUL VIII

INFRACłIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELAłII

PRIVIND CONVIEłUIREA SOCIALĂ

128
 Obiective: cunoașterea infracșiunilor care privesc convieșuirea
socială

Cuvinte cheie: infracșiune, familie, sănătate, toxice, droguri, asistentă,

discriminare, culte, bune moravuri, obscen

Preliminarii. Caracterizare generală

În acest titlu sunt incriminate infracŃiuni cu un conŃinut divers, dar

pentru care obiectul juridic este comun: relaŃiile privind convieŃuirea
socială.
Prin noŃiunea de convieŃuire socială, în sensul reglementării, se
înŃeleg relaŃiile interumane care presupun contacte apropiate, directe,
repetate între cetăŃeni şi a căror încălcare cauzează o suferinŃă morală,
relaŃii de familie, relaŃii privind respectarea regulilor de protejare a
sănătăŃii publice, relaŃiile de ajutorare a semenilor aflaŃi în primejdie,
relaŃii între locatari, între oameni de naŃionalităŃi şi religii diferite, relaŃiile
de bună cuviinŃă şi respect reciproc.
ConŃinutul acestor infracŃiuni este diferit, însă apropierea dintre ele
constă în acest obiect juridic comun, generic. Ansamblul relaŃiilor sociale
ocrotite face ca, datorită specificului unor relaŃii sociale, să se realizeze o
diviziune a infracŃiunilor în mai multe grupe distincte, cu un obiect juridic
special:
- capitolul I: InfracŃiuni contra familiei
- capitolul II: InfracŃiuni contra sănătăŃii publice
- capitolul III: InfracŃiuni privitoare la asistenŃa celor în
primejdie
- capitolul IV: Alte infracŃiuni care aduc atingere unor relaŃii
privind convieŃuirea socială.

129
 CAPITOLUL I.

INFRACłIUNI CONTRA FAMILIEI

InfracŃiunile contra familiei alcătuiesc un subgrup aparte în cadrul

infracŃiunilor care aduc atingere relaŃiilor de convieŃuire socială.

Aspecte comune
Obiectul juridic al infracŃiunilor din acest capitol îl constituie
ansamblul relaŃiilor de convieŃuire socială care privesc apărarea familiei
împotriva încălcării principiului monogamiei, a fidelităŃii conjugale, a
obligaŃiei de întreŃinere între membrii aceleiaşi familii, a dreptului
minorilor la o creştere şi educare corespunzătoare şi a drepturilor
părinŃilor de a avea contact cu copiii lor.
SubiecŃii infracŃiunilor, atât activi cât şi pasivi sunt persoane, majore
sau minore, între care există o legătură de familie, de afecŃiune, cu
drepturile şi obligaŃiile corespunzătoare.
Latura obiectivă a acestor infracŃiuni se caracterizează sub aspectul
elementului material prin acŃiuni ori inacŃiuni care reprezintă încălcări ale
obligaŃiilor care derivă din relaŃiile de familie.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru
existenŃa căsătoriei, pentru întreŃinerea unor persoane, pentru creşterea şi
educarea unui minor.

130
 Latura subiectivă prezintă ca aspect comun faptul că toate aceste
infracŃiuni se comit cu intenŃie.

Analiza infracŃiunilor

1. ABANDONUL DE FAMILIE
(ART. 305 C.PEN.)
DefiniŃie:
Săvârşirea de către persoana care are obligaŃia legală de
întreŃinere, faŃă de cel îndreptăŃit la întreŃinere, a uneia dintre
următoarele fapte:
a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la
suferinŃe fizice sau morale;
b) neîndeplinirea cu rea-credinŃă a obligaŃiei de întreŃinere
prevăzute de lege;
c) neplata cu rea credinŃă, timp de 2 luni, a pensiei de întreŃinere
stabilită pe cale judecătorească,
se pedepseşte, în cazurile prevăzute la litera a şi b cu închisoare de
la 3luni la 2 ani sau cu amendă, iar în cazul prevăzut la lit. c, cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani.
AcŃiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a
persoanei vătămate.
Împăcarea părŃilor înlătură răspunderea penală.
Dacă părŃile nu s-au împăcat, dar în cursul judecăŃii inculpatul îşi
îndeplineşte obligaŃiile, instanŃa, în cazul în care stabileşte vinovăŃia
pronunŃă împotriva inculpatului o condamnare cu suspendarea

131
condiŃionată a executării pedepsei, chiar dacă nu sunt îndeplinite
condiŃiile prevăzute în art.8l.
Revocarea suspendării condiŃionate nu are loc decât în cazul când,
în cursul termenului de încercare, condamnatul săvârşeşte din nou
infracŃiunea de abandon de familie.

ConŃinutul infracŃiunii
Obiectul juridic constă în relaŃiile de convieŃuire socială privind
familia în sensul respectării obligaŃiilor legale de întreŃinere datorate celui
aflat în nevoie şi îndreptăŃit la întreŃinere.
Obiectul material constă în bunurile de care a fost lipsită persoana
îndreptăŃită la întreŃinere (hrană, adăpost, îmbrăcăminte, pensia
alimentară etc.)
SubiecŃii infracŃiunii
Subiect activ este o persoană care are obligaŃia legală de întreŃinere
(subiect activ calificat) faŃă de o altă persoană din familie (conform art.86
C.fam. această obligaŃie există între soŃi, între părinŃi şi copii, bunici şi
nepoŃi, fraŃi şi surori, între persoanele devenite rude prin adopŃie).
Subiect pasiv este persoana îndreptăŃită la întreŃinere în cadrul
relaŃiilor de familie (subiect pasiv calificat), care se află în nevoie,
respectiv să nu se poată întreŃine singură.
Latura obiectivă
Elementul material constă în săvârşirea uneia dintre acŃiunile sau
inacŃiunile prevăzute în cele trei variante alternative:
a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor.
Părăsirea constă în plecarea, îndepărtarea de la domiciliu a persoanei
care trebuie să acorde întreŃinere şi lăsarea persoanei îndreptăŃite la
întreŃinere fără mijloace necesare pentru a se întreŃine.

132
 Alungarea constă în îndepărtarea, izgonirea din locuinŃă a persoanei
îndreptăŃite la întreŃinere.
Lăsarea fără ajutor înseamnă adoptarea unei atitudini de pasivitate
faŃă de necesitatea întreŃinerii persoanei care se află în nevoie, persoană
care nu este nici părăsită, nici alungată, dar nu i se mai acordă ajutorul
necesar prin întreŃinere;
b) neîndeplinirea cu rea credinŃă a obligaŃiei de întreŃinere prevăzută
de lege, care constă în neacordarea întreŃinerii unui copil de către
părintele său sau celui aflat în nevoie de soŃul, copilul major etc.;
c) neplata cu rea credinŃă, timp de 2 luni, a pensiei de întreŃinere
stabilită pe cale judecătorească, care constă în omisiunea de a se achita de
obligaŃia de întreŃinere concret stabilită pe calea justiŃiei, pe o durată de
minim două luni.
CerinŃe esenŃiale. Pentru varianta de la litera a) se cere ca fapta
subiectului activ să expună persoana îndreptăŃită la întreŃinere la suferinŃe
fizice ori morale. Pentru variantele de la litera b) şi c) se cere ca faptele să
se comită cu rea-credinŃă. În ce priveşte varianta de la litera c) este
necesar ca pensia de întreŃinere să se fi stabilit printr-o hotărâre
judecătorească şi plata sumei stabilite să nu se fi făcut timp de cel puŃin 2
luni consecutiv. Dacă durata se prelungeşte, infracŃiunea care s-a
consumat după 2 luni, se va epuiza în momentul în care s-a reînceput
plata ori când s-a pronunŃat o hotărâre de condamnare pentru abandon de
familie (infracŃiunea fiind continuă omisivă).
Urmarea imediată constă în lipsirea persoanei îndrituite la
întreŃinere de mijloacele materiale şi sprijinul moral necesar, în
producerea de suferinŃe fizice sau morale.
Legătura de cauzalitate se stabileşte între acŃiunile sau inacŃiunile
săvârşite de subiectul activ şi urmarea imediată produsă.

133
 Latura subiectivă se caracterizează prin existenŃa intenŃiei directe
sau indirecte. În raport de variantele infracŃiunii intenŃia este directă sau
indirectă pentru fapta prevăzută la litera a), însă este numai directă pentru
faptele prevăzute la literele b) şi c).
Pedeapsa este diferită în raport de gravitatea faptei, respectiv este
închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă pentru faptele prevăzute la
literele a şi b şi închisoarea de la 6 luni la 3 ani pentru fapta prevăzută la
litera c.
Aspecte procesuale
În conformitate cu dispoziŃiile art.304 alin. 2 C.pen. acŃiunea penală
se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar
împăcarea părŃilor înlătură răspunderea penală (alin. 3).
Chiar dacă împăcarea părŃilor nu a intervenit însă făptuitorul, după
trimiterea în judecată, şi-a îndeplinit obligaŃiile, se va putea dispune
suspendarea condiŃionată a executării pedepsei, chiar dacă nu sunt
îndeplinite condiŃiile prevăzute la art. 8l C.pen. Revocarea acestei
suspendări condiŃionate care s-a acordat va putea fi dispusă doar în cazul
când făptuitorul comite, din nou, infracŃiunea de abandon de familie.

CAPITOLUL II.

INFRACłIUNI CONTRA SĂNĂTĂłII PUBLICE

Preliminarii. Caracterizare generală

134
 Sănătatea publică este o valoare de o deosebită importanŃă care se
referă la asigurarea condiŃiilor şi măsurilor menite să menŃină sănătatea
unui grup social organizat, cât şi a fiecărei persoane.
InfracŃiunile din această subgrupă a infracŃiunilor care aduc
atingerea unor relaŃii privind convieŃuirea socială au ca obiect juridic
ansamblul relaŃiilor sociale care privesc sănătatea publică, iar ca obiect
material corpul persoanelor supuse îmbolnăvirii, substanŃele stupefiante
sau toxice etc.
SubiecŃii acestor infracŃiuni sunt, de regulă, orice persoană (subiect
activ), însă uneori acea persoană trebuie să aibă o anumită calitate (ex.
medicul la infracŃiunea de trafic de stupefiante), statul (obiectiv pasiv
principal) sau persoana a cărei sănătate a avut de suferit ca urmare a
faptei săvârşite (subiect pasiv secundar).
Latura obiectivă presupune, sub aspectul elementului material,
acŃiuni (de contaminare venerică, de infectare a apei etc.) sau inacŃiuni
(de a nu lua măsurile necesare pentru împiedicarea şi zădărnicirea
combaterii bolilor etc.).
Ca urmare imediată se produc rezultatele vătămătoare pentru
sănătatea publică (respectiv îmbolnăviri, transmiterea unor boli etc.), însă
se poate produce şi o stare de pericol pentru valoarea socială ocrotită.
Latura subiectivă a acestor infracŃiuni constă în forma de vinovăŃie
a intenŃiei directe sau indirecte (de regulă).

Analiza infracŃiunilor

1. ZĂDĂRNICIREA COMBATERII BOLILOR (ART. 308

C.PEN.)
DefiniŃie:

135
 Nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea
bolilor molipsitoare, dacă a avut ca urmare răspândirea unei asemenea
boli.
ConŃinutul infracŃiunii
Obiectul juridic constă în relaŃiile sociale privitoare la asigurarea
sănătăŃii populaŃiei care se referă la respectarea măsurilor de prevenire
sau combatere a bolilor (între bolile molipsitoare sau transmisibile, mai
cunoscute sunt: holera, ciuma, lepra, tifosul exantematic).
Această infracŃiune nu are, de regulă obiect material.
SubiecŃii infracŃiunii
Subiect activ poate fi orice persoană, indiferent că suferă de o astfel
boală sau este sănătos.
Subiect pasiv este persoana care s-a îmbolnăvit de o anume boală.
Latura obiectivă
Elementul material constă în orice acŃiune sau inacŃiunea prin care
se încalcă măsurile prevenite sau de combatere a bolilor molipsitoare.
Urmarea imediată constă în răspândirea bolii molipsitoare, respectiv
îmbolnăvirea unor alte persoane care anterior activităŃii făptuitorului erau
sănătoase.
Legătura de cauzalitate trebuie să se stabilească între acŃiunea sau
inacŃiunea de nerespectare a măsurilor de prevenire sau combatere
stabilite şi îmbolnăvirea unor persoane. Dacă persoanele faŃă de care
făptuitorul nu a respectat măsurile impuse erau deja contaminate, din alte
cauze, nu va exista această legătură de cauzalitate.
Latura subiectivă constă în săvârşirea faptei cu intenŃie directă sau
indirectă. Când fapta se săvârşeşte prin inacŃiune vom putea avea ca
formă de vinovăŃie şi culpa.
Pedeapsa este închisoarea de la o lună la 2 ani sau amendă.

136
 CAPITOLUL III.

INFRACțIUNI PRIVITOARE LA ASISTENțA CELOR ÎN

PRIMEJDIE

ConsideraŃii generale
În acest capitol sunt reglementate faptele care prezintă pericol pentru
convieŃuirea socială, prin care se încalcă spiritul de solidaritate care
trebuie să existe între oameni prin respectarea obligaŃiei de a da asistenŃă
celor aflaŃi în primejdie.
InfracŃiunile din acest capitol constituie o grupă distinctă a
infracŃiunilor care aduc atingere unor relaŃii privind convieŃuirea sociala,
ele fiind săvârşite, de regulă, prin inacŃiuni.

Analiza infracŃiunilor

1. PUNEREA ÎN PRIMEJDIE A UNEI PERSOANE

ÎN NEPUTINłĂ DE A SE ÎNGRIJI (ART. 314 C.PEN.)
DefiniŃie:
Părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, în orice mod, a unui
copil sau unei persoane care nu are putinŃa de a se îngriji, de către acela

137
care o are sub pază sau îngrijire, punându-i în pericol iminent viata,
sănătatea sau integritatea corporală.
Este apărată de pedeapsă persoana care, după săvârşirea faptei, îşi
reia de bună voie îndatoririle.
ConŃinutul infracŃiunii
Obiectul juridic constă în relaŃiile de convieŃuire socială care
privesc aspectele referitoare la îngrijirea, creşterea minorilor, precum şi
cele referitoare la îngrijirea persoanelor majore faŃă de care au obligaŃii
de pază sau îngrijire.
Obiectul material constă în corpul persoanei aflată în neputinŃa de a
se îngriji.
SubiecŃii infracŃiunii
Subiect activ este o persoană care are sub pază sau îngrijire o altă
persoană.
Subiect pasiv este un minor sau o persoană majoră care nu are
putinŃa de a se îngriji singură şi a cărei paza şi îngrijire a fost acordată
unei alte persoane.
Latura obiectivă.
Elementul material constă în una din următoarele acŃiuni: părăsirea,
alungarea sau lăsarea fără ajutor (pentru explicaŃii, a se vedea
consideraŃiile de la infracŃiunea de abandon de familie).
CerinŃa esenŃială este ca acŃiunea făptuitorului să fie de natură a
pune în pericol iminent viaŃa, sănătatea sau integritatea corporală a
minorului sau a persoanei aflate în paza sau îngrijirea subiectului activ.
Urmarea imediată constă în punerea în pericol a valorilor arătate în
mod efectiv.
Legătura de cauzalitate trebuie să existe între acŃiunile făptuitorului
şi urmarea imediată.
Latura subiectivă.

138
 InfracŃiunea se săvârşeşte cu vinovăŃie sub forma intenŃiei directe
sau indirecte.
Pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 3 ani.
În alin. 2 al art. 3l4 se prevede o cauză de nepedepsire pentru
făptuitorul care, după săvârşirea faptei, îşi reia de bună voie îndatoririle.

CAPITOLUL IV.

ALTE INFRACłIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR

RELAłII PRIVIND CONVIEłUIREA SOCIALĂ

În acest capitol legiuitorul a incriminat infracŃiuni care aduc atingere

unor relaŃii de convieŃuire care privesc valori sociale diverse.

Analiza infractiunilor

1. INSTIGARE LA DISCRIMINARE (ART. 317 C.PEN.)

DefiniŃie:
Instigarea la ură pe temei de rasă, naŃionalitate, etnie, limbă,
religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenŃă politică, convingeri,
avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă
sau infecŃie HIV/SIDA.

ConŃinutul infracŃiunii
Obiectul juridic constă în relaŃiile sociale care privesc convieŃuirea
în bună înŃelegere între cetăŃeni, indiferent de rasă, naŃionalitate,
convingeri, opinii, stare de sănătate etc.
Această infracŃiune nu are obiect material.

139
 SubiecŃii infracŃiunii
Subiect activ poate fi orice persoană, necerându-se vreo calitate
specială pentru aceasta; subiect pasiv este statul (subiect pasiv principal),
dar şi persoanele care aparŃin unui anumit grup naŃional sau rasial, ori au
anumite convingeri, stare de sănătate etc. şi împotriva cărora s-a
desfăşurat activitatea infracŃională (subiect pasiv secundar).
Latura obiectivă
Elementul material constă în acŃiunea de instigare la ură, pe
anumite considerente, respectiv o acŃiune de răspândire a ideilor,
concepŃiilor, teoriilor naŃionalist-şovine de lăudarea unei naŃionalităŃi ori
grupări naŃionale sau rasiale, de denigrare a acestora, ori acŃiuni de aŃâŃare
a urii de rasă sau naŃionale, acŃiune care să fie de natură a stârni, a
încuraja sau întreŃine o atmosferă favorabilă manifestării urii pe
temeiurile arătate în definiŃie.
Aceste acŃiuni se pot comite în orice mod şi prin orice
mijloace.
CerinŃa esenŃială este ca acŃiunile săvârşite să fie de natură a
determina ura între cetăŃeni datorită rasei, naŃionalităŃii, etniei, limbii,
religiei, genului, orientării sexuale, opiniilor, apartenenŃei politice,
convingerilor, averii, originii sociale, vârstei, dizabilităŃilor, bolilor
cronice necontagioase sau infecŃiei cu HIV/SIDA.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru
buna convieŃuire între cetăŃeni.
Legătura de cauzalitate trebuie să existe între acŃiunile arătate la
elementul material şi urmarea imediată.
Latura subiectivă constă în săvârşirea faptei cu forma de vinovăŃie a
intenŃiei directe sau indirecte.
Pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă.

140
 Precizare: în acest capitol se vor studia ți infracțiunile prevăzute
de art. 303, 306-307, 309-312, 313, 315-316, 318-330

Întrebări recapitulative:

1. Care este latura obiectivă a infracțiunii de cerțetorie?

2. În ce constă obiectul material al infracțiunii de profanare de
morminte?
3. Care sunt acțiunile laturii obiective a infracțiunii de contaminare
venerică ți transmiterea sindromului imunodeficitar dobândit?
4. Care este conținutul infracțiunii de bigamie?
5. Care este forma de vinovăție la infracțiunea de abandon de
familie?

Teste grilă de autoevaluare:

1) Datorită stării de ebrietate, cinci tineri intră într-o biserică în

care se oficia slujba şi încurajându-se reciproc încep să facă gălăgie,
adresează injurii şi împing pe credincioşi şi îi scot afară din biserică. Cei
cinci tineri au comis :
a) infracŃiunile de asociere în vederea săvârşirii de
infracŃiuni şi de împiedicarea libertăŃii cultelor;
b) infracŃiunile de asociere în vederea săvârşirii de
infracŃiuni, de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii
publice;
c) infracŃiunile de împiedicarea libertăŃii cultelor şi de ultraj
contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice;

141
 d) infracŃiunile de asociere în vederea săvârşirii de
infracŃiuni, de împiedicarea libertăŃii cultelor şi de ultraj contra
bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice.
(răspuns – c)

2) Îmbolnăvirea de o boală venerică a partenerului de către o

femeie care nu ştia că este bolnavă constituie :

a) contaminare venerică;
b) răspândirea bolilor;
c) nu este infracŃiune.
(răspuns – c)

3) Constituie infracŃiunea de prostituŃie fapta persoanei care

practică raporturi sexuale cu diferite persoane:
a) pentru a-şi procura mijloacele de existenŃă
b) din viciu
c) ca să îşi pedepsească soŃul infidel
d) pentru că legea nu îi interzice
(răspuns – a)

4) Sunt acŃiuni ale laturii obiective a infracŃiunii de răspândire de

materiale obscene:
a) confecŃionarea
b) deŃinerea, în vederea răspândirii
c) deŃinerea pentru uz personal exclusiv
(răspuns – a, b)

142
 5) Fapta a două persoane care erau căsătorite (fiecare cu câte o
altă persoană) de a-şi părăsi soŃii şi a se muta împreună, prezentându-se
tuturor ca fiind căsătoriŃi şi constituind o familie (fără a se căsători la
delegatul stării civile) constituie:
a) infracŃiunea de bigamie (pentru ambii)
b) infracŃiunea de abandon de familie (pentru ambii)
c) nu este infracŃiune (pentru ambii)
d) infracŃiunea de abandon de familie pentru bărbat, pentru că şi-
a lăsat soŃia cu care avea şi un copil minor la care îi trimitea lunar o
sumă de bani; pentru femeie nu e abandon de familie pentru că nu avea
copii.
(răspuns – c)

Teste grilă de evaluare:

1) Pentru a se comite infracŃiunea de instigare la discriminare,

instigarea la ură trebuie să se facă pe temei de:
a) naŃionalitate
b) orientare sexuală
c) dizabilitate

2) Constituie infracŃiunea de încăierare, desfăşurarea de acŃiuni

violente între:
a) mai multe persoane, împotriva unei alte persoane
b) o persoană, împotriva mai multor persoane
c) două sau mai multor persoane, împotriva a două sau
mai multor persoane

143
 3) Fapta mamei, căreia i s-a încredinŃat minorul prin hotărâre
judecătorească, prin care s-a stabilit şi un program de vizitare a acestuia
de către tatăl său, hotărâre pusă în executare de executorul judecătoresc
(rezultând din procesul verbal întocmit de executor), de a nu permite
minorului legătura cu tatăl său, între orele stabilite de instanŃă,
constituie:
a) infracŃiunea de abandon de familie
b) infracŃiunea de rele tratamente aplicate minorului
c) infracŃiunea de nerespectarea măsurilor privind
încredinŃarea minorului

4) Fapta de a convinge o persoană să participe la serviciile

religioase ale vreunui cult, altul decât religia majoritară:
a) constituie infracŃiunea de împiedicarea libertăŃii cultelor
b) constituie infracŃiunea de instigare la discriminare
c) constituie infracŃiunea de ultraj contra bunelor moravuri
d) nu constituie infracŃiune

5) Fapta unei persoane, care are capacitatea de a munci, de a

solicita de la o altă persoană o sumă de bani pentru a-şi cumpăra un
bilet de călătorie spre a se întoarce acasă, în Ńară:
a) constituie infracŃiunea de cerşetorie
b) constituie infracŃiunea de proxenetism
c) nu constituie nici o infracŃiune

6) Sunt acŃiuni ale laturii obiective a infracŃiunii de proxenetism:

a) îndemnarea la practicarea prostituŃiei
b) tragerea de foloase de pe urma practicării prostituŃiei

144
 c) oferirea unei încăperi pentru practicarea prostituŃiei

TITLUL IX

INFRACłIUNI CONTRA CAPACITĂłII DE APĂRARE A

ROMÂNIEI

Obiective: cunoașterea infracșiunilor prin care se pune în primejdie

capacitatea de apărare a României

Cuvinte cheie: infracșiune, armată, ordine și disciplină militară

Preliminarii
Capacitatea de apărare a Ńării constituie o valoare fundamentală care
este ocrotită prin normele dreptului penal.
Acele fapte care pun în pericol sau aduc o vătămare acestei valori au
fost considerate fapte de o deosebită gravitate şi au fost incriminate în cel
de al X-lea titlu al Codului penal.

Caracterizare generală
Obiectul juridic al acestor infracŃiuni constă în relaŃiile sociale
referitoare la capacitatea de apărare a Ńării în care intră componente cu

145
caracter de valori sociale cum sunt: forŃele armate ca existenŃă fizică, ca
putere de luptă, ordine şi disciplină militară, atitudinea curajoasă a
militarilor pe câmpul de luptă, unitatea morală a populaŃiei, spiritul de
rezistenŃă şi apărare, respectarea loială şi cu devotament a obligaŃiei
fiecărui cetăŃean de a-şi apăra Ńara.
Pe lângă acest obiect juridic comun tuturor infracŃiunilor din acest
titlu, există şi un obiect juridic special caracteristic la o parte din aceste
infracŃiuni care constă în relaŃiile sociale referitoare numai la una dintre
componentele capacităŃii de apărare a Ńării, ca de exemplu ordinea şi
disciplina militară, comportarea pe câmpul de luptă etc.
Obiectul material există la unele dintre infracŃiunile reglementate în
acest titlu şi este constituit de exemplu, din corpul persoane (în cazul
infracŃiunilor de lovirea superiorului sau lovirea inferiorului), din
mijloacele de luptă (în cazul infracŃiunii de capitulare) etc.
SubiecŃii infracŃiunii
Subiect activ al acestor infracŃiuni este, de regulă, un militar,
respectiv o persoană care are această calitate, iar în mod excepŃional, la
unele infracŃiuni, subiect activ poate fi şi un civil (respectiv orice altă
persoană care nu are calitatea de militar).
Subiect pasiv este statul (subiect pasiv principal) sau unitatea ori
formaŃiunea militară a cărei activitate a fost perturbată prin săvârşirea
infracŃiunii (subiect pasiv secundar).
Latura obiectivă
Elementul material al majorităŃii infracŃiunilor din acest titlu constă
într-o acŃiune, şi doar uneori, la anumite infracŃiuni, constă într-o
inacŃiune.
Urmarea imediată a acestor infracŃiuni constă în crearea unei stări
de pericol pentru capacitatea de apărare a Ńării, însă uneori se cere şi
existenŃa unui rezultat material.

146
 Legătura de cauzalitate trebuie să existe între acŃiunea (sau
inacŃiunea) comisă şi rezultatul ce constituie urmarea imediată.
Latura subiectivă
Aceste infracŃiuni se săvârşesc, de regulă, cu forma de vinovăŃie a
intenŃiei directe sau indirecte. Prin excepŃie, infracŃiunea de coliziune se
săvârşeşte din culpă.
InfracŃiunile contra capacităŃii de apărare care se comit prin
inacŃiune (omisiune) se pot săvârşi atât cu intenŃie cât şi din culpă,
conform prevederilor art. 19 aliniatul ultim C.pen..
Sistemul infracŃiunilor contra capacităŃii de apărare a Ńării.
InfracŃiunile din acest titlu constituie, în funcŃie de obiectul social
juridic comun, o categorie de infracŃiuni cu caracter omogen.
Sistematizarea lor a fost făcută de legiuitor prin împărŃirea
infracŃiunilor în trei subgrupe, în raport de sfera persoanelor care le pot
săvârşi, fiind prevăzute în capitole separate ale acestui titlu:
- infracŃiuni săvârşite de militari, subîmpărŃite în infracŃiuni
contra ordinii şi disciplinei militare: absenŃa nejustificată, art. 331;
dezertarea, art. 332, călcarea de consemn, art. 333; insubordonarea,
art. 334; lovirea superiorului, art. 335; lovirea inferiorului, art. 336;
- în infracŃiuni pe câmpul de luptă: capitularea, art. 338; părăsirea
câmpului de luptă, art. 339; - în infracŃiuni specifice aviaŃiei şi
marinei militare: zborul neautorizat, art. 340; părăsirea navei, art.
341; părăsirea comenzii, art. 342; neluarea măsurilor necesare în
operaŃiile navale, art. 343; coborârea pavilionului, art. 344;
coliziunea, art. 345;
- infracŃiuni săvârşite de militari sau de civili: sustragerea de
la serviciul militar, art. 348; defetismul, art. 349; jefuirea celor
căzuŃi pe câmpul de luptă, art. 350; folosirea emblemei Crucii
Roşii în timpul operaŃiunilor militare, art. 351; sustragerea de la

147
 rechiziŃii militare, art. 352;
- infracŃiuni săvârşite de civili: sustragerea de la recrutare, art.
353; neprezentarea la încorporare sau concentrare, art. 354.
Majoritatea infracŃiunilor contra capacităŃii de apărare a Ńării se
prezintă în două sau chiar mai multe modalităŃi de săvârşire,
corespunzătoare variantelor din dispoziŃiile de incriminare.
Totodată, la marea majoritate a acestor infracŃiuni este prevăzută şi o
modalitate agravată, când infracŃiunea se săvârşeşte "în timp de război".
Pedepsele pentru aceste infracŃiuni sunt diferenŃiate în raport de
gradul de pericol social al fiecăreia pentru forma simplă, agravată sau
calificată; pentru aceste infracŃiuni este prevăzută ca pedeapsă principală
închisoarea, între anumite limite.
La infracŃiunile cu un deosebit grad de pericol social este prevăzută
ca pedeapsă principală detenŃiunea pe viaŃă, alternativ cu pedeapsa
închisorii de la 15 la 25 de ani (exemplu părăsirea comenzii, art. 342;
capitularea, art. 338).
Singura infracŃiune pentru care este prevăzută pedeapsa închisorii,
alternativ cu amenda este sustragerea de la recrutare prevăzută de art. 353
C.pen.

TITLUL X

INFRACłIUNI CONTRA PĂCII ŞI OMENIRII

Obiective : cunoașterea infracșiunilor care, prin comiterea lor, pot

afecta pacea și securitatea cetășenilor de pe întreaga
planetă, coexistenșa pașnică a statelor lumii

148
 Cuvinte cheie: infracșiune, pace, război, genocid, valori culturale,
umanitate.

Preliminarii. Caracterizare generală

MenŃinerea păcii şi securităŃii cetăŃenilor de pe întreaga planetă,

coexistenŃa paşnică a statelor lumii sunt premisele pentru ca viaŃa pe
pământ să nu fie în pericol.
Pentru ca faptele care atentează la valori deosebit de importante, ca
pacea şi omenirea, să nu aibă ca urmare punerea acestor valori în pericol,
legiuitorul a incriminat în acest titlu o grupă de infracŃiuni sub denumirea
"infracŃiuni contra păcii şi omenirii".
Obiectul juridic al acestor infracŃiuni îl constituie relaŃiile dintre
state care se referă la apărarea coexistenŃei paşnice între state şi popoare,
la menŃinerea păcii şi a siguranŃei existenŃei colectivităŃilor umane.
Obiectul material al infracŃiunilor contra păcii şi omenirii constă fie
în corpul persoanelor care aparŃin unui grup naŃional, etnic, social sau
religios ori care sunt supuse unor tratamente neomenoase, fie în bunurile
asupra cărora se exercită acŃiunile incriminate. Există însă şi infracŃiuni
care nu au obiect material.
SubiecŃii infracŃiunii
Subiect activ al acestor infracŃiuni poate fi orice persoană, fără a i se
cere o anumită calitate specială.
Subiect pasiv este statul, ca reprezentant al societăŃii (subiect pasiv
principal), dar şi o colectivitate sau un grup de persoane, ori chiar o
persoană fizică (subiect pasiv secundar).
Latura obiectivă

149
 Elementul material al acestor infracŃiuni constă, de regulă, într-o
acŃiune, însă uneori poate consta şi într-o inacŃiune.
În majoritatea cazurilor, pentru întregirea laturii obiective sunt
necesare a fi îndeplinite şi unele cerinŃe esenŃiale.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru pace
şi omenire.
Latura subiectivă
Aceste infracŃiuni se săvârşesc cu intenŃie directă sau indirectă. Doar
infracŃiunea de genocid se săvârşeşte cu intenŃie directă.
Pedepsele pentru aceste infracŃiuni sunt dintre cele mai severe, în
raport de pericolul social deosebit pe care îl prezintă.

Analiza infracŃiunilor

1. PROPAGANDA PENTRU RĂZBOI

(ART. 356 C.PEN.)
DefiniŃie:
Propaganda pentru război, răspândirea de ştiri tendenŃioase sau
inventate, de natură să servească aŃâŃării la război, sau orice alte
manifestări în favoarea dezlănŃuirii unui război, săvârşite prin grai,
scris, radio, televiziune, cinematograf sau prin alte asemenea mijloace.
ConŃinutul infracŃiunii
Obiectul juridic constă în relaŃiile sociale privitoare la apărarea şi
menŃinerea păcii, la securitatea şi liniştea cetăŃenilor Ńării, la realizarea
convieŃuirii paşnice între popoare.
Această infracŃiune nu are obiect material.
SubiecŃii infracŃiunii

150
 Subiect activ al acestei infracŃiuni poate fi orice persoană.
Subiect pasiv este statul, ca reprezentant al societăŃii, al tuturor
cetăŃenilor de pe teritoriul Ńării.
Latura obiectivă
Elementul material constă în oricare din următoarele acŃiuni:
- acŃiunea de propagandă pentru război, respectiv activitatea prin
care se face apologia războiului, se răspândesc teorii şi concepŃii în
favoarea agresiunii între state, a războiului. Această acŃiune se adresează
mai multor persoane, fie deodată, fie separat. Mijloacele de realizare a
propagandei sunt cele arătate în incriminare: prin grai, scris, radio,
televiziune, cinematograf ori alte asemenea mijloace.
- acŃiunea de răspândire de ştiri tendenŃioase sau inventate de natură
a servi aŃâŃării la război, acŃiune care se poate realiza prin difuzarea în
rândul cetăŃenilor a unor ştiri incitante, de natură a provoca sau întreŃine
dorinŃa în rândul populaŃiei de a se declanşa război. Aceste ştiri pot fi
adevărate, dar prezentate în mod tendenŃios, ori pot fi ştiri inventate.
Mijloacele de realizare sunt aceleaşi.
- orice alte manifestări în favoarea dezlănŃuirii unui război, care, în
afara acŃiunilor concrete arătate mai sus, pot îmbrăca diferite forme de
realizare capabile să provoace un război.
CerinŃa esenŃială constă în aceea ca acŃiunile săvârşite să realizeze
în rândul cetăŃenilor o incitare la un război de agresiune (propaganda
pentru un război de apărare nu este îndreptată împotriva păcii ci în
favoarea restabilirii acesteia).
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru
menŃinerea păcii.
Legătura de cauzalitate constă în raportul care trebuie stabilit între
acŃiunile arătate la elementul material şi starea de pericol care se creează.

151
 Latura subiectivă a infracŃiunii constă în săvârşirea faptei cu intenŃie
directă sau indirectă.
Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 5 la 15 ani şi
interzicerea unor drepturi.
Tentativa se pedepseşte.

Precizare: în acest titlu se vor studia ți infracțiunile prevăzute de

art. 357 – 360

Întrebări recapitulative:

1. Ce cuprinde elementul material al infracțiunii de propagandă pentru

război?
2. Care sunt cerințele esențiale ale laturii obiective ale infracțiunii
de genocid?
3. Care sunt acțiunile care caracterizează latura obiectivă a
infracțiunii de tratamente neomenoase?
4. Care este obiectul juridic ți obiectul material al infracțiunii de
distrugerea unor obiective ți însuțirea unor bunuri?
5. Care este forma de vinovăție a infracțiunilor contra păcii ți
omenirii?

Teste grilă de autoevaluare:

152
 1) Sunt fapte care constituie infracŃiunea de genocid:
a) luarea de ostatici
b) deportarea
c) luarea de măsuri tinzând la împiedicarea naşterilor în sânul
unei colectivităŃi
d) uciderea membrilor colectivităŃii
(răspuns – c, d)

2) Sunt fapte care constituie infracŃiunea de tratamente

neomenoase:
a) transferarea forŃată a copiilor unei colectivităŃi în altă
colectivitate
b) uciderea membrilor unei colectivităŃi
c) constrângerea de a servi în forŃele armate ale adversarului
(răspuns – b)

3) InfracŃiunea de genocid se poate săvârşi:

a) numai în timp de război
b) numai în timp de pace
c) în timp de război sau în timp de pace
(răspuns – c)

4) Constituie obiect material al infracŃiunii de distrugerea unor

obiective şi însuşirea unor bunuri:
a) clădiri, construcŃii sau nave care servesc de spitale
b) depozite de materiale sanitare
c) regimente ale armatei adverse
(răspuns – a, b)

153
 5) Propaganda pentru război se realizează prin:
a) răspândirea de ştiri tendenŃioase împotriva dezlănŃuirii unui
război
b) argumentarea tendenŃioasă a necesităŃii dezlănŃuirii unui
război
c) atitudine indiferentă faŃă de afirmaŃiile celor care doresc
declanşarea unui război
(răspuns – b)

Teste grilă de evaluare:

1) Sunt acŃiuni ale laturii obiective a infracŃiunii de distrugerea

unor obiective şi însuşirea unor bunuri:
a) însuşirea, sub orice formă
b) exterminarea membrilor unei colectivităŃi
c) distrugerea

2) InfracŃiunea de tratamente neomenoase se poate săvârşi:

a) numai în timp de război
b) numai în timp de pace
c) în timp de război sau în timp de pace

3) Pot fi subiecŃi pasivi ai infracŃiunii de tratamente neomenoase:

a) persoanele rănite
b) prizonierii de război
c) membrii personalului civil sanitar sau al Crucii Roşii
d) orice persoană care nu a căzut în puterea adversarului

154
 4) Subiect activ al infracțiunii de genocid poate fi:
a) orice persoană
b) numai un cetățean român
c) numai un cetățean străin

5) Forma de vinovăție la infracțiunea de tratamente neomenoase

poate fi:
a) intenția directă sau indirectă
b) doar intenția directă
c) culpa

BIBLIOGRAFIE

Basarab M., Pașca V., Mateuș G., Medeanu T., Butiuc C.,
Bădilă M. ș.a., Codul penal comentat, vol. II, Partea
specială, Editura Hamangiu, 2008

Bădilă M., Drept penal, partea specială, vol. I ți II, Editura
Altip, Alba Iulia, 2006 - 2007

Basarab M., Moldovan L., Suian V., Drept penal. Partea
speciala, Cluj-Napoca, 1985

Dongoroz V., Daranga Gh., Kahane S., Lucinescu D., Nemes A.,
Popovici M., Sarbulescu P., Stoican V., Noul Cod penal si Codul
penal anterior – Prezentare comparativa, Editura Politica,
Bucuresti, 1969

Loghin O., Filipas A., Drept penal. Partea speciala, Editura
Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983

Papadopol V., Popovici M., Repertoriu alfabetic de practica
judiciara in materie penala pe anii 1976-1980, Editura Stiintifica
si Enciclopedica, Bucuresti, 1982

155

Papadopol V., Danes St., Repertoriu alfabetic de practica
judiciara in materie penala pe anii 1981-1985, Editura Stiintifica
si Enciclopedica, Bucuresti, 1988

Pop Tr., Drept penal comparat. Partea generala, Institutul de
arte grafice Ardealul, Cluj, 1923

Stoica O.A., Drept penal. Partea speciala, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1976

Toader T., Drept penal. Partea specială, editia a 3-a revizuita si
actualizata, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2007

Toader T., Stoica A., Cristus N., Codul penal si legile speciale –
doctrina, jurisprudenta, decizii ale Curtii Constitutionale,
hotarari C.E.D.O., Editura Hamangiu, Bucuresti, 2007

Vasiliu T., Pavel D., Antoniu G., Lucinescu D., Papadopol V.,
Ramureanu V., Codul penal al Republicii Socialiste Romania,
comentat şi adnotat. Partea speciala, Editura Albastra, Cluj-
Napoca, 1997

156